REGULAMENTUL (CE) NR. 1060/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 16 septembrie 2009

privind agenţiile de rating de credit

(Text cu relevanţă pentru SEE)

 

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

 

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

 

având în vedere propunerea Comisiei,

 

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),

 

după consultarea Băncii Centrale Europene (2),

 

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

 

întrucât:

 

(1)        Agenţiile de rating de credit joacă un rol important pe pieţele mondiale ale valorilor mobiliare şi pe cele bancare, deoarece ratingurile lor de credit sunt folosite de investitori, debitori, emitenţi şi guverne în procesul de luare a deciziilor de investiţii şi finanţare în cunoştinţă de cauză. Instituţiile de credit, întreprinderile de investiţii, întreprinderile de asigurări generale, întreprinderile de asigurări de viaţă, întreprinderile de reasigurări, organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) şi instituţiile pentru furnizarea de pensii ocupaţionale pot folosi aceste ratinguri de credit ca referinţă pentru determinarea fondurilor proprii necesare în vederea asigurării solvabilităţii sau pentru calcularea riscului legat de activitatea lor de investiţii. Prin urmare, ratingurile de credit au un impact semnificativ asupra funcţionării pieţelor şi asupra încrederii investitorilor şi a consumatorilor. De aceea, este esenţial ca activităţile de rating de credit să se desfăşoare cu respectarea principiilor de integritate, transparenţă, responsabilitate şi bună guvernanţă pentru a garanta că ratingurile de credit folosite în Comunitate sunt independente, obiective şi de o calitate corespunzătoare.

 

(2)        În prezent, marea parte a agenţiilor de rating de credit au sediul în afara Comunităţii. Cele mai multe state membre nu reglementează activitatea agenţiilor de rating de credit şi nici condiţiile de acordare a ratingurilor de credit. În pofida importanţei lor ridicate pentru funcţionarea pieţelor financiare, agenţiile de rating de credit intră sub incidenţa legislaţiei comunitare numai în domenii restrânse, cum ar fi domeniul de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă) (4). De asemenea, atât Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (5), cât şi Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (6) fac referire la agenţiile de rating de credit. Este, prin urmare, important să se prevadă norme care să asigure faptul că toate ratingurile de credit acordate de agenţiile de rating de credit înregistrate în Comunitate sunt de o calitate corespunzătoare şi sunt acordate de agenţii de rating de credit supuse unor cerinţe stricte. Comisia va continua să lucreze împreună cu partenerii săi internaţionali pentru a asigura convergenţa normelor care se aplică agenţiilor de rating de credit. Ar trebui ca anumite bănci centrale care acordă ratinguri de credit să poată deroga de la aplicarea prezentului regulament, cu condiţia ca acestea să îndeplinească condiţiile aplicabile relevante care garantează independenţa şi integritatea activităţilor lor de rating de credit şi care sunt la fel de stricte precum cele prevăzute de prezentul regulament.

 

(3)        Prezentul regulament nu ar trebui să creeze o obligaţie generală de rating al instrumentelor financiare sau al obligaţiilor financiare în conformitate cu prezentul regulament. În special, acesta nu ar trebui să oblige OPCVM-urile, astfel cum sunt definite în Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (7), şi instituţiile pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, astfel cum sunt definite în Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (8), să investească numai în instrumente financiare cărora li s-au acordat ratinguri în temeiul prezentului regulament.

 

(4)        Prezentul regulament nu ar trebui să instituie o obligaţie generală pentru investitori sau pentru instituţiile financiare de a investi numai în valori mobiliare pentru care a fost publicat un prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare (9) şi cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE în ceea ce priveşte informaţiile conţinute în prospectele, structura prospectelor, includerea de informaţii prin trimiteri, publicarea prospectelor şi difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar (10) şi cărora li se acordă ratinguri în temeiul prezentului regulament. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să impună emitenţilor, ofertanţilor sau persoanelor care solicită admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată cerinţa de a obţine ratinguri de credit pentru valorile mobiliare pentru care trebuie publicat un prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE şi cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004.

 

(5)        Orice prospect publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE şi cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 ar trebui să conţină informaţii clare şi vizibile care să precizeze dacă ratingul de credit al respectivelor valori mobiliare este acordat de o agenţie de rating de credit stabilită în Comunitate şi înregistrată în conformitate cu prezentul regulament. Cu toate acestea, nicio dispoziţie din prezentul regulament nu ar trebui să împiedice persoanele responsabile de publicarea unui prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE şi Regulamentul (CE) nr. 809/2004 să includă în prospect orice informaţie importantă, inclusiv ratingurile de credit emise în ţări terţe şi informaţiile aferente acestora.

 

(6)        În plus faţă de acordarea ratingurilor de credit şi desfăşurarea activităţilor de rating, agenţiile de rating de credit ar trebui să poată desfăşura şi activităţi auxiliare cu titlu profesional. Exercitarea de activităţi auxiliare nu ar trebui să compromită independenţa sau integritatea activităţilor de rating desfăşurate de agenţiile de rating de credit.

 

(7)        Prezentul regulament ar trebui să se aplice ratingurilor de credit acordate de agenţiile de rating de credit înregistrate în Comunitate. Principalul obiectiv al prezentului regulament este acela de a proteja stabilitatea pieţelor şi a investitorilor financiari. Punctajele de bonitate, sistemele de evaluare a bonităţii şi evaluările similare care privesc obligaţiile ce decurg din relaţiile cu clienţii sau de natură comercială sau industrială ar trebui să nu fie inclus domeniul de aplicare a prezentului regulament.

 

(8)        Agenţiile de rating de credit ar trebui să aplice în mod voluntar Codul principiilor de bază pentru agenţiile de rating publicat de Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare (codul IOSCO). În 2006, într-o comunicare cu privire la agenţiile de rating de credit (11), Comisia invita Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare (CESR), instituit prin Decizia 2009/77/CE a Comisiei (12), să monitorizeze respectarea codului IOSCO şi să transmită Comisiei, anual, un raport pe această temă.

 

(9)        Consiliul European din 13 şi 14 martie 2008 a adoptat o serie de concluzii pentru a răspunde principalelor deficienţe identificate în sistemul financiar. Unul dintre obiective a fost ameliorarea funcţionării pieţei şi a structurilor de stimulare, inclusiv a rolului agenţiilor de rating de credit.

 

(10)      Se consideră că, pe de o parte, agenţiile de rating de credit nu au reuşit să oglindească suficient de rapid, în ratingurile lor de credit, înrăutăţirea condiţiilor de piaţă şi, pe de altă parte, nu au reuşit să adapteze aceste ratinguri de credit la timp, ca urmare a acutizării crizei de pe piaţă. Cea mai adecvată cale de a corecta aceste eşecuri constă în adoptarea de măsuri cu privire la conflictele de interese, calitatea ratingurilor de credit, transparenţa şi guvernanţa internă a agenţiilor de rating de credit, precum şi supravegherea activităţilor lor. Utilizatorii ratingurilor de credit nu ar trebui să se bazeze fără reflecţie pe acestea. Aceştia ar trebui să realizeze propria lor analiză cu mare grijă şi să dea dovadă de vigilenţa necesară în orice moment în ceea ce priveşte încrederea acordată unor astfel de ratinguri de credit.

 

(11)      Se impune stabilirea unui cadru normativ comun cu privire la sporirea calităţii ratingurilor de credit, în special calitatea ratingurilor de credit destinate a fi utilizate de instituţiile financiare şi de persoanele reglementate prin norme armonizate în Comunitate. În absenţa unui astfel de cadru comun, există riscul adoptării unor măsuri divergente la nivel naţional de către statele membre, ceea ce ar avea un impact negativ direct asupra pieţei interne şi ar crea obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne, deoarece agenţiile de rating de credit care acordă ratinguri de credit destinate a fi utilizate de instituţii financiare din Comunitate ar trebui să se conformeze unor norme diferite în state membre diferite. În plus, coexistenţa unor cerinţe divergente referitoare la calitatea ratingurilor de credit ar putea genera nivele diferite de protecţie a investitorilor şi a consumatorilor. De asemenea, utilizatorii ar trebui să poată compara ratingurile de credit emise în Comunitate cu cele emise la nivel internaţional.

 

(12)      Prezentul regulament nu ar trebui să aibă niciun impact asupra utilizării ratingurilor de credit de către alte persoane decât cele menţionate în prezentul regulament.

 

(13)      Ar trebui că ratingurile de credit acordate în ţările terţe să poată fi utilizate în scopuri de reglementare în Comunitate, cu condiţia să respecte cerinţe care sunt la fel de stricte ca şi cele prevăzute în prezentul regulament. Prezentul regulament introduce un regim de avizare care permite agenţiilor de rating de credit stabilite în Comunitate şi înregistrate în conformitate cu dispoziţiile sale să avizeze ratinguri de credit acordate în ţări terţe. Atunci când avizează un rating de credit acordat într-o ţară terţă, agenţiile de rating de credit ar trebui să stabilească şi să monitorizeze în permanenţă dacă activităţile de rating care duc la acordarea unor astfel de ratinguri de credit respectă cerinţele privind acordarea de ratinguri de credit care sunt la fel de stricte precum cele prevăzute în prezentul regulament, îndeplinind acelaşi obiectiv şi având aceleaşi efecte în practică.

 

(14)      Pentru a răspunde preocupărilor potrivit cărora faptul că agenţiile de rating de credit nu sunt stabilite în Comunitate ar putea constitui un impediment grav pentru supravegherea efectivă în interesul pieţelor financiare din Comunitate, un astfel de regim de avizare ar trebui introdus pentru agenţiile de rating de credit care sunt afiliate sau cooperează îndeaproape cu agenţii de rating stabilite în Comunitate. Cu toate acestea, s-ar putea dovedi necesară adaptarea cerinţei privind prezenţa fizică în Comunitate în anumite cazuri, în special în ceea ce priveşte agenţiile de rating de credit mai mici din ţări terţe care nu sunt deloc prezente sau afiliate în Comunitate. Prin urmare, ar trebui prevăzut un regim specific de certificare pentru respectivele agenţii de rating de credit, cu condiţia ca acestea să nu aibă o importanţă sistemică pentru stabilitatea financiară sau integritatea pieţelor financiare din unul sau mai multe state membre.

 

(15)      Certificarea ar trebui să fie posibilă după determinarea de către Comisie a echivalenţei dintre cadrul legal şi de supraveghere al unei ţări terţe şi cerinţele prezentului regulament. Mecanismul de echivalare preconizat nu ar trebui să acorde acces automat la Comunitate, ci ar trebui să ofere posibilitatea agenţiilor de rating de credit dintr-o ţară terţă, care îndeplinesc condiţiile, să fie evaluate individual şi să deroge de la anumite cerinţe de natură organizatorică aplicabile agenţiilor de rating de credit din Comunitate, inclusiv cerinţa privind prezenţa fizică în Comunitate.

 

(16)      Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să prevadă ca o agenţie de rating de credit dintr-o ţară terţă să îndeplinească criteriile, care constituie condiţii generale prealabile pentru integritatea activităţilor de rating de credit exercitate de aceasta, în scopul prevenirii intervenţiei autorităţilor competente şi a altor autorităţi publice din respectivele ţări terţe în conţinutul ratingurilor de credit şi să impună o politică adecvată privind gestionarea conflictelor de interese, rotaţia analiştilor de rating şi existenţa unei proceduri de divulgare periodică şi permanentă a informaţiilor.

 

(17)      O altă condiţie prealabilă importantă pentru un regim de avizare şi un sistem de echivalare corespunzătoare o constituie existenţa unor mecanisme de cooperare fiabile între autorităţile competente ale statelor membre de origine şi autorităţile competente relevante ale agenţiilor de rating de credit din ţările terţe.

 

(18)      Agenţia de rating de credit care avizează ratinguri de credit acordate într-o ţară terţă ar trebui să fie responsabilă pe deplin şi în mod necondiţionat de ratingurile de credit avizate şi de respectarea condiţiilor relevante menţionate în prezentul regulament.

 

(19)      Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ratingurilor de credit pe care agenţia de rating de credit le realizează ca urmare a unei solicitări individuale şi le furnizează exclusiv persoanei solicitante şi care nu sunt destinate publicării sau distribuirii pe bază de abonament.

 

(20)      Cercetarea pentru investiţii, recomandările privind investiţiile, precum şi alte opinii cu privire la valoarea sau preţul unui instrument financiar sau al unei obligaţii financiare nu ar trebui să fie considerate ca fiind ratinguri de credit.

 

(21)      Un rating de credit nesolicitat, adică un rating de credit care nu a fost iniţiat la cererea emitentului sau a entităţii căreia i s-a acordat ratingul respectiv, ar trebui să fie identificat în mod clar ca atare şi ar trebui să se distingă de ratingurile de credit solicitate prin mijloace corespunzătoare.

 

(22)      Pentru a evita eventualele conflicte de interese, agenţiile de rating de credit se concentrează în activitatea lor profesională pe acordarea de ratinguri de credit. O agenţie de rating de credit nu ar trebui autorizată să desfăşoare activităţi de consultanţă sau să furnizeze servicii de consiliere. În special, o agenţie de rating de credit nu ar trebui să facă propuneri sau recomandări referitoare la modul în care este conceput instrumentul financiar sau la structura acestuia. Cu toate acestea, agenţiile de rating ar trebui să poată furniza servicii auxiliare, în cazul în care prin aceasta nu se creează potenţiale conflicte de interese cu activitatea de acordare a ratingurilor de credit.

 

(23)      Agenţiile de rating de credit ar trebui să utilizeze metodologii de rating riguroase, sistematice, constante şi care să fie supuse validării bazate inclusiv pe experienţa anterioară şi pe controlul a posteriori. Cu toate acestea, o asemenea cerinţă nu ar trebui, în niciun caz, să ofere autorităţilor competente şi statelor membre motive pentru a interveni asupra conţinutului ratingurilor şi asupra metodologiilor. În mod similar, cerinţa impusă agenţiilor de rating de a revizui ratingurile cel puţin anual nu ar trebui să aducă atingere obligaţiei agenţiilor de rating de a monitoriza ratingurile de credit în permanenţă şi de a revizui ratingurile de credit ori de câte ori este necesar. Aceste cerinţe nu ar trebui să se aplice într-un mod care să împiedice intrarea pe piaţă a unor noi agenţii de rating.

 

(24)      Ratingurile de credit ar trebui să fie bine întemeiate şi justificate pentru a evita ratingurile arbitrare.

 

(25)      Agenţiile de rating de credit ar trebui să pună la dispoziţia publicului informaţii privind metodologiile, modelele şi principalele ipoteze pe care le utilizează în activităţile lor de rating de credit. Nivelul de detaliere legat de publicarea informaţiilor privind modelele ar trebui să asigure furnizarea unor informaţii adecvate utilizatorilor de ratinguri de credit, astfel încât aceştia să poată realiza propriile analize diagnostic la evaluarea oportunităţii utilizării ratingurile de credit respective. Pe de altă parte, diseminarea informaţiilor privind modelele ar trebui să fie realizată astfel încât să nu fie dezvăluite informaţii comerciale sensibile sau să fie afectată inovarea.

 

(26)      Agenţiile de rating de credit ar trebui să instituie proceduri şi politici interne adecvate cu privire la angajaţi şi alte persoane implicate în procesul de rating de credit în scopul de a preveni, a identifica, a elimina sau a gestiona şi a face public orice conflict de interese şi de a asigura, în orice moment, calitatea, integritatea şi seriozitatea procesului de rating de credit şi de revizuire. Printre aceste politici şi proceduri ar trebui să se numere, în special, mecanisme de control intern şi funcţia de verificare a conformităţii.

 

(27)      Agenţiile de rating de credit ar trebui să evite să se regăsească în situaţii de conflict de interese şi să gestioneze în mod adecvat conflictele de interese care sunt de neevitat, astfel încât să-şi poată garanta independenţa. Agenţiile de rating de credit ar trebui să facă publice conflictele de interese în timp util. De asemenea, acestea ar trebui să ţină evidenţa atât a tuturor riscurilor importante care ameninţă independenţa agenţiei de rating, a angajaţilor şi a altor persoane implicate în procesul de rating de credit, cât şi a măsurilor de protecţie aplicate pentru a atenua aceste riscuri.

 

(28)      O agenţie de rating de credit sau un grup de agenţii de rating de credit ar trebui să menţină mecanisme pentru buna guvernanţă corporativă. În procesul de stabilire a mecanismelor pentru buna guvernanţă corporativă, o agenţie de rating de credit sau un grup de agenţii de rating de credit ar trebui să ţină seama de necesitatea de a garanta că acordă ratinguri de credit independente, obiective şi de o calitate corespunzătoare.

 

(29)      Pentru a garanta independenţa procesului de rating de credit de interesele comerciale ale agenţiei de rating de credit ca societate, este necesar ca agenţiile de rating de credit să se asigure că cel puţin o treime, dar nu mai puţin de doi membri ai consiliului de administraţie sau de supraveghere sunt independenţi în concordanţă cu punctul 13 al secţiunii III din Recomandarea 2005/162/CE a Comisiei din 15 februarie 2005 privind rolul administratorilor fără funcţie executivă şi al membrilor consiliului de supraveghere ai societăţilor cotate la bursă şi comitetele consiliului de administraţie sau de supraveghere (13). De asemenea, este necesar ca majoritatea cadrelor superioare de conducere, inclusiv membrii independenţi ai consiliului de administraţie sau de supraveghere, să deţină expertiză adecvată în sectoare corespunzătoare ale serviciilor financiare. Responsabilul cu funcţia de verificare a conformităţii ar trebui să prezinte în mod regulat cadrelor superioare de conducere şi membrilor independenţi ai consiliului de administraţie sau de supraveghere rapoarte cu privire la îndeplinirea atribuţiilor sale.

 

(30)      Pentru evitarea conflictelor de interese, remuneraţia membrilor independenţi ai consiliului de administraţie sau de supraveghere nu ar trebui să depindă de performanţa comercială a agenţiei de rating de credit.

 

(31)      Agenţiile de rating de credit ar trebui să aloce activităţilor de rating de credit un număr suficient de angajaţi având nivelul necesar de cunoştinţe şi experienţă. În special, agenţiile de rating de credit ar trebui să se asigure că alocă suficiente resurse de capital uman şi financiare activităţilor de acordare, monitorizare şi actualizare a ratingurilor de credit.

 

(32)      Pentru a ţine seama de condiţiile specifice agenţiilor de rating de credit care au mai puţin de 50 de angajaţi, autorităţile competente ar trebui să poată acorda derogare respectivelor agenţii de rating de la unele dintre obligaţii prevăzute în prezentul regulament în ceea ce priveşte rolul membrilor independenţi ai consiliului, funcţia de asigurare a conformităţii şi mecanismul de rotaţie, cu condiţia ca acestea să poată demonstra că îndeplinesc anumite condiţii specifice. Autorităţile competente ar trebui să analizeze, în special, dacă dimensiunea agenţiei de rating nu este stabilită astfel încât să evite conformitatea cu prezentul regulament a unei agenţii de rating de credit sau a unui grup de agenţii de rating de credit. Autorităţile competente ale statele membre ar trebui să acorde derogarea astfel încât să se evite riscul fragmentării pieţei interne şi să se garanteze aplicarea uniformă a dreptului comunitar.

 

(33)      Relaţiile durabile pe termen lung cu aceleaşi entităţi cărora li se acordă ratinguri sau cu părţi terţe afiliate acestora ar putea compromite independenţa analiştilor de rating şi a persoanelor implicate în aprobarea ratingurilor de credit. Prin urmare, analiştii şi persoanele respective ar trebui să facă obiectul unui mecanism de rotaţie adecvat, care să asigure schimbări progresive în cadrul echipelor de analiză şi al comitetelor de rating de credit.

 

(34)      Agenţiile de rating de credit ar trebui să se asigure că metodologiile, modelele şi principalele ipoteze de rating, precum ipotezele matematice sau de corelare, folosite pentru realizarea ratingurilor de credit sunt bine întreţinute, actualizate şi revizuite în detaliu, în mod periodic, iar descrierile acestora sunt publicate într-un mod care să permită revizuirea în detaliu. În cazul în care lipsa unor date fiabile sau complexitatea structurii unui nou tip de instrument financiar, cum ar fi instrumentele financiare structurate, ridică grave semne de întrebare cu privire la capacitatea agenţiei de rating de a acorda un rating credibil, este oportun ca aceasta să nu acorde ratingul de credit sau să retragă ratingul de credit existent. Modificările legate de calitatea informaţiilor disponibile pentru monitorizarea unui rating de credit existent ar trebui să se publice în cadrul revizuirii respective şi, dacă este cazul, ar trebui să se efectueze o rectificare a ratingului de credit.

 

(35)      Pentru a garanta calitatea ratingurilor de credit, agenţiile de rating de credit ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că informaţiile pe care le folosesc pentru realizarea ratingului de credit sunt fiabile. În acest scop, agenţiile de rating de credit ar trebui să poată, printre altele: să aibă încredere în situaţiile financiare auditate în mod independent şi în alte informaţii publicate; să recurgă la verificarea de către un alt prestator de servicii având o reputaţie solidă; să examineze, prin sondaj, informaţia primită; să recurgă la dispoziţii contractuale care să prevadă în mod clar responsabilitatea entităţii căreia i se acordă ratingul sau a părţilor terţe legate de aceasta, în cazul în care acestea furnizează cu bună ştiinţă informaţii greşite sau înşelătoare în cadrul contractului sau dacă nu reuşesc să realizeze, în conformitate cu condiţiile din contract, analize diagnostic rezonabile cu privire la exactitatea informaţiilor.

 

(36)      Prezentul regulament nu aduce atingere obligaţiei agenţiilor de rating de credit de a proteja dreptul la viaţă privată al persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (14).

 

(37)      Este necesar ca agenţiile de rating de credit să instituie proceduri adecvate pentru revizuirea regulată a metodologiilor, a modelelor şi a ipotezelor principale folosite de agenţiile de rating pentru a putea reflecta în mod corect evoluţia pieţelor activelor respective. Pentru a asigura transparenţa, publicarea oricăror modificări semnificative ale metodologiilor, practicilor, procedurilor sau proceselor agenţilor de rating de credit ar trebui efectuată înainte de aplicarea lor efectivă, cu excepţia cazului în care condiţiile extreme de piaţă impun o schimbare imediată a ratingului de credit.

 

(38)      Agenţia de rating de credit ar trebui să indice orice avertizare adecvată de risc, inclusiv o analiză de sensibilitate a ipotezelor relevante. Această analiză ar trebui să explice în ce mod evoluţiile pieţei care modifică parametrii înglobaţi în model pot influenţa variaţia ratingurilor (de exemplu volatilitatea). Agenţia de rating de credit ar trebui să se asigure că informaţiile cu privire la ratele istorice de incapacitate de plată ale diferitelor categorii de rating sunt verificabile, măsurabile şi reprezintă o bază suficientă pentru a permite părţilor interesate să înţeleagă performanţa anterioară a fiecărei categorii de rating, precum şi dacă şi în ce fel acestea au evoluat. Dacă, având în vedere natura ratingului de credit sau alte circumstanţe, ratele istorice de incapacitate de plată devin inadecvate, statistic incorecte sau susceptibile de a fi înşelătoare pentru utilizatorii ratingului de credit, agenţiile de rating ar trebui să furnizeze clarificările necesare. Aceste informaţii ar trebui să fie, în măsura posibilului, comparabile cu informaţiile de referinţă existente în acest sector, pentru a permite investitorilor să realizeze comparaţii referitoare la performanţa diferitelor agenţii de rating.

 

(39)      Pentru a creşte nivelul de transparenţă a ratingurilor de credit şi pentru a contribui la protejarea investitorilor, CESR ar trebui să ţină un registru central în care să înregistreze informaţii privind performanţele anterioare ale agenţiilor de rating de credit şi informaţii privind ratingurile de credit acordate anterior. Agenţiile de rating de credit ar trebui să transmită registrului informaţii într-un format standard. CESR ar trebui să pună informaţiile respective la dispoziţia publicului şi să publice anual sinteze privind principalele evoluţii constatate.

 

(40)      În anumite circumstanţe, instrumentele financiare structurate pot avea efecte diferite de cele ale creanţelor comerciale tradiţionale. Aplicarea aceleiaşi categorii de rating acestor două tipuri de instrumente ar putea induce în eroare investitorii în absenţa unor clarificări suplimentare. Agenţiile de rating de credit ar trebui să joace un rol important în sensibilizarea utilizatorilor ratingurilor de credit cu privire la caracteristicile specifice produselor financiare structurate în comparaţie cu produsele tradiţionale. Agenţiile de rating de credit ar trebui astfel să facă o diferenţiere clară între categoriile de rating utilizate pentru instrumentele financiare structurate, pe de o parte, şi cele utilizate pentru alte instrumente sau obligaţii financiare, pe de altă parte, prin utilizarea unui simbol suplimentar corespunzător categoriei de rating.

 

(41)      Agenţiile de rating de credit ar trebui să ia o serie de măsuri pentru a evita situaţiile în care emitenţii cer mai multor agenţii de rating o evaluare preliminară a ratingului unui instrument financiar structurat pentru a o identifica pe aceea care oferă cea mai bună evaluare a instrumentului propus. De asemenea, emitenţii ar trebui să se abţină de la astfel de practici.

 

(42)      Agenţiile de rating de credit ar trebui să ţină evidenţa metodologiilor de rating de credit, să le actualizeze periodic în funcţie de schimbările aduse acestora şi, de asemenea, să ţină evidenţa elementelor esenţiale ale dialogului dintre analiştii de rating şi entitatea căreia i se acordă ratingul sau părţile terţe legate de aceasta.

 

(43)      Pentru a asigura un nivel ridicat al încrederii investitorilor şi consumatorilor în piaţa internă, ar trebui ca agenţiile de rating de credit care acordă ratinguri de credit în Comunitate să fie supuse unei înregistrări. O astfel de înregistrare constituie principala condiţie prealabilă pentru ca agenţiile de rating să poată acorda ratinguri de credit destinate a fi utilizate în scopuri de reglementare în Comunitate. Este, prin urmare, necesar să se prevadă condiţiile armonizate şi procedura pentru acordarea, suspendarea şi retragerea unei astfel de înregistrări.

 

(44)      Prezentul regulament nu ar trebui să înlocuiască procesul deja demarat de recunoaştere a instituţiilor externe de rating de credit (ECAI) în conformitate cu Directiva 2006/48/CE. ECAI care au fost deja recunoscute în Comunitate ar trebui să solicite înregistrarea în conformitate cu prezentul regulament.

 

(45)      O agenţie de rating de credit înregistrată de autoritatea competentă a statului membru în cauză ar trebui autorizată să acorde ratinguri de credit în întreaga Comunitate. Este, prin urmare, necesar să se prevadă o procedură unică de înregistrare pentru fiecare agenţie de rating, care să producă efecte în toată Comunitatea. Înregistrarea unei agenţii de rating ar trebui să producă efecte din momentul în care decizia de înregistrare emisă de autoritatea competentă a statului membru de origine a intrat în vigoare în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă.

 

(46)      Este necesară înfiinţarea unui punct unic pentru depunerea cererilor de înregistrare. CESR ar trebui să primească cererile de înregistrare şi să informeze autorităţile competente din toate statele membre. De asemenea, CESR ar trebui să transmită autorităţilor competente ale statului membru de origine avizul său prin care să evalueze dacă cererea este completă. Examinarea cererilor de înregistrare ar trebui realizată la nivel naţional de autoritatea competentă respectivă. Pentru a putea răspunde în mod eficient agenţiilor de rating de credit, autorităţile competente ar trebui să înfiinţeze reţele operaţionale ("colegii") sprijinite de o infrastructură informatică eficientă. CESR ar trebui să instituie un subcomitet specializat în domeniul ratingurilor de credit pentru fiecare clasă de active evaluate de agenţiile de rating.

 

(47)      Unele agenţii de rating de credit sunt constituite din mai multe entităţi juridice formând împreună un grup de agenţii de rating de credit. În cadrul înregistrării fiecăreia dintre agenţiile de rating ale unui astfel de grup, autorităţile competente ale statului membru în cauză ar trebui să coordoneze examinarea cererilor depuse de agenţiile de rating aparţinând aceluiaşi grup, precum şi procesul decizional referitor la acordarea înregistrării. Cu toate acestea, ar trebui să existe posibilitatea de a refuza înregistrarea unei agenţii de rating din cadrul unui grup de agenţii de rating, atunci când o astfel de agenţie de rating nu îndeplineşte cerinţele necesare în vederea înregistrării, în timp ce alţi membri ai grupului respectiv îndeplinesc toate cerinţele pentru înregistrare prevăzute de prezentul regulament. Întrucât colegiul nu ar trebui să aibă competenţa de a emite decizii cu forţă juridică, fiecare autoritate competentă din statele membre de origine ale membrilor grupului de agenţii de rating de credit ar trebui să emită o decizie individuală cu privire la agenţiile de rating de credit stabilite pe teritoriul statelor membre respective.

 

(48)      Colegiul ar trebui să reprezinte platforma pentru schimbul de informaţii privind supravegherea între autorităţile competente, coordonarea activităţilor acestora şi măsurile de supraveghere necesare pentru supravegherea eficientă a agenţiilor de rating de credit. Colegiul ar trebui, în special, să faciliteze monitorizarea îndeplinirii condiţiilor pentru avizarea ratingurilor de credit acordate în ţări terţe, pentru certificare şi externalizare, precum şi pentru scutirile acordate în conformitate cu prezentul regulament. Activităţile colegiului ar trebui să contribuie la aplicarea armonizată a normelor prevăzute de prezentul regulament şi la convergenţa practicilor de supraveghere.

 

(49)      Pentru a favoriza coordonarea practică a activităţilor colegiului, membrii acestuia ar trebui să aleagă un facilitator din rândurile lor. Facilitatorul ar trebui să prezideze reuniunile colegiului, să stabilească modalităţi scrise de coordonare şi să coordoneze acţiunile colegiului. Pe perioada procesului de înregistrare, facilitatorul ar trebui să evalueze necesitatea prelungirii perioadei de examinare a cererilor, să coordoneze examinarea respectivă şi să ţină legătura cu CESR.

 

(50)      În noiembrie 2008, Comisia a instituit un grup la nivel înalt, căruia i s-a încredinţat sarcina de a analiza viitoarea structură a supravegherii europene în domeniul serviciilor financiare, inclusiv rolul CESR.

 

(51)      Arhitectura actuală de supraveghere nu ar trebui considerată o soluţie pe termen lung pentru monitorizarea agenţiilor de rating de credit. Colegiile autorităţilor competente, care ar trebui să raţionalizeze cooperarea în procesul de supraveghere şi convergenţa în acest domeniu în Comunitate, reprezintă un pas semnificativ înainte, dar pot să nu asigure toate avantajele unui proces mai consolidat de supraveghere a industriei de rating de credit. Criza de pe pieţele financiare internaţionale a demonstrat clar că se cuvine analizarea în continuare a necesităţii unor alte reforme ample ale modelului de reglementare şi supraveghere a sectorului financiar comunitar. Pentru a atinge nivelul necesar de convergenţă şi cooperare în procesul de supraveghere la nivel comunitar şi pentru a consolida stabilitatea sistemului financiar, sunt extrem de necesare reforme ample ale modelului de reglementare şi supraveghere a sectorului financiar comunitar, care ar trebui prezentate în mod rapid de Comisie, ţinând seama în mod corespunzător de concluziile prezentate la 25 februarie 2009 de grupul de experţi prezidat de Jacques de Larosiere. Comisia ar trebui, cât de curând posibil şi în orice caz până la 1 iulie 2010, să informeze Parlamentul European, Consiliul şi celelalte instituţii interesate cu privire la constatările în această privinţă şi ar trebui să prezinte propunerile legislative necesare pentru a aborda deficienţele identificate în privinţa modalităţilor de coordonare şi cooperare în procesul de supraveghere.

 

(52)      Modificările semnificative la nivelul regimului de avizare, al acordurilor de externalizare, precum şi al deschiderii şi închiderii de sucursale ar trebui considerate, printre altele, drept schimbări importante ale condiţiilor pentru înregistrarea iniţială a unei agenţii de rating de credit.

 

(53)      Supravegherea unei agenţii de rating de credit ar trebui realizată de autoritatea competentă a statului membru de origine în cooperare cu autorităţile competente ale celorlalte state membre în cauză, prin intermediul colegiului în cauză şi cu implicarea adecvată a CESR.

 

(54)      Capacitatea autorităţii competente a statului membru de origine şi a altor membri ai colegiului în cauză de a evalua şi monitoriza respectarea de către agenţia de rating de credit a obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să fie limitată de niciun acord de externalizare încheiat de agenţia de rating. Agenţia de rating ar trebui să rămână răspunzătoare pentru toate obligaţiile ce îi revin în conformitate cu prezentul regulament în caz de utilizare a unor acorduri de externalizare.

 

(55)      Pentru a asigura un nivel ridicat al încrederii investitorilor şi consumatorilor şi pentru a facilita supravegherea continuă a ratingurilor de credit acordate în Comunitate, ar trebui să li se impună agenţiilor de rating de credit ale căror sedii principale sunt situate în afara Comunităţii înfiinţarea unei filiale în Comunitate pentru a permite supravegherea eficace a activităţilor acestor agenţii în Comunitate şi o utilizare efectivă a regimului de avizare. Apariţia unor noi actori pe piaţa agenţiilor de rating de credit ar trebui, de asemenea, încurajată.

 

(56)      Autorităţile competente ar trebui să poată exercita competenţele definite în prezentul regulament cu privire la: agenţiile de rating de credit, persoanele implicate în activităţi de rating, entităţile cărora li se acordă ratinguri şi părţile legate de acestea, părţile terţe cărora agenţiile de rating le-au externalizat anumite funcţii sau activităţi, precum şi alte persoane implicate sau având legătură cu agenţiile de rating de credit sau cu activităţile de rating de credit. Printre aceste persoane ar trebui să se numere acţionarii sau membrii consiliilor de administraţie sau de supraveghere ale agenţiilor de rating de credit şi ale entităţilor cărora li se acordă ratinguri.

 

(57)      Dispoziţiile prezentului regulament referitoare la taxele de supraveghere nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor aplicabile de drept intern care reglementează taxele de supraveghere sau alte taxe similare.

 

(58)      Se impune instituirea unui mecanism care să asigure punerea eficace în aplicare a prezentului regulament. Autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a garanta acordarea în conformitate cu prevederile prezentului regulament a ratingurilor acordate în Comunitate. Utilizarea acestor măsuri de supraveghere ar trebui coordonată întotdeauna în cadrul colegiului în cauză. Ar trebui impuse măsuri precum retragerea înregistrării sau suspendarea utilizării ratingurilor de credit în scopuri de reglementare, atunci când se consideră că acestea sunt proporţionale în raport cu importanţa nerespectării obligaţiilor ce decurg din prezentul regulament. În exercitarea funcţiei de supraveghere, autorităţile competente ar trebui să ţină seama în mod adecvat de interesele investitorilor şi de stabilitatea pieţei. Deoarece ar trebui menţinută independenţa agenţiilor de rating în cadrul procesului de acordare a ratingurilor, nici autorităţile competente şi nici statele membre nu ar trebui să intervină în conţinutul respectivelor ratinguri şi nici în metodologiile prin care agenţiile de rating realizează ratingurile de credit, pentru a evita compromiterea ratingurilor de credit. În cazul în care o agenţie de rating de credit este supusă unor presiuni, aceasta ar trebui să informeze Comisia şi CESR. Comisia ar trebui să analizeze de la caz la caz dacă este necesară luarea unor măsuri ulterioare împotriva statului membru care nu şi-a respectat obligaţiile în conformitate cu prezentul regulament.

 

(59)      Este oportun să se garanteze că procesul decizional menţionat în prezentul regulament se bazează pe o strânsă cooperare între autorităţile competente ale statelor membre şi, prin urmare, deciziile de înregistrare ar trebui să se adopte pe baza unui acord. Aceasta este o condiţie prealabilă necesară pentru un proces eficient de înregistrare şi realizare a supravegherii. Procesul decizional ar trebui să fie eficace, rapid şi bazat pe consens.

 

(60)      Pentru a asigura eficienţa supravegherii şi pentru a evita suprapunerea sarcinilor, autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să coopereze.

 

(61)      Este, de asemenea, important să se asigure schimbul de informaţii între autorităţile competente responsabile de supravegherea agenţiilor de rating de credit în temeiul prezentului regulament şi autorităţile competente care supraveghează instituţii financiare, în special cu autorităţile competente responsabile de supravegherea prudenţială sau de stabilitatea financiară în statele membre.

 

(62)      Autorităţile competente din statele membre, altele decât autorităţile competente din statele membre de origine, ar trebui să fie în măsură să intervină şi să ia măsurile de supraveghere adecvate, după informarea CESR şi a autorităţii competente a statului membru de origine şi după consultarea colegiului în cauză, în cazul în care au constatat că o agenţie de rating de credit înregistrată, ale cărei ratinguri sunt utilizate pe teritoriul lor, încalcă obligaţiile care decurg din prezentul regulament.

 

(63)      Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede o procedură specifică în ceea ce priveşte înregistrarea, certificarea, retragerea înregistrării, adoptarea unor măsuri de supraveghere sau exercitarea competenţelor de supraveghere, ar trebui să se aplice legislaţia naţională care reglementează procedurile respective, inclusiv regimurile lingvistice, secretul profesional şi privilegiul juridic profesional, iar drepturile agenţiilor de rating de credit şi ale altor persoane în temeiul legislaţiei respective nu ar trebui să fie afectate.

 

(64)      Se impune sporirea convergenţei puterilor de care dispun autorităţile competente, pentru a se ajunge la o aplicare a normelor cu o intensitate echivalentă pe toată piaţa internă.

 

(65)      CESR ar trebui să asigure coerenţa aplicării prezentului regulament. CESR ar trebui să favorizeze şi să faciliteze cooperarea şi coordonarea autorităţilor competente în domeniul activităţilor de supraveghere şi să elaboreze orientări atunci când este cazul. Prin urmare, CESR ar trebui să înfiinţeze un mecanism de mediere şi de evaluare la nivel de omologi pentru a favoriza abordarea coerentă de către autorităţile competente.

 

(66)      Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi ar trebui să asigure punerea lor în aplicare. Sancţiunile respective ar trebui să fie eficace, proporţionale şi să aibă efect de descurajare şi ar trebui să acopere cel puţin cazurile de erori profesionale grave şi lipsa de diligenţă necesară. Statele membre ar trebui să poată să prevadă sancţiuni administrative sau sancţiuni penale. CESR ar trebui să elaboreze orientări privind convergenţa practicilor legate de astfel de sancţiuni.

 

(67)      Schimbul sau transmiterea de informaţii între autorităţile competente sau cu alte autorităţi, organisme sau persoane ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE.

 

(68)      De asemenea, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme privind schimbul de informaţii cu autorităţile competente din ţările terţe, în special cu cele însărcinate cu supravegherea agenţiilor de rating de credit implicate în avizare sau certificare.

 

(69)      Fără a aduce atingere aplicării dreptului comunitar, orice plângere împotriva agenţiilor de rating de credit în legătură cu încălcarea dispoziţiilor prezentului regulament ar trebui să fie înaintată în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă în materie de răspundere civilă.

 

(70)      Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (15).

 

(71)      Comisia ar trebui să fie împuternicită în special ca, luând în considerare evoluţiile internaţionale, să modifice anexele I şi II, care stabilesc criteriile specifice pentru a aprecia dacă o agenţie de rating îşi respectă obligaţiile în materie de organizare internă, proceduri operaţionale, reguli aplicabile angajaţilor, prezentarea ratingurilor de credit şi divulgare, precum şi să specifice sau să modifice criteriile de stabilire a echivalenţei dintre cadrul legal de reglementare şi supraveghere din ţările terţe şi dispoziţiile prezentului regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, printre altele, prin completarea acestuia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

 

(72)      Pentru a lua în considerare evoluţiile ulterioare ale pieţelor financiare, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European şi Consiliului de evaluare a procesului de aplicare a prezentului regulament, în special a gradului de încredere acordată ratingurilor de credit în scopuri de reglementare, precum şi a măsurii în care plăţile primite de agenţiile de rating de credit de la entităţile cărora li se acordă ratinguri sunt adecvate. În urma acestei evaluări, Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative corespunzătoare.

 

(73)      Comisia ar trebui totodată să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare a stimulentelor acordate emitenţilor pentru utilizarea agenţiilor de rating de credit stabilite în Comunitate pentru o parte din ratingurile lor, a eventualelor alternative la "issuer-pays model", inclusiv crearea unei agenţii publice de rating de credit a Comunităţii, precum şi a convergenţei reglementărilor naţionale privind încălcarea dispoziţiilor prezentului regulament. În urma acestei evaluări, Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative corespunzătoare.

 

(74)      Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare a evoluţiilor cadrului de reglementare şi supraveghere pentru agenţiile de rating de credit din ţările terţe şi a efectelor acestor evoluţii şi ale dispoziţiilor tranzitorii menţionate în prezentul regulament asupra stabilităţii pieţelor financiare din Comunitate.

 

(75)      Deoarece obiectivele prezentului regulament, şi anume garantarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi investitorilor prin înfiinţarea unui cadru comun cu privire la calitatea ratingurilor de credit destinate a fi folosite de instituţiile financiare care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa internă, nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de statele membre, având în vedere lacunele actuale ale legislaţiilor naţionale în acest domeniu şi faptul că majoritatea agenţiilor de rating de credit existente sunt stabilite în afara Comunităţii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

 

ADOPTÃ PREZENTUL REGULAMENT:

___________

(1)            Avizul din 13 mai 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)            JO C 115, 20.5.2009, p. 1.

(3)            Avizul Parlamentului European din 23 aprilie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 27 iulie 2009.

(4)            JO L 96, 12.4.2003, p. 16.

(5)            JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

(6)            JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

(7)            JO L 375, 31.12.1985, p. 3. Directivă înlocuită, cu începere de la 1 iulie 2011, de Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (a se vedea pagina 32 din prezentul Jurnal Oficial).

(8)            JO L 235, 23.9.2003, p. 10.

(9)            JO L 345, 31.12.2003, p. 64.

(10)           JO L 149, 30.4.2004, p. 1.

(11)           JO C 59, 11.3.2006, p. 2.

(12)           JO L 25, 29.1.2009, p. 18.

(13)           JO L 52, 25.2.2005, p. 51.

(14)           JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(15)           JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

-----------------

 

TITLUL I

 

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIŢII

 

Articolul 1

 

Obiectul

 

Prezentul regulament introduce o abordare de reglementare comună pentru a spori integritatea, transparenţa, responsabilitatea, buna guvernanţă şi fiabilitatea activităţilor de rating de credit, contribuind astfel la calitatea ratingurilor de credit acordate în Comunitate şi la buna funcţionare a pieţei interne şi asigurând, în acelaşi timp, un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi a investitorilor. Acesta stabileşte condiţiile de acordare a ratingurilor de credit, precum şi normele referitoare la organizarea şi la modul în care acţionează agenţiile de rating de credit, în vederea promovării independenţei acestora şi a evitării conflictelor de interese.

 

Articolul 2

 

Domeniul de aplicare

 

(1) Prezentul regulament se aplică ratingurilor de credit acordate de agenţiile de rating de credit înregistrate în Comunitate care sunt fie publicate, fie distribuite în baza unui abonament.

 

(2) Prezentul regulament nu se aplică:

 

(a)  ratingurilor private de credit realizate ca urmare a unei solicitări individuale şi furnizate în mod exclusiv persoanei solicitante şi care nu sunt destinate publicării sau distribuirii pe bază de abonament;

 

(b)  punctajelor de bonitate, sistemelor de evaluare a bonităţii sau evaluărilor similare care privesc obligaţiile ce decurg din relaţiile cu clienţii sau de natură comercială sau industrială;

 

(c)  ratingurilor de credit realizate de agenţiile de credite de export, în conformitate cu punctul 1.3 din partea 1 a anexei VI la Directiva 2006/48/CE; sau

 

(d)  ratingurilor de credit realizate de băncile centrale care:

 

(i)   nu sunt plătite de entitatea căreia i se acordă ratingul;

 

(ii)  nu sunt făcute publice;

 

(iii) sunt acordate în conformitate cu principiile, standardele şi procedurile care asigură integritatea şi independenţa necesară a activităţilor de rating, astfel cum prevede prezentul regulament; precum şi

 

(iv) nu privesc instrumente financiare emise de statele membre ale respectivelor bănci centrale.

 

(3) O agenţie de rating de credit solicită înregistrarea în conformitate cu prezentul regulament drept condiţie pentru a fi recunoscută în calitate de instituţie externă de rating (ECAI), în conformitate cu partea 2 a anexei VI la Directiva 2006/48/CE, cu excepţia cazului în care aceasta acordă numai ratingurile de credit menţionate la alineatul (2).

 

(4) Pentru a garanta aplicarea uniformă a alineatului (2) litera (d), Comisia poate, la cererea unui stat membru şi în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 38 alineatul (3) şi cu criteriile stabilite la alineatul (2) litera (d) din prezentul articol, să adopte o decizie prin care să afirme că o bancă centrală intră sub incidenţa literei respective şi că, prin urmare, ratingurile sale de credit sunt scutite de la aplicarea prezentului regulament.

 

Comisia publică pe site-ul său internet lista băncilor centrale care intră sub incidenţa alineatului (2) litera (d) din prezentul articol.

 

Articolul 3

 

Definiţii

 

(1) În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

 

(a)  "rating de credit" înseamnă o opinie, acordată pe baza unui sistem de clasificare bine stabilit şi definit al categoriilor de rating, referitoare la bonitatea unei entităţi, a unei creanţe sau a unei obligaţii financiare, a unui titlu de creanţă sau a unei acţiuni preferenţiale şi altor instrumente financiare ori a unui emitent de astfel de creanţe sau obligaţii financiare, titluri de creanţă sau acţiuni preferenţiale şi alte instrumente financiare;

 

(b)  "agenţie de rating de credit" înseamnă o persoană juridică a cărei activitate include acordarea, cu titlu profesional, de ratinguri de credit;

 

(c)  "stat membru de origine" înseamnă statul membru în care agenţia de rating de credit are sediul social;

 

(d)  "analist de rating" înseamnă o persoană care execută funcţii de analiză necesare pentru acordarea unui rating de credit;

 

(e)  "analist de rating principal" înseamnă o persoană responsabilă în principal de elaborarea unui rating de credit sau de comunicarea cu emitentul în ceea ce priveşte un anumit rating de credit sau, în general, în ceea ce priveşte ratingurile de credit ale instrumentelor financiare emise de emitentul respectiv şi, dacă este cazul, de pregătirea recomandărilor pentru comisia de rating cu privire la acest rating;

 

(f)   "entitate căreia i se acordă ratingul" înseamnă o persoană juridică a cărei bonitate este evaluată în mod explicit sau implicit prin rating, indiferent dacă a solicitat acest rating şi dacă a furnizat informaţii în acest sens sau nu;

 

(g)  "în scopuri de reglementare" înseamnă utilizarea ratingurilor de credit în scopul specific de respectare a legislaţiei comunitare, astfel cum este aplicată de legislaţiile naţionale ale statelor membre;

 

(h)  "categorie de rating" înseamnă un simbol de rating, precum o literă sau un simbol numeric care pot fi însoţite de caractere de identificare, folosit într-un rating de credit pentru a oferi o măsură relativă a riscului, în vederea diferenţierii diverselor caracteristici de risc asociate tipurilor de entităţi, de emitenţi şi de instrumente financiare sau altor active supuse evaluării;

 

(i)   "părţi terţe legate" înseamnă iniţiatorul, intermediarul, promotorul, prestatorul sau orice altă parte care interacţionează cu agenţia de rating în numele entităţii căreia i se acordă un rating, inclusiv orice persoană legată în mod direct sau indirect de entitatea căreia i se acordă un rating printr-o relaţie de control;

 

(j)   "control" înseamnă legătura care există între o întreprindere-mamă şi o filială, descrisă la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate (1), sau o legătură strânsă între orice persoană fizică sau juridică şi o întreprindere;

 

(k)  "instrumente financiare" înseamnă orice instrument în sensul anexei I secţiunea C din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare (2);

 

(l)   "instrument financiar structurat" înseamnă un instrument financiar sau alte active rezultate dintr-o tranzacţie sau program de titularizare, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 36 din Directiva 2006/48/CE;

 

(m) "grup de agenţii de rating de credit" înseamnă un grup de întreprinderi stabilite în Comunitate format dintr-o întreprindere-mamă şi filialele acesteia, în înţelesul articolelor 1 şi 2 din Directiva 83/349/CEE, precum şi întreprinderi legate între ele printr-o relaţie de natura celei definite la articolul 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE şi a căror activitate include acordarea de ratinguri de credit. În sensul articolului 4 alineatul (3) litera (a), un grup agenţii de rating de credit include, de asemenea, agenţiile de rating de credit stabilite în ţări terţe;

 

(n)  "cadre superioare de conducere" înseamnă persoana sau persoanele care conduc efectiv activitatea agenţiei de rating şi membrul sau membrii consiliului de administraţie sau de supraveghere al acesteia;

 

(o)  "activităţi de rating" înseamnă analiza datelor şi a informaţiilor, precum şi evaluarea, aprobarea, acordarea şi revizuirea ratingurilor de credit.

 

(2) În sensul alineatului (1) litera (a), nu se consideră ratinguri de credit:

 

(a)    recomandările în sensul articolului 1 alineatul (3) din Directiva 2003/125/CE a Comisiei (3);

 

(b)  cercetarea pentru investiţii în sensul articolului 24 alineatul(1) din Directiva 2006/73/CE (4) şi alte forme de recomandări generale, precum "cumpără", "vinde" sau "păstrează", referitoare la tranzacţiile cu instrumente financiare sau la obligaţiile financiare; sau

 

(c)  opiniile cu privire la valoarea unui instrument financiar sau a unei obligaţii financiare.

___________

(1)            JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

(2)            JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(3)            JO L 339, 24.12.2003, p. 73.

(4)            Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare ale întreprinderilor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate (JO L 241, 2.9.2006, p. 26).

----------------

 

Articolul 4

 

Utilizarea ratingurilor de credit

 

(1) Instituţiile de credit, astfel cum sunt definite în Directiva 2006/48/CE, firmele de investiţii, astfel cum sunt definite în Directiva 2004/39/CE, întreprinderile de asigurări care intră sub incidenţa Primei Directivei 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare generală directă, alta decât asigurarea de viaţă (1), întreprinderile de asigurări de viaţă, astfel cum sunt definite în Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă (2), întreprinderile de reasigurări, astfel cum sunt definite în Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea (3), organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum sunt definite în Directiva 85/611/CEE, precum şi instituţiile pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, astfel cum sunt definite în Directiva 2003/41/CE, pot utiliza ratinguri de credit în scopuri de reglementare numai dacă ratingurile de credit sunt acordate de agenţii de rating de credit stabilite în Comunitate şi înregistrate în conformitate cu prezentul regulament.

 

Atunci când prospectul publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE şi cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 conţine o trimitere la unul sau mai multe ratinguri de credit, emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se asigură că prospectul cuprinde, de asemenea, informaţii clare şi vizibile care precizează dacă ratingurile în cauză sunt emise de o agenţie de rating stabilită în Comunitate şi înregistrată în conformitate cu prezentul regulament.

 

(2) Se consideră că o agenţie de rating de credit stabilită în Comunitate şi înregistrată în conformitate cu prezentul regulament a acordat un rating de credit atunci când ratingul în cauză a fost publicat pe site-ul internet al agenţiei sau prin alte mijloace sau distribuit pe bază de abonament şi prezentat şi făcut public în conformitate cu obligaţiile prevăzute la articolul 10, indicând în mod clar faptul că ratingul de credit este avizat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

 

(3) O agenţie de rating de credit stabilită în Comunitate şi înregistrată în conformitate cu prezentul regulament poate aviza un rating de credit acordat într-o ţară terţă numai atunci când activităţile de rating de credit în urma cărora rezultă acordarea unui astfel de rating îndeplinesc următoarele condiţii:

 

(a)  activităţile de rating care au drept rezultat acordarea unui rating care urmează să fie avizat sunt desfăşurate, integral sau parţial, de agenţia de rating care îl avizează sau de agenţii de rating aparţinând aceluiaşi grup;

 

(b)  agenţia de rating de credit a verificat şi este în măsură să demonstreze în permanenţă autorităţii sale competente din statul membru de origine faptul că desfăşurarea de către agenţia de rating din ţara terţă a unor activităţi de rating care au drept rezultat acordarea ratingului care urmează să fie avizat îndeplineşte cerinţe cel puţin la fel de stricte precum cele prevăzute la articolele 6-12;

 

(c)  capacitatea autorităţii competente din statul membru de origine al agenţiei de rating de credit care avizează ratingul sau a colegiului autorităţilor competente, menţionat la articolul 29 (colegiul), de a evalua şi de a monitoriza respectarea de către agenţia de rating cu sediul într-o ţară terţă a cerinţelor menţionate la litera (b) nu este limitată;

 

(d)  agenţia de rating de credit pune la dispoziţia autorităţii competente, din statul membru de origine, la solicitarea acesteia, toate informaţiile necesare pentru a permite respectivei autorităţi competente să supravegheze în permanenţă respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul regulament;

 

(e)  există un motiv obiectiv pentru ca ratingul de credit să fie elaborat într-o ţară terţă;

 

(f)   agenţia de rating de credit stabilită în ţara terţă este autorizată sau înregistrată şi face obiectul unei supravegheri în ţara terţă în cauză;

 

(g)  regimul de reglementare al ţării terţe în cauză împiedică intervenţia autorităţilor competente şi a altor autorităţi publice din ţara terţă în cauză asupra conţinutului ratingurilor de credit şi asupra metodologiilor; şi

 

(h)  există un acord de cooperare adecvat între autoritatea competentă a statului membru de origine al agenţiei de rating de credit care avizează ratingul şi autoritatea competentă relevantă a agenţiei de rating stabilită într-o ţară terţă. Autoritatea competentă a statului membru de origine se asigură că astfel de acorduri de cooperare specifică cel puţin:

 

(i)   mecanismul pentru schimbul de informaţii dintre autorităţile competente implicate; şi

 

(ii)  procedurile referitoare la coordonarea activităţilor de supraveghere pentru a permite autorităţii competente a statului membru de origine al agenţiei de rating de credit care avizează ratingul să monitorizeze în permanenţă activităţile de rating de credit în urma cărora rezultă acordarea ratingului care face obiectul avizării.

 

(4) Un rating de credit avizat în conformitate cu alineatul (3) este considerat a fi un rating acordat de o agenţie de rating stabilită în Comunitate şi înregistrată în conformitate cu prezentul regulament.

 

O agenţie de rating de credit stabilită în Comunitate şi înregistrată în conformitate cu prezentul regulament nu foloseşte avizarea cu intenţia de a evita cerinţele prezentului regulament.

 

(5) Agenţia de rating de credit care a avizat un rating de credit acordat într-o ţară terţă în conformitate cu alineatul (3) rămâne pe deplin responsabilă de ratingurile respective şi de îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatul în cauză.

 

(6) În cazul în care Comisia a recunoscut, în conformitate cu articolul 5 alineatul (6), cadrul juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe ca fiind echivalent cu cerinţele din prezentul regulament, iar mecanismele de cooperare prevăzute la articolul 5 alineatul (7) sunt funcţionale, agenţia de rating care avizează ratinguri de credit emise în ţara terţă în cauză nu mai este obligată să verifice sau să demonstreze îndeplinirea condiţiei prevăzute la alineatul (3) litera (g) din prezentul articol.

___________

(1)            JO L 228, 16.8.1973, p. 3.

(2)            JO L 345, 19.12.2002, p. 1.

(3)            JO L 323, 9.12.2005, p. 1.

---------------

 

Articolul 5

 

Echivalenţa şi certificarea pe baza echivalenţei

 

(1) Ratingurile de credit care vizează entităţi stabilite sau instrumente financiare emise în ţări terţe şi care au fost acordate de o agenţie de rating de credit stabilită într-o ţară terţă pot fi utilizate în Comunitate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) fără a fi avizate în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) dacă:

 

(a)  agenţia de rating de credit este autorizată sau înregistrată şi face obiectul unei supravegheri în ţara terţă în cauză;

 

(b)  Comisia a adoptat o decizie de echivalare în conformitate cu alineatul (6) din prezentul articol, prin care recunoaşte echivalenţa cadrului juridic şi de supraveghere din ţara terţă în cauză cu cerinţele prezentului regulament;

 

(c)  mecanismele de cooperare prevăzute la alineatul (7) din prezentul articol sunt funcţionale;

 

(d)  ratingurile de credit acordate de agenţia de rating şi activităţile sale de rating nu au o importanţă sistemică pentru stabilitatea financiară sau integritatea pieţelor financiare din unul sau mai multe state membre; şi

 

(e)  agenţia de rating de credit este certificată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

 

(2) Agenţia de rating de credit menţionată la alineatul (1) poate depune o cerere de certificare. Cererea este prezentată Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare ("CESR") în conformitate cu dispoziţiile relevante de la articolul 15. În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii de certificare, CESR trimite cererea autorităţilor competente ale tuturor statelor membre, invitându-le să devină membre ale colegiului în conformitate cu articolul 29 alineatul (3) litera (b). Autorităţile competente care decid să devine membre ale colegiului notifică CESR cu privire la aceasta în termen de zece zile lucrătoare de la primirea invitaţiei CESR. Autorităţile competente care notifică CESR în conformitate cu prezentul alineat devin membre ale colegiului. În termen de douăzeci de zile lucrătoare de la primirea cererii de certificare, CESR elaborează şi publică pe site-ul său o listă cu autorităţile competente care sunt membre ale colegiului. În termen de zece zile lucrătoare de la publicare, membrii colegiului aleg un facilitator în conformitate cu criteriile de la articolul 29 alineatul (5). După constituirea colegiului, componenţa şi funcţionarea sa sunt reglementate de articolul 29.

 

(3) Cererea de certificare se examinează în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 16. Decizia de certificare se ia pe baza criteriilor stabilite la alineatul (1) literele (a)-(d) din prezentul articol.

 

Decizia de certificare se notifică şi se publică în conformitate cu articolul 18.

 

(4) Agenţia de rating de credit poate să solicite, separat, derogare de la:

 

(a)  îndeplinirea parţială sau totală, de la caz la caz, a cerinţelor din anexa I secţiunea A şi de la articolul 7 alineatul (4), dacă poate demonstra că respectivele cerinţe nu sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor sale, precum şi cu natura şi gama de ratinguri de credit acordate;

 

(b)  cerinţa de a asigura prezenţa fizică în Comunitate, dacă această cerinţă ar impune o sarcină prea mare şi ar fi disproporţionată având în vedere natura, amploarea şi complexitatea activităţilor sale, precum şi natura şi gama de ratinguri de credit acordate.

 

La examinarea cererii, autorităţile competente iau în considerare dimensiunea agenţiei de rating solicitante în ceea ce priveşte natura, amploarea şi complexitatea activităţilor sale, natura şi gama de ratinguri de credit acordate, precum şi impactul ratingurilor de credit emise de agenţia în cauză asupra stabilităţii şi integrităţii financiare a pieţelor financiare din unul sau mai multe state membre. Pe baza acestor considerente, autoritatea competentă poate acorda o astfel de derogare unei agenţii de rating de credit.

 

(5) Deciziile privind derogările în temeiul alineatului (4) din prezentul articol fac obiectul dispoziţiilor şi procedurilor relevante prevăzute la articolul 16, cu excepţia alineatului (7) al doilea paragraf din respectivul articol. În cazul în care, după o anumită perioadă, membrii colegiului în cauză nu ajung la un acord asupra acordării unei derogări unei agenţii de rating de credit, facilitatorul adoptă o decizie motivată.

 

În ceea ce priveşte certificarea, inclusiv acordarea derogărilor, şi supravegherea, facilitatorul îndeplineşte sarcinile autorităţii competente din statul membru de origine, după caz.

 

(6) Comisia poate adopta decizia de echivalare în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 38 alineatul (3), menţionând faptul că, prin cadrul juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe, se asigură respectarea de către agenţiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în ţara terţă în cauză a unor cerinţe legale obligatorii echivalente cu cerinţele ce decurg din prezentul regulament şi care fac obiectul unei supravegheri şi unui control eficiente în ţara terţă în cauză.

 

Cadrul juridic şi de supraveghere al unei ţări terţe poate fi considerat echivalent cu prezentul regulament dacă îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:

 

(a)  agenţiile de rating de credit din ţara terţă respectivă fac obiectul autorizării sau înregistrării şi sunt supuse în permanenţă unei supravegheri şi unor controale eficace;

 

(b)  agenţiile de rating de credit din ţara terţă respectivă sunt supuse unor norme legale obligatorii care sunt echivalente cu cele prevăzute la articolele 6-12 şi în anexa I; şi

 

(c)  regimul de reglementare al ţării terţe respective împiedică intervenţia autorităţilor de supraveghere şi a altor autorităţi publice din ţara terţă respectivă asupra conţinutului ratingurilor de credit şi asupra metodologiilor.

 

Comisia detaliază sau modifică criteriile stabilite la literele (a)-(c) de la al doilea paragraf pentru ţine seama de evoluţia de pe pieţele financiare. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 38 alineatul (2).

 

(7) Facilitatorul încheie acorduri de cooperare cu autorităţile competente relevante din ţările terţe ale căror cadre juridice şi de supraveghere au fost considerate a fi echivalente cu prezentul regulament în conformitate cu alineatul (6). Acordurile în cauză specifică cel puţin:

 

(a)  mecanismul pentru schimbul de informaţii dintre autorităţile competente implicate; precum şi

 

(b)  procedurile de coordonare între autorităţile de supraveghere.

 

CESR coordonează încheierea de acorduri de cooperare între autorităţile competente ale statelor membre şi autorităţile competente relevante din ţările terţe ale căror cadre juridice şi de supraveghere au fost considerate a fi echivalente cu prezentul regulament în conformitate cu alineatul (6).

 

(8) Dispoziţiile relevante de la articolele 20, 24 şi 25 se aplică mutatis mutandis agenţiilor de rating de credit certificate şi ratingurilor de credit acordate de acestea.

 

TITLUL II

 

ACORDAREA RATINGURILOR DE CREDIT

 

Articolul 6

 

Independenţa şi evitarea conflictelor de interese

 

(1) Agenţiile de rating de credit iau măsurile necesare pentru a se asigura că acordarea unui rating de credit nu este afectată de existenţa sau potenţiala existenţă a unui conflict de interese sau a unei relaţii de afaceri implicând agenţia de rating care acordă ratingul respectiv, cadrele sale de conducere, analiştii de rating sau angajaţii acesteia, orice persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziţia agenţiei de rating sau se află sub controlul acesteia sau orice altă persoană legată în mod direct sau indirect de aceasta printr-o relaţie de control.

 

(2) Pentru a asigura conformitatea cu alineatul (1), agenţiile de rating de credit îndeplinesc cerinţele prevăzute în anexa I secţiunile A şi B.

 

(3) La cererea unei agenţii de rating de credit, autoritatea competentă a statului membru de origine poate acorda respectivei agenţii de rating derogare de la respectarea cerinţelor prevăzute la punctele 2, 5 şi 6 din secţiunea A a anexei I şi la articolul 7 alineatul (4), dacă agenţia de rating în cauză poate demonstra că respectivele cerinţe nu sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea activităţii sale, precum şi cu natura şi gama ratingurilor de credit acordate şi că:

 

(a)  agenţia de rating are mai puţin de 50 de angajaţi;

 

(b)  agenţia de rating a pus în aplicare măsuri şi proceduri, în special mecanisme de control intern, mecanisme de raportare şi măsuri care să asigure independenţa analiştilor de rating şi a persoanelor care aprobă ratingurile de credit, care garantează respectarea efectivă a obiectivelor prevăzute în prezentul regulament; precum şi

 

(c)  dimensiunea agenţiei de rating nu este stabilită în aşa fel încât să se evite respectarea de către o agenţie de rating de credit sau un grup de agenţii de rating de credit a cerinţelor prezentului regulament.

 

În cazul unui grup de agenţii de rating de credit, autorităţile competente se asigură că cel puţin una dintre agenţiile de rating din grup nu derogă de la respectarea cerinţelor prevăzute la punctele 2, 5 şi 6 din secţiunea A a anexei I şi la articolul 7 alineatul (4).

 

Articolul 7

 

Analiştii de rating, angajaţii şi alte persoane implicate în acordarea ratingurilor de credit

 

(1) Agenţiile de rating de credit asigură că analiştii de rating şi angajaţii lor, precum şi orice altă persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziţia agenţiilor de rating sau care se află sub controlul lor şi care sunt implicaţi în mod direct în activităţi de rating au nivelul necesar de cunoştinţe şi experienţă pentru realizarea sarcinilor ce le revin.

 

(2) Agenţiile de rating de credit asigură că persoanele menţionate la alineatul (1) nu sunt autorizate să iniţieze sau să participe la negocierile legate de onorarii sau plăţi cu entităţile cărora li se acordă ratinguri, părţi terţe legate de acestea sau orice altă persoană legată în mod direct sau indirect de acestea printr-o relaţie de control.

 

(3) Agenţiile de rating de credit asigură că persoanele menţionate la alineatul (1) îndeplinesc cerinţele prevăzute în anexa I secţiunea C.

 

(4) Agenţiile de rating de credit instituie un mecanism adecvat de rotaţie progresivă pentru analiştii de rating şi persoanele care aprobă ratinguri de credit în conformitate cu anexa I secţiunea C. Mecanismul de rotaţie funcţionează progresiv, prin rotaţia persoanelor mai degrabă decât a unei întregi echipe.

 

(5) Remunerarea şi evaluarea performanţei analiştilor de rating şi a persoanelor care aprobă ratingurile de credit nu trebuie să depindă de veniturile pe care agenţia de rating de credit le obţine de la entităţile cărora li se acordă ratinguri sau de la părţi terţe legate de acestea.

 

Articolul 8

 

Metodologii, modele şi ipoteze principale de rating

 

(1) Agenţiile de rating de credit publică metodologiile, modelele şi ipotezele principale pe care le folosesc în activităţile lor de rating de credit în sensul definiţiei din anexa I secţiunea E partea I punctul 5.

 

(2) Agenţiile de rating de credit adoptă, instituie şi aplică măsuri adecvate pentru a se asigura că ratingurile de credit pe care le acordă se bazează pe o analiză detaliată a tuturor informaţiilor de care dispun şi care sunt relevante pentru analiză, conform metodologiei lor de rating. Agenţiile adoptă toate măsurile necesare pentru ca informaţiile pe care le utilizează pentru acordarea ratingurilor să fie de o calitate satisfăcătoare şi să provină din surse fiabile.

 

(3) Agenţiile de rating de credit utilizează metodologii de rating riguroase, sistematice şi continue, care sunt supuse validării bazate pe experienţa anterioară, inclusiv pe controlul a posteriori.

 

(4) În cazul în care o agenţie de rating de credit foloseşte un rating de credit existent realizat de o altă agenţie de rating, referitor la active subiacente sau la instrumente financiare structurate, aceasta nu poate refuza acordarea unui rating de credit unei entităţi sau unui instrument financiar pe motiv că o parte a entităţii sau a instrumentului în cauză a fost evaluată anterior de o altă agenţie de rating.

 

Agenţiile de rating de credit ţin evidenţa tuturor situaţiilor în care, în cadrul procesului de rating, s-au îndepărtat de ratingurile existente realizate de o altă agenţie de rating referitoare la active subiacente sau la instrumente financiare structurate, furnizând o justificare pentru diferenţa de evaluare.

 

(5) Agenţiile de rating de credit monitorizează ratingurile de credit şi îşi revizuiesc ratingurile şi metodologiile în permanenţă şi cel puţin o dată pe an, în special atunci când intervin schimbări semnificative care ar putea influenţa un rating de credit. Agenţiile de rating instituie proceduri interne pentru monitorizarea impactului pe care îl au schimbările conjuncturii macroeconomice sau condiţiilor de pe piaţa financiară asupra ratingurilor de credit.

 

(6) În cazul în care metodologiile, modelele sau ipotezele principale utilizate în activităţile de rating se schimbă, agenţiile de rating de credit:

 

(a)  publică imediat lista probabilă a ratingurilor de credit care vor fi afectate, folosind aceleaşi mijloace de comunicare care au servit distribuirii ratingurilor în cauză;

 

(b)  revizuiesc ratingurile de credit afectate cât mai rapid posibil şi nu mai târziu de şase luni după schimbare, plasând între timp ratingurile respective sub observaţie; şi

 

(c)  reevaluează toate ratingurile de credit care s-au bazat pe respectivele metodologii, modele sau ipoteze principale de rating, dacă, în urma revizuirii, efectul global combinat al schimbărilor afectează ratingurile respective de credit.

 

Articolul 9

 

Externalizarea

 

Externalizarea funcţiilor operaţionale importante se realizată astfel încât să nu dăuneze semnificativ calităţii controlului intern al agenţiei de rating de credit şi să nu împiedice autoritatea competentă să monitorizeze respectarea de către agenţia de rating a obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament.

 

Articolul 10

 

Publicarea şi prezentarea ratingurilor de credit

 

(1) Agenţiile de rating de credit publică toate ratingurile de credit, precum şi orice decizie de a întrerupe un proces de rating, în mod neselectiv şi în timp util. În cazul unei decizii de a întrerupe un proces de rating de credit, informaţiile publicate includ motivarea completă a deciziei.

 

Primul paragraf se aplică, de asemenea, ratingurilor de credit distribuite pe baza unui abonament.

 

(2) Agenţiile de rating de credit se asigură că ratingurile de credit sunt prezentate şi procesate în conformitate cu cerinţele prevăzute în anexa I secţiunea D.

 

(3) În cazul în care o agenţie de rating de credit acordă ratinguri de credit unor instrumente financiare structurate, aceasta asigură diferenţierea clară a categoriilor de rating acordate instrumentelor financiare structurate de categoriile de rating utilizate pentru orice alte entităţi, instrumente financiare sau obligaţii financiare, prin utilizarea unui simbol suplimentar.

 

(4) Agenţiile de rating de credit fac publice politicile şi procedurile referitoare la ratingurile de credit nesolicitate.

 

(5) În cazul în care o agenţie de rating de credit acordă un rating nesolicitat, aceasta indică în mod expres în rating dacă entitatea căreia i se acordă ratingul sau părţile terţe legate de aceasta au participat sau nu la procesul de rating şi dacă agenţia de rating a avut acces la conturi sau la alte documente interne pertinente ale entităţii căreia i se acordă ratingul sau ale părţilor terţe legate de aceasta.

 

Ratingurile nesolicitate de credit sunt identificate ca atare.

 

(6) Agenţiile de rating de credit nu pot utiliza numele unei autorităţi competente într-un mod care ar putea indica sau sugera avizarea sau aprobarea de către autoritatea respectivă a ratingurilor de credit sau a oricăror activităţi de rating ale agenţiei de rating.

 

Articolul 11

 

Publicaţii generale şi periodice

 

(1) Agenţiile de rating de credit publică integral şi actualizează imediat informaţiile referitoare la aspectele prevăzute în anexa I secţiunea E partea I.

 

(2) Agenţiile de rating de credit transmit registrului central creat de CESR informaţii şi date referitoare la performanţele lor anterioare, inclusiv frecvenţa tranziţiei ratingurilor, precum şi informaţii despre ratingurile de credit acordate anterior şi modificările aduse acestora. Agenţiile de rating transmit informaţii registrului într-un format standard stabilit de CESR. CESR pune informaţiile în cauză la dispoziţia publicului şi publică sinteze privind principalele evoluţii constatate anual.

 

(3) Agenţiile de rating de credit furnizează anual autorităţilor competente ale statelor membre de origine şi CESR informaţiile referitoare la aspectele prevăzute în anexa I secţiunea E partea II punctul 2. Autorităţile competente ale statelor membre de origine pun aceste informaţii la dispoziţia membrilor colegiului în cauză.

 

Articolul 12

 

Raport privind transparenţa

 

Agenţiile de rating de credit publică în fiecare an un raport privind transparenţa, care conţine informaţii referitoare la domeniile prevăzute în anexa I secţiunea E partea III. Ele publică acest raport privind transparenţa la cel mult trei luni după sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar şi se asigură că acesta rămâne disponibil pe site-ul internet al agenţiei pentru cel puţin cinci ani.

 

Articolul 13

 

Cheltuieli cu publicarea

 

Agenţiile de rating de credit nu percep taxe pentru informaţiile furnizate în conformitate cu articolele 8-12.

 

TITLUL III

 

SUPRAVEGHEREA ACTIVITÃŢILOR DE RATING DE CREDIT

 

CAPITOLUL I

 

Procedura de înregistrare

 

Articolul 14

 

Condiţiile de înregistrare

 

(1) Agenţiile de rating de credit solicită înregistrarea în sensul articolului 2 alineatul (1), cu condiţia să fie persoane juridice stabilite în Comunitate.

 

(2) Înregistrarea este valabilă pe întreg teritoriul Comunităţii odată ce decizia de înregistrare emisă de către autoritatea competentă a statului membru de origine prevăzută la articolul 16 alineatul (7) sau la articolul 17 alineatul (7) intră în vigoare în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă.

 

(3) O agenţie de rating de credit care este înregistrată trebuie să îndeplinească condiţiile înregistrării iniţiale în orice moment.

 

O agenţie de rating de credit notifică fără întârziere CESR, autorităţilor competente ale statului membru de origine şi facilitatorului orice modificare semnificativă a condiţiilor de înregistrare iniţială, inclusiv deschiderea sau închiderea unei sucursale în Comunitate.

 

(4) Fără a aduce atingere articolelor 16 şi 17, autorităţile competente ale statului membru de origine înregistrează agenţiile de rating dacă, în urma examinării cererilor lor, consideră că agenţiile de rating îndeplinesc cerinţele prevăzute de prezentul regulament referitoare la acordarea de ratinguri de credit, având în vedere dispoziţiile articolelor 4 şi 6.

 

(5) Autorităţile competente nu pot impune condiţii de înregistrare care nu sunt prevăzute în prezentul regulament.

 

Articolul 15

 

Cererea de înregistrare

 

(1) Agenţia de rating de credit depune cererea de înregistrare la CESR. Cererea trebuie să cuprindă informaţiile referitoare la aspectele prevăzute în anexa II.

 

(2) Atunci când un grup de agenţii de rating de credit solicită înregistrarea, membrii grupului îl mandatează pe unul dintre ei să depună toate cererile la CESR, în numele întregului grup. Agenţia de rating de credit mandatată furnizează informaţiile referitoare la aspectele prevăzute în anexa II pentru fiecare membru al grupului.

 

(3) Agenţiile de rating de credit depun cererea în limba prevăzută de legislaţia statului lor membru de origine, precum şi într-o limbă utilizată în mod curent în domeniul finanţelor internaţionale.

 

O cerere de înregistrare transmisă de CESR autorităţii competente din statul membru de origine este considerată a fi cerere depusă de agenţia de rating vizată.

 

(4) În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii, CESR transmite copii ale cererii autorităţilor competente ale tuturor statelor membre.

 

În termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii, CESR transmite autorităţii competente a statului membru de origine avizul său prin care evaluează dacă cererea este completă.

 

(5) În termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea cererii, autoritatea competentă a statului membru de origine şi membrii colegiului în cauză verifică dacă cererea este completă, ţinând seama de avizul CESR prevăzut la alineatul (4). În cazul în care cererea nu este completă, autoritatea competentă a statului membru de origine stabileşte un termen-limită până la care agenţia de rating trebuie să furnizeze informaţii suplimentare autorităţii competente respective şi CESR şi notifică acest lucru membrilor colegiului şi CESR, în consecinţă.

 

Odată ce stabileşte că cererea este completă, autoritatea competentă a statului membru de origine notifică acest lucru agenţiei de rating, membrilor colegiului şi CESR, în consecinţă.

 

(6) În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea informaţiilor suplimentare menţionate la alineatul (5), CESR transmite informaţiile respective autorităţilor competente ale tuturor celorlalte state membre.

 

Articolul 16

 

Examinarea cererii de înregistrare a unei agenţii de rating de credit de către autorităţile competente

 

(1) În termen de 60 de zile lucrătoare de la notificarea prevăzută la articolul 15 alineatul (5) al doilea paragraf, autoritatea competentă a statului membru de origine şi autorităţile competente care sunt membre ale colegiului în cauză:

 

(a)  examinează împreună cererea de înregistrare; şi

 

(b)  depun toate eforturile rezonabile, în limitele competenţelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la acordarea sau la refuzarea înregistrării unei agenţii de rating, pe baza îndeplinirii de către agenţia respectivă a condiţiilor prevăzute în prezentul regulament.

 

(2) Facilitatorul poate prelungi perioada de examinare cu 30 de zile lucrătoare, în special dacă agenţia de rating:

 

(a)  intenţionează să avizeze ratinguri de credit în conformitate cu articolul 4 alineatul (3);

 

(b)  intenţionează să externalizeze; sau

 

(c)  solicită o scutire de la respectarea cerinţelor în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

 

(3) Facilitatorul coordonează examinarea cererii depuse de agenţia de rating şi se asigură că toate informaţiile necesare pentru examinarea cererii sunt circulate în rândul membrilor colegiului în cauză.

 

(4) Autoritatea competentă a statului membru de origine elaborează un proiect de decizie motivată în urma acordului menţionat la alineatul (1) litera (b) şi îl prezintă facilitatorului.

 

În cazul în care membrii colegiului în cauză nu ajung la un acord, autoritatea competentă a statului membru de origine elaborează şi prezintă facilitatorului un proiect de decizie motivată de refuz pe baza avizelor scrise ale membrilor colegiului care se opun înregistrării. Membrii colegiului care se pronunţă în favoarea înregistrării elaborează şi prezintă facilitatorului o explicaţie detaliată a avizelor lor.

 

(5) În termen de 60 de zile lucrătoare de la notificarea prevăzută la articolul 15 alineatul (5) al doilea paragraf şi, în orice caz, în termen de 90 de zile lucrătoare de la o astfel de notificare în cazul în care se aplică alineatul (2), facilitatorul comunică CESR proiectul de decizie motivată de înregistrare sau de refuz însoţit de explicaţia detaliată menţionată la alineatul (4) al doilea paragraf.

 

(6) În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea comunicării menţionate la alineatul (5), CESR comunică membrilor colegiului în cauză avizul său cu privire la îndeplinirea de către agenţia de rating a cerinţelor de înregistrare. După primirea avizului CESR, membrii colegiului reexaminează proiectul de decizie.

 

(7) Autoritatea competentă a statului membru de origine adoptă o decizie motivată de înregistrare sau de refuz în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea avizului CESR. Dacă autoritatea competentă a statului membru de origine nu respectă avizul CESR, aceasta îşi motivează opţiunea. În cazul în care CESR nu emite un aviz, autoritatea competentă a statului membru de origine adoptă o decizie în termen de 30 de zile lucrătoare de la comunicarea proiectului de decizie către CESR în temeiul alineatului (5).

 

În cazul în care, după o anumită perioadă, membrii colegiului în cauză nu ajung la un acord, autoritatea competentă a statului membru de origine în cauză adoptă o decizie motivată de refuz, în care sunt identificate autorităţile competente care au opinii divergente şi care cuprinde o descriere a avizelor acestora.

 

Articolul 17

 

Examinarea cererii de înregistrare a unui grup de agenţii de rating de credit de către autorităţile competente

 

(1) În termen de 60 de zile lucrătoare de la notificarea prevăzută la articolul 15 alineatul (5) al doilea paragraf, facilitatorul şi autorităţile competente care fac parte din colegiul în cauză:

 

(a)  examinează împreună cererile de înregistrare; şi

 

(b)  depun toate eforturile rezonabile, în limitele competenţelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la acordarea sau refuzarea înregistrării membrilor grupului de agenţii de rating de credit, pe baza îndeplinirii de către agenţiile respective a condiţiilor prevăzute în prezentul regulament.

 

(2) Facilitatorul poate prelungi perioada de examinare cu 30 de zile lucrătoare, în special dacă oricare dintre agenţiile de rating de credit din cadrul grupului:

 

(a)  intenţionează să avizeze ratinguri de credit în conformitate cu articolul 4 alineatul (3);

 

(b)  intenţionează să externalizeze; sau

 

(c)  solicită o scutire de la respectarea cerinţelor în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

 

(3) Facilitatorul coordonează examinarea cererilor de înregistrare depuse de grupul de agenţii de rating de credit şi se asigură că toate informaţiile necesare pentru examinarea cererilor circulă în rândul membrilor colegiului.

 

(4) Autoritatea competentă a statului membre de origine elaborează şi prezintă facilitatorului câte un proiect de decizie motivată pentru fiecare agenţie de rating de credit din grup, în urma acordului menţionat la alineatul (1) litera (b).

 

În cazul în care membrii colegiului în cauză nu ajung la un acord, autoritatea competentă a statului membru de origine elaborează şi prezintă facilitatorului câte un proiect de decizie motivată de refuz pe baza avizelor scrise ale membrilor colegiului care se opun înregistrării. Membrii colegiului care se pronunţă în favoarea înregistrării elaborează şi prezintă facilitatorului o explicaţie detaliată a avizelor lor.

 

(5) În termen de 60 de zile lucrătoare de la notificarea prevăzută la articolul 15 alineatul (5) al doilea paragraf şi, în orice caz, în termen de 90 de zile lucrătoare de la o astfel de notificare în cazul în care se aplică alineatul (2), facilitatorul comunică CESR proiectele de decizii motivate de înregistrare sau de refuz însoţite de explicaţia detaliată menţionată la alineatul (4) al doilea paragraf.

 

(6) În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea comunicării menţionate la alineatul (5), CESR comunică membrilor colegiului avizul sau cu privire la îndeplinirea de către agenţiile de rating din cadrul grupului a cerinţelor de înregistrare. După primirea avizului CESR, membrii colegiului reexaminează proiectele de decizii.

 

(7) Autoritatea competentă a statului membru de origine adoptă o decizie motivată de înregistrare sau de refuz în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea avizului CESR. Dacă autoritatea competentă a statului membru de origine nu respectă avizul CESR, aceasta îşi motivează opţiunea. În cazul în care CESR nu emite un aviz, autoritatea competentă a statelor membre de origine adoptă o decizie în termen de 30 de zile lucrătoare de la comunicarea proiectelor de decizii către CESR în temeiul alineatului (5).

 

În cazul în care, după o anumită perioadă, membrii colegiului nu ajung la un acord cu privire la înregistrarea oricăreia dintre agenţiile de rating de credit din cadrul grupului, autoritatea competentă a statului membru de origine a respectivei agenţii de rating de credit adoptă o decizie motivată de refuz, în care sunt identificate autorităţile competente care au opinii divergente şi care cuprinde o descriere a avizelor acestora.

 

Articolul 18

 

Notificarea deciziei de înregistrare, a refuzului înregistrării sau a retragerii înregistrării unei agenţii de rating de credit

 

(1) În termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea unei decizii în conformitate cu articolul 16 sau cu articolul 17, agenţiile de rating de credit vizate sunt informate de autoritatea competentă a statului membru de origine dacă au fost sau nu înregistrate. În cazul refuzului de înregistrare a unei agenţii de rating de credit, autoritatea competentă a statului membru de origine îşi motivează decizia în faţa agenţiei în cauză.

 

(2) Autoritatea competentă a statului membru de origine notifică Comisiei, CESR şi celorlalte autorităţi competente oricare dintre deciziile luate în conformitate cu articolele 16, 17 sau 20.

 

(3) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi pe site-ul său internet o listă a agenţiilor de rating înregistrate în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament. Lista se actualizează în termen de 30 de zile de la notificarea menţionată la alineatul (2).

 

Articolul 19

 

Taxa de înregistrare şi de supraveghere

 

Autoritatea competentă a statului membru de origine poate factura agenţiei de rating de credit taxe de înregistrare şi/sau de supraveghere. Taxele de înregistrare şi/sau de supraveghere sunt proporţionale cu costurile suportate de autoritatea competentă a statului membru de origine.

 

Articolul 20

 

Retragerea înregistrării

 

(1) Autoritatea competentă a statului membru de origine retrage înregistrarea unei agenţii de rating de credit în cazul în care aceasta:

 

(a)  renunţă în mod expres la înregistrare sau nu a mai acordat ratinguri de credit în ultimele şase luni;

 

(b)  a obţinut înregistrarea prin declaraţii false sau alte modalităţi neregulamentare;

 

(c)  nu mai îndeplineşte condiţiile în temeiul cărora i-a fost acordată înregistrarea; sau

 

(d)  a încălcat în mod grav sau în mod repetat dispoziţiile prezentului regulament care reglementează condiţiile de funcţionare ale agenţiilor de rating.

 

(2) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine consideră că a fost îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează facilitatorul şi cooperează strâns cu membrii colegiului în cauză, pentru a decide dacă să retragă sau nu înregistrarea unei agenţii de rating de credit.

 

Membrii colegiului efectuează o evaluare comună şi depun toate eforturile posibile, în limitele competenţelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la necesitatea de a retrage înregistrarea agenţiei de rating.

 

În cazul în care nu se ajunge la un acord, autoritatea competentă a statului membru de origine solicită avizul CESR, la solicitarea oricărui alt membru al colegiului sau din proprie iniţiativă. CESR emite avizul său în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea cererii.

 

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru de origine adoptă o decizie individuală de retragere a înregistrării în baza acordului la care se ajunge în cadrul colegiului.

 

În cazul în care nu se ajunge la un acord între membrii colegiului în termen de 30 de zile lucrătoare de la data la care chestiunea a fost notificată facilitatorului în conformitate cu primul paragraf, autoritatea competentă a statului membru de origine poate adopta o decizie individuală de retragere a înregistrării. Orice divergenţă între această decizie şi avizele exprimate de ceilalţi membri ai colegiului sau, după caz, avizul emis de CESR se motivează.

 

(3) Dacă autoritatea competentă a unui stat membru în care sunt utilizate ratingurile de credit acordate de agenţia de rating în cauză consideră că este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute la alineatul (1), aceasta poate solicita colegiului în cauză să examineze dacă sunt îndeplinite condiţiile de retragere a înregistrării. În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine decide să nu retragă înregistrarea agenţiei de rating în cauză, aceasta îşi motivează decizia.

 

(4) Decizia de retragere a înregistrării se aplică imediat în întreaga Comunitate, sub rezerva perioadei de tranziţie pentru utilizarea ratingului de credit prevăzute la articolul 24 alineatul (2).

 

CAPITOLUL II

 

CESR şi autorităţile competente

 

Articolul 21

 

Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare

 

(1) CESR acordă consultanţă autorităţilor competente în cazurile prevăzute de prezentul regulament. Înainte de a lua orice decizie finală în temeiul prezentului regulament, autorităţile competente ţin cont de avizele CESR.

 

(2) Până la 7 iunie 2010, CESR emite ghiduri referitoare la:

 

(a)  procesul de înregistrare şi modalităţile de coordonare între autorităţile competente şi cu CESR, inclusiv informaţiile prevăzute în anexa II şi regimul lingvistic al cererilor prezentate CESR;

 

(b)  funcţionarea operaţională a colegiului, inclusiv modalităţile de stabilire a componenţei acestor colegii, aplicarea criteriilor de selectare a facilitatorului prevăzute la articolul 29 alineatul (5) literele (a)-(d), normele scrise de funcţionare a colegiilor şi modalităţile de coordonare între colegii;

 

(c)  aplicarea de către autorităţile competente a regimului de avizare în temeiul articolului 4 alineatul (3); şi

 

(d)  standardele comune de prezentare a informaţiilor pe care agenţiile de rating de credit trebuie să le publice în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) şi anexa I secţiunea E partea II punctul 1, inclusiv structura, formatul, metoda şi perioada de raportare.

 

(3) Până la 7 septembrie 2010, CESR emite ghiduri referitoare la:

 

(a)  practicile şi activităţile de punere în aplicare ce urmează a fi desfăşurate de autorităţile competente în temeiul prezentului regulament;

 

(b)  standardele comune de evaluare a conformităţii metodologiilor de rating cu cerinţele prevăzute la articolul 8 alineatul (3);

 

(c)  tipurile de măsuri prevăzute la articolul 24 alineatul (1) litera (d) pentru a asigura faptul că agenţiile de rating continuă să respecte cerinţele legale; şi

 

(d)  informaţiile pe care agenţiile de rating de credit trebuie să le furnizeze pentru cererea de certificare şi pentru evaluarea importanţei sale sistemice în ceea ce priveşte stabilitatea financiară sau integritatea pieţelor financiare în conformitate cu articolul 5.

 

(4) Pentru prima dată până la 7 decembrie 2010 şi ulterior anual, CESR publică un raport referitor la aplicarea prezentului regulament. Raportul în cauză conţine în special o evaluare a punerii în aplicare a anexei I de către agenţiile de rating de credit înregistrate în temeiul prezentului regulament.

 

(5) CESR cooperează cu Comitetul european al inspectorilor bancari instituit prin Decizia 2009/78/CE a Comisiei (1) şi cu Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări şi pensii ocupaţionale instituit prin Decizia 2009/79/CE a Comisiei (2) şi se consultă cu comitetele respective înainte de publicarea orientărilor menţionate la alineatele (2) şi (3).

___________

(1)            JO L 25, 29.1.2009, p. 23.

(2)            JO L 25, 29.1.2009, p. 28.

----------------

 

Articolul 22

 

Autorităţi competente

 

(1) Până la 7 iunie 2010, fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă în sensul prezentului regulament.

 

(2) Autoritatea competentă trebuie să dispună de un număr suficient de angajaţi având cunoştinţe şi o experienţă satisfăcătoare pentru a putea aplica prezentul regulament.

 

Articolul 23

 

Competenţele autorităţilor competente

 

(1) În exercitarea sarcinilor care le revin în conformitate cu prezentul regulament, nici autorităţile competente ale statelor membre, nici alte autorităţi publice ale statelor membre nu intervin asupra conţinutului ratingurilor de credit sau asupra metodologiilor.

 

(2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, autorităţile competente sunt învestite, dacă este necesar, în conformitate cu dreptul intern, cu toate competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor. Ele exercită competenţele:

 

(a)  în mod direct;

 

(b)  în colaborare cu alte autorităţi; sau

 

(c)  prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.

 

(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, autorităţile competente dispun, în conformitate cu dreptul intern şi pentru exercitarea capacităţii lor de supraveghere, de competenţa:

 

(a)  de a consulta orice document, indiferent de forma acestuia, şi de a primi sau a face copii ale acestuia;

 

(b)  de a solicita informaţii de la orice persoană şi, în cazul în care este necesar, de a convoca şi audia orice persoană pentru a obţine informaţii;

 

(c)  de a efectua inspecţii la faţa locului, cu sau fără avertisment prealabil; şi

 

(d)  de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice şi ale schimburilor de date;

 

Autorităţile competente îşi pot exercita competenţele menţionate la primul paragraf numai cu privire la agenţiile de rating de credit, persoanele implicate în activităţi de rating de credit, entităţile cărora li s-a acordat un rating şi părţile terţe legate, părţile terţe cărora agenţiile de rating de credit le-au externalizat anumite funcţii sau activităţi, precum şi alte persoane implicate în sau având legătură cu agenţiile de rating de credit sau activităţile de rating de credit.

 

Articolul 24

 

Măsuri de supraveghere adoptate de autorităţile competente ale statului membru de origine

 

(1) În cazul în care constantă că o agenţie de rating de credit înregistrată încalcă obligaţiile care decurg din prezentul regulament, autoritatea competentă a statului membru de origine poate lua măsurile următoare:

 

(a)  retragerea înregistrării respectivei agenţii de rating de credit, în conformitate cu articolul 20;

 

(b)  impunerea interdicţiei temporare pentru respectiva agenţie de rating de credit de a acorda ratinguri de credit cu efect în întreaga Comunitate;

 

(c)  suspendarea utilizării ratingurilor de credit emise de respectiva agenţie de rating de credit în scopuri de reglementare cu efect în întreaga Comunitate;

 

(d)  adoptarea măsurilor adecvate pentru a se asigura că agenţiile de rating continuă să respecte prevederile legale;

 

(e)  emiterea unor anunţuri publice;

 

(f)   sesizarea autorităţilor naţionale competente în vederea urmăririi penale.

 

(2) Utilizarea ratingurilor de credit în scopuri de reglementare poate continua după adoptarea măsurilor prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (c) pentru o perioadă de maximum:

 

(a)  zece zile lucrătoare în cazul în care există ratinguri de credit pentru acelaşi instrument financiar sau aceeaşi entitate acordate de alte agenţii de rating de credit înregistrate în temeiul prezentului regulament; sau

 

(b)  trei luni în cazul în care nu există ratinguri de credit pentru acelaşi instrument financiar sau aceeaşi entitate acordate de alte agenţii de rating de credit înregistrate în temeiul prezentului regulament.

 

Autoritatea competentă poate prelungi perioada menţionată la litera (b) de la primul paragraf cu trei luni, în circumstanţe excepţionale legate de o eventuală perturbare a pieţei sau a stabilităţii financiare.

 

(3) Înainte de adoptarea oricăror măsuri prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru de origine informează facilitatorul şi consultă membrii colegiului în cauză. Membrii colegiului depun toate eforturile posibile, în limitele competenţelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la necesitatea de a întreprinde oricare dintre măsurile prevăzute la alineatul (1).

 

În cazul în care nu se ajunge la un acord între membrii colegiului, autoritatea competentă a statului membru de origine solicită avizul CESR, din proprie iniţiativă sau la solicitarea oricărui membru al colegiului. CESR emite avizul său în termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii.

 

În cazul în care nu se ajunge la un acord între membrii colegiului cu privire la adoptarea oricăror măsuri prevăzute la alineatul (1) în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care chestiunea a fost notificată facilitatorului în conformitate cu primul paragraf, autoritatea competentă a statului membru de origine poate adopta o decizie. Orice divergenţă între această decizie şi opiniile exprimate de ceilalţi membri ai colegiului sau, după caz, avizul emis de CESR se motivează. Autoritatea competentă a statului membru de origine în cauză notifică de îndată facilitatorului şi CESR decizia adoptată.

 

Prezentul alineat se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 20.

 

Articolul 25

 

Măsurile de supraveghere adoptate de autorităţile competente, altele decât autoritatea competentă a statului membru de origine

 

(1) În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru a constatat că o agenţie de rating de credit înregistrată ale cărei ratinguri sunt utilizate pe teritoriul său încalcă obligaţiile care decurg din prezentul regulament, aceasta poate lua măsurile următoare:

 

(a)  să adopte toate măsurile de supraveghere prevăzute la articolul 24 alineatul (1) literele (e) şi (f);

 

(b)  să adopte măsurile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) litera (d) care ţin de competenţa sa şi, în acest caz, să ţină seama în mod corespunzător de măsurile întreprinse deja sau preconizate de către autoritatea competentă a statului membru de origine;

 

(c)  să impună suspendarea utilizării ratingurilor de credit, acordate de respectiva agenţie de rating de credit, în scopuri de reglementare de către instituţiile menţionate la articolul 4 alineatul (1) ale căror sedii sociale sunt situate în jurisdicţia sa, sub rezerva perioadei de tranziţie prevăzute la articolul 24 alineatul (2);

 

(d)  să solicite colegiului în cauză să analizeze necesitatea măsurilor menţionate la articolul 24 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d).

 

(2) Înainte de adoptarea măsurilor prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), autoritatea competentă informează facilitatorul şi consultă membrii colegiului în cauză. Membrii colegiului depun toate eforturile posibile, în limitele competenţelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la necesitatea de a întreprinde oricare dintre măsurile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b). În cazul în care nu se ajunge la un acord, facilitatorul solicită avizul CESR, din proprie iniţiativă sau la cererea oricărui membru al colegiului. CESR emite avizul său în termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii.

 

(3) În cazul în care nu se ajunge la un acord între membrii colegiului în cauză în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care chestiunea a fost notificată facilitatorului în conformitate cu alineatul (2), autoritatea competentă a statului membru în cauză poate adopta o decizie. Orice divergenţă între această decizie şi opiniile exprimate de ceilalţi membri ai colegiului sau, după caz, avizul emis de CESR se motivează. Autoritatea competentă a statului membru în cauză notifică de îndată facilitatorului şi CESR decizia adoptată.

 

(4) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 20.

 

CAPITOLUL III

 

Cooperarea între autorităţile competente

 

Articolul 26

 

Obligaţia de cooperare

 

(1) Autorităţile competente ale statelor membre cooperează atunci când este necesar în sensul prezentului regulament, inclusiv în cazurile în care practicile care fac obiectul unei investigaţii nu constituie o încălcare a oricărui act cu putere de lege sau norme administrative în vigoare în statul membru în cauză.

 

(2) De asemenea, autorităţile competente cooperează îndeaproape cu autorităţile competente responsabile cu supravegherea întreprinderilor menţionate la articolul 4 alineatul (1).

 

Articolul 27

 

Schimbul de informaţii

 

(1) Autorităţile competente îşi comunică fără întârziere informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile care le revin în temeiul prezentului regulament.

 

(2) Autorităţile competente pot transmite autorităţilor competente responsabile cu supravegherea întreprinderilor menţionate la articolul 4 alineatul (1), băncilor centrale, Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, în calitatea lor de autorităţi monetare şi, după caz, altor autorităţi publice însărcinate cu supravegherea sistemelor de plată şi de decontare, informaţii confidenţiale destinate îndeplinirii misiunilor lor. De asemenea, nimic nu împiedică aceste autorităţi sau organisme să comunice autorităţilor competente orice informaţii necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

 

Articolul 28

 

Cooperarea în cazul unei cereri referitoare la inspecţii sau investigaţii la faţa locului

 

(1) Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita asistenţa autorităţii competente a unui alt stat membru cu privire la inspecţiile sau investigaţiile la faţa locului.

 

Autoritatea competentă care a făcut solicitarea informează CESR de orice cerere vizată la primul paragraf. Autorităţile competente pot solicita CESR să îşi asume coordonarea unei investigaţii sau inspecţii cu efect transfrontalier.

 

(2) Atunci când o autoritate competentă primeşte o cerere de efectuare a unei inspecţii sau investigaţii la faţa locului din partea autorităţii competente a unui alt stat membru, aceasta poate:

 

(a)  să efectueze ea însăşi inspecţia sau investigaţia la faţa locului;

 

(b)  să permită autorităţii competente care a introdus cererea participarea la o inspecţie sau investigaţie la faţa locului;

 

(c)  să permită autorităţii competente care a introdus cererea efectuarea inspecţiei sau investigaţiei la faţa locului;

 

(d)  să numească auditori sau experţi care să efectueze inspecţia sau investigaţia la faţa locului; sau

 

(e)  să împartă sarcinile specifice legate de supravegherea activităţilor cu cealaltă autoritate competentă.

 

Articolul 29

 

Colegiile autorităţilor competente

 

(1) În termen de zece zile lucrătoare de la data primirii unei cereri de înregistrare, în conformitate cu articolul 15, autoritatea competentă a statului membru de origine sau, în cazul unui grup de agenţii de rating de credit, autoritatea competentă a statului membru de origine al agenţiei de rating de credit mandatată în temeiul articolului 15 alineatul (2) instituie un colegiu al autorităţilor competente pentru a facilita exercitarea atribuţiilor prevăzute la articolele 4, 5, 6, 16, 17, 20, 24, 25 şi 28.

(2) Colegiul este alcătuit din autoritatea competentă a statului membru de origine şi din autorităţile competente menţionate la alineatul (3), în cazul unei singure agenţii de rating de credit, respectiv din autorităţile competente ale statului membru de origine şi din autorităţile competente menţionate la alineatul (3), în cazul unui grup de agenţii de rating de credit.

 

(3) O autoritate competentă, alta decât cea a statului membru de origine, poate decide în orice moment să devină membru al colegiului, cu condiţia ca:

 

(a)  o sucursală a agenţiei de rating de credit sau a unei întreprinderi din grupul agenţiilor de rating de credit să fie stabilită în jurisdicţia sa; sau

 

(b)  utilizarea în scopuri de reglementare a ratingurilor de credit acordate de agenţia de rating de credit sau de grupul de agenţii de rating de credit în cauză să aibă loc la scară largă sau să aibă un impact semnificativ în jurisdicţia sa sau să fie susceptibilă să aibă un astfel de impact.

 

(4) Autorităţile competente, altele decât membrii colegiului în sensul alineatului (3), în ale căror jurisdicţii se utilizează ratingurile de credit acordate de agenţia de rating de credit sau de grupul de agenţii de rating de credit în cauză, pot participa la reuniunile sau la activităţile colegiului.

 

(5) În termen de 15 zile lucrătoare de la data instituirii colegiului, membrii colegiului selectează un facilitator, iar în cazul în care nu ajung la un acord în acest sens consultă CESR. În acest scop se iau în considerare cel puţin următoarele criterii:

 

(a)  relaţia dintre autoritatea competentă şi agenţia de rating sau grupul de agenţii de rating;

 

(b)  măsura în care ratingurile de credit vor fi utilizate în scopuri de reglementare în cadrul unui anumit teritoriu sau al anumitor teritorii;

 

(c)  locul din Comunitate în care agenţia de rating sau grupul de agenţii de rating desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare cea mai mare parte a activităţilor de rating; şi

 

(d)  raţiuni practice de ordin administrativ, optimizarea sarcinilor şi o repartizare adecvată a volumului de muncă.

 

Membrii colegiului reevaluează facilitatorul selectat cel puţin o dată la cinci ani, pentru a garanta faptul că acesta rămâne cel mai adecvat în funcţie de criteriile prevăzute la primul paragraf.

 

(6) Facilitatorul prezidează reuniunile colegiului, coordonează acţiunile acestuia şi asigură schimbul eficient de informaţii între membrii colegiului.

 

(7) Pentru a asigura cooperarea strânsă între autorităţile competente din cadrul colegiului, facilitatorul stabileşte, în termen de 10 zile lucrătoare de la selectarea sa, modalităţi scrise de coordonare în cadrul acestuia cu privire la următoarele aspecte:

 

(a)  informaţiile care pot fi schimbate între autorităţile competente;

 

(b)  procesul decizional între autorităţile competente, fără a aduce atingere articolelor 16, 17 şi 20;

 

(c)  cazurile în care autorităţile competente trebuie să se consulte reciproc;

 

(d)  cazurile în care autorităţile competente trebuie să aplice mecanismul de mediere menţionat la articolul 31; şi

 

(e)  cazurile în care autorităţile competente poate delega sarcini de supraveghere în conformitate cu articolul 30.

 

(8) În cazul în care nu se ajunge la un acord cu privire la modalităţile scrise de coordonare prevăzute la alineatul (7), orice membru al colegiului poate sesiza CESR în legătură cu acest lucru. Facilitatorul ia în considerare în mod corespunzător avizul emis de CESR referitor la modalităţile scrise de coordonare înainte de a se ajunge la un acord asupra textului final. Modalităţile scrise de coordonare sunt incluse într-un document unic care conţine motivaţia temeinică a oricărei diferenţe semnificative faţă de avizul CESR. Facilitatorul transmite modalităţile scrise de coordonare membrilor colegiului şi CESR.

 

Articolul 30

 

Delegarea sarcinilor între autorităţile competente

 

Autoritatea competentă a statului membru de origine poate delega oricare dintre sarcinile sale unei autorităţi competente a unui alt stat membru, cu condiţia acordului acesteia din urmă. Delegarea sarcinilor nu afectează responsabilitatea autorităţii competente care a delegat sarcinile respective.

 

Articolul 31

 

Mediere

 

(1) CESR instituie un mecanism de mediere pentru a asista autorităţile competente în cauză în adoptarea unei poziţii comune.

 

(2) În cazul unui dezacord între autorităţile competente cu privire la o evaluare sau o acţiune prevăzută în prezentul regulament, acestea adresează chestiunea CESR pentru mediere. Autorităţile competente implicate ţin cont în mod corespunzător de avizul emis de CESR şi oferă motivaţia temeinică a oricărei diferenţe semnificative faţă de avizul CESR.

 

Articolul 32

 

Secretul profesional

 

(1) Obligaţia de a păstra secretul profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau care au lucrat pentru CESR, pentru autoritatea competentă sau pentru oricare alte autorităţi sau persoane cărora autoritatea competentă le-a delegat sarcini, inclusiv revizorilor şi experţilor mandataţi de respectiva autoritate. Informaţiile care intră sub incidenţa secretului profesional nu sunt divulgate niciunei alte persoane sau autorităţi, cu excepţia cazului în care divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

 

(2) Toate informaţiile schimbate între CESR şi autorităţile competente şi între autorităţile competente în conformitate cu prezentul regulament sunt considerate drept confidenţiale, cu excepţia cazului în care CESR sau autorităţile competente precizează, la momentul comunicării, că astfel de informaţii pot fi divulgate sau a cazului în care divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

 

Articolul 33

 

Divulgarea informaţiilor furnizate de un alt stat membru

 

Autoritatea competentă a unui stat membru poate divulga informaţii primite de la autoritatea competentă a altui stat membru numai dacă a obţinut acordul explicit al autorităţii competente care i-a transmis informaţiile şi, atunci când este cazul, informaţiile sunt divulgate numai în scopul pentru care respectiva autoritate competentă şi-a dat acordul sau dacă o astfel de divulgare este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

 

CAPITOLUL IV

 

Cooperare cu ţările terţe

 

Articolul 34

 

Acord privind schimbul de informaţii

 

Autorităţile competente pot încheia acorduri de cooperare referitoare la schimbul de informaţii cu autorităţile competente din ţări terţe cu condiţia ca informaţiile comunicate să beneficieze de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele prevăzute la articolul 32.

 

Acest schimb de informaţii trebuie să fie destinat îndeplinirii sarcinilor autorităţilor competente respective.

 

În ceea ce priveşte transferul de date personale unei ţări terţe, statele membre aplică Directiva 95/46/CE.

 

Articolul 35

 

Divulgarea de informaţii furnizate de ţările terţe

 

Autoritatea competentă a unui stat membru poate divulga informaţii primite de la autoritatea competentă a altui stat membru sau a unei ţări terţe numai dacă a obţinut acordul explicit al autorităţii competente care i-a transmis informaţiile şi dacă, atunci când este cazul, informaţiile sunt divulgate numai în scopul pentru care respectiva autoritate competentă şi-a dat acordul sau dacă o astfel de divulgare este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

 

TITLUL IV

 

SANCŢIUNI, PROCEDURA COMITETULUI, RAPORTARE ȘI DISPOZIŢII TRANZITORII ȘI FINALE

 

CAPITOLUL I

 

Sancţiuni, procedura comitetului şi raportare

 

Articolul 36

 

Sancţiuni

 

Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor care se aplică în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile prevăzute sunt eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare.

 

Statele membre se asigură că autoritatea competentă face publice toate sancţiunile impuse pentru încălcarea prezentului regulament, cu excepţia cazurilor în care publicarea acestor sancţiuni ar perturba grav pieţele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporţionat părţilor implicate.

 

Până la 7 decembrie 2010, Comisiei îi sunt notificate de către statele membre dispoziţiile menţionate la primul paragraf. Statele membre notifică fără întârziere Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

 

Articolul 37

 

Modificarea anexelor

 

Comisia poate modifica anexele pentru a ţine cont de evoluţiile, inclusiv de la nivel internaţional, ale pieţelor financiare, mai ales în ceea ce priveşte noile instrumente financiare şi convergenţa practicilor de supraveghere.

 

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 38 alineatul (2).

 

Articolul 38

 

Procedura comitetului

 

(1) Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei (1).

 

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.

 

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.

 

Termenul stabilit la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.

___________

(1)            JO L 191, 13.7.2001, p. 45.

----------------

 

Articolul 39

 

Rapoarte

 

(1) Până la 7 decembrie 2012, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv gradul de încredere acordat ratingurilor de credit în Comunitate, impactul asupra nivelului de concentrare pe piaţa ratingului de credit, costurile şi beneficiile efectelor regulamentului, precum şi adecvarea plăţilor primite de agenţiile de rating de credit de la entităţile cărora li se acordă ratinguri ("issuer-pays model") şi transmite un raport pe această temă Parlamentului European şi Consiliului.

 

(2) Până la 7 decembrie 2010, ca urmare a discuţiilor cu autorităţile competente, Comisia evaluează punerea în aplicare a titlului III din prezentul regulament, în special cooperarea autorităţilor competente, statutul juridic al CESR şi practicile de supraveghere. Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la aceasta, însoţit, după caz, de propuneri de revizuire a titlului menţionat.

 

Raportul conţine o trimitere la propunerea Comisiei din 12 noiembrie 2008 referitoare la un regulament privind agenţiile de rating de credit şi la raportul din 23 martie 2009 al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare din Parlamentul European referitor la propunerea respectivă.

 

(3) Până la 7 decembrie 2010, ca urmare a evoluţiilor cadrului de reglementare şi de supraveghere a agenţiilor de rating de credit din ţările terţe, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului referitor la efectele acestor evoluţii şi ale dispoziţiilor tranzitorii menţionate la articolul 40 asupra stabilităţii pieţelor financiare din Comunitate.

 

CAPITOLUL II

 

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Articolul 40

 

Dispoziţii tranzitorii

 

Agenţiile de rating de credit care îşi desfăşurau activitatea în Comunitate înainte de 7 iunie 2010 (agenţiile de rating de credit existente) şi care intenţionează să depună o cerere de înregistrare în temeiul prezentului regulament adoptă toate măsurile necesare pentru a se conforma dispoziţiilor sale până la 7 septembrie 2010.

 

Agenţiile de rating de credit depun cererea de înregistrare nu mai devreme de 7 iunie 2010. Agenţiile de rating de credit existente depun cererea de înregistrare până la 7 septembrie 2010.

 

Agenţiile de rating de credit existente pot continua să acorde ratinguri de credit care pot fi utilizate în scopuri de reglementare de către instituţiile financiare în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), cu excepţia cazului în care înregistrarea este refuzată. În cazul în care înregistrarea este refuzată, se aplică articolul 24 alineatul (2).

 

Articolul 41

 

Intrarea în vigoare

 

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

 

Se aplică de la data intrării în vigoare. Cu toate acestea:

 

—   articolul 4 alineatul (1) se aplică de la 7 decembrie 2010; şi

 

—   articolul 4 alineatul (3) literele (f), (g) şi (h) se aplică de la 7 iunie 2011.

 

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

 

Adoptat la Strasbourg, 16 septembrie 2009.

 

Pentru Parlamentul European                                      Pentru Consiliu

       Preşedintele                                                         Preşedintele

         J. BUZEK                                                          C. MALMSTROM

---------------------------------------

 

ANEXA I

 

INDEPENDENŢA ȘI EVITAREA CONFLICTELOR DE INTERESE

 

Secţiunea A

 

Cerinţe organizatorice

 

1.         Agenţia de rating de credit are un consiliu de administraţie sau de supraveghere. Cadrele sale superioare de conducere garantează:

 

(a)    independenţa activităţilor de rating de credit, inclusiv faţă de orice influenţe sau constrângeri politice şi economice;

 

(b)    identificarea şi gestionarea corectă şi divulgarea conflictelor de interese;

 

(c)    respectarea de către agenţia de rating a celorlalte cerinţe prevăzute în prezentul regulament.

 

2.         Agenţia de rating de credit este organizată într-un mod care garantează faptul că interesul său comercial nu afectează independenţa şi exactitatea activităţilor de rating de credit.

 

Cadrele superioare de conducere ale agenţiei de rating au o bună reputaţie, precum şi experienţă şi competenţe suficiente şi asigură o gestiune corespunzătoare şi prudentă a agenţiei.

 

Cel puţin o treime, dar nu mai puţin de doi dintre membrii consiliului de administraţie sau de supraveghere al agenţiei de rating sunt membri independenţi, neimplicaţi direct în activităţile de rating de credit.

 

Remunerarea membrilor independenţi ai consiliului de administraţie sau de supraveghere nu este legată de performanţa comercială a agenţiei şi este astfel stabilită încât să garanteze imparţialitatea acestora. Mandatele membrilor independenţi ai consiliului de administraţie sau de supraveghere au o durată prestabilită care nu depăşeşte cinci ani şi nu sunt reînnoibile. Revocarea acestor membri independenţi nu este posibilă decât în cazul unei erori profesionale grave sau al unei deficienţe profesionale.

 

Majoritatea membrilor consiliului de administraţie sau de supraveghere, inclusiv membrii independenţi ai acestuia, au suficientă competenţă în domeniul serviciilor financiare. În cazul în care agenţia de rating acordă ratinguri instrumentelor financiare structurate, cel puţin un membru independent şi un alt membru al acestui consiliu au cunoştinţe aprofundate şi experienţă la un nivel superior în ceea ce priveşte pieţele instrumentelor financiare structurate.

 

În afară de responsabilitatea globală a consiliului, membrii independenţi ai acestuia au sarcini specifice de a monitoriza:

 

(a)  elaborarea politicii de rating şi a metodologiilor pe care agenţia de rating le utilizează în activităţile de rating de credit;

 

(b)  eficacitatea sistemului intern de control al calităţii al agenţiei de rating cu privire la activităţile de rating de credit;

 

(c)  eficacitatea măsurilor şi a procedurilor instituite pentru a asigura identificarea, eliminarea sau gestionarea şi divulgarea în mod corespunzător a conflictelor de interese; şi

 

(d)  procedurile de respectare a legislaţiei şi de guvernanţă, inclusiv eficienţa funcţiei de revizuire menţionată la punctul 9 din prezenta secţiune.

 

Opiniile membrilor independenţi ai consiliului de administraţie sau de supraveghere cu privire la aspectele menţionate la literele (a)-(d) sunt prezentate consiliului respectiv în mod periodic şi sunt comunicate, la cerere, autorităţii competente.

 

3.         Agenţia de rating de credit instituie politici şi proceduri corespunzătoare care să asigure respectarea obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

 

4.         Agenţia de rating de credit dispune de proceduri contabile şi administrative sigure, de mecanisme de control intern, de tehnici eficiente de evaluare a riscurilor şi de dispozitive eficiente de control şi de salvgardare a sistemelor sale informatice.

 

Mecanismele de control intern sunt concepute astfel încât să garanteze respectarea deciziilor şi a procedurilor la toate nivelurile agenţiei de rating.

 

Agenţia de rating de credit aplică şi menţine proceduri decizionale şi o structură organizatorică în cadrul căreia structurile ierarhice sunt stabilite, iar funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate în mod clar şi documentat.

 

5.         Agenţia de rating de credit instituie şi menţine un departament responsabil de funcţia permanentă şi eficace de verificare a conformităţii (funcţia de verificare a conformităţii), care funcţionează în mod independent. Funcţia de verificare a conformităţii monitorizează şi raportează cu privire la respectarea de către agenţia de rating şi angajaţii săi a obligaţiilor care îi revin agenţiei de rating în temeiul prezentului regulament. Funcţia de verificare a conformităţii cuprinde:

 

(a)  monitorizarea şi evaluarea periodică a gradului de adecvare şi de eficacitate a măsurilor şi a procedurilor aplicate în conformitate cu punctul 3, precum şi a acţiunilor întreprinse pentru remedierea deficienţelor agenţiei de rating cu privire la respectarea obligaţiilor care îi revin;

 

(b)  oferirea de consultanţă şi asistenţă cadrelor de conducere, analiştilor de rating, angajaţilor şi oricărei alte persoane fizice ale cărei servicii se află la dispoziţia sau sub controlul agenţiei de rating, precum şi oricărei persoane care are o legătură directă sau indirectă cu agenţia printr-o relaţie de control şi care este responsabilă cu desfăşurarea de activităţi de rating, în vederea respectării obligaţiilor care îi revin agenţiei de rating în temeiul prezentului regulament.

 

6.         Pentru a permite persoanelor care îndeplinesc funcţia de verificare a conformităţii să îşi îndeplinească responsabilităţile în mod corespunzător şi independent, agenţia de rating de credit se asigură că sunt respectate următoarele condiţii:

 

(a)  persoana însărcinată cu funcţia de verificare a conformităţii trebuie să deţină autoritatea, resursele şi competenţa necesare şi să aibă acces la toate informaţiile pertinente;

 

(b)  trebuie să fie numit un responsabil cu funcţia de verificare a conformităţii şi cu întocmirea tuturor rapoartelor referitoare la verificarea conformităţii, necesare în conformitate cu punctul 3;

 

(c)  cadrele de conducere, analiştii de rating, angajaţii, precum şi orice altă persoană fizică ale cărei servicii se află la dispoziţia sau sub controlul agenţiei de rating de credit sau orice persoană care are o legătură directă sau indirectă cu agenţia printr-o relaţie de control şi care este implicată în funcţia de verificare a conformităţii nu trebuie să fie implicaţi în desfăşurarea activităţilor de rating de credit pe care le monitorizează;

 

(d)  remunerarea responsabilului cu funcţia de verificare a conformităţii nu este legată de performanţa comercială a agenţiei de rating de credit şi este astfel stabilită încât să garanteze imparţialitatea acestuia.

 

Responsabilul cu funcţia de verificare a conformităţii asigură identificarea şi eliminarea în mod corespunzător a conflictelor de interese în legătură cu persoanele puse la dispoziţia funcţiei de verificare a conformităţii.

 

Responsabilul cu funcţia de verificare a conformităţii prezintă periodic cadrelor superioare de conducere şi membrilor independenţi ai consiliului de administraţie sau de supraveghere rapoarte cu privire la îndeplinirea atribuţiilor sale.

 

7.         Agenţia de rating de credit instituie dispozitive organizaţionale şi administrative adecvate şi eficace pentru a preveni, a identifica, a elimina sau gestiona şi pentru a divulga conflictele de interese la care se face referire în secţiunea B punctul 1. Agenţia asigură ţinerea evidenţei atât a tuturor riscurilor importante care ameninţă independenţa activităţilor de rating, inclusiv normele referitoare la analiştii de rating prevăzute în secţiunea C, cât şi a măsurilor de protecţie aplicate pentru a atenua aceste riscuri.

 

8.         Agenţia de rating de credit utilizează sisteme, resurse şi proceduri adecvate pentru a asigura continuitatea şi regularitatea desfăşurării activităţilor sale de rating.

 

9.         Agenţia de rating de credit instituie un departament de revizuire responsabil cu examinarea periodică a metodologiilor, modelelor şi principalelor ipoteze de rating, inclusiv matematice şi de corelare, şi a oricăror modificări sau schimbări semnificative ale acestora, precum şi a gradului de adecvare a acestor metodologii, metode şi ipoteze în cazul în care sunt utilizate sau se intenţionează utilizarea acestora în vederea evaluării noilor instrumente financiare.

 

Acest departament de revizuire trebuie să fie independent de departamentele responsabile pentru activităţile de rating şi să raporteze membrilor consiliului de administraţie sau de supraveghere menţionat la punctul 2 din prezenta secţiune.

 

10.        Agenţia de rating de credit monitorizează şi evaluează gradul de adecvare şi de eficacitate a sistemelor, a mecanismelor interne de control şi a dispozitivelor sale instituite în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament şi adoptă măsurile adecvate pentru remedierea eventualelor deficienţe.

 

Secţiunea B

 

Cerinţe operaţionale

 

1.         Agenţia de rating de credit identifică, elimină sau gestionează şi divulgă în mod clar şi vizibil orice conflict de interese existent sau potenţial care ar putea influenţa analizele şi opiniile analiştilor săi de rating, ale angajaţilor săi sau ale oricăror alte persoane fizice ale căror servicii se află la dispoziţia sau sub controlul agenţiei de rating şi care sunt implicate în mod direct în acordarea de ratinguri de credit, precum şi ale persoanelor care aprobă aceste ratinguri.

 

2.         Agenţia de rating de credit publică numele entităţilor cărora li se acordă ratinguri sau ale părţilor terţe legate de acestea care generează mai mult de 5% din venitul său anual.

 

3.         Agenţia de rating de credit nu acordă ratinguri de credit sau, în cazul unui rating existent, anunţă imediat că ratingul de credit este potenţial compromis, în următoarele situaţii:

 

(a)    agenţia de rating de credit sau persoanele menţionate la punctul 1 deţin în mod direct sau indirect instrumente financiare ale entităţii căreia i se acordă ratingul sau ale oricărei părţi terţe legate de aceasta sau deţin orice alt fel de participaţie directă sau indirectă în această entitate sau parte terţă, alta decât participaţiile în organisme de plasament colectiv diversificat, inclusiv fondurile de plasament, cum ar fi fondurile de pensii sau asigurările de viaţă;

 

(b)    ratingul de credit acordat priveşte o entitate căreia i se acordă un rating sau o parte terţă legată de aceasta care este legată în mod direct sau indirect de agenţia de rating de credit printr-o relaţie de control;

 

(c)    persoana menţionată la punctul 1 este membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere al entităţii căreia i se acordă ratingul de credit sau al unei părţi terţe legate de aceasta; sau

 

(d)    un analist de rating care a participat la stabilirea ratingului sau o persoană care a aprobat ratingul de credit a avut relaţii cu entitatea căreia i se acordă ratingul sau cu o parte terţă legată de aceasta, situaţie care ar putea cauza un conflict de interese.

 

Agenţia de rating de credit apreciază imediat şi dacă sunt motive pentru restabilirea ratingului sau pentru retragerea ratingului de credit existent.

 

4.         Nicio agenţie de rating de credit nu furnizează consultanţă sau servicii de consiliere entităţii căreia i se acordă un rating sau unei părţi terţe legate de aceasta cu privire la structura socială sau juridică, activele, pasivele sau activităţile acestora.

 

Agenţia de rating de credit poate furniza servicii, altele decât realizarea de ratinguri de credit (servicii auxiliare). Serviciile auxiliare nu constituie activităţi de rating de credit şi includ prognoze de piaţă, estimări ale tendinţelor economice, analize de preţ şi alte analize generale de date, precum şi serviciile de distribuţie conexe.

 

Agenţia de rating de credit se asigură că furnizarea serviciilor auxiliare nu creează conflicte de interese cu activitatea sa de rating de credit şi comunică în rapoartele finale de rating orice servicii auxiliare prestate entităţii căreia i se acordă ratingul sau oricărei părţi terţe legate de aceasta.

 

5.         Agenţia de rating de credit se asigură că analiştii de rating sau persoanele care aprobă ratingurile nu fac propuneri sau recomandări, în mod formal sau informal, referitoare la modul în care este conceput instrumentul financiar căruia agenţia de rating urmează să îi acorde un rating.

 

6.         Agenţia de rating de credit concepe canalele sale de raportare şi comunicare în aşa fel încât să asigure independenţa per soanelor menţionate la punctul 1 în raport cu celelalte activităţi cu caracter comercial ale agenţiei.

 

7.         Agenţia de rating de credit asigură ţinerea unei evidenţe adecvate şi, după caz, a pistelor de audit ale activităţilor sale de rating. Această evidenţă include:

 

(a)  pentru fiecare decizie de acordare a unui rating de credit, identitatea analiştilor de rating care participă la stabilirea ratingului, identitatea persoanelor care au aprobat ratingul de credit, informaţii privind existenţa sau absenţa unei solicitări de acordare a ratingului şi data la care a fost acordat ratingul de credit;

 

(b)  evidenţele contabile ale onorariilor primite de la entitatea căreia i se acordă ratingul, de la orice parte terţă legată de aceasta sau de la orice utilizator al ratingului;

 

(c)  evidenţele contabile pentru fiecare abonat la ratinguri de credit sau la servicii conexe;

 

(d)  evidenţe privind procedurile şi metodologiile stabilite şi utilizate de agenţia de rating în determinarea ratingurilor de credit;

 

(e)  evidenţele şi dosarele interne, inclusiv informaţiile şi documentele de lucru fără caracter public, utilizate în fundamentarea deciziei de acordare a ratingului;

 

(f)   rapoartele de analiză de credit, rapoartele de evaluare de credit, rapoartele confidenţiale de rating şi documentele interne, inclusiv informaţiile şi documentele de lucru fără caracter public, utilizate în fundamentarea opiniilor exprimate în aceste rapoarte;

 

(g)  evidenţe ale procedurilor şi măsurilor aplicate de agenţia de rating pentru a se conforma dispoziţiilor din prezentul regulament; şi

 

(h)  copii ale comunicărilor interne şi externe, inclusiv ale comunicărilor electronice, trimise şi primite de agenţia de rating şi de angajaţii săi, în legătură cu activităţile de rating.

 

8.         Evidenţa şi pistele de audit menţionate la punctul 7 sunt păstrate de agenţia de rating de credit la sediul său cel puţin cinci ani şi sunt comunicate la cerere autorităţilor competente ale statelor membre respective.

 

În cazul retragerii înregistrării unei agenţii de rating, evidenţele sunt păstrate o perioadă suplimentară de cel puţin trei ani.

 

9.         Evidenţele care expun drepturile şi obligaţiile agenţiei de rating de credit şi, respectiv, ale entităţii căreia i se acordă ratingul sau ale părţilor terţe legate de aceasta, în cadrul unui contract de prestare de servicii de rating de credit, sunt păstrate cel puţin pe durata relaţiei agenţiei cu entitatea căreia i se acordă ratingul sau cu părţile terţe legate de aceasta.

 

Secţiunea C

 

Norme referitoare la analiştii de rating şi la alte persoane implicate direct în activităţile de rating de credit

 

1.         Analiştii de rating, angajaţii agenţiei de rating de credit şi orice alte persoane fizice ale căror servicii se află la dispoziţia sau sub controlul agenţiei şi care sunt implicate în mod direct în activităţile de rating de credit, precum şi persoanele care au legături strânse cu acestea, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2004/72/CE(1), nu vând, nu cumpără şi nu se angajează în nicio tranzacţie cu niciun instrument financiar emis, garantat sau în alt fel susţinut de o entitate căreia i se acordă un rating care reprezintă responsabilitatea primară de analiză a persoanelor respective, cu excepţia participaţiilor în organisme de plasament colectiv diversificat inclusiv fondurile de plasament, cum ar fi fondurile de pensii şi asigurările de viaţă.

 

2.         Niciuna dintre persoanele menţionate la punctul 1 nu participă la stabilirea ratingului de credit acordat oricărei entităţi şi nu îl influenţează în niciun fel, dacă persoana respectivă:

 

(a)  deţine instrumente financiare ale entităţii căreia i se acordă ratingul, altele decât participaţiile în organisme de plasament colectiv diversificat;

 

(b)  deţine instrumente financiare ale unei entităţi aflate în legătură cu o entitate căreia i se acordă un rating, fapt care poate cauza un conflict de interese sau poate fi perceput ca o posibilă sursă a unui conflict de interese. Sunt exceptate de la această regulă participaţiile în organisme de plasament colectiv diversificat;

 

(c)  a fost de curând angajat la entitatea căreia i se acordă ratingul sau a avut alte relaţii comerciale sau orice altfel de relaţii cu aceasta, situaţie care poate cauza sau poate fi percepută ca o posibilă cauză pentru un conflict de interese.

 

3.         Agenţiile de rating de credit se asigură că persoanele menţionate la punctul 1:

 

(a)  iau toate măsurile corespunzătoare pentru a proteja proprietatea şi arhivele aflate în posesia agenţiei de rating de fraudă, furt sau alte forme de abuz, ţinând seama de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor pe care le desfăşoară, inclusiv de natura şi sfera activităţilor de rating;

 

(b)  nu dezvăluie nicio informaţie referitoare la ratinguri de credit sau la posibile viitoare ratinguri ale agenţiei, cu excepţia celor transmise entităţii căreia i se acordă ratingul sau părţilor terţe legate de aceasta;

 

(c)  nu dezvăluie informaţii confidenţiale încredinţate agenţiei de rating analiştilor de rating sau angajaţilor unei persoane legate în mod direct sau indirect de agenţie printr-o relaţie de control sau oricăror alte persoane fizice ale căror servicii se află la dispoziţia sau sub controlul unei persoane legate în mod direct sau indirect de agenţie printr-o relaţie de control şi implicată în mod direct în activităţile de rating; şi

 

(d)  nu utilizează şi nu dezvăluie informaţii confidenţiale în scopul realizării unor tranzacţii cu instrumente financiare sau în orice alte scopuri, cu excepţia celor legate de realizarea activităţilor de rating.

 

4.         Persoanele menţionate la punctul 1 nu solicită şi nu acceptă bani, cadouri sau alte foloase de la nicio persoană care are relaţii de afaceri cu agenţia de rating de credit.

 

5.         În cazul în care o persoană dintre cele menţionate la punctul 1 consideră că o altă persoană dintre cele menţionate la punctul 1 a fost implicată în activităţi pe care prima persoană le consideră ilegale, aceasta din urmă raportează imediat informaţia respectivă responsabilului cu funcţia de verificare a conformităţii, fără ca raportarea să aibă consecinţe negative asupra persoanei care o realizează.

 

6.         În cazul în care un analist de rating îşi încetează relaţia de muncă şi se alătură unei entităţi căreia i se acordă un rating de credit, rating în a cărui realizare acesta a fost implicat, sau unei instituţii financiare cu care acesta a avut relaţii în cadrul funcţiei ocupate la agenţia de rating, agenţia de rating verifică activităţile relevante realizate de analistul de rating respectiv în cursul unei perioade de doi ani dinainte de plecarea sa.

 

7.         Nicio persoană dintre cele menţionate la punctul 1 nu ocupă o poziţie-cheie de conducere în cadrul entităţii căreia i se acordă un rating sau al unei părţi terţe legate de aceasta în primele şase luni de la acordarea ratingului.

 

8.         În sensul articolului 7 alineatul (4), agenţiile de rating de credit se asigură că:

 

(a)  analiştii principali de rating nu participă la activităţi de rating referitoare la aceeaşi entitate căreia i se acordă un rating sau la părţile terţe legate de aceasta pe parcursul unei perioade mai mari de patru ani;

 

(b)  analiştii de rating nu participă la activităţi de rating de credit referitoare la aceeaşi entitate căreia i se acordă un rating sau la părţile terţe legate de aceasta pe parcursul unei perioade mai mari de cinci ani;

 

(c)  persoanele care aprobă ratingurile de credit nu participă la activităţi de rating de credit referitoare la aceeaşi entitate căreia i se acordă un rating sau la părţile terţe legate de aceasta pe parcursul unei perioade mai mari de şapte ani.

 

Persoanele menţionate la primul paragraf literele (a), (b) şi (c) nu pot fi implicate în activităţi de rating de credit referitoare la entitatea căreia i se acordă un rating sau la părţile terţe legate de aceasta menţionate la literele indicate, pe parcursul unei perioade de doi ani de la expirarea perioadelor prevăzute la literele respective.

___________

(1)            Directiva 2004/72/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 privind normele de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte practicile comerciale admise, definirea informaţiei confidenţiale pentru instrumentele financiare derivate din produsele de bază, stabilirea listelor de persoane care au acces la informaţii confidenţiale, declararea operaţiunilor efectuate de persoanele care exercită responsabilităţi de conducere şi notificarea operaţiunilor suspecte (JO L 162, 30.4.2004, p. 70).

---------------

 

Secţiunea D

 

Norme referitoare la modul de prezentare a ratingurilor de credit

 

I. Obligaţii generale

 

1.         Agenţia de rating de credit se asigură că în ratingul de credit sunt indicate în mod clar şi vizibil numele şi funcţia analistului principal de rating din fiecare activitate de rating, precum şi numele şi funcţia persoanei care a avut responsabilitatea primară pentru aprobarea ratingului.

 

2.         Agenţia de rating de credit se asigură, cel puţin, că:

 

(a)  sunt indicate toate sursele importante folosite la realizarea ratingurilor de credit, inclusiv entitatea căreia i se acordă ratingul sau, dacă este cazul, o parte terţă legată de aceasta, şi că se precizează dacă ratingul de credit a fost comunicat entităţii în cauză sau părţii terţe respective şi modificat ca urmare a acestei comunicări înaintea acordării sale;

 

(b)  este clar indicată metodologia principală sau versiunea acestei metodologii care a servit la realizarea ratingului, cu o trimitere la descrierea sa completă; în cazul în care ratingul de credit se bazează pe mai multe metodologii sau dacă menţionarea exclusivă a metodologiei principale ar putea să ducă la neglijarea, de către investitori, a altor aspecte importante ale ratingului de credit, inclusiv a unor ajustări sau devieri semnificative, agenţia de rating explică acest lucru în rating şi indică modul în care diversele metodologii sau celelalte aspecte sunt luate în calcul în ratingul respectiv;

 

(c)  sunt explicate semnificaţia fiecărei categorii de rating, definiţia noţiunilor de incapacitate de plată şi de recuperare, precum şi orice avertizare adecvată cu privire la riscuri, inclusiv o analiză de sensibilitate a principalelor ipoteze relevante referitoare la rating, cum ar fi ipotezele matematice sau de corelare, acompaniată de prezentarea ratingurilor de credit atât în cel mai rău caz, cât şi în cel mai bun caz;

 

(d)  sunt indicate în mod clar şi vizibil data la care ratingul de credit a fost publicat pentru prima oară şi data la care a fost actualizat ultima oară; şi

 

(e)  se precizează dacă ratingul de credit vizează un instrument financiar nou-emis şi dacă agenţia de rating acordă un rating instrumentului financiar respectiv pentru prima dată.

 

3.         Agenţia de rating de credit informează entitatea căreia îi acordă ratingul cu cel puţin 12 ore înainte de publicare cu privire la rezultatul ratingului şi principalele considerente pe care se bazează acesta, astfel încât entitatea în cauză să aibă posibilitatea de a semnala eventualele erori materiale înainte de publicare.

 

4.         Agenţia de rating de credit indică în mod clar şi vizibil, în momentul publicării unui rating de credit, toate atributele şi limitele acestuia. În special, agenţia de rating indică în mod vizibil, în momentul publicării unui rating, dacă apreciază drept satisfăcătoare calitatea informaţiilor disponibile cu privire la entitatea căreia i se acordă ratingul şi în ce măsură a verificat informaţiile care i-au fost furnizate de această entitate sau de o parte terţă legată de aceasta. Dacă un rating se referă la un tip de entitate sau instrument financiar pentru care datele istorice sunt limitate, agenţia de rating menţionează în mod clar şi vizibil limitările ratingului respectiv.

 

În cazul lipsei unor date fiabile sau al complexităţii structurii unui nou tip de instrument financiar sau în cazul în care calitatea informaţiilor disponibile este nesatisfăcătoare sau ridică dubii serioase cu privire la capacitatea agenţiei de a acorda un rating credibil, agenţia se abţine de la acordarea ratingului sau retrage ratingul dacă acesta există deja.

 

5.         Atunci când publică un rating, agenţia de rating de credit explică, în comunicatul de presă sau în rapoarte, principalele elemente care se află la baza acestui rating.

 

În cazul în care obligaţiile cu privire la informaţiile prevăzute la punctele 1, 2 şi 4 ar fi disproporţionate în raport cu lungimea raportului distribuit, este suficient să fie menţionat în mod clar şi vizibil chiar în raport locul în care informaţiile solicitate pot fi consultate direct şi uşor, inclusiv prin furnizarea unei legături directe spre aceste menţiuni pe un site Internet adecvat al agenţiei de rating în cauză.

 

II.   Obligaţii suplimentare referitoare la ratingurile de credit ale instrumentelor financiare structurate

 

1.         În cazul în care o agenţie de rating de credit atribuie un rating unui instrument financiar structurat, aceasta include în ratingul respectiv toate informaţiile referitoare la analiza pierderilor şi fluxurilor de trezorerie pe care a realizat-o sau pe care se bazează, precum şi indicaţii privind eventualele modificări prognozate ale ratingului de credit.

 

2.         Agenţia de rating de credit menţionează în ce măsură a evaluat procesele de diligenţă necesară, realizate la nivelul instrumentelor financiare de bază sau al altor active ale instrumentelor financiare structurate. Agenţia de rating dezvăluie dacă a realizat vreo evaluare a unor astfel de procese de diligenţă necesară sau dacă s-a bazat pe evaluarea unei terţe părţi, indicând în ce mod rezultatul unei astfel de evaluări influenţează ratingul de credit.

 

3.         Atunci când o agenţie de rating de credit acordă ratinguri de credit unor instrumente financiare structurate, prezintă împreună cu metodologiile, modelele şi principalele ipoteze referitoare la rating o serie de precizări care să clarifice ipotezele, parametrii, limitele şi incertitudinile legate de modele şi de metodologiile de rating utilizate în activităţile respective de rating, inclusiv simulările de crize realizate de agenţie la stabilirea ratingurilor. Aceste precizări sunt clare şi uşor de înţeles.

 

4.         Agenţia de rating de credit publică permanent informaţii despre toate produsele financiare structurate care îi sunt înaintate pentru evaluare iniţială sau rating preliminar. Această publicare se face indiferent dacă emitenţii încheie sau nu cu agenţia de rating un contract pentru un rating definitiv.

 

Secţiunea E

 

Furnizarea informaţiilor

 

I.    Furnizarea informaţiilor cu caracter general

 

Agenţia de rating de credit comunică, în general, faptul că este înregistrată în conformitate cu prezentul regulament şi următoarele informaţii:

 

1.         conflictele de interese existente şi potenţiale la care se face referire în secţiunea B punctul 1;

 

2.         lista serviciilor auxiliare;

 

3.         politica agenţiei de rating cu privire la publicarea ratingurilor de credit şi la alte comunicări legate de acestea;

 

4.         natura generală a condiţiilor sale de remunerare;

 

5.         metodologiile şi descrierea modelelor şi a ipotezelor principale ale ratingului, cum ar fi ipotezele matematice şi de corelare utilizate în activităţile de rating, precum şi modificările semnificative ale acestora;

 

6.         orice modificare semnificativă a sistemelor, resurselor şi procedurilor sale; şi

 

7.         atunci când este relevant, codul său de conduită.

 

II.   Furnizarea informaţiilor periodice

 

Agenţia de rating de credit comunică periodic următoarele informaţii:

 

1.         la fiecare şase luni, date legate de ratele istorice de incapacitate de plată ale categoriilor sale de rating, diferenţiate în funcţie de principalele zone geografice ale emitenţilor, şi dacă aceste rate de incapacitate de plată ale acestor categorii s-au modificat de-a lungul timpului;

 

2.         anual, următoarele informaţii:

 

(a)  lista celor mai importanţi 20 de clienţi ai agenţiei de rating, clasaţi în funcţie de venitul pe care îl generează; şi

 

(b)  lista clienţilor agenţiei de rating a căror contribuţie la rata de creştere în generarea veniturilor agenţiei de rating pentru exerciţiul financiar precedent a depăşit rata de creştere a veniturilor totale ale agenţiei pentru exerciţiul respectiv cu un factor mai mare de 1,5 ori. Fiecare dintre aceşti clienţi este inclus pe listă numai dacă a generat, pentru exerciţiul respectiv, mai mult de 0,25% din veniturile mondiale totale ale agenţiei de rating.

 

În sensul prezentului punct, "client" înseamnă o entitate, filialele sale şi entităţile asociate în care entitatea are participaţii de mai mult de 20%, precum şi orice altă entitate pentru care a negociat structurarea unei emisiuni de titluri de creanţă în numele unui client şi atunci când a fost plătit un comision, în mod direct sau indirect, agenţiei de rating pentru acordarea unui rating acestui titlu de creanţă.

 

III.  Raportul privind transparenţa

 

Agenţia de rating de credit publică anual următoarele informaţii:

 

1.         informaţii detaliate cu privire la structura juridică şi deţinerea capitalului său, inclusiv informaţii referitoare la participaţii în sensul articolelor 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (1);

 

2.         o descriere a mecanismului său de control intern care asigură calitatea activităţilor de rating;

 

3.         statistici referitoare la repartizarea angajaţilor pentru realizarea de noi ratinguri de credit, pentru revizuirea de ratinguri de credit, pentru evaluarea metodologiilor sau a modelelor şi pentru activităţile de conducere a agenţiei;

 

4.         o descriere a politicii privind ţinerea evidenţelor;

 

5.         concluziile controlului său intern anual referitor la funcţia de verificare a respectării independenţei;

 

6.         o descriere a politicii de rotaţie a personalului de conducere şi a analiştilor de rating;

 

7.         informaţii de natură financiară cu privire la veniturile agenţiei de rating, împărţite în venituri generate în urma activităţilor de rating şi venituri independente de aceste activităţi, împreună cu o descriere completă a fiecăruia dintre aceste două tipuri de venit; şi

 

8.         o declaraţie privind guvernanţa în sensul articolului 46a alineatul (1) din Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale (2); în sensul acestei declaraţii, informaţiile la care se face referire la articolul 46a alineatul (1) litera (d) din respectiva directivă sunt furnizate de agenţia de rating indiferent dacă aceasta intră sau nu în domeniul de aplicare al Directivei 2004/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare (3).

___________

(1)            L 390, 31.12.2004, p. 38.

(2)            JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(3)            JO L 142, 30.4.2004, p. 12.

-----------------

 

ANEXA II

 

INFORMAŢIILE CARE TREBUIE FURNIZATE ÎN CEREREA DE ÎNREGISTRARE

 

1.         Numele complet al agenţiei de rating de credit şi adresa sediului său social din Comunitate

 

2.         Numele şi coordonatele unei persoane de contact şi ale responsabilului cu verificarea onformităţii

 

3.         Statutul juridic

 

4.         Clasa ratingurilor de credit pentru care agenţia de rating solicită înregistrarea

 

5.         Structura acţionariatului

 

6.         Structura organizatorică şi conducerea societăţii

 

7.         Resursele financiare pentru desfăşurarea activităţilor de rating de credit

 

8.         Personalul agenţiei de rating şi competenţele acestuia

 

9.         Informaţii privind filialele agenţiei de rating

 

10.        Descrierea procedurilor şi a metodologiilor utilizate în acordarea şi revizuirea ratingurilor

 

11.        Politicile şi procedurile aplicate pentru identificarea, gestionarea şi divulgarea conflictelor de interese

 

12.        Informaţii referitoare la analiştii de rating

 

13.        Condiţiile de remunerare şi de evaluare a performanţei

 

14.        Alte servicii decât activităţile de rating de credit, pe care agenţia de rating intenţionează să le presteze

 

15.        Programul activităţilor, inclusiv indicaţii cu privire la locul în care agenţia prevede desfăşurarea activităţilor principale, sucursalele care urmează a fi înfiinţate şi tipul de activităţi prevăzute

 

16.        Documente şi informaţii detaliate cu privire la utilizarea preconizată a regimului de avizare

 

17.        Documente şi informaţii detaliate cu privire la acordurile de externalizare preconizate, inclusiv cu privire la entităţile care îşi asumă funcţii externalizate.

 

--------------------------------------------