DIRECTIVA 2008/96/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 19 noiembrie 2008

privind gestionarea siguranţei infrastructurii rutiere

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 71 alineatul (1) litera (c),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (¹),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (²),

întrucât:

(1) Reţeaua rutieră transeuropeană definită în Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport (³) este de o importanţă deosebită în contextul sprijinului acordat integrării şi coeziunii în Europa, precum şi al garantării unui nivel sporit de bunăstare. Trebuie, în special, să se asigure un nivel ridicat de siguranţă.

(2) În Cartea sa albă din 12 septembrie 2001 intitulată "Politica europeană în domeniul transporturilor în orizontul lui 2010: momentul deciziilor", Comisia a semnalat necesitatea de a realiza evaluări de impact asupra siguranţei şi operaţiuni de audit în domeniul siguranţei rutiere, în vederea identificării şi gestionării tronsoanelor cu o concentraţie mare de accidente din cadrul Comunităţii. Aceasta fixează, de asemenea, obiectivul de a reduce la jumătate numărul persoanelor decedate pe căile rutiere din cadrul Uniunii Europene între 2001 şi 2010.

(3) În Comunicarea sa din 2 iunie 2003 intitulată "Program de acţiune european destinat siguranţei rutiere Reducerea la jumătate a numărului de victime rutiere în Uniunea Europeană până în 2010: o responsabilitate comună", Comisia desemnează infrastructura rutieră ca fiind al treilea pilon al politicii de siguranţă rutieră, ceea ce ar trebui să reprezinte o contribuţie importantă la îndeplinirea obiectivului comunitar de reducere a accidentelor.

(4) În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul proiectării autovehiculelor (măsuri de siguranţă, proiectarea şi aplicarea de noi tehnologii), care au contribuit la reducerea numărului de persoane decedate sau vătămate în urma accidentelor de circulaţie. Dacă se doreşte atingerea obiectivului fixat pentru 2010, trebuie să se întreprindă acţiuni şi în alte domenii. Gestionarea siguranţei infrastructurilor rutiere poate fi considerabil îmbunătăţită, iar această posibilitate trebuie valorificată.

(5) Instituirea unor proceduri adecvate este esenţială pentru îmbunătăţirea siguranţei infrastructurii rutiere în cuprinsul reţelei rutiere transeuropene. Evaluările de impact asupra siguranţei rutiere ar trebui să demonstreze, la nivel strategic, implicaţiile asupra siguranţei rutiere ale diferitelor alternative de planificare a unui proiect de infrastructură şi ar trebui să aibă un rol decisiv în alegerea traseului. Rezultatele evaluărilor de impact asupra siguranţei rutiere pot fi consemnate în mai multe documente. În plus, operaţiunile de audit în domeniul siguranţei rutiere ar trebui să prezinte detaliat riscurile unui proiect de infrastructură rutieră. Este firesc, prin urmare, să se dezvolte o serie de proceduri de urmat în aceste două domenii, în scopul sporirii siguranţei infrastructurilor rutiere din cuprinsul reţelei rutiere transeuropene, cu excepţia tunelurilor rutiere care sunt reglementate de Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile din Reţeaua rutieră transeuropeană (⁴).

(6) Mai multe state membre dispun deja de sisteme funcţionale de gestionare a infrastructurii rutiere. Acestora ar trebui să li se permită să folosească metodele proprii existente, în măsura în care sunt în conformitate cu obiectivele prezentei directive.

(7) Cercetarea este esenţială pentru ameliorarea siguranţei căilor rutiere în cadrul Uniunii Europene. Activităţile de dezvoltare şi de demonstrare de elemente, măsuri şi metode (în special telematica), precum şi difuzarea rezultatelor cercetărilor joacă un rol esenţial în creşterea siguranţei infrastructurii rutiere.

(8) Gradul de siguranţă rutieră, în condiţiile actuale, ar trebui sporit prin orientarea investiţiilor către tronsoanele rutiere unde se înregistrează cea mai mare concentrare de accidente şi/sau potenţialul cel mai ridicat de reducere a numărului de accidente. În vederea adaptării comportamentului conducătorilor auto şi a asigurării unui grad sporit de respectare a regulilor de circulaţie, îndeosebi a limitărilor de viteză, aceştia ar trebui să fie avertizaţi cu privire la tronsoanele rutiere cu o concentraţie ridicată a accidentelor.

(9) Clasificarea siguranţei reţelei prezintă un potenţial ridicat în perioada imediat următoare punerii sale în aplicare. După remedierea tronsoanelor rutiere cu o concentrare mare de accidente şi luarea măsurilor corective, accentul ar trebui să cadă pe măsurile preventive constând în realizarea unor inspecţii în materie de siguranţă. Aceste inspecţii realizate cu regularitate sunt esenţiale pentru prevenirea pericolelor la care pot fi expuşi toţi utilizatorii drumurilor, inclusiv cei vulnerabili, precum şi în cazul unor lucrări rutiere.

(10) Formările şi certificarea personalului responsabil de siguranţă prin intermediul unor programe de formare şi a unor instrumente de calificare aprobate de statele membre ar trebui să garanteze dobândirea, de către profesioniştii în domeniu, a cunoştinţelor actualizate necesare.

(11) În vederea îmbunătăţirii siguranţei căilor rutiere din cadrul Uniunii Europene ar trebui luate măsuri în vederea unor schimburi de bune practici mai frecvente şi mai sistematice între statele membre.

(12) În vederea garantării unui grad ridicat de siguranţă rutieră pe căile rutiere din cadrul Uniunii Europene, statele membre ar trebui să aplice liniile directoare cu privire la gestionarea siguranţei infrastructurii. Notificarea acestor linii directoare către Comisie şi raportarea periodică cu privire la aplicarea lor ar trebui să pregătească terenul pentru îmbunătăţirea sistematică a siguranţei infrastructurii la nivel comunitar şi să constituie baza pentru trecerea treptată către un sistem mai eficient. Rapoartele cu privire la aplicarea liniilor directoare ar trebui, de asemenea, să permită statelor membre să identifice soluţiile cele mai eficiente, iar culegerea sistematică de date provenind din studii premergătoare/ulterioare ar trebui să permită găsirea măsurilor celor mai eficiente pentru acţiunile viitoare.

(13) Prevederile prezentei directive referitoare la investiţiile efectuate în domeniul siguranţei rutiere ar trebui să se aplice fără a aduce atingere competenţelor statelor membre în domeniul investiţiilor pentru întreţinerea reţelei rutiere.

(14) Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume instituirea unor proceduri de garantare a unui grad ridicat de siguranţă rutieră în cuprinsul Reţelei rutiere transeuropene, nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre şi întrucât, din cauza efectelor acţiunii, acesta poate fi îndeplinit mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(15) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (⁵).

(16) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte criteriile necesare pentru îmbunătăţirea practicilor de gestionare a siguranţei rutiere şi să adapteze anexele la progresul tehnic. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele, prin completarea acesteia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(17) Existenţa unui număr suficient de parcări pe marginea şoselelor este foarte importantă atât pentru prevenirea infracţiunilor, cât şi pentru siguranţa rutieră. Zonele de parcare le permit şoferilor să se odihnească în timp util şi să continue călătoria pe deplin concentraţi. Asigurarea unui număr suficient de parcări ar trebui să constituie, prin urmare, o parte integrantă a gestionării siguranţei infrastructurii rutiere.

(18) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional pentru o mai bună legiferare (⁶), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele şi în interesul Comunităţii, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondenţa dintre prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

____________

(¹) JO C 168, 20.7.2007, p. 71.

(²) Avizul Parlamentului European din 19 iunie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 20 octombrie 2008.

(³) JO L 228, 9.9.1996, p. 1.

(⁴) JO L 167, 30.4.2004, p. 39.

(⁵) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(⁶) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

-------------------

Articolul 1

Obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă prevede stabilirea şi punerea în aplicare a procedurilor referitoare la evaluările de impact şi la operaţiunile de audit în domeniul siguranţei rutiere, la gestionarea siguranţei reţelelor rutiere, precum şi la inspecţiile în materie de siguranţă efectuate de către statele membre.

(2) Prezenta directivă se aplică căilor rutiere care fac parte din Reţeaua rutieră transeuropeană, fie că acestea se află în faza de proiectare, de construcţie sau de exploatare.

(3) Statele membre pot aplica prevederile prezentei directive, ca un set de bune practici, şi infrastructurii naţionale de transport rutier, neinclusă în Reţeaua rutieră transeuropeană, care a fost realizată prin utilizarea totală sau parţială a fondurilor comunitare.

(4) Prezenta directivă nu se aplică tunelurilor rutiere reglementate de Directiva 2004/54/CE.

Articolul 2

Definiţii

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:

1. "reţea rutieră transeuropeană" înseamnă reţeaua rutieră definită la punctul 2 din anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE;

2. "entitatea competentă" înseamnă orice organism public sau privat instituit la nivel naţional, regional sau local şi care participă la punerea în aplicare a prezentei directive, în baza competenţelor care îi revin, inclusiv acele organe desemnate ca entităţi competente, înfiinţate înaintea intrării în vigoare a prezentei directive, în măsura în care acestea îndeplinesc cerinţele prezentei directive;

3. "evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere" înseamnă o analiză comparativă strategică a impactului asupra gradului de siguranţă a reţelei rutiere al unei noi căi rutiere sau al unei modificări substanţiale a reţelei existente;

4. "operaţiune de audit în domeniul siguranţei rutiere" înseamnă o verificare detaliată, tehnică şi sistematică, independentă, din punct de vedere al siguranţei, a caracteristicilor de proiectare proprii unui plan de infrastructură rutieră în toate etapele, de la planificare la începutul exploatării;

5. "clasificarea tronsoanelor cu o concentraţie mare de accidente" înseamnă o metodă de identificare, analizare şi clasificare a tronsoanelor reţelelor rutiere, care au fost în exploatare mai mult de trei ani, pe care s-a înregistrat un număr mare de accidente soldate cu persoane decedate ca proporţie faţă de fluxul de trafic;

6. "clasificarea siguranţei reţelei" înseamnă o metodă pentru identificarea, analizarea şi clasificarea secţiunilor reţelei existente în funcţie de potenţialul de îmbunătăţire a siguranţei şi de reducere a costurilor legate de accidente;

7. "inspecţie în materie de siguranţă" înseamnă o verificare periodică obişnuită a caracteristicilor şi defecţiunilor care necesită lucrări de întreţinere din motive de siguranţă;

8. "linii directoare" înseamnă măsurile adoptate de statele membre care indică etapele de urmat şi elementele de avut în vedere în aplicarea procedurilor de siguranţă prevăzute în prezenta directivă;

9. "proiect de infrastructură" înseamnă un proiect destinat construirii de noi infrastructuri rutiere sau modificării semnificative a unor reţele existente, care afectează fluxul de trafic.

Articolul 3

Evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere pentru proiecte de infrastructură

(1) Statele membre garantează realizarea unei evaluări de impact asupra siguranţei rutiere pentru toate proiectele de infrastructură.

(2) Evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere este efectuată în faza de planificare iniţială, înaintea aprobării proiectului de infrastructură. În acest sens, statele membre se străduiesc să respecte criteriile indicate în anexa I.

(3) Evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere trebuie să indice considerentele în materie de siguranţă rutieră care contribuie la alegerea soluţiei propuse. În plus, trebuie să furnizeze toate informaţiile relevante necesare realizării unei analize costuri-beneficii a diverselor opţiuni evaluate.

Articolul 4

Operaţiuni de audit în domeniul siguranţei rutiere pentru proiecte de infrastructură

(1) Statele membre garantează realizarea unor operaţiuni de audit în domeniul siguranţei rutiere pentru toate proiectele de infrastructură.

(2) La efectuarea unui audit în domeniul siguranţei rutiere, statele membre se străduiesc să respecte criteriile indicate în anexa II.

Statele membre garantează numirea unui auditor responsabil de realizarea unei operaţiuni de audit având ca obiect caracteristicile de proiectare ale unui plan de infrastructură.

Auditorul este desemnat în conformitate cu dispoziţiile articolului 9 alineatul (4) şi are competenţele şi studiile necesare, aşa cum se prevede la articolul 9. În cazul în care operaţiunile de audit sunt realizate de o echipă, cel puţin unul dintre membrii acesteia trebuie să fie titular al unui certificat de competenţă, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (3).

(3) Auditurile în domeniul siguranţei rutiere sunt parte integrantă a procesului de concepere a proiectului de infrastructură în stadiul proiectării preliminare, al proiectării detaliate, precum şi în cel anterior exploatării şi de la începutul acesteia.

(4) Statele membre garantează că auditorul prezintă, într-un raport de audit pentru fiecare stadiu al proiectului de infrastructură, aspectele legate de proiectare care prezintă importanţă pentru siguranţă. În cazul în care, în urma identificării unor elemente nesigure în cursul operaţiunii de audit, proiectul nu este corectat înainte de încheierea etapei respective, astfel cum se menţionează în anexa II, entitatea competentă prezintă motivele corespunzătoare într-o anexă la raport.

(5) Statele membre garantează că raportul menţionat la alineatul (4) este urmat de elaborarea unor recomandări pertinente din punctul de vedere al siguranţei.

Articolul 5

Clasificarea siguranţei şi gestionarea reţelelor rutiere în exploatare

(1) Statele membre garantează că clasificarea tronsoanelor cu o concentraţie mare de accidente şi clasificarea siguranţei reţelei se realizează pe baza unei analize, efectuate cel puţin o dată la trei ani, a exploatării reţelei rutiere. Astfel, statele membre se angajează să adere la criteriile indicate în anexa III.

(2) Statele membre se asigură că tronsoanele rutiere cu prioritate conform rezultatelor clasificării tronsoanelor cu o concentraţie mare de accidente şi ale clasificării siguranţei rutiere sunt evaluate de echipe de experţi prin vizite pe teren, în temeiul elementelor menţionate la punctul 3 din anexa III. Cel puţin unul dintre membrii echipei de experţi trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 9 alineatul (4) litera (a).

(3) Statele membre se asigură că măsurile corective se concentrează pe tronsoanele rutiere menţionate la alineatul (2). Se va acorda prioritate acelor măsuri prevăzute la punctul 3 litera (e) din anexa III, fiind acordată atenţie măsurilor care prezintă cel mai mare raport beneficii-costuri.

(4) Statele membre asigură semnalizarea corespunzătoare în vederea avertizării utilizatorilor căilor rutiere cu privire la segmentele de infrastructură rutieră care se află în reparaţie şi care astfel pot periclita siguranţa utilizatorilor căilor rutiere. Aceste semnalizări trebuie să includă şi semnale care să fie vizibile atât ziua, cât şi noaptea, instalate la o distanţă de siguranţă, şi să fie conforme cu prevederile Convenţiei de la Viena privind semnalizarea rutieră din 1968.

(5) Statele membre garantează că utilizatorii căilor rutiere sunt informaţi, prin intermediul unor mijloace adecvate, de existenţa unui tronson cu o concentraţie mare de accidente. În cazul în care un stat membru decide să recurgă la un sistem de semnalizare, acesta este conform cu dispoziţiile Convenţiei de la Viena privind semnalizarea rutieră din 1968.

Articolul 6

Inspecţii în materie de siguranţă

(1) Statele membre garantează realizarea unor inspecţii în materie de siguranţă a căilor rutiere în exploatare în scopul identificării aspectelor legate de siguranţa rutieră şi al prevenirii accidentelor.

(2) Inspecţiile în materie de siguranţă cuprind inspecţii periodice ale reţelelor rutiere şi analize ale posibilelor efecte ale lucrărilor rutiere asupra siguranţei traficului.

(3) Statele membre garantează că entitatea competentă efectuează inspecţii periodice. Aceste inspecţii sunt efectuate suficient de frecvent, astfel încât să se garanteze niveluri de siguranţă corespunzătoare pentru infrastructura rutieră respectivă.

(4) Fără a aduce atingere liniilor directoare adoptate în temeiul articolului 8, statele membre adoptă o serie de linii directoare cu privire la măsurile temporare de siguranţă aplicabile lucrărilor rutiere. Acestea instituie, de asemenea, un program de inspecţie adecvat pentru a garanta aplicarea corespunzătoare a liniilor directoare respective.

Articolul 7

Gestionarea datelor

(1) Statele membre garantează întocmirea, de către entitatea competentă, a unui raport pentru fiecare accident soldat cu persoane decedate survenit pe una dintre căile rutiere menţionate la articolul 1 alineatul (2). Statele membre se străduiesc să includă în raportul respectiv toate elementele enumerate în anexa IV.

(2) Statele membre calculează costul social mediu al unui accident soldat cu persoane decedate şi costul social mediu al unui accident grav, în condiţiile în care ambele se produc pe teritoriul lor. Statele membre pot opta pentru o defalcare mai detaliată a costurilor unitare, care trebuie actualizată cel puţin o dată la cinci ani.

Articolul 8

Adoptarea şi comunicarea liniilor directoare

(1) Statele membre garantează adoptarea unor linii directoare, în cazul în care acestea nu există deja, până la 19 decembrie 2011, pentru a sprijini entităţile competente în aplicarea prezentei directive.

(2) Statele membre comunică Comisiei aceste linii directoare în termen de trei luni de la adoptarea sau modificarea lor.

(3) Comisia le pune la dispoziţie pe o pagină de Internet publică.

Articolul 9

Numirea şi formarea auditorilor

(1) Statele membre garantează adoptarea programelor de formare a auditorilor în domeniul siguranţei rutiere până la 19 decembrie 2011, în cazul în care acestea nu există deja.

(2) Statele membre garantează că auditorii în domeniul siguranţei rutiere care îndeplinesc funcţiile prevăzute în prezenta directivă urmează o formare iniţială, la încheierea căreia li se eliberează un certificat de competenţă, după care participă periodic la cursuri de formare profesională.

(3) Statele membre garantează că auditorii în domeniul siguranţei rutiere sunt titulari ai unui certificat de competenţă. Certificatele eliberate înaintea intrării în vigoare a prezentei directive trebuie recunoscute.

(4) Statele membre garantează numirea auditorilor în conformitate cu cerinţele următoare:

(a) auditorii trebuie să aibă experienţă relevantă sau formare în domeniul proiectării rutiere, al ingineriei siguranţei rutiere şi al analizei accidentelor;

(b) după doi ani de la adoptarea, de către statele membre, a liniilor directoare, în conformitate cu articolul 8, operaţiunile de audit în domeniul siguranţei rutiere vor fi realizate numai de auditorii sau de echipele din care fac parte auditori care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alineatele (2) şi (3);

(c) pentru buna derulare a proiectului de infrastructură auditat, auditorul nu trebuie să participe, în momentul auditului, la proiectarea sau exploatarea acestuia.

Articolul 10

Schimbul de cele mai bune practici

Pentru a creşte siguranţa căilor rutiere din Uniunea Europeană care nu fac parte din Reţeaua rutieră transeuropeană, statele membre instituie un sistem coerent pentru schimbul celor mai bune practici, care să acopere, printre altele, proiectele existente în materie de siguranţă a infrastructurii rutiere, precum şi tehnologiile verificate în materie de siguranţă rutieră.

Articolul 11

Îmbunătăţirea continuă a practicilor de gestionare a siguranţei rutiere

(1) Comisia facilitează şi organizează schimbul de cunoştinţe şi bune practici între statele membre, beneficiind de experienţa acumulată în forurile internaţionale specifice existente, pentru a asigura o îmbunătăţire continuă a practicilor de gestionare a siguranţei infrastructurilor rutiere din Uniunea Europeană.

(2) Comisia este asistată de comitetul menţionat la articolul 13. În măsura în care este necesară adoptarea de măsuri specifice, acestea se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 13 alineatul (3).

(3) După caz, organizaţiile neguvernamentale relevante, care activează în domeniul siguranţei şi gestionării infrastructurilor rutiere, pot fi consultate cu privire la chestiuni legate de aspectele tehnice ale siguranţei.

Articolul 12

Adaptare la progresul tehnic

Anexele la prezenta directivă sunt adaptate, pentru a ţine seama de progresul tehnic, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 13 alineatul (3).

Articolul 13

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de un comitet.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere articolul 8 din respectiva decizie.

Articolul 14

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 19 decembrie 2010. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 16

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 19 noiembrie 2008.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

H.-G. POTTERING J.-P. JOUYET

---------------------------------------

ANEXA I

EVALUAREA DE IMPACT ASUPRA SIGURANŢEI RUTIERE PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ

1. Elementele componente ale unei evaluări de impact asupra siguranţei rutiere:

(a) definirea problemei;

(b) situaţia actuală şi situaţia în eventualitatea neiniţierii vreunei acţiuni;

(d) analiza impactului alternativelor propuse asupra siguranţei rutiere;

(e) compararea opţiunilor, printre care şi analiza raportului costuri-beneficii;

(f) prezentarea tuturor soluţiilor posibile.

2. Elementele care trebuie avute în vedere:

(a) decese şi accidente; obiectivele de reducere în comparaţie cu scenariul care prevede eventualitatea neiniţierii vreunei acţiuni;

(b) alegerea itinerariilor şi structuri de deplasare;

(d) utilizatorii căilor rutiere, inclusiv utilizatorii vulnerabili (de exemplu pietoni, biciclişti, motociclişti);

(e) trafic (de exemplu volumul de trafic, trafic clasificat în funcţie de tipul de vehicul);

(f) sezonalitate şi condiţii climatice;

(g) prezenţa unui număr suficient de zone care permit staţionarea în condiţii de siguranţă;

(h) activitatea seismică.

---------------------------------------

ANEXA II

OPERAŢIUNI DE AUDIT ÎN DOMENIUL SIGURANŢEI RUTIERE PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ

1. Criterii aplicabile în stadiul proiectării preliminare:

(a) localizarea geografică (de exemplu expunerea la alunecările de teren, la inundaţii, la avalanşe etc.), sezonalitate şi condiţii climatice, precum şi activităţi seismice;

(b) tipurile de joncţiune şi distanţa între punctele de joncţiune;

(d) tipurile de trafic care pot avea loc pe noua cale rutieră;

(e) funcţionalitatea căii rutiere în cadrul reţelei;

(f) condiţiile meteorologice;

(g) viteze de rulare;

(h) secţiuni transversale (de exemplu lăţimea părţii carosabile, piste pentru ciclişti, căi pietonale);

(i) alinieri orizontale şi verticale;

(j) vizibilitate;

(k) dispunerea punctelor de joncţiune;

(l) mijloace de transport în comun şi infrastructurile aferente;

(m) treceri la nivel cu căi rutiere/calea ferată.

2. Criterii aplicabile în stadiul proiectării preliminare:

(a) planul;

(b) semnalizare şi marcaj coerente;

(d) echipamente la marginea drumului;

(e) mediul specific marginii de drum, inclusiv vegetaţia;

(f) obstacole fixe la marginea drumului;

(g) parcări sigure;

(h) utilizatori ai căilor rutiere vulnerabili (de exemplu pietoni, ciclişti, motociclişti);

(i) adaptare a sistemelor rutiere de restricţionare într-un mod uşor de utilizat (spaţii care separă sensurile de mers şi parapete de siguranţă pentru evitarea pericolelor la care sunt expuşi utilizatorii vulnerabili).

3. Criterii aplicabile în stadiul proiectării detaliate:

(a) siguranţa utilizatorilor căilor rutiere şi vizibilitatea în diverse circumstanţe, cum ar fi întunericul, şi în condiţii meteorologice normale;

(b) lizibilitatea elementelor de semnalizare şi marcaj;

4. Criterii aplicabile în stadiul de la începutul exploatării: evaluarea siguranţei căilor rutiere din perspectiva comportamentului real al utilizatorilor.

Realizarea unei operaţiuni de audit într-un anumit stadiu poate duce la reanalizarea criteriilor aplicabile în stadiile precedente.

--------------------------------------

ANEXA III

CLASIFICAREA TRONSOANELOR CU O CONCENTRAŢIE MARE DE ACCIDENTE ȘI CLASIFICAREA SIGURANŢEI REŢELEI

1. Identificarea tronsoanelor cu o concentraţie mare de accidente

Identificarea tronsoanelor cu o concentraţie ridicată a accidentelor ia în considerare cel puţin numărul accidentelor rutiere din anii anteriori, soldate cu persoane decedate pe unitate de distanţă, raportat la fluxul de trafic şi, în cazul intersecţiilor, numărul acestui tip de accidente în funcţie de localizarea intersecţiilor.

2. Identificarea tronsoanelor în vederea unei analize în cadrul clasificării siguranţei reţelei

Identificarea tronsoanelor pentru analiză în cadrul clasificării siguranţei reţelei ia în considerare potenţialul de reducere a costurilor legate de accidente. Tronsoanele rutiere se clasifică pe categorii. Pentru fiecare categorie de cale rutieră, tronsoanele se analizează şi se clasifică în funcţie de factori de siguranţă, cum ar fi concentraţia de accidente, volumul de trafic şi tipologia acestuia.

Pentru fiecare categorie de cale rutieră, clasificarea siguranţei reţelei are ca rezultat crearea unei liste de priorităţi care cuprinde tronsoanele rutiere unde se preconizează că îmbunătăţirea infrastructurii va fi deosebit de eficace.

3. Elementele unei evaluări pentru vizitele pe teren ale echipelor de experţi:

(a) descrierea tronsonului rutier;

(b) trimiterea la eventuale rapoarte anterioare referitoare la acelaşi tronson rutier;

(d) numărul de accidente, de persoane decedate şi de persoane grav rănite în ultimii trei ani;

(e) o serie de măsuri corective potenţiale de realizat în intervale diferite, prevăzând, de exemplu:

— eliminarea sau protejarea obstacolelor fixe de la marginea drumului;

— reducerea limitelor de viteză şi intensificarea controlului vitezei la nivel local;

— îmbunătăţirea vizibilităţii în diferite condiţii meteorologice şi de luminozitate;

— îmbunătăţirea stării de siguranţă a echipamentelor de la marginea drumului, cum ar fi sistemele de restricţionare rutieră;

— îmbunătăţirea coerenţei, vizibilităţii, lizibilităţii şi poziţionării marcajelor rutiere (în special aplicarea unor benzi de avertizare sonoră pentru încetinire), precum şi a semnalizării;

— protecţia împotriva căderilor de pietre, a alunecărilor de teren şi a avalanşelor;

— îmbunătăţirea aderenţei/rugozităţii şoselei;

— reproiectarea sistemelor de restricţionare rutieră;

— asigurarea şi îmbunătăţirea platformei centrale a drumurilor;

— modificarea planurilor de depăşire;

— îmbunătăţirea punctelor de joncţiune, inclusiv a trecerilor la nivel cu căi rutiere/calea ferată;

— modificarea alinierii;

— modificarea lăţimii drumului, adăugarea unor benzi de refugiu;

— instalarea unui sistem de gestionare şi de control al traficului;

— reducerea unui posibil conflict cu utilizatorii vulnerabili ai drumurilor;

— îmbunătăţirea drumurilor în funcţie de standardele de proiectare în vigoare;

— recondiţionarea sau înlocuirea şoselelor;

— utilizarea unor semne de circulaţie inteligente;

— îmbunătăţirea sistemelor inteligente de transport şi a serviciilor telematice pentru interoperabilitate, situaţii de urgenţă şi semnalizare.

---------------------------------------

ANEXA IV

INFORMAŢII REFERITOARE LA ACCIDENTE MENŢIONATE ÎN RAPOARTELE DE ACCIDENTE

Rapoartele de accidente trebuie să cuprindă următoarele elemente:

1. localizarea cât mai exactă a accidentului;

2. imagini şi/sau diagrame cu locul accidentului;

3. data şi ora accidentului;

4. informaţii referitoare la drum, cum ar fi tipul de zonă, tipul de drum, tipul de joncţiune, cu precizarea sistemelor de semnalizare, numărul căilor rutiere, marcajul, suprafaţa rutieră, sistemele de iluminat şi condiţiile meteorologice, limitarea de viteză, obstacolele de la marginea drumului;

5. gravitatea accidentului, cu precizarea numărului de persoane decedate şi vătămate, atunci când este posibil potrivit criteriilor comune ce urmează a fi definite în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 13 alineatul (3);

6. caracteristicile persoanelor implicate în accident, cum ar fi vârsta, sexul, naţionalitatea, nivelul alcoolemiei, utilizarea sau nu a echipamentelor de siguranţă;

7. date cu privire la autovehiculele implicate în accident (tip, vechime, ţara în care este înregistrat, echipament de siguranţă după caz, date privind ultimele controale tehnice periodice, în conformitate cu legislaţia aplicabilă);

8. date referitoare la accident, cum ar fi tipul accidentului, tipul coliziunii, manevrarea vehiculului şi manevrele conducătorului auto;

9. ori de câte ori este posibil, informaţii privind timpul dintre momentul accidentului şi constatarea acestuia sau sosirea serviciilor de urgenţă.

----------------------------------------