Afişare în paralel: CODUL FISCAL din 22 decembrie 2003 şi Coşmarul contribuţiilor sociale

Structură Act

Structură Act

Coşmarul contribuţiilor socialeRevista Taxe Finanțe Contabilitate nr. 2/2011Autor: Radu BufanNota - Compartimentul juridic - C.T.C.E. Piatra-Neamț:Contribuția la asigurările sociale de stat este o contribuție socială obligatorie care trebuie plătită pentru protecția pensionarilor în conformitate cu legislația în vigoare.Plătitorii de venit la sistemul public de pensii datorează, după caz, contribuția de asigurări sociale pentru următoarele categorii de venituri realizate din România și din afara României: venituri din salarii sau asimilate salariilor; venituri din activități independente; indemnizații de șomaj; indemnizații de asigurări sociale de sănătate.Întrucât nu intenționăm să ne substituim interpretării date de autor asupra problemei de drept reținute spre analiză în acest articol, vă prezentăm, cu titlu exemplificativ, câteva paragrafe din acest studiu:Înainte de a încerca să identificăm aceste reguli ar trebui să recunoaştem, cel puţin în materia CAS, o "super regulă" cu două componente, astfel:– Fiecare cetăţean major, sub vârsta de pensie, trebuie să contribuie la pensie, iar cuantumul contribuţiei trebuie să fie limitat, atât spre minim, cât şi spre maxim.– Contribuţia trebuie să conducă la o pensie proporţională cu mărimea şi durata contribuţiei, iar legea care stabileşte legătura contribuţie - pensie trebuie să rămână stabilă în timp; dacă contribuim 30 de ani aşteptând un anumit mod de calcul şi legea se schimbă, este evident că se încalcă principiul de drept european al securităţii juridice, iar cetăţenii se simt escrocaţi de către stat.Acestea fiind considerate repere ale unui sistem obligatoriu de asigurări sociale, putem încerca să identificăm câteva reguli care să ne ajute la găsirea unei soluţii pentru orice situaţie concretă acolo unde legea tace sau este neclară.Dacă legiuitorul vrea să culeagă contribuţii sociale, trebuie să amenajeze statutul juridic al acestor activităţi, să le recunoască şi să le confere şi drepturi, nu doar obligaţii. Un statut juridic trebuie privit în întregul său, ca un tot ce include şi drepturi şi obligaţii care nu pot fi privite decât împreună.(Textul complet al articolului se regăsește în publicația menționată mai sus)