Cod de Procedură Civilă
Cod Civil
Cod de Procedură Civilă
Cod Penal
Cod de Procedură Penală
Corespondenţă
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010
Asteptati. Se incarca cuprinsul actului.
nou
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**)(Legea nr. 134/2010 republicată**)
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 247 din 10 aprilie 2015 Data intrării în vigoare 10-04-2015
**) Republicat în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 134/2010 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, şi ulterior a fost modificată şi completată prin:– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 august 2012, aprobată prin Legea nr. 206/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 13 noiembrie 2012;– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 28 iunie 2013;– Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013.
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL 582 din 20 iulie 2017, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituţională.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonantele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstiţutionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstiţutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 20 iulie 2017 - 2 septembrie 2017, sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost suspendată de drept, încetându-și efectele juridice incepând cu data de 3 septembrie 2017, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.Titlul PRELIMINAR Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă şi principiile fundamentale ale procesului civilCapitolul I Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilăArticolul 1Obiectul şi scopul Codului de procedură civilă(1)Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă.(2)În înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea supremaţiei acesteia.Articolul 2Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă(1)Dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă.(2)De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.Articolul 3Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului(1)În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.Articolul 4Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii EuropeneÎn materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor.Capitolul II Principiile fundamentale ale procesului civilArticolul 5Îndatoriri privind primirea şi soluţionarea cererilor(1)Judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii.(2)Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.(3)În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii.(4)Este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.Articolul 6Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil(1)Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în faza executării silite.Articolul 7Legalitatea(1)Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii.(2)Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.Articolul 8EgalitateaÎn procesul civil părţilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal şi fără discriminări.Articolul 9Dreptul de dispoziţie al părţilor(1)Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public.(2)Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.(3)În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de legeNotă
Decizie de respingere: HP nr. 73/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1123 din 25 noiembrie 2021.Articolul 10Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului(1)Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.(2)Dacă o parte deţine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare.Articolul 11Obligaţiile terţilor în desfăşurarea procesuluiOrice persoană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. Cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese.Articolul 12Buna-credinţă(1)Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.(2)Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.(3)De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2).Articolul 13Dreptul la apărare(1)Dreptul la apărare este garantat.(2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii.
Decizie de respingere: HP nr. 73/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1123 din 25 noiembrie 2021.Articolul 23Respectul cuvenit justiţiei(1)Cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit faţă de instanţă şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată.(2)Preşedintele veghează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege.Capitolul III Aplicarea legii de procedură civilăArticolul 24Legea aplicabilă proceselor noiDispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.Articolul 25Legea aplicabilă proceselor în curs(1)Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.(2)Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.(3)În cazul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.Articolul 26Legea aplicabilă mijloacelor de probă(1)Legea care guvernează condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii.(2)Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.Articolul 27Legea aplicabilă hotărârilorHotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.Notă
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 3 ianuarie 2019, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonantele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstiţutionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstiţutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 3 ianuarie 2019-16 februarie 2019, dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice in data de 17 februarie 2019, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 63/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1115 din 23 noiembrie 2021.Articolul 28Teritorialitatea legii de procedură(1)Dispoziţiile legii de procedură se aplică tuturor proceselor care se judecă de către instanţele române, sub rezerva unor dispoziţii legale contrare.(2)În cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a.Cartea I Dispoziţii generaleTitlul I Acţiunea civilăArticolul 29NoţiuneAcţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces.Articolul 30Cereri în justiţie(1)Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.(2)Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale.(3)Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii.(4)Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.(5)Constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare.(6)Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.Articolul 31ApărăriApărările formulate în justiţie pot fi de fond sau procedurale.Articolul 32Condiţii de exercitare a acţiunii civile(1)Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia:a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii;b) are calitate procesuală;c) formulează o pretenţie;d) justifică un interes.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor.Articolul 33Interesul de a acţionaInteresul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.Articolul 34Realizarea drepturilor afectate de un termen(1)Cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen.(2)Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligaţiei de întreţinere sau a altei prestaţii periodice.(3)Pot fi încuviinţate, înainte de împlinirea termenului, şi alte cereri pentru executarea la termen a unor obligaţii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului.Articolul 35Constatarea existenţei sau inexistenţei unui dreptCel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.Articolul 36Calitatea procesualăCalitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.Articolul 37Legitimarea procesuală a altor persoaneÎn cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.Articolul 38Transmiterea calităţii procesualeCalitatea de parte se poate transmite legal sau convenţional, ca urmare a transmisiunii, în condiţiile legii, a drepturilor ori situaţiilor juridice deduse judecăţii.Articolul 39Situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succesorilor săi(1)Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părţile iniţiale. Dacă însă transferul este făcut, în condiţiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.(2)În toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanţa va decide, după împrejurări şi ţinând seama de poziţia celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.(3)Hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular.Articolul 40Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile(1)Cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, instanţa va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz.(2)Încălcarea dispoziţiilor prezentului titlu poate, de asemenea, atrage aplicarea şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun.Titlul II Participanţii la procesul civilCapitolul I Judecătorul. IncompatibilitateaArticolul 41Cazuri de incompatibilitate absolută(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs.
Decizie de admitere: RIL nr. 24/2020, publicatp în Monitorul Oficial nr. 144 din 11 februarie 2021:
În cazul în care judecătorul este învestit să judece o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, dacă din circumstanţele particulare ale litigiului reiese în mod evident că acesta nu este pus în situaţia de a-şi evalua, direct sau indirect, propria hotărâre.
În temeiul art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecătorul care a pronunţat decizia din apel este incompatibil absolut să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva deciziei sale din apel.(2)De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză.Articolul 42Alte cazuri de incompatibilitate(1)Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;3. când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;4. când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părţi;5. dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;6. dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;8. dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;9. dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;10. dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe;11. dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;12. dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau a asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.(2)Dispoziţiile alin. (1) privitoare la soţ se aplică şi în cazul concubinilor.Articolul 43Abţinerea(1)Înainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 şi, când este cazul, va întocmi un referat corespunzător.(2)Judecătorul care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină de la judecarea pricinii.(3)Declaraţia de abţinere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate sau verbal în şedinţă, fiind consemnată în încheiere.Articolul 44Recuzarea(1)Judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri.(2)Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.Articolul 45Invocarea incompatibilităţii absoluteÎn cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii.Articolul 46Judecătorii care pot fi recuzaţiPot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare.Articolul 47Cererea de recuzare. Condiţii(1)Cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească.(2)Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 şi 42.(3)Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi la art. 46, precum şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate.(4)Nerespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.Articolul 48Abţinerea judecătorului recuzat(1)Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abţine.(2)Declaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate.(3)În caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect.(4)În cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa şi asupra cererii de recuzare.Articolul 49Starea cauzei până la soluţionarea cererii(1)Până la soluţionarea declaraţiei de abţinere nu se va face niciun act de procedură în cauză.(2)Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecăţii. Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 14/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 907 din 22 septembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, formularea unei cereri de recuzare, înainte sau după începerea oricăror dezbateri, nu împiedică efectuarea actelor de procedură în continuarea judecăţii, nici dezbaterea în fond a procesului, ci doar pronunţarea hotărârii, până la soluţionarea cererii de recuzare.Articolul 50Compunerea completului de judecată(1)Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile.(2)Când, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară.Articolul 51Procedura de soluţionare a abţinerii sau a recuzării(1)Instanţa hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile.(2)În cazul în care la acelaşi termen s-au formulat cereri de recuzare şi de abţinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună.(3)Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.(4)În cazul admiterii abţinerii sau recuzării întemeiate pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanţa va stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii.(5)Abţinerea sau recuzarea se soluţionează printr-o încheiere care se pronunţă în şedinţă publică.(6)Dacă abţinerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii. În acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate.Articolul 52Procedura de soluţionare de către instanţa superioară(1)Instanţa superioară învestită cu judecarea abţinerii sau recuzării în situaţia prevăzută la art. 50 alin. (2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa.(2)Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază instanţei inferioare.Articolul 53Căi de atac(1)Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.(2)Încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.(3)În cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă. Când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă.Articolul 54Incompatibilitatea altor participanţiDispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, magistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor.Capitolul II PărţileArticolul 55EnumerareSunt părţi reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces.Secţiunea 1 Folosinţa şi exerciţiul drepturilor proceduraleArticolul 56Capacitatea procesuală de folosinţă(1)Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.(2)Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.(3)Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.Articolul 57Capacitatea procesuală de exerciţiu(1)Cel care are calitatea de parte îşi poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.(2)Partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.(3)Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului.(4)Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.(5)Când instanţa constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.(6)Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.Articolul 58Curatela specială(1)În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.(3)Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.(4)Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.Secţiunea a 2-a Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâteArticolul 59Condiţii de existenţăMai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.Articolul 60Regimul juridic al coparticipării procesuale(1)Actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudicia.(2)Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor ori pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinţate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile.(3)Reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuşi să fie citaţi, dacă, potrivit legii, nu au termenul în cunoştinţă. Dispoziţiile art. 202 sunt aplicabile.Secţiunea a 3-a Alte persoane care pot lua parte la judecat㧠1. Intervenţia voluntarăArticolul 61Forme(1)Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.(2)Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.(3)Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.Articolul 62Intervenţia principală(1)Cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.(2)Cererea poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.(3)Cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa de apel.Articolul 63Intervenţia accesorie(1)Cererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător.(2)Intervenţia accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac.Articolul 64Procedura de judecată. Căi de atac(1)Instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc.(2)După ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată.(3) Încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul.
Conform articolului 22, Capitolul IV din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022, în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, referirile la măsura punerii sub interdicţie judecătorească, respectiv la persoana pusă sub interdicţie judecătorească se consideră a fi făcute la măsura consilierii judiciare sau a tutelei speciale, respectiv la persoana care beneficiază de consiliere judiciară sau de tutelă specială.Articolul 82Lipsa dovezii calităţii de reprezentant(1)Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.(2)Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.§ 2. Dispoziţii speciale privind reprezentarea convenţională Articolul 83Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice(1)În faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.(2)În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept. (3)În cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
Decizie de admitere: RIL nr. 28/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 31 ianuarie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (atât în redactarea anterioară Legii nr. 310/2018, cât şi în redactarea ulterioară acestei legi), art. 100 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 2 alin. (1) lit. c), f) şi i) şi alin. (2) şi art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, revine judecătoriilor competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cererilor în anulare/contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor emise de primari în soluţionarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă.c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;d) cererile de evacuare;e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;g) cererile posesorii;h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 1/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 337 din 21 aprilie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil şi ale art. 94 pct. 1 lit. h) şi k) şi art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul este instanţa competentă material în ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei care aduce atingere unor drepturi nepatrimoniale, cereri întemeiate pe prevederile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, atunci când acestea sunt formulate simultan cu cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul civil de a se acorda despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care nu depăşesc valoarea de 200.000 lei inclusiv.i) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;j) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;j^1) cererile în materie de moştenire, indiferent de valoare;
Decizie de admitere: RIL nr. 1/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 337 din 21 aprilie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil şi ale art. 94 pct. 1 lit. h) şi k) şi art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul este instanţa competentă material în ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei care aduce atingere unor drepturi nepatrimoniale, cereri întemeiate pe prevederile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, atunci când acestea sunt formulate simultan cu cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul civil de a se acorda despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care nu depăşesc valoarea de 200.000 lei inclusiv.2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;3. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 32/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 455 din 25 mai 2023.Articolul 95TribunalulTribunalele judecă:1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe;Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 1/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 337 din 21 aprilie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil şi ale art. 94 pct. 1 lit. h) şi k) şi art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul este instanţa competentă material în ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei care aduce atingere unor drepturi nepatrimoniale, cereri întemeiate pe prevederile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, atunci când acestea sunt formulate simultan cu cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul civil de a se acorda despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care nu depăşesc valoarea de 200.000 lei inclusiv.2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă;3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;
Potrivit articolului IV din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018, recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de tribunale în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de curţile de apel, iar recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de curţile de apel în cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Articolul 97Înalta Curte de Casaţie şi JustiţieÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;2. recursurile în interesul legii;3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.Notă
Potrivit articolului IV din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018, recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de tribunale în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de curţile de apel, iar recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de curţile de apel în cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Secţiunea a 2-a Determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţăArticolul 98Reguli generale(1)Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.(2)Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.(3)În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.Articolul 99Cazul mai multor capete principale de cerere(1)Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.(2)În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.Articolul 100Cererea formulată de mai mulţi reclamanţi(1)Dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte.(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi atunci când unul sau mai mulţi reclamanţi formulează, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, pretenţii împotriva mai multor pârâţi, invocând raporturi juridice distincte şi fără legătură între ele.Articolul 101Valoarea cererii în cazuri speciale(1)În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii.(2)Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.(3)În cererile de aceeaşi natură, privitoare la contracte de locaţiune ori de leasing, precum şi în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socoteşte după chiria sau arenda anuală.Articolul 102Cererea de plată parţialăCând prin acţiune se cere plata unei părţi dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă.Articolul 103Cererea privind prestaţii succesiveÎn cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterminată, valoarea lor se socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate.Articolul 104Cererile în materie imobiliară(1)În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale.(2)În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispoziţiile art. 98.Articolul 105Abrogat.
Decizie de admitere: RIL nr. 21/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1114 din 23 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 din Codul de procedură civilă stabileşte că sintagma „loc al producerii prejudiciului“ în acţiunile în pretenţii formulate de organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, având ca obiect obligarea utilizatorilor de a achita remuneraţiile cuvenite pentru comunicarea publică/radiodifuzarea neautorizată a fonogramelor de comerţ sau publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, corespunde locului săvârşirii faptei ilicite, iar nu celui al efectuării plăţii prejudiciului.Articolul 108Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscutDacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz.Articolul 109Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminteCererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.Articolul 110Cererile îndreptate împotriva unei entităţi fără personalitate juridicăCererea de chemare în judecată împotriva unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanţa competentă pentru persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective.Articolul 111Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept publicCererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.Articolul 112Pluralitatea de pârâţi(1)Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.(2)Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.Articolul 113Competenţa teritorială alternativă(1)În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente:1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei;2. instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii;3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract;4. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului;5. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară;6. instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;7. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 21/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1114 din 23 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 din Codul de procedură civilă stabileşte că sintagma „loc al producerii prejudiciului“ în acţiunile în pretenţii formulate de organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, având ca obiect obligarea utilizatorilor de a achita remuneraţiile cuvenite pentru comunicarea publică/radiodifuzarea neautorizată a fonogramelor de comerţ sau publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, corespunde locului săvârşirii faptei ilicite, iar nu celui al efectuării plăţii prejudiciului.(2)Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.Articolul 114Cereri în materie de tutelă şi familie(1)Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.(2)În cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, este, de asemenea, competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit.Articolul 115Cererile în materie de asigurări(1)În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află:1. domiciliul sau sediul asiguratului;2. bunurile asigurate;3. locul unde s-a produs riscul asigurat.(2)Alegerea competenţei prin convenţie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire.(3)În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.(4)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale şi aeriene.Articolul 116Alegerea instanţeiReclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 21/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1114 din 23 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 din Codul de procedură civilă stabileşte că sintagma „loc al producerii prejudiciului“ în acţiunile în pretenţii formulate de organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, având ca obiect obligarea utilizatorilor de a achita remuneraţiile cuvenite pentru comunicarea publică/radiodifuzarea neautorizată a fonogramelor de comerţ sau publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, corespunde locului săvârşirii faptei ilicite, iar nu celui al efectuării plăţii prejudiciului.Articolul 117Cererile privitoare la imobile(1)Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.(2)Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.Articolul 118Cererile privitoare la moştenire(1)În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.(2)Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.Articolul 119Cereri privitoare la societăţiCererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal.Articolul 120Cereri privitoare la insolvenţă sau concordatul preventivCererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.Articolul 121Cererile împotriva unui consumatorCererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.Capitolul III Dispoziţii specialeArticolul 122Regimul regulilor de competenţăReguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod.Articolul 123Cereri accesorii, adiţionale şi incidentale(1)Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.(3)Când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.Articolul 124Apărări şi incidente procedurale(1)Instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivă a altei instanţe.(2)Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.Articolul 125Cererea în constatareÎn cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.Articolul 126Alegerea de competenţă(1)Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.(2)În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.Articolul 127Competenţa facultativă(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
– în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.(3)În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.Articolul 130Invocarea excepţiei(1)Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
– în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).(3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Decizie de admitere: RIL nr. 27/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării este obligată să îşi verifice competenţa potrivit dispoziţiilor generale, iar în cazul în care constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pe fond, trebuie să pronunţe o soluţie de declinare a competenţei în favoarea instanţei de executare.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
– în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).(2)În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 31/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 19 februarie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din Codul de procedură civilă, instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă.Articolul 132Soluţionarea excepţiei(1)Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.(2)Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză.(3)Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.(4)Dacă instanţa se declară necompetentă şi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de competenţa instanţelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară.Articolul 133Conflictul de competenţă. CazuriExistă conflict de competenţă:1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces;2. când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
– în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).Articolul 134Suspendarea procesuluiInstanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va înainta dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul.Articolul 135Soluţionarea conflictului de competenţă(1)Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.(2)Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.(3)Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict.(4)Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 8/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 627 din 25 iunie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 135 şi art. 136 din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:
Completul de judecată competent să soluţioneze conflictul de competenţă ivit în calea de atac a apelului sau în calea de atac a recursului are compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual al cauzei în care s-a ivit, cu excepţia conflictelor date de lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se soluţionează în complet de 3 judecători, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, sau în complet de 5 judecători, în cazul prevăzut de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Articolul 136Dispoziţii speciale(1)Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.(2)Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.(3)Conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se soluţionează de Completul de 5 judecători.(4)Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 8/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 627 din 25 iunie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 135 şi art. 136 din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:
Completul de judecată competent să soluţioneze conflictul de competenţă ivit în calea de atac a apelului sau în calea de atac a recursului are compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual al cauzei în care s-a ivit, cu excepţia conflictelor date de lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se soluţionează în complet de 3 judecători, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, sau în complet de 5 judecători, în cazul prevăzut de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
– în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).Articolul 137Probele administrate în faţa instanţei necompetenteÎn cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.Secţiunea a 2-a Litispendenţa şi conexitateaArticolul 138Excepţia litispendenţei(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte.(2)Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faţa instanţelor de fond.(3)Când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite.(4)Când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad.(5)Încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul.(6)Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului.(7)Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiaşi instanţe.Articolul 139Excepţia conexităţii(1)Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.(2)Excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.(3)Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul şi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe. Dacă instanţele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanţa superioară în grad.(4)Când una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se face la acea instanţă. Dispoziţiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.(5)În orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse şi judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată.Secţiunea a 3-a Strămutarea proceselor. Delegarea instanţeiArticolul 140Temeiul strămutării(1)Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică.(2)Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale.(3)Constituie motiv de siguranţă publică împrejurările excepţionale care presupun că judecata procesului la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.Articolul 141Cererea de strămutare(1)Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului.(2)Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranţă publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Articolul 142Instanţa competentă(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, precum şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.
Decizie de admitere: RIL nr. 10/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, stabileşte că:
Cererea de strămutare, de competenţa curţii de apel, a unui proces aflat în etapa apelului sau a recursului se soluţionează în compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual respectiv.Articolul 143Suspendarea judecării procesului(1)La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată.(2)Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac.(3)Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanţei de la care s-a cerut strămutarea.Articolul 144Judecarea cererii(1)Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces.(2) Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.
Decizie de admitere: RIL nr. 10/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, stabileşte că:
Cererea de strămutare, de competenţa curţii de apel, a unui proces aflat în etapa apelului sau a recursului se soluţionează în compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual respectiv.Articolul 145Efectele admiterii cererii.(1)În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la care se cere strămutarea.Notă
*) A se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 558/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.Notă
*) Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 9 mai 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi şi ale art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, stabilindu-se că respectivele dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În concluzie, în intervalul 9 mai 2016-23 iunie 2016, dispoziţiile invocate mai sus au fost suspendate de drept, în măsura în care motivul de bănuială legitimă se raportează la calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului, încetându-și efectele juridice în data de 24 iunie 2016, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(2)Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. În cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.(3)Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripţia celei care a soluţionat calea de atac.Articolul 146Formularea unei noi cereri de strămutare(1)Strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.(2)Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibilă dacă pricina se află pe rolul aceleiaşi instanţe.Articolul 147Delegarea instanţeiCând, din cauza unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece procesul.Titlul IV Actele de procedurăCapitolul I Forma cererilorArticolul 148Condiţiile generale(1)Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, motivele cererii, precum şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea.(2)Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.(3)Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care prezentul cod prevede condiţia formei scrise a susţinerilor, apărărilor sau a concluziilor părţilor ori a altor acte de procedură adresate instanţelor judecătoreşti.(4)În cazurile anume prevăzute de lege, cererile făcute în şedinţă, la orice instanţă, se pot formula şi oral, făcându-se menţiune despre aceasta în încheiere.(5)Dacă din orice motive, cererea nu poate fi semnată la termenul când a fost depusă sau, după caz, la primul termen ce urmează, judecătorul va stabili identitatea părţii prin unul dintre mijloacele prevăzute de lege, îi va citi conţinutul cererii şi îi va lua consimţământul cu privire la aceasta. Despre toate acestea se va face menţiune în încheiere.(6)Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.Articolul 149Numărul de exemplare(1)Când cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, în afară de cazurile în care părţile au un reprezentant comun sau partea figurează în mai multe calităţi juridice, când se va face într-un singur exemplar. În toate cazurile este necesar şi un exemplar pentru instanţă.(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul prevăzut la art. 148 alin. (4), grefierul de şedinţă fiind ţinut să întocmească din oficiu copiile de pe încheiere necesare pentru comunicare.(3)Dacă obligaţia prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanţa va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acestei obligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie.(4)În cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poştă electronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. Dispoziţiile art. 154 alin. (6) rămân aplicabile.Articolul 150Înscrisurile anexate(1)La fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înţelege a se folosi în proces.(2)Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul.(3)Se vor putea depune în copie numai părţile din înscris referitoare la proces, urmând ca instanţa să ordone, dacă va fi nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime.(4)Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condiţiile legii speciale.(5)Dispoziţiile art. 149 se aplică în mod corespunzător.Articolul 151Cererea formulată prin reprezentant(1)Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.(2)Avocatul şi consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.(3)Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale.(4)Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.(5)Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociaţii, societăţi ori alte entităţi fără personalitate juridică, înfiinţată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiţie.Articolul 152Cererea greşit denumităCererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.Capitolul II Citarea şi comunicarea actelor de procedurăArticolul 153Obligaţia de a cita părţile(1)Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.(2)Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.Articolul 154Organe competente şi modalităţi de comunicare(1)Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.(2)Comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163. Plicul va purta menţiunea "PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE".(3)Instanţa solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163.
Decizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.(6^1)Citaţiile şi celelalte acte de procedură menţionate la alin. (6) se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta.
Decizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.(7)Instanţa va verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen.(8)În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice. Acestea au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele de date electronice şi sistemele de informare deţinute.Articolul 154^1Comunicarea hotărârilor judecătoreşti(1) Comunicarea hotărârilor judecătoreşti se va face, din oficiu, prin poştă electronică dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop direct sau la solicitarea expresă a instanţei în timpul procesului. Comunicarea va fi semnată cu o semnătură electronică calificată sau o semnătură electronică avansată creată cu un certificat pentru semnătură electronică emis de o autoritate sau o instituţie publică din România, care va înlocui ştampila instanţei şi semnătura grefierului de şedinţă.
Decizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.(6)Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa.(7)Când destinatarul locuieşte într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente şi nu este găsit la această locuinţă a sa, agentul îi va comunica citaţia administratorului, portarului sau celui care, în mod obişnuit, îl înlocuieşte. În aceste cazuri, persoana care primeşte citaţia va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(8)În cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) şi (7), precum şi atunci când acestea, deşi prezente, refuză să primească actul, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (3)-(5).(9)În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (8), agentul are obligaţia ca, în termen de cel mult 24 de ore de la depunerea sau afişarea înştiinţării, să depună citaţia, precum şi procesul-verbal prevăzut la alin. (5), la sediul instanţei de judecată care a emis citaţia ori, după caz, la cel al primăriei în raza căreia destinatarul locuieşte sau îşi are sediul, urmând ca acestea să comunice citaţia.(10)Când părţii sau reprezentantului ei i s-a înmânat citaţia de către funcţionarul anume desemnat în cadrul primăriei, acesta are obligaţia ca, în termen de cel mult 24 de ore de la înmânare, să înainteze instanţei de judecată dovada de înmânare prevăzută la alin. (1), precum şi procesul-verbal prevăzut la alin. (5).(11)Când termenul prevăzut la alin. (3) lit. f) s-a împlinit fără ca partea sau un reprezentant al ei să se prezinte la primărie pentru a i se înmâna citaţia, funcţionarul anume însărcinat din cadrul primăriei va înainta instanţei de judecată, de îndată, citaţia ce trebuia comunicată, precum şi procesul-verbal prevăzut la alin. (5).(11^1)Atunci când comunicarea actelor s-a realizat potrivit prevederilor art. 154 alin. (6) mesajul de comunicare către destinatar primit de la sistem constituie dovada de comunicare. Acesta se va lista şi se va ataşa la dosarul cauzei.
Decizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.Articolul 165Data îndeplinirii proceduriiProcedura se socoteşte îndeplinită:1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal;2. în cazul citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poştă sau curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (4) şi (5), procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării, potrivit art. 163, de către funcţionarul poştal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondenţa;3. în cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate potrivit prevederilor art. 154 alin. (6), procedura se socoteşte îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea.
Decizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.(2)În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.Articolul 176Nulitatea necondiţionatăNulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la:1. capacitatea procesuală;2. reprezentarea procesuală;3. competenţa instanţei;4. compunerea sau constituirea instanţei;5. publicitatea şedinţei de judecată;6. alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.Articolul 177Îndreptarea neregularităţilor actului de procedură(1)Ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură.(2)Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancţiune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare.(3)Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia.Articolul 178Invocarea nulităţii(1)Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel.(2)Nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.(3)Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată:a) pentru neregularităţile săvârşite până la începerea judecăţii, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată;b) pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la termenul la care s-a săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor şi înainte de a pune concluzii pe fond.(4)Partea interesată poate renunţa, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă.(5)Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca.Articolul 179Efectele nulităţii(1)Actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.(2)Dacă este cazul, instanţa dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condiţiilor de validitate.(3)Desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.(4)Nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie.Titlul V Termenele proceduraleArticolul 180Stabilirea termenelor(1)Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.(2)În cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplineşte un anumit act de procedură.(3)În cazurile în care legea nu stabileşte ea însăşi termenele pentru îndeplinirea unor acte de procedură, fixarea lor se face de instanţă. La fixarea termenului, aceasta va ţine seama şi de natura urgentă a procesului.Articolul 181Calculul termenelor(1)Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.(2)Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 8/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 573 din 19 iunie 2024:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) din Codul muncii, termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz şi se împlineşte în ultima zi a termenului, dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 2.553 alin. (1) din Codul civil nefiind aplicabile.Articolul 182Împlinirea termenului(1)Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.(2)Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 45/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 961 din 20 octombrie 2020:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen.Articolul 183Actele depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere(1)Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.
Decizie de admitere: HP nr. 45/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 961 din 20 octombrie 2020:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen.Articolul 184Curgerea termenului. Prelungirea acestuia(1)Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.(2)Se consideră că actul a fost comunicat părţii şi în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum şi în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părţi.(3)Termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.(4)Termenul procedural se întrerupe şi un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări în următoarele cazuri:1. când a intervenit moartea uneia dintre părţi; în acest caz, se face din nou o singură comunicare la ultimul domiciliu al părţii decedate, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor;2. când a intervenit moartea reprezentantului părţii; în acest caz, se face din nou o singură comunicare părţii.Articolul 185Nerespectarea termenului. Sancţiuni(1)Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.(2)În cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.Articolul 186Repunerea în termen(1)Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.(2)În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.(3)Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.Titlul VI Amenzi judiciare şi despăgubiriArticolul 187Încălcarea obligaţiilor privind desfăşurarea procesului. Sancţiuni(1)Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi;d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit;e) contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau semnăturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video;f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii;2. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor sau beneficiază de consiliere judiciară;
Decizie de respingere: HP nr. 22/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 8 mai 2023.Articolul 197Timbrarea cereriiÎn cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 9/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 254 din 25 martie 2024.
Decizie de admitere: HP nr. 2/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 284 din 2 aprilie 2024:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu prevederile art. 32 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, raportat la dispoziţiile art. 197, art. 470 alin. (2) şi (3), respectiv art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, în cazul cererilor de chemare în judecată şi al căilor de atac introduse sau declarate de către debitor anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, supuse taxei judiciare de timbru, potrivit legii, însuşirea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac de către practicianul în insolvenţă desemnat în procedura ulterior declanşată nu atrage scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.Articolul 198Cumulul de cereriPrin aceeaşi cerere de chemare în judecată, reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere împotriva aceleiaşi persoane, în condiţiile art. 99 alin. (2).Articolul 199Înregistrarea cererii(1)Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.(2)După înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, la care sunt ataşate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau preşedintelui instanţei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii.Articolul 200Verificarea cererii şi regularizarea acesteia(1)Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.(2)În cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare.(3)Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).(4)Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt şi f), precum şi art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii.
Decizie de respingere: HP nr. 61/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1011 din 7 noiembrie 2023.(4^1)Reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informaţii de care acesta nu dispune personal şi pentru obţinerea cărora este necesară intervenţia instanţei.
Decizie de respingere: HP nr. 49/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1089 din 11 noiembrie 2022.
Decizie de admitere: RIL nr. 16/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 112 din 8 februarie 2024:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
În ipoteza formulării unei plângeri contravenţionale, dispoziţiile legale mai sus invocate nu exclud de la aplicare prevederile art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă.(2)Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când:1. se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.(3)Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.Secţiunea a 3-a ÎntâmpinareaArticolul 205Scopul şi cuprinsul întâmpinării(1)Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.(2)Întâmpinarea va cuprinde:a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menţionat în cererea de chemare în judecată. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului;c) răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii;d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispoziţiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător;e) semnătura.Articolul 206Comunicarea întâmpinării(1)Întâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel.(2)La întâmpinare se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, precum şi un rând de copii pentru instanţă. Dispoziţiile art. 149 alin. (1), (3) şi (4) şi ale art. 150 sunt aplicabile.Articolul 207Întâmpinarea comunăCând sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare.Articolul 208Sancţiunea nedepunerii întâmpinării(1)Întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.(2)Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.Secţiunea a 4-a Cererea reconvenţionalăArticolul 209Noţiune şi condiţii(1)Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională.(2)În cazul în care pretenţiile formulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca pârâţi.(3)Cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.(4)Cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.(5)Cererea reconvenţională se comunică reclamantului şi, după caz, persoanelor prevăzute la alin. (2) pentru a formula întâmpinare. Dispoziţiile art. 201 se aplică în mod corespunzător.(6)Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop, dispoziţiile alin. (5) fiind aplicabile.(7)Reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a pârâtului iniţial.Articolul 210Disjungerea cererii reconvenţionale(1)Cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală.(2)Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului.Capitolul II JudecataSecţiunea 1 Dispoziţii generaleArticolul 211Scopul judecării procesuluiCompletul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuiaArticolul 212Locul judecării procesuluiJudecarea procesului are loc la sediul instanţei, dacă prin lege nu se dispune altfel.Articolul 213Desfăşurarea procesului fără prezenţa publicului(1)În cazurile în care cercetarea procesului sau dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, după caz, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca acestea să se desfăşoare în întregime sau în parte fără prezenţa publicului.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), au acces în sala de şedinţă părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părţilor, martorii, experţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru motive temeinice, le admite să asiste la proces.
Decizie de admitere: RIL nr. 23/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 142 din 21 februarie 2020:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 lit. a), b), e) şi f) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 sau, după caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) şi art. 272 din Codul de procedură civilă ori, după caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare încheiat la distanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 constituie titlu executoriu în lipsa semnăturii olografe sau a semnăturii electronice extinse, cu excepţia situaţiei în care părţile impun semnătura drept condiţie de validitate a contractului.Articolul 273Putere doveditoare(1)Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară.(2)Menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.Articolul 274Pluralitatea de exemplare(1)Înscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare sunt.(2)Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele având acelaşi interes.(3)Fiecare exemplar original trebuie să facă menţiune despre numărul originalelor ce au fost făcute. Lipsa acestei menţiuni nu poate fi opusă însă de cel care a executat, în ceea ce îl priveşte, obligaţia constatată în acel înscris.(4)Pluralitatea exemplarelor originale nu este cerută când părţile, de comun acord, au depus singurul original la un terţ ales de ele.Articolul 275Formalitatea "bun şi aprobat"(1)Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puţin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa "bun şi aprobat pentru...", cu arătarea în litere a sumei sau a cantităţii datorate.(2)Când suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea arătată în formula "bun şi aprobat", se prezumă că obligaţia nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă înscrisul şi formula "bun şi aprobat" sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat, afară numai dacă se dovedeşte în care parte este greşeală sau dacă prin lege se prevede altfel.Articolul 276Sancţiunea nerespectării formalităţilor specialeÎnscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinţele prevăzute la art. 274 şi 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.Articolul 277Înscrisurile întocmite de profesionişti(1)Dispoziţiile art. 274 şi 275 nu se aplică în raporturile dintre profesionişti.(2)Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic.(3)Înscrisul sub semnătură privată întocmit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi este prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său. În acest caz, data înscrisului sub semnătură privată poate fi combătută cu orice mijloc de probă.(4)Dacă înscrisul prevăzut la alin. (3) nu conţine nicio dată, aceasta poate fi stabilită în raporturile dintre părţi cu orice mijloc de probă.Articolul 278Data certă a înscrisului sub semnătură privată(1)Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv:1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.(2)Sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor alin. (1) în privinţa chitanţelor liberatorii.Articolul 279Registrele şi hârtiile domesticeRegistrele şi hârtiile domestice nu fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadă împotriva lui:1. în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată primită;2. când cuprind menţiunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a ţine loc de titlu.Articolul 280Registrele profesioniştilor(1)Registrele profesioniştilor, întocmite şi ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, pot face între aceştia deplină dovadă în justiţie, pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea lor profesională.(2)Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, fac dovadă contra celor care le-au ţinut. Cu toate acestea, partea care se prevalează de ele nu poate scinda conţinutul lor.(3)În toate cazurile, instanţa este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui profesionist o altă putere doveditoare, dacă trebuie să se renunţe la această probă în cazul în care registrele părţilor nu concordă sau dacă trebuie să atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părţi.Articolul 281Menţiunile făcute de creditorOrice menţiune făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu care a rămas neîntrerupt în posesia sa face dovada, cu toate că nu este nici semnată, nici datată de el, când tinde a stabili liberaţiunea debitorului. Aceeaşi putere doveditoare o are menţiunea făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanţe, dacă duplicatul sau chitanţa este în mâinile debitorului.IV. Înscrisurile pe suport informaticArticolul 282Noţiune(1)Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil şi prezintă garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta emană.(2)Pentru a aprecia calitatea documentului, instanţa trebuie să ţină seama de circumstanţele în care datele au fost înscrise şi documentul care le-a reprodus.Articolul 283Prezumţia de validitate a înscrieriiÎnscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod sistematic şi fără lacune şi când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor şi contrafacerilor astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată. O astfel de prezumţie există şi în favoarea terţilor din simplul fapt că înscrierea este efectuată de către un profesionist.Articolul 284Puterea doveditoare(1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport informatic, face deplină dovadă între părţi, până la proba contrară.(2)Dacă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea documentului, acesta poate servi, după circumstanţe, ca mijloc material de probă sau ca început de dovadă scrisă.V. Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub semnătură privatăArticolul 285Regimul duplicatelorDuplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiţiile prevăzute de lege, înlocuiesc originalul şi au aceeaşi putere doveditoare ca şi acesta.Articolul 286Regimul copiilor(1)Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.(2)Părţile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă putând fi întotdeauna ordonată de instanţă, în condiţiile prevăzute la art. 292 alin. (2).(3)Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic ori originalul înscrisului sub semnătură privată, copia legalizată de pe acestea constituie un început de dovadă scrisă.(4)Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.(5)Extrasele sau copiile parţiale fac dovada ca şi copiile integrale sau copiile asimilate acestora, însă numai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în care sunt contestate, iar originalul este imposibil să fie prezentat, instanţa are dreptul să aprecieze, în limitele prevăzute la alin. (3) şi (4), în ce măsură partea din original, reprodusă în extras, poate fi socotită ca având putere doveditoare, independent de părţile din original care nu au fost reproduse.Articolul 287Copiile făcute pe microfilme sau pe suporturi informaticeDatele din înscrisurile autentice sau sub semnătură privată redate pe microfilme şi alte suporturi accesibile de prelucrare electronică a datelor, făcute cu respectarea dispoziţiilor legale, au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile în baza cărora au fost redate.VI. Înscrisurile recognitive sau reînnoitoareArticolul 288Putere doveditoareÎnscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadă împotriva debitorului, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin aducerea documentului originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă.VII. Regimul altor înscrisuriArticolul 289Alte categorii de înscrisuri(1)Contractele încheiate pe formulare tipizate sau standardizate ori încorporând condiţii generale tip, după caz, sunt considerate înscrisuri sub semnătură privată, dacă legea nu prevede altfel.(2)Dacă legea nu dispune altfel, biletele, tichetele şi alte asemenea documente, utilizate cu ocazia încheierii unor acte juridice sau care încorporează dreptul la anumite prestaţii, au forţa probantă a înscrisurilor sub semnătură privată, chiar dacă nu sunt semnate.(3)Telexul, precum şi telegrama ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost semnate de expeditor fac aceeaşi dovadă ca şi înscrisul sub semnătură privată.Articolul 290AnexelePlanurile, schiţele, hârtiile, fotografiile şi orice alte documente anexate au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile la care sunt alăturate, dacă au legătură directă cu înscrisul şi poartă semnătura, după caz, a părţii sau a persoanei competente care a întocmit înscrisul.Articolul 291Modificările înscrisuluiŞtersăturile, radierile, corecturile şi orice alte modificări, menţiuni sau adăugiri, făcute într-un înscris, nu vor fi luate în considerare decât dacă au fost constatate sub semnătură de cel competent să îl întocmească sau de partea de la care emană înscrisul, după caz.VIII. Administrarea probei cu înscrisuriArticolul 292Depunerea înscrisurilor(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de care înţelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate.(2)Dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se ţine seama de înscris.(3)Dacă partea adversă nu poate să îşi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei.(4)Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate de grefierul instanţei unde au fost depuse.(5)Înscrisurile întocmite în altă limbă decât cea folosită în faţa instanţei trebuie însoţite de traduceri legalizate.(6)Înscrisurile depuse în copie la dosar nu pot fi retrase de părţi.Articolul 293Obligaţia părţii adverse de a prezenta înscrisul(1)Când partea învederează că partea adversă deţine un înscris probatoriu, referitor la proces, instanţa poate ordona înfăţişarea lui.(2)Cererea de înfăţişare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părţilor din proces, dacă însăşi partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.Articolul 294Cazuri de respingere a cererii de prezentare a înscrisului(1)Judecătorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în întregime sau în parte, când:1. conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viaţa privată a unei persoane;2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului;3. depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală a părţii, a soţului sau a unei rude ori afin până la gradul al treilea inclusiv.(2)Dacă legea nu dispune altfel, incidenţa vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificată de judecător, prin cercetarea conţinutului înscrisului. În încheierea de şedinţă se va face o menţiune corespunzătoare.Articolul 295Refuzul de a prezenta înscrisulDacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că a ascuns înscrisul ori l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conformează ordinului dat de instanţă de a-l înfăţişa, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute cu privire la conţinutul acelui înscris de partea care a cerut înfăţişarea.Articolul 296Cercetarea înscrisului prin judecătorul delegat(1)Când un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi prezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea voluminoase ori numeroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor cerceta înscrisurile la locul unde se găsesc.(2)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să ceară doar prezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le deţine. În asemenea cazuri, dacă este necesar, instanţa poate dispune verificarea conformităţii extrasului sau copiei cu originalul.Articolul 297Obligaţia terţului de a prezenta înscrisul(1)Când se arată că un înscris necesar soluţionării procesului se află în posesia unui terţ, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţă.(2)Când deţinătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanţii ei vor putea fi citaţi ca martori.(3)Terţul poate refuza înfăţişarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294.Articolul 298Obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a prezenta înscrisul(1)Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, instanţa va lua măsuri, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul fixat în acest scop, punând în vedere conducătorului autorităţii sau instituţiei publice deţinătoare măsurile ce se pot dispune în caz de neconformare.(2)Autoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în drept să refuze trimiterea înscrisului când acesta se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplomatice. Extrase parţiale vor putea fi trimise dacă niciunul dintre aceste motive nu se opune. Dispoziţiile art. 252 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.Articolul 299Înscrisurile care nu pot fi trimise instanţei(1)Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor sau instituţiilor publice, a testamentelor depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, precum şi a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora.(2)Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanţa respectivă.(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), când procedura verificărilor înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.Articolul 300Prezentarea registrelor profesioniştilor(1)La cererea uneia dintre părţi sau chiar din oficiu, instanţa va putea ordona înfăţişarea registrelor profesioniştilor sau comunicarea lor.(2)Când înscrisurile sau registrele prevăzute la alin. (1) ce urmează a fi cercetate se află în altă circumscripţie judecătorească, cercetarea lor se va face prin comisie rogatorie.IX. Verificarea înscrisurilorArticolul 301Recunoaşterea sau contestarea înscrisului sub semnătură privată(1)Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie să conteste scrierea ori semnătura. Contestarea scrierii sau semnăturii poate fi făcută, la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancţiunea decăderii.(2)Moştenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura autorului lor.Articolul 302Obligaţia de verificare a înscrisului(1)Când una dintre persoanele menţionate la art. 301 contestă scrierea sau semnătura ori declară că nu le cunoaşte, instanţa va proceda la verificarea înscrisului prin:1. compararea scrierii şi semnăturii de pe înscris cu scrierea şi semnătura din alte înscrisuri necontestate;2. expertiză;3. orice alte mijloace de probă admise de lege.(2)În acest scop, preşedintele completului de judecată va obliga partea căreia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea sa părţi din înscris. Refuzul de a scrie ori de a semna va putea fi considerat ca o recunoaştere a scrierii sau semnăturii.Articolul 303Procedura de verificare(1)Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcută în faţa sa ori, dacă este cazul, şi cu alte înscrisuri, se poate lămuri asupra înscrisului.(2)Dacă însă, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea să se facă prin expertiză, obligând părţile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de comparaţie.(3)Se primesc ca înscrisuri de comparaţie:1. înscrisurile autentice;2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părţi;3. partea din înscris care nu este contestată;4. scrisul sau semnătura făcut/făcută înaintea instanţei.(4)Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.(5)Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă.Articolul 304Denunţarea înscrisului ca fals(1)Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină.(2)Dacă partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa va ordona ca aceasta să se prezinte personal pentru a lua cunoştinţă de denunţarea înscrisului ca fals, să depună originalul şi să dea explicaţiile necesare.(3)Judecătorul poate ordona prezentarea părţilor chiar şi înainte de primul termen de judecată, dacă partea declară, prin întâmpinare, că scrierea sau semnătura sa este falsificată.(4)În cazuri temeinic justificate, părţile pot fi reprezentate prin mandatari cu procură specială.Articolul 305Verificarea stării înscrisului denunţat ca fals(1)Judecătorul va constata de îndată, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului denunţat ca fals, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau corecturi, apoi îl va semna, spre neschimbare, şi îl va încredinţa grefei, după ce va fi contrasemnat de grefier şi de părţi.(2)Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face menţiune despre toate acestea în procesul-verbal.Articolul 306Ascultarea părţilor(1)La acelaşi termen în care înscrisul a fost denunţat ca fals sau, în cazul prevăzut la art. 304 alin. (2), la termenul următor, judecătorul întreabă partea care a produs înscrisul, dacă înţelege să se folosească de el.(2)Dacă partea care a folosit înscrisul lipseşte, refuză să răspundă sau declară că nu se mai serveşte de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 40/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 19 septembrie 2022.(3)Dacă partea care a denunţat înscrisul ca fals lipseşte, refuză să răspundă sau îşi retrage declaraţia de denunţare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut.Articolul 307Suspendarea procesului şi sesizarea parchetuluiDacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop.Articolul 308Cercetarea falsului de către instanţa civilăÎn cazul în care, potrivit legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanţa civilă, prin orice mijloace de probă.§ 3. Proba cu martoriI. Admisibilitatea probei cu martoriArticolul 309Admisibilitatea probei(1)Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.(2)Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.(3)În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.(4)De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă majoră;4. părţile convin, fie şi tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.(5)Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4).Articolul 310Începutul de dovadă scrisă(1)Se socoteşte început de dovadă scrisă orice scriere, chiar nesemnată şi nedatată, care provine de la o persoană căreia acea scriere i se opune ori de la cel al cărui succesor în drepturi este acea persoană, dacă scrierea face credibil faptul pretins.(2)Constituie început de dovadă scrisă şi înscrisul, chiar nesemnat de persoana căreia acesta i se opune, dacă a fost întocmit în faţa unui funcţionar competent care atestă că declaraţiile cuprinse în înscris sunt conforme celor făcute de acea persoană.(3)Începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părţi numai dacă este completat prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumţii.II. Administrarea probei cu martoriArticolul 311Ascultarea şi înlocuirea martorilor(1)Când instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune citarea şi ascultarea acestora.(2)Înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, caz în care lista se va depune sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare.(3)Fiecare parte va putea să se împotrivească la ascultarea unui martor care nu este înscris în listă sau nu este identificat în mod lămurit.(4)Decăderea din dreptul de a administra dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 262 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul fixat pentru ascultarea lor.Articolul 312Ascultarea martorilor necitaţi(1)Martorii pot fi ascultaţi chiar la termenul la care proba a fost încuviinţată.(2)La termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii încuviinţaţi chiar fără a fi citaţi.(3)Dacă partea se obligă să prezinte martorul la termenul de judecată, fără a fi citat, însă din motive imputabile aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune citarea martorului pentru un nou termen. Dispoziţiile art. 313 sunt aplicabile.Articolul 313Refuzul martorului de a se prezenta(1)Împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.(2)În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.(3)Dacă, după emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi găsit sau nu se înfăţişează, instanţa va putea proceda la judecată.Articolul 314Imposibilitatea de prezentareMartorul care, din cauză de boală sau altă împiedicare gravă, nu poate veni în instanţă va putea fi ascultat la locul unde se află, cu citarea părţilor.Articolul 315Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori(1)Nu pot fi martori:1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;2. soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul;3. cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi;4. persoanele care beneficiază de tutelă specială;
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 279 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 676 din 6 iulie 2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că sintagma „literal“ din cuprinsul art. 321 alin. (7) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 33 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative este neconstituţională.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanțele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstiţutionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstiţutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 6 iulie 2022-19 august 2022, sintagma „literal“ din cuprinsul art. 321 alin. (7) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 33 din Legea nr. 310/2018, a fost suspendată de drept, încetându-și efectele juridice în data 20 august 2022, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.Articolul 322Reascultarea şi confruntarea martorilor(1)Martorii pot fi din nou întrebaţi, dacă instanţa găseşte de cuviinţă.(2)Martorii ale căror declaraţii nu se potrivesc pot fi confruntaţi.(3)Abrogat.
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 832 din 9 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 430 din 3 mai 2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că sintagma „întocmai şi literal“ din cuprinsul art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative este neconstituţională.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanțele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstiţutionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstiţutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul cu data de 3 mai 2022-16 iunie 2022, sintagma „întocmai şi literal“ din cuprinsul art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018, a fost suspendată de drept, încetându-și efectele juridice în data 17 iunie 2022, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(2)Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate şi semnate de judecător, de grefier şi martor, sub sancţiunea de a nu fi luate în considerare.(3)Locurile nescrise din declaraţie trebuie barate cu linii, astfel încât să nu se poată face adăugiri.(4)Dispoziţiile art. 231 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.Articolul 324Aprecierea probei cu martoriÎn aprecierea declaraţiilor martorilor, instanţa va ţine seama de sinceritatea acestora şi de împrejurările în care au luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective.Articolul 325Bănuiala de mărturie mincinoasăDacă, din cercetare, reies bănuieli de mărturie mincinoasă sau de mituire a martorului, instanţa va încheia un proces-verbal şi va sesiza organul de urmărire penală competent.Articolul 326Drepturi băneşti ale martorului(1)Martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă dacă este din altă localitate, precum şi dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de chemarea sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum şi cu timpul efectiv pierdut.(2)Drepturile băneşti se asigură de partea care a propus martorul şi se stabilesc, la cerere, de către instanţă, prin încheiere executorie.§ 4. PrezumțiileArticolul 327NoţiunePrezumţiile sunt consecinţele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.Articolul 328Prezumţiile legale(1)Prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumţia trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex, pe care se întemeiază aceasta.(2)Prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 40/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 19 septembrie 2022.Articolul 329Prezumţiile judiciareÎn cazul prezumţiilor lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, însă, pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.§ 5. ExpertizaArticolul 330Încuviinţarea expertizei(1)Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336.(2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.(3)În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv.(4)Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3).(5)La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.Articolul 331Numirea expertului(1)Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, prin tragere la sorţi, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.Notă
Începând cu data de 15-05-2025, conform Articolului I din LEGEA nr. 139 din 14 mai 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 448 din 15 mai 2024, la articolul 331 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 247 din 10 aprilie 2015, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
(1) Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, în mod aleatoriu, în sistem informatizat, dintre persoanele înscrise în evidenţa biroului local de expertiză şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.(2)Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunţe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop, instanţa poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Tot astfel, instanţa poate fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Poziţia părţilor va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului şi a părţilor, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.(3)Dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanţă potrivit alin. (2). Onorariul poate fi majorat, în condiţiile prevăzute la art. 339 alin. (2).Articolul 332Recuzarea expertului(1)Experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.(2)Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.(3)Recuzările se judecă cu citarea părţilor şi a expertului.Articolul 333Înştiinţarea şi înlocuirea expertului(1)Dispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt deopotrivă aplicabile experţilor.(2)Dacă expertul nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui.Articolul 334Ascultarea expertuluiDacă experţii pot să-şi exprime de îndată opinia, aceştia vor fi ascultaţi chiar în şedinţă, iar părerea lor se va consemna într-un proces-verbal, dispoziţiile art. 323 aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 335Efectuarea expertizei la faţa locului(1)Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului sau sunt necesare explicaţiile părţilor, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea. Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării. Confirmarea de primire va fi alăturată raportului de expertiză.(2)Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.(3)În cazul în care una dintre părţi opune rezistenţă sau împiedică în orice alt mod efectuarea lucrării, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute de partea adversă cu privire la împrejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, în contextul administrării tuturor celorlalte probe.(4)Cheltuielile efectuate cu expertiza până la data refuzului vor fi suportate de partea care s-a opus efectuării expertizei.(5)În mod excepţional, când aflarea adevărului în cauză este indisolubil legată de efectuarea probei cu expertiză tehnică, instanţa va autoriza folosirea forţei publice în scopul efectuării expertizei, prin încheiere executorie pronunţată în camera de consiliu, după ascultarea părţilor.Articolul 336Raportul de expertiză(1)Constatările şi concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris, care va fi depus cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. În cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi micşorat.(2)Când sunt mai mulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.(3)În cazurile anume prevăzute de lege, depunerea raportului se va face numai după obţinerea avizelor tehnice necesare ce se eliberează numai de organismele de specialitate competente.Articolul 337Lămurirea sau completarea raportuluiDacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicţie între părerile experţilor, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor, poate solicita experţilor, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze.Articolul 338Efectuarea unei noi expertize(1)Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert.(2)O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancţiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.Articolul 339Drepturi băneşti ale expertului(1)Fapta experţilor de a cere sau de a primi o sumă mai mare decât onorariul fixat de instanţă se pedepseşte potrivit legii penale.(2)La cererea motivată a experţilor, ţinându-se seama de lucrarea efectuată, instanţa va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni sau a raportului suplimentar, după caz.(3)Expertul are aceleaşi drepturi ca şi martorul în ceea ce priveşte cheltuielile de transport, cazare şi masă.Articolul 340Comisie rogatorieDacă expertiza se face la o altă instanţă, prin comisie rogatorie, numirea experţilor şi stabilirea sumelor cuvenite vor fi lăsate în sarcina acestei din urmă instanţe.§ 6. Mijloacele materiale de probăArticolul 341Lucrurile ca mijloace de probă(1)Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluţionarea procesului.(2)Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.Articolul 342Păstrare(1)Mijloacele materiale de probă puse la dispoziţia instanţei vor fi păstrate până la soluţionarea definitivă a procesului.(2)Dacă aducerea la instanţă a mijloacelor materiale de probă prezintă greutăţi datorită numărului, volumului sau altor însuşiri ale lor ori locului unde se află, acestea vor fi lăsate în depozitul deţinătorului sau al altei persoane.Articolul 343Verificare(1)Mijloacele materiale de probă, aflate în păstrarea instanţei, se aduc în şedinţa de judecată.(2)Dacă mijloacele materiale de probă nu se află în păstrarea instanţei, aceasta poate ordona, după caz, fie aducerea lor, fie verificarea la faţa locului, dispoziţiile art. 293-300 fiind aplicabile în mod corespunzător.(3)În încheierea sau în procesul-verbal, după caz, conţinând constatările instanţei, se va face menţiune şi despre starea şi semnele caracteristice ale mijloacelor materiale de probă verificate.Articolul 344Restituire. Trecerea în proprietatea unităţii administrativ-teritorialeÎn cazul în care instanţa a dispus restituirea bunurilor care au servit ca mijloace materiale de probă şi cei în drept a le primi nu le ridică în termen de 6 luni de la data când au fost încunoştinţaţi în acest scop, instanţa, în camera de consiliu, citând părţile interesate şi organul financiar local competent, va da o încheiere prin care aceste lucruri vor fi considerate ca abandonate şi trecute în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale unde îşi are sediul instanţa. Încheierea poate fi atacată numai cu apel la instanţa ierarhic superioară.§ 7. Cercetarea la fața loculuiArticolul 345Încuviinţarea cercetării la faţa locului(1)Cercetarea la faţa locului se poate face, la cerere sau din oficiu, când instanţa apreciază că ea este necesară pentru lămurirea procesului.(2)Încheierea prin care se admite cercetarea va determina împrejurările de fapt ce urmează să fie lămurite la faţa locului.Articolul 346Efectuarea cercetării la faţa locului(1)Cercetarea la faţa locului se face, cu citarea părţilor, de către judecătorul delegat sau de către întregul complet de judecată. Prezenţa procurorului este obligatorie când participarea acestuia la judecată este cerută de lege.(2)Instanţa poate, de asemenea, încuviinţa ca ascultarea martorilor, experţilor şi părţilor să se facă la faţa locului.Articolul 347Consemnarea rezultatului cercetării(1)Despre cele constatate şi măsurile luate la faţa locului, instanţa va întocmi un proces-verbal, în care se vor consemna şi susţinerile ori obiecţiunile părţilor, care va fi semnat de către cei prezenţi.(2)Desenele, planurile, schiţele sau fotografiile făcute la faţa locului vor fi alăturate procesului-verbal şi vor fi semnate de către judecător şi de părţile prezente la cercetare.§ 8. MărturisireaI. Admisibilitatea probeiArticolul 348Noţiune şi feluri(1)Constituie mărturisire recunoaşterea de către una dintre părţi, din proprie iniţiativă sau în cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversă îşi întemeiază pretenţia sau, după caz, apărarea.(2)Mărturisirea este judiciară sau extrajudiciară.Articolul 349Mărturisirea judiciară(1)Mărturisirea judiciară face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procură specială.(2)Mărturisirea judiciară nu poate fi divizată împotriva autorului decât în cazurile când cuprinde fapte distincte şi care nu au legătură între ele.(3)De asemenea, mărturisirea judiciară nu poate fi nici revocată, afară numai dacă se face dovada că a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile.(4)Mărturisirea judiciară nu produce efecte dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernământ sau dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoaşterea nu poate dispune.Articolul 350Mărturisirea extrajudiciară(1)Mărturisirea făcută în afara procesului este un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit regulilor generale de probaţiune.(2)Mărturisirea extrajudiciară verbală nu poate fi invocată în cazurile în care proba cu martori nu este admisă.II. InterogatoriulArticolul 351Încuviinţarea interogatoriuluiInstanţa poate încuviinţa, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreia dintre părţi, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluţionarea procesului.Articolul 352Luarea interogatoriului persoanelor fizice(1)Cel chemat în persoană va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte.(2)Cu încuviinţarea preşedintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, când participă la judecată, precum şi partea adversă pot pune direct întrebări celui chemat la interogatoriu.(3)Partea va răspunde fără să poată citi un proiect de răspuns scris în prealabil. Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.(4)Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, registre sau dosare, se va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.(5)Când ambele părţi sunt de faţă la luarea interogatoriului, ele pot fi confruntate.Articolul 353Luarea interogatoriului reprezentantului legalReprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cel care asistă persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chemat personal la interogatoriu numai în legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate.Articolul 354Consemnarea răspunsurilor la interogatoriu(1)Răspunsurile la interogatoriu vor fi trecute pe aceeaşi foaie cu întrebările. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagină de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adăugirile, ştersăturile sau schimbările aduse, sub sancţiunea de a nu fi ţinute în seamă.(2)Dacă partea interogată sau cealaltă parte nu voieşte ori nu poate să semneze, se va consemna în josul interogatoriului.(3)În cazul în care interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum şi în cazul prevăzut la art. 352 alin. (2), vor fi consemnate în încheierea de şedinţă atât întrebările, cât şi răspunsurile.
Decizie de admitere: RIL nr. 2/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 256 din 16 martie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul suspendării facultative, dispuse de instanţă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare, ca urmare a solicitării unei alte instanţe naţionale sau a unei instanţe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu intervine perimarea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, în ipoteza în care partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de 6 luni de la data pronunţării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, instanţa de judecată fiind obligată să dispună din oficiu reluarea judecării procesului.
Decizie de admitere: HP nr. 70/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1112 din 11 decembrie 2023.1^1. când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară;
Decizie de admitere: HP nr. 70/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1112 din 11 decembrie 2023.4. prin alte modalităţi prevăzute de lege.Secţiunea a 4-a Perimarea cereriiArticolul 416Cererile supuse perimării(1)Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 2/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 256 din 16 martie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul suspendării facultative, dispuse de instanţă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare, ca urmare a solicitării unei alte instanţe naţionale sau a unei instanţe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu intervine perimarea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, în ipoteza în care partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de 6 luni de la data pronunţării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, instanţa de judecată fiind obligată să dispună din oficiu reluarea judecării procesului.
Decizie de admitere: HP nr. 70/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1112 din 11 decembrie 2023.(2)Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.(3)Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 70/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1112 din 11 decembrie 2023.Articolul 417Întreruperea cursului perimăriiPerimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.Articolul 418Suspendarea cursului perimării(1)Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.(2)În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.(3)Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.Articolul 419Efectele cererii asupra coparticipanţilorÎn cazul în care sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună, cererea de perimare ori actul de procedură întrerupător de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.Articolul 420Procedura perimării(1)Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.(2)Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie în camera de consiliu sau în şedinţă publică.(3)Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanţa de apel.Articolul 421Hotărârea de perimare(1)Dacă instanţa constată că perimarea nu a intervenit, pronunţă o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului.(2)Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.Articolul 422Efectele perimării(1)Perimarea lipseşte de efect toate actele de procedură făcute în acea instanţă.(2)Când însă se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă socoteşte că nu este necesară refacerea lor.Articolul 423Perimarea instanţeiOrice cerere adresată unei instanţe şi care a rămas în nelucrare timp de 10 ani se perimă de drept, chiar în lipsa unor motive imputabile părţii. Dispoziţiile art. 420 se aplică în mod corespunzător.Capitolul IV Hotărârile judecătoreştiSecţiunea 1 Dispoziţii generale§ 1. Denumirea, întocmirea şi comunicarea hotărârii Articolul 424Denumirea hotărârilor(1)Hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza se numeşte sentinţă.(2)Hotărârea prin care judecătoria soluţionează căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, se numeşte sentinţă.(3)Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului şi recursului în interesul legii, precum şi hotărârea pronunţată ca urmare a anulării în apel a hotărârii primei instanţe şi reţinerii cauzei spre judecare ori ca urmare a rejudecării cauzei în fond după casarea cu reţinere în recurs se numeşte decizie.(4)Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în anulare sau asupra revizuirii se numeşte, după caz, sentinţă sau decizie.(5)Toate celelalte hotărâri date de instanţă se numesc încheieri, dacă legea nu prevede altfel.Articolul 425Conţinutul hotărârii(1)Hotărârea va cuprinde:a) partea introductivă, în care se vor face menţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) şi (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanţei, numărul dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi menţiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.(2)Dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor pârâţi, se va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi la ce este obligat fiecare pârât ori, când este cazul, dacă drepturile şi obligaţiile părţilor sunt solidare sau indivizibile.(3)În partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunţării ei, menţiunea că s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum şi semnăturile membrilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.Articolul 426Redactarea şi semnarea hotărârii(1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. Când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari sau magistraţi-asistenţi, preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.
Decizie de admitere: HP nr. 26/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 755 din 17 septembrie 2019:
Situaţia în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de către judecătorul redactor, în timp ce, pentru ceilalţi membri, este semnată de către preşedintele completului sau de preşedintele instanţei, în condiţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă.(5) Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen.
Decizie de respingere: RIL nr. 4/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 362 din 12 aprilie 2022.(3)Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.(4)Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.(5)Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.Articolul 431Efectele lucrului judecat(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.(2)Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 62/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1072 din 9 noiembrie 2021.
Decizie de respingere: HP nr. 31/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 693 din 28 iulie 2023.Articolul 432Excepţia autorităţii de lucru judecatExcepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.Notă
Decizie de respingere: RIL nr. 4/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 362 din 12 aprilie 2022.Articolul 433Puterea executorieHotărârea judecătorească are putere executorie, în condiţiile prevăzute de lege.Articolul 434Forţa probantăHotărârea judecătorească are forţa probantă a unui înscris autentic.Articolul 435Obligativitatea şi opozabilitatea hotărârii(1)Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora.(2)Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 18/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 191 din 10 martie 2020:
În cazul acţiunii în revendicare imobiliară a unui bun proprietate comună pe cote-părţi (coproprietate), dispoziţiile art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil instituie o excepţie de la opozabilitatea hotărârii judecătoreşti reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă.Secţiunea a 2-a Hotărârile date în baza recunoaşterii pretenţiilorArticolul 436Cazuri(1)Când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii.(2)Dacă recunoaşterea este parţială, judecata va continua cu privire la pretenţiile rămase nerecunoscute, instanţa urmând a pronunţa o nouă hotărâre asupra acestora.Articolul 437Calea de atac(1)Hotărârea prevăzută la art. 436 poate fi atacată numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.(2)Când recunoaşterea pretenţiilor a fost făcută înaintea instanţei de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în măsura recunoaşterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător, a cererii. Dispoziţiile art. 436 alin. (2) rămân aplicabile.Secţiunea a 3-a Hotărârea prin care se încuviinţează învoiala părţilorArticolul 438Condiţiile în care se poate lua act de tranzacţie(1)Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.(2)Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.(3)Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.Articolul 439Forma tranzacţieiTranzacţia va fi încheiată în formă scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărârii.Articolul 440Calea de atacHotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.Articolul 441Domeniu de aplicareDispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care învoiala părţilor este urmarea procedurii de mediere.Secţiunea a 4-a Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărâriiArticolul 442Îndreptarea hotărârii(1)Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 48/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1071 din 25 octombrie 2024.(2)Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.(3)În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.Articolul 443Lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii(1)În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.(2)Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.(3)Încheierea se va ataşa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei.Articolul 444Completarea hotărârii(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.
Decizie de respingere: HP nr. 48/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1071 din 25 octombrie 2024.(2)Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(3)Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.Articolul 445Obligativitatea proceduriiÎndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444.Articolul 446Căi de atacÎncheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea.Articolul 447Suportarea cheltuielilor de judecatăÎn cazul în care cererea de îndreptare, de lămurire sau de completare a hotărârii a fost admisă, cheltuielile făcute de parte în aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii. Când cererea a fost respinsă, cheltuielile vor fi suportate de parte potrivit dreptului comun.Secţiunea a 5-a Executarea provizorieArticolul 448Executarea provizorie de drept(1)Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect:1. stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului, precum şi modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul;2. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor;3. despăgubiri pentru accidente de muncă;4. rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale;5. despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub formă de prestaţii băneşti periodice;6. reparaţii grabnice;7. punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului;8. cereri privitoare la posesie, numai în ceea ce priveşte posesia;9. hotărârile pronunţate în temeiul recunoaşterii de către pârât a pretenţiilor reclamantului, pronunţate în condiţiile art. 436;10. în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.(2)Executarea hotărârilor prevăzute la alin. (1) are caracter provizoriu.Articolul 449Executarea provizorie judecătorească(1)Instanţa poate încuviinţa executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va considera că măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum şi atunci când ar aprecia că neluarea de îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru creditor. În aceste cazuri, instanţa îl va putea obliga pe creditor la plata unei cauţiuni, în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3).(2)Executarea provizorie nu se poate încuviinţa:1. în materie de strămutare de hotare, desfiinţare de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă;2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară.(3)Cererea de executare provizorie se va putea face în scris, precum şi verbal în instanţă până la închiderea dezbaterilor.(4)Dacă cererea a fost respinsă de prima instanţă, ea poate fi făcută din nou în apel.Articolul 450Suspendarea executării provizorii(1)Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.(2)Cererea se va depune la prima instanţă sau, după caz, la instanţa de apel. În această din urmă situaţie, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii.(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Decizie de admitere: HP nr. 34/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 771 din 7 august 2024:
Dispoziţiile art. 452 raportate la cele ale art. 470 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 9 din 30 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 25 iunie 2020, se interpretează în sensul că, în ipoteza în care au fost solicitate cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe, dar nu s-a făcut dovada achitării lor până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, se poate face, prin înscrisuri noi, această dovadă, în apelul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.Articolul 453Acordarea cheltuielilor de judecată(1)Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.(2)Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.Articolul 454Exonerarea pârâtului de la platăPârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 21/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1091 din 11 noiembrie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 454 din Codul de procedură civilă, pârâtul nu poate fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată în situaţia în care obiectul acţiunii îl reprezintă un litigiu din categoria celor nesusceptibile de procedura punerii în întârziere sau un litigiu în care hotărârea nu se poate pronunţa doar pe baza recunoaşterii pârâtului.Articolul 455Situaţia mai multor reclamanţi sau pârâţiDacă în cauză sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor putea fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.Titlul II Căile de atacCapitolul I Dispoziţii generaleArticolul 456EnumerareCalea ordinară de atac este apelul, iar căile extraordinare de atac sunt recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea.Articolul 457Legalitatea căii de atac(1)Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.(2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei.
Decizie de respingere: HP nr. 6/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 330 din 1 aprilie 2021.Articolul 461Partea din hotărâre care poate fi atacată(1)Calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii.(2)Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.Articolul 462Înţelegerea părţilor în căile de atacPărţile pot solicita instanţei legal învestite cu soluţionarea unei căi de atac să ia act de înţelegerea lor cu privire la soluţionarea litigiului. Dispoziţiile art. 438-441 se aplică în mod corespunzător.Articolul 463Achiesarea la hotărâre(1)Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.(2)Achiesarea, atunci când este condiţionată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă.(3)Dispoziţiile art. 404 rămân aplicabile.Articolul 464Felurile achiesării(1)Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parţială.(2)Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale.(3)Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre.(4)Achiesarea poate fi totală, dacă priveşte hotărârea în întregul ei sau, după caz, parţială, dacă priveşte numai o parte din hotărârea respectivă.Articolul 465Măsurile de administrare judiciarăMăsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac.Capitolul II ApelulArticolul 466Apelul principal. Obiectul(1)Hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.(2)Sunt supuse apelului şi hotărârile date în ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să judece decât în primă instanţă.(3)Hotărârile date în ultimă instanţă rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunţate în primă instanţă.(4)Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 32/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 455 din 25 mai 2023.Articolul 467Situaţiile în care partea nu poate face apel principal(1)Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel principal.(2)Partea care a executat parţial hotărârea de primă instanţă, deşi aceasta nu era susceptibilă de executare provizorie, nu mai are dreptul de a face apel principal cu privire la dispoziţiile executate.Articolul 468Termenul de apel(1)Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.(2)Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite.(3)Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel.(4)Pentru procuror, termenul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii.(5)Termenul de apel suspendă executarea hotărârii de primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege. În aceleaşi condiţii, executarea se suspendă dacă apelul a fost exercitat în termen.Articolul 469Întreruperea termenului de apel(1)Termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor.(2)Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicării prevăzute la alin. (1). Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de moştenire vacantă, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu, după caz.(3)Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii.(4)Termenul de apel se întrerupe şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea. În acest caz se va face o nouă comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.Articolul 470Cererea de apel(1)Cererea de apel va cuprinde:a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) indicarea hotărârii atacate;c) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;d) probele invocate în susţinerea apelului;e) semnătura.(2)La cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxelor de timbru.(3)Cerinţele de la alin. (1) lit. b) şi e) şi cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la alin. (1) lit. c) şi d), sub sancţiunea decăderii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condiţiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.(4)Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e).(5)În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 9/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 548 din 25 iunie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2) şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în noţiunea de probe noi ce pot fi propuse şi încuviinţate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa primei instanţe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât şi acelea care nu au fost propuse în faţa primei instanţe sau au fost propuse tardiv, iar în privinţa lor prima instanţă de fond a constatat decăderea.
Decizie de admitere: HP nr. 34/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 771 din 7 august 2024:
Dispoziţiile art. 452 raportate la cele ale art. 470 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 9 din 30 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 25 iunie 2020, se interpretează în sensul că, în ipoteza în care au fost solicitate cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe, dar nu s-a făcut dovada achitării lor până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, se poate face, prin înscrisuri noi, această dovadă, în apelul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Decizie de admitere: HP nr. 2/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 284 din 2 aprilie 2024:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu prevederile art. 32 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, raportat la dispoziţiile art. 197, art. 470 alin. (2) şi (3), respectiv art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, în cazul cererilor de chemare în judecată şi al căilor de atac introduse sau declarate de către debitor anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, supuse taxei judiciare de timbru, potrivit legii, însuşirea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac de către practicianul în insolvenţă desemnat în procedura ulterior declanşată nu atrage scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.Articolul 471Depunerea cererii de apel(1)Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.(2)Dispoziţiile art. 195 sunt aplicabile în mod corespunzător.(3) Preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile.
Decizie de admitere: RIL nr. 14/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 875 din 25 septembrie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din Codul de procedură civilă, apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia.Articolul 473Apelul provocatÎn caz de coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prima instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să declare în scris apel împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispoziţiile art. 472 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.Articolul 474Depunerea apelului incident şi a celui provocat(1)Apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471^1 alin. (4).(2)Apelul provocat se comunică şi intimatului din acest apel, prevăzut la art. 473, acesta fiind dator să depună întâmpinare în termenul prevăzut la art. 471^1 alin. (4), care se aplică în mod corespunzător. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâmpinare de la dosarul cauzei.
Decizie de respingere: HP nr. 82/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 316 din 31 martie 2022.Articolul 478Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă(1)Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.(2)Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 9/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 548 din 25 iunie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2) şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în noţiunea de probe noi ce pot fi propuse şi încuviinţate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa primei instanţe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât şi acelea care nu au fost propuse în faţa primei instanţe sau au fost propuse tardiv, iar în privinţa lor prima instanţă de fond a constatat decăderea.
Decizie de respingere: HP nr. 82/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 316 din 31 martie 2022(3)În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.(4)Părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe.(5)Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi invocată compensaţia legală.Articolul 479Dispoziţii speciale privind judecata(1)Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.(2)Instanţa de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 478 alin. (2).Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 9/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 548 din 25 iunie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2) şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în noţiunea de probe noi ce pot fi propuse şi încuviinţate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa primei instanţe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât şi acelea care nu au fost propuse în faţa primei instanţe sau au fost propuse tardiv, iar în privinţa lor prima instanţă de fond a constatat decăderea.
Decizie de respingere: HP nr. 40/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 19 septembrie 2022.Articolul 480Soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel(1)Instanţa de apel poate păstra hotărârea atacată, situaţie în care, după caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui.(2)În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată.(3)În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 426 din 22 aprilie 2021:
În aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) şi art. 43 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 coroborate cu prevederile art. 480 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, curtea de apel, învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins o cerere de trecere a debitorului la procedura falimentului sau prin care confirmă un plan de reorganizare, admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, cu dispoziţie obligatorie de trecere a debitorului în faliment.(4)Dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă.(5)În cazul în care instanţa de apel constată că ea are competenţa să judece în primă instanţă, va anula hotărârea atacată şi va judeca în fond, pronunţând o hotărâre susceptibilă, după caz, de apel sau recurs.(6)Când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel anulând în tot sau în parte procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine procesul spre judecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul.Articolul 481Neînrăutăţirea situaţiei în propria cale de atacApelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.Notă
Decizie de respingere: RIL nr. 4/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 362 din 12 aprilie 2022.Articolul 482Completare cu alte normeDispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol.Capitolul III Căile extraordinare de atacSecţiunea 1 RecursulArticolul 483Obiectul şi scopul recursului. Instanţa competentă(1)Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(2)Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Decizie de respingere: HP nr. 13/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 469 din 21 mai 2024.(3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Decizie de respingere: HP nr. 8/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 331 din 5 aprilie 2022.(2)La cererea recurentului formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Cererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute la art. 719. În cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanţa de recurs, se va alătura şi o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs.(3)Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor printr-un agent procedural al instanţei sau prin alt salariat al acesteia ori prin modalităţile prevăzute la art. 154 alin. (4) şi (5), după cum urmează:1. de un complet anume constituit, format din 3 judecători, în condiţiile legii, în cazul în care cererea s-a depus înainte de ajungerea dosarului la instanţa de recurs;2. Abrogat.
Decizie de admitere: HP nr. 2/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 284 din 2 aprilie 2024:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu prevederile art. 32 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, raportat la dispoziţiile art. 197, art. 470 alin. (2) şi (3), respectiv art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, în cazul cererilor de chemare în judecată şi al căilor de atac introduse sau declarate de către debitor anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, supuse taxei judiciare de timbru, potrivit legii, însuşirea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac de către practicianul în insolvenţă desemnat în procedura ulterior declanşată nu atrage scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.Articolul 487Motivarea recursului(1)Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.(2)În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.Articolul 488Motivele de casare(1)Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;Notă
Decizie de admitere: HP nr. 52/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 930 din 16 octombrie 2023:
În interpretarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la cele ale art. 19 şi 214 din acelaşi cod, în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă nu pot fi analizate criticile privind legalitatea măsurii de schimbare a compunerii completului de judecată în apel dispuse printr-o hotărâre a colegiului de conducere al instanţei, legalitatea acestei hotărâri putând fi analizată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.(2)Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.Articolul 489Sancţiunea nemotivării recursului(1)Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).(2)Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.(3)Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.Articolul 490Depunerea recursului(1)Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.(2)Dispoziţiile art. 471^1 se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la art. 471^1 alin. (3) şi (5) se dublează în cazul recursului. La redactarea şi semnarea întâmpinării şi a răspunsului la întâmpinare, dispoziţiile art. 83 şi art. 84 alin. (1) rămân aplicabile.
Decizie de admitere: RIL nr. 14/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 875 din 25 septembrie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din Codul de procedură civilă, apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia.Articolul 492Probe noi în recurs(1)În instanţa de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepţia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancţiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea.(2)În cazul în care recursul urmează să fie soluţionat în şedinţă publică, pot fi depuse şi alte înscrisuri noi până la primul termen de judecată.Articolul 493Abrogat.
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 479 din 17 octombrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 11 februarie 2025, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că sintagma „care nu este supusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă (anterior abrogării acestuia) este constituţională în măsura în care nu exclude exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.Articolul 494Reguli privind judecataDispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune.Articolul 495Ordinea cuvântului în şedinţă(1)Preşedintele va da mai întâi cuvântul recurentului, iar apoi intimatului.(2)Procurorul vorbeşte cel din urmă, în afară de cazul când este recurent. Dacă procurorul a pornit acţiunea civilă în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu recurs, procurorului i se va da cuvântul după recurent.Articolul 496Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs(1) Instanţa, verificând toate motivele invocate şi judecând recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.
Decizie de admitere: HP nr. 79/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 25 ianuarie 2023:
În interpretarea dispoziţiilor art. 497 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în corelaţie cu prevederile art. 492 alin. (1), art. 498 şi ale art. 501 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în cazul în care în al doilea ciclu procesual se admite recursul, casându-se decizia atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine cauza spre judecare în fond numai atunci când nu ar fi pusă în situaţia de a proceda la analizarea stării de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, în caz contrar cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la instanţa de apel sau, după caz, la prima instanţă.Articolul 498Soluţiile pe care le pot pronunţa alte instanţe de recurs(1)În cazul în care competenţa de soluţionare a recursului aparţine tribunalului sau curţii de apel şi s-a casat hotărârea atacată, rejudecarea procesului în fond se va face de către instanţa de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.(2)Instanţele prevăzute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. În vederea rejudecării, cauza se trimite la instanţa care a pronunţat hotărârea casată ori la altă instanţă de acelaşi grad cu aceasta, din aceeaşi circumscripţie. Dispoziţiile art. 497 se aplică în mod corespunzător, în caz de necompetenţă, de depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi de încălcare a autorităţii de lucru judecat.Articolul 499Motivarea hotărâriiPrin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare.Articolul 500Efectele casării(1)Hotărârea casată nu are nicio putere.(2)Actele de executare sau de asigurare făcute în temeiul unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. Instanţa va constata aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hotărârii de casare.Articolul 501Judecata în fond după casare(1)În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.(2)Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat.(3)După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.(4)În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.Articolul 502Neînrăutăţirea situaţiei în propria cale de atacLa judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 481 sunt aplicabile în mod corespunzător.Secţiunea a 2-a Contestaţia în anulareArticolul 503Obiectul şi motivele contestaţiei în anulare(1)Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.(2)Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;Notă
Decizie de admitere: HP nr. 26/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 755 din 17 septembrie 2019:
Situaţia în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de către judecătorul redactor, în timp ce, pentru ceilalţi membri, este semnată de către preşedintele completului sau de preşedintele instanţei, în condiţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă.2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 69 din 1 februarie 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, constatându-se că sintagma "pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 1 februarie 2016-17 martie 2016, sintagma "pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a fost suspendată de drept, încetându-şi efectele juridice începând cu data de 18 martie 2016, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(2)Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
*) A se vedea art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, reprodus în nota din finalul formei republicate.(7)După alcătuirea completului potrivit alin. (6), preşedintele acestuia va desemna un judecător pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecăţii. Judecătorul desemnat raportor nu devine incompatibil.(8)Atunci când chestiunea de drept priveşte activitatea mai multor secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va transmite sesizarea preşedinţilor secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept. În acest caz, completul va fi alcătuit din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va prezida completul, din preşedinţii secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept, precum şi câte 5 judecători din cadrul secţiilor respective desemnaţi aleatoriu de preşedintele completului. După alcătuirea completului, pentru întocmirea raportului preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secţii. Raportorii nu sunt incompatibili.(9)Dispoziţiile alin. (8) se aplică în mod corespunzător şi atunci când chestiunea de drept nu intră în competenţa niciunei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.(10)Raportul va fi comunicat părţilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau, după caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii.(11)Dispoziţiile art. 516 alin. (6)-(9) se aplică în mod corespunzător.(12)Sesizarea se judecă fără citarea părţilor, în cel mult 3 luni de la data învestirii, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.Articolul 521Conţinutul şi efectele hotărârii(1)Asupra sesizării, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunţă prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.(2)Dispoziţiile art. 517 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei.
Decizie de respingere: HP nr. 31/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 693 din 28 iulie 2023.(4)Dispoziţiile art. 518 se aplică în mod corespunzător.Titlul IV Contestaţia privind tergiversarea procesuluiArticolul 522Subiectele contestaţiei şi motivele ei(1)Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.(2)Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.Articolul 523Retragerea contestaţieiContestaţia poate fi retrasă oricând până la soluţionarea ei. Odată retrasă, contestaţia nu poate fi reiterată.Articolul 524Forma contestaţieiContestaţia se formulează în scris şi se depune la instanţa învestită cu soluţionarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii. Contestaţia se poate formula şi verbal în şedinţă, caz în care va fi consemnată, împreună cu motivele arătate de parte, în încheierea de şedinţă.
Conform articolului II din LEGEA nr. 199 din 7 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 08 iulie 2022, dispoziţiile art. 524-526 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile şi contestaţiilor formulate după data intrării în vigoare a prezentei legi.Articolul 525Competenţa. Procedura de soluţionare(1)Contestaţia este de competenţa instanţei ierarhic superioare, care o soluţionează în complet format din 3 judecători. Când procesul se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se soluţionează în completul de 5 judecători. Când procesul se judecă de completul de 5 judecători, contestaţia se soluţionează de un alt complet de 5 judecători.(2)Instanţa învestită cu judecarea procesului va înainta de îndată contestaţia instanţei competente, împreună cu o copie certificată de pe dosarul cauzei. Atunci când este posibil, acestea se trimit instanţei ierarhic superioare în format electronic.(3)Formularea contestaţiei nu suspendă judecata. (4)Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 10 zile de la primirea dosarului.(5)Judecata se face în camera de consiliu, cu citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunţare.(6)Dacă instanţa găseşte contestaţia întemeiată, va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor. (7)În toate cazurile, instanţa care soluţionează contestaţia nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului.
Conform articolului II din LEGEA nr. 199 din 7 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 08 iulie 2022, dispoziţiile art. 524-526 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile şi contestaţiilor formulate după data intrării în vigoare a prezentei legi.Articolul 526Sancţionarea contestatorului de rea-credinţă(1)Atunci când contestaţia a fost făcută cu rea-credinţă, autorul acesteia poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea contestaţiei.(2)Reaua-credinţă rezultă din caracterul vădit nefondat al contestaţiei, precum şi din orice alte împrejurări care îndreptăţesc constatarea că exercitarea acesteia s-a făcut în alt scop decât acela pentru care legea o recunoaşte.
Conform articolului II din LEGEA nr. 199 din 7 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 08 iulie 2022, dispoziţiile art. 524-526 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile şi contestaţiilor formulate după data intrării în vigoare a prezentei legi.Cartea a III-a Procedura necontencioasă judiciarăTitlul I Dispoziţii generaleArticolul 527Domeniu de aplicareCererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor prezentei cărţi.Articolul 528Competenţa(1)Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă.(2)În celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase.(3)În cazul în care competenţa teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (2), cererile necontencioase se vor îndrepta la instanţa în a cărei circumscripţie petentul îşi are, după caz, domiciliul, reşedinţa, sediul ori reprezentanţa, iar, dacă niciuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti sau, după caz, la Tribunalul Bucureşti.Articolul 529Verificarea competenţei(1)Instanţa îşi verifică din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părţii lămuririle necesare.(2)Dacă instanţa se declară necompetentă, va trimite dosarul instanţei competente.Articolul 530Cuprinsul cererii(1)Cererea va cuprinde numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul celui care o face şi, după împrejurări, ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanţei, obiectul, motivarea acesteia şi semnătura.(2)Ea va fi însoţită de înscrisurile pe care se sprijină.Articolul 531Caracterul contenciosDacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei ori prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.Articolul 532Procedura(1)Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului şi a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune. În caz contrar, judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanţei.(2)Instanţa poate dispune, chiar din oficiu, orice măsuri utile cauzei. Ea are dreptul să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum şi pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre.Articolul 533Soluţionarea cereriiInstanţa se pronunţă prin încheiere, în raport cu toate împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii.Articolul 534Calea de atac(1)Încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie.(2)Încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.
Decizie de admitere: RIL nr. 10/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 851 din 26 august 2024:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 616 alin. (1) din Codul de procedură civilă, stabileşte că entităţile supuse reglementării Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pot include în statut, ca scop şi/sau ca obiectiv, organizarea de activităţi specifice arbitrajului instituţionalizat numai dacă sunt autorizate de legiuitor să exercite arbitrajul instituţionalizat.(2)În reglementarea şi desfăşurarea activităţii jurisdicţionale, arbitrajul instituţionalizat este autonom în raport cu instituţia care l-a înfiinţat. Aceasta va stabili măsurile necesare pentru garantarea autonomiei.Articolul 617Alegerea arbitrajului instituţionalizat(1)Părţile, prin convenţia arbitrală, pot supune soluţionarea litigiilor dintre ele unei anumite instanţe arbitrale aparţinând arbitrajului instituţionalizat.(2)În caz de contrarietate între convenţia arbitrală şi regulamentul arbitrajului instituţionalizat la care aceasta trimite, va prevala convenţia arbitrală.Articolul 618Arbitrii(1)Arbitrajul instituţionalizat poate întocmi liste facultative cu persoane care pot fi arbitri sau supraarbitri. Aceste liste nu au caracter obligatoriu.(2)În cazul în care părţile nu se înţeleg asupra arbitrului unic ori când o parte nu numeşte arbitrul sau când cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, autoritatea de desemnare este preşedintele arbitrajului instituţionalizat, afară numai dacă regulile de procedură ale acestuia sau părţile însele nu dispun altfel.(3)Organizaţiile cu caracter asociativ sau cele constituite pentru apărarea intereselor unei categorii profesionale nu pot să numească arbitri dintre membrii lor, în cazurile în care acestea sunt în litigiu cu terţii.Articolul 619Regulile arbitrale(1)Regulile de procedură ale arbitrajului instituţionalizat se adoptă de către conducerea acestuia potrivit normelor sale de funcţionare stabilite prin actul de înfiinţare.(2)Prin desemnarea unui anumit arbitraj instituţionalizat ca fiind competent în soluţionarea unui anumit litigiu sau tip de litigii, părţile optează automat pentru aplicarea regulilor sale de procedură. Orice derogare de la această prevedere este nulă, afară numai dacă, ţinând seama de condiţiile speţei şi de conţinutul regulilor de procedură indicate de părţi ca fiind aplicabile, conducerea arbitrajului instituţionalizat competent decide că pot fi aplicate şi regulile alese de părţi, stabilind dacă aplicarea acestora din urmă este efectivă sau prin analogie.(3)Dacă părţile nu au convenit altfel, se vor aplica regulile de procedură ale arbitrajului instituţionalizat în vigoare la momentul sesizării acestuia.(4)Dreptul la apărare al părţilor în litigiu şi contradictorialitatea dezbaterilor sunt garantate.(5)În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, dosarul se păstrează la acea instituţie.Articolul 620Cheltuielile arbitraleÎn cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform regulamentului acelei instituţii.Articolul 621Refuzul soluţionării litigiuluiDacă organizaţia sau instituţia prevăzută la art. 616 refuză să organizeze arbitrajul, convenţia arbitrală rămâne valabilă, iar litigiul dintre părţi va fi soluţionat potrivit prevederilor prezentei cărţi.Cartea a V-a Despre executarea silităTitlul I Dispoziţii generaleCapitolul I Scopul şi obiectul executării siliteArticolul 622Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu(1)Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.(2)În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.(3)Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.(4)Executarea unor obligaţii de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizaţii, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris şi altele asemenea, se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condiţiile prezentului cod.(5)Vânzarea de către creditor a bunurilor mobile ipotecate în condiţiile art. 2.445 din Codul civil se face cu încuviinţarea instanţei, fără intervenţia executorului judecătoresc.Articolul 623Organul de executareExecutarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.Articolul 624Modalităţi de executareExecutarea silită se efectuează prin:1. urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor ţinuţi să răspundă, în condiţiile legii, pentru obligaţiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor;2. predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deţinute fără drept de debitor;3. alte măsuri prevăzute de lege.Articolul 625Legalitatea executării silite(1)Executarea silită se face cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.(2)Este interzisă efectuarea de acte de executare de către alte persoane sau organe decât cele prevăzute la art. 623.Articolul 626Rolul statului în executarea silităStatul este obligat să asigure, prin agenţii săi, executarea în mod prompt şi efectiv a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei vătămaţi au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.Articolul 627Rolul activ al executorului judecătoresc(1)În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.(2)Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îi va cere debitorului, în condiţiile legii, lămuriri în scris în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.(3)Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea cu rea-credinţă de informaţii incomplete atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 188 alin. (2).Articolul 628Obligaţiile susceptibile de executare silită(1)Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.(2)În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.(3)De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.(4)Dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalităţi sau alte sume, însă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale, acestea vor fi stabilite de către instanţa de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părţilor.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 50/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1188 din 29 noiembrie 2024:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de executare stabileşte dobânzi, penalităţi sau alte sume care se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale, şi în cazul în care creditorul solicită penalităţi de întârziere prevăzute în contract.(5)Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)-(4), încheierea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc constituie titlu executoriu.
Decizie de admitere: RIL nr. 23/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 142 din 21 februarie 2020:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 lit. a), b), e) şi f) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 sau, după caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) şi art. 272 din Codul de procedură civilă ori, după caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare încheiat la distanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 constituie titlu executoriu în lipsa semnăturii olografe sau a semnăturii electronice extinse, cu excepţia situaţiei în care părţile impun semnătura drept condiţie de validitate a contractului.Articolul 633Hotărârile executoriSunt hotărâri executorii:1. hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel;2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2).Articolul 634Hotărârile definitive(1)Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.(2)Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.Articolul 635Hotărârile arbitrale şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionalePot fi puse în executare hotărârile arbitrale, chiar dacă sunt atacate cu acţiunea în anulare, precum şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale rămase definitive, ca urmare a neatacării lor în faţa instanţei judecătoreşti competente.
Decizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) şi art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanţei preşedinţiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea şi suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 35/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 597 din 30 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ.(2)Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.(3)Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Decizie de respingere: HP nr. 2/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 207 din 12 martie 2024.(2)Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curţi de apel.
Decizie de admitere: HP nr. 16/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 534 din 22 iunie 2020:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la pct. 3 din acelaşi text normativ şi la art. 31 alin. (1) teza finală şi art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, factura fiscală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, emisă pe numele unei asociaţii de proprietari de către furnizorul acestui serviciu, în baza unui contract încheiat între furnizor şi asociaţie, calificat ca fiind colectiv, este titlu executoriu.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la pct. 3 din acelaşi text de lege, factura fiscală emisă pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, în raport cu dispoziţiile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie titlu executoriu şi pentru debitul menţionat ca reprezentând „sold precedent“.3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege;4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;5. debitorul se bucură de imunitate de executare;6. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;7. există alte impedimente prevăzute de lege.(6)Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestaţiei la executare silită, introdusă în condiţiile prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile.(7)Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea prin care se soluţionează apelul se comunică, din oficiu, de îndată, şi executorului judecătoresc.
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 84 din 4 februarie 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă (în forma avută anterior modificării aduse prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016), constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În concluzie, începând cu data de 4 februarie 2016, dispoziţiile art. 666 ar fi trebuit să se suspende de drept, dacă nu ar fi intervenit modificarea adusă prin pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 21 martie 2016, în absenţa acestei intervenţii a legiuitorului.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.Articolul 667Înştiinţarea debitorului(1)Dacă cererea de executare a fost încuviinţată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condiţiile art. 666, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede altfel, o somaţie.(2)Comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei, cu excepţia cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somaţie ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancţiunea nulităţii executării.Articolul 668SomaţiaDebitorul va fi somat să îşi îndeplinească obligaţia, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.Articolul 669Excepţii de la comunicareNu este necesară comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei:1. în cazurile prevăzute la art. 675;2. în cazul ordonanţelor şi încheierilor pronunţate de instanţă şi declarate de lege executorii.Articolul 670Cheltuieli de executare(1)Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 16/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 486 din 11 mai 2021.
Decizie de respingere: HP nr. 25/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 617 din 23 iunie 2021.(2)Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.(3)Sunt cheltuieli de executare:1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite;2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;3. onorariul avocatului în faza de executare silită;4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;6. cheltuielile de transport;7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.(4)Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni.(5)În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie.(6)Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)-(5), încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru executorul judecătoresc.
Decizie de respingere: HP nr. 16/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 486 din 11 mai 2021.
Decizie de respingere: HP nr. 25/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 617 din 23 iunie 2021.Articolul 671Depunerea şi consemnarea de cauţiuni sau alte sume(1)Depunerea sau consemnarea oricărei sume în scopul participării la desfăşurarea, potrivit legii, a executării silite ori al obţinerii suspendării executării silite, depunerea sumelor cu afectaţiune specială, precum şi depunerea sau consemnarea sumelor reprezentând veniturile bunurilor urmărite ori preţul rezultat din vânzarea acestor bunuri se fac la CEC Bank - S.A., Trezoreria Statului sau la orice altă instituţie de credit care are în obiectul de activitate operaţiuni de consemnare la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc.(2)Dovada depunerii sau consemnării acestor sume se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt înscris admis de lege.(3)Eliberarea acestor sume se face persoanelor îndreptăţite sau reprezentanţilor acestora numai pe baza dispoziţiei executorului judecătoresc ori a instanţei de executare, după caz.(4)Dispoziţiile art. 1.057 şi următoarele privitoare la cauţiunea judiciară se aplică în mod corespunzător.Articolul 672Comunicarea actelor de procedurăComunicarea actelor de procedură în cadrul executării silite se poate face de către executorul judecătoresc fie personal, fie prin intermediul agentului său procedural, iar, dacă aceasta nu este posibilă, potrivit dispoziţiilor legale privind citarea şi comunicarea actelor de procedură, care se aplică în mod corespunzător. Dovada comunicării prin agent procedural are aceeaşi forţă probantă cu dovada comunicării efectuate de către executor însuşi.Secţiunea a 2-a Efectuarea actelor de executare silităArticolul 673Trecerea la executarea silităÎn afară de cazul în care legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somaţie sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheierea prin care s-a încuviinţat executarea.Articolul 674Existenţa unui termen de platăCând prin titlul executoriu s-a stabilit un termen de plată, executarea nu se poate face mai înainte de împlinirea acelui termen.Articolul 675Decăderea debitorului din beneficiul termenului de plată(1)Debitorul care beneficiază de un termen de plată va fi decăzut, la cererea creditorului, din beneficiul acestui termen, dacă:1. debitorul se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit legii în scopul realizării executării silite;2. debitorul risipeşte averea sa;3. debitorul este în stare de insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau, dacă prin fapta sa, săvârşită cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, a micşorat garanţiile date creditorului său ori nu le-a dat pe cele promise sau, după caz, încuviinţate;4. alţi creditori fac executări asupra averii lui.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), instanţa de executare va hotărî de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, în termen scurt. În situaţia în care debitorul nu mai are domiciliul sau sediul cunoscut, va fi citat la ultimul său domiciliu ori sediu.(3)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică atunci când debitor este statul sau o unitate administrativ-teritorială.Articolul 676Cazul obligaţiilor alternative(1)Când titlul executoriu cuprinde o obligaţie alternativă, fără să se arate termenul de alegere, executorul judecătoresc va notifica debitorului să îşi exercite acest drept în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, sub sancţiunea decăderii.(2)Alegerea prestaţiei va fi făcută prin act scris care va fi notificat executorului judecătoresc, iar acesta îl va înştiinţa de îndată pe creditor despre alegerea făcută.(3)După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), dreptul de alegere trece asupra creditorului. În acest caz, executorul judecătoresc îl va soma pe debitor, punându-i în vedere să execute prestaţia aleasă de creditor.Articolul 677Executarea prestaţiilor reciproceCând executarea depinde de o contraprestaţie, ce rezultă din acelaşi titlu executoriu şi urmează să fie făcută de creditor în acelaşi timp cu prestaţia debitorului, executarea va putea fi făcută numai după ce creditorul a oferit debitorului propria prestaţie sau după ce a făcut dovada cu înscris că debitorul a primit-o ori este în întârziere cu primirea ei.Articolul 678Existenţa unei cauţiuniHotărârile ce se execută provizoriu cu dare de cauţiune nu se vor executa mai înainte de a se depune cauţiunea.Articolul 679Constatarea actelor de executare(1)Dacă din lege nu rezultă contrariul, pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde următoarele menţiuni:a) denumirea şi sediul organului de executare;b) numele şi calitatea celui care încheie procesul-verbal;c) data întocmirii procesului-verbal şi numărul dosarului de executare;d) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează actul de executare;e) numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului;f) locul, data şi ora efectuării actului de executare;g) măsurile luate de executor sau constatările acestuia;h) consemnarea explicaţiilor, opoziţiilor şi obiecţiunilor participanţilor la executare;i) alte menţiuni cerute de lege sau considerate de executor ca fiind necesare;j) menţionarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori a refuzului sau a împiedicării de a semna procesul-verbal;k) menţionarea numărului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi a persoanelor cărora li s-a înmânat acesta;l) semnătura executorului, precum şi, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care asistă la efectuarea actului de executare;m) ştampila executorului judecătoresc.(2)Menţiunile de la alin. (1) lit. a)-g), l) şi m) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.Articolul 680Accesul la bunurile debitorului(1)În vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, cu concursul forţei publice.(2)În cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, depusă odată cu cererea de încuviinţare a executării silite ori pe cale separată, instanţa competentă va autoriza intrarea în locurile menţionate la alin. (1). Instanţa se pronunţă, de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea terţului care deţine bunul, prin încheiere executorie care nu este supusă niciunei căi de atac.
Decizie de respingere: HP nr. 14/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 390 din 25 aprilie 2024.Articolul 698Constatarea perimării. Efecte(1)Perimarea se constată de către instanţa de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor.(2)Perimarea executării atrage desfiinţarea tuturor actelor de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor.Articolul 699Reînnoirea cererii de executare(1)În caz de perimare a executării, se va putea face, înăuntrul termenului de prescripţie, o nouă cerere de executare silită, dispoziţiile art. 665 şi 666 fiind aplicabile în mod corespunzător.(2)După încuviinţarea executării silite, executorul va comunica debitorului încheierea instanţei, precum şi o nouă somaţie, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.
Decizie de respingere: HP nr. 62/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1001 din 3 noiembrie 2023.(2)Reluarea executării silite poate fi cerută şi asupra aceluiaşi bun. Dacă acesta este un imobil, atât timp cât, potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea solicita de către executorul judecătoresc radierea urmăririi înscrise potrivit dispoziţiilor art. 822.Capitolul V Prescripţia dreptului de a obţine executarea silităArticolul 706Termenul de prescripţie(1)Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 57/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1060 din 4 noiembrie 2021.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 13/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 907 din 15 septembrie 2022:1. Regimul juridic aplicabil prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită a ipotecii este guvernat de normele de drept substanţial în vigoare la momentul naşterii dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea creanţei garantate, fiind lipsită de relevanţă norma procesuală aplicabilă procedurii de executare silită.2. Dreptul de a obţine executarea silită în temeiul contractului de ipotecă se stinge, pe cale accesorie, prin efectul prescripţiei executării silite a creanţei întemeiate pe contractul de credit, dacă aceasta din urmă începe să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011.3. În cazul în care prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a creanţei garantate începe să curgă după 1 octombrie 2011 (inclusiv), executarea silită a ipotecii nu se stinge, pe cale accesorie, chiar dacă dreptul de a obţine executarea silită a creanţei principale este prescris, situaţie în care termenul de prescripţie aplicabil este de:
– 3 ani, potrivit art. 405 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă din 1865, dacă prescripţia dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 1 octombrie 2011-14 februarie 2013;
– 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, dacă prescripţia dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv).(2)Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.Articolul 707Efectele împlinirii termenului de prescripţie(1)Prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.(2)Prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat.Articolul 708Suspendarea prescripţiei(1)Cursul prescripţiei se suspendă:1. în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine obligarea pârâtului;2. pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanţă sau de alt organ jurisdicţional competent;3. cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire;4. în alte cazuri prevăzute de lege.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 59/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1130 din 23 noiembrie 2022.(2)După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.(3)Prescripţia nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor.Articolul 709Întreruperea prescripţiei(1)Cursul prescripţiei se întrerupe:1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori;4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;5. pe data depunerii cererii de reluare a executării;6. în alte cazuri prevăzute de lege.(2)După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.(3)Prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.Articolul 710Repunerea în termenul de prescripţie(1)După împlinirea termenului de prescripţie, creditorul poate cere repunerea în acest termen numai dacă a fost împiedicat să ceară executarea datorită unor motive temeinice.(2)Cererea de repunere în termen se introduce la instanţa de executare competentă, în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Judecata cererii se face cu citarea părţilor, prin hotărâre supusă numai apelului, potrivit dreptului comun.(3)Dacă cererea de repunere în termen a fost admisă, creditorul poate formula cerere de executare silită în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.Articolul 711Alte dispoziţii aplicabilePrevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Codului civil privitoare la prescripţia extinctivă.Capitolul VI Contestaţia la executareArticolul 712Obiectul contestaţiei(1)Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.(2)Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.(3)De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Decizie de admitere: RIL nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.Articolul 713Condiţii de admisibilitate(1)Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun.
Decizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) şi art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanţei preşedinţiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea şi suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.
Decizie de admitere: RIL nr. 27/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării este obligată să îşi verifice competenţa potrivit dispoziţiilor generale, iar în cazul în care constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pe fond, trebuie să pronunţe o soluţie de declinare a competenţei în favoarea instanţei de executare.(2)În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului.(3)Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.Articolul 715Termene(1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.(2)Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.(3)Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.(4)Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.(5)Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite.Articolul 716Condiţii de formă(1)Contestaţiile se fac cu respectarea cerinţelor de formă prevăzute pentru cererile de chemare în judecată.(2)Contestatorul care nu locuieşte sau nu are sediul în localitatea de reşedinţă a instanţei poate, prin chiar cererea sa, să îşi aleagă domiciliul sau sediul procesual în această localitate, arătând persoana căreia urmează să i se facă comunicările.(3)Întâmpinarea este obligatorie.Articolul 717Procedura de judecată(1)Contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător, dispoziţiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz.(2)Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.(3)Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere.(4)La cererea părţilor sau atunci când apreciază că este necesar, instanţa va putea solicita relaţii şi explicaţii scrise de la executorul judecătoresc.Articolul 718Căi de atac(1)Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun.(2)Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută. Dacă prin contestaţie s-a cerut lămurirea înţelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicţie, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia va putea fi atacată numai cu apel, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 719Suspendarea executării(1)Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) şi art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanţei preşedinţiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea şi suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 2/2021, publicat în Monitorul Oficial nr. 342 din 5 aprilie 2021:
În interpretarea şi aplicarea sintagmei „până la soluţionarea contestaţiei la executare“ din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare.(2)Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează:a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.(3)Dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea va fi de 1.000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel.(4)Suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară dacă:1. hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;Notă
Decizie de admitere: HP nr. 81/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 28 februarie 2022:
În interpretarea şi aplicarea art. 719 alin. (4) pct. 1 din Codul de procedură civilă, efectele suspendării obligatorii a executării silite se produc până la data soluţionării în primă instanţă a contestaţiei la executare, iar o cerere având acest obiect nu poate fi reiterată în calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de executare.2. înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în prima instanţă;3. debitorul face dovada cu înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.(5)Dacă bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului obţinut din valorificarea acestor bunuri.(6)Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.
Decizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) şi art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanţei preşedinţiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea şi suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.
Decizie de admitere: RIL nr. 27/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării este obligată să îşi verifice competenţa potrivit dispoziţiilor generale, iar în cazul în care constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pe fond, trebuie să pronunţe o soluţie de declinare a competenţei în favoarea instanţei de executare.(8)Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu şi de îndată executorului judecătoresc.Articolul 720Efectele soluţionării contestaţiei(1)Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.(2)De asemenea, dacă prin contestaţia la executare s-a cerut de către partea interesată împărţirea bunurilor proprietate comună, instanţa va hotărî şi asupra împărţelii acestora, potrivit legii.(3)În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.(4)Hotărârea de admitere sau de respingere a contestaţiei, rămasă definitivă, va fi comunicată, din oficiu şi de îndată, şi executorului judecătoresc.(5)Dacă contestaţia este admisă, executorul judecătoresc este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţă.(6)Atunci când contestaţia a fost respinsă, suma reprezentând cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica executorului şi recipisa de consemnare a acestei sume.(7)În cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanţa de executare va putea obliga executorul, prin aceeaşi hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.(8)În situaţia prevăzută la alin. (7), instanţa va solicita încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) sau, după caz, actul care constată refuzul executorului judecătoresc de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită, de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua altă măsură prevăzută de lege.
Decizie de respingere: HP nr. 23/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 27 iunie 2024.(2)În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 729, dacă este cazul.(3)Poprirea se poate înfiinţa şi asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datorează debitorului, dacă ambele creanţe sunt certe şi lichide.(4)Se va putea popri şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.(5)Nu sunt supuse executării silite prin poprire:a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;c) sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi. Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 1/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 184 din 6 martie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările si completările ulterioare, şi art. 781 alin. (5) lit. c) din Codul de procedură civilă [fost art. 452 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă de la 1865], sumele destinate plăţii drepturilor salariale, aflate în conturi deschise la unităţile de trezorerie şi societăţi bancare, nu pot face obiectul executării silite prin poprire.
Decizie de respingere: HP nr. 2/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 207 din 12 martie 2024.Articolul 782Cererea de poprire. Competenţa(1)Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul.(2)Dispoziţiile art. 652 alin. (5) sunt aplicabile.
Decizie de respingere: HP nr. 23/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 27 iunie 2024.(3)Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, dacă sunt cunoscute.(4)În cazul în care se solicită înfiinţarea popririi pentru toate conturile unei persoane fizice sau juridice, inclusiv pentru conturile subunităţilor fără personalitate juridică ale acesteia din urmă, se vor indica, dacă sunt cunoscute, elementele de identificare pentru fiecare cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate fără personalitate juridică a debitorului persoană juridică.(5)În cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se transmite unei unităţi operaţionale a unei instituţii de credit, poprirea va fi înfiinţată numai asupra conturilor pe care debitorul urmărit le are deschise la acea unitate. Dacă debitorul nu are cont deschis la unitatea instituţiei de credit sesizate, aceasta va informa executorul cu privire la conturile deschise de debitor la alte unităţi operaţionale.(6)Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se înfiinţează asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unităţi specializate.(7)În cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca măsură de asigurare şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului executoriu, se va comunica terţului poprit o copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 787. Titlul executoriu va fi însoţit de o adresă care va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, dacă sunt cunoscute, numărul şi data adresei în baza căreia s-a înfiinţat poprirea asigurătorie, numărul dosarului de executare şi datele de identificare a contului în care a fost consemnată suma poprită asigurătoriu.(8)După înfiinţarea popririi, orice alt creditor al debitorului poprit va putea să poprească aceeaşi creanţă până la eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din poprire, cu respectarea dispoziţiilor art. 787.Articolul 784Efectul înfiinţării popririi(1)Din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.(2)Când se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor.(3)Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, precum şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi.(4)Prin efectul indisponibilizării, plata sau cesiunea creanţei poprite nu va fi opozabilă creditorului popritor. De asemenea, nu pot fi opuse creditorului popritor actele de dispoziţie de orice fel făcute ulterior înfiinţării popririi de debitorul poprit asupra bunurilor poprite.(5)Poprirea întrerupe prescripţia nu numai cu privire la creanţa poprită, dar şi în ceea ce priveşte creanţa pentru acoperirea căreia ea a fost înfiinţată.(6)Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite nu va înceta decât dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, toate sumele pentru acoperirea cărora a fost înfiinţată poprirea, la dispoziţia executorului judecătoresc, în condiţiile prevăzute la art. 721. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care îl va înştiinţa de îndată pe terţul poprit.(7)În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, instituţiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă, în vederea consemnării acestora potrivit dispoziţiilor art. 787.(8)În cazul în care titlul executoriu cuprinde o obligaţie de plată în valută, instituţiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în valuta indicată în titlul executoriu a sumelor existente în conturile debitorului, fie în lei, fie într-o altă valută decât aceea în care se face executarea, fără a fi necesar consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă.Articolul 785Publicitatea popririi(1)În cazul când creanţa poprită este garantată cu ipotecă sau cu altă garanţie reală, creditorul popritor va fi în drept să ceară, pe baza unei copii certificate de executorul judecătoresc de pe adresa de înfiinţare a popririi, ca poprirea să fie înscrisă în cartea funciară sau în alte registre de publicitate, după caz.(2)Dacă garanţia ipotecară este arătată în cererea de poprire, executorul judecătoresc va solicita din oficiu înscrierea în cartea funciară sau în alte registre de publicitate, după caz.(3)Radierea acestei înscrieri nu se va putea dispune decât cu citarea creditorului la cererea căruia aceasta a fost făcută.(4)În cazul popririi asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale, dispoziţiile art. 742 se aplică în mod corespunzător.Articolul 786Continuarea popririi(1)Poprirea rămâne în fiinţă şi atunci când debitorul îşi schimbă locul de muncă sau este pensionat. În aceste cazuri, terţul poprit va trimite actele prin care s-a înfiinţat poprirea unităţii la care se află noul loc de muncă al debitorului sau organului de asigurări sociale competent, care, de la data primirii acestor acte, devine terţ poprit.(2)Dacă debitorul părăseşte unitatea fără ca aceasta să cunoască noul loc de muncă, ea îl va încunoştinţa pe creditor despre această împrejurare. După aflarea noului loc de muncă al debitorului, creditorul îl va aduce la cunoştinţa unităţii de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivit alin. (1).Articolul 787Obligaţiile terţului poprit(1)În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat:1. să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înfiinţate pentru realizarea altor creanţe decât cele arătate la pct. 2;2. să plătească direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, în cazul sumelor datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. La cererea creditorului, suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.(2)Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va proceda potrivit alin. (1), comunicând, după caz, executorului ori creditorilor arătaţi la pct. 1 şi 2 din acelaşi alineat numele şi adresa celorlalţi creditori, precum şi sumele poprite de fiecare în parte.(3)Terţul în mâinile căruia se află bunurile mobile incorporale poprite este supus tuturor îndatoririlor şi sancţiunilor prevăzute de lege pentru administratorii-sechestru de bunuri sechestrate.(4)În cazul când poprirea s-a făcut asupra unor bunuri mobile incorporale şi termenul de restituire este scadent, terţul poate cere executorului să le încredinţeze unui administrator-sechestru.(5)Terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de validare.Articolul 788Eliberarea şi distribuirea sumei consemnate(1)Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, în condiţiile dispoziţiilor art. 787 alin. (1) pct. 1 şi ale art. 864 şi următoarele.(2)În cazul creditorilor care nu locuiesc sau nu îşi au sediul în localitatea unde funcţionează executorul, sumele consemnate de terţul poprit vor fi trimise acestora la adresa indicată în cererea de înfiinţare a popririi ori vor fi virate în contul indicat de aceştia, pe cheltuiala debitorului.Articolul 789Cazul popririlor ce depăşesc cuantumul sumei urmăribile(1)În cazul în care sunt înfiinţate mai multe popriri şi sumele pentru care s-a dispus înfiinţarea popririi depăşesc suma urmăribilă din veniturile debitorului, terţul poprit, în termenul prevăzut la art. 787 alin. (1), va reţine şi va consemna suma urmăribilă, înştiinţându-i pe executorii judecătoreşti care au înfiinţat popririle, dispoziţiile art. 654 aplicându-se în mod corespunzător.(2)Distribuirea se va face de către executorul judecătoresc competent, potrivit dispoziţiilor art. 864 şi următoarele.Articolul 790Validarea popririi(1)Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 6/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 186 din 6 martie 2023.
Decizie de respingere: HP nr. 23/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 27 iunie 2024.(2)În cazul când asupra aceleiaşi sume datorate de terţul poprit există mai multe popriri, care nu au fost executate de către acesta, validarea lor se va putea judeca printr-o singură hotărâre.(3)Instanţa îi va cita pe creditorul urmăritor şi pe cei intervenienţi, dacă este cazul, precum şi pe debitorul şi terţul poprit şi, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi.(4)Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terţul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 23/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 27 iunie 2024.(5)Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie va putea fi validată, dar hotărârea nu va putea fi executată decât după ajungerea creanţei la termen sau, după caz, la data îndeplinirii condiţiei.(6)Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, în acest ultim caz validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin scadente. În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pentru sumele viitoare, instanţa va dispune menţinerea popririi până la realizarea integrală a creanţei.(7)Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau, la data înfiinţării ei, în mâinile terţului poprit, instanţa va hotărî vânzarea lor.(8)Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale datorate debitorului, dar care, la data validării, nu se mai aflau în posesia terţului, acesta va fi obligat, prin hotărârea de validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct de către executorul judecătoresc.(9)Terţul poprit care, cu rea-credinţă, a refuzat să îşi îndeplinească obligaţiile privind efectuarea popririi va putea fi amendat, prin aceeaşi hotărâre de validare, cu o sumă cuprinsă între 2.000 lei şi 10.000 lei.Articolul 791Căi de atacHotărârea dată cu privire la validarea popririi este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.Articolul 792Efectele validării popririi(1)Hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanţă şi constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit, până la concurenţa sumelor pentru care s-a făcut validarea.(2)După validarea popririi, terţul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 787, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de validare, în limita sumei ce trebuia consemnată sau plătită.(3)Creditorul popritor, în măsura în care creanţa sa nu va putea fi acoperită prin executarea hotărârii de validare, se va putea întoarce cu alte urmăriri silite împotriva debitorului poprit.(4)În cazul în care creanţa debitorului poprit este garantată cu ipotecă, după ce hotărârea de validare a devenit definitivă, se va intabula în cartea funciară strămutarea dreptului de ipotecă în favoarea tuturor creditorilor care au obţinut validarea.Articolul 793Vânzarea bunurilor popriteDacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru urmărirea mobiliară propriu-zisă, ţinând seama şi de reglementările speciale referitoare la aceste bunuri, precum şi la eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute potrivit dispoziţiilor art. 864 şi următoarele.Articolul 794Desfiinţarea popririi(1)Dacă după înfiinţarea popririi cauza în temeiul căreia s-a înfiinţat aceasta a încetat să mai existe, executorul judecătoresc, din oficiu sau la cererea debitorului poprit, va dispune desfiinţarea popririi printr-o adresă către terţul poprit. Atunci când poprirea a fost validată, desfiinţarea acesteia se va face de instanţa de executare prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor.(2)Când creanţa debitorului poprit este garantată cu ipotecă, acesta va putea cere, în temeiul acestei adrese sau, după caz, al încheierii rămase definitivă, radierea notării popririi sau a intabulării strămutării dreptului de ipotecă în cartea funciară.(3)Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul radierii popririi asupra unor creanţe sau altor bunuri mobile incorporale, înscrise în alte registre de publicitate decât cartea funciară.Secţiunea a 4-a Urmărirea fructelor şi a veniturilor imobilelor§ 1. Urmărirea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini Articolul 795Obiectul urmăririiFructele neculese şi recoltele prinse de rădăcini aparţinând debitorului nu se pot urmări decât pe bază de titluri executorii; ele se pot însă sechestra, potrivit dispoziţiilor art. 952 şi următoarele.Articolul 796Începerea şi efectuarea urmăririiUrmărirea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini nu se va putea face decât în cele 6 săptămâni dinaintea coacerii lor şi va fi precedată de o somaţie cu două zile înaintea urmăririi. Sechestrarea însă se va putea face în orice timp.Articolul 797Înfiinţarea sechestrului(1)Urmărirea acestor fructe se va face prin mijlocirea unui executor judecătoresc, care va proceda la sechestrarea acestora şi la numirea unui administrator-sechestru, ales potrivit regulilor aplicabile urmăririi mobiliare propriu-zise.(2)Cu acest prilej, executorul va încheia un proces-verbal semnat de acesta şi de persoanele care, potrivit legii, au asistat la aplicarea sechestrului. Câte un exemplar al procesului-verbal se va preda creditorului, debitorului şi administratorului-sechestru, iar unul se va lăsa la primăria în raza căreia se află bunurile sechestrate.(3)De asemenea, executorul va trimite de îndată, din oficiu, un exemplar al procesului-verbal de sechestru, pentru a fi notată urmărirea în cartea funciară. Prin efectul acestei notări, urmărirea va fi opozabilă tuturor celor care dobândesc vreun drept asupra imobilului ori asupra fructelor sau recoltelor sechestrate.(4)Dispoziţiile art. 744-746 se aplică în mod corespunzător.Articolul 798Obligaţiile administratorului-sechestru(1)Administratorul-sechestru va avea îndatorirea de a păstra, de a culege şi de a depozita fructele sau recoltele, cheltuielile necesare fiind avansate de creditorul urmăritor, potrivit art. 762 alin. (4).(2)Dispoziţiile art. 748 şi 749 se vor aplica, prin asemănare, acestui administrator-sechestru.Articolul 799Vânzarea fructelor şi recoltelor(1)Executorul judecătoresc va hotărî, după caz, vânzarea fructelor sau a recoltelor aşa cum sunt prinse de rădăcini sau după ce vor fi culese.(2)Vânzarea va fi anunţată, cu cel puţin 5 zile înainte de termen, la primăria comunei respective, la domiciliul debitorului şi locul unde se face vânzarea, precum şi în alte locuri publice.(3)Ea se va face în zilele, la orele şi în locul hotărâte de executor, cu preferinţă în zilele nelucrătoare şi în zilele de târg sau bâlci, fie la faţa locului, fie în târg sau bâlci.(4)Vânzarea se va face prin licitaţie publică şi, de preferinţă, pe bani gata, în prezenţa unui agent al poliţiei sau a unui reprezentant al jandarmeriei ori, în lipsă, a primarului sau a unui delegat al primăriei şi a debitorului sau chiar în lipsa acestuia, dacă a fost legal citat. În cazul fructelor sau recoltelor prinse de rădăcini, preţul se va putea depune, cu acordul creditorului sau al reprezentantului său, şi ulterior, în cel mult 5 zile de la data licitaţiei. În toate cazurile, intrarea în posesia bunurilor adjudecate se va face numai după plata integrală a preţului.(5)Executorul judecătoresc va putea încuviinţa ca vânzarea să se facă de către administrator-sechestru, chiar prin bună învoială, pe preţul curent, fără ca acesta să mai fie ţinut de depozitare, în cazurile când:1. fructele sau recolta sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii şi vânzarea trebuie făcută de urgenţă;2. depozitarea nu este cu putinţă sau dă loc la cheltuieli disproporţionate în raport cu valoarea fructelor sau recoltelor.(6)În cazurile prevăzute la alin. (5), vânzarea se va face cu încunoştinţarea creditorului şi a debitorului.(7)Sumele rezultate din vânzarea făcută de administrator-sechestru vor fi consemnate de acesta la entitatea specializată prevăzută de lege, în 24 de ore de la încasare, iar recipisa de consemnare va fi depusă de îndată la executor, împreună cu o listă care va fi semnată de administrator-sechestru şi de cumpărători şi în care se vor arăta fructele sau recolta vândută şi preţul de vânzare.(8)Dispoziţiile art. 753-780, precum şi cele ale art. 864-887 se aplică în mod corespunzător.§ 2. Urmărirea veniturilor generale ale imobilelor Articolul 800Obiectul urmăririi(1)Se pot urmări toate veniturile prezente şi viitoare ale imobilelor ce sunt proprietatea debitorului sau asupra cărora el are un drept de uzufruct.(2)De asemenea, se pot urmări şi veniturile debitorului arendaş sau chiriaş provenite din exploatarea imobilelor arendate sau închiriate.(3)Urmărirea veniturilor unui imobil nu va putea fi efectuată dacă există o urmărire imobiliară asupra aceluiaşi imobil.Articolul 801Cererea de urmărire(1)Cererea de urmărire, însoţită de titlul executoriu şi de dovada achitării taxelor de timbru, se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul ale cărui venituri se urmăresc.(2)Cererea de urmărire va cuprinde menţiunile prevăzute la art. 664 şi indicarea imobilului ale cărui venituri se urmăresc.Articolul 802Administratorul-sechestru(1)După încuviinţarea urmăririi silite, la cererea creditorului sau, în lipsă, atunci când apreciază că este necesar, executorul judecătoresc va numi, prin încheiere, dată cu citarea în termen scurt a părţilor, un administrator-sechestru, pentru administrarea veniturilor imobilului.(2)Poate fi numit administrator-sechestru creditorul, debitorul sau o altă persoană fizică ori persoană juridică.(3)Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât debitorul, executorul îi va fixa drept remuneraţie o sumă, ţinând seama de activitatea depusă, stabilind totodată şi modalitatea de plată.(4)Administratorul-sechestru acţionează în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia, dispoziţiile Codului civil privitoare la administrarea bunurilor altuia aplicându-se în mod corespunzător.(5)În cazul neîndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa, administratorul-sechestru, la cererea oricărei persoane interesate, poate fi revocat de către executorul judecătoresc şi înlocuit cu altă persoană.(6)De asemenea, la cererea oricărei persoane interesate, administratorul-sechestru poate fi obligat la despăgubiri de către instanţa de executare.Articolul 803Drepturile şi obligaţiile administratorului-sechestru(1)Administratorul-sechestru este îndatorat să ia măsuri de conservare şi de întreţinere în bună stare a imobilului, să facă însămânţări sau plantaţii pomicole ori viticole şi să încaseze chiriile şi arenzile sau alte venituri ale imobilului, să plătească impozitele şi taxele locale, dobânzile creanţelor ipotecare, primele de asigurare şi, în general, orice alte prestaţii cu scadenţe succesive în legătură cu acel imobil.(2)El este autorizat să reţină, pentru cheltuielile de administrare, cel mult 10% din sumele încasate, fiind obligat să consemneze restul, în 24 de ore de la încasare, la entitatea indicată de executor şi să remită recipisele de îndată executorului judecătoresc.(3)Administratorul-sechestru este în drept să denunţe contractele de locaţiune existente, potrivit clauzelor contractuale, să ceară evacuarea locatarilor, cu încuviinţarea instanţei de executare, şi să sechestreze, în numele proprietarului, bunurile mobile ale acestora aflate în imobil.(4)În caz de pericol de întârziere, el va putea lua măsurile de conservare sau de asigurare pe care le reclamă o bună administrare.(5)Administratorul-sechestru nu va putea însă încheia contracte de închiriere sau de arendare decât pe termen de cel mult 2 ani şi numai cu încuviinţarea instanţei de executare, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.(6)În afară de cazul de evacuare prevăzut la alin. (3), încuviinţarea instanţei de executare este necesară şi pentru intentarea acţiunilor.Articolul 804Concursul de urmăririÎn cazul când asupra aceluiaşi imobil s-au încuviinţat urmăriri generale de venituri la cererea mai multor creditori, ele vor fi conexate, potrivit dispoziţiilor art. 654, desemnându-se totodată un singur administrator-sechestru în persoana celui dintâi numit sau a aceluia care ar prezenta mai multe garanţii.Articolul 805Publicitatea urmăririi(1)Executorul judecătoresc va afişa de îndată copii certificate ale încheierii de încuviinţare a urmăririi la sediul organului de executare, la instanţa de executare şi la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul. De asemenea, încheierea va fi publicată şi într-un ziar local, dacă există.(2)Un exemplar al încheierii, în copie certificată de executor, se va trimite din oficiu, pentru a se face notarea urmăririi în cartea funciară.Articolul 806Predarea imobilului(1)După încuviinţarea urmăririi, executorul judecătoresc se va deplasa la faţa locului, însoţit de administratorul-sechestru, căruia îi va preda, pe bază de inventar, bunurile ale căror venituri sunt urmărite. Dacă debitorul refuză să permită accesul în imobil, lipseşte ori refuză să predea bunurile ale căror venituri sunt urmărite, executorul judecătoresc va recurge la concursul forţei publice, dispoziţiile art. 734 şi următoarele aplicându-se în mod corespunzător.(2)Totodată, executorul îi va notifica, printr-o înştiinţare scrisă, pe chiriaşi, pe arendaşi sau pe cei care au alte contracte de exploatare a imobilului că toate veniturile acestuia sunt sechestrate şi că sunt îndatoraţi ca în viitor să plătească chiriile, arenzile sau alte venituri rezultate din contractele de exploatare a imobilului direct administratorului-sechestru ori să le consemneze la unitatea prevăzută de lege, depunând recipisele la administratorul-sechestru.(3)Executorul va încheia un proces-verbal prin care va constata aducerea la îndeplinire a celor de mai sus şi care va fi semnat de el şi de administratorul-sechestru.(4)Procesul-verbal va fi încheiat în 3 exemplare, dintre care unul va fi predat administratorului-sechestru, altul va fi comunicat debitorului, împreună cu încheierea de încuviinţare a urmăririi, în condiţiile art. 667 şi următoarele, iar al treilea va fi ataşat la dosarul de executare, împreună cu dovezile de comunicare a înştiinţărilor făcute chiriaşilor şi arendaşilor.(5)Executorul va putea sechestra veniturile, în condiţiile alin. (1)-(4), chiar în lipsa administratorului-sechestru, urmând ca acestuia să i se predea bunurile ulterior.(6)Administratorul-sechestru care nu a cerut predarea bunurilor în termen de 10 zile de la comunicarea numirii va fi considerat că nu acceptă această însărcinare. Acesta şi cel care refuză în mod expres însărcinarea vor fi înlocuiţi de îndată cu altă persoană prin încheiere dată de executorul judecătoresc, fără citarea părţilor. Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică în situaţia în care administrator-sechestru a fost numit debitorul sau, după caz, terţul dobânditor.Articolul 807Efectele urmăririi(1)De la data notării urmăririi în cartea funciară, aceasta va fi opozabilă tuturor dobânditorilor de drepturi asupra imobilului.(2)De la aceeaşi dată, cesiunile de venituri, contractele de închiriere, de arendare sau de exploatare a imobilului, inclusiv cesiunile de drepturi rezultând din aceste contracte, nu vor fi opozabile creditorului urmăritor.(3)De la data notificării sechestrului persoanelor arătate la art. 806 alin. (2), plata chiriilor, arenzilor sau altor venituri ale imobilului făcută debitorului va fi, de asemenea, inopozabilă creditorului urmăritor.(4)Plata sumelor prevăzute la alin. (3), făcută debitorului înainte de data notificării şi de termenul fixat în contractul respectiv, va fi opozabilă creditorului urmăritor numai dacă este constatată printr-un înscris cu dată certă.Articolul 808Evacuarea debitoruluiÎn cazul în care debitorul ocupă el însuşi imobilul ale cărui venituri sunt urmărite, la cererea creditorului, instanţa de executare va putea, după împrejurări, să ordone evacuarea, în tot sau în parte, a imobilului fie de îndată, fie într-un anumit termen, în scopul asigurării unei mai bune exploatări a acestuia.Articolul 809Sumele necesare întreţinerii debitoruluiDacă debitorul nu are alte mijloace de subzistenţă, la cererea sa, executorul judecătoresc va dispune ca o parte din venituri să servească pentru întreţinerea rezonabilă a lui şi a familiei sale, pe toată durata urmăririi, dispoziţiile art. 833 aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 810Descărcarea administratorului-sechestru(1)La sfârşitul fiecărei perioade de 6 luni, socotite de la data predării imobilului sau de la data fixată de executor, precum şi la sfârşitul gestiunii, administratorul-sechestru este dator să prezinte o dare de seamă, în faţa executorului şi a părţilor interesate, cu privire la veniturile încasate şi cheltuielile efectuate, pe bază de documente justificative.(2)Executorul va verifica socotelile şi, dacă acestea sunt regulat întocmite şi corespund realităţii, va da descărcare administratorului-sechestru, prin încheiere, dată fără citarea părţilor. În caz contrar, la cererea părţii interesate sau din oficiu, executorul va dispune, prin încheiere, revocarea din funcţie a administratorului-sechestru şi numirea altei persoane.(3)Remuneraţia administratorului-sechestru va fi plătită numai dacă socotelile au fost date şi aprobate, primind descărcare de la executor. Suma remuneraţiei se impută asupra veniturilor realizate din administrarea imobilului.Articolul 811Eliberarea şi distribuirea veniturilor(1)După fiecare depunere de socoteli, sumele rezultate din urmărire vor fi eliberate sau, după caz, distribuite între creditori, potrivit dispoziţiilor art. 864 şi următoarele.(2)În caz de concurs între urmărirea generală de venituri şi o urmărire imobiliară, înfiinţată ulterior de un creditor ipotecar în rang prioritar, acesta din urmă va avea drept de preferinţă asupra veniturilor nedistribuite.Articolul 812Încetarea urmăririiUrmărirea veniturilor încetează:1. prin renunţare la urmărire, făcută de toţi creditorii urmăritori şi intervenienţi;2. prin plata creanţelor acestora, inclusiv a dobânzilor şi a cheltuielilor de judecată şi de executare;3. prin depunerea, cu afectaţiune specială, a sumelor pentru care s-a făcut urmărirea, în condiţiile art. 721;4. prin adjudecarea silită a imobilului;5. prin trecerea unui termen de 5 ani de la înfiinţarea ei, chiar dacă creditorul urmăritor nu a fost îndestulat. Se exceptează cazul când se urmăresc veniturile unui uzufruct asupra unui imobil.Capitolul II Urmărirea imobiliarăSecţiunea 1 Bunurile imobile care pot fi urmăriteArticolul 813Obiectul urmăririi(1)Sunt supuse urmăririi silite imobiliare bunurile imobile.(2)Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui imobil, precum şi dreptul de superficie.(3)Dreptul de servitute poate fi urmărit silit numai odată cu fondul dominant căruia îi profită.(4)Nu sunt supuse urmăririi silite imobilele declarate neurmăribile în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.(5)În cazul titlurilor executorii privitoare la creanţe a căror valoare nu depăşeşte 10.000 lei, vânzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate. Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecătoresc informaţiile, lămuririle şi dovezile necesare, precum şi furnizarea cu rea-credinţă de informaţii incomplete în legătură cu existenţa şi valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanţei permit declanşarea urmăririi silite imobiliare chiar dacă valoarea creanţei nu depăşeşte 10.000 lei.Articolul 814Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară(1)Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe imobile în întregimea lor.(2)Se pot urmări în mod separat construcţiile ce formează o proprietate distinctă de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe tronsoane, pe etaje sau pe apartamente, precum şi orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declară imobile.(3)Sunt supuse urmăririi silite, odată cu imobilul înscris în cartea funciară, şi orice alte lucrări autonome sau adăugate, potrivit Codului civil, chiar dacă acestea din urmă nu sunt înscrise în cartea funciară la data începerii urmăririi.Articolul 815Întinderea urmăririi(1)Urmărirea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil, precum şi asupra fructelor şi veniturilor acestuia.(2)Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.Articolul 816Imobilele minorilor şi ale persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială(1) Imobilul unui minor sau al unei persoane care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială nu poate fi urmărit silit înaintea urmăririi mobilelor sale.(2) Dispoziţiile alin. (1) nu împiedică urmărirea silită asupra unui imobil aflat în proprietatea comună a minorului sau a persoanei care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială şi a unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, dacă obligaţia prevăzută în titlul executoriu este comună.
Decizie de respingere: HP nr. 93/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 20 ianuarie 2025.(3)Atunci când obligaţia are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanţă între 0,1% şi 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligaţiei.(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părţilor. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalităţi de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă.
Decizie de respingere: HP nr. 30/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 925 din 28 septembrie 2021.
Decizie de admitere: HP nr. 30/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 16 mai 2023:
În măsura în care debitorul a executat obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, chiar şi pe parcursul soluţionării cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, creditorul nu mai poate obţine stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitate.
Decizie de admitere: HP nr. 37/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 660 din 19 iulie 2023:
Este posibilă fixarea sumei definitive ce i se datorează creditorului, cu titlu de penalităţi, pentru un interval de timp mai mare de 3 luni, dar compus numai din termene de câte 3 luni.
Decizie de respingere: HP nr. 31/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 693 din 28 iulie 2023.(5)Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 47/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1117 din 8 noiembrie 2024.(6)Încheierea dată în condiţiile alin. (4) este executorie.(7)Acordarea de penalităţi în condiţiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condiţiile art. 892 sau ale dreptului comun.Articolul 907Interzicerea daunelor cominatoriiPentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol nu se pot acorda daune cominatorii.Articolul 908Concursul forţei publiceDacă, în cazurile prevăzute la art. 904 şi 905, debitorul se opune la executarea obligaţiei de către creditor, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, va obţine, în condiţiile legii, concursul organelor de poliţie, jandarmerie sau al altor agenţi ai forţei publice, după caz.Articolul 909Efectuarea înscrierilor în cartea funciară(1)Dacă printr-un titlu executoriu s-a dispus efectuarea unei înscrieri în cartea funciară împotriva celui înscris ca titular al dreptului, creditorul va putea solicita, direct sau prin intermediul executorului judecătoresc, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară să dispună înscrierea în baza acestui titlu.(2)Dacă cel împotriva căruia s-a dispus efectuarea înscrierii a fost totodată obligat, prin acelaşi titlu executoriu sau prin altul, să evacueze ori, după caz, să predea imobilul în mâinile creditorului, se va proceda potrivit dispoziţiilor art. 896 şi următoarele.(3)Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazurile în care obligaţia cuprinsă în titlul executoriu priveşte efectuarea înscrierilor în alte registre publice decât cartea funciară.Secţiunea a 2-aExecutarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii referitoare la minori
Decizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) şi art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanţei preşedinţiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea şi suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.(2)Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.(3)La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.(4)Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.(5)Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 27/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 536 din 23 iunie 2020:
În aplicarea dispoziţiilor art. 997 din Codul de procedură civilă şi art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că procedura ordonanţei preşedinţiale nu este admisibilă în materia suspendării executării unei garanţii de bună execuţie aferente unui contract de achiziţie publică.Articolul 998Instanţa competentăCererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.Articolul 999Procedura de soluţionare(1)În vederea judecării cererii, părţile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc. Întâmpinarea nu este obligatorie.(2)Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor. În caz de urgenţă deosebită, ordonanţa va putea fi dată chiar în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor.(3)Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat. Dispoziţiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.(4)Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.Articolul 1.000Calea de atac(1)Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.(2)Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.(3)Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 999 alin. (4) sunt aplicabile.(4)În toate cazurile în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul, dispoziţiile alin. (1)-(3) aplicându-se în mod corespunzător.(5)Împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie la executare.Articolul 1.001Transformarea cereriiLa solicitarea reclamantului, până la închiderea dezbaterilor la prima instanţă, cererea de ordonanţă preşedinţială va putea fi transformată într-o cerere de drept comun, situaţie în care pârâtul va fi încunoştinţat şi citat în mod expres cu această menţiune.Articolul 1.002Autoritatea de lucru judecat(1)Ordonanţa preşedinţială are autoritate de lucru judecat faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.(2)Ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului.(3)Hotărârea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanţă preşedinţială.Titlul VII Cererile posesoriiArticolul 1.003Condiţii de admisibilitateCererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul civil.Articolul 1.004Judecata şi căile de atac(1)Cererile posesorii se judecă de urgenţă şi cu precădere.(2)Sunt inadmisibile cererea reconvenţională şi orice alte cereri prin care se solicită protecţia unui drept în legătură cu bunul în litigiu.(3)Hotărârea dată asupra cererii posesorii este supusă numai apelului.Articolul 1.005Autoritatea lucrului judecat(1)Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleaşi părţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului.(2)Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o acţiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară în legătură cu acelaşi bun.Titlul VIII Procedura ofertei de plată şi consemnaţiuniiArticolul 1.006Domeniu de aplicareCând creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează.Articolul 1.007Procedura ofertei reale(1)În scopul prevăzut la art. 1.006, debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află domiciliul ori sediul creditorului sau domiciliul ales al acestuia, o somaţie, prin care este invitat să primească prestaţia datorată.(2)În acea somaţie se vor arăta locul, data şi ora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fie predat creditorului.Articolul 1.008Acceptarea ofertei realeÎn cazul în care creditorul primeşte suma sau bunul oferit, debitorul este liberat de obligaţia sa. Executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale.Articolul 1.009Consemnarea sumei sau a bunului(1)Dacă creditorul nu se prezintă sau refuză să primească suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia proces-verbal în care va consemna aceste împrejurări.(2)În cazul prevăzut la alin. (1), debitorul, spre a se libera de datorie, va putea să consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa de consemnare se va depune la executorul judecătoresc care a trimis somaţia. Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care urmează a se face consemnarea şi nu poate fi condiţionată de existenţa acordului creditorului. Consemnarea bunurilor se face în condiţiile prevăzute de lege.(3)Consemnarea va fi precedată de o nouă somaţie adresată creditorului în care se vor arăta ziua şi ora, cât şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune.Articolul 1.010Anularea ofertei reale, urmată de consemnaţiune(1)După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-o încheiere dată fără citarea părţilor, efectuarea plăţii şi liberarea debitorului. Încheierea se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia.(2)În termen de 15 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la alin. (1), creditorul va putea cere anularea acesteia pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă ale ofertei de plată şi consemnaţiunii, la judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut consemnarea. Hotărârea poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.(3)Debitorul este considerat liberat la data consemnării plăţii, în afară de cazul în care se anulează oferta de plată şi consemnaţiunea.Articolul 1.011Oferta de plată în faţa instanţei(1)Oferta de plată poate fi făcută şi în timpul procesului, în faţa oricărei instanţe, în orice stadiu al judecăţii. În acest caz, prin încheiere, creditorul este pus în întârziere să primească suma sau, după caz, bunul. Dacă creditorul este prezent şi primeşte prestaţia datorată, liberarea debitorului se va constata prin încheiere.(2)În cazul în care creditorul lipseşte sau refuză primirea prestaţiei, debitorul va proceda la consemnare conform dispoziţiilor art. 1.009 alin. (2), iar recipisa de consemnare va fi pusă la dispoziţia instanţei, care, prin încheiere, va constata liberarea debitorului.(3)Încheierile prevăzute la alin. (1) şi (2) se atacă numai odată cu fondul, cu excepţia celor date în recurs, care sunt definitive.Articolul 1.012Radierea ipotecilorÎn baza procesului-verbal întocmit în condiţiile art. 1.008 ori a încheierii emise în condiţiile art. 1.010 sau 1.011, cel interesat va putea cere radierea din cartea funciară sau din alte registre publice a drepturilor de ipotecă constituite în vederea garantării creanţei stinse în condiţiile prezentului titlu.Articolul 1.013Incidenţa dispoziţiilor Codului civilDispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului civil privitoare la plată, precum şi cu cele referitoare la ofertele de plată şi consemnaţiuni.Titlul IX Procedura ordonanţei de platăArticolul 1.014Domeniu de aplicare(1)Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.(2)Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă.(3)Prin autoritate contractantă, în sensul alin. (1), se înţelege:a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acţionează la nivel central, regional sau local;b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, şi care se află în cel puţin una dintre următoarele situaţii:(i) este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);(ii) se află în subordinea sau este supus controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a);(iii) în componenţa consiliului de administraţie ori, după caz, a consiliului de supraveghere şi directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);c) orice asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).Articolul 1.015Comunicarea somaţiei(1)Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.(2)Această somaţie întrerupe prescripţia extinctivă potrivit dispoziţiilor art. 2.540 din Codul civil, care se aplică în mod corespunzător.Articolul 1.016Instanţa competentăDacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.Articolul 1.017Cuprinsul cererii(1)Cererea privind ordonanţa de plată va cuprinde:a) numele şi prenumele, precum şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;b) numele şi prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar;c) suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei;d) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;e) semnătura creditorului.(2)La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1.015 alin. (1) se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.(3)Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă.Articolul 1.018Determinarea dobânzii(1)Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Rata de referinţă a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.(2)Creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.Articolul 1.019Citarea părţilor. Întâmpinarea(1)Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 10 zile înaintea termenului de judecată.(2)La citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor.(3)În citaţie se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se menţiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.(4)Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei.Articolul 1.020Declaraţiile părţilor. Stingerea litigiului(1)În cazul în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate, instanţa ia act de această împrejurare printr-o încheiere definitivă, prin care se dispune închiderea dosarului.(2)Când creditorul şi debitorul ajung la o înţelegere asupra plăţii, instanţa ia act de aceasta, pronunţând o hotărâre de expedient, potrivit art. 438.(3)Hotărârea de expedient este definitivă şi constituie titlu executoriu.Articolul 1.021Contestarea creanţei(1)Dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.(2)Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.(3)În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.Articolul 1.022Emiterea ordonanţei(1)În cazul în care instanţa, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum şi a declaraţiilor părţilor, constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.(2)Dacă instanţa, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanţa de plată numai pentru această parte, stabilind şi termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei.(3)Termenul de plată prevăzut la alin. (1) şi (2) nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.(4)În cazul creanţelor reprezentând obligaţii de plată a cotelor din cheltuielile comune faţă de asociaţiile de proprietari, precum şi a cheltuielilor de întreţinere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafeţelor locative pe care le folosesc ca locuinţe, instanţa, la cererea debitorului, va putea, prin excepţie de la dispoziţiile alin. (3), să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eşalonarea plăţii, ţinând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce priveşte posibilităţile efective de plată.(5)Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, potrivit legii.Articolul 1.023Durata procedurii(1)În cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, ordonanţa de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.(2)Nu intră în calculul termenului prevăzut la alin. (1) perioada necesară pentru comunicarea actelor de procedură şi întârzierea cauzată de creditor, inclusiv ca urmare a modificării sau completării cererii.Articolul 1.024Cererea în anulare(1)Împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) şi (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.(2)Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).(3)Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul, cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată. Dispoziţiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.(4)Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători.(5)Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.(6)Dacă instanţa învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, în tot sau, după caz, în parte, pronunţând o hotărâre definitivă. Prevederile art. 1.021 alin. (3) şi ale art. 1.022 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(7)În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, va pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanţa de plată, dispoziţiile art. 1.022 aplicându-se în mod corespunzător.(8)Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă.Articolul 1.025Titlul executoriu(1)Ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare. Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare. Dispoziţiile art. 637 rămân aplicabile.(2)Împotriva executării silite a ordonanţei de plată partea interesată poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât neregularităţi privind procedura de executare, precum şi cauze de stingere a obligaţiei ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanţei de plată.Titlul X Procedura cu privire la cererile de valoare redusăArticolul 1.026Domeniu de aplicare(1)Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 14/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 333 din 20 aprilie 2023.(2)Prezentul titlu nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.(3)De asemenea, prezenta procedură nu se aplică cererilor referitoare la:a) starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;c) moştenire;d) insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare;e) asigurări sociale;f) dreptul muncii;g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani;h) arbitraj;i) atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.Articolul 1.027Caracterul alternativ(1)Reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu şi procedura de drept comun.(2)Dacă a sesizat instanţa cu o cerere redactată potrivit art. 194, aceasta va fi soluţionată potrivit procedurii de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul, cel mai târziu la primul termen de judecată, solicită în mod expres aplicarea procedurii speciale.(3)Atunci când cererea nu poate fi soluţionată potrivit dispoziţiilor prevăzute de prezentul titlu, instanţa judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu îşi retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 14/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 333 din 20 aprilie 2023.Articolul 1.028Instanţa competentă(1)Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei.(2)Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.Articolul 1.029Declanşarea procedurii(1)Reclamantul declanşează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere şi depunerea sau trimiterea acestuia la instanţa competentă, prin poştă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia.(2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei şi conţine rubrici care permit identificarea părţilor, valoarea pretenţiei, indicarea probelor şi alte elemente necesare soluţionării cauzei.(3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit şi copii de pe înscrisurile de care reclamantul înţelege să se folosească.(4)În cazul în care informaţiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanţa îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informaţii sau înscrisuri suplimentare. Instanţa va folosi în acest scop un formular-tip, care va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.(5)În cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit de instanţă, cererea se va anula.Articolul 1.030Desfăşurarea procedurii(1)Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă şi se desfăşoară în întregul ei în camera de consiliu.(2)Instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părţi. Instanţa poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ţinând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris şi nu poate fi atacat separat.(3)După primirea formularului de cerere completat corect, instanţa va trimite de îndată pârâtului formularul de răspuns, însoţit de o copie a formularului de cerere şi de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant.(4)În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), pârâtul va depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum şi copii de pe înscrisurile de care înţelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.(5)Instanţa va comunica de îndată reclamantului copii de pe răspunsul pârâtului, cererea reconvenţională, dacă este cazul, precum şi de pe înscrisurile depuse de pârât.(6)Dacă pârâtul a formulat cerere reconvenţională, reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, va depune sau va trimite formularul de răspuns completat corespunzător ori va răspunde prin orice alt mijloc.(7)Cererea reconvenţională care nu poate fi soluţionată în cadrul prezentei proceduri întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 1.026 va fi disjunsă şi judecată potrivit dreptului comun.(8)Instanţa poate solicita părţilor să furnizeze mai multe informaţii în termenul pe care îl va stabili în acest scop, care nu poate depăşi 30 de zile de la primirea răspunsului pârâtului sau, după caz, al reclamantului.(9)Instanţa poate încuviinţa şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de părţi. Nu vor fi însă încuviinţate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenţionale.(10)În cazul în care instanţa a fixat un termen pentru înfăţişarea părţilor, acestea trebuie citate.(11)Ori de câte ori instanţa stabileşte un termen în vederea îndeplinirii unui act de procedură, va înştiinţa partea interesată de consecinţele nerespectării acestuia.Articolul 1.031Soluţionarea cererii(1)Instanţa va pronunţa şi redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală.(2)În cazul în care nu se primeşte niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.030 alin. (4), (6) sau (8), instanţa se va pronunţa cu privire la cererea principală sau la cererea reconvenţională în raport cu actele aflate la dosar.(3)Hotărârea primei instanţe este executorie de drept.Articolul 1.032Cheltuieli de judecată(1)Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată.(2)Cu toate acestea, instanţa nu va acorda părţii care a câştigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporţionată în raport cu valoarea cererii.Articolul 1.033Căi de atac(1)Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare.(2)Pentru motive temeinice, instanţa de apel poate să suspende executarea silită, însă numai dacă se consemnează o cauţiune de 10% din valoarea contestată.(3)Hotărârea instanţei de apel se comunică părţilor şi este definitivă.Titlul XI Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără dreptCapitolul I Dispoziţii generaleArticolul 1.034Domeniu de aplicare(1)Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foştii locatari sau alte persoane.(2)În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul înţeles:a) locaţiune - orice locaţiune scrisă sau verbală, incluzând şi sublocaţiunea;b) locatar - locatarul principal, chiriaş sau arendaş, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului;c) locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul şi dobânditorul imobilului;d) imobil - construcţia, terenul cu sau fără construcţii, împreună cu accesoriile acestora;e) ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduinţa proprietarului;f) proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.Articolul 1.035Caracterul facultativ al procedurii(1)Reclamantul are alegerea între procedura reglementată de prezentul titlu şi procedura de drept comun.(2)De asemenea, dispoziţiile prezentului titlu nu aduc nicio atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despăgubiri şi nici altor drepturi născute în temeiul contractului sau al legii, după caz.(3)În cazul arătat la alin. (2), pentru realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor izvorând din contract, precum şi a celor prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile în materie, partea interesată, sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 1.042 alin. (4), va putea proceda, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la ordonanţa de plată sau celor privind soluţionarea cererilor cu valoare redusă ori la sesizarea instanţei competente, în condiţiile dreptului comun.Articolul 1.036Instanţa competentăCererile formulate în temeiul prezentului titlu sunt de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află situat imobilul ocupat fără drept ori, după caz, închiriat sau arendat, chiar dacă locatarul a părăsit imobilul sau contractul a încetat.Articolul 1.037Citarea şi comunicarea actelor procedurale(1)Locatarul şi ocupantul imobilului sunt socotiţi ca având domiciliul lor obligatoriu la imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept.(2)Dacă imobilul este închis, toate notificările, citaţiile şi celelalte acte de procedură emise potrivit dispoziţiilor prezentului titlu vor fi afişate la uşa imobilului.Articolul 1.038Încetarea locaţiunii. Notificarea locatarului(1)Atunci când dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins ca urmare a încetării locaţiunii prin expirarea termenului, prin acţiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a arenzii, precum şi din orice altă cauză şi locatorul doreşte să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin intermediul executorului judecătoresc, punându-i în vedere să elibereze şi să-i predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării notificării.(2)Dacă locaţiunea este pe durată nedeterminată, denunţarea cerută de lege pentru încetarea contractului va fi considerată şi notificare de evacuare a imobilului, în condiţiile prezentului articol.(3)Când locaţiunea este pe durată determinată, notificarea de evacuare a imobilului trebuie făcută cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului, dacă prin lege nu se prevede altfel.(4)Locatarul poate renunţa la notificarea prevăzută în prezentul articol prin act scris cuprinzând recunoaşterea dreptului locatorului de a recurge imediat la procedura prevăzută la cap. II din prezentul titlu, dacă locaţiunea încetează din orice motive, iar dreptul locatarului este socotit stins.Articolul 1.039Notificarea ocupantuluiAtunci când proprietarul unui imobil doreşte să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.Capitolul II Procedura de evacuareArticolul 1.040Evacuarea voluntară(1)Dacă locatarul sau ocupantul care a fost notificat în condiţiile prezentului titlu a părăsit imobilul, locatorul sau proprietarul poate intra în posesia acestuia, de drept, fără nicio procedură judiciară de evacuare. În caz contrar, sunt incidente dispoziţiile prezentului capitol.(2)Se prezumă că imobilul este părăsit în caz de încetare a activităţii economice ori de încetare a folosirii imobilului de către locatar sau ocupant ori de către persoanele aflate sub controlul lor, precum şi în cazul returnării cheilor imobilului, ridicării echipamentelor, mărfurilor sau altor bunuri mobile din imobil.Articolul 1.041Sesizarea instanţeiDacă locatarul sau ocupantul notificat în condiţiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunţat la dreptul său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanţei să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.Articolul 1.042Procedura de judecată. Calea de atac(1)Cererea de evacuare se judecă cu citarea părţilor, în afară de cazul în care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicită în baza unui contract care constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii.(2)Cererea de evacuare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părţilor.(3)Întâmpinarea nu este obligatorie.(4)Dacă s-a solicitat şi plata chiriei ori a arenzii exigibile, instanţa, cu citarea părţilor, va putea dispune odată cu evacuarea şi obligarea pârâtului la plata acestora, inclusiv a sumelor devenite exigibile în cursul judecăţii.(5)Hotărârea de evacuare este executorie şi poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, sau de la comunicare, când s-a dat fără citarea lor.Articolul 1.043Apărările pârâtului în cazul judecării cu citare(1)Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.(2)Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.Articolul 1.044Contestaţia la executareÎmpotriva executării hotărârii de evacuare cei interesaţi pot introduce contestaţie la executare, în condiţiile legii.Articolul 1.045Suspendarea executării(1)Executarea hotărârii de evacuare nu va putea fi suspendată. Cu toate acestea, în cazul evacuării pentru neplata chiriei sau a arenzii se va putea dispune suspendarea executării hotărârii în cadrul contestaţiei la executare sau a apelului exercitat de către pârât numai dacă acesta consemnează în numerar, la dispoziţia creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat, suma stabilită pentru asigurarea ratelor de chirie sau arendă datorate până la data cererii de suspendare, precum şi cea aferentă ratelor de chirie sau arendă ce ar deveni exigibile în cursul judecăţii procesului.(2)Suspendarea încetează de drept dacă, la expirarea termenului pentru care chiria sau arenda a fost astfel acoperită, debitorul nu cere şi nu depune suma ce se va fixa de instanţa de executare pentru acoperirea unor noi rate, în condiţiile prevăzute la alin. (1).Capitolul III Dispoziţii specialeArticolul 1.046Încetarea abuzului de folosinţă(1)Dacă locatarul, nerespectând obligaţiile ce îi revin privind folosirea normală, cu prudenţă şi diligenţă, a imobilului închiriat ori arendat, întrebuinţează imobilul în alt scop decât cel prevăzut în contract, îi modifică structura stabilită prin construcţie, îi produce stricăciuni ori săvârşeşte orice alte abuzuri de folosinţă, el va putea fi obligat, prin ordonanţă preşedinţială, dată cu citarea părţilor, la încetarea acestor abuzuri şi la restabilirea situaţiei anterioare.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru soluţionarea cererii privind încetarea oricăror abuzuri săvârşite de proprietarul care prejudiciază folosinţa normală a părţilor sau instalaţiilor aflate în proprietate comună din imobilele cu mai multe etaje sau apartamente ori care tulbură buna convieţuire în acel imobil.Articolul 1.047Efectuarea reparaţiilor. Restrângerea folosinţei. EvacuareaPrin ordonanţă preşedinţială, dată cu citarea părţilor, locatarul sau, când este cazul, sublocatarul poate fi obligat la efectuarea reparaţiilor necesare ce îi revin potrivit legii, precum şi la restrângerea folosinţei spaţiului închiriat ori chiar la evacuarea din acest spaţiu dacă aceste măsuri se justifică pentru efectuarea reparaţiilor ori lucrărilor prevăzute de lege în sarcina locatorului.Articolul 1.048Examinarea imobiluluiDispoziţiile art. 1.047 se aplică şi în cazul obligării locatarului sau, după caz, a sublocatarului de a permite, în condiţiile legii, examinarea imobilului deţinut în locaţiune.Articolul 1.049Cereri ale asociaţiilor de proprietariDispoziţiile art. 1.046 se aplică în mod corespunzător şi pentru soluţionarea cererii formulate de o asociaţie de proprietari împotriva proprietarilor, membri ai acesteia, în cazul în care neefectuarea reparaţiilor ce sunt în sarcina fiecărui proprietar ori a reparaţiilor sau a oricăror lucrări la părţile sau la instalaţiile aflate în coproprietatea acestora ori la spaţiile aflate în proprietate exclusivă afectează folosinţa normală a părţilor comune sau a altor spaţii locative din imobil, precum şi siguranţa locuirii în acel imobil.Titlul XII Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiuniiArticolul 1.050Domeniu de aplicareDispoziţiile prezentului titlu sunt aplicabile oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii.Articolul 1.051Instanţa competentă. Cuprinsul cererii(1)Cererea de uzucapiune se depune la judecătoria în circumscripţia căreia este situat imobilul.(2)Reclamantul va arăta în cererea de înscriere data de la care posedă imobilul sub nume de proprietar, temeiul uzucapiunii, faptul dacă imobilul posedat este sau nu înscris în cartea funciară, precum şi numele ori denumirea vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, dacă îl cunoaşte.(3)La cerere se vor anexa:a) un certificat eliberat de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, care atestă că titularul dreptului înscris în cartea funciară este decedat, precum şi data decesului sau, după caz, un certificat emis de autoritatea competentă, care atestă faptul că persoana juridică titulară a dreptului înscris în cartea funciară şi-a încetat existenţa;b) un certificat eliberat de camera notarilor publici, din care să rezulte faptul dacă moştenirea titularului înscris în cartea funciară a fost sau nu dezbătută, iar în caz afirmativ, care sunt persoanele care au cules moştenirea respectivă;c) un certificat eliberat de primăria în a cărei rază teritorială este situat imobilul, din care să rezulte că acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale;d) certificatul de rol fiscal, atunci când este cazul;e) înscrisul constatator al actului juridic pe care solicitantul şi-a întemeiat posesia, atunci când este cazul;f) documentaţia tehnică cadastrală a imobilului, realizată, pe cheltuiala celui interesat, de o persoană fizică sau juridică autorizată, potrivit legii;g) extrasul de carte funciară pentru informare, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară ori a înscrierii declaraţiei de renunţare la proprietate, precum şi a faptului dacă imobilul este sau nu grevat de sarcini, eliberat de biroul teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară; în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară în folosul altei persoane şi nici grevat de sarcini, un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt, inclusiv faptul că nu a fost alocat un număr cadastral pentru înscrierea imobilului;h) lista cuprinzând numele, prenumele şi domiciliul a cel puţin 2 martori.Articolul 1.052Procedura de judecată. Căi de atac(1)După depunerea cererii, instanţa dispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înscris în cartea funciară sau a succesorilor acestuia, dacă sunt cunoscuţi, precum şi emiterea unei somaţii şi afişarea acesteia la imobilul în litigiu, la sediul instanţei, al biroului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară şi la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul, precum şi publicarea ei în două ziare de largă răspândire, dintre care cel puţin unul de circulaţie naţională.(2)Afişele şi publicaţia vor cuprinde:a) denumirea instanţei care a emis somaţia, numărul şi data încheierii prin care s-a dispus emiterea;b) numele, prenumele sau denumirea posesorului şi domiciliul sau, după caz, sediul acestuia;c) precizarea că acesta invocă dobândirea proprietăţii sau a unui alt drept real prin uzucapiune;d) indicarea precisă a imobilului, cu adresa poştală şi, dacă este cazul, cu număr cadastral sau topografic şi a numărului de carte funciară, iar în lipsa acestora, cu precizarea vecinătăţilor;e) somaţia către toţi cei interesaţi să facă opoziţie, cu precizarea că, în caz contrar, în termen de 6 luni de la emiterea celei din urmă publicaţii se va trece la judecarea cererii.(3)Cheltuielile necesare efectuării formalităţilor de afişare şi publicare sunt în sarcina reclamantului.(4)Îndeplinirea acestor formalităţi va fi constatată într-un proces-verbal, întocmit de grefier, ce se va depune la dosarul cauzei.(5)Dacă nu s-au făcut opoziţii în termenul prevăzut la alin. (2) lit. e) sau dacă cel înscris în cartea funciară este decedat ori şi-a încetat existenţa juridică sau a renunţat la proprietate, instanţa se va pronunţa în camera de consiliu, după ascultarea reclamantului şi a martorilor şi verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii, prin încheiere.(6)Dacă s-au formulat opoziţii la cererea de uzucapiune, acestea vor fi comunicate reclamantului, pentru a formula întâmpinare potrivit dispoziţiilor de drept comun. După primirea întâmpinării se va fixa termen pentru soluţionarea cererii de înscriere, cu citarea reclamantului şi a oponenţilor, cărora li se va comunica şi câte o copie de pe cererea de înscriere şi întâmpinarea depusă de reclamant.(7)În ambele cazuri, instanţa va cerceta dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de Codul civil pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii.(8)Încheierea sau, după caz, hotărârea este supusă numai apelului.Articolul 1.053Înscrierea în cartea funciară a dreptului uzucapat(1)Reclamantul va putea cere înscrierea provizorie a dreptului ce a uzucapat, în temeiul încheierii date potrivit art. 1.052 alin. (5) sau, după caz, al hotărârii judecătoreşti, de primă instanţă, prin care s-a admis cererea de înscriere, înainte de rămânerea definitivă a acesteia. Justificarea înscrierii provizorii se va face pe baza încheierii sau, după caz, a hotărârii judecătoreşti, rămasă definitivă.(2)În toate cazurile, registratorul de carte funciară nu va putea dispune înscrierea dreptului, în temeiul uzucapiunii, dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a făcut numai o notare, se va putea dispune înscrierea dreptului, fără ca înscrierea să fie opozabilă celui care a cerut notarea.(3)Reclamantul este considerat proprietar de la data înscrierii, în condiţiile legii, în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii.Titlul XIII Procedura refacerii înscrisurilor şi hotărârilor dispăruteArticolul 1.054Refacerea dosarelor sau înscrisurilor în cauzele în curs de soluţionare(1)Dosarele sau înscrisurile privitoare la o pricină în curs de judecată, dispărute în orice mod, se pot reface de însăşi instanţa învestită cu judecarea cauzei.(2)În scopul prevăzut la alin. (1), instanţa va fixa termen, chiar din oficiu, citând părţile şi, după caz, martorii şi experţii; va cere copii de pe înscrisurile ce i-au fost trimise de autorităţi şi de care părţile s-au folosit sau de pe înscrisurile depuse de părţi, dispunând totodată să se scoată din registrele instanţei toate datele privitoare la înscrisurile ce se refac.(3)Pot servi la refacerea dosarului copiile legalizate de pe înscrisurile dispărute ce se află în posesia părţilor ori a altor persoane sau a autorităţilor.(4)Încheierea nu va putea fi atacată decât odată cu fondul.(5)Înscrisurile refăcute ţin locul originalelor, până la găsirea acestora.Articolul 1.055Refacerea hotărârilor dispărute(1)Dacă dosarul sau înscrisurile dispărute priveau o pricină în care se pronunţase o hotărâre, această hotărâre se va reface de către instanţa care a pronunţat-o, după cel de-al doilea exemplar al hotărârii păstrat la mapă, iar dacă şi acel exemplar ar fi dispărut, vor putea servi la refacere copiile legalizate de pe hotărâre, ce s-au încredinţat părţilor sau altor persoane.(2)În acest scop, instanţa va putea să dispună, din oficiu, să se facă publicaţii într-un ziar de largă răspândire, cu invitaţia ca orice posesor al unei copii de pe hotărâre să o depună la grefa instanţei care a ordonat publicaţia.(3)Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea arătată la alin. (1) şi (2), se va trece la refacerea ei de către instanţa care a pronunţat-o, potrivit dispoziţiilor art. 1.054.(4)În situaţia în care dosarul, inclusiv hotărârea, nu se pot reface nici potrivit alin. (3), iar cauza se află în apel, instanţa de apel va judeca din nou pricina în fond. Pentru judecata din nou a cauzei, părţile sunt obligate să facă dovada că între ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecării şi că acesta a fost soluţionat prin hotărâre judecătorească. Dovada se va face cu orice înscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidenţe ale instanţei judecătoreşti sau ale altor autorităţi.(5)Când procesul se află în recurs, iar dosarul, inclusiv hotărârile date în primă instanţă sau apel, nu pot fi refăcute nici potrivit alin. (3), instanţa de recurs va trimite cauza instanţei de apel pentru a proceda potrivit alin. (4).(6)Dacă în cursul judecării a fost găsită hotărârea dispărută, cererea de refacere va fi respinsă.(7)Dacă ulterior judecării cererii de refacere hotărârea dispărută a fost găsită, hotărârea refăcută potrivit prevederilor alin. (3), (4) şi (5) va fi anulată de către instanţa care a pronunţat-o.Articolul 1.056Refacerea hotărârilor definitiveDispoziţiile art. 1.054 şi 1.055 se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care se solicită refacerea unei hotărâri definitive.Titlul XIV Cauţiunea judiciarăArticolul 1.057Stabilirea cauţiunii şi depunerea ei(1)Când legea prevede darea unei cauţiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabileşte de către instanţă în condiţiile legii şi se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.(2)Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va putea depăşi suma de 10.000 lei.Articolul 1.058Depunerea în numerar sau în instrumente financiare(1)Cauţiunea se depune, de regulă, în numerar.(2)La cererea debitorului cauţiunii şi dacă partea în favoarea căreia se depune declară în mod expres că este de acord, cauţiunea va putea consta şi în instrumente financiare care pot servi ca instrumente de plată. Cu toate acestea, acordul părţii nu este necesar în cazul titlurilor emise de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale.(3)Valoarea instrumentelor financiare prevăzute la alin. (2) este aceea arătată în cuprinsul lor.Articolul 1.059Oferirea de garanţii reale(1)Sub rezerva acceptării exprese de către beneficiar, se poate oferi cauţiune şi un drept de ipotecă imobiliară sau mobiliară ori o creanţă ipotecară, dacă valoarea acesteia este cel puţin egală cu valoarea cauţiunii stabilite de instanţă, în condiţiile legii.(2)Când s-a acceptat cu titlu de cauţiune un drept de ipotecă, instanţa va dispune, din oficiu, intabularea acestuia sau, după caz, înregistrarea la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.(3)Cauţiunea care constă într-o creanţă ipotecară produce efecte din momentul înscrierii sau notării rangului în cartea funciară sau, după caz, în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Înscrierea sau, după caz, notarea se va dispune de către instanţă din oficiu.(4)Când cauţiunea nu mai este necesară, instanţa va ordona, din oficiu, radierea înscrierilor făcute.Articolul 1.060Aducerea unui garant(1)La cererea debitorului cauţiunii, instanţa poate încuviinţa, cu acordul expres al beneficiarului cauţiunii, ca în locul bunurilor arătate la art. 1.057-1.059 să fie adus un garant.(2)În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va stabili, cu citarea părţilor, un termen la care garantul să fie înfăţişat.(3)Dacă garantul este încuviinţat de instanţă, el va da în faţa acesteia ori prin înscris autentic, depus la dosarul cauzei, o declaraţie că este de acord să garanteze până la nivelul sumei stabilite de instanţă.Articolul 1.061Indisponibilizarea cauţiuniiCând cauţiunea a fost depusă în numerar sau în instrumente financiare, ea nu poate fi urmărită de creditorii depunătorului decât în măsura în care urmează a-i fi restituită acestuia. De asemenea, cauţiunea nu va putea fi urmărită nici de creditorii depozitarului.Articolul 1.062Procedura de stabilire a cauţiunii(1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va stabili de urgenţă cauţiunea.(2)Instanţa se pronunţă printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a dispus asupra cauţiunii.(3)Când există urgenţă, instanţa va putea stabili cauţiunea şi fără citarea părţilor. În acest caz, cauţiunea se va depune numai în numerar, într-un termen stabilit de instanţă. Debitorului cauţiunii îi va fi comunicată încheierea prin care cauţiunea a fost stabilită, de la data acestei comunicări începând a curge termenul pentru plata cauţiunii.(4)Nedepunerea cauţiunii în termenul prevăzut la alin. (3) atrage desfiinţarea de drept a măsurilor în legătură cu care s-a dispus stabilirea cauţiunii.Articolul 1.063Înlocuirea cauţiunii în numerarCel care a depus cauţiunea în numerar va putea cere ulterior ca, în condiţiile stabilite de prezentul titlu, suma în numerar să fie înlocuită cu alte bunuri ori prin aducerea unui garant. În acest caz, dispoziţiile art. 1.062 alin. (1) şi (2) rămân aplicabile.Articolul 1.064Restituirea cauţiunii(1)Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.(2)Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.(3)Instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. Încheierea pronunţată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă.(4)Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.Cartea a VII-a Procesul civil internaţionalArticolul 1.065Domeniul de aplicareDispoziţiile prezentei cărţi se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.Titlul I Competenţa internaţională a instanţelor româneCapitolul I Dispoziţii generaleArticolul 1.066Competenţa întemeiată pe domiciliul sau sediul pârâtului(1)Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reşedinţa obişnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii.(2)Când există mai mulţi pârâţi, instanţele române sunt competente dacă unul dintre aceştia se află în situaţia prevăzută la alin. (1), în afară de cazul când cererea a fost făcută numai cu scopul de a-l sustrage pe un pârât de la jurisdicţia domiciliului ori reşedinţei obişnuite sau, după caz, a sediului principal ori secundar situat în străinătate.(3)Instanţele române sunt de asemenea competente pentru a judeca orice cerere privind activitatea la sediul secundar al unei persoane juridice neavând sediul principal în România, când acest sediu secundar este situat în România la data introducerii cererii.Articolul 1.067Prorogarea voluntară de competenţă în favoarea instanţei române(1)Când, în materii având ca obiect drepturi de care ele dispun liber conform legii române, părţile au convenit valabil competenţa instanţelor române de a judeca litigii actuale sau eventuale privind asemenea drepturi, instanţele române sunt singurele competente.(2)Cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel, instanţa română în faţa căreia pârâtul este chemat rămâne competentă de a judeca cererea, dacă pârâtul se prezintă în faţa instanţei şi formulează apărări în fond, fără a invoca excepţia de necompetenţă, cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului în faţa primei instanţe.(3)În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa română sesizată poate respinge cererea, când din ansamblul circumstanţelor rezultă că litigiul nu prezintă nicio legătură semnificativă cu România.Articolul 1.068Alegerea forului(1)În materie patrimonială, părţile pot conveni asupra instanţei competente să judece un litigiu actual sau eventual izvorând dintr-un raport cu elemente de extraneitate. Convenţia poate fi încheiată prin înscris, telegramă, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare ce permite a-i stabili proba printr-un text. În lipsă de stipulaţie contrară, competenţa forului ales este exclusivă.(2)Alegerea instanţei este fără efect dacă ea conduce la lipsirea în mod abuziv a uneia dintre părţi de protecţia pe care i-o asigură o instanţă prevăzută de legea română. De asemenea, alegerea este fără efect când instanţa aleasă este străină, iar litigiul este de competenţa exclusivă a instanţelor române, precum şi când instanţa aleasă este română, iar litigiul este de competenţa exclusivă a unei instanţe străine.(3)Instanţa aleasă nu se poate declara necompetentă dacă:a) una dintre părţi are domiciliul/reşedinţa obişnuită, respectiv un sediu secundar în circumscripţia acestei instanţe;b) dreptul aplicabil litigiului conform dreptului internaţional privat român este legea română.Articolul 1.069Excepţia de arbitrajDacă părţile au încheiat o convenţie de arbitraj vizând un litigiu arbitrabil conform legii române, instanţa română sesizată îşi va declina competenţa, cu excepţia situaţiilor în care:a) pârâtul nu a invocat excepţia de arbitraj până la primul termen la care a fost legal citat;b) instanţa constată că respectiva convenţie de arbitraj este caducă sau inoperantă;c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit sau arbitrul unic nu poate fi desemnat din motive vădit imputabile pârâtului.Articolul 1.070For de necesitate(1)Instanţa română de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă devine competentă să soluţioneze cauza, deşi legea nu prevede competenţa instanţelor române, dacă se dovedeşte că nu este posibilă introducerea unei cereri în străinătate sau că nu se poate pretinde în mod rezonabil ca ea să fie introdusă în străinătate.(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1), dacă cererea este formulată de un cetăţean român sau apatrid domiciliat în România ori de o persoană juridică de naţionalitate română, competenţa instanţei române este obligatorie.Articolul 1.071Verificarea competenţei internaţionale(1)Instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform regulilor interne privind competenţa, iar dacă stabileşte că nu este competentă nici ea, nicio altă instanţă română, respinge cererea ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1.070. Hotărârea instanţei este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară.(2)Necompetenţa internaţională a instanţei române poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar şi direct în căile de atac. Dispoziţiile art. 1.067 rămân aplicabile.Articolul 1.072Competenţa internă(1)Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.(2)Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.Articolul 1.073Chestiuni preliminareInstanţa română sesizată judecă pe cale incidentală chestiunile care nu intră în competenţa sa, dar a căror soluţionare este necesară pentru a decide asupra cererii principale.Articolul 1.074Cereri incidentaleInstanţa competentă să judece cererea originară este, de asemenea, competentă să judece:a) cererile de intervenţie, cu excepţia cazurilor când asemenea cereri ar fi fost formulate numai pentru a-l sustrage pe intervenient de la jurisdicţia normal competentă;b) cererea reconvenţională.Articolul 1.075Măsuri provizorii, conservatorii şi de executareÎn situaţii de urgenţă, instanţa română este, de asemenea, competentă să dispună măsuri provizorii, conservatorii şi de executare privind persoane sau bunuri aflate în România la data introducerii cererii, chiar dacă, potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, ea nu ar fi competentă să judece fondul.Articolul 1.076Litispendenţa internaţională(1)Când o cerere este pendinte în faţa unei instanţe străine şi este previzibil că hotărârea străină va fi susceptibilă de recunoaştere sau de executare în România, instanţa română sesizată ulterior cu o cerere între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, poate suspenda judecata până la pronunţarea hotărârii de către jurisdicţia străină. Instanţa română va respinge cererea când hotărârea străină pronunţată este susceptibilă de a fi recunoscută conform dispoziţiilor prezentei cărţi.(2)În cazul suspendării prevăzut la alin. (1), dacă jurisdicţia străină se declară necompetentă sau dacă hotărârea străină pronunţată nu este susceptibilă de a fi recunoscută în România, instanţa română repune procesul pe rol la cererea părţii interesate.(3)Faptul că o cauză este sau nu pendinte în faţa jurisdicţiei străine se determină conform legii statului în care are loc procesul.Articolul 1.077Conexitatea internaţionalăCând instanţa română este sesizată cu judecarea unei cereri, ea este competentă să judece şi cererea care este legată de cea dintâi printr-un raport atât de strâns, încât există interesul pentru cercetarea şi judecarea acestora în acelaşi timp, cu scopul de a evita soluţii care nu ar putea fi conciliate dacă cererile ar fi judecate separat.Articolul 1.078TermeneCând o persoană aflată în străinătate trebuie să respecte un termen procedural în faţa autorităţilor judiciare sau administrative române, este suficient ca cererea sa să parvină în ultima zi a termenului la o reprezentanţă diplomatică sau consulară română.Capitolul II Dispoziţii speciale de competenţă internaţională a instanţelor româneArticolul 1.079Competenţa personală exclusivăInstanţele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate din sfera statutului personal referitoare la:1. acte de stare civilă întocmite în România privind persoane domiciliate în România şi care sunt cetăţeni români sau apatrizi;2. încuviinţarea adopţiei, dacă cel ce urmează a fi adoptat domiciliază în România şi este cetăţean român sau apatrid;3. tutela şi curatela pentru protecţia unei persoane cu domiciliul în România, care este cetăţean român sau apatrid;4. instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană cu domiciliul în România;
*) Art. 74 este redat astfel cum a fost modificat prin art. VII pct. 2 din Legea nr. 138/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014.
**) Art. 81 este redat astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2013, cu modificările ulterioare.
***) Art. 82 este redat astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2013, cu modificările ulterioare.– prevederile art. XI-XIX din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 134/2010 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale acesteia:Art. XI. Abrogat.
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL 582 din 20 iulie 2017, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituţională.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonantele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstiţutionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstiţutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, începând cu data de 20 iulie 2017, sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se suspendă de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice incepând cu data de 3 septembrie 2017, daca legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.Art. XIX. - (1) Dispoziţiile art. 520 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică sesizărilor formulate în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.
*) Alin. (3) al art. XVII este redat astfel cum a fost modificat prin art. VIII al Legii nr. 138/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014.
**) Art. 94 pct. 1 lit. i) a devenit, prin renumerotare, art. 94 pct. 1 lit. j) din prezenta formă republicată.– prevederile art. VI, art. VII pct. 1 şi art. XI-XIII din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 134/2010 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale acesteia:"Art. VI. - Alineatele (1) şi (2) ale articolului 181^1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:Art. 181^1 - (1) Incuviintarea executarii ipotecii mobiliare prin vanzarea bunului ipotecat prevazuta la art. 2.445 din Codul civil este de competenta judecatoriei in a carei circumscriptie isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorul.----------Alin. (1) al art. 181^1 din Legea nr. 71/2011 a fost modificat de art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.(2)Opoziţia la executare prevăzută la art. 2.452 din Codul civil este de competenţa judecătoriei care a încuviinţat vânzarea bunului mobil ipotecat.Alin. (2) al art. 181^1 din Legea nr. 71/2011 a fost modificat de art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.Art. VII. - Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:1. După articolul 12 se introduc trei noi articole, articolele 12^1-12^3, cu următorul cuprins:«Art. 12^1. - Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind verificarea cererii şi regularizarea acesteia nu se aplică în cazul incidentelor procedurale şi nici în procedurile speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispoziţii.Art. 12^2. - Întâmpinarea nu este obligatorie în incidentele procedurale, dacă prin lege nu se prevede altfel.Art. 12^3. - Prin sintagma "preşedintele instanţei" din cuprinsul art. 937*) şi prin termenul "preşedinte" din cuprinsul art. 944**), din Codul de procedură civilă, se înţelege "preşedintele completului de judecată".»..............................................................................Art. XI. - Hotărârile arbitrale sau ale altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, cu excepţia hotărârilor judecătoreşti, precum şi alte înscrisuri pronunţate sau, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formula executorie prevăzută de Codul de procedură civilă.Art. XII. - (1) Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede încuviinţarea de către instanţa de executare a executării silite a hotărârilor judecătoreşti, acestea vor fi puse în executare după încuviinţarea cererii de executare silită de către executorul judecătoresc competent potrivit legii.(2)Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede încuviinţarea de către instanţa de executare a executării silite a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, acestea vor fi puse în executare după învestirea lor cu formulă executorie de către instanţa de executare şi după încuviinţarea cererii de executare silită de către executorul judecătoresc competent potrivit legii.Art. XIII. - Dispoziţiile privitoare la încuviinţarea executării silite a hotărârilor, inclusiv arbitrale, străine rămân aplicabile.Notă
*) Art. 937 a devenit, prin renumerotare, art. 938 din prezenta formă republicată.
**) Art. 944 a devenit, prin renumerotare, art. 945 din prezenta formă republicată.-------
| EMITENT |
| Formă consolidată valabilă la data 22-09-2026 Prezenta formă consolidată este valabilă începând cu data de 08-10-2024 până la data de 22-09-2026 |
Notă CTCE Forma consolidată a CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ (Rep. 2) din Monitorul Oficial nr. 247 din 10 aprilie 2015, la data de 22 Septembrie 2026 este realizată prin includerea modificărilor şi completărilor aduse de: DECIZIA nr. 485 din 23 iunie 2015; DECIZIA nr. 839 din 8 decembrie 2015; DECIZIA nr. 866 din 10 decembrie 2015; DECIZIA nr. 895 din 17 decembrie 2015; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016; RECTIFICAREA nr. 134 din 1 iulie 2010; DECIZIA nr. 169 din 24 martie 2016; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016; LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017; DECIZIA nr. 369 din 30 mai 2017; DECIZIA nr. 290 din 26 aprilie 2018; LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018; DECIZIA nr. 874 din 18 decembrie 2018; DECIZIA nr. 604 din 16 iulie 2020; DECIZIA nr. 832 din 9 decembrie 2021; LEGEA nr. 173 din 8 iunie 2022; LEGEA nr. 192 din 28 iunie 2022; DECIZIA nr. 279 din 17 mai 2022; LEGEA nr. 199 din 7 iulie 2022; LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022; LEGEA nr. 336 din 7 decembrie 2022; LEGEA nr. 57 din 3 martie 2023; LEGEA nr. 214 din 5 iulie 2024; DECIZIA nr. 479 din 17 octombrie 2024.Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat informării utilizatorilor.
Notă **) Republicat în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 134/2010 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, şi ulterior a fost modificată şi completată prin:– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 august 2012, aprobată prin Legea nr. 206/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 13 noiembrie 2012;– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 28 iunie 2013;– Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013.
Notă CTCE Reproducem mai jos prevederile art. I și II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016:Articolul I(1) Termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art. XIII teza I, art. XVIII alin. (1) şi art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2019.(2) Dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.Articolul II(1) Până la data de 31 martie 2017, preşedinţii instanţelor judecătoreşti vor estima necesarul de spaţii pentru aplicarea, la data prevăzută la art. I alin. (1), a dispoziţiilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, privitoare la cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu, precum şi sumele necesare asigurării acestora, inclusiv pentru dotările necesare.(2) Până la data de 31 martie 2017, preşedinţii instanţelor judecătoreşti propun, ţinând seama de necesitatea realizării spaţiilor prevăzute la alin. (1) până la data de 31 decembrie 2018, precum şi a asigurării eficienţei şi a rezonabilităţii costurilor, modalităţile concrete de asigurare a acestor spaţii, cum ar fi reamenajarea sau efectuarea de lucrări de extindere a actualelor imobile, identificarea şi alocarea, în condiţiile legii, a imobilelor necesare funcţionării instanţelor judecătoreşti şi amenajarea corespunzătoare a acestora, precum şi, dacă niciuna dintre acestea nu este posibilă, construcţia de noi sedii. Propunerile formulate vor ţine seama de numărul estimativ de procese de competenţa instanţei respective, numărul judecătorilor care funcţionează în cadrul acelei instanţe, infrastructura existentă la nivelul instanţei respective şi altele asemenea.(3) Datele prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit curţilor de apel, care le centralizează şi le comunică Ministerului Justiţiei până la data de 30 aprilie 2017.(4) Până la data de 30 iunie 2017, Ministerul Justiţiei analizează datele transmise de curţile de apel, întocmeşte şi supune Guvernului spre adoptare, prin hotărâre, planul de acţiune cuprinzând necesarul de spaţii şi limitele minime şi maxime pentru acestea, etapele de realizare, sumele necesare implementării soluţiilor identificate, precum şi modalitatea de asigurare, la nivelul Ministerului Justiţiei, a personalului necesar punerii în aplicare a acestuia.(5) În vederea punerii în aplicare a planului de acţiune prevăzut la alin. (4), Ministerul Justiţiei întreprinde demersurile pentru asigurarea, conform art. 138 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a spaţiilor necesare bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti de către Guvern, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale, cu sprijinul prefecturilor, şi propune sumele necesare care vor fi alocate, în condiţiile legii, de la bugetul de stat.(6) Ministerul Justiţiei monitorizează punerea în aplicare a planului de acţiune prevăzut la alin. (4) şi informează Guvernul cu privire la stadiul punerii sale în aplicare, până la data de 31 decembrie 2017, precum şi, trimestrial, în cursul anului 2018.
Notă Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL 582 din 20 iulie 2017, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituţională.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonantele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstiţutionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstiţutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 20 iulie 2017 - 2 septembrie 2017, sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost suspendată de drept, încetându-și efectele juridice incepând cu data de 3 septembrie 2017, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.Titlul PRELIMINAR Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă şi principiile fundamentale ale procesului civilCapitolul I Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilăArticolul 1Obiectul şi scopul Codului de procedură civilă(1)Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă.(2)În înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea supremaţiei acesteia.Articolul 2Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă(1)Dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă.(2)De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.Articolul 3Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului(1)În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.Articolul 4Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii EuropeneÎn materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor.Capitolul II Principiile fundamentale ale procesului civilArticolul 5Îndatoriri privind primirea şi soluţionarea cererilor(1)Judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii.(2)Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.(3)În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii.(4)Este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.Articolul 6Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil(1)Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în faza executării silite.Articolul 7Legalitatea(1)Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii.(2)Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.Articolul 8EgalitateaÎn procesul civil părţilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal şi fără discriminări.Articolul 9Dreptul de dispoziţie al părţilor(1)Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public.(2)Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.(3)În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de legeNotă
Decizie de respingere: HP nr. 73/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1123 din 25 noiembrie 2021.Articolul 10Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului(1)Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.(2)Dacă o parte deţine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare.Articolul 11Obligaţiile terţilor în desfăşurarea procesuluiOrice persoană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. Cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese.Articolul 12Buna-credinţă(1)Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.(2)Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.(3)De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2).Articolul 13Dreptul la apărare(1)Dreptul la apărare este garantat.(2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii.
La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 13 , Capitolul II , Titlul PRELIMINAR a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(3)Părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.(4)Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.Articolul 14Contradictorialitatea(1)Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.(2)Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.(3)Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.(4)Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.(5)Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.(6)Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.Articolul 15OralitateaProcesele se dezbat oral, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar.Articolul 16NemijlocireaProbele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel.Articolul 17PublicitateaŞedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.Articolul 18Limba desfăşurării procesului(1)Procesul civil se desfăşoară în limba română.(2)Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii.(3)Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.(4)Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română.Articolul 19ContinuitateaJudecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii.Articolul 20Respectarea principiilor fundamentaleJudecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege.Articolul 21Încercarea de împăcare a părţilor(1)Judecătorul va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.(2)În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.Articolul 22Rolul judecătorului în aflarea adevărului(1)Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.(2)Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.(3)Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie.(4)Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.(5)Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.(6)Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.(7)Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă.NotăDecizie de respingere: HP nr. 73/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1123 din 25 noiembrie 2021.Articolul 23Respectul cuvenit justiţiei(1)Cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit faţă de instanţă şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată.(2)Preşedintele veghează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege.Capitolul III Aplicarea legii de procedură civilăArticolul 24Legea aplicabilă proceselor noiDispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.Articolul 25Legea aplicabilă proceselor în curs(1)Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.(2)Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.(3)În cazul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.Articolul 26Legea aplicabilă mijloacelor de probă(1)Legea care guvernează condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii.(2)Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.Articolul 27Legea aplicabilă hotărârilorHotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.Notă
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 3 ianuarie 2019, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonantele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstiţutionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstiţutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 3 ianuarie 2019-16 februarie 2019, dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice in data de 17 februarie 2019, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 63/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1115 din 23 noiembrie 2021.Articolul 28Teritorialitatea legii de procedură(1)Dispoziţiile legii de procedură se aplică tuturor proceselor care se judecă de către instanţele române, sub rezerva unor dispoziţii legale contrare.(2)În cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a.Cartea I Dispoziţii generaleTitlul I Acţiunea civilăArticolul 29NoţiuneAcţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces.Articolul 30Cereri în justiţie(1)Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.(2)Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale.(3)Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii.(4)Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.(5)Constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare.(6)Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.Articolul 31ApărăriApărările formulate în justiţie pot fi de fond sau procedurale.Articolul 32Condiţii de exercitare a acţiunii civile(1)Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia:a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii;b) are calitate procesuală;c) formulează o pretenţie;d) justifică un interes.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor.Articolul 33Interesul de a acţionaInteresul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.Articolul 34Realizarea drepturilor afectate de un termen(1)Cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen.(2)Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligaţiei de întreţinere sau a altei prestaţii periodice.(3)Pot fi încuviinţate, înainte de împlinirea termenului, şi alte cereri pentru executarea la termen a unor obligaţii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului.Articolul 35Constatarea existenţei sau inexistenţei unui dreptCel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.Articolul 36Calitatea procesualăCalitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.Articolul 37Legitimarea procesuală a altor persoaneÎn cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.Articolul 38Transmiterea calităţii procesualeCalitatea de parte se poate transmite legal sau convenţional, ca urmare a transmisiunii, în condiţiile legii, a drepturilor ori situaţiilor juridice deduse judecăţii.Articolul 39Situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succesorilor săi(1)Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părţile iniţiale. Dacă însă transferul este făcut, în condiţiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.(2)În toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanţa va decide, după împrejurări şi ţinând seama de poziţia celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.(3)Hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular.Articolul 40Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile(1)Cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, instanţa va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz.(2)Încălcarea dispoziţiilor prezentului titlu poate, de asemenea, atrage aplicarea şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun.Titlul II Participanţii la procesul civilCapitolul I Judecătorul. IncompatibilitateaArticolul 41Cazuri de incompatibilitate absolută(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs.
La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 41 , Capitolul I , Titlul II , Cartea I a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de admitere: RIL nr. 24/2020, publicatp în Monitorul Oficial nr. 144 din 11 februarie 2021:
În cazul în care judecătorul este învestit să judece o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, dacă din circumstanţele particulare ale litigiului reiese în mod evident că acesta nu este pus în situaţia de a-şi evalua, direct sau indirect, propria hotărâre.
În temeiul art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecătorul care a pronunţat decizia din apel este incompatibil absolut să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva deciziei sale din apel.(2)De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză.Articolul 42Alte cazuri de incompatibilitate(1)Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;3. când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;4. când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părţi;5. dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;6. dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;8. dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;9. dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;10. dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe;11. dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;12. dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau a asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.(2)Dispoziţiile alin. (1) privitoare la soţ se aplică şi în cazul concubinilor.Articolul 43Abţinerea(1)Înainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 şi, când este cazul, va întocmi un referat corespunzător.(2)Judecătorul care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină de la judecarea pricinii.(3)Declaraţia de abţinere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate sau verbal în şedinţă, fiind consemnată în încheiere.Articolul 44Recuzarea(1)Judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri.(2)Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.Articolul 45Invocarea incompatibilităţii absoluteÎn cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii.Articolul 46Judecătorii care pot fi recuzaţiPot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare.Articolul 47Cererea de recuzare. Condiţii(1)Cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească.(2)Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 şi 42.(3)Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi la art. 46, precum şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate.(4)Nerespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.Articolul 48Abţinerea judecătorului recuzat(1)Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abţine.(2)Declaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate.(3)În caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect.(4)În cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa şi asupra cererii de recuzare.Articolul 49Starea cauzei până la soluţionarea cererii(1)Până la soluţionarea declaraţiei de abţinere nu se va face niciun act de procedură în cauză.(2)Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecăţii. Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 14/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 907 din 22 septembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, formularea unei cereri de recuzare, înainte sau după începerea oricăror dezbateri, nu împiedică efectuarea actelor de procedură în continuarea judecăţii, nici dezbaterea în fond a procesului, ci doar pronunţarea hotărârii, până la soluţionarea cererii de recuzare.Articolul 50Compunerea completului de judecată(1)Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile.(2)Când, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară.Articolul 51Procedura de soluţionare a abţinerii sau a recuzării(1)Instanţa hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile.(2)În cazul în care la acelaşi termen s-au formulat cereri de recuzare şi de abţinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună.(3)Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.(4)În cazul admiterii abţinerii sau recuzării întemeiate pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanţa va stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii.(5)Abţinerea sau recuzarea se soluţionează printr-o încheiere care se pronunţă în şedinţă publică.(6)Dacă abţinerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii. În acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate.Articolul 52Procedura de soluţionare de către instanţa superioară(1)Instanţa superioară învestită cu judecarea abţinerii sau recuzării în situaţia prevăzută la art. 50 alin. (2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa.(2)Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază instanţei inferioare.Articolul 53Căi de atac(1)Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.(2)Încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.(3)În cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă. Când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă.Articolul 54Incompatibilitatea altor participanţiDispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, magistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor.Capitolul II PărţileArticolul 55EnumerareSunt părţi reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces.Secţiunea 1 Folosinţa şi exerciţiul drepturilor proceduraleArticolul 56Capacitatea procesuală de folosinţă(1)Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.(2)Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.(3)Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.Articolul 57Capacitatea procesuală de exerciţiu(1)Cel care are calitatea de parte îşi poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.(2)Partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.(3)Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului.(4)Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.(5)Când instanţa constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.(6)Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.Articolul 58Curatela specială(1)În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.(3)Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.(4)Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.Secţiunea a 2-a Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâteArticolul 59Condiţii de existenţăMai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.Articolul 60Regimul juridic al coparticipării procesuale(1)Actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudicia.(2)Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor ori pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinţate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile.(3)Reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuşi să fie citaţi, dacă, potrivit legii, nu au termenul în cunoştinţă. Dispoziţiile art. 202 sunt aplicabile.Secţiunea a 3-a Alte persoane care pot lua parte la judecat㧠1. Intervenţia voluntarăArticolul 61Forme(1)Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.(2)Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.(3)Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.Articolul 62Intervenţia principală(1)Cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.(2)Cererea poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.(3)Cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa de apel.Articolul 63Intervenţia accesorie(1)Cererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător.(2)Intervenţia accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac.Articolul 64Procedura de judecată. Căi de atac(1)Instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc.(2)După ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată.(3) Încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul.
La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 64 , Sectiunea a 3-a , Capitolul II , Titlul II , Cartea I a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(4) În cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de intervenţie de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a acesteia.La data de 21-12-2018 Alineatul (4) din Articolul 64 , Sectiunea a 3-a , Capitolul II , Titlul II , Cartea I a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 65Situaţia intervenientului(1)Intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale.(2)Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenţie. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de el.(3)În cazul intervenţiei principale, după admiterea în principiu, instanţa va stabili un termen în care trebuie depusă întâmpinarea.Articolul 66Judecarea cererii de intervenţie principală(1)Intervenţia principală se judecă odată cu cererea principală.(2)Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuşi dreptul dedus judecăţii. În caz de disjungere, instanţa rămâne în toate cazurile competentă să soluţioneze cererea de intervenţie.(3)Nu se va dispune disjungerea nici atunci când judecarea cererii de intervenţie ar fi întârziată de cererea principală.(4)Intervenţia principală va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins prin unul dintre modurile prevăzute de lege.Articolul 67Judecarea cererii de intervenţie accesorie(1)Judecarea cererii de intervenţie accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanţa este obligată să se pronunţe asupra acesteia prin aceeaşi hotărâre, odată cu fondul.(2)Intervenientul accesoriu poate să săvârşească numai actele de procedură care nu contravin interesului părţii în favoarea căreia a intervenit.(3)După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate să renunţe la judecarea cererii de intervenţie doar cu acordul părţii pentru care a intervenit.(4)Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.§ 2. Intervenţia forțatăI. Chemarea în judecată a altei persoaneArticolul 68Formularea cererii. Termene(1)Oricare dintre părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.(2)Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.(3)Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.Articolul 69Comunicarea cererii(1)Cererea va fi motivată şi, împreună cu înscrisurile care o însoţesc, se va comunica atât celui chemat în judecată, cât şi părţii potrivnice.(2)La exemplarul cererii destinat terţului se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar.(3)Dispoziţiile art. 64 şi 65 se aplică în mod corespunzător.Articolul 70Poziţia terţului în procesCel chemat în judecată dobândeşte poziţia procesuală de reclamant, iar hotărârea îşi produce efectele şi în privinţa sa.Articolul 71Scoaterea pârâtului din proces(1)În cazul prevăzut la art. 70, când pârâtul, chemat în judecată pentru o datorie bănească, recunoaşte datoria şi declară că vrea să o execute faţă de cel căruia îi va fi stabilit dreptul pe cale judecătorească, el va fi scos din proces, dacă a consemnat la dispoziţia instanţei suma datorată.(2)Tot astfel, pârâtul, chemat în judecată pentru predarea unui bun sau a folosinţei acestuia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărâre judecătorească. Bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de către instanţa învestită cu judecarea cauzei, dispoziţiile art. 972 şi următoarele fiind aplicabile.(3)În aceste cazuri, judecata va continua numai între reclamant şi terţul chemat în judecată. Hotărârea se va comunica şi pârâtului, căruia îi este opozabilă.II. Chemarea în garanţieArticolul 72Condiţii(1)Partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.(2)În aceleaşi condiţii, cel chemat în garanţie poate să cheme în garanţie o altă persoană.Articolul 73Formularea cererii. Termene(1)Cererea va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.(2)Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.(3)Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.Articolul 74Procedura de judecată(1)Instanţa va comunica celui chemat în garanţie cererea şi copii de pe înscrisurile ce o însoţesc, precum şi copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar.(2)Dispoziţiile art. 64 şi art. 65 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător.(3)În termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), cel chemat în garanţie trebuie să depună întâmpinare şi poate să formuleze cererea prevăzută la art. 72 alin. (2).(4)Cererea de chemare în garanţie se judecă odată cu cererea principală. Cu toate acestea, dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat. În acest din urmă caz, judecarea cererii de chemare în garanţie va fi suspendată până la soluţionarea cererii principale.III. Arătarea titularului dreptuluiArticolul 75CondiţiiPârâtul care deţine un bun pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.Articolul 76Formularea cererii. TermenCererea va fi motivată şi se va depune înaintea primei instanţe în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării. Dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se poate face cel mai târziu la primul termen de judecată.Articolul 77Procedura de judecată(1)Cererea, împreună cu înscrisurile care o însoţesc şi o copie de pe cererea de chemare în judecată, de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar, va fi comunicată celui arătat ca titular al dreptului.(2)Dispoziţiile art. 64 şi 65 se aplică în mod corespunzător.(3)Dacă acela arătat ca titular al dreptului recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din proces.(4)Dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când cel arătat ca titular nu se înfăţişează sau contestă cele susţinute de pârât, terţul dobândeşte calitatea de intervenient principal, dispoziţiile art. 62 şi art. 64-66 aplicându-se în mod corespunzător.IV. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoaneArticolul 78Condiţii. Termen(1)În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.(2)În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.(3)Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.(4)Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.(5)Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai apelului.Articolul 79Procedura de judecată(1)Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaţia comunicându-i-se, în copie, şi încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum şi înscrisurile anexate acestora. Prin citaţie i se va comunica şi termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească; termenul nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză.(2)El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. Instanţa, la cererea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta.Secţiunea a 4-a Reprezentarea părţilor în judecat㧠1. Dispoziții generaleArticolul 80Formele reprezentării(1)Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară.(2)Persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciţiu vor sta în judecată prin reprezentant legal.(3)Părţile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei.(4)Când legea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării.(5) Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.La data de 21-12-2018 Alineatul (5) din Articolul 80 , Sectiunea a 4-a , Capitolul II , Titlul II , Cartea I a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 81Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului(1)Renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente.(2) Actele procedurale de dispoziţie prevăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor care beneficiază de tutelă specială şi ai dispăruţilor, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.La data de 18-08-2022 Alineatul (2) din Articolul 81 , Subsectiunea 1. , Sectiunea a 4-a , Capitolul II , Titlul II , Cartea I a fost modificat de Punctul 1, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
NotăConform articolului 22, Capitolul IV din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022, în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, referirile la măsura punerii sub interdicţie judecătorească, respectiv la persoana pusă sub interdicţie judecătorească se consideră a fi făcute la măsura consilierii judiciare sau a tutelei speciale, respectiv la persoana care beneficiază de consiliere judiciară sau de tutelă specială.Articolul 82Lipsa dovezii calităţii de reprezentant(1)Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.(2)Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.§ 2. Dispoziţii speciale privind reprezentarea convenţională Articolul 83Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice(1)În faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.(2)În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept. (3)În cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
La data de 21-12-2018 Articolul 83 din Sectiunea a 4-a , Capitolul II , Titlul II , Cartea I a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 84Reprezentarea convenţională a persoanelor juridice(1)Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.(2)Abrogat.La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 84 , Sectiunea a 4-a , Capitolul II , Titlul II , Cartea I a fost abrogat de Punctul 6, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi entităţilor arătate la art. 56 alin. (2).La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 84 , Sectiunea a 4-a , Capitolul II , Titlul II , Cartea I a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 85Forma mandatului(1)Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris autentic.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu arătarea limitelor şi a duratei reprezentării.(3)Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.Articolul 86Mandatul generalMandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.Articolul 87Conţinutul mandatului(1)Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte.(2)Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate. În aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de parte. Susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri.Articolul 88Încetarea mandatului(1) Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici în cazul în care cu privire la acesta a fost instituită consilierea judiciară sau tutela specială. Mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau, în cazul celui cu privire la care a fost instituită tutela specială, de către reprezentantul legal al acestuia.(2) În cazul mandantului care beneficiază de consiliere judiciară, mandatul poate fi retras de către persoana ocrotită, cu încuviinţarea tutorelui acesteia.La data de 18-08-2022 Articolul 88 din Subsectiunea 2. , Sectiunea a 4-a , Capitolul II , Titlul II , Cartea I a fost modificat de Punctul 2, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 89Renunţarea la mandat şi revocarea mandatului(1)Renunţarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţa de judecată şi în prezenţa ei.(2)Mandatarul care renunţă la împuternicire este ţinut să înştiinţeze atât pe cel care i-a dat mandatul, cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul imediat următor renunţării. Mandatarul nu poate renunţa la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac.Secţiunea a 5-a Asistenţa judiciarăArticolul 90Condiţii de acordare(1)Cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.(2)Asistenţa judiciară cuprinde:a) acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege;b) apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat desemnat de barou;c) orice alte modalităţi prevăzute de lege.(3)Asistenţa judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte.(4)Persoanele juridice pot beneficia de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii speciale.Articolul 91Dispoziţii specialeDispoziţiile cuprinse în legi speciale privind scutirea de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri luate în vederea administrării creanţelor fiscale rămân aplicabile.Capitolul III Participarea Ministerului Public în procesul civilArticolul 92Modalităţi de participare(1) Procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar, pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.La data de 18-08-2022 Alineatul (1) din Articolul 92 , Capitolul III , Titlul II , Cartea I a fost modificat de Punctul 3, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
(2)Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor.(3)În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, sub sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii.(4)Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în cazurile prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată, în condiţiile legii.(5)Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1).(6)În toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru şi nici cauţiune.Articolul 93Efecte faţă de titularul dreptuluiÎn cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1), titularul dreptului va fi introdus în proces şi se va putea prevala de dispoziţiile art. 406, 408, 409 şi art. 438-440, iar dacă procurorul îşi va retrage cererea, va putea cere continuarea judecăţii sau a executării silite.Titlul III Competenţa instanţelor judecătoreştiCapitolul I Competenţa materialăSecţiunea 1 Competenţa după materie şi valoareArticolul 94JudecătoriaJudecătoriile judecă:1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, date de lege în competenţa instanţelor judecătoreşti;La data de 21-12-2018 Litera b) din Punctul 1. , Articolul 94 , Sectiunea 1 , Capitolul I , Titlul III , Cartea I a fost modificată de Punctul 8, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de admitere: RIL nr. 28/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 31 ianuarie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (atât în redactarea anterioară Legii nr. 310/2018, cât şi în redactarea ulterioară acestei legi), art. 100 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 2 alin. (1) lit. c), f) şi i) şi alin. (2) şi art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, revine judecătoriilor competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cererilor în anulare/contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor emise de primari în soluţionarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă.c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;d) cererile de evacuare;e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;g) cererile posesorii;h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 1/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 337 din 21 aprilie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil şi ale art. 94 pct. 1 lit. h) şi k) şi art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul este instanţa competentă material în ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei care aduce atingere unor drepturi nepatrimoniale, cereri întemeiate pe prevederile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, atunci când acestea sunt formulate simultan cu cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul civil de a se acorda despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care nu depăşesc valoarea de 200.000 lei inclusiv.i) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;j) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;j^1) cererile în materie de moştenire, indiferent de valoare;
La data de 21-12-2018 Punctul 1. din Articolul 94 , Sectiunea 1 , Capitolul I , Titlul III , Cartea I a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
j^2) cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare;La data de 21-12-2018 Punctul 1. din Articolul 94 , Sectiunea 1 , Capitolul I , Titlul III , Cartea I a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
j^3) cererile în materia fondului funciar, cu excepţia celor date prin lege specială în competenţa altor instanţe;La data de 21-12-2018 Punctul 1. din Articolul 94 , Sectiunea 1 , Capitolul I , Titlul III , Cartea I a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;NotăDecizie de admitere: RIL nr. 1/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 337 din 21 aprilie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil şi ale art. 94 pct. 1 lit. h) şi k) şi art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul este instanţa competentă material în ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei care aduce atingere unor drepturi nepatrimoniale, cereri întemeiate pe prevederile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, atunci când acestea sunt formulate simultan cu cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul civil de a se acorda despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care nu depăşesc valoarea de 200.000 lei inclusiv.2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;3. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 32/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 455 din 25 mai 2023.Articolul 95TribunalulTribunalele judecă:1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe;Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 1/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 337 din 21 aprilie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil şi ale art. 94 pct. 1 lit. h) şi k) şi art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul este instanţa competentă material în ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect cereri de constatare a caracterului ilicit al faptei care aduce atingere unor drepturi nepatrimoniale, cereri întemeiate pe prevederile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, atunci când acestea sunt formulate simultan cu cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul civil de a se acorda despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat care nu depăşesc valoarea de 200.000 lei inclusiv.2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă;3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;
La data de 21-12-2018 Punctul 3. din Articolul 95 , Sectiunea 1 , Capitolul I , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.Articolul 96Curtea de apelCurţile de apel judecă:1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;La data de 21-12-2018 Punctul 3. din Articolul 96 , Sectiunea 1 , Capitolul I , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.NotăPotrivit articolului IV din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018, recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de tribunale în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de curţile de apel, iar recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de curţile de apel în cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Articolul 97Înalta Curte de Casaţie şi JustiţieÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;2. recursurile în interesul legii;3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.Notă
Potrivit articolului IV din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018, recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de tribunale în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de curţile de apel, iar recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de curţile de apel în cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Secţiunea a 2-a Determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţăArticolul 98Reguli generale(1)Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.(2)Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.(3)În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.Articolul 99Cazul mai multor capete principale de cerere(1)Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.(2)În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.Articolul 100Cererea formulată de mai mulţi reclamanţi(1)Dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte.(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi atunci când unul sau mai mulţi reclamanţi formulează, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, pretenţii împotriva mai multor pârâţi, invocând raporturi juridice distincte şi fără legătură între ele.Articolul 101Valoarea cererii în cazuri speciale(1)În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii.(2)Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.(3)În cererile de aceeaşi natură, privitoare la contracte de locaţiune ori de leasing, precum şi în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socoteşte după chiria sau arenda anuală.Articolul 102Cererea de plată parţialăCând prin acţiune se cere plata unei părţi dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă.Articolul 103Cererea privind prestaţii succesiveÎn cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterminată, valoarea lor se socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate.Articolul 104Cererile în materie imobiliară(1)În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale.(2)În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispoziţiile art. 98.Articolul 105Abrogat.
La data de 21-12-2018 Articolul 105 din Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul III , Cartea I a fost abrogat de Punctul 12, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 106Dispoziţii speciale(1)Instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi la judecarea căilor de atac.Capitolul II Competenţa teritorialăArticolul 107Regula generală(1)Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.(2)Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 21/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1114 din 23 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 din Codul de procedură civilă stabileşte că sintagma „loc al producerii prejudiciului“ în acţiunile în pretenţii formulate de organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, având ca obiect obligarea utilizatorilor de a achita remuneraţiile cuvenite pentru comunicarea publică/radiodifuzarea neautorizată a fonogramelor de comerţ sau publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, corespunde locului săvârşirii faptei ilicite, iar nu celui al efectuării plăţii prejudiciului.Articolul 108Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscutDacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz.Articolul 109Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminteCererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.Articolul 110Cererile îndreptate împotriva unei entităţi fără personalitate juridicăCererea de chemare în judecată împotriva unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanţa competentă pentru persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective.Articolul 111Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept publicCererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.Articolul 112Pluralitatea de pârâţi(1)Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.(2)Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.Articolul 113Competenţa teritorială alternativă(1)În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente:1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei;2. instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii;3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract;4. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului;5. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară;6. instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;7. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 21/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1114 din 23 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 din Codul de procedură civilă stabileşte că sintagma „loc al producerii prejudiciului“ în acţiunile în pretenţii formulate de organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, având ca obiect obligarea utilizatorilor de a achita remuneraţiile cuvenite pentru comunicarea publică/radiodifuzarea neautorizată a fonogramelor de comerţ sau publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, corespunde locului săvârşirii faptei ilicite, iar nu celui al efectuării plăţii prejudiciului.(2)Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.Articolul 114Cereri în materie de tutelă şi familie(1)Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.(2)În cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, este, de asemenea, competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit.Articolul 115Cererile în materie de asigurări(1)În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află:1. domiciliul sau sediul asiguratului;2. bunurile asigurate;3. locul unde s-a produs riscul asigurat.(2)Alegerea competenţei prin convenţie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire.(3)În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.(4)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale şi aeriene.Articolul 116Alegerea instanţeiReclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 21/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1114 din 23 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 din Codul de procedură civilă stabileşte că sintagma „loc al producerii prejudiciului“ în acţiunile în pretenţii formulate de organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, având ca obiect obligarea utilizatorilor de a achita remuneraţiile cuvenite pentru comunicarea publică/radiodifuzarea neautorizată a fonogramelor de comerţ sau publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, corespunde locului săvârşirii faptei ilicite, iar nu celui al efectuării plăţii prejudiciului.Articolul 117Cererile privitoare la imobile(1)Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.(2)Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.Articolul 118Cererile privitoare la moştenire(1)În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.(2)Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.Articolul 119Cereri privitoare la societăţiCererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal.Articolul 120Cereri privitoare la insolvenţă sau concordatul preventivCererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.Articolul 121Cererile împotriva unui consumatorCererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.Capitolul III Dispoziţii specialeArticolul 122Regimul regulilor de competenţăReguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod.Articolul 123Cereri accesorii, adiţionale şi incidentale(1)Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.(3)Când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.Articolul 124Apărări şi incidente procedurale(1)Instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivă a altei instanţe.(2)Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.Articolul 125Cererea în constatareÎn cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.Articolul 126Alegerea de competenţă(1)Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.(2)În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.Articolul 127Competenţa facultativă(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 127 , Capitolul III , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 127 , Capitolul III , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2^1)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.La data de 21-12-2018 Articolul 127 din Capitolul III , Titlul III , Cartea I a fost completat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.Articolul 128Incidente privind arbitrajulCompetenţa ce revine instanţelor judecătoreşti în legătură cu incidentele privind arbitrajul reglementat de prezentul cod aparţine în toate cazurile tribunalului în circumscripţia căruia are loc arbitrajul.Capitolul IV Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţeiSecţiunea 1 Necompetenţa şi conflictele de competenţăArticolul 129Excepţia de necompetenţă(1)Necompetenţa este de ordine publică sau privată.(2)Necompetenţa este de ordine publică:1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat;La data de 21-12-2018 Punctul 2. din Alineatul (2) , Articolul 129 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
– în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.(3)În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.Articolul 130Invocarea excepţiei(1)Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 130 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 16, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
– în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).(3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 130 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 16, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(4)Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.Articolul 131Verificarea competenţei(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 131 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 17, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de admitere: RIL nr. 27/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării este obligată să îşi verifice competenţa potrivit dispoziţiilor generale, iar în cazul în care constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pe fond, trebuie să pronunţe o soluţie de declinare a competenţei în favoarea instanţei de executare.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
– în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).(2)În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 31/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 19 februarie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din Codul de procedură civilă, instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă.Articolul 132Soluţionarea excepţiei(1)Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.(2)Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză.(3)Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.(4)Dacă instanţa se declară necompetentă şi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de competenţa instanţelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară.Articolul 133Conflictul de competenţă. CazuriExistă conflict de competenţă:1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces;2. când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
– în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).Articolul 134Suspendarea procesuluiInstanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va înainta dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul.Articolul 135Soluţionarea conflictului de competenţă(1)Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.(2)Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.(3)Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict.(4)Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 8/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 627 din 25 iunie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 135 şi art. 136 din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:
Completul de judecată competent să soluţioneze conflictul de competenţă ivit în calea de atac a apelului sau în calea de atac a recursului are compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual al cauzei în care s-a ivit, cu excepţia conflictelor date de lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se soluţionează în complet de 3 judecători, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, sau în complet de 5 judecători, în cazul prevăzut de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Articolul 136Dispoziţii speciale(1)Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.(2)Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.(3)Conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se soluţionează de Completul de 5 judecători.(4)Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 8/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 627 din 25 iunie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 135 şi art. 136 din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte următoarele:
Completul de judecată competent să soluţioneze conflictul de competenţă ivit în calea de atac a apelului sau în calea de atac a recursului are compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual al cauzei în care s-a ivit, cu excepţia conflictelor date de lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se soluţionează în complet de 3 judecători, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, sau în complet de 5 judecători, în cazul prevăzut de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
– în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).Articolul 137Probele administrate în faţa instanţei necompetenteÎn cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.Secţiunea a 2-a Litispendenţa şi conexitateaArticolul 138Excepţia litispendenţei(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte.(2)Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faţa instanţelor de fond.(3)Când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite.(4)Când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad.(5)Încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul.(6)Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului.(7)Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiaşi instanţe.Articolul 139Excepţia conexităţii(1)Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.(2)Excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.(3)Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul şi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe. Dacă instanţele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanţa superioară în grad.(4)Când una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se face la acea instanţă. Dispoziţiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.(5)În orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse şi judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată.Secţiunea a 3-a Strămutarea proceselor. Delegarea instanţeiArticolul 140Temeiul strămutării(1)Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică.(2)Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale.(3)Constituie motiv de siguranţă publică împrejurările excepţionale care presupun că judecata procesului la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.Articolul 141Cererea de strămutare(1)Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului.(2)Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranţă publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Articolul 142Instanţa competentă(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, precum şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.
La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 142 , Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 18, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2)Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii instanţa de la care se cere strămutarea.(3)La primirea cererii de strămutare, instanţa competentă să o soluţioneze va putea să solicite dosarul cauzei.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 10/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, stabileşte că:
Cererea de strămutare, de competenţa curţii de apel, a unui proces aflat în etapa apelului sau a recursului se soluţionează în compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual respectiv.Articolul 143Suspendarea judecării procesului(1)La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată.(2)Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac.(3)Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanţei de la care s-a cerut strămutarea.Articolul 144Judecarea cererii(1)Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces.(2) Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.
La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 144 , Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(3)Instanţa de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoştinţată, de îndată, despre admiterea sau respingerea cererii de strămutare.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 10/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, stabileşte că:
Cererea de strămutare, de competenţa curţii de apel, a unui proces aflat în etapa apelului sau a recursului se soluţionează în compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual respectiv.Articolul 145Efectele admiterii cererii.(1)În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la care se cere strămutarea.Notă
*) A se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 558/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.Notă
*) Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 9 mai 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi şi ale art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, stabilindu-se că respectivele dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În concluzie, în intervalul 9 mai 2016-23 iunie 2016, dispoziţiile invocate mai sus au fost suspendate de drept, în măsura în care motivul de bănuială legitimă se raportează la calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului, încetându-și efectele juridice în data de 24 iunie 2016, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(2)Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. În cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.(3)Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripţia celei care a soluţionat calea de atac.Articolul 146Formularea unei noi cereri de strămutare(1)Strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.(2)Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibilă dacă pricina se află pe rolul aceleiaşi instanţe.Articolul 147Delegarea instanţeiCând, din cauza unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece procesul.Titlul IV Actele de procedurăCapitolul I Forma cererilorArticolul 148Condiţiile generale(1)Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, motivele cererii, precum şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea.(2)Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.(3)Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care prezentul cod prevede condiţia formei scrise a susţinerilor, apărărilor sau a concluziilor părţilor ori a altor acte de procedură adresate instanţelor judecătoreşti.(4)În cazurile anume prevăzute de lege, cererile făcute în şedinţă, la orice instanţă, se pot formula şi oral, făcându-se menţiune despre aceasta în încheiere.(5)Dacă din orice motive, cererea nu poate fi semnată la termenul când a fost depusă sau, după caz, la primul termen ce urmează, judecătorul va stabili identitatea părţii prin unul dintre mijloacele prevăzute de lege, îi va citi conţinutul cererii şi îi va lua consimţământul cu privire la aceasta. Despre toate acestea se va face menţiune în încheiere.(6)Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.Articolul 149Numărul de exemplare(1)Când cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, în afară de cazurile în care părţile au un reprezentant comun sau partea figurează în mai multe calităţi juridice, când se va face într-un singur exemplar. În toate cazurile este necesar şi un exemplar pentru instanţă.(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul prevăzut la art. 148 alin. (4), grefierul de şedinţă fiind ţinut să întocmească din oficiu copiile de pe încheiere necesare pentru comunicare.(3)Dacă obligaţia prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanţa va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acestei obligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie.(4)În cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poştă electronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. Dispoziţiile art. 154 alin. (6) rămân aplicabile.Articolul 150Înscrisurile anexate(1)La fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înţelege a se folosi în proces.(2)Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul.(3)Se vor putea depune în copie numai părţile din înscris referitoare la proces, urmând ca instanţa să ordone, dacă va fi nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime.(4)Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condiţiile legii speciale.(5)Dispoziţiile art. 149 se aplică în mod corespunzător.Articolul 151Cererea formulată prin reprezentant(1)Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.(2)Avocatul şi consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.(3)Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale.(4)Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.(5)Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociaţii, societăţi ori alte entităţi fără personalitate juridică, înfiinţată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiţie.Articolul 152Cererea greşit denumităCererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.Capitolul II Citarea şi comunicarea actelor de procedurăArticolul 153Obligaţia de a cita părţile(1)Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.(2)Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.Articolul 154Organe competente şi modalităţi de comunicare(1)Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.(2)Comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163. Plicul va purta menţiunea "PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE".(3)Instanţa solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163.
La data de 21-12-2018 Alineatul (4) din Articolul 154 , Capitolul II , Titlul IV , Cartea I a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(5)La cererea părţii interesate şi pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea face în mod nemijlocit prin executori judecătoreşti, care vor fi ţinuţi să îndeplinească formalităţile procedurale prevăzute în prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid, în acest din urmă caz dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător.(6) Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Comunicarea actelor de procedură va fi însoţită de semnătura electronică calificată sau semnătura electronică avansată bazată pe un certificat pentru semnătură electronică emis de o autoritate sau o instituţie publică din România, care va înlocui ştampila instanţei şi semnătura grefierului de şedinţă din menţiunile obligatorii ale citaţiei.La data de 08-10-2024 Alineatul (6) , Articolul 154 , Capitolul II , Titlul IV , Cartea I a fost modificat de Punctul 1. , Alineatul (10) , Articolul 36 , Capitolul IX din LEGEA nr. 214 din 5 iulie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 647 din 8 iulie 2024
NotăDecizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.(6^1)Citaţiile şi celelalte acte de procedură menţionate la alin. (6) se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta.
La data de 21-12-2018 Articolul 154 din Capitolul II , Titlul IV , Cartea I a fost completat de Punctul 21, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.(7)Instanţa va verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen.(8)În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice. Acestea au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele de date electronice şi sistemele de informare deţinute.Articolul 154^1Comunicarea hotărârilor judecătoreşti(1) Comunicarea hotărârilor judecătoreşti se va face, din oficiu, prin poştă electronică dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop direct sau la solicitarea expresă a instanţei în timpul procesului. Comunicarea va fi semnată cu o semnătură electronică calificată sau o semnătură electronică avansată creată cu un certificat pentru semnătură electronică emis de o autoritate sau o instituţie publică din România, care va înlocui ştampila instanţei şi semnătura grefierului de şedinţă.
La data de 08-10-2024 Alineatul (1) , Articolul 154^1 , Capitolul II , Titlul IV , Cartea I a fost modificat de Punctul 2. , Alineatul (10) , Articolul 36 , Capitolul IX din LEGEA nr. 214 din 5 iulie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 647 din 8 iulie 2024
(2)Hotărârile judecătoreşti se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta. (3)Dacă comunicarea prin poştă electronică nu este posibilă din pricina lipsei datelor în acest sens sau sistemul folosit indică eroare în transmiterea prin poştă electronică, comunicarea hotărârilor judecătoreşti se va face potrivit art. 154.La data de 02-07-2022 Capitolul II din Titlul IV , Cartea I a fost completat de ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 192 din 28 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 643 din 29 iunie 2022
Articolul 155Locul citării(1)Vor fi citaţi:1. statul, prin Ministerul Finanţelor Publice sau alte organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora;2. unităţile administrativ-teritoriale şi celelalte persoane juridice de drept public, prin cei însărcinaţi să le reprezinte în justiţie, la sediul acestora;3. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor;4. asociaţiile, societăţile şi alte entităţi fără personalitate juridică constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia;5. cei supuşi procedurii insolvenţei, precum şi creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale;6. persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă;7. persoanele fără capacitate de exerciţiu, prin reprezentanţii lor legali, la domiciliul, reşedinţa ori sediul acestora, după caz; în caz de numire a unui curator special, potrivit art. 58, citarea se va face prin acest curator, la sediul său profesional;La data de 18-08-2022 Punctul 7. din Alineatul (1) , Articolul 155 , Capitolul II , Titlul IV , Cartea I a fost modificat de Punctul 4, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
7^1. persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă, personal şi prin ocrotitorii lor legali, la domiciliul, reşedinţa ori sediul acestora, după caz; în caz de numire a unui curator special, potrivit art. 58, citarea se va face şi prin acest curator, la sediul său profesional;La data de 18-08-2022 Alineatul (1) din Articolul 155 , Capitolul II , Titlul IV , Cartea I a fost completat de Punctul 5, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
8. bolnavii internaţi în unităţi sanitare, la administraţia acestora;9. militarii încazarmaţi, la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia;10. cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale, alta decât militară, dacă nu au domiciliul cunoscut, la căpitănia portului unde este înregistrată nava;11. deţinuţii, la administraţia locului de deţinere;12. personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare şi cetăţenii români trimişi să lucreze în cadrul personalului organizaţiilor internaţionale, precum şi membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alţi cetăţeni români, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii familiilor care îi însoţesc, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află unitatea care i-a trimis în străinătate;13. persoanele care se află în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 12, dacă au domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la poşta română, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel. Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu este cunoscut/cunoscută, citarea se face potrivit art. 167. În toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat numai acesta din urmă;14. cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, potrivit art. 167;15. moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special numit de instanţă, la domiciliul acestuia.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 1 şi 2, statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, unităţile administrativ-teritoriale, precum şi celelalte persoane juridice de drept public îşi pot alege un sediu procesual la care vor fi comunicate toate actele de procedură.Articolul 156Obligaţia alegerii locului cităriiPersoanele care se află în străinătate, citate potrivit art. 155 alin. (1) pct. 12 şi 13, pentru primul termen de judecată, vor fi înştiinţate prin citaţie că au obligaţia de a-şi alege un domiciliu în România unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care acestea nu se conformează, comunicările li se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.Articolul 157Cuprinsul citaţiei(1)Citaţia va cuprinde:a) denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului;b) data emiterii citaţiei;c) numărul dosarului;d) anul, luna, ziua şi ora înfăţişării;e) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum şi locul unde se citează;f) calitatea celui citat;g) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii;h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate de cel citat;i) menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;j) alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă;k) ştampila instanţei şi semnătura grefierului.(2)În citaţie se menţionează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum şi dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citaţia alte acte de procedură. În cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în citaţie se va menţiona obligaţia pârâtului de a-şi pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înţelege să se folosească, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres.(3)Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.Articolul 158Alegerea locului citării şi al comunicării altor acte de procedură(1)În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.(2)Partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuţa poştală.Articolul 159Termenul pentru înmânarea citaţieiCitaţia şi celelalte acte de procedură, sub sancţiunea nulităţii, vor fi înmânate părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. În cazuri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citaţiei ori actului de procedură, despre aceasta făcându-se menţiune în citaţie sau în actul de procedură.Articolul 160Invocarea şi înlăturarea neregularităţilor privind citarea(1)Dacă partea prezentă în instanţă, personal sau prin reprezentant, nu a primit citaţia sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citaţia sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părţii interesate.(2)Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.(3)În lipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată şi de celelalte părţi ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.Articolul 161Înmânarea făcută personal celui citat(1)Înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face personal celui citat, la locul citării stabilit potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6.(2)Înmânarea se poate face oriunde se află cel citat.(3)Pentru cei care locuiesc în hotel sau cămin, citaţia se predă, în lipsa lor, administratorului hotelului ori aşezământului, iar, în lipsa acestuia, portarului ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte.(4)Pentru cei care se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la unitatea din care fac parte.(5)Celor care alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, în lipsa unui domiciliu cunoscut, înmânarea se face la căpitănia portului unde se găseşte înregistrată nava.(6)Pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii.(7)Pentru bolnavii aflaţi în spitale, sanatorii sau alte asemenea aşezăminte de asistenţă medicală ori socială, înmânarea se face la administraţia acestora.Articolul 162Înmânarea făcută altor persoane(1)Înmânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 şi pct. 12 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public ori executor judecătoresc se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care va semna dovada. În lipsa acestora, înmânarea citaţiei sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea şi calitatea sa.(2)În cazurile prevăzute la art. 161 alin. (4)-(7), unitatea unde se află cel citat îi va înmâna de îndată acestuia citaţia ori, după caz, actul de procedură comunicat sub luare de dovadă, certificându-i semnătura sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obţine semnătura lui. În acest din urmă caz se va proceda potrivit alin. (1). Dovada se va preda agentului ori va fi trimisă direct instanţei, dacă înmânarea citaţiei nu s-a putut face de îndată.Articolul 163Procedura de comunicare(1)Comunicarea citaţiei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea.(2)Dacă destinatarul primeşte citaţia, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna, agentul va întocmi un proces-verbal în care va arăta aceste împrejurări.(3)Dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală. În lipsa cutiei poştale, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare care trebuie să cuprindă:a) anul, luna, ziua şi ora când depunerea sau, după caz, afişarea a fost făcută;b) numele şi prenumele celui care a făcut depunerea sau, după caz, afişarea şi funcţia acestuia;c) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui înştiinţat;d) numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea instanţei pe rolul căreia se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia;e) arătarea actelor de procedură despre a căror comunicare este vorba;f) menţiunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afişarea înştiinţării ori, când există urgenţă, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanţei de judecată pentru a i se comunica citaţia. Când domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanţa de judecată îşi are sediul, înştiinţarea va cuprinde menţiunea că pentru a i se comunica citaţia destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul;g) menţiunea că, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;h) semnătura celui care a depus sau afişat înştiinţarea.(4)Menţiunile de la alin. (3) lit. c)-g) se completează de către grefa instanţei. Termenele prevăzute la alin. (3) lit. f) şi g) se calculează zi cu zi.(5)Despre împrejurările arătate la alin. (3) agentul va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde menţiunile arătate la art. 164, acesta făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.NotăDecizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.(6)Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa.(7)Când destinatarul locuieşte într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente şi nu este găsit la această locuinţă a sa, agentul îi va comunica citaţia administratorului, portarului sau celui care, în mod obişnuit, îl înlocuieşte. În aceste cazuri, persoana care primeşte citaţia va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(8)În cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) şi (7), precum şi atunci când acestea, deşi prezente, refuză să primească actul, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (3)-(5).(9)În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (8), agentul are obligaţia ca, în termen de cel mult 24 de ore de la depunerea sau afişarea înştiinţării, să depună citaţia, precum şi procesul-verbal prevăzut la alin. (5), la sediul instanţei de judecată care a emis citaţia ori, după caz, la cel al primăriei în raza căreia destinatarul locuieşte sau îşi are sediul, urmând ca acestea să comunice citaţia.(10)Când părţii sau reprezentantului ei i s-a înmânat citaţia de către funcţionarul anume desemnat în cadrul primăriei, acesta are obligaţia ca, în termen de cel mult 24 de ore de la înmânare, să înainteze instanţei de judecată dovada de înmânare prevăzută la alin. (1), precum şi procesul-verbal prevăzut la alin. (5).(11)Când termenul prevăzut la alin. (3) lit. f) s-a împlinit fără ca partea sau un reprezentant al ei să se prezinte la primărie pentru a i se înmâna citaţia, funcţionarul anume însărcinat din cadrul primăriei va înainta instanţei de judecată, de îndată, citaţia ce trebuia comunicată, precum şi procesul-verbal prevăzut la alin. (5).(11^1)Atunci când comunicarea actelor s-a realizat potrivit prevederilor art. 154 alin. (6) mesajul de comunicare către destinatar primit de la sistem constituie dovada de comunicare. Acesta se va lista şi se va ataşa la dosarul cauzei.
La data de 21-12-2018 Articolul 163 din Capitolul II , Titlul IV , Cartea I a fost completat de Punctul 22, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(12)Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.Articolul 164Cuprinsul dovezii de înmânare şi al procesului-verbal(1)Dovada de înmânare a citaţiei sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde:a) anul, luna, ziua şi ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit;b) numele, prenumele şi funcţia agentului, precum şi, dacă este cazul, ale funcţionarului de la primărie;c) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, şi domiciliul ori sediul destinatarului, cu arătarea numărului etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel citat locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje ori apartamente sau în hotel, precum şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, depus în cutia poştală ori afişat pe uşa locuinţei. Dacă actul de procedură a fost înmânat în alt loc, se va face menţiune despre aceasta;d) numele, prenumele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului;e) denumirea instanţei de la care emană citaţia ori alt act de procedură şi numărul dosarului;f) semnătura celui care a primit citaţia sau alt act de procedură, precum şi semnătura agentului sau, după caz, funcţionarului de la primărie care o certifică, iar în cazul în care se întocmeşte proces-verbal, semnătura agentului, respectiv a funcţionarului primăriei.(2)Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, şi arătarea motivelor pentru care a fost întocmit.(3)Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi f) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.(4)Menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.NotăDecizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.Articolul 165Data îndeplinirii proceduriiProcedura se socoteşte îndeplinită:1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal;2. în cazul citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poştă sau curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (4) şi (5), procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării, potrivit art. 163, de către funcţionarul poştal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondenţa;3. în cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate potrivit prevederilor art. 154 alin. (6), procedura se socoteşte îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea.
La data de 21-12-2018 Punctul 3. din Articolul 165 , Capitolul II , Titlul IV , Cartea I a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 166Imposibilitatea de a comunica actul de procedurăCând comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuinţat ori destinatarul actului nu mai locuieşte în imobilul respectiv sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare, agentul va raporta cazul grefei instanţei spre a înştiinţa din timp partea care a cerut comunicarea despre această împrejurare şi a-i pune în vedere să facă demersuri pentru a obţine noua adresă unde urmează a se face comunicarea.Articolul 167Citarea prin publicitate(1)Când reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate.(2)Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente şi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciază că este necesar, instanţa va dispune şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.(3)Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.(4)Procedura se socoteşte îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citaţiei, potrivit dispoziţiilor alin. (2).(5)Dacă cel citat se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi sancţionat potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. c).Articolul 168AfişareaCând legea sau instanţa dispune ca citarea părţilor sau comunicarea anumitor acte de procedură să se facă prin afişare, această afişare se va face la instanţă de către grefier, iar în afara instanţei, de agenţii însărcinaţi cu comunicarea actelor de procedură, încheindu-se un proces-verbal, potrivit art. 164, ce se va depune la dosar.Articolul 169Comunicarea între avocaţi sau consilieri juridiciDupă sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările ori alte acte se pot comunica direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte cererea va atesta primirea pe însuşi exemplarul care urmează a fi depus la instanţă sau, după caz, prin orice alte mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri.Articolul 170Comunicarea în instanţă(1)Partea prezentă în instanţă personal, prin avocat sau prin alt reprezentant este obligată să primească actele de procedură şi orice înscris folosit în proces, care i se comunică în şedinţă. Dacă se refuză primirea, actele şi înscrisurile se consideră comunicate prin depunerea lor la dosar, de unde, la cerere, partea le poate primi sub semnătură.(2)Partea are dreptul să ridice şi între termene, sub semnătură, actele de procedură şi înscrisurile prevăzute la alin. (1).Articolul 171Zilele de comunicareCând comunicarea actelor de procedură se face prin agenţi procedurali, ei nu vor putea instrumenta decât în zilele lucrătoare între orele 7,00-20,00, iar în cazuri urgente, şi în zilele nelucrătoare sau de sărbători legale, dar numai cu încuviinţarea preşedintelui instanţei.Articolul 172Schimbarea locului cităriiDacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.Articolul 173Comunicarea către alţi participanţiCitarea martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor ori a altor participanţi în proces, precum şi, când este cazul, comunicarea actelor de procedură adresate acestora sunt supuse dispoziţiilor prezentului capitol, care se aplică în mod corespunzător.Capitolul III Nulitatea actelor de procedurăArticolul 174Noţiune şi clasificare(1)Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă.(2)Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public.(3)Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.Articolul 175Nulitatea condiţionată(1)Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.NotăDecizie de admitere: HP nr. 75/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 3 martie 2023:
Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.(2)În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.Articolul 176Nulitatea necondiţionatăNulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la:1. capacitatea procesuală;2. reprezentarea procesuală;3. competenţa instanţei;4. compunerea sau constituirea instanţei;5. publicitatea şedinţei de judecată;6. alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.Articolul 177Îndreptarea neregularităţilor actului de procedură(1)Ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură.(2)Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancţiune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare.(3)Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia.Articolul 178Invocarea nulităţii(1)Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel.(2)Nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.(3)Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată:a) pentru neregularităţile săvârşite până la începerea judecăţii, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată;b) pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la termenul la care s-a săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor şi înainte de a pune concluzii pe fond.(4)Partea interesată poate renunţa, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă.(5)Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca.Articolul 179Efectele nulităţii(1)Actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.(2)Dacă este cazul, instanţa dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condiţiilor de validitate.(3)Desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.(4)Nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie.Titlul V Termenele proceduraleArticolul 180Stabilirea termenelor(1)Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.(2)În cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplineşte un anumit act de procedură.(3)În cazurile în care legea nu stabileşte ea însăşi termenele pentru îndeplinirea unor acte de procedură, fixarea lor se face de instanţă. La fixarea termenului, aceasta va ţine seama şi de natura urgentă a procesului.Articolul 181Calculul termenelor(1)Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.(2)Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 8/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 573 din 19 iunie 2024:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) din Codul muncii, termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz şi se împlineşte în ultima zi a termenului, dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 2.553 alin. (1) din Codul civil nefiind aplicabile.Articolul 182Împlinirea termenului(1)Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.(2)Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 45/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 961 din 20 octombrie 2020:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen.Articolul 183Actele depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere(1)Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.
La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 183 , Titlul V , Cartea I a fost modificat de Punctul 24, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2)Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen.(3)În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 183 , Titlul V , Cartea I a fost modificat de Punctul 24, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de admitere: HP nr. 45/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 961 din 20 octombrie 2020:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen.Articolul 184Curgerea termenului. Prelungirea acestuia(1)Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.(2)Se consideră că actul a fost comunicat părţii şi în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum şi în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părţi.(3)Termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.(4)Termenul procedural se întrerupe şi un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări în următoarele cazuri:1. când a intervenit moartea uneia dintre părţi; în acest caz, se face din nou o singură comunicare la ultimul domiciliu al părţii decedate, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor;2. când a intervenit moartea reprezentantului părţii; în acest caz, se face din nou o singură comunicare părţii.Articolul 185Nerespectarea termenului. Sancţiuni(1)Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.(2)În cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.Articolul 186Repunerea în termen(1)Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.(2)În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.(3)Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.Titlul VI Amenzi judiciare şi despăgubiriArticolul 187Încălcarea obligaţiilor privind desfăşurarea procesului. Sancţiuni(1)Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi;d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit;e) contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau semnăturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video;f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii;2. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor sau beneficiază de consiliere judiciară;
La data de 18-08-2022 Litera a) din Punctul 2. , Alineatul (1) , Articolul 187 , Titlul VI , Cartea I a fost modificată de Punctul 6, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
b) neaducerea, la termenul fixat de instanţă, a martorului încuviinţat, de către partea care, din motive imputabile, nu şi-a îndeplinit această obligaţie;c) neprezentarea avocatului, care nu şi-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asistă partea ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului;d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul de a da lămuririle cerute;e) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;f) neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă;g) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunica, din motive imputabile ei, la cererea instanţei şi la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei;h) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură;i) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei.(2)Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin.Articolul 188Alte cazuri de sancţionare(1)Nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată se sancţionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.(2)Nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normală a executării silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de executare, la cererea executorului, cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.Articolul 189Despăgubiri pentru amânarea procesuluiCel care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, la cererea părţii interesate, va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare.Articolul 190Stabilirea amenzii şi despăgubiriiAbaterea săvârşită, amenda şi despăgubirea se stabilesc de către instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când obligaţia încălcată incumbă unei autorităţi sau instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice, amenda şi despăgubirile pentru fapta ilicită vor fi stabilite în sarcina acesteia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credinţă, amenda şi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cererea a fost formulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea sunt diferite.La data de 09-03-2023 Articolul 190 din Titlul VI , Cartea I a fost modificat de ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 57 din 3 martie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 186 din 06 martie 2023
Articolul 191Cererea de reexaminare(1)Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia.(2)Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.(3)În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.(4)Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă.Cartea a II-a Procedura contencioasăTitlul I Procedura în faţa primei instanţeCapitolul I Sesizarea instanţei de judecatăSecţiunea 1 Dispoziţii generaleArticolul 192Dreptul de a sesiza instanţa(1)Pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiţiei prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare în judecată. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe.(2)Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii.(3)Cel care formulează cererea de chemare în judecată se numeşte reclamant, iar cel chemat în judecată se numeşte pârât.Articolul 193Procedura prealabilă(1)Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.(2)Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.(3)La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât.Secţiunea a 2-a Cererea de chemare în judecatăArticolul 194Cuprinsul cererii de chemare în judecatăCererea de chemare în judecată va cuprinde:a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii;c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt;d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;f) semnătura.Articolul 195Numărul de exemplareCererea de chemare în judecată se va face în numărul de exemplare stabilit la art. 149 alin. (1).Articolul 196Nulitatea cererii(1)Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile art. 200 sunt aplicabile.(2)Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea.(3)Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condiţiile prevăzute la alin. (2).NotăDecizie de respingere: HP nr. 22/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 8 mai 2023.Articolul 197Timbrarea cereriiÎn cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 9/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 254 din 25 martie 2024.
Decizie de admitere: HP nr. 2/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 284 din 2 aprilie 2024:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu prevederile art. 32 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, raportat la dispoziţiile art. 197, art. 470 alin. (2) şi (3), respectiv art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, în cazul cererilor de chemare în judecată şi al căilor de atac introduse sau declarate de către debitor anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, supuse taxei judiciare de timbru, potrivit legii, însuşirea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac de către practicianul în insolvenţă desemnat în procedura ulterior declanşată nu atrage scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.Articolul 198Cumulul de cereriPrin aceeaşi cerere de chemare în judecată, reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere împotriva aceleiaşi persoane, în condiţiile art. 99 alin. (2).Articolul 199Înregistrarea cererii(1)Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.(2)După înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, la care sunt ataşate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau preşedintelui instanţei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii.Articolul 200Verificarea cererii şi regularizarea acesteia(1)Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.(2)În cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare.(3)Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).(4)Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt şi f), precum şi art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii.
La data de 21-12-2018 Alineatul (4) din Articolul 200 , Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 25, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de respingere: HP nr. 61/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1011 din 7 noiembrie 2023.(4^1)Reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informaţii de care acesta nu dispune personal şi pentru obţinerea cărora este necesară intervenţia instanţei.
La data de 21-12-2018 Articolul 200 din Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul I , Cartea a II-a a fost completat de Punctul 26, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(5)Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.(6)Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.(7)Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).(8)În caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit.Articolul 201Fixarea primului termen de judecată(1)Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165.(2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 201 , Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 27, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(3) În termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 201 , Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 27, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(4) În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1), la data expirării termenului respectiv, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.La data de 21-12-2018 Alineatul (4) din Articolul 201 , Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 27, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(5)În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei.(6)În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 156.Articolul 202Reprezentarea judiciară a părţilor în caz de coparticipare procesuală(1)În procesele în care, în condiţiile art. 59, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, judecătorul, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a se asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune, prin rezoluţie, reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedură numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia.(2)Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice ori persoane juridice, cu respectarea dispoziţiilor privind reprezentarea judiciară.(3)Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanţi în termenul prevăzut la art. 200 alin. (3), iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, judecătorul va numi, prin încheiere, un curator special, în condiţiile art. 58 alin. (3), care va asigura reprezentarea reclamanţilor sau, după caz, a pârâţilor şi căruia i se vor comunica actele de procedură. Măsura numirii curatorului se comunică părţilor, care vor suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.Articolul 203Măsuri pentru pregătirea judecăţii(1)Judecătorul, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecată, dacă s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.(2)În condiţiile legii se vor putea încuviinţa, prin încheiere executorie, măsuri asigurătorii, precum şi măsuri pentru asigurarea probelor.Articolul 204Modificarea cererii de chemare în judecată(1)Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.NotăDecizie de respingere: HP nr. 49/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1089 din 11 noiembrie 2022.
Decizie de admitere: RIL nr. 16/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 112 din 8 februarie 2024:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
În ipoteza formulării unei plângeri contravenţionale, dispoziţiile legale mai sus invocate nu exclud de la aplicare prevederile art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă.(2)Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când:1. se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.(3)Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.Secţiunea a 3-a ÎntâmpinareaArticolul 205Scopul şi cuprinsul întâmpinării(1)Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.(2)Întâmpinarea va cuprinde:a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menţionat în cererea de chemare în judecată. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului;c) răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii;d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispoziţiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător;e) semnătura.Articolul 206Comunicarea întâmpinării(1)Întâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel.(2)La întâmpinare se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, precum şi un rând de copii pentru instanţă. Dispoziţiile art. 149 alin. (1), (3) şi (4) şi ale art. 150 sunt aplicabile.Articolul 207Întâmpinarea comunăCând sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare.Articolul 208Sancţiunea nedepunerii întâmpinării(1)Întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.(2)Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.Secţiunea a 4-a Cererea reconvenţionalăArticolul 209Noţiune şi condiţii(1)Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională.(2)În cazul în care pretenţiile formulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca pârâţi.(3)Cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.(4)Cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.(5)Cererea reconvenţională se comunică reclamantului şi, după caz, persoanelor prevăzute la alin. (2) pentru a formula întâmpinare. Dispoziţiile art. 201 se aplică în mod corespunzător.(6)Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop, dispoziţiile alin. (5) fiind aplicabile.(7)Reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a pârâtului iniţial.Articolul 210Disjungerea cererii reconvenţionale(1)Cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală.(2)Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului.Capitolul II JudecataSecţiunea 1 Dispoziţii generaleArticolul 211Scopul judecării procesuluiCompletul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuiaArticolul 212Locul judecării procesuluiJudecarea procesului are loc la sediul instanţei, dacă prin lege nu se dispune altfel.Articolul 213Desfăşurarea procesului fără prezenţa publicului(1)În cazurile în care cercetarea procesului sau dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei, după caz, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca acestea să se desfăşoare în întregime sau în parte fără prezenţa publicului.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), au acces în sala de şedinţă părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părţilor, martorii, experţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru motive temeinice, le admite să asiste la proces.
La data de 21-12-2018 Articolul 213 din Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 28, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 214Continuitatea instanţei(1)Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii.(2)În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiţiile legii.(3)Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol.Articolul 215Ordinea judecării proceselor(1)Pentru fiecare şedinţă de judecată se va întocmi o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi, care va fi afişată pe portalul instanţei şi la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o oră înainte de începerea acesteia. Lista va cuprinde şi intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor. Dispoziţiile art. 220 sunt aplicabile.(2)Procesele declarate urgente, cele rămase în divergenţă şi cele care au primit termen în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte.(3)Procesele în care partea sau părţile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor dezbate cu prioritate.(4)La cererea părţii interesate, pentru motive temeinice, judecătorul poate schimba ordinea de pe listă.Articolul 216Atribuţiile preşedintelui completului de judecată(1)Preşedintele completului conduce şedinţa de judecată. El deschide, suspendă şi ridică şedinţa.(2)Preşedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi pârâtului, precum şi celorlalte părţi din proces, în funcţie de poziţia lor procesuală. Reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urmă, în afară de cazul când a pornit acţiunea. Altor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care le au în proces.(3)În cazul în care este necesar, preşedintele poate da cuvântul părţilor şi celorlalţi participanţi, în aceeaşi ordine, de mai multe ori.(4)Preşedintele poate să limiteze în timp intervenţia fiecărei părţi. În acest caz, el trebuie să pună în vedere părţii, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziţie.(5)Judecătorii sau părţile pot pune întrebări celorlalţi participanţi la proces numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct. Ordinea în care se pun întrebările se stabileşte de către preşedinte.Articolul 217Poliţia şedinţei de judecată(1)Preşedintele completului de judecată exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii şi a bunei-cuviinţe, precum şi a solemnităţii şedinţei de judecată.(2)Dacă nu mai este loc în sala de şedinţă, preşedintele le poate cere celor care ar veni mai târziu sau care depăşesc numărul locurilor existente să părăsească sala.(3)Nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme în sala de şedinţă, cu excepţia cazului în care le poartă în exercitarea serviciului pe care îl îndeplineşte în faţa instanţei.(4)Persoanele care iau parte la şedinţă sunt obligate să aibă o purtare şi o ţinută cuviincioase.(5)Cei care se adresează instanţei în şedinţă publică trebuie să stea în picioare, însă preşedintele poate încuviinţa, atunci când apreciază că este necesar, excepţii de la această îndatorire.(6)Preşedintele atrage atenţia părţii sau oricărei alte persoane care tulbură şedinţa ori nesocoteşte măsurile luate să respecte ordinea şi buna-cuviinţă, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei.(7)Pot fi, de asemenea, îndepărtaţi din sală minorii, precum şi persoanele care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă.(8)Dacă înainte de închiderea dezbaterilor una dintre părţi a fost îndepărtată din sală, aceasta va fi chemată în sală pentru a i se pune în vedere actele esenţiale efectuate în lipsa ei. Aceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care partea îndepărtată este asistată de un apărător care a rămas în sală.(9)Când cel care tulbură liniştea şedinţei este însuşi apărătorul părţii, preşedintele îl va chema la ordine şi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinţă, procesul se va amâna, aplicându-se amenda judiciară prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de amânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispoziţiile art. 191 fiind aplicabile.Articolul 218Infracţiuni de audienţă(1)Dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o infracţiune, preşedintele o constată şi îl identifică pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului.(2)Instanţa poate, în condiţiile legii penale, să dispună şi reţinerea făptuitorului.Articolul 219Verificări privind prezentarea părţilor(1)Instanţa verifică identitatea părţilor, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică şi împuternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă.(2)În cazul în care părţile nu răspund la apel, instanţa va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită şi, după caz, va proceda, în condiţiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului.Articolul 220Amânarea cauzei când nu este în stare de judecatăPărţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Când completul de judecată este alcătuit din mai mulţi judecători, această amânare se poate face şi de un singur judecător.Articolul 221Amânarea judecăţii prin învoiala părţilor(1)Amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul procesului.(2)După o asemenea amânare, dacă părţile nu stăruiesc în judecată, aceasta va fi suspendată şi cauza va fi repusă pe rol numai după plata taxelor de timbru, potrivit legii.(3)Instanţa este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de părţi pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi.Articolul 222Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare(1)Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei.(2)Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.Articolul 223Judecarea cauzei în lipsa părţii legal citate(1)Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.(2)Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţişează numai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, examinând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.Articolul 224Discutarea cererilor şi excepţiilorInstanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.Articolul 225Folosirea traducătorului şi interpretului(1)Când una dintre părţi sau dintre persoanele care urmează să fie ascultate nu cunoaşte limba română, instanţa va folosi un traducător autorizat. Dacă părţile sunt de acord, judecătorul sau grefierul poate face oficiul de traducător. În situaţia în care nu poate fi asigurată prezenţa unui traducător autorizat, se vor aplica prevederile art. 150 alin. (4).(2)În cazul în care una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) este mută, surdă sau surdo-mută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprima, comunicarea cu ea se va face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se va folosi un interpret.(3)Dispoziţiile privitoare la experţi se aplică în mod corespunzător şi traducătorilor şi interpreţilor.Articolul 226Ascultarea minorilor şi a majorilor puşi sub ocrotire(1) În cazul în care, potrivit legii, urmează să fie ascultat un minor, ascultarea se va face în camera de consiliu.(2) În procesele în care urmează să fie ascultată o persoană care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, ascultarea se va face în camera de consiliu, dacă instanţa apreciază că este în interesul acesteia.(3) Ţinând seama de împrejurările procesului, instanţa hotărăşte dacă, după caz, părinţii, tutorele sau alte persoane vor fi de faţă la ascultarea celor prevăzuţi la alin. (1) şi (2).La data de 18-08-2022 Articolul 226 din Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 7, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 227Prezenţa personală a părţilor în vederea soluţionării amiabile a litigiului(1)În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.(2)În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.(3)În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.(4)Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.(5)Dacă, în condiţiile alin. (1) sau (2), părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 440 sunt aplicabile.Articolul 228Imposibilitatea şi refuzul de a semnaCând cel obligat să semneze un act de procedură nu poate sau refuză să semneze, se face menţiunea corespunzătoare în acel act, sub semnătura preşedintelui şi a grefierului.Articolul 229Termen în cunoştinţă(1)Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.(2)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică:1. în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată;2. în cazul când procesul se repune pe rol;3. când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă la încuviinţarea lui, când s-a stabilit şi termenul pentru luarea acestuia;4. când, pentru motive temeinice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;5. în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanţe sau după casarea cu reţinere.(3)Militarii încazarmaţi sunt citaţi la fiecare termen.(4)Deţinuţii sunt citaţi, de asemenea, la fiecare termen.Articolul 230Preschimbarea termenuluiTermenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.Articolul 231Notele de şedinţă. Înregistrarea şedinţei(1) Grefierul care participă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor.La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 231 , Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 29, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2)După terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului.(3)Notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor.(4) Instanţa va înregistra şedinţele de judecată.La data de 21-12-2018 Alineatul (4) din Articolul 231 , Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 29, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(5) Instanţa va elibera, la cerere, o copie electronică a înregistrării şedinţei de judecată:a) părţilor, pe cheltuiala acestora, în ceea ce priveşte cauza lor;b) procurorului, pentru cauza în care participă.La data de 21-12-2018 Alineatul (5) din Articolul 231 , Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 29, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(6)Înregistrările din şedinţa de judecată vor putea fi solicitate şi de către instanţele de control judiciar.Articolul 232Redactarea încheierii de şedinţă(1)Pe baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de şedinţă.(2)Încheierea se redactează de grefier în cel mult 3 zile de la data şedinţei de judecată.Articolul 233Cuprinsul încheierii de şedinţă(1)Pentru fiecare şedinţă a instanţei se întocmeşte o încheiere care va cuprinde următoarele:a) denumirea instanţei şi numărul dosarului;b) data şedinţei de judecată;c) numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi numele şi prenumele grefierului;d) numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit;e) numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă;f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;g) obiectul procesului;h) probele care au fost administrate;i) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la şedinţă;j) soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept;k) calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat;l) dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în camera de consiliu;m) semnătura membrilor completului şi a grefierului.(2)Încheierea trebuie să arate cum s-a desfăşurat şedinţa, cuprinzând, dacă este cazul, menţiuni despre ceea ce s-a consemnat în procese-verbale separate.(3)În cazul în care hotărârea se pronunţă în ziua în care au avut loc dezbaterile, nu se întocmeşte încheierea de şedinţă, menţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) făcându-se în partea introductivă a hotărârii.Articolul 234Reguli aplicabile(1)Dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi orice alte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa se dezînvesteşte de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător şi încheierilor.(2)În cazul în care încheierile pronunţate de instanţă pe parcursul judecăţii sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă.(3)În cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei încheieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra admisibilităţii atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează instanţei superioare împreună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanţei. Dacă instanţa de control judiciar constată admisibilitatea căii de atac, va cere instanţei care a pronunţat încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin. (2).Articolul 235Încheieri preparatorii şi interlocutoriiInstanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.Articolul 236Domeniu de aplicareDispoziţiile prezentei secţiuni se aplică atât la cercetarea procesului, cât şi la dezbaterea în fond a cauzei.Secţiunea a 2-a Cercetarea procesuluiSUBSECȚIUNEA 1 Dispoziţii comuneArticolul 237Scopul şi conţinutul cercetării procesului(1)În etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul.(2)În vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanţa:1. va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;2. va examina cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii;3. va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul;4. va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate;5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203;6. va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor;7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le va administra în condiţiile legii;8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate;9. va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale;10. va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale.Articolul 238Estimarea duratei cercetării procesului(1)La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţilor, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil. Durata astfel estimată va fi consemnată în încheiere.(2)Pentru motive temeinice, ascultând părţile, judecătorul va putea reconsidera durata prevăzută la alin. (1).Articolul 239Alegerea procedurii de administrare a probelorJudecătorul, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pune în vedere acestora, dacă sunt reprezentate sau asistate de avocat, că pot să convină ca probele să fie administrate de către avocaţii lor, în condiţiile art. 366-388. Dispoziţiile art. 238 sunt aplicabile.Articolul 240Locul cercetării procesuluiCercetarea procesului se desfăşoară în şedinţă publică, cu citarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. Dispoziţiile art. 154 sunt aplicabile.La data de 21-12-2018 Articolul 240 din Subsectiunea 1 , Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 30, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 241Asigurarea celerităţii(1)Pentru cercetarea procesului, judecătorul fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Dispoziţiile art. 229 sunt aplicabile.(2)Dacă există motive temeinice, se pot acorda şi termene mai îndelungate decât cele prevăzute la alin. (1).(3)Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.(4)Judecătorul poate stabili pentru părţi, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 355, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei.(5)Când este necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor prevăzute la alin. (4), părţile, experţii, traducătorii, interpreţii, martorii şi orice alţi participanţi în proces pot fi încunoştinţaţi potrivit alin. (3).Articolul 242Suspendarea judecăţii cauzei(1)Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile.(2)La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua.Articolul 243Împrejurări care pun capăt procesuluiÎn cazul în care, în cursul cercetării procesului, reclamantul renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată ori la dreptul pretins, intervine învoiala părţilor sau sunt admise cereri ori excepţii care pun capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu sau în şedinţă publică, judecătorul se va pronunţa asupra cauzei prin hotărâre.Articolul 244Terminarea cercetării procesului(1)Când judecătorul se socoteşte lămurit, declară cercetarea procesului încheiată şi poate fixa un alt termen pentru dezbaterea fondului, din oficiu sau la cererea părţilor.(2)În cazul în care s-a dispus dezbaterea fondului la un alt termen, judecătorul poate pune în vedere părţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale.La data de 21-12-2018 Articolul 244 din Subsectiunea 1 , Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 31, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
SUBSECȚIUNEA a 2-a Excepţiile procesualeArticolul 245NoţiuneExcepţia procesuală este mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.Articolul 246Excepţii absolute şi relative(1)Excepţiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică.(2)Excepţiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părţilor.Articolul 247Invocare(1)Excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi.(2)Excepţiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune concluzii în fond.(3)Cu toate acestea, părţile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare şi toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute. În caz contrar, ele vor răspunde pentru pagubele pricinuite părţii adverse, dispoziţiile art. 189-191 fiind aplicabile.Articolul 248Procedura de soluţionare(1)Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.(2)În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.(3)Dacă instanţa nu se poate pronunţa de îndată asupra excepţiei invocate, va amâna judecata şi va stabili un termen scurt în vederea soluţionării excepţiei.(4)Excepţiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului.(5)Încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea excepţiei, instanţa a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel.SUBSECȚIUNEA a 3-a Probele§ 1. Dispoziţii generaleArticolul 249Sarcina probeiCel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.Articolul 250Obiectul probei şi mijloacele de probăDovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.Articolul 251Lipsa îndatoririi de a probaNimeni nu este ţinut de a proba ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din oficiu.Articolul 252Obligativitatea cunoaşterii din oficiu(1)Instanţa de judecată trebuie să ia cunoştinţă din oficiu de dreptul în vigoare în România.(2)Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum şi dreptul internaţional cutumiar trebuie dovedite de partea interesată.(3)Dispoziţiile normative cuprinse în documente clasificate pot fi dovedite şi consultate numai în condiţiile prevăzute de lege.Articolul 253Posibilitatea cunoaşterii din oficiuInstanţa de judecată poate lua cunoştinţă din oficiu de dreptul unui stat străin, cu condiţia ca acesta să fie invocat. Proba legii străine se face conform dispoziţiilor Codului civil referitoare la conţinutul legii străine.Articolul 254Propunerea probelor. Rolul instanţei(1)Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.(2)Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea;3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii;5. există acordul expres al tuturor părţilor.(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiaşi aspect pentru care s-a încuviinţat proba invocată.(4)În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviinţată:a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei, când se cere proba cu martori;b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinţat proba cu înscrisuri;c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinţarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;d) să depună dovada plăţii cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanţă potrivit dispoziţiilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviinţat proba expertizei.(5)Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.(6)Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.Articolul 255Admisibilitatea probelor(1)Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.(2)Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanţa va putea decide, ţinând seama de circumstanţele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.(3)Uzanţele, regulile deontologice şi practicile statornicite între părţi trebuie probate, în condiţiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele şi reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanţei.(4)La cererea instanţei, autorităţile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informaţiile, înscrisurile ori reglementările solicitate.Articolul 256Convenţii asupra probelorConvenţiile asupra admisibilităţii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu excepţia celor care privesc drepturi de care părţile nu pot dispune, a celor care fac imposibilă ori dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după caz, contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.Articolul 257Renunţarea la probă(1)Când o parte renunţă la probele propuse, cealaltă parte poate să şi le însuşească.(2)Instanţa poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renunţat.Articolul 258Încuviinţarea probelor(1)Probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.(2)Încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu administrarea acestora.(3)Instanţa va putea limita numărul martorilor propuşi.Articolul 259Revenirea asupra probelor încuviinţateInstanţa poate reveni asupra unor probe încuviinţate dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. Instanţa este însă obligată să pună această împrejurare în discuţia părţilor.Articolul 260Administrarea probelor(1)Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă.(2)Probele se vor administra, când este posibil, chiar în şedinţa în care au fost încuviinţate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile ce se impun pentru prezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilor şi a oricăror alte mijloace de probă.(3)Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea nu prevede altfel.(4)Dovada şi dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeaşi şedinţă.(5)Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va efectua, când este cazul, mai înainte de administrarea celorlalte probe.(6)Când proba cu martori a fost încuviinţată în condiţiile prevăzute la art. 254 alin. (2), dovada contrară va fi cerută, sub sancţiunea decăderii, în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.(7)Partea care a lipsit la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară proba contrară la şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la primul termen când se înfăţişează.Articolul 261Locul administrării probelor(1) Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în şedinţă publică, dacă legea nu dispune altfel.La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 261 , Subsectiunea a 3-a , Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 32, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2)Dacă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara localităţii de reşedinţă a instanţei, aceasta se va putea efectua prin comisie rogatorie, de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de acelaşi grad. În cazul în care felul dovezii îngăduie şi părţile se învoiesc, instanţa care administrează proba poate fi scutită de citarea părţilor.(3)Când instanţa care a primit comisia rogatorie constată că administrarea probei urmează a se face în circumscripţia altei instanţe, va înainta, pe cale administrativă, cererea de comisie rogatorie instanţei competente, comunicând aceasta instanţei de la care a primit însărcinarea.(4)Instanţa însărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor în prezenţa părţilor sau, chiar în lipsă, dacă au fost legal citate, având aceleaşi atribuţii ca şi instanţa sesizată, în ceea ce priveşte procedura de urmat.(5)După ce s-a efectuat administrarea probelor prin comisie rogatorie, instanţa sesizată, dacă este cazul, va fixa, din oficiu, termen pentru continuarea cercetării procesului sau, după caz, pentru dezbaterea fondului.Articolul 262Cheltuielile necesare administrării probelor(1)Când administrarea probei încuviinţate necesită cheltuieli, instanţa va pune în vedere părţii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor.(2)În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.(3)Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părţii din dreptul de a administra dovada încuviinţată în faţa acelei instanţe.(4)Depunerea sumei prevăzute la alin. (1) se va putea însă face şi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata.(5)Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplică şi în cazul în care administrarea probei se face prin comisie rogatorie.Articolul 263Situaţia părţii decăzutePartea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.Articolul 264Aprecierea probelor(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor.(2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.§ 2. Dovada cu înscrisuriI. Dispoziţii generaleArticolul 265NoţiuneÎnscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare.Articolul 266Înscrisurile pe suport informaticÎnscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport hârtie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.Articolul 267Înscrisurile în formă electronicăÎnscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale.Articolul 268Rolul semnăturii(1)Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.(2)Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege.II. Înscrisul autenticArticolul 269Noţiune(1)Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului.(2)Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter.Articolul 270Putere doveditoare(1)Înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.(2)Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane.(3)Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul menţiunilor din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor, fără a constitui obiectul principal al actului. Celelalte menţiuni constituie, între părţi, un început de dovadă scrisă.Articolul 271Nulitatea şi conversiunea înscrisului autentic(1)Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depăşirea competenţei este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel.(2)Înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată, dacă este semnat de părţi, iar dacă nu este semnat, constituie, între acestea, doar un început de dovadă scrisă.III. Înscrisul sub semnătură privatăArticolul 272NoţiuneÎnscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalităţi, în afara excepţiilor anume prevăzute de lege.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 23/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 142 din 21 februarie 2020:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 lit. a), b), e) şi f) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 sau, după caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) şi art. 272 din Codul de procedură civilă ori, după caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare încheiat la distanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 constituie titlu executoriu în lipsa semnăturii olografe sau a semnăturii electronice extinse, cu excepţia situaţiei în care părţile impun semnătura drept condiţie de validitate a contractului.Articolul 273Putere doveditoare(1)Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară.(2)Menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.Articolul 274Pluralitatea de exemplare(1)Înscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare sunt.(2)Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele având acelaşi interes.(3)Fiecare exemplar original trebuie să facă menţiune despre numărul originalelor ce au fost făcute. Lipsa acestei menţiuni nu poate fi opusă însă de cel care a executat, în ceea ce îl priveşte, obligaţia constatată în acel înscris.(4)Pluralitatea exemplarelor originale nu este cerută când părţile, de comun acord, au depus singurul original la un terţ ales de ele.Articolul 275Formalitatea "bun şi aprobat"(1)Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puţin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa "bun şi aprobat pentru...", cu arătarea în litere a sumei sau a cantităţii datorate.(2)Când suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea arătată în formula "bun şi aprobat", se prezumă că obligaţia nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă înscrisul şi formula "bun şi aprobat" sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat, afară numai dacă se dovedeşte în care parte este greşeală sau dacă prin lege se prevede altfel.Articolul 276Sancţiunea nerespectării formalităţilor specialeÎnscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinţele prevăzute la art. 274 şi 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.Articolul 277Înscrisurile întocmite de profesionişti(1)Dispoziţiile art. 274 şi 275 nu se aplică în raporturile dintre profesionişti.(2)Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic.(3)Înscrisul sub semnătură privată întocmit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi este prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său. În acest caz, data înscrisului sub semnătură privată poate fi combătută cu orice mijloc de probă.(4)Dacă înscrisul prevăzut la alin. (3) nu conţine nicio dată, aceasta poate fi stabilită în raporturile dintre părţi cu orice mijloc de probă.Articolul 278Data certă a înscrisului sub semnătură privată(1)Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv:1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.(2)Sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor alin. (1) în privinţa chitanţelor liberatorii.Articolul 279Registrele şi hârtiile domesticeRegistrele şi hârtiile domestice nu fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadă împotriva lui:1. în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată primită;2. când cuprind menţiunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a ţine loc de titlu.Articolul 280Registrele profesioniştilor(1)Registrele profesioniştilor, întocmite şi ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, pot face între aceştia deplină dovadă în justiţie, pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea lor profesională.(2)Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, fac dovadă contra celor care le-au ţinut. Cu toate acestea, partea care se prevalează de ele nu poate scinda conţinutul lor.(3)În toate cazurile, instanţa este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui profesionist o altă putere doveditoare, dacă trebuie să se renunţe la această probă în cazul în care registrele părţilor nu concordă sau dacă trebuie să atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părţi.Articolul 281Menţiunile făcute de creditorOrice menţiune făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu care a rămas neîntrerupt în posesia sa face dovada, cu toate că nu este nici semnată, nici datată de el, când tinde a stabili liberaţiunea debitorului. Aceeaşi putere doveditoare o are menţiunea făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanţe, dacă duplicatul sau chitanţa este în mâinile debitorului.IV. Înscrisurile pe suport informaticArticolul 282Noţiune(1)Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil şi prezintă garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta emană.(2)Pentru a aprecia calitatea documentului, instanţa trebuie să ţină seama de circumstanţele în care datele au fost înscrise şi documentul care le-a reprodus.Articolul 283Prezumţia de validitate a înscrieriiÎnscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod sistematic şi fără lacune şi când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor şi contrafacerilor astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată. O astfel de prezumţie există şi în favoarea terţilor din simplul fapt că înscrierea este efectuată de către un profesionist.Articolul 284Puterea doveditoare(1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport informatic, face deplină dovadă între părţi, până la proba contrară.(2)Dacă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea documentului, acesta poate servi, după circumstanţe, ca mijloc material de probă sau ca început de dovadă scrisă.V. Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub semnătură privatăArticolul 285Regimul duplicatelorDuplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiţiile prevăzute de lege, înlocuiesc originalul şi au aceeaşi putere doveditoare ca şi acesta.Articolul 286Regimul copiilor(1)Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.(2)Părţile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă putând fi întotdeauna ordonată de instanţă, în condiţiile prevăzute la art. 292 alin. (2).(3)Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic ori originalul înscrisului sub semnătură privată, copia legalizată de pe acestea constituie un început de dovadă scrisă.(4)Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.(5)Extrasele sau copiile parţiale fac dovada ca şi copiile integrale sau copiile asimilate acestora, însă numai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în care sunt contestate, iar originalul este imposibil să fie prezentat, instanţa are dreptul să aprecieze, în limitele prevăzute la alin. (3) şi (4), în ce măsură partea din original, reprodusă în extras, poate fi socotită ca având putere doveditoare, independent de părţile din original care nu au fost reproduse.Articolul 287Copiile făcute pe microfilme sau pe suporturi informaticeDatele din înscrisurile autentice sau sub semnătură privată redate pe microfilme şi alte suporturi accesibile de prelucrare electronică a datelor, făcute cu respectarea dispoziţiilor legale, au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile în baza cărora au fost redate.VI. Înscrisurile recognitive sau reînnoitoareArticolul 288Putere doveditoareÎnscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadă împotriva debitorului, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin aducerea documentului originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă.VII. Regimul altor înscrisuriArticolul 289Alte categorii de înscrisuri(1)Contractele încheiate pe formulare tipizate sau standardizate ori încorporând condiţii generale tip, după caz, sunt considerate înscrisuri sub semnătură privată, dacă legea nu prevede altfel.(2)Dacă legea nu dispune altfel, biletele, tichetele şi alte asemenea documente, utilizate cu ocazia încheierii unor acte juridice sau care încorporează dreptul la anumite prestaţii, au forţa probantă a înscrisurilor sub semnătură privată, chiar dacă nu sunt semnate.(3)Telexul, precum şi telegrama ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost semnate de expeditor fac aceeaşi dovadă ca şi înscrisul sub semnătură privată.Articolul 290AnexelePlanurile, schiţele, hârtiile, fotografiile şi orice alte documente anexate au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile la care sunt alăturate, dacă au legătură directă cu înscrisul şi poartă semnătura, după caz, a părţii sau a persoanei competente care a întocmit înscrisul.Articolul 291Modificările înscrisuluiŞtersăturile, radierile, corecturile şi orice alte modificări, menţiuni sau adăugiri, făcute într-un înscris, nu vor fi luate în considerare decât dacă au fost constatate sub semnătură de cel competent să îl întocmească sau de partea de la care emană înscrisul, după caz.VIII. Administrarea probei cu înscrisuriArticolul 292Depunerea înscrisurilor(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de care înţelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate.(2)Dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se ţine seama de înscris.(3)Dacă partea adversă nu poate să îşi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei.(4)Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate de grefierul instanţei unde au fost depuse.(5)Înscrisurile întocmite în altă limbă decât cea folosită în faţa instanţei trebuie însoţite de traduceri legalizate.(6)Înscrisurile depuse în copie la dosar nu pot fi retrase de părţi.Articolul 293Obligaţia părţii adverse de a prezenta înscrisul(1)Când partea învederează că partea adversă deţine un înscris probatoriu, referitor la proces, instanţa poate ordona înfăţişarea lui.(2)Cererea de înfăţişare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părţilor din proces, dacă însăşi partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.Articolul 294Cazuri de respingere a cererii de prezentare a înscrisului(1)Judecătorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în întregime sau în parte, când:1. conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viaţa privată a unei persoane;2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului;3. depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală a părţii, a soţului sau a unei rude ori afin până la gradul al treilea inclusiv.(2)Dacă legea nu dispune altfel, incidenţa vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificată de judecător, prin cercetarea conţinutului înscrisului. În încheierea de şedinţă se va face o menţiune corespunzătoare.Articolul 295Refuzul de a prezenta înscrisulDacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că a ascuns înscrisul ori l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conformează ordinului dat de instanţă de a-l înfăţişa, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute cu privire la conţinutul acelui înscris de partea care a cerut înfăţişarea.Articolul 296Cercetarea înscrisului prin judecătorul delegat(1)Când un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi prezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea voluminoase ori numeroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor cerceta înscrisurile la locul unde se găsesc.(2)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să ceară doar prezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le deţine. În asemenea cazuri, dacă este necesar, instanţa poate dispune verificarea conformităţii extrasului sau copiei cu originalul.Articolul 297Obligaţia terţului de a prezenta înscrisul(1)Când se arată că un înscris necesar soluţionării procesului se află în posesia unui terţ, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţă.(2)Când deţinătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanţii ei vor putea fi citaţi ca martori.(3)Terţul poate refuza înfăţişarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294.Articolul 298Obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a prezenta înscrisul(1)Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, instanţa va lua măsuri, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul fixat în acest scop, punând în vedere conducătorului autorităţii sau instituţiei publice deţinătoare măsurile ce se pot dispune în caz de neconformare.(2)Autoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în drept să refuze trimiterea înscrisului când acesta se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplomatice. Extrase parţiale vor putea fi trimise dacă niciunul dintre aceste motive nu se opune. Dispoziţiile art. 252 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.Articolul 299Înscrisurile care nu pot fi trimise instanţei(1)Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor sau instituţiilor publice, a testamentelor depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, precum şi a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora.(2)Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanţa respectivă.(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), când procedura verificărilor înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.Articolul 300Prezentarea registrelor profesioniştilor(1)La cererea uneia dintre părţi sau chiar din oficiu, instanţa va putea ordona înfăţişarea registrelor profesioniştilor sau comunicarea lor.(2)Când înscrisurile sau registrele prevăzute la alin. (1) ce urmează a fi cercetate se află în altă circumscripţie judecătorească, cercetarea lor se va face prin comisie rogatorie.IX. Verificarea înscrisurilorArticolul 301Recunoaşterea sau contestarea înscrisului sub semnătură privată(1)Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie să conteste scrierea ori semnătura. Contestarea scrierii sau semnăturii poate fi făcută, la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancţiunea decăderii.(2)Moştenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura autorului lor.Articolul 302Obligaţia de verificare a înscrisului(1)Când una dintre persoanele menţionate la art. 301 contestă scrierea sau semnătura ori declară că nu le cunoaşte, instanţa va proceda la verificarea înscrisului prin:1. compararea scrierii şi semnăturii de pe înscris cu scrierea şi semnătura din alte înscrisuri necontestate;2. expertiză;3. orice alte mijloace de probă admise de lege.(2)În acest scop, preşedintele completului de judecată va obliga partea căreia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea sa părţi din înscris. Refuzul de a scrie ori de a semna va putea fi considerat ca o recunoaştere a scrierii sau semnăturii.Articolul 303Procedura de verificare(1)Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcută în faţa sa ori, dacă este cazul, şi cu alte înscrisuri, se poate lămuri asupra înscrisului.(2)Dacă însă, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea să se facă prin expertiză, obligând părţile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de comparaţie.(3)Se primesc ca înscrisuri de comparaţie:1. înscrisurile autentice;2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părţi;3. partea din înscris care nu este contestată;4. scrisul sau semnătura făcut/făcută înaintea instanţei.(4)Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.(5)Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă.Articolul 304Denunţarea înscrisului ca fals(1)Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină.(2)Dacă partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa va ordona ca aceasta să se prezinte personal pentru a lua cunoştinţă de denunţarea înscrisului ca fals, să depună originalul şi să dea explicaţiile necesare.(3)Judecătorul poate ordona prezentarea părţilor chiar şi înainte de primul termen de judecată, dacă partea declară, prin întâmpinare, că scrierea sau semnătura sa este falsificată.(4)În cazuri temeinic justificate, părţile pot fi reprezentate prin mandatari cu procură specială.Articolul 305Verificarea stării înscrisului denunţat ca fals(1)Judecătorul va constata de îndată, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului denunţat ca fals, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau corecturi, apoi îl va semna, spre neschimbare, şi îl va încredinţa grefei, după ce va fi contrasemnat de grefier şi de părţi.(2)Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face menţiune despre toate acestea în procesul-verbal.Articolul 306Ascultarea părţilor(1)La acelaşi termen în care înscrisul a fost denunţat ca fals sau, în cazul prevăzut la art. 304 alin. (2), la termenul următor, judecătorul întreabă partea care a produs înscrisul, dacă înţelege să se folosească de el.(2)Dacă partea care a folosit înscrisul lipseşte, refuză să răspundă sau declară că nu se mai serveşte de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 40/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 19 septembrie 2022.(3)Dacă partea care a denunţat înscrisul ca fals lipseşte, refuză să răspundă sau îşi retrage declaraţia de denunţare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut.Articolul 307Suspendarea procesului şi sesizarea parchetuluiDacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop.Articolul 308Cercetarea falsului de către instanţa civilăÎn cazul în care, potrivit legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanţa civilă, prin orice mijloace de probă.§ 3. Proba cu martoriI. Admisibilitatea probei cu martoriArticolul 309Admisibilitatea probei(1)Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.(2)Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.(3)În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.(4)De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă majoră;4. părţile convin, fie şi tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.(5)Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4).Articolul 310Începutul de dovadă scrisă(1)Se socoteşte început de dovadă scrisă orice scriere, chiar nesemnată şi nedatată, care provine de la o persoană căreia acea scriere i se opune ori de la cel al cărui succesor în drepturi este acea persoană, dacă scrierea face credibil faptul pretins.(2)Constituie început de dovadă scrisă şi înscrisul, chiar nesemnat de persoana căreia acesta i se opune, dacă a fost întocmit în faţa unui funcţionar competent care atestă că declaraţiile cuprinse în înscris sunt conforme celor făcute de acea persoană.(3)Începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părţi numai dacă este completat prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumţii.II. Administrarea probei cu martoriArticolul 311Ascultarea şi înlocuirea martorilor(1)Când instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune citarea şi ascultarea acestora.(2)Înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, caz în care lista se va depune sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare.(3)Fiecare parte va putea să se împotrivească la ascultarea unui martor care nu este înscris în listă sau nu este identificat în mod lămurit.(4)Decăderea din dreptul de a administra dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 262 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul fixat pentru ascultarea lor.Articolul 312Ascultarea martorilor necitaţi(1)Martorii pot fi ascultaţi chiar la termenul la care proba a fost încuviinţată.(2)La termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii încuviinţaţi chiar fără a fi citaţi.(3)Dacă partea se obligă să prezinte martorul la termenul de judecată, fără a fi citat, însă din motive imputabile aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune citarea martorului pentru un nou termen. Dispoziţiile art. 313 sunt aplicabile.Articolul 313Refuzul martorului de a se prezenta(1)Împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.(2)În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.(3)Dacă, după emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi găsit sau nu se înfăţişează, instanţa va putea proceda la judecată.Articolul 314Imposibilitatea de prezentareMartorul care, din cauză de boală sau altă împiedicare gravă, nu poate veni în instanţă va putea fi ascultat la locul unde se află, cu citarea părţilor.Articolul 315Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori(1)Nu pot fi martori:1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;2. soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul;3. cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi;4. persoanele care beneficiază de tutelă specială;
La data de 18-08-2022 Punctul 4. din Alineatul (1) , Articolul 315 , Punctul II. , Subsectiunea 3. , Subsectiunea a 3-a , Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 8, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
5. cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.(2)Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1-3.(3) Persoana care beneficiază de consiliere judiciară poate fi ascultată ca martor, însă instanţa va ţine seama, la aprecierea depoziţiei sale, de situaţia ei specială.La data de 18-08-2022 Articolul 315 din Punctul II. , Subsectiunea 3. , Subsectiunea a 3-a , Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost completat de Punctul 9, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 316Ascultarea rudelor şi afinilorÎn procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele şi afinii prevăzuţi la art. 315, în afară de descendenţi.Articolul 317Persoanele scutite de a depune mărturie(1)Sunt scutiţi de a fi martori:1. slujitorii cultelor, medicii, farmaciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii, moaşele şi asistenţii medicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le impune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar şi după încetarea activităţii lor;2. judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici, chiar şi după încetarea funcţiei lor, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate;3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune pe ei înşişi sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate la art. 315 alin. (1)pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public.(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1, cu excepţia slujitorilor cultelor, vor putea totuşi depune mărturie, dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea interesată la păstrarea secretului, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.(3)Vor putea, de asemenea, depune mărturie şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 2, dacă autoritatea sau instituţia pe lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, le dă încuviinţarea.Articolul 318Identificarea martorului(1)Preşedintele, înainte de a lua declaraţia, va cere martorului să arate:a) numele, prenumele, profesia, domiciliul şi vârsta;b) dacă este rudă sau afin cu una dintre părţi şi în ce grad;c) dacă se află în serviciul uneia dintre părţi.(2)Preşedintele va pune apoi în vedere martorului îndatorirea de a jura şi semnificaţia jurământului.Articolul 319Depunerea jurământului(1)Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: "Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"(2)În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie.(3)Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului.(4)Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. (2).(5)Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: "Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."(6)Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă: "Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."(7)Persoanele mute şi surdo-mute ştiutoare de carte vor depune jurământul transcriind formula acestuia şi semnând-o; persoanele hipoacuzice vor rosti jurământul, iar cele care nu ştiu să scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui interpret.(8)Situaţiile la care se referă alin. (3)-(7) se reţin de către instanţă pe baza afirmaţiilor făcute de martor.(9)După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.(10)Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.Articolul 320Scutirea de jurământCopiii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi cei care sunt lipsiţi de discernământ în momentul audierii, fără a beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, pot fi ascultaţi fără jurământ, însă instanţa le va atrage atenţia să spună adevărul şi va ţine seama, la aprecierea depoziţiei lor, de situaţia lor specială.La data de 18-08-2022 Articolul 320 din Punctul II. , Subsectiunea 3. , Subsectiunea a 3-a , Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 10, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 321Ascultarea martorului(1)Fiecare martor va fi ascultat separat, cei neascultaţi încă neputând fi de faţă.(2)Ordinea ascultării martorilor va fi fixată de preşedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor.(3)Martorul va răspunde mai întâi la întrebările puse de preşedinte, iar apoi şi la întrebările puse, cu încuviinţarea acestuia, de către partea care l-a propus, precum şi de către partea adversă.(4)După ascultare, martorul rămâne în sala de şedinţă până la sfârşitul cercetării, afară numai dacă instanţa hotărăşte altfel.(5)Cu ocazia audierii, martorul va fi lăsat să-şi facă liber depoziţia, fără să aibă voie să citească un răspuns scris de mai înainte; el se poate servi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai pentru a preciza cifre sau denumiri.(6) Dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a cărui dovedire este oprită de lege, nu o va încuviinţa. În această situaţie, instanţa va trece în încheierea de şedinţă atât numele părţii şi întrebarea formulată, cât şi motivul pentru care nu a fost încuviinţată.La data de 21-12-2018 Articolul 321 din Subsectiunea a 3-a , Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost completat de Punctul 33, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(7) Dacă întrebarea este încuviinţată, întrebarea, împreună cu numele părţii care a formulat-o, urmată de răspunsul martorului, se vor consemna literal în declaraţia martorului conform dispoziţiilor art. 323 alin. (1).La data de 21-12-2018 Articolul 321 din Subsectiunea a 3-a , Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost completat de Punctul 33, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăPrin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 279 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 676 din 6 iulie 2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că sintagma „literal“ din cuprinsul art. 321 alin. (7) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 33 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative este neconstituţională.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanțele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstiţutionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstiţutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 6 iulie 2022-19 august 2022, sintagma „literal“ din cuprinsul art. 321 alin. (7) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 33 din Legea nr. 310/2018, a fost suspendată de drept, încetându-și efectele juridice în data 20 august 2022, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.Articolul 322Reascultarea şi confruntarea martorilor(1)Martorii pot fi din nou întrebaţi, dacă instanţa găseşte de cuviinţă.(2)Martorii ale căror declaraţii nu se potrivesc pot fi confruntaţi.(3)Abrogat.
La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 322 , Subsectiunea a 3-a , Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost abrogat de Punctul 34, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 323Consemnarea declaraţiei martorului(1)Mărturia se va scrie de grefier, care va consemna întocmai şi literal declaraţia martorului, şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul refuză sau nu poate să semneze, se va face menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă.La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 323 , Subsectiunea a 3-a , Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 35, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăPrin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 832 din 9 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 430 din 3 mai 2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că sintagma „întocmai şi literal“ din cuprinsul art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative este neconstituţională.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanțele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstiţutionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstiţutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul cu data de 3 mai 2022-16 iunie 2022, sintagma „întocmai şi literal“ din cuprinsul art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 35 din Legea nr. 310/2018, a fost suspendată de drept, încetându-și efectele juridice în data 17 iunie 2022, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(2)Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate şi semnate de judecător, de grefier şi martor, sub sancţiunea de a nu fi luate în considerare.(3)Locurile nescrise din declaraţie trebuie barate cu linii, astfel încât să nu se poată face adăugiri.(4)Dispoziţiile art. 231 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.Articolul 324Aprecierea probei cu martoriÎn aprecierea declaraţiilor martorilor, instanţa va ţine seama de sinceritatea acestora şi de împrejurările în care au luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective.Articolul 325Bănuiala de mărturie mincinoasăDacă, din cercetare, reies bănuieli de mărturie mincinoasă sau de mituire a martorului, instanţa va încheia un proces-verbal şi va sesiza organul de urmărire penală competent.Articolul 326Drepturi băneşti ale martorului(1)Martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă dacă este din altă localitate, precum şi dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de chemarea sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum şi cu timpul efectiv pierdut.(2)Drepturile băneşti se asigură de partea care a propus martorul şi se stabilesc, la cerere, de către instanţă, prin încheiere executorie.§ 4. PrezumțiileArticolul 327NoţiunePrezumţiile sunt consecinţele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.Articolul 328Prezumţiile legale(1)Prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumţia trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex, pe care se întemeiază aceasta.(2)Prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 40/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 19 septembrie 2022.Articolul 329Prezumţiile judiciareÎn cazul prezumţiilor lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, însă, pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.§ 5. ExpertizaArticolul 330Încuviinţarea expertizei(1)Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336.(2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.(3)În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv.(4)Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3).(5)La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.Articolul 331Numirea expertului(1)Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, prin tragere la sorţi, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.Notă
Începând cu data de 15-05-2025, conform Articolului I din LEGEA nr. 139 din 14 mai 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 448 din 15 mai 2024, la articolul 331 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 247 din 10 aprilie 2015, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
(1) Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, în mod aleatoriu, în sistem informatizat, dintre persoanele înscrise în evidenţa biroului local de expertiză şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.(2)Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunţe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop, instanţa poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Tot astfel, instanţa poate fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Poziţia părţilor va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului şi a părţilor, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.(3)Dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanţă potrivit alin. (2). Onorariul poate fi majorat, în condiţiile prevăzute la art. 339 alin. (2).Articolul 332Recuzarea expertului(1)Experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.(2)Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.(3)Recuzările se judecă cu citarea părţilor şi a expertului.Articolul 333Înştiinţarea şi înlocuirea expertului(1)Dispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt deopotrivă aplicabile experţilor.(2)Dacă expertul nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui.Articolul 334Ascultarea expertuluiDacă experţii pot să-şi exprime de îndată opinia, aceştia vor fi ascultaţi chiar în şedinţă, iar părerea lor se va consemna într-un proces-verbal, dispoziţiile art. 323 aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 335Efectuarea expertizei la faţa locului(1)Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului sau sunt necesare explicaţiile părţilor, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea. Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării. Confirmarea de primire va fi alăturată raportului de expertiză.(2)Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.(3)În cazul în care una dintre părţi opune rezistenţă sau împiedică în orice alt mod efectuarea lucrării, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute de partea adversă cu privire la împrejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, în contextul administrării tuturor celorlalte probe.(4)Cheltuielile efectuate cu expertiza până la data refuzului vor fi suportate de partea care s-a opus efectuării expertizei.(5)În mod excepţional, când aflarea adevărului în cauză este indisolubil legată de efectuarea probei cu expertiză tehnică, instanţa va autoriza folosirea forţei publice în scopul efectuării expertizei, prin încheiere executorie pronunţată în camera de consiliu, după ascultarea părţilor.Articolul 336Raportul de expertiză(1)Constatările şi concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris, care va fi depus cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. În cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi micşorat.(2)Când sunt mai mulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.(3)În cazurile anume prevăzute de lege, depunerea raportului se va face numai după obţinerea avizelor tehnice necesare ce se eliberează numai de organismele de specialitate competente.Articolul 337Lămurirea sau completarea raportuluiDacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicţie între părerile experţilor, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor, poate solicita experţilor, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze.Articolul 338Efectuarea unei noi expertize(1)Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert.(2)O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancţiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.Articolul 339Drepturi băneşti ale expertului(1)Fapta experţilor de a cere sau de a primi o sumă mai mare decât onorariul fixat de instanţă se pedepseşte potrivit legii penale.(2)La cererea motivată a experţilor, ţinându-se seama de lucrarea efectuată, instanţa va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni sau a raportului suplimentar, după caz.(3)Expertul are aceleaşi drepturi ca şi martorul în ceea ce priveşte cheltuielile de transport, cazare şi masă.Articolul 340Comisie rogatorieDacă expertiza se face la o altă instanţă, prin comisie rogatorie, numirea experţilor şi stabilirea sumelor cuvenite vor fi lăsate în sarcina acestei din urmă instanţe.§ 6. Mijloacele materiale de probăArticolul 341Lucrurile ca mijloace de probă(1)Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluţionarea procesului.(2)Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.Articolul 342Păstrare(1)Mijloacele materiale de probă puse la dispoziţia instanţei vor fi păstrate până la soluţionarea definitivă a procesului.(2)Dacă aducerea la instanţă a mijloacelor materiale de probă prezintă greutăţi datorită numărului, volumului sau altor însuşiri ale lor ori locului unde se află, acestea vor fi lăsate în depozitul deţinătorului sau al altei persoane.Articolul 343Verificare(1)Mijloacele materiale de probă, aflate în păstrarea instanţei, se aduc în şedinţa de judecată.(2)Dacă mijloacele materiale de probă nu se află în păstrarea instanţei, aceasta poate ordona, după caz, fie aducerea lor, fie verificarea la faţa locului, dispoziţiile art. 293-300 fiind aplicabile în mod corespunzător.(3)În încheierea sau în procesul-verbal, după caz, conţinând constatările instanţei, se va face menţiune şi despre starea şi semnele caracteristice ale mijloacelor materiale de probă verificate.Articolul 344Restituire. Trecerea în proprietatea unităţii administrativ-teritorialeÎn cazul în care instanţa a dispus restituirea bunurilor care au servit ca mijloace materiale de probă şi cei în drept a le primi nu le ridică în termen de 6 luni de la data când au fost încunoştinţaţi în acest scop, instanţa, în camera de consiliu, citând părţile interesate şi organul financiar local competent, va da o încheiere prin care aceste lucruri vor fi considerate ca abandonate şi trecute în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale unde îşi are sediul instanţa. Încheierea poate fi atacată numai cu apel la instanţa ierarhic superioară.§ 7. Cercetarea la fața loculuiArticolul 345Încuviinţarea cercetării la faţa locului(1)Cercetarea la faţa locului se poate face, la cerere sau din oficiu, când instanţa apreciază că ea este necesară pentru lămurirea procesului.(2)Încheierea prin care se admite cercetarea va determina împrejurările de fapt ce urmează să fie lămurite la faţa locului.Articolul 346Efectuarea cercetării la faţa locului(1)Cercetarea la faţa locului se face, cu citarea părţilor, de către judecătorul delegat sau de către întregul complet de judecată. Prezenţa procurorului este obligatorie când participarea acestuia la judecată este cerută de lege.(2)Instanţa poate, de asemenea, încuviinţa ca ascultarea martorilor, experţilor şi părţilor să se facă la faţa locului.Articolul 347Consemnarea rezultatului cercetării(1)Despre cele constatate şi măsurile luate la faţa locului, instanţa va întocmi un proces-verbal, în care se vor consemna şi susţinerile ori obiecţiunile părţilor, care va fi semnat de către cei prezenţi.(2)Desenele, planurile, schiţele sau fotografiile făcute la faţa locului vor fi alăturate procesului-verbal şi vor fi semnate de către judecător şi de părţile prezente la cercetare.§ 8. MărturisireaI. Admisibilitatea probeiArticolul 348Noţiune şi feluri(1)Constituie mărturisire recunoaşterea de către una dintre părţi, din proprie iniţiativă sau în cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversă îşi întemeiază pretenţia sau, după caz, apărarea.(2)Mărturisirea este judiciară sau extrajudiciară.Articolul 349Mărturisirea judiciară(1)Mărturisirea judiciară face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procură specială.(2)Mărturisirea judiciară nu poate fi divizată împotriva autorului decât în cazurile când cuprinde fapte distincte şi care nu au legătură între ele.(3)De asemenea, mărturisirea judiciară nu poate fi nici revocată, afară numai dacă se face dovada că a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile.(4)Mărturisirea judiciară nu produce efecte dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernământ sau dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoaşterea nu poate dispune.Articolul 350Mărturisirea extrajudiciară(1)Mărturisirea făcută în afara procesului este un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit regulilor generale de probaţiune.(2)Mărturisirea extrajudiciară verbală nu poate fi invocată în cazurile în care proba cu martori nu este admisă.II. InterogatoriulArticolul 351Încuviinţarea interogatoriuluiInstanţa poate încuviinţa, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreia dintre părţi, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluţionarea procesului.Articolul 352Luarea interogatoriului persoanelor fizice(1)Cel chemat în persoană va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte.(2)Cu încuviinţarea preşedintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, când participă la judecată, precum şi partea adversă pot pune direct întrebări celui chemat la interogatoriu.(3)Partea va răspunde fără să poată citi un proiect de răspuns scris în prealabil. Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.(4)Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, registre sau dosare, se va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.(5)Când ambele părţi sunt de faţă la luarea interogatoriului, ele pot fi confruntate.Articolul 353Luarea interogatoriului reprezentantului legalReprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cel care asistă persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chemat personal la interogatoriu numai în legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate.Articolul 354Consemnarea răspunsurilor la interogatoriu(1)Răspunsurile la interogatoriu vor fi trecute pe aceeaşi foaie cu întrebările. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagină de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adăugirile, ştersăturile sau schimbările aduse, sub sancţiunea de a nu fi ţinute în seamă.(2)Dacă partea interogată sau cealaltă parte nu voieşte ori nu poate să semneze, se va consemna în josul interogatoriului.(3)În cazul în care interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum şi în cazul prevăzut la art. 352 alin. (2), vor fi consemnate în încheierea de şedinţă atât întrebările, cât şi răspunsurile.
La data de 30-03-2016 Alin. (3) al art. 354 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 134 din 1 iulie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 234 din 30 martie 2016.
Articolul 355Luarea interogatoriului persoanelor juridice(1)Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil, în condiţiile prevăzute la art. 194 lit. e).(2)Se exceptează societăţile de persoane, ai căror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi citaţi personal la interogatoriu.Articolul 356Luarea interogatoriului părţii aflate în străinătate(1)Dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care România este parte ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel, partea care se află în străinătate şi este reprezentată în proces printr-un mandatar va putea fi interogată prin acesta.(2)În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este suficientă.Articolul 357Luarea interogatoriului prin judecător delegat sau comisie rogatorie(1)Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţa celui chemat la interogatoriu, printr-un judecător delegat, dacă partea, din motive temeinice, este împiedicată de a veni în faţa instanţei. În acest caz, răspunsurile la întrebări se vor consemna în prezenţa părţii adverse sau în lipsă, dacă aceasta a fost citată şi nu s-a prezentat.(2)Partea care locuieşte în circumscripţia altei instanţe, în cazurile prevăzute la alin. (1), se va asculta prin comisie rogatorie.Articolul 358Neprezentarea la interogatoriu şi refuzul de a răspundeDacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât şi alte probe, inclusiv prezumţiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului.§ 9. Asigurarea probelorArticolul 359Condiţii de admisibilitate(1)Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât şi în timpul procesului, administrarea acestor probe.(2)În cazul în care partea adversă îşi dă acordul, cererea poate fi făcută, chiar dacă nu există urgenţă.Articolul 360Soluţionarea cererii(1)Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în prima instanţă.(2)Partea va arăta în cerere probele a căror administrare o pretinde, faptele pe care vrea să le dovedească, precum şi motivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz, acordul părţii adverse.(3)Instanţa va dispune citarea părţilor şi va comunica părţii adverse copie de pe cerere. Aceasta nu este obligată să depună întâmpinare.(4)Instanţa va soluţiona cererea în camera de consiliu, prin încheiere.(5)În caz de pericol în întârziere, instanţa, apreciind împrejurările, va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor.Articolul 361Regimul căilor de atac(1)Încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac.(2)Încheierea de respingere poate fi atacată separat numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.Articolul 362Administrarea probelor asigurate(1)Administrarea probei ce trebuie asigurată va putea fi făcută de îndată sau la termenul ce se va fixa în acest scop.(2)Administrarea probelor asigurate se constată printr-o încheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac.Articolul 363Puterea doveditoare(1)Probele asigurate în condiţiile prevăzute la art. 362 vor fi cercetate de instanţă, la judecarea procesului, sub raportul admisibilităţii şi concludenţei lor. În cazul în care găseşte necesar, instanţa va proceda, dacă este cu putinţă, la o nouă administrare a probelor asigurate.(2)Probele asigurate pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.(3)Cheltuielile făcute cu administrarea probelor vor fi ţinute în seamă de instanţa care judecă pricina în fond.Articolul 364Constatarea de urgenţă a unei stări de fapt(1)La cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, executorul judecătoresc în circumscripţia căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la faţa locului această stare de fapt.(2)În cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită concursul părţii adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia.(3)În lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanţei să încuviinţeze efectuarea constatării. Instanţa poate încuviinţa efectuarea constatării fără citarea aceluia împotriva căruia se cere. Dispoziţiile art. 360-363 se aplică în mod corespunzător.(4)Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă, şi are puterea doveditoare a înscrisului autentic.Articolul 365Dispoziţii specialeÎn caz de pericol în întârziere, asigurarea dovezii şi constatarea unei stări de fapt se vor putea face şi în zilele nelucrătoare şi chiar în afara orelor legale, însă numai cu încuviinţarea expresă a instanţei.SUBSECȚIUNEA a 4-a Administrarea probelor de către avocați sau consilieri juridiciArticolul 366Domeniu de aplicareDispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile tuturor litigiilor, cu excepţia celor ce privesc starea civilă şi capacitatea persoanelor, relaţiile de familie, precum şi orice alte drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.Articolul 367Obligaţia instanţeiLa primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi dacă acestea sunt prezente sau reprezentate, instanţa le va întreba dacă sunt de acord ca probele să fie administrate potrivit dispoziţiilor din prezenta subsecţiune.Articolul 368Convenţia părţilor(1)La termenul prevăzut la art. 367 părţile, prezente personal sau reprezentate, pot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să administreze probele în cauză, potrivit dispoziţiilor prezentei subsecţiuni.(2)Consimţământul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. (1), se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu împuternicire specială, în faţa instanţei, luându-se act despre aceasta în încheiere, sau prin înscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat să certifice consimţământul şi semnătura părţii pe care o asistă ori o reprezintă. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelaşi avocat, consimţământul se va da de fiecare dintre ele separat.(3)Totodată, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta subsecţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezintă.(4)Consimţământul dat potrivit alin. (2) nu poate fi revocat de către una dintre părţi.Articolul 369Desfăşurarea şedinţei de judecatăPe parcursul administrării probelor de către avocaţi, şedinţele de judecată, atunci când acestea sunt necesare, se desfăşoară potrivit art. 240, cu participarea obligatorie a avocaţilor.Articolul 370Măsuri luate de instanţă(1)După constatarea valabilităţii consimţământului dat conform art. 368, instanţa va lua măsurile prevăzute la art. 237 alin. (2). Dispoziţiile art. 255, 256, art. 257 alin. (1), art. 258 şi 260 sunt aplicabile.(2)Când, potrivit legii, cererile prevăzute la alin. (1) pot fi formulate şi ulterior primului termen de judecată la care părţile sunt legal citate, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt, dat în cunoştinţă părţilor reprezentate prin avocat.(3)Dispoziţiile art. 227 şi ale art. 254 alin. (2)-(4) sunt aplicabile.(4)Partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a probelor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice probă, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea probelor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste probe.Articolul 371Termenul administrării probelor(1)Pentru administrarea probelor de către avocaţi instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora.(2)Termenul prevăzut la alin. (1) va putea fi prelungit dacă în cursul administrării probelor:1. se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunţe; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului;2. a încetat, din orice cauză, contractul de asistenţă juridică dintre una dintre părţi şi avocatul său; în acest caz, termenul se prelungeşte cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;3. una dintre părţi a decedat; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 412 alin. (1)pct. 1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a moştenitorilor;4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeşte cu perioada suspendării, dispoziţiile art. 411 alin. (1)pct. 2 nefiind însă aplicabile.Articolul 372Programul administrării probelor(1)În cel mult 5 zile de la încuviinţarea probelor, avocaţii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnătura avocaţilor, în care se vor arăta locul şi data administrării fiecărei probe. Programul se încuviinţează de instanţă, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocaţii lor.(2)În procesele prevăzute la art. 92 alin. (2) şi (3) programul încuviinţat potrivit alin. (1) va fi comunicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 383.(3)Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocaţi, sunt obligate să îşi comunice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură.(4)Data convenită pentru administrarea probelor potrivit alin. (1) poate fi modificată, cu acordul tuturor părţilor.(5)În cazul în care administrarea probei nu este posibilă din motive obiective, va fi stabilit un nou termen, dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă părţile nu se înţeleg, va fi sesizată instanţa, potrivit art. 373.(6)Nerespectarea nejustificată a programului prevăzut la alin. (1) atrage decăderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectivă.(7)Dispoziţiile art. 262 sunt aplicabile.Articolul 373Soluţionarea incidentelorDacă în cursul administrării probelor una dintre părţi formulează o cerere, invocă o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va pronunţa de îndată, iar când este necesar, în cel mult 15 zile de la data la care a fost sesizată. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul procesului.Articolul 374Înscrisuri deţinute de terţiÎn cazul în care se dispune înfăţişarea unui înscris deţinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 298, va dispune solicitarea înscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţă, comunicarea lui în copie fiecărui avocat.Articolul 375Verificarea înscrisurilorDacă una dintre părţi nu recunoaşte scrisul sau semnătura dintr-un înscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 373, va solicita instanţei să procedeze la verificarea înscrisurilor.Articolul 376Ascultarea martorilor(1)Martorii vor fi ascultaţi, la locul şi data prevăzute în programul încuviinţat de instanţă, de către avocaţii părţilor, în condiţiile art. 318 alin. (1) şi art. 321 alin. (1), (2), (4) şi (5), care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de jurământ, punându-li-se însă în vedere că dacă nu vor spune adevărul săvârşesc infracţiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.(2)Martorii prevăzuţi la art. 320 vor fi ascultaţi numai de către instanţă.Articolul 377Consemnarea mărturiei(1)Mărturia se va consemna întocmai de către o persoană convenită de părţi şi se va semna, pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei, de către avocaţii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprinsul consemnării.(2)Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate prin semnătura celor menţionaţi la alin. (1), sub sancţiunea de a nu fi luate în seamă.(3)Dacă mărturia a fost stenografiată, aceasta va fi transcrisă. Atât stenograma, cât şi transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. (1) şi depuse la dosar.(4)Dacă mărturia a fost înregistrată cu mijloace audiovizuale, aceasta va putea fi ulterior transcrisă la cererea părţii interesate, în condiţiile legii. Transcrierea înregistrărilor va fi semnată potrivit alin. (1) şi depusă la dosar.Articolul 378Autentificarea mărturieiPărţile pot conveni ca declaraţiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public. Dispoziţiile art. 376 sunt aplicabile.Articolul 379Expertiza(1)În cazul în care este încuviinţată o expertiză, în programul administrării probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin învoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecăreia dintre ele.(2)Dacă părţile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei, la termenul când încuviinţează probele potrivit art. 370, să procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 331 alin. (1) şi (2).(3)Expertul este obligat să efectueze expertiza şi să o predea avocaţilor părţilor, sub semnătură de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţă potrivit art. 371. De asemenea, el are îndatorirea să dea explicaţii avocaţilor şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispoziţiilor art. 337-339.Articolul 380Cercetarea la faţa loculuiDacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţă potrivit dispoziţiilor art. 345-347. Procesul-verbal prevăzut la art. 347 alin. (1) va fi întocmit în atâtea exemplare câte părţi sunt şi va fi înmânat avocaţilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.Articolul 381InterogatoriulCând s-a încuviinţat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi primit potrivit art. 355 alin. (1) vor fi înmânate de îndată avocaţilor părţilor.Articolul 382Incidente privind probele(1)Instanţa, în condiţiile art. 373, va hotărî asupra cererii de înlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.(2)De asemenea, în condiţiile arătate la alin. (1), instanţa se va pronunţa cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 237 alin. (2) pct. 7.Articolul 383Concluziile scrise(1)După administrarea tuturor probelor încuviinţate de instanţă reclamantul, prin avocatul său, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretenţiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public.(2)După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul său, va redacta propriile concluzii scrise, pe care le va comunica, potrivit alin. (1), reclamantului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, Ministerului Public.Articolul 384Alcătuirea dosarului(1)Avocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar şi unul pentru instanţă, în care vor depune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor prin care, potrivit legii, se constată administrarea fiecărei probe.(2)Dosarele prevăzute la alin. (1) vor fi numerotate, şnuruite şi vor purta semnătura avocaţilor părţilor pe fiecare pagină.Articolul 385Depunerea dosarului la instanţăLa expirarea termenului stabilit de instanţă potrivit art. 371 avocaţii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul cauzei, întocmit potrivit art. 384.Articolul 386Judecarea cauzei(1)Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată, dat în cunoştinţă părţilor, care nu va putea fi mai lung de 15 zile de la data primirii dosarului.(2)La acest termen, instanţa va putea hotărî, pentru motive temeinice şi după ascultarea părţilor, să se administreze noi probe sau să se administreze nemijlocit în faţa sa unele dintre probele administrate de avocaţi.(3)În acest scop, instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţă părţilor. Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citaţi, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispoziţiile art. 159 şi ale art. 313 alin. (2) sunt aplicabile.(4)Dacă, la termenul prevăzut la alin. (1), instanţa socoteşte că nu este necesară administrarea de noi probe sau a unora dintre cele administrate de avocaţi, va proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat.Articolul 387Dispoziţii aplicabile(1)Dispoziţiile subsecţiunii a 3-a "Probele" a secţiunii a 2-a a capitolului II sunt aplicabile, dacă în prezenta subsecţiune nu se prevede altfel.(2)La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua măsura amenzii judiciare şi obligării la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 187-190.Articolul 388Consilierii juridiciDispoziţiile prezentei subsecţiuni sunt aplicabile în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezintă partea.Secţiunea a 3-a Dezbaterea în fond a procesuluiArticolul 389Obiectul dezbaterilorDezbaterile procesului poartă asupra împrejurărilor de fapt şi temeiurilor de drept, invocate de părţi în cererile lor sau, după caz, ridicate de către instanţă din oficiu.Articolul 390Chestiunile prealabile dezbaterilor în fondÎnainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la solicitarea părţilor, pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului.Articolul 391Completarea sau refacerea unor probeInstanţa poate proceda la completarea ori refacerea unor probe, în cazul în care, din dezbateri, rezultă necesitatea acestei măsuri.Articolul 392Deschiderea dezbaterilor în fondDacă părţile declară că nu mai au cereri de formulat şi nu mai sunt alte incidente de soluţionat, preşedintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părţilor, în ordinea şi condiţiile prevăzute la art. 216, pentru ca fiecare să îşi susţină cererile şi apărările formulate în proces.Articolul 393Continuarea dezbaterilor în fondDezbaterile începute vor fi continuate la acelaşi termen până la închiderea lor, cu excepţia cazului în care, pentru motive temeinice, sunt lăsate în continuare pentru o altă zi, chiar în afara orelor fixate pentru judecarea pricinilor.Articolul 394Închiderea dezbaterilor în fond(1)Când consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, preşedintele închide dezbaterile.(2)Dacă va considera necesar, instanţa poate cere părţilor, la închiderea dezbaterilor, să depună completări la notele întocmite potrivit art. 244. Părţile pot depune aceste completări şi în cazul în care acestea nu au fost cerute de instanţă.(3)După închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.Secţiunea a 4-a Deliberarea şi pronunţarea hotărâriiArticolul 395Deliberarea(1)După închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra hotărârii ce urmează să pronunţe.(2)La deliberare iau parte numai membrii completului în faţa cărora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre membrii completului de judecată are îndatorirea să îşi exprime opinia, începând cu cel mai nou în funcţie. Preşedintele îşi exprimă opinia cel din urmă.(3)Judecătorul care a luat parte la judecată este ţinut să se pronunţe chiar dacă nu mai este judecător al instanţei respective, cu excepţia cazului în care, în condiţiile legii, i-a încetat calitatea de judecător sau este suspendat din funcţie. În această situaţie, procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca ele să pună din nou concluzii în faţa completului de judecată legal constituit.Articolul 396Amânarea pronunţării(1)În cazuri justificate, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată, pronunţarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile.(2)În cazul amânării prevăzute la alin. (1), preşedintele, odată cu anunţarea termenului la care a fost amânată pronunţarea, poate stabili că pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.(3)Dacă pronunţarea a fost amânată, hotărârea nu poate fi pronunţată mai înainte de data fixată în acest scop.Articolul 397Soluţionarea cauzei(1)Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.(2)Dacă cererea are ca obiect pretenţii privitoare la obligaţia de întreţinere, alocaţia pentru copii, chirie, arendă, plata salariului, rate din preţul vânzării sau alte sume datorate periodic, instanţa îl va obliga pe pârât, la cererea reclamantului, după achitarea taxelor de timbru, potrivit legii, şi la plata sumelor devenite exigibile după introducerea cererii.(3)În cazurile în care instanţa poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care a acordat termenul. Debitorul nu va putea cere termen de plată, dacă debitorului i s-a acordat un termen rezonabil de plată de către creditor ori a avut posibilitatea să execute într-un termen rezonabil, calculat de la data comunicării cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 1.522 din Codul civil şi nici dacă la data pronunţării subzistă vreunul dintre motivele prevăzute la art. 675 alin. (1).Articolul 398Luarea hotărârii(1)Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată şi se dă în numele legii.(2)Când unanimitatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două opinii, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească într-o singură opinie.(3) În cazul în care majoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă în complet de divergenţă, constituit prin includerea în completul iniţial şi a unui judecător din planificarea de permanenţă.La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 398 , Sectiunea a 4-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 36, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 399Judecata în complet de divergenţă(1)În situaţia prevăzută la art. 398 alin. (3), divergenţa se judecă în aceeaşi zi sau, dacă nu este posibil, într-un termen care nu poate depăşi 20 de zile de la ivirea divergenţei, cu citarea părţilor. În pricinile considerate urgente acest termen nu poate fi mai mare de 7 zile.(2)Dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergenţă şi care se anunţă părţilor în şedinţă, instanţa fiind îndreptăţită, atunci când apreciază că este necesar, să administreze noi dovezi şi să ordone orice alte măsuri îngăduite de lege.(3)Părţile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în divergenţă.(4)Dispoziţiile art. 398 alin. (2) se aplică în mod corespunzător, judecătorii având dreptul de a reveni asupra părerii lor care a provocat divergenţa.(5)Când divergenţa nu priveşte soluţia ce trebuie dată întregii cauze, după judecarea chestiunilor rămase în divergenţă, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea cauzei.Articolul 400Repunerea pe rolDacă, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor.Articolul 401Întocmirea minutei(1)După ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.(2)Minuta, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul-asistent, după care se va consemna într-un registru special, ţinut la grefa instanţei. Acest registru poate fi ţinut şi în format electronic.Articolul 402Pronunţarea hotărâriiHotărârea se poate pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunţa prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.La data de 21-12-2018 Articolul 402 din Sectiunea a 4-a , Capitolul II , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 37, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 403Data hotărâriiData hotărârii este aceea la care minuta este pronunţată potrivit legii.Articolul 404Renunţarea la calea de atac în faţa primei instanţe(1)Partea prezentă la pronunţarea hotărârii poate renunţa, în condiţiile legii, la calea de atac, făcându-se menţiune despre aceasta într-un proces-verbal semnat de preşedinte şi de grefier.(2)Renunţarea se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 405Nulitatea hotărâriiNulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel.Capitolul III Unele incidente proceduraleSecţiunea 1 Renunţarea la judecatăArticolul 406Condiţii(1)Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.(2)Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.(3)Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul lea făcut.(4)Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.(5)Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.(6)Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.Articolul 407Efectele renunţării(1)Renunţarea la judecată a unuia dintre reclamanţi nu este opozabilă celorlalţi reclamanţi.(2)Renunţarea produce efecte numai faţă de părţile în privinţa cărora a fost făcută şi nu afectează cererile incidentale care au caracter de sine stătător.Secţiunea a 2-a Renunţarea la dreptul pretinsArticolul 408Renunţarea în prima instanţă(1)Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului.(2)În caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând şi asupra cheltuielilor de judecată.(3)Renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă, consemnându-se în încheiere, cât şi prin înscris autentic.Articolul 409Renunţarea în căile de atac(1)Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunţării, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.(2)Când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 410Căi de atacHotărârea este supusă recursului, care se judecă de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţarea la dreptul pretins. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.Secţiunea a 3-a Suspendarea procesuluiArticolul 411Suspendarea voluntară(1)Judecătorul va suspenda judecata:1. când amândouă părţile o cer;2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.(2)Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată.Articolul 412Suspendarea de drept(1)Judecarea cauzelor se suspendă de drept:1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora;2. prin instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale ori a curatelei cu privire la una dintre părţi, până la numirea tutorelui sau a curatorului;La data de 18-08-2022 Punctul 2. din Alineatul (1) , Articolul 412 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 11, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
3. prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părţi, survenit cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar;4. prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului, până la numirea unui nou tutore sau curator;5. când persoana juridică este dizolvată, până la desemnarea lichidatorului;6. prin deschiderea procedurii insolvenţei, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar;7. în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană;8. în alte cazuri prevăzute de lege.(2)Cu toate acestea, faptele prevăzute la alin. (1) nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă ele au survenit după închiderea dezbaterilor.Articolul 413Suspendarea facultativă(1)Instanţa poate suspenda judecata:1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;NotăDecizie de admitere: RIL nr. 2/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 256 din 16 martie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul suspendării facultative, dispuse de instanţă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare, ca urmare a solicitării unei alte instanţe naţionale sau a unei instanţe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu intervine perimarea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, în ipoteza în care partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de 6 luni de la data pronunţării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, instanţa de judecată fiind obligată să dispună din oficiu reluarea judecării procesului.
Decizie de admitere: HP nr. 70/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1112 din 11 decembrie 2023.1^1. când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară;
La data de 21-12-2018 Articolul 413 din Sectiunea a 3-a , Capitolul III , Titlul I , Cartea a II-a a fost completat de Punctul 38, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;3. în alte cazuri prevăzute de lege.(2)Suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.(3)Cu toate acestea, instanţa poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză.Articolul 414Hotărârea de suspendare(1)Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.(2)Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.Articolul 415Reluarea judecării procesuluiJudecata cauzei suspendate se reia:1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;La data de 21-12-2018 Punctul 3. din Articolul 415 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 39, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de admitere: HP nr. 70/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1112 din 11 decembrie 2023.4. prin alte modalităţi prevăzute de lege.Secţiunea a 4-a Perimarea cereriiArticolul 416Cererile supuse perimării(1)Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 2/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 256 din 16 martie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul suspendării facultative, dispuse de instanţă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare, ca urmare a solicitării unei alte instanţe naţionale sau a unei instanţe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu intervine perimarea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, în ipoteza în care partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de 6 luni de la data pronunţării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, instanţa de judecată fiind obligată să dispună din oficiu reluarea judecării procesului.
Decizie de admitere: HP nr. 70/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1112 din 11 decembrie 2023.(2)Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.(3)Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 70/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1112 din 11 decembrie 2023.Articolul 417Întreruperea cursului perimăriiPerimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.Articolul 418Suspendarea cursului perimării(1)Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.(2)În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.(3)Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.Articolul 419Efectele cererii asupra coparticipanţilorÎn cazul în care sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună, cererea de perimare ori actul de procedură întrerupător de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.Articolul 420Procedura perimării(1)Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.(2)Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie în camera de consiliu sau în şedinţă publică.(3)Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanţa de apel.Articolul 421Hotărârea de perimare(1)Dacă instanţa constată că perimarea nu a intervenit, pronunţă o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului.(2)Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.Articolul 422Efectele perimării(1)Perimarea lipseşte de efect toate actele de procedură făcute în acea instanţă.(2)Când însă se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă socoteşte că nu este necesară refacerea lor.Articolul 423Perimarea instanţeiOrice cerere adresată unei instanţe şi care a rămas în nelucrare timp de 10 ani se perimă de drept, chiar în lipsa unor motive imputabile părţii. Dispoziţiile art. 420 se aplică în mod corespunzător.Capitolul IV Hotărârile judecătoreştiSecţiunea 1 Dispoziţii generale§ 1. Denumirea, întocmirea şi comunicarea hotărârii Articolul 424Denumirea hotărârilor(1)Hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza se numeşte sentinţă.(2)Hotărârea prin care judecătoria soluţionează căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, se numeşte sentinţă.(3)Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului şi recursului în interesul legii, precum şi hotărârea pronunţată ca urmare a anulării în apel a hotărârii primei instanţe şi reţinerii cauzei spre judecare ori ca urmare a rejudecării cauzei în fond după casarea cu reţinere în recurs se numeşte decizie.(4)Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în anulare sau asupra revizuirii se numeşte, după caz, sentinţă sau decizie.(5)Toate celelalte hotărâri date de instanţă se numesc încheieri, dacă legea nu prevede altfel.Articolul 425Conţinutul hotărârii(1)Hotărârea va cuprinde:a) partea introductivă, în care se vor face menţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) şi (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanţei, numărul dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi menţiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.(2)Dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor pârâţi, se va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi la ce este obligat fiecare pârât ori, când este cazul, dacă drepturile şi obligaţiile părţilor sunt solidare sau indivizibile.(3)În partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunţării ei, menţiunea că s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum şi semnăturile membrilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.Articolul 426Redactarea şi semnarea hotărârii(1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. Când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari sau magistraţi-asistenţi, preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.
La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 426 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 40, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2)În cazul în care unul dintre judecători sau asistenţi judiciari a rămas în minoritate la deliberare, el îşi va redacta opinia separată, care va cuprinde expunerea considerentelor, soluţia pe care a propus-o şi semnătura acestuia. De asemenea, judecătorul care este de acord cu soluţia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurentă.(3)Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier.(4)Dacă vreunul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată în locul său de preşedintele completului, iar dacă şi acesta ori judecătorul unic se află într-o astfel de situaţie, hotărârea se va semna de către preşedintele instanţei. Când împiedicarea priveşte pe grefier, hotărârea se va semna de grefierul-şef. În toate cazurile se face menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea.NotăDecizie de admitere: HP nr. 26/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 755 din 17 septembrie 2019:
Situaţia în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de către judecătorul redactor, în timp ce, pentru ceilalţi membri, este semnată de către preşedintele completului sau de preşedintele instanţei, în condiţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă.(5) Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen.
La data de 21-12-2018 Alineatul (5) din Articolul 426 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 40, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(6)Hotărârea se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanţei.Articolul 427Comunicarea hotărârii(1)Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii.(2)Hotărârile definitive prin care s-a dispus efectuarea unei înscrieri în cartea funciară sau, după caz, în alte registre publice se vor comunica din oficiu şi instituţiei sau autorităţii care ţine acele registre.(3)Hotărârile definitive prin care s-a dispus anularea, în tot sau în parte, a unui act notarial se comunică din oficiu de îndată notarului public instrumentator, direct ori prin intermediul camerei notarilor publici în circumscripţia căreia funcţionează.(4)De asemenea, hotărârile prin care instanţa se pronunţă în legătură cu prevederi cuprinse în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi în alte acte juridice ale Uniunii Europene se comunică, din oficiu, chiar dacă nu sunt definitive, şi autorităţii sau instituţiei naţionale cu atribuţii de reglementare în materie.Articolul 428Adăugirile, schimbările sau corecturileAdăugirile, schimbările sau corecturile în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecători, sub sancţiunea neluării lor în seamă.§ 2. Efectele hotărârii judecătoreşti Articolul 429Dezînvestirea instanţeiDupă pronunţarea hotărârii instanţa se dezînvesteşte şi niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale.Articolul 430Autoritatea de lucru judecat(1)Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.(2)Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.NotăDecizie de respingere: RIL nr. 4/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 362 din 12 aprilie 2022.(3)Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.(4)Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.(5)Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.Articolul 431Efectele lucrului judecat(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.(2)Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 62/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1072 din 9 noiembrie 2021.
Decizie de respingere: HP nr. 31/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 693 din 28 iulie 2023.Articolul 432Excepţia autorităţii de lucru judecatExcepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.Notă
Decizie de respingere: RIL nr. 4/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 362 din 12 aprilie 2022.Articolul 433Puterea executorieHotărârea judecătorească are putere executorie, în condiţiile prevăzute de lege.Articolul 434Forţa probantăHotărârea judecătorească are forţa probantă a unui înscris autentic.Articolul 435Obligativitatea şi opozabilitatea hotărârii(1)Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora.(2)Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 18/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 191 din 10 martie 2020:
În cazul acţiunii în revendicare imobiliară a unui bun proprietate comună pe cote-părţi (coproprietate), dispoziţiile art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil instituie o excepţie de la opozabilitatea hotărârii judecătoreşti reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă.Secţiunea a 2-a Hotărârile date în baza recunoaşterii pretenţiilorArticolul 436Cazuri(1)Când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii.(2)Dacă recunoaşterea este parţială, judecata va continua cu privire la pretenţiile rămase nerecunoscute, instanţa urmând a pronunţa o nouă hotărâre asupra acestora.Articolul 437Calea de atac(1)Hotărârea prevăzută la art. 436 poate fi atacată numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.(2)Când recunoaşterea pretenţiilor a fost făcută înaintea instanţei de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în măsura recunoaşterii, dispunându-se admiterea, în mod corespunzător, a cererii. Dispoziţiile art. 436 alin. (2) rămân aplicabile.Secţiunea a 3-a Hotărârea prin care se încuviinţează învoiala părţilorArticolul 438Condiţiile în care se poate lua act de tranzacţie(1)Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.(2)Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.(3)Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.Articolul 439Forma tranzacţieiTranzacţia va fi încheiată în formă scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărârii.Articolul 440Calea de atacHotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.Articolul 441Domeniu de aplicareDispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care învoiala părţilor este urmarea procedurii de mediere.Secţiunea a 4-a Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărâriiArticolul 442Îndreptarea hotărârii(1)Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 48/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1071 din 25 octombrie 2024.(2)Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.(3)În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.Articolul 443Lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii(1)În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.(2)Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.(3)Încheierea se va ataşa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei.Articolul 444Completarea hotărârii(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.
La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 444 , Sectiunea a 4-a , Capitolul IV , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 41, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de respingere: HP nr. 48/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1071 din 25 octombrie 2024.(2)Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(3)Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.Articolul 445Obligativitatea proceduriiÎndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444.Articolul 446Căi de atacÎncheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea.Articolul 447Suportarea cheltuielilor de judecatăÎn cazul în care cererea de îndreptare, de lămurire sau de completare a hotărârii a fost admisă, cheltuielile făcute de parte în aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii. Când cererea a fost respinsă, cheltuielile vor fi suportate de parte potrivit dreptului comun.Secţiunea a 5-a Executarea provizorieArticolul 448Executarea provizorie de drept(1)Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect:1. stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului, precum şi modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul;2. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor;3. despăgubiri pentru accidente de muncă;4. rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale;5. despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub formă de prestaţii băneşti periodice;6. reparaţii grabnice;7. punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului;8. cereri privitoare la posesie, numai în ceea ce priveşte posesia;9. hotărârile pronunţate în temeiul recunoaşterii de către pârât a pretenţiilor reclamantului, pronunţate în condiţiile art. 436;10. în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.(2)Executarea hotărârilor prevăzute la alin. (1) are caracter provizoriu.Articolul 449Executarea provizorie judecătorească(1)Instanţa poate încuviinţa executarea provizorie a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va considera că măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum şi atunci când ar aprecia că neluarea de îndată a acestei măsuri este vădit prejudiciabilă pentru creditor. În aceste cazuri, instanţa îl va putea obliga pe creditor la plata unei cauţiuni, în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3).(2)Executarea provizorie nu se poate încuviinţa:1. în materie de strămutare de hotare, desfiinţare de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă;2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară.(3)Cererea de executare provizorie se va putea face în scris, precum şi verbal în instanţă până la închiderea dezbaterilor.(4)Dacă cererea a fost respinsă de prima instanţă, ea poate fi făcută din nou în apel.Articolul 450Suspendarea executării provizorii(1)Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.(2)Cererea se va depune la prima instanţă sau, după caz, la instanţa de apel. În această din urmă situaţie, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii.(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător.
La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 450 , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul I , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 42, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(4)Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3).(5)Până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4).Secţiunea a 6-a Cheltuielile de judecatăArticolul 451Cuantumul cheltuielilor de judecată(1)Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.(2)Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.(3)Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3).(4)Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).Articolul 452Dovada cheltuielilor de judecatăPartea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.NotăDecizie de admitere: HP nr. 34/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 771 din 7 august 2024:
Dispoziţiile art. 452 raportate la cele ale art. 470 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 9 din 30 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 25 iunie 2020, se interpretează în sensul că, în ipoteza în care au fost solicitate cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe, dar nu s-a făcut dovada achitării lor până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, se poate face, prin înscrisuri noi, această dovadă, în apelul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.Articolul 453Acordarea cheltuielilor de judecată(1)Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.(2)Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.Articolul 454Exonerarea pârâtului de la platăPârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 21/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1091 din 11 noiembrie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 454 din Codul de procedură civilă, pârâtul nu poate fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată în situaţia în care obiectul acţiunii îl reprezintă un litigiu din categoria celor nesusceptibile de procedura punerii în întârziere sau un litigiu în care hotărârea nu se poate pronunţa doar pe baza recunoaşterii pârâtului.Articolul 455Situaţia mai multor reclamanţi sau pârâţiDacă în cauză sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor putea fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.Titlul II Căile de atacCapitolul I Dispoziţii generaleArticolul 456EnumerareCalea ordinară de atac este apelul, iar căile extraordinare de atac sunt recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea.Articolul 457Legalitatea căii de atac(1)Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.(2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei.
La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 457 , Capitolul I , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 43, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(3)Dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.(4)Atunci când instanţa dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunţării încheierii, pentru părţile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părţile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de lege.Articolul 458Subiectele căilor de atacCăile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.Articolul 459Ordinea exercitării căilor de atac(1)Căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului.(2)În cazul hotărârilor susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate acestea, o hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată, înăuntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanţa care ar fi fost competentă să judece recursul împotriva hotărârii date în apel, dacă părţile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declaraţie verbală, dată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi consemnată într-un proces-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.(3)Căile extraordinare de atac pot fi exercitate şi concomitent, în condiţiile legii. Recursul se judecă cu prioritate.Articolul 460Unicitatea căii de atac(1)O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.(2)Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală.(3)În cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului.(4)Dacă hotărârea cu privire la o cerere principală sau incidentală nu este supusă nici apelului şi nici recursului, soluţia cu privire la celelalte cereri este supusă căilor de atac în condiţiile legii.(5)În cazurile prevăzute la alin. (2)-(4), termenul de apel sau, după caz, de recurs este cel de drept comun, chiar dacă prin legi speciale se prevede altfel.NotăDecizie de respingere: HP nr. 6/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 330 din 1 aprilie 2021.Articolul 461Partea din hotărâre care poate fi atacată(1)Calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii.(2)Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.Articolul 462Înţelegerea părţilor în căile de atacPărţile pot solicita instanţei legal învestite cu soluţionarea unei căi de atac să ia act de înţelegerea lor cu privire la soluţionarea litigiului. Dispoziţiile art. 438-441 se aplică în mod corespunzător.Articolul 463Achiesarea la hotărâre(1)Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.(2)Achiesarea, atunci când este condiţionată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă.(3)Dispoziţiile art. 404 rămân aplicabile.Articolul 464Felurile achiesării(1)Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parţială.(2)Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale.(3)Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre.(4)Achiesarea poate fi totală, dacă priveşte hotărârea în întregul ei sau, după caz, parţială, dacă priveşte numai o parte din hotărârea respectivă.Articolul 465Măsurile de administrare judiciarăMăsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac.Capitolul II ApelulArticolul 466Apelul principal. Obiectul(1)Hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.(2)Sunt supuse apelului şi hotărârile date în ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să judece decât în primă instanţă.(3)Hotărârile date în ultimă instanţă rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunţate în primă instanţă.(4)Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 32/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 455 din 25 mai 2023.Articolul 467Situaţiile în care partea nu poate face apel principal(1)Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel principal.(2)Partea care a executat parţial hotărârea de primă instanţă, deşi aceasta nu era susceptibilă de executare provizorie, nu mai are dreptul de a face apel principal cu privire la dispoziţiile executate.Articolul 468Termenul de apel(1)Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.(2)Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite.(3)Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel.(4)Pentru procuror, termenul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii.(5)Termenul de apel suspendă executarea hotărârii de primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege. În aceleaşi condiţii, executarea se suspendă dacă apelul a fost exercitat în termen.Articolul 469Întreruperea termenului de apel(1)Termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor.(2)Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicării prevăzute la alin. (1). Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de moştenire vacantă, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu, după caz.(3)Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii.(4)Termenul de apel se întrerupe şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea. În acest caz se va face o nouă comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.Articolul 470Cererea de apel(1)Cererea de apel va cuprinde:a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) indicarea hotărârii atacate;c) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;d) probele invocate în susţinerea apelului;e) semnătura.(2)La cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxelor de timbru.(3)Cerinţele de la alin. (1) lit. b) şi e) şi cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la alin. (1) lit. c) şi d), sub sancţiunea decăderii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condiţiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.(4)Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e).(5)În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 9/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 548 din 25 iunie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2) şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în noţiunea de probe noi ce pot fi propuse şi încuviinţate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa primei instanţe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât şi acelea care nu au fost propuse în faţa primei instanţe sau au fost propuse tardiv, iar în privinţa lor prima instanţă de fond a constatat decăderea.
Decizie de admitere: HP nr. 34/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 771 din 7 august 2024:
Dispoziţiile art. 452 raportate la cele ale art. 470 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 9 din 30 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 25 iunie 2020, se interpretează în sensul că, în ipoteza în care au fost solicitate cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe, dar nu s-a făcut dovada achitării lor până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, se poate face, prin înscrisuri noi, această dovadă, în apelul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Decizie de admitere: HP nr. 2/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 284 din 2 aprilie 2024:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu prevederile art. 32 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, raportat la dispoziţiile art. 197, art. 470 alin. (2) şi (3), respectiv art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, în cazul cererilor de chemare în judecată şi al căilor de atac introduse sau declarate de către debitor anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, supuse taxei judiciare de timbru, potrivit legii, însuşirea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac de către practicianul în insolvenţă desemnat în procedura ulterior declanşată nu atrage scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.Articolul 471Depunerea cererii de apel(1)Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.(2)Dispoziţiile art. 195 sunt aplicabile în mod corespunzător.(3) Preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile.
La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 471 , Capitolul II , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 44, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(4) Dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri.La data de 21-12-2018 Alineatul (4) din Articolul 471 , Capitolul II , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 44, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(5)Abrogat.La data de 21-12-2018 Alineatul (5) din Articolul 471 , Capitolul II , Titlul II , Cartea a II-a a fost abrogat de Punctul 45, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(6)Abrogat.La data de 21-12-2018 Alineatul (6) din Articolul 471 , Capitolul II , Titlul II , Cartea a II-a a fost abrogat de Punctul 45, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(7)Abrogat.La data de 21-12-2018 Alineatul (7) din Articolul 471 , Capitolul II , Titlul II , Cartea a II-a a fost abrogat de Punctul 45, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(8)Abrogat.La data de 21-12-2018 Alineatul (8) din Articolul 471 , Capitolul II , Titlul II , Cartea a II-a a fost abrogat de Punctul 45, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 471^1Pregătirea judecăţii apelului(1)Preşedintele instanţei de apel sau persoana desemnată de acesta, îndată ce primeşte dosarul, va lua măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată.(2)În cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.(3)După primirea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii de apel potrivit alin. (2), completul va dispune comunicarea cererii de apel, precum şi a motivelor de apel intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.(4)Întâmpinarea depusă se comunică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere posibilitatea de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.(5)În termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.(6)În cazul în care intimatul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (3), la data expirării termenului respectiv, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.(7)Dispoziţiile art. 201 alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.(8)Apelurile principale, incidente şi provocate făcute împotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la acelaşi complet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet învestit va dispune pe cale administrativă trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit.La data de 21-12-2018 Capitolul II din Titlul II , Cartea a II-a a fost completat de Punctul 46, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 472Apelul incident(1)Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.(2)Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 14/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 875 din 25 septembrie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din Codul de procedură civilă, apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia.Articolul 473Apelul provocatÎn caz de coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prima instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să declare în scris apel împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispoziţiile art. 472 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.Articolul 474Depunerea apelului incident şi a celui provocat(1)Apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471^1 alin. (4).(2)Apelul provocat se comunică şi intimatului din acest apel, prevăzut la art. 473, acesta fiind dator să depună întâmpinare în termenul prevăzut la art. 471^1 alin. (4), care se aplică în mod corespunzător. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâmpinare de la dosarul cauzei.
La data de 21-12-2018 Articolul 474 din Capitolul II , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 47, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 475Abrogat.La data de 21-12-2018 Articolul 475 din Capitolul II , Titlul II , Cartea a II-a a fost abrogat de Punctul 48, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 476Efectul devolutiv al apelului(1)Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.(2)În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.(3)Prin apel este posibil să nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepţii sau trimiterea dosarului la instanţa competentă.Articolul 477Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat(1)Instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.(2)Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.NotăDecizie de respingere: HP nr. 82/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 316 din 31 martie 2022.Articolul 478Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă(1)Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.(2)Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 9/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 548 din 25 iunie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2) şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în noţiunea de probe noi ce pot fi propuse şi încuviinţate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa primei instanţe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât şi acelea care nu au fost propuse în faţa primei instanţe sau au fost propuse tardiv, iar în privinţa lor prima instanţă de fond a constatat decăderea.
Decizie de respingere: HP nr. 82/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 316 din 31 martie 2022(3)În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.(4)Părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe.(5)Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi invocată compensaţia legală.Articolul 479Dispoziţii speciale privind judecata(1)Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.(2)Instanţa de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 478 alin. (2).Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 9/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 548 din 25 iunie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2) şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în noţiunea de probe noi ce pot fi propuse şi încuviinţate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa primei instanţe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât şi acelea care nu au fost propuse în faţa primei instanţe sau au fost propuse tardiv, iar în privinţa lor prima instanţă de fond a constatat decăderea.
Decizie de respingere: HP nr. 40/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 19 septembrie 2022.Articolul 480Soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel(1)Instanţa de apel poate păstra hotărârea atacată, situaţie în care, după caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui.(2)În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată.(3)În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 426 din 22 aprilie 2021:
În aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) şi art. 43 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 coroborate cu prevederile art. 480 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, curtea de apel, învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins o cerere de trecere a debitorului la procedura falimentului sau prin care confirmă un plan de reorganizare, admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, cu dispoziţie obligatorie de trecere a debitorului în faliment.(4)Dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă.(5)În cazul în care instanţa de apel constată că ea are competenţa să judece în primă instanţă, va anula hotărârea atacată şi va judeca în fond, pronunţând o hotărâre susceptibilă, după caz, de apel sau recurs.(6)Când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel anulând în tot sau în parte procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine procesul spre judecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul.Articolul 481Neînrăutăţirea situaţiei în propria cale de atacApelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.Notă
Decizie de respingere: RIL nr. 4/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 362 din 12 aprilie 2022.Articolul 482Completare cu alte normeDispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol.Capitolul III Căile extraordinare de atacSecţiunea 1 RecursulArticolul 483Obiectul şi scopul recursului. Instanţa competentă(1)Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(2)Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 483 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 49, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de respingere: HP nr. 13/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 469 din 21 mai 2024.(3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 483 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 49, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(4) Recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.La data de 21-12-2018 Alineatul (4) din Articolul 483 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 49, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 484Suspendarea executării(1)Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări cu aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.NotăDecizie de respingere: HP nr. 8/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 331 din 5 aprilie 2022.(2)La cererea recurentului formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Cererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute la art. 719. În cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanţa de recurs, se va alătura şi o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs.(3)Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor printr-un agent procedural al instanţei sau prin alt salariat al acesteia ori prin modalităţile prevăzute la art. 154 alin. (4) şi (5), după cum urmează:1. de un complet anume constituit, format din 3 judecători, în condiţiile legii, în cazul în care cererea s-a depus înainte de ajungerea dosarului la instanţa de recurs;2. Abrogat.
La data de 21-12-2018 Punctul 2. din Alineatul (3) , Articolul 484 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost abrogat de Punctul 50, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
3. de completul care judecă recursul pe fond, în cazul în care s-a fixat termen în şedinţă publică.(4)Termenul de judecată, pentru care se face citarea, se stabileşte astfel încât să nu treacă mai mult de 10 zile de la primirea cererii de suspendare.(5)Completul se pronunţă, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, care este definitivă.(6)Abrogat.La data de 21-12-2018 Alineatul (6) din Articolul 484 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost abrogat de Punctul 51, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(7) Pentru motive temeinice, instanţa de recurs poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. (3)-(5) aplicându-se în mod corespunzător.La data de 21-12-2018 Alineatul (7) din Articolul 484 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 52, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 485Termenul de recurs(1)Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468 alin. (2)-(4), precum şi cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.(2)Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen.Articolul 486Cererea de recurs(1)Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, sau, după caz, numele, prenumele şi domiciliul reprezentantului convenţional, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate;La data de 21-12-2018 Litera a) din Alineatul (1) , Articolul 486 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificată de Punctul 53, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului;c) indicarea hotărârii care se atacă;d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;e) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic.La data de 21-12-2018 Litera e) din Alineatul (1) , Articolul 486 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificată de Punctul 53, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2) La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic.La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 486 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 54, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(3)Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 486 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 54, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de admitere: HP nr. 2/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 284 din 2 aprilie 2024:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu prevederile art. 32 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, raportat la dispoziţiile art. 197, art. 470 alin. (2) şi (3), respectiv art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, în cazul cererilor de chemare în judecată şi al căilor de atac introduse sau declarate de către debitor anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, supuse taxei judiciare de timbru, potrivit legii, însuşirea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac de către practicianul în insolvenţă desemnat în procedura ulterior declanşată nu atrage scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.Articolul 487Motivarea recursului(1)Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.(2)În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.Articolul 488Motivele de casare(1)Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;Notă
Decizie de admitere: HP nr. 52/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 930 din 16 octombrie 2023:
În interpretarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la cele ale art. 19 şi 214 din acelaşi cod, în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă nu pot fi analizate criticile privind legalitatea măsurii de schimbare a compunerii completului de judecată în apel dispuse printr-o hotărâre a colegiului de conducere al instanţei, legalitatea acestei hotărâri putând fi analizată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.(2)Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.Articolul 489Sancţiunea nemotivării recursului(1)Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).(2)Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.(3)Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.Articolul 490Depunerea recursului(1)Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.(2)Dispoziţiile art. 471^1 se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la art. 471^1 alin. (3) şi (5) se dublează în cazul recursului. La redactarea şi semnarea întâmpinării şi a răspunsului la întâmpinare, dispoziţiile art. 83 şi art. 84 alin. (1) rămân aplicabile.
La data de 21-12-2018 Articolul 490 din Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 55, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 491Recursul incident şi recursul provocat(1)Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile.(2)Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 14/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 875 din 25 septembrie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din Codul de procedură civilă, apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia.Articolul 492Probe noi în recurs(1)În instanţa de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepţia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancţiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea.(2)În cazul în care recursul urmează să fie soluţionat în şedinţă publică, pot fi depuse şi alte înscrisuri noi până la primul termen de judecată.Articolul 493Abrogat.
La data de 21-12-2018 Articolul 493 din Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost abrogat de Punctul 56, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăPrin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 479 din 17 octombrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 11 februarie 2025, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că sintagma „care nu este supusă niciunei căi de atac“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă (anterior abrogării acestuia) este constituţională în măsura în care nu exclude exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.Articolul 494Reguli privind judecataDispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune.Articolul 495Ordinea cuvântului în şedinţă(1)Preşedintele va da mai întâi cuvântul recurentului, iar apoi intimatului.(2)Procurorul vorbeşte cel din urmă, în afară de cazul când este recurent. Dacă procurorul a pornit acţiunea civilă în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu recurs, procurorului i se va da cuvântul după recurent.Articolul 496Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs(1) Instanţa, verificând toate motivele invocate şi judecând recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.
La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 496 , Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 57, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2)În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi casată, în tot sau în parte.Articolul 497Soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi JustiţieÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite, o singură dată în cursul procesului, cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată. Atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, cauza va putea fi trimisă oricărei alte instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsă de competenţă, când cauza va fi trimisă instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii. În cazul în care casarea s-a făcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibilă.La data de 21-12-2018 Articolul 497 din Sectiunea 1 , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 58, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de admitere: HP nr. 79/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 25 ianuarie 2023:
În interpretarea dispoziţiilor art. 497 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în corelaţie cu prevederile art. 492 alin. (1), art. 498 şi ale art. 501 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în cazul în care în al doilea ciclu procesual se admite recursul, casându-se decizia atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine cauza spre judecare în fond numai atunci când nu ar fi pusă în situaţia de a proceda la analizarea stării de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, în caz contrar cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la instanţa de apel sau, după caz, la prima instanţă.Articolul 498Soluţiile pe care le pot pronunţa alte instanţe de recurs(1)În cazul în care competenţa de soluţionare a recursului aparţine tribunalului sau curţii de apel şi s-a casat hotărârea atacată, rejudecarea procesului în fond se va face de către instanţa de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.(2)Instanţele prevăzute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. În vederea rejudecării, cauza se trimite la instanţa care a pronunţat hotărârea casată ori la altă instanţă de acelaşi grad cu aceasta, din aceeaşi circumscripţie. Dispoziţiile art. 497 se aplică în mod corespunzător, în caz de necompetenţă, de depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi de încălcare a autorităţii de lucru judecat.Articolul 499Motivarea hotărâriiPrin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare.Articolul 500Efectele casării(1)Hotărârea casată nu are nicio putere.(2)Actele de executare sau de asigurare făcute în temeiul unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. Instanţa va constata aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hotărârii de casare.Articolul 501Judecata în fond după casare(1)În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.(2)Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat.(3)După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.(4)În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.Articolul 502Neînrăutăţirea situaţiei în propria cale de atacLa judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 481 sunt aplicabile în mod corespunzător.Secţiunea a 2-a Contestaţia în anulareArticolul 503Obiectul şi motivele contestaţiei în anulare(1)Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.(2)Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;Notă
Decizie de admitere: HP nr. 26/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 755 din 17 septembrie 2019:
Situaţia în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de către judecătorul redactor, în timp ce, pentru ceilalţi membri, este semnată de către preşedintele completului sau de preşedintele instanţei, în condiţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă.2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 503 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 59, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 504Condiţii de admisibilitate(1)Contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.(2)Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins fără a fi cercetat în fond.(3)O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu mai poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, chiar dacă se invocă alte motive.Articolul 505Instanţa competentă(1)Contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.(2)În cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu operează prorogarea competenţei.Articolul 506Termen de exercitare(1)Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.(2)Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia.Articolul 507Suspendarea executăriiInstanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 484 se aplică în mod corespunzător.Articolul 508Procedura de judecată(1)Contestaţia în anulare se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.(2)Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Contestatorul va lua cunoştinţă de conţinutul acesteia de la dosarul cauzei.(3)Dacă motivul de contestaţie este întemeiat, instanţa va pronunţa o singură hotărâre prin care va anula hotărârea atacată şi va soluţiona cauza. Dacă soluţionarea cauzei la acelaşi termen nu este posibilă, instanţa va pronunţa o hotărâre de anulare a hotărârii atacate şi va fixa termen în vederea soluţionării cauzei printr-o nouă hotărâre. În acest ultim caz, hotărârea de anulare nu poate fi atacată separat.(4)Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.Secţiunea a 3-a RevizuireaArticolul 509Obiectul şi motivele revizuirii(1)Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul*) poate fi cerută dacă:1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. obiectul pricinii nu se află în fiinţă;3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;4. un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;La data de 18-08-2022 Punctul 7. din Alineatul (1) , Articolul 509 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 12, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;9. partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;10^1. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi şi libertăţi prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau de protocoalele adiţionale la această convenţie, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunţată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;La data de 11-06-2022 Alineatul (1) din Articolul 509 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost completat de Punctul 1, Articolul 7 din LEGEA nr. 173 din 8 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 560 din 08 iunie 2022
11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii*).NotăPrin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 69 din 1 februarie 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, constatându-se că sintagma "pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 1 februarie 2016-17 martie 2016, sintagma "pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a fost suspendată de drept, încetându-şi efectele juridice începând cu data de 18 martie 2016, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(2)Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 509 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 60, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 510Instanţa competentă(1)Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.(2)În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.(3)În cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei.Articolul 511Termen de exercitare(1)Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:1. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotărârii;2. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 2, de la cel din urmă act de executare;3. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;4. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea prin care a fost sancţionat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare disciplinară;5. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă;6. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare;7. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitivă a acesteia; în cazul minorilor, persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă, termenul de revizuire este de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu sau, după caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, de la încetarea curatelei ori înlocuirea curatorului;La data de 18-08-2022 Punctul 7. din Alineatul (1) , Articolul 511 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 13, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1)pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.(2)În cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 9, termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteşte de la încetarea împiedicării.(3)Pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 10, 10^1 şi 11, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii sau, după caz, a avizului consultativ al Curţii Europene a Drepturilor Omului, tradus în limba română, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale, în Monitorul Oficial al României, Partea I.La data de 11-06-2022 Alineatul (3) din Articolul 511 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 2, Articolul 7 din LEGEA nr. 173 din 8 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 560 din 08 iunie 2022
(4)Revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.(5)Dacă prin aceeaşi cerere se invocă motive diferite de revizuire, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător pentru fiecare motiv în parte.Articolul 512Suspendarea executăriiInstanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 484 se aplică în mod corespunzător.Articolul 513Procedura de judecată(1)Cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.(2)Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Revizuentul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei.(3)Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.(4) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.La data de 21-12-2018 Alineatul (4) din Articolul 513 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III , Titlul II , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 61, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(5)Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.(6)Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători.Titlul III Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitareCapitolul I Recursul în interesul legiiArticolul 514Calitatea procesualăPentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.Articolul 515Condiţii de admisibilitateRecursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii.Articolul 516Judecarea recursului în interesul legii(1)Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia/secţiile în a cărei/căror competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv unul dintre vicepreşedinţii acesteia este preşedinte al completului.(2)În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. (1), celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.(3)Atunci când problema de drept nu intră în competenţa niciunei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va desemna câte 5 judecători din cadrul fiecărei secţii. Pentru întocmirea raportului, preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secţii.(4)După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. (1).(5)După alcătuirea completului potrivit alin. (4), preşedintele acestuia va desemna dintre membrii completului 3 judecători pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. Raportorii nu sunt incompatibili.(6)În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului va putea solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.(7)Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului sau a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, dacă este cazul, doctrina în materie, precum şi opinia specialiştilor consultaţi. Totodată, judecătorii raportori vor întocmi şi vor motiva proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.(8)Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.(9)La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (4).(10)Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.(11)Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.Articolul 517Conţinutul hotărârii şi efectele ei(1)Asupra cererii, completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se pronunţă prin decizie.(1^1)Cauzele similare aflate pe rolul instanţelor la data sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care soluţionarea acestora depinde de dezlegarea problemelor de drept ce fac obiectul recursului în interesul legii, pot fi suspendate până la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, conform alin. (4).La data de 21-12-2018 Articolul 517 din Capitolul I , Titlul III , Cartea a II-a a fost completat de Punctul 62, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2)Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.(3)Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.(4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.La data de 21-12-2018 Alineatul (4) din Articolul 517 , Capitolul I , Titlul III , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 63, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 518Încetarea efectelor decizieiDecizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.Capitolul II Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de dreptArticolul 519Obiectul sesizăriiDacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.Articolul 520Procedura de judecată(1)Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.(2)Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.(3)După înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanţe.(4)Cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării.(5)Repartizarea sesizării este făcută de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori de persoana desemnată de aceştia.(6)) Sesizarea se judecă de un complet format din preşedintele secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de un judecător desemnat de acesta şi 12 judecători din cadrul secţiei respective. Preşedintele secţiei sau, în caz de imposibilitate, judecătorul desemnat de acesta este preşedintele de complet şi va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor.Notă*) A se vedea art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, reprodus în nota din finalul formei republicate.(7)După alcătuirea completului potrivit alin. (6), preşedintele acestuia va desemna un judecător pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecăţii. Judecătorul desemnat raportor nu devine incompatibil.(8)Atunci când chestiunea de drept priveşte activitatea mai multor secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va transmite sesizarea preşedinţilor secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept. În acest caz, completul va fi alcătuit din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va prezida completul, din preşedinţii secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept, precum şi câte 5 judecători din cadrul secţiilor respective desemnaţi aleatoriu de preşedintele completului. După alcătuirea completului, pentru întocmirea raportului preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secţii. Raportorii nu sunt incompatibili.(9)Dispoziţiile alin. (8) se aplică în mod corespunzător şi atunci când chestiunea de drept nu intră în competenţa niciunei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.(10)Raportul va fi comunicat părţilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau, după caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii.(11)Dispoziţiile art. 516 alin. (6)-(9) se aplică în mod corespunzător.(12)Sesizarea se judecă fără citarea părţilor, în cel mult 3 luni de la data învestirii, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.Articolul 521Conţinutul şi efectele hotărârii(1)Asupra sesizării, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunţă prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.(2)Dispoziţiile art. 517 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei.
La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 521 , Capitolul II , Titlul III , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 64, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de respingere: HP nr. 31/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 693 din 28 iulie 2023.(4)Dispoziţiile art. 518 se aplică în mod corespunzător.Titlul IV Contestaţia privind tergiversarea procesuluiArticolul 522Subiectele contestaţiei şi motivele ei(1)Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.(2)Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.Articolul 523Retragerea contestaţieiContestaţia poate fi retrasă oricând până la soluţionarea ei. Odată retrasă, contestaţia nu poate fi reiterată.Articolul 524Forma contestaţieiContestaţia se formulează în scris şi se depune la instanţa învestită cu soluţionarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii. Contestaţia se poate formula şi verbal în şedinţă, caz în care va fi consemnată, împreună cu motivele arătate de parte, în încheierea de şedinţă.
La data de 11-07-2022 Articolul 524 din Titlul IV , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 199 din 7 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 08 iulie 2022
NotăConform articolului II din LEGEA nr. 199 din 7 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 08 iulie 2022, dispoziţiile art. 524-526 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile şi contestaţiilor formulate după data intrării în vigoare a prezentei legi.Articolul 525Competenţa. Procedura de soluţionare(1)Contestaţia este de competenţa instanţei ierarhic superioare, care o soluţionează în complet format din 3 judecători. Când procesul se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se soluţionează în completul de 5 judecători. Când procesul se judecă de completul de 5 judecători, contestaţia se soluţionează de un alt complet de 5 judecători.(2)Instanţa învestită cu judecarea procesului va înainta de îndată contestaţia instanţei competente, împreună cu o copie certificată de pe dosarul cauzei. Atunci când este posibil, acestea se trimit instanţei ierarhic superioare în format electronic.(3)Formularea contestaţiei nu suspendă judecata. (4)Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 10 zile de la primirea dosarului.(5)Judecata se face în camera de consiliu, cu citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunţare.(6)Dacă instanţa găseşte contestaţia întemeiată, va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor. (7)În toate cazurile, instanţa care soluţionează contestaţia nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului.
La data de 11-07-2022 Articolul 525 din Titlul IV , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 199 din 7 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 08 iulie 2022
NotăConform articolului II din LEGEA nr. 199 din 7 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 08 iulie 2022, dispoziţiile art. 524-526 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile şi contestaţiilor formulate după data intrării în vigoare a prezentei legi.Articolul 526Sancţionarea contestatorului de rea-credinţă(1)Atunci când contestaţia a fost făcută cu rea-credinţă, autorul acesteia poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea contestaţiei.(2)Reaua-credinţă rezultă din caracterul vădit nefondat al contestaţiei, precum şi din orice alte împrejurări care îndreptăţesc constatarea că exercitarea acesteia s-a făcut în alt scop decât acela pentru care legea o recunoaşte.
La data de 11-07-2022 Articolul 526 din Titlul IV , Cartea a II-a a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 199 din 7 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 08 iulie 2022
NotăConform articolului II din LEGEA nr. 199 din 7 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 08 iulie 2022, dispoziţiile art. 524-526 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile şi contestaţiilor formulate după data intrării în vigoare a prezentei legi.Cartea a III-a Procedura necontencioasă judiciarăTitlul I Dispoziţii generaleArticolul 527Domeniu de aplicareCererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor prezentei cărţi.Articolul 528Competenţa(1)Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă.(2)În celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase.(3)În cazul în care competenţa teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (2), cererile necontencioase se vor îndrepta la instanţa în a cărei circumscripţie petentul îşi are, după caz, domiciliul, reşedinţa, sediul ori reprezentanţa, iar, dacă niciuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti sau, după caz, la Tribunalul Bucureşti.Articolul 529Verificarea competenţei(1)Instanţa îşi verifică din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părţii lămuririle necesare.(2)Dacă instanţa se declară necompetentă, va trimite dosarul instanţei competente.Articolul 530Cuprinsul cererii(1)Cererea va cuprinde numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul celui care o face şi, după împrejurări, ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanţei, obiectul, motivarea acesteia şi semnătura.(2)Ea va fi însoţită de înscrisurile pe care se sprijină.Articolul 531Caracterul contenciosDacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei ori prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.Articolul 532Procedura(1)Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului şi a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune. În caz contrar, judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanţei.(2)Instanţa poate dispune, chiar din oficiu, orice măsuri utile cauzei. Ea are dreptul să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum şi pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre.Articolul 533Soluţionarea cereriiInstanţa se pronunţă prin încheiere, în raport cu toate împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii.Articolul 534Calea de atac(1)Încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie.(2)Încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.
La data de 24-03-2017 Alineatul (2) din Articolul 534 , Titlul I , Cartea a III-a a fost modificat de Punctul 1, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
(3)Termenul de apel va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.(4)Apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoştinţă de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunţării.(5)Apelul se judecă în camera de consiliu.Articolul 535Efectele hotărâriiÎncheierile pronunţate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat.Articolul 536Reguli aplicabile(1)Dispoziţiile art. 527-535 referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii.(2)Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziţii, care se vor completa cu cele ale prezentei cărţi.Articolul 537Măsuri luate de preşedintele instanţei(1)Procedura necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea dă în competenţa preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.(2)În aceste cazuri, preşedintele trebuie să pronunţe încheierea în termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii.(3)Apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar apelul împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau curţii de apel se judecă de un complet al instanţei respective.(4)Încheierile date de preşedinţii secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt definitive.Titlul II Dispoziţii specialeArticolul 538Eliberarea de copii de pe hotărâri şi de pe alte înscrisuri(1)La cerere, grefa instanţei va elibera copii de pe încheierea de şedinţă, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte înscrisuri aflate la dosar.(2)Copiile de pe încheierile de şedinţă, de pe hotărâre sau de pe dispozitiv se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toţi judecătorii, sub sancţiunea aplicabilă grefierilor pentru infracţiunea de fals.(3)În cazul în care dezbaterile nu s-au desfăşurat în şedinţă publică, alte persoane decât părţile nu pot dobândi copii de pe încheieri, expertize, înscrisuri sau declaraţii de martori decât cu încuviinţarea preşedintelui. Dispoziţiile art. 537 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.Articolul 539Încheieri pentru eliberarea unor bunuri(1)Cererea de eliberare privind sumele de bani sau alte valori ori titluri, consemnate, precum şi orice alte bunuri, păstrate la instanţă ori aflate în depozitul altuia, după caz, în legătură cu un proces, se introduce de persoana îndreptăţită la instanţa care a dispus acea măsură.(2)Cererea se va soluţiona prin încheiere executorie, dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate dacă instanţa consideră necesar.(3)În încheierea de eliberare se vor arăta deţinătorul obligat la eliberarea bunurilor, precum şi persoana îndreptăţită să le primească.(4)Încheierea prevăzută la alin. (3) este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea pe baza căreia s-a cerut eliberarea bunului.Articolul 540Inventarierea bunurilor minorului(1)În vederea inventarierii bunurilor minorului pus sub tutelă, instanţa de tutelă desemnează de îndată un delegat şi dispune citarea tutorelui şi a membrilor consiliului de familie, precum şi a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani.(2)Inventarul va cuprinde datele de identificare a bunurilor mobile sau imobile, descrierea lor sumară, inclusiv menţiuni privind starea bunurilor şi valoarea estimată a acestora, precum şi indicarea înscrisurilor existente cu privire la bunuri. De asemenea, inventarul va cuprinde menţiuni privind creanţele, datoriile sau alte pretenţii declarate de tutore sau de membrii consiliului de familie.Cartea a IV-a Despre arbitrajTitlul I Dispoziţii generaleArticolul 541Noţiune(1)Arbitrajul este o jurisdicţie alternativă având caracter privat.(2)În administrarea acestei jurisdicţii, părţile litigante şi tribunalul arbitral competent pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, cu condiţia ca regulile respective să nu fie contrare ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale legii.Articolul 542Obiectul arbitrajului(1)Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună.(2)Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.(3)Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.Articolul 543Tribunalul arbitralArbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiţi constituie, în sensul dispoziţiilor prezentei cărţi, tribunalul arbitral.Articolul 544Organizarea arbitrajului de către părţi(1)Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, încheiată conform dispoziţiilor titlului II din prezenta carte.(2)Sub rezerva respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, cel mai târziu odată cu constituirea tribunalului arbitral, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv eventuale proceduri prealabile de soluţionare a litigiului, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.(3)În lipsa regulilor prevăzute la alin. (2), tribunalul arbitral va putea stabili procedura de urmat aşa cum va socoti mai potrivit.(4)Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziţiile ce urmează.Articolul 545Organizarea arbitrajului de un terţPărţile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o instituţie permanentă de arbitraj, potrivit titlului VII din prezenta carte, sau de o altă entitate ori de o persoană fizică. În aceste cazuri, soluţionarea litigiului este încredinţată unor arbitri, numiţi ori acceptaţi de părţi potrivit convenţiei arbitrale sau regulilor instituţiei permanente de arbitraj.Articolul 546Reprezentarea părţilor(1)În litigiile arbitrale, părţile pot formula cereri şi îşi pot exercita drepturile procesuale personal sau prin reprezentant. Aceştia pot fi asistaţi de alţi specialişti.(2)În procedura arbitrală, împuternicirea dată avocaţilor, potrivit legii, valorează alegerea domiciliului sau, după caz, a sediului procesual la avocat, dacă în cuprinsul acesteia nu se prevede altfel, şi cuprinde dreptul avocatului de a exercita opţiunile cu privire la caducitatea arbitrajului potrivit art. 568, precum şi de a solicita ori de a accepta prelungirea termenului arbitrajului, prevăzut la art. 567.(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul reprezentării părţii prin consilier juridic.Articolul 547Intervenţia instanţei(1)Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi pentru îndeplinirea altor atribuţii ce revin instanţei judecătoreşti în arbitraj, partea interesată poate sesiza tribunalul în circumscripţia căruia are loc arbitrajul. Tribunalul va soluţiona cauza în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă.(2)Instanţa va soluţiona aceste cereri de urgenţă şi cu precădere, prin procedura ordonanţei preşedinţiale, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.Titlul II Convenţia arbitralăArticolul 548Forma scrisă(1)Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Condiţia formei scrise se consideră îndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de corespondenţă, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.(2)În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute.Articolul 549Felurile convenţiei arbitrale(1)Convenţia arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal ori stabilită într-o convenţie separată, la care contractul principal face trimitere, fie sub forma compromisului.(2)Existenţa convenţiei arbitrale poate rezulta şi din înţelegerea scrisă a părţilor făcută în faţa tribunalului arbitral.Articolul 550Clauza compromisorie(1)Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituţionalizat este suficientă referirea la instituţia sau regulile de procedură ale instituţiei care organizează arbitrajul.(2)Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.(3)În caz de îndoială, clauza compromisorie se interpretează în sensul că se aplică tuturor neînţelegerilor care derivă din contractul sau din raportul juridic la care ea se referă.Articolul 551Compromisul(1)Prin compromis părţile convin ca un litigiu intervenit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc. În cazul arbitrajului instituţionalizat, dacă părţile nu au ales arbitrii şi nici nu au stabilit modalitatea de desemnare a acestora, aceasta se va face potrivit regulilor de procedură ale respectivei instituţii arbitrale.(2)Compromisul se poate încheia chiar dacă litigiul intervenit între părţi este deja pe rolul unei alte instanţe.Articolul 552Eficacitatea clauzei compromisoriiÎncheierea procedurii arbitrale cu sau fără pronunţarea unei hotărâri asupra fondului cauzei nu aduce atingere eficacităţii convenţiei arbitrale, sub forma clauzei compromisorii. Aceasta va rămâne valabilă şi va servi drept temei pentru orice nouă procedură arbitrală care ar fi declanşată în temeiul acesteia pentru soluţionarea oricărui litigiu apărut între părţi derivând din contractul principal.Articolul 553Excluderea competenţei instanţeiÎncheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.Articolul 554Verificarea competenţei instanţei(1)Instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.(2)Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.(3)Conflictul de competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească este soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.Titlul III Tribunalul arbitralArticolul 555ArbitriiPoate fi arbitru orice persoană fizică dacă are capacitate deplină de exerciţiu.Articolul 556Numărul arbitrilor(1)Părţile stabilesc dacă litigiul se judecă de un arbitru unic sau de mai mulţi arbitri, care trebuie să fie întotdeauna în număr impar.(2)Dacă părţile nu au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de 3 arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea - supraarbitrul - desemnat de cei 2 arbitri.(3)Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru.Articolul 557Nulitatea parţialăEste nulă clauza din convenţia arbitrală care conferă uneia dintre părţi un privilegiu cu privire la desemnarea arbitrilor ori care prevede dreptul uneia dintre părţi de a numi arbitrul în locul celeilalte părţi sau de a avea mai mulţi arbitri decât cealaltă parte.Articolul 558Numirea arbitrilor(1)Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale.(2)Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj va comunica celeilalte părţi, în scris, să procedeze la numirea lor potrivit art. 556 alin. (2) şi (3).(3)În comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor.(4)Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz, numele, prenumele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului desemnat de aceasta.(5)Când propun arbitrii, fie prin convenţia arbitrală, fie în condiţiile alin. (2)-(4), părţile vor propune şi câte un supleant, pentru cazul în care arbitrul principal ar fi sau ar ajunge în situaţia să nu îşi poată îndeplini însărcinarea.Articolul 559Acceptarea sarcinii de arbitruAcceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris şi va fi comunicată părţilor, în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin poştă, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.Articolul 560Numirea supraarbitruluiCei 2 arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului şi a unui supleant al acestuia, în termen de 10 zile de la ultima acceptare. Supraarbitrul se va conforma prevederilor art. 559.Articolul 561Numirea arbitrilor de către instanţă(1)În caz de neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeşte arbitrul ori dacă cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere tribunalului prevăzut la art. 547 alin. (1) să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului.(2)Tribunalul se pronunţă în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.Articolul 562Incompatibilitatea arbitrilor(1)În afară de cazurile de incompatibilitate prevăzute pentru judecători, arbitrul poate fi recuzat şi pentru următoarele motive, care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa:a) neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în convenţia arbitrală;b) când o persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei organe de conducere se află arbitrul are un interes în cauză;c) dacă arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau legături comerciale directe cu una dintre părţi, cu o societate controlată de una dintre părţi sau aflată sub un control comun cu aceasta;d) dacă arbitrul a prestat consultanţă uneia dintre părţi, a asistat sau a reprezentat una dintre părţi ori a depus mărturie în una dintre fazele precedente ale litigiului.(2)O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite sau de care a luat cunoştinţă după numire.(3)Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze părţile şi pe ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.(4)Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate potrivit alin. (3), comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea cauzei de recuzare.(5)Abţinerea produce efecte pe data formulării ei, fără nicio altă formalitate.Articolul 563Cererea de recuzare(1)Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancţiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.(2)Cererea de recuzare se soluţionează de tribunalul prevăzut la art. 547 alin. (1) prin încheiere, pronunţată cu citarea părţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.(3)Dispoziţiile prezentului cod privind recuzarea judecătorilor se aplică în mod corespunzător.Articolul 564Înlocuirea arbitrilorÎn caz de recuzare, revocare, abţinere, renunţare, deces, precum şi în orice alt caz în care arbitrul este împiedicat să îşi îndeplinească sarcina şi dacă supleantul, la rândul său, este împiedicat să îşi exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului potrivit dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui.Articolul 565Răspunderea arbitrilorArbitrii răspund, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat, dacă:a) după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor;b) fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege;c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;d) încalcă cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă alte îndatoriri ce le revin.Articolul 566Constituirea tribunalului arbitral(1)Tribunalul arbitral se consideră constituit la data acceptării însărcinării de arbitru unic sau, după caz, a ultimei acceptări a însărcinării de arbitru ori de supraarbitru.(2)Data acceptării este cea a expedierii comunicării prevăzute la art. 559.Articolul 567Termenul arbitrajului(1)Dacă părţile nu au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale, sub sancţiunea caducităţii arbitrajului.(2)Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri incidente adresate tribunalului prevăzut la art. 547.(3)În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), părţile pot consimţi în scris la prelungirea termenului arbitrajului.(4)Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, o singură dată, cu cel mult 3 luni.(5)Termenul se prelungeşte de drept cu 3 luni în cazul decesului uneia dintre părţi.Articolul 568Caducitatea arbitrajului(1)La primul termen de judecată la care au fost legal citate, părţile sunt obligate să declare în scris, sub sancţiunea decăderii, dacă înţeleg să invoce caducitatea arbitrajului.(2)Când cel puţin una dintre părţi a formulat declaraţia prevăzută la alin. (1), tribunalul arbitral, la expirarea termenului prevăzut la art. 567, va pronunţa o hotărâre prin care va constata că arbitrajul a devenit caduc, cu excepţia situaţiei în care părţile declară în mod expres că renunţă la caducitate, caz în care va continua judecata.(3)Probele administrate în cadrul procedurii devenite caducă vor putea fi utilizate, dacă este cazul, într-un nou arbitraj, în măsura în care se socoteşte că nu este necesară refacerea lor.Articolul 569Locul arbitrajuluiPărţile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului se stabileşte de tribunalul arbitral.Articolul 570Limba arbitrajului(1)Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori, dacă părţile nu se înţeleg, într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral.(2)Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător.(3)Părţile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.Titlul IV Procedura arbitralăCapitolul I Sesizarea tribunalului arbitralArticolul 571Cererea de arbitrare(1)Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă, care va cuprinde:a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă sunt cunoscute de reclamant. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în litigiu, când este cazul anexându-se dovada calităţii;c) menţionarea convenţiei arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată, iar dacă a fost consemnată într-un înscris separat ori s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;d) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;e) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea;f) numele, prenumele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral;g) semnătura părţii.(2)Cererea se poate face printr-un proces-verbal încheiat în faţa tribunalului arbitral şi semnat de părţi sau numai de reclamant, precum şi de arbitri.Articolul 572Comunicarea cererii arbitraleReclamantul va comunica pârâtului, precum şi fiecărui arbitru copie de pe cererea de arbitrare şi de pe înscrisurile anexate.Articolul 573Întâmpinarea(1)În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare cuprinzând excepţiile privind cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni prevăzute la art. 571 pentru cererea de arbitrare.(2)Excepţiile şi alte mijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie invocate, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată.(3)Dacă tribunalul arbitral apreciază că nedepunerea întâmpinării justifică amânarea soluţionării litigiului, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amânare.(4)Dispoziţiile art. 572 se aplică în mod corespunzător.Articolul 574Cererea reconvenţională(1)Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului, derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională.(2)Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de judecată la care pârâtul a fost legal citat şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală.Capitolul II JudecataArticolul 575Dispoziţii generale(1)Judecata arbitrală se desfăşoară potrivit regulilor procedurale stabilite la art. 576.(2)Cu toate acestea, principiile fundamentale ale procesului civil prevăzute la art. 5 alin. (2), art. 8-10, art. 12-16, art. 19-21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5) şi (6) şi la art. 23 sunt aplicabile în mod corespunzător şi în procedura arbitrală.Articolul 576Reguli de procedură aplicabile(1)Părţile pot stabili, în convenţia arbitrală, regulile de procedură aplicabile arbitrajului sau îi pot împuternici pe arbitri să stabilească aceste reguli. Aceste reguli se completează, dacă este cazul, cu prevederile prezentei cărţi.(2)Când părţile recurg la arbitrajul instituţionalizat, se aplică dispoziţiile art. 619 alin. (3).(3)În toate celelalte cazuri, procedura arbitrală este cea stabilită de prezenta carte.Articolul 577Comunicarea actelor de procedură(1)Comunicarea între părţi sau către părţi a înscrisurilor litigiului, a citaţiilor, hotărârilor arbitrale şi încheierilor de şedinţă se face prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire. Înştiinţarea părţilor cu privire la alte măsuri luate de tribunalul arbitral poate fi făcută şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.(2)Înscrisurile pot fi înmânate şi personal părţii, sub semnătură.(3)Dovezile de comunicare se depun la dosar.Articolul 578Verificarea dosarului(1)Îndată după expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării, tribunalul arbitral verifică stadiul pregătirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune măsurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.(2)După această verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixează termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor.Articolul 579Verificarea competenţei(1)La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, tribunalul arbitral îşi verifică propria sa competenţă de a soluţiona litigiul.(2)Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că este competent, consemnează acest lucru într-o încheiere, care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 608.(3)Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că nu este competent să soluţioneze litigiul cu care a fost sesizat, îşi declină competenţa printr-o hotărâre, împotriva căreia nu se poate formula acţiunea în anulare, prevăzută la art. 608.Articolul 580Termenul de citareÎntre data primirii citaţiei şi termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile.Articolul 581Participarea terţilor(1)Terţii pot participa la procedura arbitrală în condiţiile art. 61-77, dar numai cu acordul lor şi al tuturor părţilor. Cu toate acestea, intervenţia accesorie este admisibilă şi fără îndeplinirea acestei condiţii.(2)Dispoziţiile art. 580 se aplică în mod corespunzător.Articolul 582Absenţa unei părţiNeprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsă nu va cere, cel mai târziu cu 3 zile înainte de data pentru care a fost stabilită dezbaterea, amânarea acesteia pentru motive temeinice, încunoştinţând în acelaşi termen şi cealaltă parte, precum şi arbitrii. Aprecierea temeiniciei motivelor absenţei uneia dintre părţi, precum şi a motivelor pentru care absenţa justifică amânarea dezbaterii este de competenţa exclusivă a tribunalului arbitral, hotărârea acestuia nefiind supusă niciunei căi de atac.Articolul 583Solicitarea judecării în lipsăOricare dintre părţi poate cere în scris ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa sa, pe baza probelor aflate la dosar. Dispoziţiile art. 580 se aplică în mod corespunzător.Articolul 584Absenţa ambelor părţi(1)Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă la termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul, în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Aprecierea temeiniciei motivelor amânării este de competenţa exclusivă a tribunalului arbitral, hotărârea acestuia nefiind supusă niciunei căi de atac.(2)Chiar dacă părţile nu solicită amânarea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate să amâne judecarea acestuia, citând părţile, dacă apreciază că prezenţa lor la dezbatere este necesară, sau acordând un termen pentru ca părţile să îşi poată formula concluziile în scris.Articolul 585Măsuri asigurătorii(1)Înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părţi poate cere tribunalului prevăzut la art. 547 să încuviinţeze măsuri asigurătorii şi măsuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.(2)La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare sau, în lipsă, dovada comunicării prevăzute la art. 558 alin. (2), precum şi convenţia arbitrală.(3)Încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.(4)În cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii şi măsurile provizorii, precum şi constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral. În caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească, potrivit prevederilor alin. (1).Articolul 586Sarcina probei(1)Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea.(2)În vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.Articolul 587Propunerea probelor(1)Probele care nu au fost cerute prin cererea de arbitrare sau prin întâmpinare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, în afară de cazurile prevăzute la art. 254 alin. (2).(2)Tribunalul arbitral are competenţa exclusivă de a decide asupra utilităţii, pertinenţei şi concludenţei probelor propuse de părţi. Cu consultarea părţilor, tribunalul arbitral poate fixa termene-limită pentru administrarea probelor încuviinţate. După expirarea acestor termene, administrarea probei nu mai poate avea loc decât dacă tribunalul arbitral apreciază că aceasta este esenţială pentru soluţionarea corectă a litigiului.Articolul 588Administrarea probelor(1)Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuată în faţa supraarbitrului sau, cu acordul părţilor, în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.(2)Dacă una dintre părţi deţine un mijloc de probă, tribunalul arbitral poate ordona înfăţişarea lui.Articolul 589Audierea martorilor şi a experţilor(1)Martorii şi experţii sunt audiaţi fără prestare de jurământ.(2)Audierea martorilor şi a experţilor poate fi făcută, la cererea sau cu consimţământul acestora, şi la locuinţa ori la locul unde îşi desfăşoară activitatea. De asemenea, tribunalul arbitral le cere să răspundă în scris întrebărilor puse, acordând un termen în acest scop.(3)Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa tribunalului prevăzut la art. 547.Articolul 590Informaţii deţinute de autorităţile publice(1)Tribunalul arbitral poate solicita informaţii scrise autorităţilor publice în legătură cu actele şi acţiunile acestora, care sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.(2)Dacă autoritatea publică refuză transmiterea informaţiilor, deşi nu sunt îndeplinite condiţiile art. 298 alin. (2), părţile sau arbitrii pot sesiza tribunalul prevăzut la art. 547, care va lua măsurile prevăzute de art. 298 alin. (1)Articolul 591Aprecierea probelorAprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri.Articolul 592Cereri şi excepţii(1)Orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.(2)Orice cereri şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate. Dispoziţiile art. 587 se aplică în mod corespunzător.(3)Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularităţii şi înainte de a se pune concluzii în fond.Articolul 593Încheierea de şedinţă(1)Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţă.(2)Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere şi va fi motivată.(3)Încheierea de şedinţă va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 603 alin. (1) lit. a) şi b), şi următoarele menţiuni:a) o scurtă descriere a desfăşurării şedinţei;b) cererile şi susţinerile părţilor;c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;d) dispozitivul;e) semnăturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 602 alin.(3).(4)Dispoziţiile art. 603 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(5)Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor şi de actele dosarului. La cererea părţilor sau din oficiu, tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa încheierea de şedinţă printr-o altă încheiere. Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţă.Articolul 594Atacarea separată a încheierilor de şedinţă(1)Pot fi atacate separat cu acţiunea în anulare prevăzută la art. 608 încheierile tribunalului arbitral prin care s-au luat următoarele măsuri:a) a fost suspendat cursul arbitrajului, potrivit art. 412 şi 413;b) au fost luate măsuri asigurătorii sau provizorii, potrivit art. 585;c) a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unei dispoziţii legale.(2)Dispoziţiile art. 608-613 se aplică în mod corespunzător, în măsura în care prezentul articol nu prevede altfel.(3)În afara motivelor prevăzute la art. 608, în acţiunea în anulare se poate invoca şi lipsa condiţiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurilor dispuse prin încheiere.(4)Acţiunea în anulare poate fi introdusă în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (1) lit. a), când poate fi formulată cât timp durează suspendarea.(5)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), acţiunea în anulare nu suspendă cursul arbitrajului.(6)Soluţionând acţiunea în anulare, curtea de apel poate, după caz, să menţină, să modifice sau să desfiinţeze măsurile dispuse de tribunalul arbitral prin încheiere. Hotărârea curţii de apel este definitivă.Capitolul III Cheltuielile arbitraleArticolul 595Cheltuielile arbitrale(1)Cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, experţilor, martorilor se suportă potrivit înţelegerii dintre părţi.(2)În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul, integral, dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate, sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte.Articolul 596Onorariul arbitrilor(1)Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor şi poate obliga părţile să consemneze, potrivit dispoziţiilor sale, suma respectivă prin contribuţie egală.(2)Părţile pot fi obligate solidar la plată.(3)Dacă pârâtul nu îşi îndeplineşte obligaţia care îi revine potrivit alin. (1), în termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va consemna întreaga sumă, urmând ca prin hotărârea arbitrală să se stabilească cuantumul final al onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de către părţi.Articolul 597Plata anticipată a cheltuielilor(1)Tribunalul arbitral poate obliga părţile sau pe fiecare dintre ele la avansarea oricăror cheltuieli necesare pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului.(2)Tribunalul arbitral poate să nu dea curs arbitrajului până la consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevăzute în prezentul capitol.Articolul 598Verificarea cheltuielilorLa cererea oricăreia dintre părţi, tribunalul prevăzut la art. 547 va examina temeinicia măsurilor dispuse de tribunalul arbitral şi va stabili, prin încheiere executorie şi care nu este supusă niciunei căi de atac, cuantumul onorariilor arbitrilor şi al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum şi modalităţile de consemnare, de avansare sau de plată.Articolul 599Plata onorariilor(1)Plata onorariilor arbitrilor se va face după comunicarea către părţi a hotărârii arbitrale.(2)Dacă arbitrajul se întrerupe fără a se pronunţa o hotărâre, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusă se reduc în mod corespunzător.Articolul 600Regularizarea cheltuielilorOrice diferenţă în plus sau în minus de cheltuieli arbitrale se regularizează cel mai târziu prin hotărârea arbitrală şi se plăteşte până la comunicarea hotărârii către părţi. Hotărârea nu se va comunica, dacă este cazul, până la plata diferenţei.Capitolul IV Hotărârea arbitralăArticolul 601Soluţionarea litigiului(1)Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, potrivit dispoziţiilor art. 5.(2)Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate.Articolul 602Deliberarea şi pronunţarea(1)În toate cazurile, pronunţarea trebuie să fie precedată de deliberarea în secret a arbitrilor, în modalitatea stabilită de convenţia arbitrală sau, în lipsă, de tribunalul arbitral.(2)Pronunţarea poate fi amânată cu cel mult 21 de zile, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului, stabilit potrivit art. 567.(3)Hotărârea se ia cu majoritatea de voturi.(4)După deliberare, se va întocmi o minută, care va cuprinde pe scurt conţinutul dispozitivului hotărârii şi în care se va arăta, când este cazul, opinia minoritară.Articolul 603Hotărârea arbitrală(1)Hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă:a) componenţa nominală a tribunalului arbitral, locul şi data pronunţării hotărârii;b) numele şi prenumele părţilor, domiciliul ori reşedinţa lor sau, după caz, denumirea şi sediul, numele şi prenumele reprezentanţilor părţilor, precum şi ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;d) obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor;e) motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care, sub acest aspect, întemeiază soluţia;f) dispozitivul;g) semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 602 alin. (3), şi, dacă este cazul, semnătura asistentului arbitral.(2)Arbitrul care a avut o altă părere va redacta şi va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină. Această regulă se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care există opinie concurentă.(3)În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanţei judecătoreşti ori notarului public pentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial. După verificarea de către instanţa judecătorească ori de către notarul public a respectării condiţiilor şi după îndeplinirea procedurilor impuse de lege şi achitarea de către părţi a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va realiza transferul de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil în cauză. Dacă hotărârea arbitrală se execută silit, verificările prevăzute în prezentul alineat vor fi efectuate de către instanţă, în cadrul procedurii de încuviinţare a executării silite.La data de 04-02-2016 Alin. (3) al art. 603 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
Articolul 604Lămurirea, completarea şi îndreptarea hotărârii(1)În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, oricare dintre părţi poate cere tribunalului arbitral să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.(2)Dacă prin hotărârea pronunţată tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre părţi poate solicita completarea ei.(3)Cererea de lămurire sau de completare se formulează, potrivit alin. (1), respectiv alin. (2), în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii şi se soluţionează de tribunalul arbitral, prin hotărâre separată, cu citarea părţilor.(4)Greşelile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greşeli evidente care nu schimbă fondul soluţiei, precum şi greşelile de calcul pot fi îndreptate, prin încheiere, la cererea oricăreia dintre părţi, formulată în termenul prevăzut de alin. (3), sau din oficiu. Părţile vor fi citate dacă tribunalul arbitral apreciază că este necesar.(5)Hotărârea de lămurire sau de completare ori încheierea de îndreptare se pronunţă de îndată şi face parte integrantă din hotărârea arbitrală.(6)Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lămurirea, completarea sau îndreptarea hotărârii.Articolul 605Comunicarea hotărârii(1)Hotărârea arbitrală va fi comunicată părţilor în termen de cel mult o lună de la data pronunţării ei.(2)La cererea oricăreia dintre părţi, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii, în condiţiile alin. (1).Articolul 606Efectele hotărârii arbitraleHotărârea arbitrală comunicată părţilor este definitivă şi obligatorie.Articolul 607Păstrarea dosaruluiÎn termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii sau de la data lămuririi, completării ori îndreptării ei, potrivit art. 604, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la tribunalul prevăzut la art. 547, ataşând şi dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale.Titlul V Desfiinţarea hotărârii arbitraleArticolul 608Acţiunea în anulare(1)Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive:a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante;c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deşi cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. (1) şi (2);f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri;h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii;i) dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.(2)Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularităţile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) şi (3) sau care pot fi remediate pe calea prevăzută la art. 604.(3)Pentru dovedirea motivelor de anulare nu pot fi aduse ca probe noi decât înscrisuri.Articolul 609Renunţarea la acţiunea în anulare(1)Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.(2)Renunţarea la acest drept se poate face numai după pronunţarea hotărârii arbitrale.Articolul 610Instanţa competentăCompetenţa de a judeca acţiunea în anulare revine curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.Articolul 611Termen de exercitare(1)Acţiunea în anulare va fi introdusă la curtea de apel în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale. Dacă s-a formulat o cerere potrivit art. 604, termenul curge de la data comunicării hotărârii sau, după caz, a încheierii prin care a fost soluţionată cererea.(2)Pentru motivul prevăzut la art. 608 alin. (1) lit. i), termenul este de 3 luni de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.Articolul 612Suspendarea executăriiCurtea de apel va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare. Dispoziţiile art. 484 alin. (2)-(5) şi (7) se aplică în mod corespunzător.Articolul 613Judecarea acţiunii în anulare(1)Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă.(2)Întâmpinarea este obligatorie. Dispoziţiile art. 205-208 sunt aplicabile în mod corespunzător.(3)Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi:a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii;b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluţiona cauza în echitate.(4)Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului.La data de 24-03-2017 Alineatul (4) din Articolul 613 , Titlul V , Cartea a IV-a a fost modificat de Punctul 2, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
Titlul VI Executarea hotărârii arbitraleArticolul 614Executarea de bunăvoieHotărârea arbitrală se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în cuprinsul acesteia.Articolul 615Executarea silităHotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca o hotărâre judecătorească. Dispoziţiile art. 603 alin. (3) rămân aplicabile.La data de 24-03-2017 Articolul 615 din Titlul VI , Cartea a IV-a a fost modificat de Punctul 3, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
Titlul VII Arbitrajul instituţionalizatArticolul 616Noţiune(1)Arbitrajul instituţionalizat este acea formă de jurisdicţie arbitrală care se constituie şi funcţionează în mod permanent pe lângă o organizaţie sau instituţie internă ori internaţională sau ca organizaţie neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condiţiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse ei spre soluţionare potrivit unei convenţii arbitrale. Activitatea arbitrajului instituţionalizat nu are caracter economic şi nu urmăreşte obţinerea de profit.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 10/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 851 din 26 august 2024:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 616 alin. (1) din Codul de procedură civilă, stabileşte că entităţile supuse reglementării Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pot include în statut, ca scop şi/sau ca obiectiv, organizarea de activităţi specifice arbitrajului instituţionalizat numai dacă sunt autorizate de legiuitor să exercite arbitrajul instituţionalizat.(2)În reglementarea şi desfăşurarea activităţii jurisdicţionale, arbitrajul instituţionalizat este autonom în raport cu instituţia care l-a înfiinţat. Aceasta va stabili măsurile necesare pentru garantarea autonomiei.Articolul 617Alegerea arbitrajului instituţionalizat(1)Părţile, prin convenţia arbitrală, pot supune soluţionarea litigiilor dintre ele unei anumite instanţe arbitrale aparţinând arbitrajului instituţionalizat.(2)În caz de contrarietate între convenţia arbitrală şi regulamentul arbitrajului instituţionalizat la care aceasta trimite, va prevala convenţia arbitrală.Articolul 618Arbitrii(1)Arbitrajul instituţionalizat poate întocmi liste facultative cu persoane care pot fi arbitri sau supraarbitri. Aceste liste nu au caracter obligatoriu.(2)În cazul în care părţile nu se înţeleg asupra arbitrului unic ori când o parte nu numeşte arbitrul sau când cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, autoritatea de desemnare este preşedintele arbitrajului instituţionalizat, afară numai dacă regulile de procedură ale acestuia sau părţile însele nu dispun altfel.(3)Organizaţiile cu caracter asociativ sau cele constituite pentru apărarea intereselor unei categorii profesionale nu pot să numească arbitri dintre membrii lor, în cazurile în care acestea sunt în litigiu cu terţii.Articolul 619Regulile arbitrale(1)Regulile de procedură ale arbitrajului instituţionalizat se adoptă de către conducerea acestuia potrivit normelor sale de funcţionare stabilite prin actul de înfiinţare.(2)Prin desemnarea unui anumit arbitraj instituţionalizat ca fiind competent în soluţionarea unui anumit litigiu sau tip de litigii, părţile optează automat pentru aplicarea regulilor sale de procedură. Orice derogare de la această prevedere este nulă, afară numai dacă, ţinând seama de condiţiile speţei şi de conţinutul regulilor de procedură indicate de părţi ca fiind aplicabile, conducerea arbitrajului instituţionalizat competent decide că pot fi aplicate şi regulile alese de părţi, stabilind dacă aplicarea acestora din urmă este efectivă sau prin analogie.(3)Dacă părţile nu au convenit altfel, se vor aplica regulile de procedură ale arbitrajului instituţionalizat în vigoare la momentul sesizării acestuia.(4)Dreptul la apărare al părţilor în litigiu şi contradictorialitatea dezbaterilor sunt garantate.(5)În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, dosarul se păstrează la acea instituţie.Articolul 620Cheltuielile arbitraleÎn cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform regulamentului acelei instituţii.Articolul 621Refuzul soluţionării litigiuluiDacă organizaţia sau instituţia prevăzută la art. 616 refuză să organizeze arbitrajul, convenţia arbitrală rămâne valabilă, iar litigiul dintre părţi va fi soluţionat potrivit prevederilor prezentei cărţi.Cartea a V-a Despre executarea silităTitlul I Dispoziţii generaleCapitolul I Scopul şi obiectul executării siliteArticolul 622Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu(1)Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.(2)În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.(3)Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.(4)Executarea unor obligaţii de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizaţii, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris şi altele asemenea, se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condiţiile prezentului cod.(5)Vânzarea de către creditor a bunurilor mobile ipotecate în condiţiile art. 2.445 din Codul civil se face cu încuviinţarea instanţei, fără intervenţia executorului judecătoresc.Articolul 623Organul de executareExecutarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.Articolul 624Modalităţi de executareExecutarea silită se efectuează prin:1. urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor ţinuţi să răspundă, în condiţiile legii, pentru obligaţiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor;2. predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deţinute fără drept de debitor;3. alte măsuri prevăzute de lege.Articolul 625Legalitatea executării silite(1)Executarea silită se face cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.(2)Este interzisă efectuarea de acte de executare de către alte persoane sau organe decât cele prevăzute la art. 623.Articolul 626Rolul statului în executarea silităStatul este obligat să asigure, prin agenţii săi, executarea în mod prompt şi efectiv a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei vătămaţi au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.Articolul 627Rolul activ al executorului judecătoresc(1)În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.(2)Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îi va cere debitorului, în condiţiile legii, lămuriri în scris în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.(3)Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea cu rea-credinţă de informaţii incomplete atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 188 alin. (2).Articolul 628Obligaţiile susceptibile de executare silită(1)Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.(2)În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.(3)De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.(4)Dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalităţi sau alte sume, însă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale, acestea vor fi stabilite de către instanţa de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părţilor.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 50/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1188 din 29 noiembrie 2024:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de executare stabileşte dobânzi, penalităţi sau alte sume care se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale, şi în cazul în care creditorul solicită penalităţi de întârziere prevăzute în contract.(5)Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)-(4), încheierea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc constituie titlu executoriu.
La data de 04-02-2016 Alin. (5) al art. 628 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
Articolul 629Veniturile şi bunurile supuse executării(1)Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.(2)Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.Articolul 630Înţelegeri privind efectuarea executăriiÎn tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului judecătoresc, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor băneşti sau altor bunuri ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială sau ca plata obligaţiei să se facă în alt mod admis de lege.Articolul 631Domeniu de aplicare(1)Executarea silită poate fi pornită împotriva oricărei persoane fizice sau persoane juridice, de drept public sau de drept privat, cu excepţia acelora care beneficiază, în condiţiile legii, de imunitate de executare.(2)Dispoziţiile prezentei cărţi constituie dreptul comun în materie de executare silită, indiferent de izvorul sau de natura obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu ori de calitatea juridică a părţilor.Capitolul II Titlul executoriuArticolul 632Temeiul executării silite(1)Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.(2)Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 23/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 142 din 21 februarie 2020:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 lit. a), b), e) şi f) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 sau, după caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) şi art. 272 din Codul de procedură civilă ori, după caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare încheiat la distanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 constituie titlu executoriu în lipsa semnăturii olografe sau a semnăturii electronice extinse, cu excepţia situaţiei în care părţile impun semnătura drept condiţie de validitate a contractului.Articolul 633Hotărârile executoriSunt hotărâri executorii:1. hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel;2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2).Articolul 634Hotărârile definitive(1)Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.(2)Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.Articolul 635Hotărârile arbitrale şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionalePot fi puse în executare hotărârile arbitrale, chiar dacă sunt atacate cu acţiunea în anulare, precum şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale rămase definitive, ca urmare a neatacării lor în faţa instanţei judecătoreşti competente.
La data de 04-02-2016 Art. 635 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
Articolul 636Titlurile executorii europeneTitlurile executorii europene cu privire la care dreptul Uniunii Europene nu cere recunoaşterea prealabilă în statul membru în care se va face executarea sunt executorii de drept, fără nicio altă formalitate prealabilă.Articolul 637Executarea hotărârilor supuse controlului instanţelor judecătoreşti(1)Punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul punerii în executare a unei hotărâri arbitrale.Articolul 638Alte titluri executorii(1)Sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită:1. încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care, potrivit legii, constituie titluri executorii;2. înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege;3. titlurile executorii notariale emise în condiţiile prevăzute de lege;4. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie.(2)Suspendarea executării titlurilor prevăzute la alin. (1) pct. 2 şi 4 poate fi cerută şi în cadrul acţiunii de fond având ca obiect desfiinţarea lor. Dispoziţiile art. 719 se aplică în mod corespunzător.Articolul 639Înscrisurile autentice notariale(1)Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă constituie titlu executoriu. În lipsa originalului, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.(2)În cazul anulării de către instanţa de judecată a înscrisului autentificat de notarul public, răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată numai pentru încălcarea de către acesta cu vinovăţie a obligaţiilor sale profesionale, urmate de cauzarea unui prejudiciu, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.Articolul 640Titlurile de creditCambia, biletul la ordin şi cecul, precum şi alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în legea specială.Articolul 641Înscrisurile sub semnătură privatăÎnscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile.La data de 24-03-2017 Articolul 641 din Capitolul II , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 4, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
Articolul 642Refuzul eliberării titlului executoriuDacă se refuză eliberarea titlului executoriu de către alte organe competente potrivit legii şi dacă legea specială nu prevede altfel, creditorul poate face plângere la judecătoria în circumscripţia căreia se află organul care trebuia să emită titlul executoriu, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de refuz.Articolul 643Desfiinţarea titlului executoriuDacă s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel. În acest caz, sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la întoarcerea executării.Capitolul III Participanţii la executarea silităArticolul 644Enumerare(1)Participanţii la executarea silită sunt:1. părţile;2. terţii garanţi;3. creditorii intervenienţi;4. instanţa de executare;5. executorul judecătoresc;6. Ministerul Public;7. agenţii forţei publice;8. martorii asistenţi, experţii, interpreţii şi alţi participanţi, în condiţiile anume prevăzute de lege.(2)Dispoziţiile art. 41 şi următoarele se aplică în mod corespunzător şi participanţilor la executarea silită prevăzuţi la alin. (1) pct. 4-8.Articolul 645Părţile(1)Sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul.(2)Calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricând în cursul executării silite, potrivit legii. În acest caz, actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calităţii procesuale produc efecte, în condiţiile legii, faţă de succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului, după caz.Articolul 646Drepturile părţilor(1)Creditorul şi debitorul au dreptul să asiste, personal sau prin reprezentanţii lor, la efectuarea tuturor actelor de executare, să ia cunoştinţă de actele dosarului de executare şi să obţină adeverinţe şi copii de pe aceste acte, certificate de executorul judecătoresc, pe cheltuiala părţii interesate, iar atunci când se consideră vătămaţi în drepturile ori interesele lor legitime, pot contesta actele de executare sau executarea silită însăşi, în termenele şi condiţiile prevăzute de lege. Acest drept îl au şi alte persoane care justifică un interes ocrotit de lege.(2)La cererea debitorului, executorul judecătoresc va aplica, în condiţiile legii, compensaţia legală dintre creanţa prevăzută în titlul a cărui executare s-a cerut împotriva sa şi creanţa pe care el o opune pe baza unui alt titlu executoriu.Articolul 647Obligaţiile părţilor(1)Creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop. El este obligat să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare, potrivit dispoziţiilor luate de executor.(2)Debitorul este obligat, sub sancţiunile prevăzute la art. 188 alin. (2), să declare, la cererea executorului, toate bunurile sale, mobile şi imobile, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, cu arătarea locului în care acestea se află, precum şi toate veniturile sale, curente sau periodice.(3)Debitorul ale cărui bunuri au fost deja sechestrate este ţinut să aducă la cunoştinţa executorului care sechestrează aceleaşi bunuri existenţa sechestrului anterior şi identitatea organului de executare care l-a aplicat, predând executorului o copie a procesului-verbal de sechestru.Articolul 648Terţii garanţi(1)Creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.(2)Când se urmăreşte numai terţul fidejusor ori garant ipotecar, toate actele de executare vor fi comunicate în acelaşi timp şi debitorului principal, care va fi introdus din oficiu în procedura de urmărire silită.Articolul 649Creditorii intervenienţiOrice creditor al debitorului poate, în condiţiile art. 690 şi următoarele, să intervină în procedura de executare silită aflată în curs până la data fixării de către executorul judecătoresc a termenului pentru valorificarea bunurilor urmăribile, iar după depunerea sau consemnarea sumelor realizate din urmărire, poate să participe la distribuirea acestor sume, potrivit dispoziţiilor art. 864 şi următoarele.Articolul 650TerţiiOrice terţă persoană vătămată printr-un act de executare silită poate solicita desfiinţarea acestuia sau, după caz, încetarea executării silite înseşi, numai pe calea contestaţiei la executare, dacă prin lege nu se dispune altfel.Articolul 651Instanţa de executare(1)Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător.La data de 11-12-2022 Alineatul (1) din Articolul 651 , Capitolul III , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 336 din 7 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1177 din 08 decembrie 2022
NotăDecizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) şi art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanţei preşedinţiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea şi suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 35/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 597 din 30 iunie 2023:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ.(2)Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.(3)Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
La data de 04-02-2016 Alin. (3) al art. 651 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
(4)Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.La data de 24-03-2017 Alineatul (4) din Articolul 651 , Capitolul III , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 5, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
Articolul 652Executorul judecătoresc(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel, după cum urmează:a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini şi al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul;b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul ori, după caz, sediul debitorului, sau din circumscripţia curţii de apel unde se află bunurile; în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în străinătate, este competent oricare executor judecătoresc;c) în cazul executării silite a obligaţiilor de a face şi a obligaţiilor de a nu face, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde urmează să se facă executarea.NotăDecizie de respingere: HP nr. 2/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 207 din 12 martie 2024.(2)Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curţi de apel.
La data de 24-03-2017 Alineatul (2) din Articolul 652 , Capitolul III , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 5, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
(3)Executorul judecătoresc rămâne competent să continue executarea silită chiar dacă după începerea executării debitorul şi-a schimbat domiciliul sau, după caz, sediul.(4)În cazul în care executorul judecătoresc iniţial învestit de creditor constată că nu sunt bunuri şi venituri urmăribile în raza competenţei sale teritoriale, creditorul poate cere instanţei de executare continuarea executării silite printr-un alt executor judecătoresc, dispoziţiile art. 653 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.(5)Nerespectarea dispoziţiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiţionată a actelor de procedură efectuate.Articolul 653Recuzarea şi înlocuirea executorului judecătoresc(1)Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute la art. 42 şi următoarele.(2)Cererea de recuzare nu suspendă de drept executarea. Cu toate acestea, instanţa de executare poate dispune, motivat, suspendarea executării până la soluţionarea cererii de recuzare, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune în cuantum de 1.000 lei. În cazul în care valoarea creanţei prevăzute în titlul executoriu nu depăşeşte 1.000 lei, cauţiunea va fi de 10% din valoarea creanţei.(3)În caz de admitere a cererii de recuzare, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc urmează să fie păstrate.(4)La cererea creditorului, instanţa de executare poate dispune, pentru motive temeinice, înlocuirea executorului judecătoresc cu alt executor judecătoresc indicat de către creditor şi continuarea executării silite de către noul executor judecătoresc. Dispoziţiile art. 654 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.Articolul 654Competenţa. Conexarea executărilor(1)Când, privitor la aceleaşi bunuri, se efectuează mai multe executări silite de către executori judecătoreşti diferiţi, instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori, le va conexa, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea.(2)În cazul în care dispune conexarea executărilor, instanţa, prin încheiere, se va pronunţa şi asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării. Totodată, instanţa va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul desemnat potrivit alin. (1).(3)După conexare, procedura de executare va continua de la actul de urmărire cel mai înaintat.(4)Desistarea, după conexare, a oricăruia dintre creditorii urmăritori nu va putea să împiedice continuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat.(5)În cazul executărilor silite aflate pe rolul aceluiaşi executor, conexarea se va dispune de executor, prin încheiere dată cu citarea părţilor, dispoziţiile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 655Concursul dintre executarea silită şi executarea pornită de un creditorDispoziţiile art. 654 rămân aplicabile şi atunci când, privitor la aceleaşi bunuri, se efectuează mai multe executări, unele pornite de executorul judecătoresc, la cererea unui creditor, iar altele direct de către alţi creditori, în cazurile anume prevăzute de lege. În astfel de cazuri, toate actele de executare vor fi efectuate de către executorul judecătoresc competent în favoarea căruia s-a dispus conexarea, potrivit regulilor prevăzute de prezentul cod, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.Articolul 656Actele executorului judecătoresc(1)În îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor sale legate de punerea în executare a titlurilor executorii, executorul judecătoresc va întocmi încheieri, procese-verbale şi alte acte de procedură cu formele şi în termenele prevăzute de lege.(2)Erorile materiale săvârşite cu prilejul întocmirii actelor arătate la alin. (1) se pot îndrepta, din oficiu sau la cerere, cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute pentru întocmirea lor.Articolul 657Încheierile executorului judecătoresc(1)Amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, precum şi alte măsuri anume prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere, care trebuie să cuprindă:a) denumirea şi sediul organului de executare;b) data şi locul întocmirii încheierii şi numărul dosarului de executare;c) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează procedura de executare;d) numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi ale debitorului;e) procedura de executare care face obiectul încheierii;f) chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;g) motivele în fapt şi în drept care au determinat darea încheierii;h) dispoziţia luată de executor;i) calea şi termenul de atac al încheierii;j) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.(2)Menţiunile de la alin. (1) lit. a)-h) şi j) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.(3)Dacă prin lege nu se dispune altfel, încheierile se dau fără citarea părţilor, se comunică acestora, sunt executorii de drept şi pot fi atacate numai cu contestaţie la executare.Articolul 658Ministerul PublicMinisterul Public sprijină, în condiţiile legii, executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii. În cazurile anume prevăzute de lege, Ministerul Public poate să ceară punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii.Articolul 659Agenţii forţei publice(1)În cazurile prevăzute de lege, precum şi când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să sprijine îndeplinirea promptă şi efectivă a tuturor actelor de executare silită, fără a condiţiona îndeplinirea acestei obligaţii de plata unor sume de bani sau de efectuarea unei alte contraprestaţii.(2)În acest scop, executorul se va adresa autorităţii competente pentru a asigura concursul forţei publice, care va trebui să ia măsuri de urgenţă pentru a se evita tergiversarea sau împiedicarea executării.(3)Agenţii forţei publice nu pot refuza să sprijine activitatea de executare silită sub motiv că există impedimente, de orice natură, la executare, singurul răspunzător pentru nesocotirea acestora fiind executorul judecătoresc, în condiţiile legii.(4)În caz de refuz, dispoziţiile art. 188 alin. (2) şi ale art. 189-191 sunt aplicabile în mod corespunzător.Articolul 660Îndatorirea terţilor de a da informaţii(1)La cererea executorului judecătoresc, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia supuse urmăririi, potrivit legii, au datoria să comunice în scris toate informaţiile necesare pentru efectuarea executării. Ei sunt ţinuţi să declare întinderea obligaţiilor lor faţă de debitorul urmărit, eventuale modalităţi care le-ar putea afecta, sechestre anterioare, cesiuni de creanţă, subrogaţii, preluări de datorie, novaţii, precum şi orice alte acte sau fapte de natură să modifice conţinutul ori părţile raportului obligaţional sau regimul juridic al bunului deţinut. La cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, instanţa de executare poate lua măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189.(2)De asemenea, la cererea executorului judecătoresc, instituţiile publice, instituţiile de credit şi orice alte persoane fizice sau persoane juridice sunt obligate să îi comunice, de îndată, în copie, documentele, precum şi, în scris, datele şi informaţiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite, inclusiv codul numeric personal al persoanei supuse executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.Tot astfel, organele fiscale sunt obligate să comunice, în aceleaşi condiţii, datele şi informaţiile pe care le administrează potrivit legii. La cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, instanţa de executare poate lua măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189.(3)Abrogat.La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul 660 , Capitolul III , Titlul I , Cartea a V-a a fost abrogat de Punctul 65, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(4)Executorul judecătoresc este obligat să asigure secretul informaţiilor primite, dacă legea nu prevede altfel. Aceste informaţii nu pot fi utilizate decât în scopul pentru care au fost cerute, fiind interzisă cu desăvârşire, sub sancţiunile prevăzute de lege, divulgarea lor către terţe persoane sau utilizarea lor pentru crearea unei baze de date personale.(5)În vederea obţinerii informaţiilor necesare executării, executorul judecătoresc are acces liber la cartea funciară, la registrul comerţului şi la alte registre publice care conţin date despre bunurile debitorului susceptibile de urmărire silită. Totodată, executorul judecătoresc poate solicita instanţei de executare datele şi informaţiile la care se referă art. 154 alin. (8).Articolul 661Martorii asistenţi(1)În cazurile şi în condiţiile anume prevăzute de lege, prezenţa martorilor asistenţi este obligatorie la pătrunderea într-o locuinţă, în localuri, depozite sau alte încăperi, în vederea sechestrării şi ridicării bunurilor debitorului.(2)La aprecierea executorului judecătoresc sau la cererea părţilor, martorii asistenţi pot fi invitaţi şi în alte cazuri.(3)Pot fi martori asistenţi persoanele cu capacitate de exerciţiu deplină care nu sunt interesate de săvârşirea actelor de executare şi care nu se află cu participanţii la procedura de executare în legătură de rudenie până la gradul al patrulea inclusiv sau de afinitate până la gradul al doilea ori de subordonare.(4)Dacă prin lege nu se dispune altfel, numărul martorilor asistenţi trebuie să fie de cel puţin 2.Articolul 662Drepturile şi îndatoririle martorilor asistenţi(1)Martorul asistent, prin semnarea procesului-verbal, atestă faptele la care a asistat.(2)El este îndreptăţit să ceară informaţii despre actele de executare la care este invitat şi să facă observaţii în legătură cu îndeplinirea lor. Observaţiile martorului asistent, când este cazul, vor fi consemnate de către executorul judecătoresc în proces-verbal.(3)Înainte de a începe efectuarea actelor de executare la care urmează să participe, executorul judecătoresc va explica martorilor asistenţi drepturile şi îndatoririle lor.(4)Pentru serviciul prestat, martorul asistent are dreptul la sumele prevăzute la art. 326, care se aplică în mod corespunzător.Capitolul IV Efectuarea executării siliteSecţiunea 1 Sesizarea organului de executareArticolul 663Creanţa certă, lichidă şi exigibilă(1)Executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.(2)Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.(3)Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui.(4)Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.(5)Creanţele cu termen şi cele condiţionale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condiţiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparţinând debitorului.Articolul 664Cererea de executare silită(1)Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.(2)Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poştă, curier, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.(3)Cererea de executare silită, în afara menţiunilor prevăzute la art. 148, va cuprinde:a) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi debitorului;b) bunul sau, după caz, felul prestaţiei datorate;c) modalităţile de executare solicitate de creditor.(4)La cerere se vor ataşa titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după caz, şi dovada achitării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum şi, dacă este cazul, înscrisurile anume prevăzute de lege.Articolul 665Înregistrarea cererii de executare(1)De îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia şi deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare.(2)Încheierea prevăzută la alin. (1) se comunică de îndată creditorului. În cazul în care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare, creditorul poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii prevăzute la alin. (1), la instanţa de executare.La data de 04-02-2016 Art. 665 a fost modificat de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
Notă CTCE Articolele VI şi VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016 prevăd:Articolul VI(1)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cererile de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţele judecătoreşti şi cu procedura prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanţă de urgenţă.(2)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, executarea ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat se poate face numai după încuviinţarea executării potrivit art. 2.445 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, de către instanţa judecătorească prevăzută la art. 181^1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă.Articolul VIIOri de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii şi/sau încuviinţarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviinţarea executării de către instanţa judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie."
Articolul 666Încuviinţarea executării silite(1)În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.(2)Cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare. Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum şi creditorului.La data de 24-03-2017 Alineatul (2) din Articolul 666 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 6, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
(3)Încheierea va cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art. 233 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului şi modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta.(4)Încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviinţarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.(5)Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;NotăDecizie de admitere: HP nr. 16/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 534 din 22 iunie 2020:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la pct. 3 din acelaşi text normativ şi la art. 31 alin. (1) teza finală şi art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, factura fiscală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, emisă pe numele unei asociaţii de proprietari de către furnizorul acestui serviciu, în baza unui contract încheiat între furnizor şi asociaţie, calificat ca fiind colectiv, este titlu executoriu.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la pct. 3 din acelaşi text de lege, factura fiscală emisă pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, în raport cu dispoziţiile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie titlu executoriu şi pentru debitul menţionat ca reprezentând „sold precedent“.3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege;4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;5. debitorul se bucură de imunitate de executare;6. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;7. există alte impedimente prevăzute de lege.(6)Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestaţiei la executare silită, introdusă în condiţiile prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile.(7)Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea prin care se soluţionează apelul se comunică, din oficiu, de îndată, şi executorului judecătoresc.
La data de 24-03-2017 Alineatul (7) din Articolul 666 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 6, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
(8)Abrogat.La data de 21-12-2018 Alineatul (8) din Articolul 666 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul I , Cartea a V-a a fost abrogat de Punctul 66, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
La data de 04-02-2016 Art. 666 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
NotăPrin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 84 din 4 februarie 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă (în forma avută anterior modificării aduse prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016), constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În concluzie, începând cu data de 4 februarie 2016, dispoziţiile art. 666 ar fi trebuit să se suspende de drept, dacă nu ar fi intervenit modificarea adusă prin pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 21 martie 2016, în absenţa acestei intervenţii a legiuitorului.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.Articolul 667Înştiinţarea debitorului(1)Dacă cererea de executare a fost încuviinţată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condiţiile art. 666, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede altfel, o somaţie.(2)Comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei, cu excepţia cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somaţie ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancţiunea nulităţii executării.Articolul 668SomaţiaDebitorul va fi somat să îşi îndeplinească obligaţia, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.Articolul 669Excepţii de la comunicareNu este necesară comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei:1. în cazurile prevăzute la art. 675;2. în cazul ordonanţelor şi încheierilor pronunţate de instanţă şi declarate de lege executorii.Articolul 670Cheltuieli de executare(1)Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 16/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 486 din 11 mai 2021.
Decizie de respingere: HP nr. 25/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 617 din 23 iunie 2021.(2)Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.(3)Sunt cheltuieli de executare:1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite;2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;3. onorariul avocatului în faza de executare silită;4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;6. cheltuielile de transport;7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.(4)Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni.(5)În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie.(6)Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)-(5), încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru executorul judecătoresc.
La data de 04-02-2016 Alin. (6) al art. 670 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
NotăDecizie de respingere: HP nr. 16/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 486 din 11 mai 2021.
Decizie de respingere: HP nr. 25/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 617 din 23 iunie 2021.Articolul 671Depunerea şi consemnarea de cauţiuni sau alte sume(1)Depunerea sau consemnarea oricărei sume în scopul participării la desfăşurarea, potrivit legii, a executării silite ori al obţinerii suspendării executării silite, depunerea sumelor cu afectaţiune specială, precum şi depunerea sau consemnarea sumelor reprezentând veniturile bunurilor urmărite ori preţul rezultat din vânzarea acestor bunuri se fac la CEC Bank - S.A., Trezoreria Statului sau la orice altă instituţie de credit care are în obiectul de activitate operaţiuni de consemnare la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc.(2)Dovada depunerii sau consemnării acestor sume se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt înscris admis de lege.(3)Eliberarea acestor sume se face persoanelor îndreptăţite sau reprezentanţilor acestora numai pe baza dispoziţiei executorului judecătoresc ori a instanţei de executare, după caz.(4)Dispoziţiile art. 1.057 şi următoarele privitoare la cauţiunea judiciară se aplică în mod corespunzător.Articolul 672Comunicarea actelor de procedurăComunicarea actelor de procedură în cadrul executării silite se poate face de către executorul judecătoresc fie personal, fie prin intermediul agentului său procedural, iar, dacă aceasta nu este posibilă, potrivit dispoziţiilor legale privind citarea şi comunicarea actelor de procedură, care se aplică în mod corespunzător. Dovada comunicării prin agent procedural are aceeaşi forţă probantă cu dovada comunicării efectuate de către executor însuşi.Secţiunea a 2-a Efectuarea actelor de executare silităArticolul 673Trecerea la executarea silităÎn afară de cazul în care legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somaţie sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheierea prin care s-a încuviinţat executarea.Articolul 674Existenţa unui termen de platăCând prin titlul executoriu s-a stabilit un termen de plată, executarea nu se poate face mai înainte de împlinirea acelui termen.Articolul 675Decăderea debitorului din beneficiul termenului de plată(1)Debitorul care beneficiază de un termen de plată va fi decăzut, la cererea creditorului, din beneficiul acestui termen, dacă:1. debitorul se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit legii în scopul realizării executării silite;2. debitorul risipeşte averea sa;3. debitorul este în stare de insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau, dacă prin fapta sa, săvârşită cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, a micşorat garanţiile date creditorului său ori nu le-a dat pe cele promise sau, după caz, încuviinţate;4. alţi creditori fac executări asupra averii lui.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), instanţa de executare va hotărî de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, în termen scurt. În situaţia în care debitorul nu mai are domiciliul sau sediul cunoscut, va fi citat la ultimul său domiciliu ori sediu.(3)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică atunci când debitor este statul sau o unitate administrativ-teritorială.Articolul 676Cazul obligaţiilor alternative(1)Când titlul executoriu cuprinde o obligaţie alternativă, fără să se arate termenul de alegere, executorul judecătoresc va notifica debitorului să îşi exercite acest drept în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, sub sancţiunea decăderii.(2)Alegerea prestaţiei va fi făcută prin act scris care va fi notificat executorului judecătoresc, iar acesta îl va înştiinţa de îndată pe creditor despre alegerea făcută.(3)După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), dreptul de alegere trece asupra creditorului. În acest caz, executorul judecătoresc îl va soma pe debitor, punându-i în vedere să execute prestaţia aleasă de creditor.Articolul 677Executarea prestaţiilor reciproceCând executarea depinde de o contraprestaţie, ce rezultă din acelaşi titlu executoriu şi urmează să fie făcută de creditor în acelaşi timp cu prestaţia debitorului, executarea va putea fi făcută numai după ce creditorul a oferit debitorului propria prestaţie sau după ce a făcut dovada cu înscris că debitorul a primit-o ori este în întârziere cu primirea ei.Articolul 678Existenţa unei cauţiuniHotărârile ce se execută provizoriu cu dare de cauţiune nu se vor executa mai înainte de a se depune cauţiunea.Articolul 679Constatarea actelor de executare(1)Dacă din lege nu rezultă contrariul, pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde următoarele menţiuni:a) denumirea şi sediul organului de executare;b) numele şi calitatea celui care încheie procesul-verbal;c) data întocmirii procesului-verbal şi numărul dosarului de executare;d) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează actul de executare;e) numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului;f) locul, data şi ora efectuării actului de executare;g) măsurile luate de executor sau constatările acestuia;h) consemnarea explicaţiilor, opoziţiilor şi obiecţiunilor participanţilor la executare;i) alte menţiuni cerute de lege sau considerate de executor ca fiind necesare;j) menţionarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori a refuzului sau a împiedicării de a semna procesul-verbal;k) menţionarea numărului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi a persoanelor cărora li s-a înmânat acesta;l) semnătura executorului, precum şi, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care asistă la efectuarea actului de executare;m) ştampila executorului judecătoresc.(2)Menţiunile de la alin. (1) lit. a)-g), l) şi m) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.Articolul 680Accesul la bunurile debitorului(1)În vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, cu concursul forţei publice.(2)În cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, depusă odată cu cererea de încuviinţare a executării silite ori pe cale separată, instanţa competentă va autoriza intrarea în locurile menţionate la alin. (1). Instanţa se pronunţă, de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea terţului care deţine bunul, prin încheiere executorie care nu este supusă niciunei căi de atac.
La data de 04-02-2016 Alin. (2) al art. 680 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
Articolul 681Identificarea bunurilor urmăribile(1)Executorul judecătoresc are dreptul să identifice bunurile urmăribile ale debitorului şi, la locul unde ele se găsesc, să îndeplinească asupra lor acte de executare, în prezenţa debitorului sau a unuia dintre membrii majori ai familiei sale ori a unei alte persoane majore care se află în acel loc, iar în lipsa acestora, în prezenţa unui agent al forţei publice sau, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, a 2 martori asistenţi.(2)Identificarea bunurilor urmăribile şi efectuarea actelor de executare la domiciliul sau la sediul altei persoane decât cel al debitorului se pot face, în lipsa acordului persoanei respective, numai cu autorizarea prealabilă a instanţei de executare, dată potrivit art. 680 alin. (2).Articolul 682Măsuri în cazul opunerii la executare(1)În cazul în care executorul judecătoresc întâmpină opunere la efectuarea unui act de executare, la cererea acestuia, făcută în condiţiile art. 659 alin. (2), organele de poliţie, jandarmerie şi alţi agenţi ai forţei publice sunt obligaţi să asigure îndeplinirea efectivă a activităţii de executare silită, inclusiv prin îndepărtarea de la locul executării a debitorului sau a oricărei alte persoane.(2)Dacă opunerea la executare întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală, executorul judecătoresc încheie un proces-verbal, pe care îl va trimite de îndată parchetului de pe lângă instanţa de executare. Sesizarea parchetului nu împiedică continuarea executării silite.Articolul 683Locul executăriiExecutarea silită se efectuează, după caz, la locul unde debitorul realizează venituri sau la locul unde se găsesc alte venituri ori bunuri ale sale supuse urmăririi, dacă legea nu dispune altfel.Articolul 684Timpul în care se efectuează executarea(1)Niciun act de executare nu se va putea face înainte de ora 6,00 şi nici după ora 20,00.(2)Executarea silită nu se va putea face la alte ore decât cele menţionate şi nici în zilele nelucrătoare, stabilite potrivit legii, în afară de cazul în care se dispune altfel prin chiar hotărârea judecătorească pusă în executare sau de cazurile urgente în care executarea poate fi încuviinţată de instanţa de executare, prin încheiere dată în condiţiile art. 680 alin. (2).(3)Cu titlu de excepţie, executarea începută va putea continua în aceeaşi zi, dar nu mai târziu de ora 22,00, iar în zilele următoare, în condiţiile prevăzute la alin. (1).Articolul 685Executarea în lipsa părţilorActele de executare îndeplinite în lipsa părţilor, când prezenţa lor nu este expres cerută de lege, sunt valabile, dacă sunt făcute cu respectarea dispoziţiilor legale.Articolul 686SancţiuneÎncălcarea dispoziţiilor art. 674, 678 şi 684 atrage anularea executării.Secţiunea a 3-a Executarea împotriva moştenitorilorArticolul 687Interzicerea executării silite(1)Dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silită nu poate fi pornită, iar dacă moare după ce aceasta a fost pornită, ea nu poate fi continuată cât timp moştenirea nu a fost acceptată de către cei chemaţi la moştenire sau, în lipsă, cât timp nu a fost numit, în condiţiile legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un curator special pentru executare, în condiţiile art. 58.(2)În cazul în care creditorul sau executorul judecătoresc ia cunoştinţă, în orice mod, de faptul că debitorul a decedat, acesta este obligat să solicite de îndată camerei notarilor publici în a cărei circumscripţie a avut ultimul domiciliu defunctul să facă menţiune în registrul special prevăzut de lege despre începerea executării silite şi să îi elibereze un certificat din care să rezulte dacă moştenirea debitorului a fost sau nu dezbătută, iar în caz afirmativ, care sunt persoanele care au calitatea de moştenitori, precum şi faptul dacă până la acceptarea moştenirii de către cel puţin unul dintre succesibili a fost sau nu numit un curator al succesiunii.(3)În cazul în care se constată că moştenirea nu a fost dezbătută sau, după caz, acceptată, creditorul sau executorul judecătoresc poate cere camerei notarilor publici în a cărei circumscripţie a avut ultimul domiciliu defunctul sau, după caz, notarului public deja sesizat întocmirea inventarului succesiunii sau desemnarea unei persoane în acest scop.Articolul 688Începerea executării contra moştenitorilor(1)Dacă debitorul moare înainte de începerea executării silite şi se constată că nu există niciun moştenitor acceptant şi nici nu este numit un curator al succesiunii, la cererea creditorului ori a executorului judecătoresc, instanţa de executare va numi de îndată un curator special, până când va fi numit, în condiţiile legii, curatorul succesiunii, dispoziţiile art. 58 aplicându-se în mod corespunzător.(2)În cazul în care moştenirea a fost acceptată şi există numai moştenitori majori, executarea silită va fi pornită împotriva tuturor, în afară de cazul în care numai unii dintre aceştia sunt chemaţi, de lege ori potrivit voinţei defunctului, să răspundă pentru anumite datorii ale defunctului. Dacă executarea silită este pornită contra tuturor moştenitorilor, aceştia vor fi citaţi, printr-o înştiinţare colectivă, făcută la locul deschiderii moştenirii, pe numele acesteia, cu excepţia cazului în care au ales, cu ocazia dezbaterii succesorale ori chiar ulterior, un alt domiciliu în vederea citării sau un reprezentant al acestora, după caz.(3) Dacă între moştenitori sunt şi minori sau persoane care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială, executarea silită nu va putea fi pornită decât după numirea reprezentanţilor sau a ocrotitorilor legali. Dacă însă după o lună de la moartea debitorului sau de la instituirea consilierii judiciare sau tutelei speciale nu a fost numit reprezentantul sau ocrotitorul legal, creditorul sau executorul judecătoresc va putea cere instanţei de executare numirea unui curator special, până la numirea lui dispoziţiile art. 58 aplicându-se în mod corespunzător.La data de 18-08-2022 Alineatul (3) din Articolul 688 , Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 14, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 689Continuarea executării contra moştenitorilorDacă la moartea debitorului executarea era începută, ea se suspendă şi nu va fi reluată împotriva succesibililor acceptanţi decât după 10 zile de la data când aceştia au fost încunoştinţaţi despre continuarea executării silite, dispoziţiile art. 688 aplicându-se în mod corespunzător.Secţiunea a 4-a Intervenţia altor creditoriArticolul 690Dreptul de intervenţie(1)Orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite de un alt creditor, însă numai în condiţiile şi limitele prevăzute la alin. (2).(2)Pot interveni în executarea silită:1. creditorii care au deja un titlu executoriu contra debitorului;2. creditorii care au luat măsuri asigurătorii asupra bunurilor acestuia;3. creditorii care au un drept real de garanţie sau, după caz, un drept de preferinţă asupra bunului urmărit, conservat în condiţiile prevăzute de lege;4. creditorii chirografari titulari ai unor creanţe băneşti rezultate din înscrisuri cu dată certă ori din registre ţinute cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.Articolul 691Termenul de intervenţie(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, intervenţia poate fi făcută, sub sancţiunea prevăzută la art. 696, până la termenul stabilit de către executor pentru valorificarea, în oricare dintre modalităţile prevăzute de lege ori convenite de părţi, a bunurilor mobile sau imobile urmărite.(2)Cu toate acestea, creditorii care au un drept real de garanţie asupra bunurilor urmărite şi care este conservat în condiţiile prevăzute de lege, creditorii care au creanţe având ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene, precum şi alţi creditori privilegiaţi care intervin în cursul urmăririi silite au dreptul să participe la distribuire după rangul conferit de dreptul lor de preferinţă, chiar dacă cererea de intervenţie a fost făcută după expirarea termenului stabilit potrivit alin. (1), dacă şi-au depus titlurile de creanţă în termenul prevăzut la art. 869 alin. (2), în vederea întocmirii proiectului de distribuire a sumei rezultate din urmărire. Dispoziţiile art. 866 rămân aplicabile.Articolul 692Procedura(1)Cererea de intervenţie trebuie să fie făcută cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 664, indicându-se în mod expres dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, precum şi dacă este garantată sau negarantată, în tot ori în parte, privilegiată sau chirografară, după caz. În cazul în care creditorul a cerut sau a obţinut luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului, se va face menţiune şi despre acest lucru, indicându-se bunurile pentru care s-a cerut luarea acestor măsuri.(2)Cererea se depune la executorul judecătoresc, împreună cu copii certificate de pe documentele justificative, precum şi de pe procesul-verbal de constatare a aplicării măsurii asigurătorii, dacă este cazul. În situaţia în care se reclamă creanţe băneşti rezultate din înscrierile contabile făcute în registre ţinute cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, cererea va fi însoţită, sub sancţiunea inadmisibilităţii, de un extras de pe înscrierile care cuprind aceste sume, legalizate de un notar public.(3)După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc o va înainta de îndată instanţei de executare competente, împreună cu toate documentele justificative, dispoziţiile art. 665 şi 666 aplicându-se în mod corespunzător. Până la soluţionarea cererii de intervenţie, instanţa poate suspenda eliberarea sau distribuirea de sume obţinute din valorificarea bunurilor debitorului. Instanţa poate obliga creditorul intervenient la plata unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 719 alin. (7) şi (8) se aplică în mod corespunzător.(4)Instanţa soluţionează cererea în camera de consiliu, fără citarea părţilor, dispoziţiile art. 666 aplicându-se în mod corespunzător. Dacă creditorii care au formulat cerere de intervenţie nu au titlu executoriu, instanţa va convoca în camera de consiliu, de urgenţă şi în termen scurt, debitorul şi creditorii care nu au titlu executoriu, pentru recunoaşterea de către debitor a creanţelor, dispunând totodată comunicarea către debitor a copiilor de pe cererile de intervenţie şi de pe documentele justificative.(5)La termenul fixat de instanţă, debitorul trebuie să declare dacă înţelege să recunoască, în tot sau în parte, creanţele pentru care a avut loc intervenţia. Dacă debitorul nu se înfăţişează, se consideră că recunoaşte toate creanţele reclamate prin cererile de intervenţie.(6)Dacă debitorul contestă, în tot sau în parte, creanţele reclamate, creditorii intervenienţi ale căror creanţe au fost contestate au dreptul să solicite instanţei, cu plata prealabilă a cauţiunii prevăzute la art. 719 alin. (2), să dispună executorului judecătoresc ca sumele reclamate să fie puse deoparte, dacă, în termen de 5 zile de la data când a avut loc convocarea prevăzută la alin. (4), aceştia vor face dovada că au introdus acţiune în justiţie în scopul obţinerii titlului executoriu. Până la expirarea acestui termen, eliberarea sau, după caz, distribuirea acestor sume, dacă este cazul, se suspendă de drept, iar după împlinirea termenului instanţa va decide asupra suspendării, în condiţiile alin. (3), până la soluţionarea litigiului printr-o hotărâre definitivă. În acest din urmă caz, aceste sume vor fi consemnate până la soluţionarea litigiului printr-o hotărâre definitivă, cu excepţia situaţiei în care ar fi pretinse de alţi creditori în rang util.Articolul 693Înştiinţarea creditorului urmăritor şi a debitorului(1)Odată cu sesizarea instanţei de executare, potrivit art. 692 alin. (3), executorul judecătoresc va comunica o copie de pe cererea de intervenţie şi de pe documentele justificative creditorului urmăritor, iar după soluţionarea cererii de intervenţie, şi o copie certificată de pe încheierea de încuviinţare a acesteia.(2)Dacă cererea de intervenţie a fost încuviinţată, executorul îl va înştiinţa şi pe debitor, dispoziţiile art. 667 aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 694Drepturile creditorului urmăritor(1)În cazul creditorilor chirografari care au intervenit în cursul urmăririi silite şi ale căror creanţe au fost recunoscute de debitor, în tot sau în parte, creditorul urmăritor are dreptul de a le indica acestora, printr-o notificare, făcută în termen de 10 zile de la data comunicării de către executorul judecătoresc a copiei certificate a încheierii de încuviinţare a cererii de intervenţie, existenţa şi a altor bunuri ale debitorului, care pot fi urmărite în mod util, invitându-i să ceară extinderea urmăririi şi asupra acestor bunuri, dacă au titlu executoriu, şi să avanseze, în toate cazurile, cheltuielile necesare pentru extindere.(2)Dacă însă creditorii intervenienţi nu solicită extinderea urmăririi şi la bunurile indicate de creditorul urmăritor sau, după caz, nu avansează cheltuielile necesare extinderii, în termen de 10 zile de la data notificării prevăzute la alin. (1), creditorul urmăritor are dreptul de a fi preferat acestora la distribuirea sumei rezultate din urmărire.(3)Creditorii urmăritori nu se pot opune cererilor de intervenţie făcute de alţi creditori, în afară de cazul în care ei fac dovada că aceştia au acţionat în frauda drepturilor lor. Ei pot însă contesta, în termenul prevăzut de lege, repartizarea creanţelor potrivit proiectului de distribuire a sumelor rezultate din urmărire întocmit de către executor.Articolul 695Efectele intervenţiei(1)Creditorii intervenienţi şi cei ale căror creanţe au fost recunoscute de către debitor, în condiţiile prevăzute la art. 692, pot să participe la distribuirea sumei rezultate din urmărire, în limita sumelor reclamate sau, după caz, recunoscute, şi, dacă au titluri executorii, să participe, în condiţiile legii, la urmărirea bunurilor debitorului şi să solicite efectuarea unor acte de executare silită, dacă este cazul.(2)Creditorii intervenienţi ale căror creanţe au fost contestate, în tot sau în parte, de către debitor şi care au cerut instanţei ca sumele reclamate să fie puse deoparte pot participa numai la distribuirea sumelor consemnate în condiţiile prevăzute la art. 692 alin. (6), în afară de cazul în care ar fi pretinse de alţi creditori în rang util.Articolul 696Intervenţia tardivăCreditorii chirografari care au intervenit după expirarea termenului prevăzut la art. 691 alin. (1), dar înainte de expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanţă, în vederea întocmirii proiectului de distribuire a sumei rezultate din urmărire, au dreptul să participe la distribuirea părţii din suma rămasă după îndestularea drepturilor creditorilor urmăritori, a creditorilor garantaţi sau privilegiaţi şi a celor care au intervenit în timp util. Dispoziţiile art. 692 alin. (4)-(6) rămân aplicabile.Secţiunea a 5-a Perimarea executării siliteArticolul 697Termenul de perimare(1)În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.(2)În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului.NotăDecizie de respingere: HP nr. 14/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 390 din 25 aprilie 2024.Articolul 698Constatarea perimării. Efecte(1)Perimarea se constată de către instanţa de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor.(2)Perimarea executării atrage desfiinţarea tuturor actelor de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor.Articolul 699Reînnoirea cererii de executare(1)În caz de perimare a executării, se va putea face, înăuntrul termenului de prescripţie, o nouă cerere de executare silită, dispoziţiile art. 665 şi 666 fiind aplicabile în mod corespunzător.(2)După încuviinţarea executării silite, executorul va comunica debitorului încheierea instanţei, precum şi o nouă somaţie, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.
La data de 04-02-2016 Alin. (2) al art. 699 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
Secţiunea a 6-a Amânarea, suspendarea şi restrângerea executăriiArticolul 700Amânarea executării(1)În afara altor cazuri prevăzute de lege, executorul judecătoresc nu poate amâna executarea decât dacă procedura de citare sau de întocmire a anunţurilor şi publicaţiilor de vânzare nu a fost îndeplinită sau dacă, la termenul stabilit, executarea nu poate fi efectuată datorită neîndeplinirii de către creditor a obligaţiilor prevăzute la art. 647 alin. (1).(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), amânarea se dispune de executorul judecătoresc prin încheiere.Articolul 701Suspendarea executării(1)Executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţă.(2)Executarea se suspendă şi la cererea creditorului urmăritor de către executorul judecătoresc.(3)Pe perioada suspendării executării, actele de executare efectuate anterior, măsurile de executare dispuse de instanţa de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor şi conturilor bancare, rămân în fiinţă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărâre judecătorească se dispune altfel.(4)Actele de executare efectuate în ziua soluţionării cererii având ca obiect suspendarea, fie şi provizorie, a executării silite sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare şi a contestaţiei la executare.(5)După încetarea suspendării, executorul, la cererea părţii interesate, va dispune continuarea executării, în măsura în care actele de executare sau executarea silită însăşi nu au fost desfiinţate de instanţa de judecată ori acestea nu au încetat prin efectul legii.Articolul 702Restrângerea executării(1)Când creditorul urmăreşte în acelaşi timp mai multe bunuri mobile sau imobile a căror valoare este vădit excesivă în raport cu creanţa ce urmează a fi satisfăcută, instanţa de executare, la cererea debitorului şi după citarea creditorului, poate să restrângă executarea la anumite bunuri.(2)Dacă cererea este admisă, instanţa va suspenda executarea celorlalte bunuri.(3)Executarea suspendată nu va putea fi reluată decât după rămânerea definitivă a proiectului de distribuire a sumelor rezultate din executarea efectuată.Secţiunea a 7-a Încetarea executării siliteArticolul 703Cazuri de încetare a executării(1)Executarea silită încetează dacă:1. s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii;2. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri;3. creditorul a renunţat la executare;4. a fost desfiinţat titlul executoriu;5. a fost anulată executarea.(2)În toate cazurile, executorul judecătoresc va întocmi o încheiere, motivată în fapt şi în drept, cu menţionarea cauzei de încetare a executării. Încheierea de încetare a executării va fi comunicată de îndată creditorului şi debitorului.(3)În cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 2, 3 şi 5 executorul judecătoresc îi va remite personal creditorului sau reprezentantului său titlul executoriu.Articolul 704Nulitatea executării siliteNerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum şi a actelor de executare subsecvente, dispoziţiile art. 174 şi următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.Articolul 705Reluarea executării(1)În cazurile prevăzute la art. 703 alin.(1) pct. 2 se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.NotăDecizie de respingere: HP nr. 62/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1001 din 3 noiembrie 2023.(2)Reluarea executării silite poate fi cerută şi asupra aceluiaşi bun. Dacă acesta este un imobil, atât timp cât, potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea solicita de către executorul judecătoresc radierea urmăririi înscrise potrivit dispoziţiilor art. 822.Capitolul V Prescripţia dreptului de a obţine executarea silităArticolul 706Termenul de prescripţie(1)Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 57/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1060 din 4 noiembrie 2021.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 13/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 907 din 15 septembrie 2022:1. Regimul juridic aplicabil prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită a ipotecii este guvernat de normele de drept substanţial în vigoare la momentul naşterii dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea creanţei garantate, fiind lipsită de relevanţă norma procesuală aplicabilă procedurii de executare silită.2. Dreptul de a obţine executarea silită în temeiul contractului de ipotecă se stinge, pe cale accesorie, prin efectul prescripţiei executării silite a creanţei întemeiate pe contractul de credit, dacă aceasta din urmă începe să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011.3. În cazul în care prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a creanţei garantate începe să curgă după 1 octombrie 2011 (inclusiv), executarea silită a ipotecii nu se stinge, pe cale accesorie, chiar dacă dreptul de a obţine executarea silită a creanţei principale este prescris, situaţie în care termenul de prescripţie aplicabil este de:
– 3 ani, potrivit art. 405 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă din 1865, dacă prescripţia dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 1 octombrie 2011-14 februarie 2013;
– 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, dacă prescripţia dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv).(2)Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.Articolul 707Efectele împlinirii termenului de prescripţie(1)Prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.(2)Prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat.Articolul 708Suspendarea prescripţiei(1)Cursul prescripţiei se suspendă:1. în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine obligarea pârâtului;2. pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanţă sau de alt organ jurisdicţional competent;3. cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire;4. în alte cazuri prevăzute de lege.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 59/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1130 din 23 noiembrie 2022.(2)După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.(3)Prescripţia nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor.Articolul 709Întreruperea prescripţiei(1)Cursul prescripţiei se întrerupe:1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori;4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;5. pe data depunerii cererii de reluare a executării;6. în alte cazuri prevăzute de lege.(2)După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.(3)Prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.Articolul 710Repunerea în termenul de prescripţie(1)După împlinirea termenului de prescripţie, creditorul poate cere repunerea în acest termen numai dacă a fost împiedicat să ceară executarea datorită unor motive temeinice.(2)Cererea de repunere în termen se introduce la instanţa de executare competentă, în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Judecata cererii se face cu citarea părţilor, prin hotărâre supusă numai apelului, potrivit dreptului comun.(3)Dacă cererea de repunere în termen a fost admisă, creditorul poate formula cerere de executare silită în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.Articolul 711Alte dispoziţii aplicabilePrevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Codului civil privitoare la prescripţia extinctivă.Capitolul VI Contestaţia la executareArticolul 712Obiectul contestaţiei(1)Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.(2)Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.(3)De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
La data de 04-02-2016 Alin. (3) al art. 712 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
(4)Împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.Articolul 713Condiţii de admisibilitate(1)Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun.
La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 713 , Capitolul VI , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 67, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(3)Nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare.(4)Creditorii neurmăritori au dreptul de a interveni în executarea efectuată de alţi creditori, pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obţinute din urmărirea silită a bunurilor debitorului.(5)În cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestaţia la executare poate fi introdusă şi de o terţă persoană, însă numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.Articolul 714Instanţa competentă(1)Contestaţia se introduce la instanţa de executare.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) şi art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanţei preşedinţiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea şi suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.
Decizie de admitere: RIL nr. 27/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării este obligată să îşi verifice competenţa potrivit dispoziţiilor generale, iar în cazul în care constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pe fond, trebuie să pronunţe o soluţie de declinare a competenţei în favoarea instanţei de executare.(2)În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului.(3)Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.Articolul 715Termene(1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.(2)Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.(3)Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.(4)Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.(5)Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite.Articolul 716Condiţii de formă(1)Contestaţiile se fac cu respectarea cerinţelor de formă prevăzute pentru cererile de chemare în judecată.(2)Contestatorul care nu locuieşte sau nu are sediul în localitatea de reşedinţă a instanţei poate, prin chiar cererea sa, să îşi aleagă domiciliul sau sediul procesual în această localitate, arătând persoana căreia urmează să i se facă comunicările.(3)Întâmpinarea este obligatorie.Articolul 717Procedura de judecată(1)Contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător, dispoziţiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz.(2)Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.(3)Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere.(4)La cererea părţilor sau atunci când apreciază că este necesar, instanţa va putea solicita relaţii şi explicaţii scrise de la executorul judecătoresc.Articolul 718Căi de atac(1)Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun.(2)Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută. Dacă prin contestaţie s-a cerut lămurirea înţelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicţie, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia va putea fi atacată numai cu apel, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 719Suspendarea executării(1)Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) şi art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanţei preşedinţiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea şi suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 2/2021, publicat în Monitorul Oficial nr. 342 din 5 aprilie 2021:
În interpretarea şi aplicarea sintagmei „până la soluţionarea contestaţiei la executare“ din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare.(2)Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează:a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.(3)Dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea va fi de 1.000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel.(4)Suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară dacă:1. hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;Notă
Decizie de admitere: HP nr. 81/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 28 februarie 2022:
În interpretarea şi aplicarea art. 719 alin. (4) pct. 1 din Codul de procedură civilă, efectele suspendării obligatorii a executării silite se produc până la data soluţionării în primă instanţă a contestaţiei la executare, iar o cerere având acest obiect nu poate fi reiterată în calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de executare.2. înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în prima instanţă;3. debitorul face dovada cu înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.(5)Dacă bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului obţinut din valorificarea acestor bunuri.(6)Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.
La data de 24-03-2017 Alineatul (6) din Articolul 719 , Capitolul VI , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 7, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
(7)Dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă potrivit prezentului alineat rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă şi este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) şi art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanţei preşedinţiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea şi suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.
Decizie de admitere: RIL nr. 27/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării este obligată să îşi verifice competenţa potrivit dispoziţiilor generale, iar în cazul în care constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pe fond, trebuie să pronunţe o soluţie de declinare a competenţei în favoarea instanţei de executare.(8)Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu şi de îndată executorului judecătoresc.Articolul 720Efectele soluţionării contestaţiei(1)Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.(2)De asemenea, dacă prin contestaţia la executare s-a cerut de către partea interesată împărţirea bunurilor proprietate comună, instanţa va hotărî şi asupra împărţelii acestora, potrivit legii.(3)În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.(4)Hotărârea de admitere sau de respingere a contestaţiei, rămasă definitivă, va fi comunicată, din oficiu şi de îndată, şi executorului judecătoresc.(5)Dacă contestaţia este admisă, executorul judecătoresc este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţă.(6)Atunci când contestaţia a fost respinsă, suma reprezentând cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica executorului şi recipisa de consemnare a acestei sume.(7)În cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanţa de executare va putea obliga executorul, prin aceeaşi hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.(8)În situaţia prevăzută la alin. (7), instanţa va solicita încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) sau, după caz, actul care constată refuzul executorului judecătoresc de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită, de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua altă măsură prevăzută de lege.
La data de 04-02-2016 Alin. (8) al art. 720 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
Capitolul VII Depunerea cu afectaţiune specialăArticolul 721Condiţii(1)Până la adjudecarea bunurilor scoase la vânzare silită, debitorul sau terţul garant poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii ori de executare, consemnând la unitatea prevăzută de lege, la dispoziţia executorului judecătoresc, întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare, şi depunând dovada de consemnare la executorul judecătoresc.(2)Asupra cererii debitorului sau a terţului garant, executorul judecătoresc se va pronunţa de urgenţă, prin încheiere, dată cu citarea părţilor, ce va fi comunicată de îndată părţilor.(3)Dacă cererea este admisă şi debitorul sau terţul garant nu se opune, executorul judecătoresc, odată cu desfiinţarea măsurilor, va dispune şi eliberarea sumei în mâinile creditorului.(4)Dacă însă debitorul sau terţul garant va dovedi că a făcut contestaţie în termen şi se va opune la eliberare, aceasta este suspendată de drept, iar executorul judecătoresc se va pronunţa asupra eliberării sumei numai după ce instanţa a dat o hotărâre definitivă asupra contestaţiei respective.Articolul 722EfecteSuma consemnată de debitor sau de terţul garant, potrivit art. 721, va servi exclusiv la plata creditorului pe seama căruia s-a făcut consemnarea, precum şi la acoperirea cheltuielilor de executare, cu excepţia cazului în care sunt mai mulţi creditori urmăritori sau intervenienţi, când se va proceda la distribuire, potrivit dispoziţiilor art. 864 şi următoarele.Capitolul VIII Întoarcerea executăriiArticolul 723Dreptul la întoarcerea executării(1)În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.(2)Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună-credinţă.(3)În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când se aplică art. 777.Articolul 724Modalitatea de restabilire(1)În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. În cazul în care bunul supus executării silite este un bun imobil, instanţa va dispune asupra efectuării operaţiunilor de carte funciară necesare, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună-credinţă, potrivit regulilor de carte funciară.(2)Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul.(3)Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare. Judecata se va face de urgenţă şi cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.Articolul 725Cazuri specialeDacă titlul executoriu emis de un alt organ decât o instanţă judecătorească a fost desfiinţat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instanţelor judecătoreşti, iar modalitatea restabilirii situaţiei anterioare executării nu este prevăzută de lege ori, deşi este prevăzută, nu s-a luat această măsură, ea se va putea obţine pe calea unei cereri introduse la instanţa prevăzută la art. 724 alin. (3).Articolul 726Executarea provizorieHotărârea de primă instanţă prin care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării poate fi dată cu executare provizorie, dispoziţiile art. 449 aplicându-se în mod corespunzător.Titlul II Urmărirea silită asupra bunurilor debitoruluiCapitolul I Urmărirea mobiliarăSecţiunea 1 Bunurile mobile care nu se pot urmăriArticolul 727Bunurile neurmăribileNu sunt supuse urmăririi silite:a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului şi familiei sale şi obiectele de cult, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap şi cele destinate îngrijirii bolnavilor;c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de 3 luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obţinerii mijloacelor de subzistenţă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;e) scrisorile, fotografiile şi tablourile personale sau de familie şi altele asemenea;f) bunurile declarate neurmăribile în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.Articolul 728Bunurile destinate exercitării ocupaţiei sau profesiei debitorului(1)Bunurile mobile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate nu pot fi urmărite decât de către creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu exercitarea profesiei respective. Dacă bunurile nu sunt afectate unui patrimoniu profesional individual, însă servesc la exercitarea ocupaţiei sau profesiei debitorului persoană fizică, pot fi supuse urmăririi silite numai dacă nu există alte bunuri urmăribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor.(2)Dacă debitorul se ocupă cu agricultura, nu vor fi urmărite, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură, inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale şi seminţele pentru cultura pământului, în afară de cazul în care asupra acestor bunuri există un drept real de garanţie sau un privilegiu pentru garantarea creanţei.Articolul 729Limitele urmăririi veniturilor băneşti(1)Salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite:a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii;b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.(2)Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.(3)Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.(4)Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune altfel.(5)Urmărirea drepturilor prevăzute la alin. (4) se va putea face în limita a jumătate din cuantumul acestora.(6)Sumele reţinute potrivit prevederilor alin. (1)-(4) se eliberează sau se distribuie potrivit art. 864 şi următoarele.(7)Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.Articolul 730SancţiuneRenunţarea la beneficiul dispoziţiilor prevăzute în articolele din prezenta secţiune, precum şi urmărirea ori cesiunea făcută cu încălcarea acestor dispoziţii sunt nule de drept.Secţiunea a 2-a Procedura urmăririi mobiliare§ 1. Sechestrarea bunurilor mobile Articolul 731Indicarea bunurilor asupra cărora să se facă executareaPentru realizarea creanţelor sale, creditorul va putea urmări bunurile mobile ale debitorului, aflate la acesta sau la alte persoane. Creditorul poate indica bunurile mobile asupra cărora ar voi să se facă executarea. Dacă executorul judecătoresc apreciază că prin valorificarea acestor bunuri nu se asigură realizarea drepturilor creditorului, el va urmări şi alte bunuri.Articolul 732Aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului(1)Dacă în termen de o zi de la comunicarea somaţiei însoţite de încheierea de încuviinţare a executării debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ.(2)În cazul în care există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la solicitarea creditorului făcută în cuprinsul cererii de executare, instanţa, prin încheierea de încuviinţare a executării, va dispune sechestrarea bunurilor urmăribile odată cu comunicarea somaţiei către debitor. În acest caz, se va face menţiunea corespunzătoare în chiar încheierea de încuviinţare a executării.La data de 04-02-2016 Alin. (2) al art. 732 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
(3)Pentru bunurile sechestrate asigurător nu este necesară o nouă sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat să verifice dacă bunurile respective se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei.(4)Bunurile mobile aflate în locul care constituie domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul social sau punctul de lucru al debitorului se prezumă, până la proba contrară, că aparţin acestuia din urmă. În cazul în care se afirmă că unele bunuri aparţin altei persoane, dar drepturile acesteia nu rezultă din înscrisuri cu dată certă, executorul va sechestra bunurile, însă va face menţiune în procesul-verbal de sechestru despre drepturile pretinse.Articolul 733Sechestrarea bunurilor aflate în mâinile terţilor(1)Sechestrul se va putea aplica şi asupra bunurilor aparţinând debitorului, dar deţinute de un terţ, afară numai dacă acesta din urmă nu recunoaşte că bunurile aparţin debitorului urmărit. Dacă terţul recunoaşte că bunurile aparţin debitorului, este obligat să declare dacă le deţine în temeiul vreunui titlu şi să înmâneze executorului o copie certificată a acestuia, dacă este cazul.(2)Dacă terţul deţinător nu recunoaşte că bunurile aparţin debitorului, dar creditorul pretinde şi face dovada că bunurile respective sunt ale acestuia, instanţa de executare va putea, prin încheiere definitivă, dată cu citarea în termen scurt a părţilor, să îl autorizeze pe executor să continue aplicarea sechestrului.(3)Terţul deţinător care are un drept de folosinţă asupra bunului sechestrat poate să ceară instanţei de executare să fie autorizat să folosească în continuare bunul, dacă pentru acesta există o asigurare facultativă contra daunelor ori urmează să fie contractată, în termenul fixat de instanţă, după caz. În toate cazurile, acordul creditorului urmăritor în acest sens suplineşte autorizaţia instanţei de executare.Articolul 734Concursul forţei publice(1)Prezenţa unui agent de poliţie, unui jandarm sau a altor agenţi ai forţei publice va fi necesară, sub sancţiunea nulităţii, în următoarele situaţii:1. dacă uşile imobilului debitorului sau al terţului deţinător sunt încuiate şi acesta refuză să le deschidă;2. dacă ei refuză să deschidă camerele sau mobilele;3. dacă debitorul sau terţul deţinător lipseşte şi în imobil nu se găseşte nicio persoană majoră sau nimeni nu dă curs solicitării executorului de deschidere a uşilor imobilului.(2)După deschiderea uşilor sau mobilelor, prezenţa celor menţionaţi la alin. (1) va putea fi suplinită prin 2 martori asistenţi.(3)În afara situaţiilor prevăzute la alin. (1), executorul judecătoresc va putea, de asemenea, cere concursul forţei publice, fie pentru a înlătura împotrivirea la sechestru, fie pentru păstrarea ordinii în timpul sechestrării.Articolul 735Deschiderea încăperilor şi mobilelorÎn toate cazurile, încăperile şi mobilele se vor deschide treptat, pe măsură ce bunurile sechestrate se vor trece în procesul-verbal de sechestru.Articolul 736Participarea specialiştilorExecutorul judecătoresc va putea recurge, dacă este cazul, şi la serviciile unor specialişti, pentru deschiderea localului, încăperilor, caselor de fier şi a oricăror alte mobile în care se află bunurile ce urmează a fi sechestrate, pentru identificarea acestora ori pentru a asigura transportul lor, după caz.Articolul 737Sechestrul asupra bunurilor aflate în casete închiriateDispoziţiile art. 734-736 sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul când sechestrul se înfiinţează asupra conţinutului casetelor închiriate de debitor la instituţii de credit sau la alte unităţi specializate.Articolul 738Identificarea bunurilor sechestrate(1)Executorul judecătoresc este obligat să identifice bunurile sechestrate printr-un semn distinctiv, putând şi fotografia sau filma bunurile sechestrate.(2)Dacă debitorul cere ca bunurile să fie aşezate într-o încăpere cu intrări sigilate, acest semn nu se va aplica.Articolul 739Sechestrul asupra bunurilor deja identificate(1)Dacă animalele sau obiectele sechestrate sunt identificate, potrivit unor dispoziţii legale, prin înscrisuri eliberate ori certificate de o autoritate sau instituţie publică, se va face menţiune despre aplicarea sechestrului pe aceste înscrisuri.(2)În cazul în care debitorul nu are sau refuză să înfăţişeze înscrisurile respective, executorul va proceda la aplicarea unui semn distinctiv asupra acestor bunuri, dacă acest lucru este posibil, sau, la cererea creditorului, la ridicarea şi încredinţarea lor unui administrator-sechestru desemnat de creditor, pe răspunderea acestuia. Toate cheltuielile efectuate cu aplicarea acestor măsuri vor fi avansate de creditor şi suportate de debitor în cadrul cheltuielilor de executare.Articolul 740Sechestrarea autovehiculelor(1)În cadrul procedurii de urmărire a unui autovehicul, proprietatea debitorului, executorul judecătoresc poate dispune sechestrarea acelui bun, făcând menţiunea acestei măsuri şi pe certificatul de înmatriculare, precum şi pe cartea de identitate a autovehiculului respectiv. Dacă această din urmă măsură nu poate fi aplicată din diferite motive, executorul judecătoresc va menţiona acest aspect în procesul-verbal de sechestru, precum şi cauzele care au dus la crearea acestei situaţii.(2)Autovehiculul va fi sechestrat prin aplicarea de sigilii sau dat în depozitul unei persoane alese cu precădere de către creditor. Un exemplar al procesului-verbal de urmărire a acelui autovehicul va fi comunicat atât organelor de poliţie rutieră, cât şi organelor fiscale în raza cărora a fost înmatriculat acel bun, pentru a nota această măsură în evidenţele proprii. Dacă indisponibilizarea autovehiculului şi a documentelor precizate la alin. (1) nu poate fi realizată la termenul la care executorul judecătoresc a dispus aplicarea măsurii sechestrului, procesul-verbal va fi comunicat serviciului de poliţie rutieră, care va putea opri în trafic autovehiculul urmărit, indiferent de locul în care acesta se află.(3)Organul de poliţie rutieră va putea opri în trafic autovehiculul sechestrat şi va proceda la ridicarea certificatului de înmatriculare, a cărţii de identitate, punând în vedere conducătorului autovehiculului că bunul este sechestrat şi să se prezinte într-un termen rezonabil la executorul judecătoresc. Totodată va anunţa, de îndată, executorul judecătoresc care a aplicat măsura prevăzută la alin. (1). Această operaţiune va fi consemnată de către organul de poliţie într-un proces-verbal, în care se va face şi o descriere sumară a autovehiculului sechestrat, o copie a acestuia fiind remisă conducătorului autovehiculului. Atât documentele, cât şi o copie a procesului-verbal vor fi trimise executorului judecătoresc care a aplicat măsura sechestrului asupra acelui autovehicul.(4)Executorul judecătoresc poate aplica, de asemenea, măsura sechestrului asupra unui autovehicul în baza datelor obţinute de la serviciul public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, dacă debitorul în cauză este proprietarul înregistrat al acelui bun, poliţia rutieră, în baza procesului-verbal comunicat de executorul judecătoresc, urmând a proceda potrivit alin. (2) şi (3).(5)Autovehiculul supus sechestrului potrivit dispoziţiilor prezentului articol va putea fi folosit de către debitor până la valorificare, dacă acesta depune sau remite executorului judecătoresc o poliţă de asigurare negociabilă, la o sumă asigurată cel puţin egală cu valoarea de asigurare a autovehiculului.Articolul 741Sechestrul bunurilor afectate unor garanţii reale(1)Dacă asupra bunului ce se sechestrează există un drept real de garanţie constituit în favoarea unei terţe persoane, executorul judecătoresc, luând cunoştinţă despre acest drept, va înştiinţa acea persoană despre aplicarea sechestrului şi o va cita la toate termenele fixate pentru vânzarea bunului respectiv.(2)Despre aplicarea sechestrului se va face menţiune în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sau în alte registre de publicitate, după caz.Articolul 742Publicitatea sechestrului(1)Despre aplicarea sechestrului se va face menţiune, la cererea executorului judecătoresc, în registrul comerţului, în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, în registrul succesoral ţinut de Camera Notarilor Publici sau în alte registre de publicitate, după caz.(2)De la data înscrierii, sechestrul devine opozabil tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra bunului respectiv.Articolul 743Sechestrul asupra bunurilor anterior sechestrate(1)Executorul judecătoresc care, prezentându-se la domiciliul ori la sediul debitorului, terţului deţinător sau al administratorului-sechestru, va găsi înfiinţată o altă urmărire, după ce va lua o copie de pe procesul-verbal respectiv, aflat în mâna debitorului, terţului deţinător sau al administratorului-sechestru ori la domiciliul sau sediul acestuia, va încheia un proces-verbal în care va arăta numele şi calitatea celui care a făcut urmărirea anterioară şi va declara aceleaşi bunuri sechestrate şi de el.(2)Executorul va putea, în acelaşi timp, să sechestreze şi alte bunuri care nu au fost urmărite anterior.(3)O copie certificată a procesului-verbal de sechestru va fi comunicată organului de executare care a început mai întâi urmărirea.(4)În acest caz, urmăririle se socotesc conexate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 654, iar creditorul pentru care s-a înfiinţat sechestrul va putea continua urmărirea chiar dacă primul creditor urmăritor s-a desistat de la urmărire.Articolul 744Procesul-verbal de sechestru(1)Efectuarea sechestrului se va constata de îndată într-un proces-verbal care va prevedea, în afara datelor şi menţiunilor prevăzute la art. 679 alin. (1), următoarele:a) somaţia de plată făcută verbal debitorului şi răspunsul lui, dacă a fost prezent;b) enumerarea, descrierea şi evaluarea, după aprecierea executorului, dacă este posibil, a fiecărui bun mobil sechestrat;c) indicarea bunurilor care, fiind exceptate de la urmărire, nu au fost sechestrate, în cazul în care bunurile sechestrate nu acoperă creanţa;d) menţionarea drepturilor pretinse de alte persoane asupra bunurilor sechestrate;e) arătarea bunurilor sechestrate asupra cărora există un drept real de garanţie constituit în favoarea unei terţe persoane;f) arătarea bunurilor sechestrate care au fost sigilate sau ridicate;g) arătarea persoanei căreia i se lasă în depozit bunurile sechestrate.(2)Procesul-verbal se va semna de executor şi de persoanele care, potrivit legii, au asistat la aplicarea sechestrului. Dacă ele nu pot ori refuză să semneze, executorul judecătoresc va menţiona această împrejurare în procesul-verbal.(3)Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se va preda debitorului sau, după caz, terţului deţinător şi administratorului-sechestru, acesta din urmă semnând cu menţiunea de primire a bunurilor în păstrare. Dacă aceste persoane nu sunt prezente ori refuză să primească un exemplar al procesului-verbal, se va proceda potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea şi înmânarea citaţiilor.Articolul 745Indisponibilizarea bunurilor sechestrateDin momentul sechestrării bunurilor, debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cât durează executarea, sub sancţiunea unei amenzi judiciare de la 2.000 lei la 10.000 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune. Dispoziţiile art. 189-191 sunt aplicabile.Articolul 746Păstrarea bunurilor sechestrate(1)Bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în depozitul debitorului sau al terţului deţinător ori pot fi luate în depozit de creditor, dacă debitorul nu se opune.(2)Dacă există pericolul ca debitorul sau terţul deţinător să înstrăineze, să substituie ori să deterioreze bunurile sechestrate, executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor.(3)Dacă debitorul sau terţul deţinător refuză să primească în depozit bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, precum şi în cazul ridicării bunurilor, executorul judecătoresc dă în păstrare bunurile sechestrate unui administrator-sechestru, numit cu precădere dintre persoanele desemnate de creditor. Administratorul-sechestru trebuie să fie major şi îndeobşte cunoscut ca fiind solvabil. El poate fi obligat de instanţă, la cererea creditorului sau a executorului, şi la darea unei cauţiuni. Soţul, rudele sau afinii debitorului, până la al patrulea grad inclusiv, ori persoanele aflate în serviciul lui nu vor putea fi desemnaţi administratori-sechestru decât cu acordul creditorului.(4)Sumele în lei sau în valută, titlurile de valoare, obiectele din metale preţioase şi pietrele preţioase se ridică şi se predau de executor, pe bază de proces-verbal, în depozitul unor instituţii de credit sau al unei alte entităţi autorizate în acest scop.(5)Obiectele de artă, colecţiile de valoare, obiectele de muzeu şi altele asemenea se ridică şi se predau de executor, pe bază de proces-verbal, în depozitul muzeelor sau al unei alte entităţi autorizate pentru depozitarea acestora.(6)Dacă entităţile arătate la alin. (4) şi (5) refuză sa ia în depozit bunurile sechestrate, se aplică dispoziţiile alin. (1)-(3).(7)În toate cazurile, executorul judecătoresc păstrează dovada depunerii valorilor respective, iar în cazul titlurilor de valoare, cum sunt acţiunile sau obligaţiunile nominative ori la purtător, va sesiza de îndată instanţa de executare pentru a lua măsurile necesare pentru conservarea şi administrarea titlurilor şi numirea, dacă este cazul, a unui curator special, care să exercite drepturile aferente acestora.(8)În cazul titlurilor de credit transmisibile prin gir, executorul va face menţiune pe titluri despre aplicarea sechestrului, cu precizarea datei când a fost făcută menţiunea. După facerea menţiunii, titlurile sechestrate nu vor mai putea fi girate, iar debitorul menţionat în titlul de credit nu se va mai putea libera valabil decât consemnând suma la entitatea prevăzută de lege şi depunând recipisa la executor.(9)Sechestrarea titlurilor nominative se va notifica societăţii sau instituţiei emitente, precum şi societăţii ori altei persoane căreia i-au fost date în păstrare sau administrare, spre a se face menţiune despre sechestru în registrul respectiv.Articolul 747Strămutarea bunurilor sechestrateNici administratorul-sechestru, nici debitorul sau terţul deţinător nu vor putea transporta bunurile sechestrate din locul unde au fost autorizaţi să le păstreze, decât cu încuviinţarea executorului judecătoresc. În acest din urmă caz, cheltuielile de transport vor fi avansate de partea interesată.Articolul 748Remuneraţia administratorului-sechestru(1)În cazul în care administrator-sechestru este o altă persoană decât debitorul sau terţul deţinător, acesta va avea dreptul la o remuneraţie, ce se va fixa de executor, prin încheiere, ţinând seama de activitatea depusă, iar în cazul unităţilor specializate, de tarifele sau preţurile practicate de acestea pentru servicii similare. Remuneraţia şi cheltuielile administratorului-sechestru vor putea fi plătite cu anticipaţie de către creditorul urmăritor care le va prelua cu precădere din preţul bunurilor urmărite.(2)Încheierea prin care este fixată remuneraţia administratorului-sechestru se dă cu citarea părţilor.Articolul 749Răspunderea administratorului-sechestruAdministratorul-sechestru, precum şi orice alte persoane însărcinate cu paza bunurilor sechestrate vor răspunde pentru orice pagubă adusă creditorului sau debitorului din cauza neglijenţei lor şi vor fi înlocuiţi, potrivit dispoziţiilor referitoare la numirea administratorilor-sechestru, putând fi condamnaţi, dacă este cazul, şi la pedepsele prevăzute de legea penală.Articolul 750Liberarea terţului deţinător(1)Terţul deţinător se va putea libera, în cursul sechestrului, de bunurile debitorului urmărit, dacă obligaţia lui de restituire este ajunsă la scadenţă.(2)În acest scop, el va putea cere executorului judecătoresc încuviinţarea de a depune bunurile sechestrate la el în mâinile unei alte persoane. Executorul se va pronunţa de urgenţă, prin încheiere, dată cu citarea terţului deţinător, a debitorului şi a creditorului urmăritor, asupra persoanei căreia bunurile urmează să fie încredinţate. Creditorul urmăritor şi debitorul vor putea conveni ca ele să fie încredinţate chiar debitorului.(3)Dacă creditorul urmăritor şi debitorul nu vor cădea de acord, executorul va încredinţa bunurile sechestrate unei persoane desemnate de creditor.(4)Încredinţarea bunurilor în mâinile persoanei acceptate sau desemnate, potrivit alin. (2) şi (3), va fi constatată printr-un proces-verbal semnat de executor şi de administrator-sechestru.Articolul 751Oprirea urmăririi(1)Debitorul va putea împiedica aplicarea sechestrului sau, după caz, va putea obţine ridicarea lui numai dacă:1. plăteşte creanţa, inclusiv accesoriile şi cheltuielile de executare, în mâinile creditorului sau reprezentantului său având procură specială. Dispoziţiile art. 703 sunt aplicabile;2. face depunerea cu afectaţiunea specială prevăzută la art. 721 alin. (1) şi predă executorului recipisa de consemnare. În acest caz, executorul judecătoresc va elibera debitorului o dovadă de primire a recipisei, va încheia un proces-verbal în care va face această constatare şi, dacă debitorul nu a făcut şi contestaţie în condiţiile alin. (2), va opri urmărirea sau, după caz, va dispune ridicarea sechestrului. În caz contrar, dacă debitorul a făcut contestaţie, executorul va depune de îndată procesul-verbal constatator odată cu recipisa, la instanţa de executare, care se va pronunţa de urgenţă, potrivit dispoziţiilor art. 717. Până la soluţionarea contestaţiei, urmărirea este suspendată de drept.(2)În cazul prevăzut la alin. (1) pct. 2, dacă debitorul face contestaţie şi se opune eliberării sumei consemnate, el o va putea depune chiar în mâna executorului, odată cu recipisa de consemnare a sumei, sub luare de dovadă, sau o va putea introduce direct la instanţa competentă, în termen de 5 zile de la data procesului-verbal întocmit de executor, caz în care o copie de pe contestaţie va fi înmânată şi executorului.(3)Contestaţia se va face cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute la art. 716.(4)Dacă termenul prevăzut la alin. (2) a expirat fără ca debitorul să fi depus ori introdus contestaţie, depunerea cu afectaţiune specială se va socoti drept plată făcută creditorului, iar acesta va putea să ridice suma consemnată, în temeiul unei încheieri a executorului judecătoresc date de urgenţă, cu citarea părţilor.Articolul 752Continuarea urmăririi(1)În orice alte cazuri decât cele prevăzute la art. 751, debitorul sau o altă persoană interesată nu poate opri vânzarea bunurilor sechestrate, dar poate contesta executarea, potrivit dispoziţiilor art. 712 şi următoarele.(2)Terţul care contestă executarea nu va putea dovedi cu martori dreptul său de proprietate asupra bunurilor mobile sechestrate în locuinţa sau întreprinderea debitorului urmărit, în afară de cazul când, faţă de profesia sau comerţul contestatorului ori debitorului, o asemenea dovadă devine admisibilă.(3)Soţul contestator care locuieşte cu soţul debitor şi care nu exercită o profesie şi nici nu exploatează o întreprindere nu va putea dovedi dreptul său de proprietate asupra bunurilor mobile sechestrate decât cu convenţia matrimonială sau cu alte înscrisuri cu dată certă, din care să rezulte că acestea i-au aparţinut şi înainte de căsătorie ori că le-a dobândit ulterior prin donaţie sau moştenire ori, dacă la data dobândirii avea bunuri proprii, că le-a dobândit prin cumpărare ori în alt mod. Această dispoziţie nu se aplică însă în privinţa bunurilor care, în mod vădit sau prin destinaţia lor, aparţin soţului debitorului urmărit.§ 2. Valorificarea bunurilor sechestrate Articolul 753Modalităţi de valorificare(1)Dacă în termen de 15 zile de la aplicarea sechestrului nu au fost plătite suma datorată, toate accesoriile şi cheltuielile de executare, executorul judecătoresc va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie publică, vânzare directă sau prin alte modalităţi admise de lege.(2)Cu toate acestea, vânzarea se va putea face de îndată ce bunurile au fost sechestrate, dacă acestea sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii ori dacă păstrarea lor ar prilejui cheltuieli disproporţionat de mari în raport cu valoarea lor.Articolul 754Vânzarea amiabilă(1)Executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate să îi încuviinţeze debitorului să procedeze el însuşi la valorificarea bunurilor sechestrate. În acest caz, debitorul este obligat să îl informeze în scris pe executor despre ofertele primite, indicând, după caz, numele sau denumirea şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urmă se angajează să consemneze preţul propus.(2)Dacă până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) terţul cumpărător nu consemnează preţul oferit la dispoziţia executorului judecătoresc, se va fixa termen pentru vânzare la licitaţie publică, potrivit art. 759.Articolul 755Vânzarea directă(1)Executorul judecătoresc poate, de asemenea, proceda, cu acordul ambelor părţi, la valorificarea bunurilor urmărite prin vânzare directă cumpărătorului care oferă cel puţin preţul stabilit potrivit art. 758.(2)Termenul pentru vânzarea directă va fi stabilit prin acordul părţilor. Debitorul şi creditorul vor fi înştiinţaţi despre ziua, ora şi locul vânzării, precum şi despre oferta de preţ depusă de potenţialul cumpărător.(3)La data vânzării, executorul va întocmi procesul-verbal prevăzut la art. 773, dispoziţiile acestui articol fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă vreuna dintre părţi lipseşte la efectuarea vânzării, executorul îi va comunica o copie certificată de pe procesul-verbal privind vânzarea.Articolul 756Vânzarea silităÎn lipsa acordului părţilor sau dacă vânzarea directă ori amiabilă nu se realizează, executorul judecătoresc va proceda la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor sechestrate.Articolul 757Vânzarea titlurilor de valoare şi a unor bunuri cu regim de circulaţie special(1)Titlurile de credit şi orice alte valori sau mărfuri negociabile la bursele de valori, bursele de mărfuri ori pe alte pieţe se vor putea vinde prin intermediul bursei celei mai apropiate, respectiv prin sistemul alternativ de tranzacţionare, cu formele şi condiţiile prevăzute de legea specială.(2)Obiectele din metale preţioase şi pietrele preţioase, mijloacele de plată străine şi alte titluri de valoare decât cele arătate la alin. (1) vor fi valorificate, în condiţiile legii, prin entităţi autorizate, după caz, iar obiectele de artă, colecţiile de valoare şi obiectele de muzeu, prin organele şi în condiţiile prevăzute de lege. Sumele obţinute din vânzare se vor consemna la entitatea indicată de executorul judecătoresc.(3)Vânzarea acţiunilor la societăţile închise şi a părţilor sociale se face în mod amiabil, potrivit art. 754, iar în lipsă, de către executor, prin licitaţie publică, dacă legea nu prevede un sistem special privind circulaţia acestora.(4)Dacă vânzarea bunurilor prevăzute la alin. (3) se face de către executor sau de către un agent specializat, acesta va întocmi un caiet de sarcini care, în afara altor menţiuni prevăzute de lege, va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii vânzării, actul constitutiv al societăţii, numărul şi felul acţiunilor sau părţilor sociale supuse vânzării, garanţiile constituite asupra lor, clauzele speciale privind vânzarea sau cesiunea acestora şi drepturile de preferinţă acordate asociaţilor, situaţia financiară anuală pe ultimele două exerciţii financiare, precum şi orice documente necesare pentru aprecierea consistenţei şi valorii drepturilor societare aferente acţiunilor sau părţilor sociale scoase la vânzare.(5)Caietul de sarcini va fi comunicat debitorului, creditorului, societăţii emitente şi celorlalţi asociaţi, pentru a formula eventuale obiecţiuni, în termen de 5 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii. Executorul judecătoresc va soluţiona obiecţiunile, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor. Dacă nu se formulează obiecţiuni sau acestea sunt respinse, iar încheierea nu este atacată de către cei interesaţi, urmărirea va continua, potrivit legii.(6)Regulile speciale privind vânzarea titlurilor de valoare prevăzute în prezentul articol rămân aplicabile.§ 3. Vânzarea la licitaţie publică Articolul 758Evaluarea bunurilor sechestrate(1)Cu ocazia aplicării sechestrului, executorul judecătoresc este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, în afară de cazurile în care aceasta nu este cu putinţă. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulaţie, raportată la preţurile medii de piaţă din localitatea respectivă.(2)Separat de preţul bunurilor se va determina şi valoarea drepturilor reale de folosinţă, potrivit criteriilor arătate la alin. (1), iar dacă aceasta nu este cu putinţă, se va apela la un expert.(3)La cererea părţilor interesate sau în cazul în care nu poate proceda el însuşi la evaluare, executorul judecătoresc va numi un expert care să fixeze preţul pentru vânzarea bunurilor sechestrate.(4)Executorul va dispune ca expertul să fixeze preţul, printr-un raport scris, care va fi predat cu cel puţin 5 zile înainte de ziua fixată pentru vânzare.(5)Cererea de expertiză va fi făcută de părţi, în mod verbal, la data sechestrării bunurilor, fiind consemnată în procesul-verbal de sechestru, sau în scris, în termen de 5 zile de la data comunicării procesului-verbal de sechestru, sub sancţiunea decăderii.(6)Executorul se va pronunţa de urgenţă, fără citarea părţilor, asupra cererii de expertiză, prin încheiere executorie, care va cuprinde stabilirea onorariului provizoriu ce se cuvine expertului şi termenul în care trebuie depus raportul conform alin. (4).(7)Onorariul provizoriu va fi depus de partea interesată, sub sancţiunea decăderii, în cel mult 5 zile de la comunicarea admiterii cererii de expertiză.(8)Expertul va cita părţile. Acestea pot desemna experţi consilieri, dispoziţiile art. 330 aplicându-se în mod corespunzător.(9)Dacă expertul nu va depune raportul în termenul fixat ori dacă din cauza nerespectării termenului a cauzat amânarea vânzării, la cererea părţii interesate, instanţa de executare poate lua împotriva acestuia măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. d) şi la art. 189.Articolul 759Fixarea termenului de licitaţie(1)Dacă valorificarea bunurilor urmează să se facă prin vânzare la licitaţie publică, executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la expirarea termenelor prevăzute la art. 753 alin. (1) sau la art. 754, iar, în cazul bunurilor prevăzute la art. 753 alin. (2), de la data procesului-verbal de sechestru, va fixa, prin încheiere definitivă, ziua, ora şi locul licitaţiei.(2)Vânzarea nu se va putea face în mai puţin de două săptămâni, nici în mai mult de 4 săptămâni de la data expirării termenelor prevăzute la art. 753 alin. (1) sau art. 754, iar, în cazul bunurilor prevăzute la art. 753 alin. (2), de la data procesului-verbal de sechestru.(3)Termenul se va putea scurta sau prelungi, dacă atât creditorul, cât şi debitorul o vor cere.Articolul 760Locul licitaţiei(1)Vânzarea la licitaţie se va face la locul unde se află bunurile sechestrate sau, dacă există motive temeinice, în alt loc.(2)În cazul când în localitate există târguri oficiale recunoscute şi ţinute în mod obişnuit cel puţin o dată pe săptămână, vânzarea vitelor se va face obligatoriu în acele târguri, în zilele şi orele de târg, chiar dacă târgurile ar cădea în zilele nelucrătoare sau de sărbătoare legală, fără a fi necesară încuviinţarea instanţei de executare.(3)De asemenea, dacă în localitate există burse de mărfuri sau cereale, toate mărfurile sau cerealele care sunt cotate la aceste burse se vor vinde, la cererea creditorului sau a debitorului, prin intermediul lor.Articolul 761Înştiinţarea părţilor şi a altor persoane interesate(1)Executorul judecătoresc îi va înştiinţa pe creditor, debitor, terţul deţinător al bunurilor sechestrate, precum şi pe orice persoană care are un drept în legătură cu aceste bunuri despre ziua, ora şi locul vânzării la licitaţie, potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea şi înmânarea citaţiilor, cu cel puţin 48 de ore înainte de termenul fixat pentru vânzare.(2)Dacă se vând titluri de valoare care nu sunt negociate la bursa de valori sau într-un sistem alternativ de tranzacţionare, în condiţiile art. 757 alin. (3), vor fi înştiinţaţi societatea emitentă a titlului sau terţul căruia acestea au fost încredinţate spre păstrare ori administrare, precum şi ceilalţi asociaţi ori moştenitorii acestora, dacă au drepturi de preferinţă la vânzare.Articolul 762Publicitatea vânzării(1)Executorul judecătoresc va întocmi anunţurile de vânzare, pe care le va afişa cu cel puţin 5 zile înainte de ţinerea licitaţiei la locul licitaţiei, la sediul executorului judecătoresc, al primăriei de la locul vânzării bunurilor şi al instanţei de executare, precum şi în alte locuri publice, unde conducătorii acestora au obligaţia creării condiţiilor necesare afişării publicaţiilor de vânzare, fără a impune taxe sau contraprestaţii. De asemenea, executorul judecătoresc va întocmi şi publicaţii de vânzare pe care le va aduce la cunoştinţa publicului prin unul dintre ziarele locale sau, în lipsă, dintre cele de circulaţie naţională, prin ziare, reviste sau alte publicaţii existente ce sunt destinate comercializării unor bunuri de natura celor scoase la vânzare, precum şi pe pagini de internet deschise în acelaşi scop.(2)Publicaţiile şi anunţurile de vânzare vor cuprinde:a) denumirea şi sediul organului de executare;b) numărul dosarului de executare;c) numele executorului judecătoresc;d) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului;e) ziua, ora şi locul licitaţiei;f) indicarea şi descrierea sumară a bunurilor ce vor fi vândute la licitaţie publică, cu arătarea pentru fiecare a preţului de începere a licitaţiei, care este preţul prevăzut în procesul-verbal de sechestru sau, după caz, cel stabilit prin expertiză; în cazul titlurilor de valoare nenegociabile, se va indica şi locul de la care poate fi procurat, pe cheltuiala solicitantului, caietul de sarcini prevăzut la art. 757 alin. (4);g) menţiunea, dacă va fi cazul, că bunurile se vând grevate de drepturile reale de folosinţă, dobândite ulterior înscrierii vreunei ipoteci şi că, în cazul în care creanţele creditorilor urmăritori nu ar fi acoperite la prima licitaţie, se va proceda, în aceeaşi zi, la o nouă licitaţie pentru vânzarea bunurilor libere de acele drepturi. Preţul de la care vor începe aceste licitaţii va fi cel prevăzut la art. 769 alin. (6) şi (7);h) somaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunului să îl anunţe executorului înainte de data stabilită pentru vânzare, în termenele şi sub sancţiunile prevăzute de lege;i) invitaţia către toţi cei care vor să cumpere bunul să se prezinte la termenul de vânzare, la locul fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;j) locul şi data afişării, în cazul anunţurilor de vânzare;k) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc, în cazul anunţurilor de vânzare.(3)Îndeplinirea acestor formalităţi se va constata prin procese-verbale încheiate de executorul judecătoresc.(4)Cheltuielile de afişare şi publicare vor fi avansate de către creditorul urmăritor, care le va prelua din preţul bunurilor urmărite.(5)În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentului articol, la cererea părţii interesate, instanţa de executare poate lua împotriva executorului judecătoresc măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. h) şi la art. 189.(6)Menţiunile de la alin. (2) lit. a) şi c)-k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.(7)Câte un exemplar din publicaţia de vânzare se va comunica persoanelor prevăzute la art. 761 alin. (1).(8) În cazul în care se urmăresc bunurile mobile ale unui minor sau ale unei persoane care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială, dispoziţiile art. 840 alin. (2) sunt aplicabile.La data de 18-08-2022 Alineatul (8) din Articolul 762 , Subsectiunea 3. , Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul II , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 15, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 763Restrângerea formalităţilor de publicitate(1)Prin excepţie de la dispoziţiile art. 762, în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu privitor la o creanţă a cărei valoare nu depăşeşte 5.000 lei sau atunci când bunurile sunt supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, oricare ar fi valoarea titlului executoriu, executorul judecătoresc va putea să restrângă formalităţile de publicitate numai la afişare şi să scurteze atât termenul de înştiinţare a debitorului şi a terţului deţinător, cât şi termenul de afişare, în măsura în care aceasta ar fi suficientă pentru înştiinţarea celor interesaţi.(2)Creditorul, debitorul şi terţul deţinător vor putea fi încunoştinţaţi prin telegramă, telefax sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii lui.Articolul 764Refacerea formalităţilor de publicitate(1)Dacă din orice cauză vânzarea se amână, încunoştinţarea celor interesaţi şi formalităţile de publicitate se vor îndeplini şi pentru noul termen, care nu va putea fi mai scurt de o săptămână şi nici mai lung de două săptămâni.(2)Dacă vânzarea nu se poate termina în aceeaşi zi, ea va continua în ziua următoare, iar executorul judecătoresc va aduce verbal la cunoştinţa celor prezenţi, în afară de cazul în care ambele părţi sunt de acord cu amânarea licitaţiei. În acest din urmă caz, costul formalităţilor de publicitate va fi suportat în mod egal de ambele părţi, dispoziţiile art. 762 alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător.Articolul 765Pregătirea licitaţiei(1)În ziua fixată pentru vânzare, executorul judecătoresc se va duce la locul unde se află bunurile sechestrate, va ridica sigiliile sau va primi bunurile de la persoana căreia i-au fost încredinţate, eliberându-i chitanţă de primire.(2)Executorul va verifica, după procesul-verbal de sechestru, numărul şi starea bunurilor şi va constata toate acestea, precum şi lipsurile găsite, în procesul-verbal de licitaţie.(3)Dacă vânzarea se va face în alt loc decât acela unde se găsesc bunurile ce urmează să fie vândute, ele vor fi duse în acel loc, pe cheltuiala creditorului, în condiţiile art. 762 alin. (4).Articolul 766Amânarea licitaţiei(1)La cererea părţii interesate făcută, sub sancţiunea decăderii, înainte de începerea licitaţiei, executorul judecătoresc va amâna vânzarea în cazul nerespectării termenelor de înştiinţare a creditorului, debitorului sau terţului deţinător ori, după caz, a termenelor de afişare sau publicare a vânzării. La acest termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data fixată pentru prima vânzare, se vor reface formalităţile de publicitate încălcate, cu respectarea dispoziţiilor art. 762.(2)Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile la vânzarea bunurilor supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, caz în care partea interesată va putea solicita numai luarea măsurilor prevăzute de art. 763.Articolul 767Participanţii la licitaţie(1)Poate participa la licitaţie orice persoană care are capacitate deplină de exerciţiu, precum şi capacitatea de a dobândi bunurile scoase la licitaţie.(2)Debitorul urmărit nu va putea fi adjudecatar, nici personal, nici prin persoană interpusă.(3)Creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot, nici personal, nici prin persoane interpuse, să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din preţul stabilit potrivit art. 758 alin. (1) sau (3).Articolul 768Garanţia de participare(1)Participanţii la licitaţie trebuie să consemneze, cel mai târziu până la începerea licitaţiei, la dispoziţia executorului judecătoresc, cel puţin 10% din preţul de începere a licitaţiei pentru bunurile pe care intenţionează să le cumpere.(2)Creditorii urmăritori sau intervenienţi nu sunt obligaţi, dacă au rang util de preferinţă, să depună garanţia prevăzută la alin. (1), decât pentru a acoperi, dacă este cazul, diferenţa dintre valoarea garanţiei şi propria creanţă.(3)Dacă în localitatea unde are loc licitaţia nu funcţionează nicio unitate dintre cele prevăzute de lege pentru a face astfel de operaţiuni sau dacă licitaţia se desfăşoară în locuri izolate, garanţia poate fi depusă şi la executorul judecătoresc, pe bază de chitanţă de primire, făcându-se menţiune despre aceasta în procesul-verbal de licitaţie.Articolul 769Efectuarea licitaţiei(1)Vânzarea la licitaţie se va face în mod public de către executorul judecătoresc, care va oferi bunurile spre vânzare prin 3 strigări succesive.(2)Preţul de la care începe licitaţia este cel prevăzut în publicaţii sau anunţuri, potrivit art. 762 alin. (2).(3)În raport cu natura sau cu destinaţia lor, bunurile se vor vinde fiecare în parte sau mai multe împreună, ţinându-se seama în toate cazurile ca prin modul de vânzare acestea să nu se deprecieze.(4)În cazul când de la debitor s-au ridicat şi sume de bani, vânzarea celorlalte bunuri nu se va putea face decât în măsura în care acele sume nu acoperă creanţa creditorului urmăritor şi accesoriile acesteia, împreună cu cheltuielile de executare.(5)Bunul se adjudecă celui care, după 3 strigări succesive, făcute la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, oferă preţul cel mai mare, iar atunci când există un singur concurent, acesta a oferit preţul de începere a licitaţiei.(6)Dacă bunul este grevat de vreun drept real de folosinţă, dobândit ulterior înscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vânzare strigările vor începe de la preţul cel mai mare oferit sau, în lipsă, de la cel fixat în publicaţie, diminuat cu valoarea acestor drepturi socotită potrivit art. 758 alin. (2).(7)Dacă din cauza existenţei drepturilor arătate la alin. (6) nu s-a putut obţine un preţ suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare înscrise anterior, executorul judecătoresc va relua în aceeaşi zi licitaţia pentru vânzarea bunului liber de acele drepturi; în acest caz, strigările vor începe de la preţul menţionat în publicaţia de vânzare, fără scăderea arătată la alin. (6).(8)Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi din nou scos la vânzare, caz în care licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel prevăzut în publicaţii sau anunţuri, iar bunul va fi vândut celui care va oferi preţul cel mai mare.(9)Dacă nu se oferă nici preţul minim prevăzut la alin. (8), licitaţia se va amâna la un alt termen, pentru care se vor îndeplini din nou formalităţile de publicitate prevăzute de art. 762. La acest termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data primei licitaţii, licitaţia va începe de la 50% din preţul iniţial prevăzut în publicaţii sau anunţuri. Dacă nu se va obţine nici acest preţ, bunurile vor fi vândute, la acelaşi termen, la cel mai mare preţ oferit, chiar şi atunci când la licitaţie s-a prezentat un singur ofertant.(10)În toate cazurile, la preţ egal, va fi preferat cel care are un drept de preempţiune asupra bunului urmărit.(11)Dispoziţiile alin. (8) şi (9) nu sunt aplicabile la vânzarea bunurilor supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii. În aceste cazuri, vânzarea se va face la orice preţ şi oricare ar fi numărul concurenţilor, chiar la primul termen.(12)Executorul va ţine o listă cu bunurile vândute şi preţul cu care s-au vândut.Articolul 770Stingerea dreptului de preempţiuneTitularul unui drept de preempţiune care nu a participat la licitaţie nu va mai putea să îşi exercite dreptul după adjudecarea bunului.Articolul 771Depunerea şi consemnarea preţului(1)După adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat să depună de îndată întregul preţ, în numerar ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată; la cererea sa, acceptată de creditor sau de reprezentantul său, preţul se va putea depune şi ulterior, în cel mult 5 zile de la data licitaţiei.(2)În cazul în care adjudecatar este însuşi creditorul urmăritor şi nu participă alţi creditori la urmărire sau, deşi participă, aceştia se află într-un rang de preferinţă inferior creditorului adjudecatar, el va putea depune în contul preţului creanţa sa, în tot sau în parte. Dacă preţul bunului este mai mare decât valoarea creanţei, creditorul va putea depune în contul preţului creanţa sa numai dacă depune, de îndată sau în cel mult 5 zile de la data licitaţiei, diferenţa dintre preţul de adjudecare şi valoarea creanţei.(3)Dacă preţul sau, după caz, diferenţa de preţ nu se va depune potrivit alin. (1) sau (2), se va relua licitaţia ori, după caz, o altă modalitate de valorificare a bunului, la acelaşi termen sau la un alt termen, pentru care se vor împlini formalităţile de publicitate prevăzute de art. 762, iar primul adjudecatar va fi răspunzător atât de scăderea preţului obţinut la a doua vânzare, cât şi de cheltuielile făcute pentru aceasta; aceste sume se vor stabili de către executorul judecătoresc prin proces-verbal care constituie titlu executoriu şi se vor reţine cu precădere din suma depusă conform art. 768.(4)Executorul judecătoresc va consemna de îndată sumele de bani încasate, păstrând dovada consemnării. Despre aceasta el va face menţiune şi în procesul-verbal de licitaţie.Articolul 772Închiderea licitaţiei(1)Licitaţia se va închide de îndată ce din sumele obţinute se pot acoperi toate creanţele ce se urmăresc, precum şi toate cheltuielile de executare.(2)Executorul judecătoresc va declara închisă licitaţia şi în cazul în care în timpul acesteia survine vreuna dintre situaţiile prevăzute la art. 703 sau, după caz, la art. 751.Articolul 773Procesul-verbal de licitaţie(1)După închiderea licitaţiei, executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia. Acest proces-verbal va cuprinde, în afara datelor şi menţiunilor prevăzute la art. 679, sub sancţiunea nulităţii:a) arătarea locului, datei şi orei când licitaţia a început şi s-a terminat;b) indicarea procesului-verbal de sechestru şi constatările prevăzute la art. 765 alin. (2);c) arătarea bunurilor vândute, preţul rezultat din vânzarea lor, precum şi numele sau denumirea fiecărui adjudecatar.(2)Procesul-verbal va fi semnat de executor, de debitor şi de creditorul urmăritor, dacă au fost de faţă, precum şi de adjudecatar. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se va face menţiune despre aceasta în procesul-verbal.(3)Lista prevăzută la art. 769 alin. (12) şi raportul de expertiză, dacă va fi cazul, se anexează la procesul-verbal şi se păstrează împreună cu procesul-verbal de licitaţie la dosarul de executare.Articolul 774Eliberarea titlului de proprietate(1)Executorul judecătoresc îi va elibera, sub semnătura sa, fiecărui adjudecatar în parte un certificat de adjudecare, care va cuprinde data şi locul licitaţiei, numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat şi, după caz, a preţului plătit sau care urmează să fie plătit.(2)Certificatul eliberat fiecărui adjudecatar constituie dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute; în cazul titlurilor de valoare nominative, adjudecatarul va putea obţine transferul acestora pe numele său, în temeiul certificatului de adjudecare. Dacă emitentul titlurilor refuză în mod nejustificat transferul, instanţa de executare, la cererea adjudecatarului, va da o încheiere care va constata transferul intervenit şi care va servi adjudecatarului la efectuarea înregistrărilor prevăzute de lege. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va dispune obligarea emitentului la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum şi obligarea sa, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.(3)În toate cazurile, predarea bunului se va face după achitarea integrală a preţului; până la predare, debitorul suportă riscul pieirii bunului adjudecat.(4)După predare, executorul va dispune, din oficiu, dacă este cazul, radierea din registrele de publicitate a drepturilor şi sarcinilor stinse prin adjudecare care grevau anterior bunul adjudecat.Articolul 775Efectele adjudecăriiPrin adjudecare, cumpărătorul devine, de la data predării, proprietarul bunului adjudecat, liber de orice sarcini, care se strămută de drept asupra preţului plătit, în afară de cazul în care adjudecatarul ar fi de acord să fie menţinute sau vânzarea s-a făcut în condiţiile art. 769 alin. (6).Articolul 776Vicii ascunseÎn cazul vânzării silite la licitaţie publică nu există garanţie contra viciilor ascunse ale bunului vândut.Articolul 777Inadmisibilitatea desfiinţării vânzării. Excepţii(1)În cazul vânzărilor la licitaţie publică făcute în condiţiile prezentei secţiuni nu este admisibilă nicio cerere de desfiinţare a vânzării împotriva terţului adjudecatar care a plătit preţul, în afară de cazul în care a existat fraudă din partea acestuia. Asemenea cerere nu poate fi făcută decât pe cale de acţiune principală.(2)Când adjudecatar a fost creditorul, vânzarea va putea fi desfiinţată dacă există temei de nulitate, potrivit dreptului comun.Articolul 778Menţinerea sau încetarea unor contracte(1)Locaţiunile şi celelalte acte juridice privitoare la bunul adjudecat rămân în fiinţă sau, după caz, încetează potrivit legii. În toate cazurile, adjudecatarul nu este ţinut să respecte locaţiunea sau un alt act juridic atunci când preţul convenit este mai mic cu o treime faţă de preţul pieţei ori inferior celui rezultat din locaţiunile sau actele juridice precedente.(2)Plăţile făcute înainte de scadenţă de către locatar sau alte persoane interesate nu pot fi opuse adjudecatarului decât dacă sunt înscrise în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sau în alte registre publice. Dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.§ 4. Dispoziţii speciale Articolul 779Preluarea bunului în contul creanţei(1)În cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde în condiţiile prezentei secţiuni, orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate prelua în contul creanţei sale la preţul stabilit în publicaţiile sau anunţurile de vânzare pentru ultimul termen de licitaţie. Dacă acest preţ este mai mare decât valoarea creanţei, creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în condiţiile art. 771 alin. (1), suma de bani ce reprezintă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei.(2)Dacă mai mulţi creditori vor să preia bunul în condiţiile alin. (1), acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă stabilite la art. 865 şi 867. În cazul creditorilor de rang egal, aceştia vor prelua bunul în coproprietate proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia.Articolul 780Restituirea sau predarea unor bunuri(1)Bunurile sechestrate care nu au putut fi valorificate în condiţiile prezentei secţiuni rămân indisponibilizate cel mult un an de la data aplicării sechestrului. În cursul acestui termen, executorul judecătoresc poate proceda din nou la valorificarea acestor bunuri; în acest caz, preţul de începere a licitaţiei va fi fixat, prin încheiere, de către executorul judecătoresc şi va fi egal cu preţul de începere de la ultima licitaţie organizată pentru bunul mobil respectiv. Dacă nici după expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate, iar creditorul refuză să le preia în contul creanţei, ele se restituie din oficiu debitorului sau unui reprezentant al său.(2)În cazul în care debitorul căruia ar urma să i se restituie bunurile potrivit alin. (1) nu se mai află la domiciliul cunoscut şi nici nu ar putea fi identificat în alt loc, iar bunurile respective ar urma să treacă, potrivit legii, în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale unde executorul judecătoresc îşi are sediul, acesta le va preda organului competent.(3)Despre predarea bunurilor prevăzute la alin. (2) executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal, ce va fi semnat de el şi de organul căruia i s-a făcut predarea.Secţiunea a 3-a PoprireaArticolul 781Obiectul popririi(1)Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condiţiile art. 733 alin. (1), pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său.NotăDecizie de respingere: HP nr. 23/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 27 iunie 2024.(2)În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 729, dacă este cazul.(3)Poprirea se poate înfiinţa şi asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datorează debitorului, dacă ambele creanţe sunt certe şi lichide.(4)Se va putea popri şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.(5)Nu sunt supuse executării silite prin poprire:a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;c) sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi. Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri.Notă
Decizie de admitere: RIL nr. 1/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 184 din 6 martie 2020:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările si completările ulterioare, şi art. 781 alin. (5) lit. c) din Codul de procedură civilă [fost art. 452 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă de la 1865], sumele destinate plăţii drepturilor salariale, aflate în conturi deschise la unităţile de trezorerie şi societăţi bancare, nu pot face obiectul executării silite prin poprire.
Decizie de respingere: HP nr. 2/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 207 din 12 martie 2024.Articolul 782Cererea de poprire. Competenţa(1)Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul.(2)Dispoziţiile art. 652 alin. (5) sunt aplicabile.
La data de 24-03-2017 Articolul 782 din Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 8, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
Articolul 783Înfiinţarea popririi(1)Poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 781 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviinţare a executării sau un certificat privind soluţia pronunţată în dosar. Despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa şi copii certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării sau de pe certificatul privind soluţia pronunţată în dosar, şi titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.La data de 04-02-2016 Alin. (1) al art. 783 a fost modificat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
(2)În adresa de înfiinţare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.NotăDecizie de respingere: HP nr. 23/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 27 iunie 2024.(3)Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, dacă sunt cunoscute.(4)În cazul în care se solicită înfiinţarea popririi pentru toate conturile unei persoane fizice sau juridice, inclusiv pentru conturile subunităţilor fără personalitate juridică ale acesteia din urmă, se vor indica, dacă sunt cunoscute, elementele de identificare pentru fiecare cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate fără personalitate juridică a debitorului persoană juridică.(5)În cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se transmite unei unităţi operaţionale a unei instituţii de credit, poprirea va fi înfiinţată numai asupra conturilor pe care debitorul urmărit le are deschise la acea unitate. Dacă debitorul nu are cont deschis la unitatea instituţiei de credit sesizate, aceasta va informa executorul cu privire la conturile deschise de debitor la alte unităţi operaţionale.(6)Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se înfiinţează asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unităţi specializate.(7)În cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca măsură de asigurare şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului executoriu, se va comunica terţului poprit o copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 787. Titlul executoriu va fi însoţit de o adresă care va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, dacă sunt cunoscute, numărul şi data adresei în baza căreia s-a înfiinţat poprirea asigurătorie, numărul dosarului de executare şi datele de identificare a contului în care a fost consemnată suma poprită asigurătoriu.(8)După înfiinţarea popririi, orice alt creditor al debitorului poprit va putea să poprească aceeaşi creanţă până la eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din poprire, cu respectarea dispoziţiilor art. 787.Articolul 784Efectul înfiinţării popririi(1)Din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.(2)Când se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor.(3)Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, precum şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi.(4)Prin efectul indisponibilizării, plata sau cesiunea creanţei poprite nu va fi opozabilă creditorului popritor. De asemenea, nu pot fi opuse creditorului popritor actele de dispoziţie de orice fel făcute ulterior înfiinţării popririi de debitorul poprit asupra bunurilor poprite.(5)Poprirea întrerupe prescripţia nu numai cu privire la creanţa poprită, dar şi în ceea ce priveşte creanţa pentru acoperirea căreia ea a fost înfiinţată.(6)Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite nu va înceta decât dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, toate sumele pentru acoperirea cărora a fost înfiinţată poprirea, la dispoziţia executorului judecătoresc, în condiţiile prevăzute la art. 721. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care îl va înştiinţa de îndată pe terţul poprit.(7)În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, instituţiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă, în vederea consemnării acestora potrivit dispoziţiilor art. 787.(8)În cazul în care titlul executoriu cuprinde o obligaţie de plată în valută, instituţiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în valuta indicată în titlul executoriu a sumelor existente în conturile debitorului, fie în lei, fie într-o altă valută decât aceea în care se face executarea, fără a fi necesar consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă.Articolul 785Publicitatea popririi(1)În cazul când creanţa poprită este garantată cu ipotecă sau cu altă garanţie reală, creditorul popritor va fi în drept să ceară, pe baza unei copii certificate de executorul judecătoresc de pe adresa de înfiinţare a popririi, ca poprirea să fie înscrisă în cartea funciară sau în alte registre de publicitate, după caz.(2)Dacă garanţia ipotecară este arătată în cererea de poprire, executorul judecătoresc va solicita din oficiu înscrierea în cartea funciară sau în alte registre de publicitate, după caz.(3)Radierea acestei înscrieri nu se va putea dispune decât cu citarea creditorului la cererea căruia aceasta a fost făcută.(4)În cazul popririi asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale, dispoziţiile art. 742 se aplică în mod corespunzător.Articolul 786Continuarea popririi(1)Poprirea rămâne în fiinţă şi atunci când debitorul îşi schimbă locul de muncă sau este pensionat. În aceste cazuri, terţul poprit va trimite actele prin care s-a înfiinţat poprirea unităţii la care se află noul loc de muncă al debitorului sau organului de asigurări sociale competent, care, de la data primirii acestor acte, devine terţ poprit.(2)Dacă debitorul părăseşte unitatea fără ca aceasta să cunoască noul loc de muncă, ea îl va încunoştinţa pe creditor despre această împrejurare. După aflarea noului loc de muncă al debitorului, creditorul îl va aduce la cunoştinţa unităţii de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivit alin. (1).Articolul 787Obligaţiile terţului poprit(1)În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat:1. să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înfiinţate pentru realizarea altor creanţe decât cele arătate la pct. 2;2. să plătească direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, în cazul sumelor datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. La cererea creditorului, suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.(2)Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va proceda potrivit alin. (1), comunicând, după caz, executorului ori creditorilor arătaţi la pct. 1 şi 2 din acelaşi alineat numele şi adresa celorlalţi creditori, precum şi sumele poprite de fiecare în parte.(3)Terţul în mâinile căruia se află bunurile mobile incorporale poprite este supus tuturor îndatoririlor şi sancţiunilor prevăzute de lege pentru administratorii-sechestru de bunuri sechestrate.(4)În cazul când poprirea s-a făcut asupra unor bunuri mobile incorporale şi termenul de restituire este scadent, terţul poate cere executorului să le încredinţeze unui administrator-sechestru.(5)Terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de validare.Articolul 788Eliberarea şi distribuirea sumei consemnate(1)Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, în condiţiile dispoziţiilor art. 787 alin. (1) pct. 1 şi ale art. 864 şi următoarele.(2)În cazul creditorilor care nu locuiesc sau nu îşi au sediul în localitatea unde funcţionează executorul, sumele consemnate de terţul poprit vor fi trimise acestora la adresa indicată în cererea de înfiinţare a popririi ori vor fi virate în contul indicat de aceştia, pe cheltuiala debitorului.Articolul 789Cazul popririlor ce depăşesc cuantumul sumei urmăribile(1)În cazul în care sunt înfiinţate mai multe popriri şi sumele pentru care s-a dispus înfiinţarea popririi depăşesc suma urmăribilă din veniturile debitorului, terţul poprit, în termenul prevăzut la art. 787 alin. (1), va reţine şi va consemna suma urmăribilă, înştiinţându-i pe executorii judecătoreşti care au înfiinţat popririle, dispoziţiile art. 654 aplicându-se în mod corespunzător.(2)Distribuirea se va face de către executorul judecătoresc competent, potrivit dispoziţiilor art. 864 şi următoarele.Articolul 790Validarea popririi(1)Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 6/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 186 din 6 martie 2023.
Decizie de respingere: HP nr. 23/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 27 iunie 2024.(2)În cazul când asupra aceleiaşi sume datorate de terţul poprit există mai multe popriri, care nu au fost executate de către acesta, validarea lor se va putea judeca printr-o singură hotărâre.(3)Instanţa îi va cita pe creditorul urmăritor şi pe cei intervenienţi, dacă este cazul, precum şi pe debitorul şi terţul poprit şi, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi.(4)Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terţul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 23/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 27 iunie 2024.(5)Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie va putea fi validată, dar hotărârea nu va putea fi executată decât după ajungerea creanţei la termen sau, după caz, la data îndeplinirii condiţiei.(6)Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, în acest ultim caz validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin scadente. În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pentru sumele viitoare, instanţa va dispune menţinerea popririi până la realizarea integrală a creanţei.(7)Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau, la data înfiinţării ei, în mâinile terţului poprit, instanţa va hotărî vânzarea lor.(8)Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale datorate debitorului, dar care, la data validării, nu se mai aflau în posesia terţului, acesta va fi obligat, prin hotărârea de validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct de către executorul judecătoresc.(9)Terţul poprit care, cu rea-credinţă, a refuzat să îşi îndeplinească obligaţiile privind efectuarea popririi va putea fi amendat, prin aceeaşi hotărâre de validare, cu o sumă cuprinsă între 2.000 lei şi 10.000 lei.Articolul 791Căi de atacHotărârea dată cu privire la validarea popririi este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.Articolul 792Efectele validării popririi(1)Hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanţă şi constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit, până la concurenţa sumelor pentru care s-a făcut validarea.(2)După validarea popririi, terţul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 787, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de validare, în limita sumei ce trebuia consemnată sau plătită.(3)Creditorul popritor, în măsura în care creanţa sa nu va putea fi acoperită prin executarea hotărârii de validare, se va putea întoarce cu alte urmăriri silite împotriva debitorului poprit.(4)În cazul în care creanţa debitorului poprit este garantată cu ipotecă, după ce hotărârea de validare a devenit definitivă, se va intabula în cartea funciară strămutarea dreptului de ipotecă în favoarea tuturor creditorilor care au obţinut validarea.Articolul 793Vânzarea bunurilor popriteDacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru urmărirea mobiliară propriu-zisă, ţinând seama şi de reglementările speciale referitoare la aceste bunuri, precum şi la eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute potrivit dispoziţiilor art. 864 şi următoarele.Articolul 794Desfiinţarea popririi(1)Dacă după înfiinţarea popririi cauza în temeiul căreia s-a înfiinţat aceasta a încetat să mai existe, executorul judecătoresc, din oficiu sau la cererea debitorului poprit, va dispune desfiinţarea popririi printr-o adresă către terţul poprit. Atunci când poprirea a fost validată, desfiinţarea acesteia se va face de instanţa de executare prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor.(2)Când creanţa debitorului poprit este garantată cu ipotecă, acesta va putea cere, în temeiul acestei adrese sau, după caz, al încheierii rămase definitivă, radierea notării popririi sau a intabulării strămutării dreptului de ipotecă în cartea funciară.(3)Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul radierii popririi asupra unor creanţe sau altor bunuri mobile incorporale, înscrise în alte registre de publicitate decât cartea funciară.Secţiunea a 4-a Urmărirea fructelor şi a veniturilor imobilelor§ 1. Urmărirea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini Articolul 795Obiectul urmăririiFructele neculese şi recoltele prinse de rădăcini aparţinând debitorului nu se pot urmări decât pe bază de titluri executorii; ele se pot însă sechestra, potrivit dispoziţiilor art. 952 şi următoarele.Articolul 796Începerea şi efectuarea urmăririiUrmărirea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini nu se va putea face decât în cele 6 săptămâni dinaintea coacerii lor şi va fi precedată de o somaţie cu două zile înaintea urmăririi. Sechestrarea însă se va putea face în orice timp.Articolul 797Înfiinţarea sechestrului(1)Urmărirea acestor fructe se va face prin mijlocirea unui executor judecătoresc, care va proceda la sechestrarea acestora şi la numirea unui administrator-sechestru, ales potrivit regulilor aplicabile urmăririi mobiliare propriu-zise.(2)Cu acest prilej, executorul va încheia un proces-verbal semnat de acesta şi de persoanele care, potrivit legii, au asistat la aplicarea sechestrului. Câte un exemplar al procesului-verbal se va preda creditorului, debitorului şi administratorului-sechestru, iar unul se va lăsa la primăria în raza căreia se află bunurile sechestrate.(3)De asemenea, executorul va trimite de îndată, din oficiu, un exemplar al procesului-verbal de sechestru, pentru a fi notată urmărirea în cartea funciară. Prin efectul acestei notări, urmărirea va fi opozabilă tuturor celor care dobândesc vreun drept asupra imobilului ori asupra fructelor sau recoltelor sechestrate.(4)Dispoziţiile art. 744-746 se aplică în mod corespunzător.Articolul 798Obligaţiile administratorului-sechestru(1)Administratorul-sechestru va avea îndatorirea de a păstra, de a culege şi de a depozita fructele sau recoltele, cheltuielile necesare fiind avansate de creditorul urmăritor, potrivit art. 762 alin. (4).(2)Dispoziţiile art. 748 şi 749 se vor aplica, prin asemănare, acestui administrator-sechestru.Articolul 799Vânzarea fructelor şi recoltelor(1)Executorul judecătoresc va hotărî, după caz, vânzarea fructelor sau a recoltelor aşa cum sunt prinse de rădăcini sau după ce vor fi culese.(2)Vânzarea va fi anunţată, cu cel puţin 5 zile înainte de termen, la primăria comunei respective, la domiciliul debitorului şi locul unde se face vânzarea, precum şi în alte locuri publice.(3)Ea se va face în zilele, la orele şi în locul hotărâte de executor, cu preferinţă în zilele nelucrătoare şi în zilele de târg sau bâlci, fie la faţa locului, fie în târg sau bâlci.(4)Vânzarea se va face prin licitaţie publică şi, de preferinţă, pe bani gata, în prezenţa unui agent al poliţiei sau a unui reprezentant al jandarmeriei ori, în lipsă, a primarului sau a unui delegat al primăriei şi a debitorului sau chiar în lipsa acestuia, dacă a fost legal citat. În cazul fructelor sau recoltelor prinse de rădăcini, preţul se va putea depune, cu acordul creditorului sau al reprezentantului său, şi ulterior, în cel mult 5 zile de la data licitaţiei. În toate cazurile, intrarea în posesia bunurilor adjudecate se va face numai după plata integrală a preţului.(5)Executorul judecătoresc va putea încuviinţa ca vânzarea să se facă de către administrator-sechestru, chiar prin bună învoială, pe preţul curent, fără ca acesta să mai fie ţinut de depozitare, în cazurile când:1. fructele sau recolta sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii şi vânzarea trebuie făcută de urgenţă;2. depozitarea nu este cu putinţă sau dă loc la cheltuieli disproporţionate în raport cu valoarea fructelor sau recoltelor.(6)În cazurile prevăzute la alin. (5), vânzarea se va face cu încunoştinţarea creditorului şi a debitorului.(7)Sumele rezultate din vânzarea făcută de administrator-sechestru vor fi consemnate de acesta la entitatea specializată prevăzută de lege, în 24 de ore de la încasare, iar recipisa de consemnare va fi depusă de îndată la executor, împreună cu o listă care va fi semnată de administrator-sechestru şi de cumpărători şi în care se vor arăta fructele sau recolta vândută şi preţul de vânzare.(8)Dispoziţiile art. 753-780, precum şi cele ale art. 864-887 se aplică în mod corespunzător.§ 2. Urmărirea veniturilor generale ale imobilelor Articolul 800Obiectul urmăririi(1)Se pot urmări toate veniturile prezente şi viitoare ale imobilelor ce sunt proprietatea debitorului sau asupra cărora el are un drept de uzufruct.(2)De asemenea, se pot urmări şi veniturile debitorului arendaş sau chiriaş provenite din exploatarea imobilelor arendate sau închiriate.(3)Urmărirea veniturilor unui imobil nu va putea fi efectuată dacă există o urmărire imobiliară asupra aceluiaşi imobil.Articolul 801Cererea de urmărire(1)Cererea de urmărire, însoţită de titlul executoriu şi de dovada achitării taxelor de timbru, se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul ale cărui venituri se urmăresc.(2)Cererea de urmărire va cuprinde menţiunile prevăzute la art. 664 şi indicarea imobilului ale cărui venituri se urmăresc.Articolul 802Administratorul-sechestru(1)După încuviinţarea urmăririi silite, la cererea creditorului sau, în lipsă, atunci când apreciază că este necesar, executorul judecătoresc va numi, prin încheiere, dată cu citarea în termen scurt a părţilor, un administrator-sechestru, pentru administrarea veniturilor imobilului.(2)Poate fi numit administrator-sechestru creditorul, debitorul sau o altă persoană fizică ori persoană juridică.(3)Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât debitorul, executorul îi va fixa drept remuneraţie o sumă, ţinând seama de activitatea depusă, stabilind totodată şi modalitatea de plată.(4)Administratorul-sechestru acţionează în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia, dispoziţiile Codului civil privitoare la administrarea bunurilor altuia aplicându-se în mod corespunzător.(5)În cazul neîndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa, administratorul-sechestru, la cererea oricărei persoane interesate, poate fi revocat de către executorul judecătoresc şi înlocuit cu altă persoană.(6)De asemenea, la cererea oricărei persoane interesate, administratorul-sechestru poate fi obligat la despăgubiri de către instanţa de executare.Articolul 803Drepturile şi obligaţiile administratorului-sechestru(1)Administratorul-sechestru este îndatorat să ia măsuri de conservare şi de întreţinere în bună stare a imobilului, să facă însămânţări sau plantaţii pomicole ori viticole şi să încaseze chiriile şi arenzile sau alte venituri ale imobilului, să plătească impozitele şi taxele locale, dobânzile creanţelor ipotecare, primele de asigurare şi, în general, orice alte prestaţii cu scadenţe succesive în legătură cu acel imobil.(2)El este autorizat să reţină, pentru cheltuielile de administrare, cel mult 10% din sumele încasate, fiind obligat să consemneze restul, în 24 de ore de la încasare, la entitatea indicată de executor şi să remită recipisele de îndată executorului judecătoresc.(3)Administratorul-sechestru este în drept să denunţe contractele de locaţiune existente, potrivit clauzelor contractuale, să ceară evacuarea locatarilor, cu încuviinţarea instanţei de executare, şi să sechestreze, în numele proprietarului, bunurile mobile ale acestora aflate în imobil.(4)În caz de pericol de întârziere, el va putea lua măsurile de conservare sau de asigurare pe care le reclamă o bună administrare.(5)Administratorul-sechestru nu va putea însă încheia contracte de închiriere sau de arendare decât pe termen de cel mult 2 ani şi numai cu încuviinţarea instanţei de executare, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.(6)În afară de cazul de evacuare prevăzut la alin. (3), încuviinţarea instanţei de executare este necesară şi pentru intentarea acţiunilor.Articolul 804Concursul de urmăririÎn cazul când asupra aceluiaşi imobil s-au încuviinţat urmăriri generale de venituri la cererea mai multor creditori, ele vor fi conexate, potrivit dispoziţiilor art. 654, desemnându-se totodată un singur administrator-sechestru în persoana celui dintâi numit sau a aceluia care ar prezenta mai multe garanţii.Articolul 805Publicitatea urmăririi(1)Executorul judecătoresc va afişa de îndată copii certificate ale încheierii de încuviinţare a urmăririi la sediul organului de executare, la instanţa de executare şi la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul. De asemenea, încheierea va fi publicată şi într-un ziar local, dacă există.(2)Un exemplar al încheierii, în copie certificată de executor, se va trimite din oficiu, pentru a se face notarea urmăririi în cartea funciară.Articolul 806Predarea imobilului(1)După încuviinţarea urmăririi, executorul judecătoresc se va deplasa la faţa locului, însoţit de administratorul-sechestru, căruia îi va preda, pe bază de inventar, bunurile ale căror venituri sunt urmărite. Dacă debitorul refuză să permită accesul în imobil, lipseşte ori refuză să predea bunurile ale căror venituri sunt urmărite, executorul judecătoresc va recurge la concursul forţei publice, dispoziţiile art. 734 şi următoarele aplicându-se în mod corespunzător.(2)Totodată, executorul îi va notifica, printr-o înştiinţare scrisă, pe chiriaşi, pe arendaşi sau pe cei care au alte contracte de exploatare a imobilului că toate veniturile acestuia sunt sechestrate şi că sunt îndatoraţi ca în viitor să plătească chiriile, arenzile sau alte venituri rezultate din contractele de exploatare a imobilului direct administratorului-sechestru ori să le consemneze la unitatea prevăzută de lege, depunând recipisele la administratorul-sechestru.(3)Executorul va încheia un proces-verbal prin care va constata aducerea la îndeplinire a celor de mai sus şi care va fi semnat de el şi de administratorul-sechestru.(4)Procesul-verbal va fi încheiat în 3 exemplare, dintre care unul va fi predat administratorului-sechestru, altul va fi comunicat debitorului, împreună cu încheierea de încuviinţare a urmăririi, în condiţiile art. 667 şi următoarele, iar al treilea va fi ataşat la dosarul de executare, împreună cu dovezile de comunicare a înştiinţărilor făcute chiriaşilor şi arendaşilor.(5)Executorul va putea sechestra veniturile, în condiţiile alin. (1)-(4), chiar în lipsa administratorului-sechestru, urmând ca acestuia să i se predea bunurile ulterior.(6)Administratorul-sechestru care nu a cerut predarea bunurilor în termen de 10 zile de la comunicarea numirii va fi considerat că nu acceptă această însărcinare. Acesta şi cel care refuză în mod expres însărcinarea vor fi înlocuiţi de îndată cu altă persoană prin încheiere dată de executorul judecătoresc, fără citarea părţilor. Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică în situaţia în care administrator-sechestru a fost numit debitorul sau, după caz, terţul dobânditor.Articolul 807Efectele urmăririi(1)De la data notării urmăririi în cartea funciară, aceasta va fi opozabilă tuturor dobânditorilor de drepturi asupra imobilului.(2)De la aceeaşi dată, cesiunile de venituri, contractele de închiriere, de arendare sau de exploatare a imobilului, inclusiv cesiunile de drepturi rezultând din aceste contracte, nu vor fi opozabile creditorului urmăritor.(3)De la data notificării sechestrului persoanelor arătate la art. 806 alin. (2), plata chiriilor, arenzilor sau altor venituri ale imobilului făcută debitorului va fi, de asemenea, inopozabilă creditorului urmăritor.(4)Plata sumelor prevăzute la alin. (3), făcută debitorului înainte de data notificării şi de termenul fixat în contractul respectiv, va fi opozabilă creditorului urmăritor numai dacă este constatată printr-un înscris cu dată certă.Articolul 808Evacuarea debitoruluiÎn cazul în care debitorul ocupă el însuşi imobilul ale cărui venituri sunt urmărite, la cererea creditorului, instanţa de executare va putea, după împrejurări, să ordone evacuarea, în tot sau în parte, a imobilului fie de îndată, fie într-un anumit termen, în scopul asigurării unei mai bune exploatări a acestuia.Articolul 809Sumele necesare întreţinerii debitoruluiDacă debitorul nu are alte mijloace de subzistenţă, la cererea sa, executorul judecătoresc va dispune ca o parte din venituri să servească pentru întreţinerea rezonabilă a lui şi a familiei sale, pe toată durata urmăririi, dispoziţiile art. 833 aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 810Descărcarea administratorului-sechestru(1)La sfârşitul fiecărei perioade de 6 luni, socotite de la data predării imobilului sau de la data fixată de executor, precum şi la sfârşitul gestiunii, administratorul-sechestru este dator să prezinte o dare de seamă, în faţa executorului şi a părţilor interesate, cu privire la veniturile încasate şi cheltuielile efectuate, pe bază de documente justificative.(2)Executorul va verifica socotelile şi, dacă acestea sunt regulat întocmite şi corespund realităţii, va da descărcare administratorului-sechestru, prin încheiere, dată fără citarea părţilor. În caz contrar, la cererea părţii interesate sau din oficiu, executorul va dispune, prin încheiere, revocarea din funcţie a administratorului-sechestru şi numirea altei persoane.(3)Remuneraţia administratorului-sechestru va fi plătită numai dacă socotelile au fost date şi aprobate, primind descărcare de la executor. Suma remuneraţiei se impută asupra veniturilor realizate din administrarea imobilului.Articolul 811Eliberarea şi distribuirea veniturilor(1)După fiecare depunere de socoteli, sumele rezultate din urmărire vor fi eliberate sau, după caz, distribuite între creditori, potrivit dispoziţiilor art. 864 şi următoarele.(2)În caz de concurs între urmărirea generală de venituri şi o urmărire imobiliară, înfiinţată ulterior de un creditor ipotecar în rang prioritar, acesta din urmă va avea drept de preferinţă asupra veniturilor nedistribuite.Articolul 812Încetarea urmăririiUrmărirea veniturilor încetează:1. prin renunţare la urmărire, făcută de toţi creditorii urmăritori şi intervenienţi;2. prin plata creanţelor acestora, inclusiv a dobânzilor şi a cheltuielilor de judecată şi de executare;3. prin depunerea, cu afectaţiune specială, a sumelor pentru care s-a făcut urmărirea, în condiţiile art. 721;4. prin adjudecarea silită a imobilului;5. prin trecerea unui termen de 5 ani de la înfiinţarea ei, chiar dacă creditorul urmăritor nu a fost îndestulat. Se exceptează cazul când se urmăresc veniturile unui uzufruct asupra unui imobil.Capitolul II Urmărirea imobiliarăSecţiunea 1 Bunurile imobile care pot fi urmăriteArticolul 813Obiectul urmăririi(1)Sunt supuse urmăririi silite imobiliare bunurile imobile.(2)Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui imobil, precum şi dreptul de superficie.(3)Dreptul de servitute poate fi urmărit silit numai odată cu fondul dominant căruia îi profită.(4)Nu sunt supuse urmăririi silite imobilele declarate neurmăribile în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.(5)În cazul titlurilor executorii privitoare la creanţe a căror valoare nu depăşeşte 10.000 lei, vânzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate. Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecătoresc informaţiile, lămuririle şi dovezile necesare, precum şi furnizarea cu rea-credinţă de informaţii incomplete în legătură cu existenţa şi valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanţei permit declanşarea urmăririi silite imobiliare chiar dacă valoarea creanţei nu depăşeşte 10.000 lei.Articolul 814Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară(1)Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe imobile în întregimea lor.(2)Se pot urmări în mod separat construcţiile ce formează o proprietate distinctă de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe tronsoane, pe etaje sau pe apartamente, precum şi orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declară imobile.(3)Sunt supuse urmăririi silite, odată cu imobilul înscris în cartea funciară, şi orice alte lucrări autonome sau adăugate, potrivit Codului civil, chiar dacă acestea din urmă nu sunt înscrise în cartea funciară la data începerii urmăririi.Articolul 815Întinderea urmăririi(1)Urmărirea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil, precum şi asupra fructelor şi veniturilor acestuia.(2)Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.Articolul 816Imobilele minorilor şi ale persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială(1) Imobilul unui minor sau al unei persoane care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială nu poate fi urmărit silit înaintea urmăririi mobilelor sale.(2) Dispoziţiile alin. (1) nu împiedică urmărirea silită asupra unui imobil aflat în proprietatea comună a minorului sau a persoanei care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială şi a unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, dacă obligaţia prevăzută în titlul executoriu este comună.
La data de 18-08-2022 Articolul 816 din Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul II , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 16, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 817Urmărirea imobilelor ipotecate(1)Creditorii care au ipotecă înscrisă asupra unui imobil îl pot urmări în orice mâini ar trece şi pot cere vânzarea lui pentru a se îndestula din preţul rezultat.(2)Cu toate acestea, în cazul în care se urmăreşte un imobil ipotecat care a fost ulterior înstrăinat, dobânditorul, care nu este personal obligat pentru creanţa ipotecară, poate să se opună vânzării imobilului ipotecat, dacă au rămas alte imobile ipotecate în posesia debitorului principal, şi să ceară instanţei de executare urmărirea prealabilă a acestora din urmă, după regulile prevăzute de Codul civil în materie de fideiusiune. Pe durata urmăririi acestor bunuri, urmărirea imobilului aparţinând terţului dobânditor este suspendată.(3)Contestaţia prin care terţul dobânditor se opune scoaterii la vânzare se va putea face, sub sancţiunea decăderii, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a începerii urmăririi silite.(4)Creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vânzare silită a bunurilor neipotecate ale debitorului său decât în cazul în care urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la îndestularea creditorului ipotecar în limita sumelor totale datorate.Articolul 818Urmărirea imobilelor proprietate comună(1)Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, acţiunea în împărţeală poate fi notată în cartea funciară.(2)Până la soluţionarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluţionarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripţia dreptului la acţiune contra debitorului coproprietar sau devălmaş.(3)Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită şi lămurită şi este înscrisă, prin arătarea unei fracţiuni, în cartea funciară. În acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea în vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate în condiţiile prevăzute la art. 823.Secţiunea a 2-a Încuviinţarea urmăririi imobiliareArticolul 819Competenţa(1)Urmărirea silită imobiliară este de competenţa executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul aparţinând debitorului sau unei terţe persoane, dacă se urmăreşte un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia.(2)Dacă se urmăresc mai multe imobile aflate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează în această circumscripţie, la alegerea creditorului.Articolul 820Înştiinţarea debitorului şi a terţului dobânditorExecutorul judecătoresc va comunica o copie de pe încheierea de încuviinţare a executării silite prevăzute de art. 666 atât debitorului, cât şi terţului dobânditor, însoţită, în ambele cazuri, de titlul executoriu în copie certificată de executor pentru conformitate cu originalul şi de somaţie, punându-li-se în vedere ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să plătească întreaga datorie, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare.La data de 04-02-2016 Art. 820 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
Articolul 821Înştiinţarea altor persoaneDacă se urmăreşte numai cota-parte aparţinând debitorului din imobilul aflat în proprietate comună pe cote-părţi, copii de pe încheierea de încuviinţare a executării vor fi comunicate şi coproprietarilor, cu invitaţia de a-şi exercita dreptul ce le este recunoscut potrivit art. 823.Articolul 822Publicitatea urmăririi(1)Odată cu comunicarea încheierii de încuviinţare, executorul va solicita biroului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară să dispună, în baza acesteia, notarea urmăririi imobilului în cartea funciară, cu arătarea creditorului urmăritor şi a sumei pentru care se face urmărirea.(2)Când se urmăresc mai multe imobile, înscrise la acelaşi birou sau la birouri teritoriale de cadastru şi publicitate imobiliară diferite, pentru o creanţă garantată cu ipotecă colectivă, cererea de notare a urmăririi se va înainta biroului teritorial la care este înscrisă ipoteca principală, care, după ce va săvârşi notările prevăzute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe încheierile sale biroului de cadastru şi publicitate imobiliară unde este înscrisă ipoteca secundară.(3)Când dreptul de proprietate este înscris numai provizoriu în favoarea debitorului, notarea se va face sub condiţia justificării înscrierii provizorii. În acest caz, creditorul urmăritor va fi în drept să exercite, în numele debitorului, acţiunea pentru justificarea dreptului de proprietate.(4)Când cererea de notare nu poate fi admisă din cauza unui impediment de carte funciară, potrivit legii, se va nota respingerea acesteia.(5)Încheierea de admitere sau respingere a notării pronunţate de registratorul de carte funciară se va comunica, în afara creditorului urmăritor, executorului judecătoresc, precum şi persoanelor care, potrivit menţiunilor din cartea funciară, sunt interesate.(6)În cazul în care cererea de executare silită şi înscrisurile anexate acesteia nu cuprind menţiuni privitoare la imobilul urmărit, executorul judecătoresc va solicita efectuarea formalităţilor de publicitate prevăzute de prezentul articol de îndată ce imobilul va fi identificat cu datele necesare îndeplinirii formalităţilor de publicitate.Articolul 823Vânzarea în întregime a imobilului aflat în coproprietate(1)Coproprietarii imobilului urmărit pentru o parte indiviză vor putea exercita dreptul de a cere scoaterea la vânzare a întregului imobil aflat în indiviziune, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a urmăririi ori, în lipsă, de la data comunicării încheierii de notare a acesteia în cartea funciară.(2)Cererea nu va fi admisă decât dacă va fi semnată de toţi coproprietarii şi dacă va fi depusă personal ori, în lipsă, prin mandatar având procură specială. Dacă cererea acestora a fost legalizată de notarul public sau certificată de avocat, ea va putea fi depusă de oricare dintre coproprietari, personal sau prin reprezentant, ori va putea fi, de asemenea, transmisă prin poştă, după caz.(3)Executorul, primind cererea, va dispune scoaterea la vânzare a întregului imobil, prin încheiere, dată fără citarea părţilor, care se va comunica creditorului urmăritor.Articolul 824Suspendarea urmăririi la cererea debitorului(1)După primirea încheierii de încuviinţare a urmăririi, debitorul poate cere instanţei de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, să îi încuviinţeze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare, să se facă din veniturile nete ale imobilelor sale, chiar neurmărite, sau din alte venituri ale sale, pe timp de 6 luni.(2)Instanţa sesizată potrivit alin. (1) va cita părţile în camera de consiliu şi se va pronunţa de îndată prin încheiere definitivă. În caz de admitere a cererii debitorului, instanţa va dispune suspendarea urmăririi silite imobiliare, încheierea fiind comunicată şi executorului.(3)Suspendarea urmăririi se va comunica, prin grija executorului, chiriaşilor şi arendaşilor sau altor debitori care, de la data comunicării, vor consemna toate sumele scadente în viitor la unitatea prevăzută de lege şi vor depune recipisa de consemnare la executorul judecătoresc.(4)Venitul afectat va servi în mod exclusiv pentru acoperirea creanţei creditorului urmăritor.(5)Pentru motive temeinice, creditorul poate solicita instanţei reluarea urmăririi înainte de expirarea termenului de 6 luni, dispoziţiile alin. (2) fiind aplicabile în mod corespunzător.Articolul 825Concursul de urmăriri imobiliareÎn cazul când mai mulţi creditori au început urmăriri asupra aceluiaşi imobil, ele se vor conexa de către instanţă, la cererea oricăruia dintre ei sau a oricăruia dintre executorii judecătoreşti, în condiţiile prevăzute la art. 654.Articolul 826Modalităţi de valorificareImobilele urmărite silit se valorifică prin modalităţile de vânzare prevăzute la art. 754-756, care se aplică în mod corespunzător.Secţiunea a 3-a Efectele urmăririiArticolul 827Inopozabilitatea unor drepturiDrepturile reale, precum şi orice alte drepturi înscrise după notarea urmăririi imobilului în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor şi adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege ori de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel drept ori debitorul sau terţul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanţelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare.Articolul 828Locaţiunea şi cesiunea de venituri(1)Închirierile sau arendările, precum şi cesiunile de venituri făcute de debitor sau terţul dobânditor după data notării urmăririi nu vor fi opozabile creditorului urmăritor şi adjudecatarului.(2)Închirierile sau arendările anterioare notării sunt opozabile, în condiţiile legii, atât creditorilor urmăritori, cât şi adjudecatarului. Cu toate acestea, adjudecatarul nu este ţinut să respecte locaţiunea atunci când preţul convenit este mai mic cu o treime decât preţul pieţei sau mai mic faţă de cel rezultat din locaţiunile precedente.(3)Plăţile de chirii sau arenzi efectuate debitorului urmărit înainte de scadenţă nu pot fi însă opuse creditorilor urmăritori şi adjudecatarului decât dacă sunt notate în cartea funciară. Dispoziţiile alin. (2) teza a doua rămân aplicabile.Secţiunea a 4-a Vânzarea la licitaţie public㧠1. Formalităţile premergătoare vânzării Articolul 829Procesul-verbal de situaţie(1)După comunicarea încheierii de încuviinţare a executării şi notarea în cartea funciară a urmăririi silite, executorul judecătoresc, în vederea identificării imobilului urmărit şi a preţuirii lui, va încheia un proces-verbal de situaţie, care va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 839 alin. (1) lit. a)-c), e) şi m), elemente privind descrierea imobilului urmărit, precum şi, dacă este cazul, obligaţiile fiscale cu privire la imobil şi sumele datorate cu titlu de cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. În cazul în care debitorul nu furnizează aceste elemente în condiţiile art. 627, executorul judecătoresc va face demersurile prevăzute la art. 660 spre a obţine înscrisurile şi relaţiile care fac posibile identificarea imobilului urmărit şi evaluarea sa. În invitaţia comunicată debitorului potrivit art. 627, executorul judecătoresc, sub sancţiune de nulitate a executării, va indica debitorului că, în lipsa unor relaţii, însoţite de acte doveditoare, privind descrierea imobilului spre a face posibilă evaluarea, se va recurge la demersurile prevăzute la art. 660. În toate cazurile, în vederea identificării imobilului, executorul judecătoresc are dreptul să se deplaseze la locul situării imobilului.(2)În cazul în care imobilul supus urmăririi nu este înscris în cartea funciară, executorul judecătoresc va solicita biroului de cadastru şi publicitate imobiliară, în numele debitorului, deschiderea cărţii funciare, în baza unei documentaţii cadastrale întocmite de o persoană autorizată şi a titlurilor de proprietate obţinute, când este cazul, în condiţiile art. 660. Cheltuielile necesare vor fi avansate de creditor şi vor fi imputate debitorului cu titlu de cheltuieli de executare silită, în condiţiile art. 670.Articolul 830Evacuarea debitoruluiÎn cazul în care debitorul sau terţul dobânditor ocupă el însuşi imobilul urmărit, la cererea creditorului sau a executorului, instanţa de executare va putea, după împrejurări, să ordone evacuarea sa din imobil, în tot sau în parte, fie de îndată, fie într-un anumit termen.Articolul 831Administrarea imobilului urmărit(1)La data comunicării încheierii de încuviinţare a executării, debitorul sau, după caz, terţul dobânditor este decăzut din dreptul de a efectua acte de administrare asupra imobilului urmărit.(2)Executorul judecătoresc, atunci când apreciază ca fiind necesar, va numi, prin încheiere, un administrator-sechestru care să asigure administrarea imobilului, încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor necesare şi apărarea în litigiile privitoare la acest bun.(3)Când debitorul însuşi sau terţul dobânditor este administratorul-sechestru al imobilului urmărit, executorul judecătoresc îi va preda imobilul cu acest titlu. În caz de refuz, procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc va ţine loc de predare-primire şi va fi comunicat potrivit dispoziţiilor privitoare la procedura de comunicare a citaţiilor şi a altor acte de procedură.Articolul 832Drepturile şi obligaţiile administratorului-sechestru(1)Administratorul-sechestru este obligat:a) să păstreze şi să întreţină imobilul urmărit, cu toate accesoriile lui;b) să încaseze chiriile, arenzile şi alte venituri;c) să plătească primele de asigurare, impozitele şi taxele locale;d) să denunţe contractele de locaţiune existente, cu respectarea clauzelor contractuale, şi să ceară evacuarea locatarilor;e) să încheie, cu încuviinţarea instanţei de executare, dată prin încheiere, cu citarea părţilor, contracte de locaţiune pe termen de cel mult 2 ani;f) să culeagă fructele şi recoltele şi să le vândă, în condiţiile prevăzute la art. 799.(2)Dispoziţiile art. 802 şi următoarele se aplică în mod corespunzător şi administratorului-sechestru numit în cadrul acestei proceduri.Articolul 833Sumele necesare întreţinerii debitorului(1)Dacă debitorul sau terţul dobânditor nu are alt mijloc de subzistenţă decât veniturile imobilului urmărit, la cererea acestuia, executorul judecătoresc va fixa prin proces-verbal o cotă de cel mult 20% din aceste venituri pentru întreţinerea rezonabilă a lui şi a familiei sale, pe toată durata urmăririi.(2)Împotriva măsurii luate de către executorul judecătoresc, cei interesaţi se pot adresa instanţei de executare. Instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va hotărî prin încheiere definitivă.Articolul 834Distribuirea veniturilor imobiluluiSumele încasate de administratorul-sechestru se vor distribui creditorilor, cu respectarea dispoziţiilor art. 864-887, chiar înainte de distribuirea preţului rezultat din vânzarea imobilului urmărit.§ 2. Scoaterea în vânzare a imobilului Articolul 835Declanşarea procedurii de vânzare(1)Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu plăteşte datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare.(2)În cazul în care obiectul executării silite îl formează mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului, procedura de vânzare prin licitaţie publică se va îndeplini pentru fiecare bun în parte.Articolul 836Evaluarea imobilului urmărit(1)Executorul judecătoresc va stabili de îndată, prin încheiere, valoarea de circulaţie a imobilului, raportată la preţul mediu de piaţă din localitatea respectivă, şi o va comunica părţilor.(2)Totodată, executorul va cere biroului de cadastru şi publicitate imobiliară să îi comunice drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi eventualele drepturi de preferinţă înscrise în folosul altor persoane. Titularii acestor drepturi vor fi înştiinţaţi despre executare şi vor fi citaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.(3)La cererea părţilor interesate sau în cazul în care nu poate proceda el însuşi la evaluare, executorul judecătoresc va numi un expert care să stabilească valoarea de circulaţie a imobilului.(4)Cererea de expertiză va fi făcută de părţi, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la alin. (1), sub sancţiunea decăderii. Expertiza poate fi cerută şi de terţul dobânditor, de coproprietari în cazul prevăzut la art. 823, precum şi de creditorii intervenienţi, în acelaşi termen.(5)La cerere se vor alătura toate înscrisurile care pot servi pentru evaluarea imobilului.(6)Expertul va fi numit de către executor prin încheiere executorie, care va arăta şi termenul de depunere a raportului de expertiză, dispoziţiile art. 758 alin. (6)-(9) aplicându-se în mod corespunzător. Încheierea se comunică părţilor şi expertului. Creditorul poate depune la dosar înscrisuri în vederea evaluării imobilului, dacă este cazul.(7)O altă expertiză nu este admisibilă, dar părţile pot conveni o altă valoare.(8)Refuzul debitorului de a permite accesul expertului în imobil în vederea evaluării nu împiedică evaluarea, urmând să se ia în considerare înscrisurile depuse la dosarul de executare, precum şi orice alte date sau informaţii disponibile, inclusiv cele obţinute de executor pe baza demersurilor întreprinse în condiţiile art. 660.Articolul 837Stabilirea preţului imobilului şi a valorii altor drepturi(1)Executorul va fixa preţul imobilului, care va fi preţul de pornire a licitaţiei, la valoarea stabilită conform art. 836, prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.(2)Separat de preţul imobilului se va determina şi valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, dacă aceste drepturi au fost intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci; în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară se va avea în vedere valoarea acestor drepturi menţionată în cartea funciară, iar dacă nu este înscrisă, ea se va stabili, când este cazul, prin expertiză, în condiţiile arătate la art. 836.Articolul 838Punerea în vânzare(1)În termen de 5 zile de la stabilirea preţului imobilului, executorul va fixa, prin încheiere definitivă, termenul pentru vânzarea imobilului, ce va fi adus la cunoştinţa publică prin publicaţii de vânzare.(2)Termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 20 de zile şi nici mai lung de 40 de zile de la afişarea publicaţiei de vânzare la locul unde va avea loc licitaţia.Articolul 839Publicitatea vânzării(1)Publicaţiile de vânzare vor cuprinde următoarele menţiuni:a) denumirea şi sediul organului de executare;b) numărul dosarului de executare;c) numele executorului judecătoresc;d) numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului, ale terţului dobânditor, dacă va fi cazul, şi ale creditorului;e) titlul executoriu în temeiul căruia se face urmărirea imobiliară;f) identificarea imobilului cu arătarea numărului cadastral sau topografic şi a numărului de carte funciară, precum şi descrierea lui sumară;g) preţul la care a fost evaluat imobilul;h) menţiunea, dacă va fi cazul, că imobilul se vinde grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, şi că, în cazul în care creanţele creditorilor urmăritori nu ar fi acoperite la prima licitaţie, se va proceda în aceeaşi zi la o nouă licitaţie pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi. Preţul de la care vor începe aceste licitaţii va fi cel prevăzut la art. 846 alin. (6) şi (7);i) ziua, ora şi locul vânzării la licitaţie;j) somaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra imobilului să îl anunţe executorului înainte de data stabilită pentru vânzare, în termenele şi sub sancţiunile prevăzute de lege;k) invitaţia către toţi cei care vor să cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vânzare, la locul fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;l) menţiunea că ofertanţii sunt obligaţi să depună, până la termenul de vânzare, o garanţie reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei;m) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.(2)Menţiunile arătate la alin. (1) lit. a) şi c)-m) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.(3)Publicaţia de vânzare se va afişa la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se află imobilul urmărit, la sediul primăriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta este altul decât locul unde este situat imobilul.(4)Publicaţii în extras, cuprinzând menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi f)-m), se vor face, sub sancţiunea nulităţii, într-un ziar de circulaţie naţională, dacă valoarea imobilului depăşeşte suma de 250.000 lei, sau într-un ziar local, dacă nu trece peste această sumă. Publicaţia, în extras sau în întregul ei, va fi publicată, sub sancţiunea nulităţii, şi în Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite şi, de asemenea, va putea fi publicată şi în ziare, reviste şi alte publicaţii existente care sunt destinate vânzării unor imobile de natura celui scos la licitaţie, inclusiv pe alte pagini de internet deschise în acelaşi scop.(5)Cheltuielile de afişare şi publicare vor fi avansate de către creditorul urmăritor şi vor fi preluate din preţul bunurilor urmărite.(6)Îndeplinirea formalităţilor privind afişarea publicaţiei la sediul executorului judecătoresc, la locul unde se află imobilul urmărit, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta este altul decât locul unde este situat imobilul, se va constata prin procese-verbale încheiate de executorul judecătoresc. Afişarea la locul imobilului se poate face şi de către agentul procedural al executorului judecătoresc. În cazul afişării la sediul instanţei şi la sediul primăriei, procesul-verbal se întocmeşte de către funcţionarul instituţiei însărcinat cu asemenea atribuţii, la dosarul de executare trebuind să existe, la data licitaţiei, dovada că executorul judecătoresc a solicitat instituţiilor respective afişarea publicaţiei.Articolul 840Comunicarea publicaţiilor de vânzare(1)Câte un exemplar din publicaţia de vânzare se va comunica, potrivit dispoziţiilor pentru comunicarea şi înmânarea citaţiilor:a) creditorului urmăritor şi debitorului, precum şi, după caz, terţului dobânditor, coproprietarilor sau altor persoane care au un drept înscris în legătură cu bunul imobil scos la vânzare;b) creditorilor ipotecari înscrişi în cartea funciară, precum şi celor care au înscrieri provizorii sau notări în legătură cu vreun drept real, dacă înscrierile sau notările sunt anterioare notării urmăririi. Comunicarea se va face, pentru creditorii ipotecari, la domiciliul ales în actul prin care s-a constituit dreptul de ipotecă, iar în lipsă, la domiciliul sau sediul real;c) organelor fiscale locale.(2) În cazul în care se urmăreşte imobilul unui minor sau al unei persoane care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială, o copie de pe publicaţia de vânzare a imobilului se comunică şi parchetului de pe lângă instanţa de executare, precum şi instanţei de tutelă.La data de 18-08-2022 Alineatul (2) din Articolul 840 , Subsectiunea 2. , Sectiunea a 4-a , Capitolul II , Titlul II , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 17, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 841Situaţia vânzătorului imobilului urmărit(1)Vânzătorul imobilului urmărit, care are, în condiţiile legii, ipotecă legală, precum şi dreptul de a cere sau de a declara rezoluţiunea pentru neplata preţului, va fi somat prin publicaţie să opteze, în scris, în termen de 5 zile de la comunicarea publicaţiei, pentru valorificarea unuia dintre aceste drepturi.(2)Dacă nu a optat în termenul prevăzut la alin. (1) pentru dreptul de a obţine rezoluţiunea, vânzătorul se consideră decăzut din acest drept şi nu mai poate reclama decât creanţa garantată cu ipotecă.(3)În cazul în care a optat pentru rezoluţiune, acţiunea în rezoluţiune a vânzării se face în cadrul contestaţiei la executare, în termen de 15 zile de la expedierea opţiunii către executorul judecătoresc. În acelaşi termen trebuie făcută şi declaraţia unilaterală de rezoluţiune a vânzării.(4)Urmărirea silită a imobilului se suspendă la data la care vânzătorul imobilului urmărit depune la executorul judecătoresc dovada înregistrării în termen a contestaţiei la executare prevăzute la alin. (3) sau, după caz, dovada comunicării către cumpărător, în acelaşi termen, a declaraţiei unilaterale de rezoluţiune.(5)Urmărirea silită a imobilului este de asemenea suspendată şi atunci când acţiunea în rezoluţiune pentru neplata preţului a fost introdusă anterior începerii urmăririi silite, cu condiţia ca aceasta să fi fost notată în cartea funciară. Dacă acţiunea în rezoluţiune introdusă anterior începerii urmăririi silite nu a fost notată în cartea funciară, vânzătorul poate, în termenul prevăzut la alin. (1), să îşi exprime în scris opţiunea de a continua ori nu judecata şi să noteze acţiunea în cartea funciară, dacă este cazul. Aceste dispoziţii se aplică, în mod corespunzător, şi declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a vânzării făcute înainte de începerea urmăririi silite.(6)Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi coschimbaşului, precum şi oricărui alt înstrăinător care este titularul unei ipoteci legale asupra imobilului care face obiectul urmăririi silite.§ 3. Licitaţia şi adjudecarea imobilului Articolul 842Locul licitaţieiVânzarea se face la sediul organului de executare sau al instanţei de executare ori la locul unde este situat imobilul sau în orice alt loc, dacă se consideră că este mai potrivit pentru buna valorificare a acestuia. Vânzarea se poate efectua şi la sediul primăriei în raza căreia este situat imobilul.Articolul 843Participanţii la licitaţie(1)Poate participa la licitaţie, în calitate de licitator, orice persoană care are capacitate deplină de exerciţiu, precum şi capacitatea să dobândească bunul ce se vinde.(2)Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoane interpuse.(3)Solvabilitatea, capacitatea şi interpunerea sunt lăsate la aprecierea sumară şi imediată a executorului judecătoresc, care poate refuza, făcând menţiune despre aceasta în procesul-verbal de licitaţie.(4)Mandatarul va trebui să prezinte o procură specială autentică, care se va păstra la dosarul executării.(5)Creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la o valoare mai mică de 75% din preţul de pornire a primei licitaţii.Articolul 844Garanţia de participare şi oferta de cumpărare(1)Persoanele care vor să cumpere imobilul la licitaţie sunt obligate să depună la unitatea prevăzută de lege, la dispoziţia executorului judecătoresc, o garanţie reprezentând 10% din preţul de începere a licitaţiei pentru termenul respectiv. Dovada consemnării va fi ataşată ofertei de cumpărare ce va cuprinde preţul oferit şi condiţiile de plată. Termenul-limită pentru depunerea ofertei de cumpărare însoţite de dovada consemnării este ziua premergătoare licitaţiei, cu excepţia ofertelor de cumpărare cel puţin egale cu preţul de începere a licitaţiei, care pot fi depuse inclusiv în ziua licitaţiei.(2)Dispoziţiile art. 768 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.(3)De asemenea, sunt dispensate de garanţia prevăzută la alin. (1) persoanele care, împreună cu debitorul, au asupra imobilului urmărit un drept de proprietate comună pe cote-părţi sau sunt titularii unui drept de preempţiune, după caz.(4)În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3), dacă valoarea creanţei ipotecare sau privilegiate ori valoarea cotei-părţi a proprietarului nu acoperă cuantumul garanţiei prevăzute în alin. (1), se va completa diferenţa.Articolul 845Amânarea licitaţiei(1)Executorul judecătoresc va amâna vânzarea, din oficiu sau la cererea părţii interesate, dacă se constată că nu au fost respectate termenele de înştiinţare a debitorului sau a terţului dobânditor ori, după caz, cele de efectuare a publicităţii vânzării. Pentru noul termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data fixată pentru prima vânzare, se vor reface formalităţile de publicitate încălcate, potrivit art. 839. În acest din urmă caz, sub sancţiunea nulităţii licitaţiei, este suficient ca publicaţiile de vânzare prevăzute de art. 839 alin. (4) să fie efectuate în Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite.(2)În toate cazurile, partea interesată, dacă a fost prezentă, poate solicita amânarea vânzării prin cerere scrisă făcută înainte de începerea licitaţiei, sub sancţiunea decăderii.Articolul 846Efectuarea licitaţiei(1)Vânzarea la licitaţie se face în mod public. Ea începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea dată.(2)Licitaţia se va ţine separat pentru fiecare imobil.(3)Dacă mai multe imobile înscrise în diferite cărţi funciare sunt grevate cu aceeaşi ipotecă sau imobilul este compus din mai multe parcele, executorul judecătoresc va putea dispune, la cererea debitorului sau a creditorului urmăritor, ca vânzarea să se facă în acelaşi timp pentru mai multe imobile sau separat pentru fiecare parcelă în parte. Executorul judecătoresc va putea dispune ca vânzarea să se facă separat pentru o parte determinată din imobil, după efectuarea operaţiunii de dezmembrare a imobilului în cartea funciară, dacă această parte nu este suficient individualizată.(4)În cazul când imobilele sau parcelele se vând separat, ordinea vânzării lor va fi arătată de debitor, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, va fi stabilită de executor.(5)Executorul va oferi apoi spre vânzare imobilul, prin 3 strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, pornind de la preţul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea, potrivit art. 836 alin. (1), sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preţ.(6)Dacă imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vânzare strigările vor începe de la preţul cel mai mare oferit sau, în lipsă, de la cel fixat în publicaţie, scăzut cu valoarea acestor drepturi socotită potrivit art. 837 alin. (2).(7)Dacă din cauza existenţei drepturilor arătate la alin. (6) nu s-a putut obţine un preţ suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare înscrise anterior, socotite după datele din cartea funciară, executorul judecătoresc va relua în aceeaşi zi licitaţia pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi; în acest caz, strigările vor începe de la preţul menţionat în publicaţia de vânzare, fără scăderea arătată la alin. (6).(8)În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 30 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie, în condiţiile art. 839, cu excepţia publicării anunţului într-un ziar de circulaţie naţională sau locală. La acest termen, licitaţia va începe de la preţul de 75% din preţul de pornire al primei licitaţii. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei şi există cel puţin 2 licitatori, la acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, dar nu mai puţin de 30% din preţul de pornire al primei licitaţii. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia. În conţinutul publicaţiei de vânzare întocmite pentru cel de-al doilea termen vor fi inserate, sub sancţiunea nulităţii, toate aceste menţiuni privind modul de stabilire a preţului de adjudecare a imobilului la al doilea termen.(9)Dacă nici la a doua licitaţie imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecătoresc va putea stabili o nouă licitaţie, în condiţiile prevăzute la alin. (8). La termenul stabilit la alin. (8), licitaţia va începe de la preţul de 50% din preţul de pornire al primei licitaţii. Dacă nu se obţine acest preţ şi există cel puţin 2 licitatori, bunul va fi vândut, la acest termen, la cel mai mare preţ oferit, chiar dacă acesta din urmă este mai mic decât valoarea creanţei ori a garanţiei. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de pornire al acestei licitaţii. În conţinutul publicaţiei de vânzare întocmite pentru cel de-al treilea termen vor fi inserate, sub sancţiunea nulităţii, toate aceste menţiuni privind modul de stabilire a preţului de adjudecare a imobilului la al treilea termen.(10)Executorul va ţine o listă în care va trece numele persoanelor care au luat parte la licitaţie şi sumele pe care le-au oferit.(11)Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vânzare cel mai mare ori, după caz, cel arătat la alin. (6)-(8).(12)În toate cazurile, la preţ egal, va fi preferat cel care are un drept de preempţiune asupra bunului urmărit.Articolul 847Procesul-verbal de licitaţie(1)Executorul va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul fiecărei licitaţii, care va cuprinde:a) locul, data şi ora când s-a ţinut licitaţia;b) numele executorului judecătoresc;c) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului, debitorului, terţului dobânditor, dacă e cazul, şi ale reprezentanţilor lor;d) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul participanţilor, cu arătarea sumelor oferite de fiecare;e) menţiunile că ofertanţii au depus garanţie, că aceea a adjudecatarului s-a reţinut şi că executorul a dispus restituirea de îndată a garanţiilor depuse de ceilalţi participanţi;f) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul adjudecatarului imobilului, dacă este cazul.(2)Lista prevăzută la art. 846 alin. (10), ofertele de cumpărare şi raportul de expertiză, dacă va fi cazul, se vor anexa la procesul-verbal.(3)Procesul-verbal va fi semnat de executor, de creditor, de debitor şi de terţul dobânditor, dacă sunt prezenţi, precum şi de adjudecatar şi de alţi participanţi la licitaţie, dacă este cazul. Despre refuzul semnării procesului-verbal se va face menţiune de către executorul judecătoresc.Articolul 848Stingerea dreptului de preempţiuneTitularul unui drept de preempţiune care nu a participat la licitaţie nu va mai putea să îşi exercite dreptul după adjudecarea imobilului.Articolul 849Contestaţia împotriva procesului-verbal de licitaţie(1)Procesul-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea va fi notat în cartea funciară, la cererea de îndată a executorului, pe cheltuiala adjudecatarului.(2)În termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară, debitorul sau terţul dobânditor, creditorii urmăritori şi oricare altă persoană interesată potrivit menţiunilor din cartea funciară vor putea ataca procesul-verbal de licitaţie pe cale de contestaţie la executare.(3)Contestaţia se notează în cartea funciară la cererea contestatorului, iar în lipsă, la cererea instanţei de executare.(4)Instanţa de executare poate suspenda eliberarea sau, după caz, distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a imobilului adjudecat.(5)Dacă instanţa admite contestaţia, executorul judecătoresc va continua urmărirea de la actul desfiinţat şi va solicita din oficiu ca notarea prevăzută la alin. (1) să fie radiată.(6)Sumele consemnate şi neeliberate sau, după caz, nedistribuite se vor restitui de îndată adjudecatarului.Articolul 850Depunerea preţului(1)Adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc, în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de garanţia depusă în contul preţului.(2)Când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanţa sa în contul preţului, fiind obligat, dacă este cazul, să depună diferenţa de preţ în termenul prevăzut la alin. (1). Dacă există alţi creditori care au un drept de preferinţă în condiţiile art. 865 şi 867, el va depune până la concurenţa preţului de adjudecare şi suma necesară pentru plata creanţelor lor, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferenţa de preţ.Articolul 851Nedepunerea preţului. Reluarea licitaţiei(1)Dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul prevăzut la art. 850 alin. (1), imobilul se va scoate din nou în vânzare în contul acestuia, la preţul de începere a licitaţiei la care bunul a fost adjudecat, el fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi eventuala diferenţă de preţ. Adjudecatarul va putea să achite la termenul de licitaţie preţul oferit iniţial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie.(2)Dacă la noul termen de licitaţie imobilul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea imobilului.(3)Suma datorată potrivit alin. (1) şi (2) de fostul adjudecatar se stabileşte de executor prin procesul-verbal de licitaţie, care constituie titlu executoriu. Această sumă se va reţine cu precădere din garanţia depusă.Articolul 852Restituirea garanţiilorDupă adjudecarea imobilului către unul dintre participanţii la licitaţie, potrivit art. 846, executorul, la cerere, va dispune restituirea garanţiilor depuse de ceilalţi participanţi, procedând, când este cazul, potrivit dispoziţiilor art. 851 alin. (3).Articolul 853Plata preţului în rateLa cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, când acesta nu este adjudecatar, precum şi al debitorului, pentru partea din preţ care depăşeşte valoarea creanţei, poate stabili plata preţului în rate cu dobânda legală aferentă, numărul acestora, cuantumul şi data scadenţei lor, precum şi suma care se plăteşte de îndată drept avans.Articolul 854Actul de adjudecareDupă plata integrală a preţului sau a avansului prevăzut la art. 853, executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele menţiuni:a) denumirea şi sediul organului de executare;b) numele executorului judecătoresc;c) numărul şi data procesului-verbal de licitaţie;d) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului, ale terţului dobânditor şi ale adjudecatarului;e) preţul la care s-a vândut şi modalitatea de achitare în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate;f) menţiunea, dacă este cazul, că imobilul s-a vândut grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute ori, după caz, liber de aceste drepturi, în condiţiile prevăzute la art. 846 alin. (6) şi (7);g) datele de identificare ale imobilului cu arătarea numărului cadastral sau topografic şi a numărului de carte funciară, precum şi datele de identificare ale fostului proprietar;h) menţiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară;i) menţiunea că, pentru adjudecatar, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva debitorului sau, după caz, a terţului dobânditor, ca şi împotriva oricărei persoane care posedă ori deţine imobilul adjudecat, fără a putea invoca un drept opozabil în condiţiile legii;j) menţiunea că, pentru creditor sau debitor, după caz, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva adjudecatarului care nu plăteşte diferenţa de preţ, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata preţului în rate;k) data întocmirii actului de adjudecare, semnătura şi ştampila executorului judecătoresc, precum şi semnătura adjudecatarului.Articolul 855Predarea actului de adjudecareUn exemplar de pe actul de adjudecare se va preda adjudecatarului spre a-i servi ca titlu de proprietate, iar în cazul în care imobilul a fost vândut cu plata preţului în rate, un exemplar va fi predat creditorului urmăritor şi, după caz, debitorului, spre a le servi acestora drept titlu executoriu împotriva adjudecatarului, dacă acesta nu plăteşte diferenţa de preţ.Articolul 856Intabularea dreptului de proprietate şi punerea în posesie a adjudecatarului(1)Odată cu predarea către adjudecatar a unui exemplar al actului de adjudecare, executorul judecătoresc va solicita de îndată, din oficiu, intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al adjudecatarului, pe cheltuiala acestuia, chiar şi în cazul în care adjudecatar este însuşi terţul dobânditor care avea deja dreptul înscris în cartea funciară. În cazul în care dreptul dobândit de adjudecatar era înscris în mod provizoriu, nu se va dispune decât înscrierea provizorie.(2)La cererea adjudecatarului, acesta va fi pus în posesia imobilului adjudecat de către executorul judecătoresc, actul de adjudecare constituind titlu executoriu împotriva tuturor persoanelor arătate la art. 854 lit. i). Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile.La data de 04-02-2016 Alin. (2) al art. 856 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
(3)În cazul în care imobilul a fost vândut cu plata preţului în rate, executorul judecătoresc va hotărî, prin aceeaşi încheiere, şi înscrierea în cartea funciară a interdicţiei de înstrăinare şi de grevare a imobilului până la plata integrală a preţului şi a dobânzii corespunzătoare.Secţiunea a 5-a Efectele adjudecăriiArticolul 857Transmiterea proprietăţii imobilului(1)Prin adjudecarea imobilului adjudecatarul devine proprietar. De la această dată, adjudecatarul are dreptul la fructe şi venituri, datorează dobânzile până la plata integrală a preţului şi suportă toate sarcinile imobilului.(2)Prin intabulare, adjudecatarul dobândeşte dreptul de a dispune de imobilul cumpărat, potrivit regulilor de carte funciară.(3)De la data intabulării, imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut. Dacă preţul de adjudecare se plăteşte în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.(4)Ipotecile şi celelalte sarcini reale, precum şi drepturile reale intabulate după notarea urmăririi în cartea funciară se vor radia din oficiu, cu excepţia celor pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menţinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, dacă vânzarea s-a făcut în condiţiile prevăzute la art. 846 alin. (7), toate notările făcute cu urmărirea silită, cu excepţia notării contestaţiei împotriva procesului-verbal de licitaţie, dacă aceasta nu a fost soluţionată prin hotărârea rămasă definitivă, interdicţia de înstrăinare sau de grevare, dacă există, cu excepţia celei prevăzute la art. 856 alin. (3), precum şi promisiunea de a încheia un contract viitor, dacă până la data adjudecării beneficiarul promisiunii nu şi-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit în temeiul contractului care a făcut obiectul acesteia.(5)Dacă imobilul a fost adjudecat cu plata preţului în rate, adjudecatarul nu îl va putea înstrăina sau greva, fără încuviinţarea creditorilor urmăritori şi a debitorului, dacă este cazul, înainte de plata integrală a preţului.Articolul 858Viciile ascunse şi leziunea(1)În cazul vânzării silite la licitaţie publică nu există garanţie contra viciilor ascunse.(2)Această vânzare nu poate fi atacată nici pentru leziune.Articolul 859Menţinerea sau încetarea unor contracte(1)Locaţiunea şi celelalte acte juridice privitoare la imobilul adjudecat rămân în fiinţă sau, după caz, încetează, potrivit dispoziţiilor art. 828 alin. (1) şi (2).(2)Plăţile făcute înainte de scadenţă de către locatar sau alte persoane interesate sunt supuse dispoziţiilor art. 828 alin. (3).Secţiunea a 6-a Dispoziţii specialeArticolul 860Stingerea acţiunilor contra adjudecatarului(1)Orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsă.(2) În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în condiţiile art. 829 alin. (2), cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Această prescripţie curge şi împotriva minorilor şi a persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială.La data de 18-08-2022 Alineatul (2) din Articolul 860 , Sectiunea a 6-a , Capitolul II , Titlul II , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 18, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 861Suspendarea împărţelii preţului(1)În cazul în care cererea de evicţiune prevăzută la art. 860 alin. (2) este introdusă înainte de împărţeala preţului din adjudecare, instanţa de executare, la solicitarea adjudecatarului, va putea să suspende împărţeala preţului, cu sau fără cauţiune, până la judecarea definitivă a cererii de evicţiune.(2)Când cererea de evicţiune va fi făcută după împărţeala preţului adjudecării, se va urma procedura de drept comun.Articolul 862Acţiunea în regres(1)Dacă a fost evins total sau parţial, adjudecatarul îl poate acţiona pe debitorul urmărit pentru a fi despăgubit. Dispoziţiile legale privind chemarea în judecată a vânzătorului se aplică în mod corespunzător.(2)În măsura în care nu se poate îndestula de la debitor, adjudecatarul îl poate acţiona pe creditorul care a încasat preţul de adjudecare, în limita sumei încasate. Termenul de prescripţie este de un an şi curge de la data la care executarea silită împotriva debitorului a încetat pentru motivul prevăzut la art. 703 alin. (1) pct. 2.Articolul 863Desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare(1)În tot cursul urmăririi silite şi până la adjudecarea bunului imobil, debitorul sau orice altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare.(2)Dispoziţiile art. 751 şi 752 se aplică în mod corespunzător.(3)În cazul în care cererea este admisă, instanţa sau, după caz, executorul judecătoresc va dispune şi eliberarea sumei în mâinile creditorului.Capitolul III Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin urmărirea silităSecţiunea 1 Dispoziţii generaleArticolul 864Eliberarea sumeiDacă există un singur creditor urmăritor, după reţinerea cheltuielilor de executare, când este cazul, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.Articolul 865Rangul creanţelor cu preferinţă generală(1)În cazul în care urmărirea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel:a) creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor, precum şi creanţele născute împotriva debitorului pentru cheltuielile efectuate cu ocazia îndeplinirii condiţiilor sau formalităţilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului asupra bunului adjudecat şi înscrierea acestuia în registrul de publicitate;b) cheltuielile de înmormântare a debitorului, în raport cu condiţia şi starea acestuia;c) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;d) creanţele rezultând din obligaţia legală de întreţinere, alocaţii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;e) creanţele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;f) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;g) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;h) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;i) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;j) alte creanţe.(2)Dispoziţiile privind subrogaţia legală rămân aplicabile în folosul celui care achită oricare dintre creanţele prevăzute la alin.(1).(3)În cazul creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată se repartizează între creditori proporţional cu creanţa fiecăruia.Articolul 866Declararea creanţelor statului(1)În termen de 15 zile de la începerea executării silite, potrivit legii, orice creditor poate cere statului sau unităţilor administrativ-teritoriale să declare creanţele lor privilegiate. Această cerere va fi înscrisă în registrele de publicitate numai dacă se depune dovada notificării făcute organelor fiscale teritoriale.(2)În termen de 30 de zile de la notificare, statul sau unitatea administrativ-teritorială trebuie să declare şi să înscrie valoarea creanţei sale.(3)Nerespectarea obligaţiei prevăzute la alin. (1) are ca efect pierderea preferinţei în raport cu creditorii care au solicitat declaraţia.Articolul 867Rangul creanţelor garantateDacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferinţă conservate, în condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelor prevăzute la art. 865 alin. (1) lit. c).Articolul 868Rangul creanţelor accesoriiDobânzile şi penalităţile sau alte asemenea accesorii ale creanţei principale vor urma ordinea de preferinţă a acestei creanţe.Secţiunea a 2-a Distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunurilor urmăriteArticolul 869Termenul de depunere a titlurilor de creanţă(1)Dacă există mai mulţi creditori urmăritori sau intervenienţi, suma rezultată din vânzare se distribuie acestora potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 865-868.(2)În acest scop, după depunerea sau consemnarea sumei rezultate din vânzare, executorul va fixa de urgenţă un termen de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanţă.(3)Debitorul, creditorii urmăritori, organele fiscale locale, administratorii-sechestru, adjudecatarul şi titularii drepturilor şi sarcinilor stinse prin adjudecare, despre care executorul a luat cunoştinţă în condiţiile art. 741 ori art. 836 alin. (2), vor fi înştiinţaţi din oficiu despre fixarea acestui termen, potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea şi înmânarea citaţiilor.(4)Termenul se va afişa la sediul executorului judecătoresc şi la cel al instanţei de executare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru depunerea titlurilor de creanţă. Afişarea va fi constatată printr-un proces-verbal care se va depune la dosar.(5)După expirarea termenului arătat la alin. (4), niciun creditor nu va mai putea lua parte la distribuirea sumei obţinute din urmărire.Articolul 870Depunerea titlurilor de creanţă(1)În vederea participării la distribuire, toţi creditorii interesaţi vor trebui să depună la sediul executorului judecătoresc, în termenul prevăzut la art. 869 alin. (4), titlurile de creanţă, în original sau în copie certificată, arătând în mod distinct capitalul, dobânzile şi cheltuielile ce le sunt datorate, precum şi, dacă va fi cazul, drepturile de preferinţă neînscrise în cartea funciară sau în alte registre publice.(2)Reprezentantul fiscului va depune înscrisurile doveditoare ale creanţelor statului sau unităţilor administrativ-teritoriale la sediul executorului judecătoresc.(3)Creditorii care au înfiinţat măsuri asigurătorii asupra bunurilor urmărite, pentru a participa la distribuire, vor depune copii certificate de pe acţiune şi de pe actul constatator al înfiinţării măsurii asigurătorii.Articolul 871Creanţele periodice(1)În cazul în care unul dintre titlurile depuse de creditorii urmăritori conţine obligaţia debitorului de a plăti o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile rămase în patrimoniul debitorului după efectuarea executării sau veniturile sale nu asigură plata în viitor a ratelor datorate, suma alocată creditorului se va stabili prin acordul părţilor, care va prevedea şi modul de fructificare a acesteia, iar în lipsa unui acord, executorul va constata acest fapt printr-un proces-verbal semnat de el şi de toate părţile prezente. În acest din urmă caz, partea interesată va putea sesiza instanţa de executare în circumscripţia căreia se face executarea pentru a stabili suma alocată creditorului, în termen de 15 zile de la încheierea procesului-verbal, dacă a fost prezentă, sau de la comunicarea acestuia de către executor, dacă a lipsit.(2)Dacă părţile nu se înţeleg, instanţa de executare va stabili, prin încheiere, suma cu care creditorul va participa la distribuirea sumelor realizate prin urmărire, precum şi modul de fructificare a acesteia, astfel încât ratele datorate să fie plătite cu precădere din dobânzile încasate, iar dacă acestea sunt insuficiente, se vor imputa asupra capitalului. Încheierea se dă cu citarea în termen scurt a părţilor şi este supusă numai apelului.(3)În cazul în care niciuna din părţi nu sesizează instanţa de executare în termenul arătat la alin. (1), executorul judecătoresc va solicita acesteia stabilirea sumei alocate creditorului, cu respectarea dispoziţiilor alin. (2).(4)Dacă debitorul a decedat şi se constată că, în raport cu numărul moştenitorilor, locul unde aceştia se găsesc, modul în care s-a făcut împărţeala moştenirii sau cu alte asemenea împrejurări, plata în rate a creanţelor este greu de realizat, instanţa poate, la cererea creditorului, să procedeze potrivit alin. (1), stabilind suma ce se cuvine creditorului, precum şi partea din aceasta pe care o va plăti fiecare moştenitor în parte.Articolul 872Încetarea curgerii dobânzilorDe la data fixată pentru depunerea titlurilor de creanţă, dobânzile creanţelor creditorilor urmăritori trecute în proiectul de distribuire încetează de a mai fi în sarcina debitorului urmărit, chiar în caz de convenţie contrară. Dacă instituţia de credit la care s-au depus ori consemnat aceste sume plăteşte dobânzi, creditorii nu vor avea drept decât la dobânzile ce se plătesc de instituţia de credit la care s-au depus ori consemnat acele sume.Articolul 873Interdicţia popririi(1)Sumele rezultate din valorificarea bunurilor urmărite şi cele consemnate la dispoziţia executorului nu pot fi poprite de către creditorii debitorului sau ai adjudecatarului.(2)Se va putea înfiinţa poprire numai asupra sumelor atribuite creditorilor sau debitorului prin procesul-verbal de distribuire.Articolul 874Întocmirea proiectului de distribuire(1)În termen de 5 zile de la expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanţă, executorul va întocmi proiectul de distribuire a sumelor, potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 865-868, iar dacă printre creditorii urmăritori şi intervenienţi se află şi creditori care au intervenit tardiv, după expirarea termenului prevăzut la art. 691, creanţele acestora vor fi alocate asupra părţii din suma rămasă după îndestularea drepturilor creditorilor urmăritori şi a celor care au intervenit în timp util.(2)În cazul în care imobilele grevate de o ipotecă colectivă au fost vândute împreună, creanţa garantată cu o astfel de ipotecă va fi repartizată, la cererea creditorilor cu rang posterior, asupra imobilelor adjudecate, proporţional cu preţul obţinut pentru fiecare imobil în parte, iar dacă sunt creanţe ipotecare anterioare, proporţional cu restul de preţ ce a rămas de la fiecare imobil, după ce s-au acoperit creanţele cu rang anterior ipotecii colective.(3)Creanţele cu termen şi cele condiţionale vor fi repartizate după rangul lor, ca şi cum ar fi pure şi simple, cu menţiunea că ele vor fi plătite numai potrivit regulilor prevăzute la art. 881 şi 882.(4)Creanţele care nu pot fi valorificate decât după executarea bunurilor unui codebitor principal vor fi trecute ca socotite sub condiţie suspensivă.(5)Titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitaţie şi servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuţi în ordinea înscrierii cu valoarea acestor drepturi înscrise în cartea funciară, iar dacă nu este înscrisă, cu valoarea determinată potrivit art. 837 alin. (2), care poate fi contestată în condiţiile art. 875 alin. (2).(6)Creditorul unei rente pe viaţă sau altei creanţe periodice va fi trecut în ordinea înscrierii în cartea funciară, cu o sumă ale cărei dobânzi anuale să fie suficiente pentru a asigura plata ratelor rentei.Articolul 875Afişarea proiectului de distribuire(1)Proiectul de distribuire va fi comunicat debitorului şi creditorilor care şi-au depus titlurile de creanţă, potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea şi înmânarea citaţiilor.(2)Ei vor fi citaţi cu menţiunea expresă că, sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile de la data comunicării, pot formula, în scris, obiecţiuni la proiectul de distribuire.(3)În lipsa obiecţiunilor în termenul arătat la alin. (2), proiectul de distribuire devine definitiv.(4)În caz de obiecţiune, executorul va convoca în scris debitorul şi toţi creditorii în vederea unei eventuale concilieri, care va avea loc la sediul executorului în termen de cel mult 15 zile de la data primirii ultimei contestaţii.Articolul 876Încercarea de conciliere. Efecte(1)Dacă la termenul fixat în vederea concilierii, debitorul sau creditorii care au formulat obiecţiuni nu mai stăruie în menţinerea lor sau se ajunge la un acord privind modul de distribuire, executorul va lua act de acordul realizat şi va dispune repartizarea sumelor potrivit acestei înţelegeri, care va fi consemnată într-un proces-verbal semnat de executor şi de toate persoanele prezente.(2)Dacă nu se ajunge la un acord, iar cei care au formulat obiecţiuni stăruie în menţinerea lor, executorul va încheia un proces-verbal în care se vor consemna obiecţiile celor prezenţi, semnat de el şi de cei prezenţi.(3)Cel nemulţumit de proiectul de distribuire poate introduce contestaţie în termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal prevăzut la alin. (2). Contestaţia suspendă de drept plata creanţei sau a părţii din creanţa contestată. La primul termen la care părţile au fost legal citate, instanţa este obligată să se pronunţe asupra menţinerii sau, după caz, a înlăturării suspendării. Instanţa se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 5 zile de la pronunţare. Apelul nu suspendă de drept executarea încheierii atacate.(4)Debitorul sau creditorii care nu s-au prezentat la termenul arătat la alin. (1) sunt consideraţi că au renunţat la obiecţiunile formulate, fiind decăzuţi din dreptul de a face contestaţie la executare.Articolul 877Soluţionarea contestaţiilor(1)Toate contestaţiile formulate împotriva proiectului de distribuire se judecă de instanţa de executare, printr-o singură hotărâre, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor. Hotărârea poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare.(2)Contestatorul a cărui cerere a fost respinsă va răspunde faţă de creditori pentru dobânzile ce trec peste acelea prevăzute la art. 872 şi pentru toate prejudiciile cauzate de întârzierea la plată a sumelor cuvenite.Articolul 878Îndreptarea erorilor de calcul şi a greşelilor materialeErorile de calcul şi alte greşeli materiale se vor îndrepta de executor, din oficiu ori la cerere, făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea prin care se dispune eliberarea sau, după caz, distribuirea sumei.Secţiunea a 3-a Plata sumei rezultate din urmărirea silităArticolul 879Condiţii(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, plata sumei rezultate din executare se poate dispune numai după expirarea termenului de depunere a titlurilor de creanţă ori, după caz, la data expirării termenului de formulare a obiecţiunilor împotriva proiectului de distribuire.(2)Executorul se va pronunţa asupra plăţii sumei arătate la alin. (1) prin încheiere executorie, dată fără citarea părţilor.(3)Suma rămasă se va elibera debitorului.Articolul 880Efectuarea plăţilor(1)Plăţile vor fi efectuate de către unitatea la care au fost depuse sau consemnate sumele rezultate din urmărire, pe baza unei dispoziţii de plată trimise de executorul judecătoresc.(2)Dovada efectuării plăţii va fi comunicată executorului, care o va păstra la dosarul executării.Articolul 881Plata creanţelor afectate de termenDacă creanţa este afectată de un termen suspensiv, aceasta se va plăti chiar dacă termenul nu s-a împlinit. Când o astfel de creanţă este fără dobândă, plata înainte de termen nu se va face decât dacă se scade dobânda cuvenită până la împlinirea termenului. Dacă însă creditorul nu este de acord să se facă scăderea, creanţa sa se va consemna la unitatea prevăzută de lege, pentru a fi eliberată la împlinirea termenului.Articolul 882Plata creanţelor condiţionale(1)Atunci când condiţia este rezolutorie, nu se va putea elibera creditorului suma cuvenită, decât dacă acesta va da o cauţiune sau va constitui o ipotecă în favoarea celor care ar trebui să se folosească de această sumă în cazul îndeplinirii condiţiei.(2)Dacă însă condiţia este suspensivă, suma cuvenită creditorului va fi distribuită creditorilor care vin după acesta, dacă aceştia vor da o cauţiune sau vor constitui o ipotecă pentru a garanta restituirea sumei primite în caz de îndeplinire a condiţiei.(3)În cazul în care creditorii prevăzuţi la alin. (1) şi (2) nu dau o cauţiune sau nu constituie o ipotecă, suma se va consemna la unitatea prevăzută de lege până la îndeplinirea condiţiei rezolutorii sau suspensive.Articolul 883Plata creanţelor contestate(1)Sumele corespunzătoare creanţelor contestate sau acelora pentru care sau înfiinţat măsuri asigurătorii, precum şi cele reclamate în condiţiile prevăzute la art. 692 alin. (6), dar nerecunoscute, în tot sau în parte, de debitor, vor fi consemnate spre a fi plătite ulterior.(2)După rămânerea definitivă a hotărârii de soluţionare a contestaţiei sau a celei date asupra acţiunii pe baza căreia s-a înfiinţat măsura asigurătorie, executorul, la cererea debitorului sau a creditorului interesat, va dispune, potrivit hotărârii respective, fie eliberarea sumelor corespunzătoare creanţei contestate ori alocate pe bază de măsură asigurătorie, fie distribuirea lor, în condiţiile legii, între creditorii rămaşi neîndestulaţi. Suma rămasă se va elibera debitorului.(3)Dacă suma reclamată a fost păstrată pentru obţinerea de către creditorii intervenienţi a titlurilor executorii necesare, în condiţiile prevăzute la art. 692 alin. (6), executorul, la cererea uneia dintre părţi sau chiar din oficiu, va cita debitorul, creditorul urmăritor şi creditorii intervenienţi, cu excepţia celor îndestulaţi integral, şi, după ascultarea celor prezenţi, va dispune eliberarea sumei reţinute în contul creditorilor intervenienţi care au obţinut între timp un titlu executoriu. Înfăţişarea părţilor interesate va putea fi dispusă, la cererea oricăruia dintre creditori, şi înainte de expirarea termenului legal pentru obţinerea titlului executoriu, în afară de cazul în care mai există alţi creditori care urmează să obţină titlul executoriu. Suma rămasă se va elibera debitorului.Articolul 884Plata creanţelor periodice(1)Suma alocată creditorului unei creanţe periodice va fi întrebuinţată în vederea fructificării ei, pentru asigurarea plăţii ratelor, în modul convenit de părţile interesate, iar în lipsa unui acord, în modul în care se va hotărî de instanţa de executare, la sesizarea părţii interesate sau, în lipsă, a executorului judecătoresc, în condiţiile prevăzute la art. 871.(2)Dacă dobânzile sumei alocate vor fi mai mici decât ratele datorate, diferenţa se va întregi prin preluare din capital.(3)După stingerea, din orice motive, a obligaţiei de plată, suma rămasă va fi distribuită creditorilor rămaşi neîndestulaţi sau eliberată debitorului.Articolul 885Predarea titlurilor de creanţă(1)Titlurile creanţelor plătite integral vor fi eliberate creditorilor, cu menţiunea stingerii totale a datoriei.(2)Titlurile creanţelor plătite parţial vor fi eliberate creditorilor cu menţiunea părţii plătite.Articolul 886Închiderea procedurii(1)După predarea titlurilor, executorul, prin încheiere dată fără citarea părţilor, constată încetarea urmăririi silite şi dispune închiderea dosarului.(2)Creditorii care nu au fost îndestulaţi pot cere însă reluarea urmăririi silite, în condiţiile legii, sau efectuarea unei noi urmăriri asupra altor bunuri ale debitorului, dacă este cazul.Articolul 887Sumele neridicateSumele consemnate şi neridicate în termen de 5 ani de la data comunicării încheierii prin care s-a aprobat distribuirea acestora se fac venit la bugetul local, dispoziţiile art. 780 aplicându-se în mod corespunzător.Titlul III Executarea silită directăCapitolul I Dispoziţii generaleArticolul 888Modul de executare(1)În cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiei unui bun, în predarea unui bun sau a folosinţei acestuia ori în evacuarea debitorului dintr-o locuinţă sau dintr-o altă incintă, în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, creditorul va solicita executarea silită, putând, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, să sesizeze instanţa de executare, în vederea aplicării unei penalităţi.(2)Atribuirea prin hotărâre judecătorească a unui imobil sau obligaţia de a-l preda, a-l lăsa în posesie ori în folosinţă, după caz, cuprinde şi obligaţia de evacuare a imobilului, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.Articolul 889Executarea fără somaţieLa cererea creditorului, dacă se justifică o nevoie urgentă sau există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să ascundă, să distrugă ori să deterioreze bunurile ce trebuie predate, instanţa va putea să dispună, prin încheierea de încuviinţare a executării silite sau pe cale separată, ca executarea silită să se facă de îndată şi fără somaţie.La data de 24-03-2017 Articolul 889 din Capitolul I , Titlul III , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 9, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
Articolul 890Procesul-verbal de îndeplinire a executării(1)Despre îndeplinirea executării obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol, executorul va încheia un proces-verbal în condiţiile art. 679, stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul.(2)Procesul-verbal va fi comunicat părţilor, iar un exemplar va fi păstrat la dosarul de executare.(3)Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privinţa cheltuielilor de executare, stabilite în sarcina debitorului.Articolul 891Imposibilitatea predării silite a bunuluiÎn cazul în care predarea silită a unui bun a devenit imposibilă din cauza distrugerii, ascunderii sau deteriorării acestuia ori a altor asemenea împrejurări, executorul va consemna aceasta într-un proces-verbal întocmit în condiţiile art. 890, şi totodată va dispune, prin încheiere, încetarea executării silite.Articolul 892Obligarea debitorului la despăgubiri(1)Dacă în titlu executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii bunului în cazul imposibilităţii predării acestuia sau, după caz, echivalentul despăgubirilor datorate în cazul neexecutării obligaţiei de a face ce implică faptul personal al debitorului, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părţilor, în termen scurt. În toate cazurile, la cererea creditorului, instanţa va avea în vedere şi prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei, înainte ca aceasta să devină imposibil de executat.(2)Hotărârea este executorie şi este supusă numai apelului. Suspendarea executării acestei hotărâri nu se va putea obţine decât cu consemnarea sumei stabilite. Dispoziţiile art. 751 şi 752 sunt aplicabile în mod corespunzător.(3)Pe baza cererii prevăzute la alin. (1), creditorul va putea înfiinţa măsuri asigurătorii.Capitolul II Predarea silită a bunurilor mobileArticolul 893Înştiinţarea debitoruluiDacă partea obligată să predea un bun mobil, determinat prin calitate şi cantitate, nu îşi îndeplineşte obligaţia în termen de 24 de ore de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, predarea lui se va face prin executare silită.Articolul 894Efectuarea executării silite(1)În vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 893, executorul judecătoresc va ridica bunul urmărit de la debitor sau de la persoana la care se află, punându-l pe creditor în drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu.(2)Executorul judecătoresc va încheia, în condiţiile art. 890, un proces-verbal despre îndeplinirea executării, stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul.Articolul 895Imposibilitatea de predareDacă, în termen de 30 de zile de la data deplasării executorului judecătoresc la locul de unde urma să fie ridicat bunul mobil, nu s-a efectuat predarea silită către creditor, executorul judecătoresc, la cererea acestuia din urmă, poate întocmi o încheiere prin care să constate imposibilitatea de predare. Dispoziţiile art. 891 şi 892 se aplică în mod corespunzător chiar şi atunci când debitorul, ulterior împlinirii termenului de 30 de zile, oferă predarea bunului către creditor.Capitolul III Predarea silită a bunurilor imobileArticolul 896Termen de executare(1)Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată.(2)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică.Articolul 897Înştiinţarea debitoruluiDacă partea obligată să evacueze ori să predea un imobil nu îşi îndeplineşte această obligaţie în termen de 8 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit.Articolul 898Efectuarea executării silite(1)În vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 897, executorul judecătoresc se va deplasa la faţa locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forţei publice, după caz, punând pe creditor în drepturile sale.(2)Când debitorul lipseşte sau refuză să deschidă uşile, executorul va fi însoţit de agenţi ai forţei publice ori reprezentanţi ai jandarmeriei, după caz.(3)După deschiderea uşilor imobilului, prezenţa celor menţionaţi la alin. (2) va putea fi suplinită de 2 martori asistenţi.(4)Executarea în modalitatea predării silite imobiliare va putea continua în ziua începerii sale chiar după ora 20,00, precum şi în zilele următoare, inclusiv în cele nelucrătoare, dacă nu s-a finalizat din cauza unei opuneri la executare din partea debitorului ori a altei persoane sau dacă operaţiunile ce trebuie efectuate pentru finalizarea executării silite nu s-au putut realiza până la ora 20,00.Articolul 899Depozitarea bunurilor mobile(1)Dacă executarea priveşte un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării şi pe care debitorul nu le ridică singur ori sunt sechestrate într-o altă urmărire, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui administrator-sechestru, care poate fi chiar creditorul, pe cheltuiala debitorului. Despre această măsură va fi înştiinţat creditorul în folosul căruia bunurile au fost sechestrate.(2)Dispoziţiile prezentei cărţi referitoare la administratori-sechestru în materie de urmărire mobiliară propriu-zisă sunt aplicabile în mod corespunzător.(3)Dacă bunurile lăsate în depozit nu sunt sechestrate în favoarea altei urmăriri, executorul va fixa, prin procesul-verbal arătat la art. 900, termenul în care debitorul trebuie să le ridice, care nu poate fi mai lung de o lună.Articolul 900Procesul-verbal de predare silităDespre îndeplinirea executării potrivit prevederilor prezentului capitol, executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispoziţiile art. 890 fiind aplicabile. În cazul în care debitorul refuză primirea procesului-verbal, lipseşte ori, după caz, a părăsit imobilul după începerea executării, iar domiciliul său se afla în acel imobil, executorul judecătoresc, dacă debitorul nu i-a comunicat un domiciliu ales, va proceda la afişarea procesului-verbal de predare silită pe uşa imobilului sau în orice altă parte a imobilului care îl face vizibil.Articolul 901Vânzarea bunurilor lăsate în depozit(1)Dacă debitorul nu ridică bunurile în termenul arătat în procesul-verbal prevăzut la art. 900 şi acestea au valoare de piaţă, ele vor fi scoase în vânzare, inclusiv cele care sunt insesizabile prin natura lor, potrivit regulilor din materia vânzării bunurilor mobile urmăribile.(2)Preţul bunurilor vândute, după deducerea cheltuielilor de executare silită, inclusiv a cheltuielilor de vânzare şi a remuneraţiei administratorului-sechestru, va fi consemnat pe numele debitorului, care va fi înştiinţat despre aceasta potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea şi înmânarea citaţiilor. Dispoziţiile art. 900 se aplică în mod corespunzător.(3)Bunurile care nu au valoare de piaţă sunt declarate abandonate. De asemenea, la cererea creditorului, executorul judecătoresc poate declara abandonate bunurile mobile care au valoare de piaţă şi nu au fost revendicate de debitor sau de altă persoană care ar dovedi calitatea de proprietar, în termen de 4 luni de la data încheierii procesului-verbal de predare silită.(4)Despre toate acestea va fi înştiinţat şi debitorul, potrivit dispoziţiilor prevăzute la alin. (2), precum şi organul financiar local pentru a prelua bunurile abandonate. Dispoziţiile art. 780 se aplică în mod corespunzător.Articolul 902Reocuparea imobilului(1)Dacă, după încheierea procesului-verbal de predare silită, debitorul sau orice altă persoană, în lipsa consimţământului expres prealabil ori a unei hotărâri judecătoreşti, pătrunde sau se reinstalează în imobil, la cererea creditorului ori a altei persoane interesate, se va putea face o nouă executare silită în baza aceluiaşi titlu executoriu, fără somaţie şi fără nicio altă formalitate prealabilă.(2)În cazul prevăzut la alin. (1), orice bunuri mobile, indiferent de natura ori valoarea lor, care nu au fost ridicate la data predării silite iniţiale sau care au fost aduse în imobil după reocupare, se consideră de drept abandonate din momentul repunerii în posesie.(3)Pe baza procesului-verbal pus la dispoziţia organului de urmărire penală, în copie certificată, de executorul judecătoresc, va fi declanşată urmărirea penală.Capitolul IV Executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu faceSecţiunea 1 Dispoziţii comuneArticolul 903Domeniu de aplicare(1)Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile în cazul executării silite în natură a obligaţiilor de a face sau de a nu face în temeiul unui titlu executoriu. Dacă prin titlul executoriu creditorul a fost autorizat ca, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia de a face sau, după caz, să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei de a nu face nu mai este necesară obţinerea unui nou titlu executoriu prin care să se stabilească despăgubirile datorate de debitor sau, după caz, contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situaţiei anterioare încălcării obligaţiei de a nu face. În aceste din urmă cazuri, sumele respective se determină pe bază de expertiză sau de alte documente justificative de către executorul judecătoresc, potrivit dispoziţiilor art. 628.(2)Dispoziţiile art. 1.528 din Codul civil rămân aplicabile.Articolul 904Executarea obligaţiei de a faceDacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.Articolul 905Executarea obligaţiei de a nu face(1)Dispoziţiile prevăzute în prezenta secţiune sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligaţie de a nu face.(2)Creditorul va putea cere instanţei de executare să fie autorizat, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, să desfiinţeze el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, lucrările făcute de acesta împotriva obligaţiei de a nu face.Articolul 906Aplicarea de penalităţi(1)Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare.(2)Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.NotăDecizie de respingere: HP nr. 93/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 20 ianuarie 2025.(3)Atunci când obligaţia are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanţă între 0,1% şi 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligaţiei.(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părţilor. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalităţi de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă.
La data de 21-12-2018 Alineatul (4) din Articolul 906 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul III , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 68, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
NotăDecizie de respingere: HP nr. 30/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 925 din 28 septembrie 2021.
Decizie de admitere: HP nr. 30/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 16 mai 2023:
În măsura în care debitorul a executat obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, chiar şi pe parcursul soluţionării cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, creditorul nu mai poate obţine stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitate.
Decizie de admitere: HP nr. 37/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 660 din 19 iulie 2023:
Este posibilă fixarea sumei definitive ce i se datorează creditorului, cu titlu de penalităţi, pentru un interval de timp mai mare de 3 luni, dar compus numai din termene de câte 3 luni.
Decizie de respingere: HP nr. 31/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 693 din 28 iulie 2023.(5)Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 47/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1117 din 8 noiembrie 2024.(6)Încheierea dată în condiţiile alin. (4) este executorie.(7)Acordarea de penalităţi în condiţiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condiţiile art. 892 sau ale dreptului comun.Articolul 907Interzicerea daunelor cominatoriiPentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol nu se pot acorda daune cominatorii.Articolul 908Concursul forţei publiceDacă, în cazurile prevăzute la art. 904 şi 905, debitorul se opune la executarea obligaţiei de către creditor, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, va obţine, în condiţiile legii, concursul organelor de poliţie, jandarmerie sau al altor agenţi ai forţei publice, după caz.Articolul 909Efectuarea înscrierilor în cartea funciară(1)Dacă printr-un titlu executoriu s-a dispus efectuarea unei înscrieri în cartea funciară împotriva celui înscris ca titular al dreptului, creditorul va putea solicita, direct sau prin intermediul executorului judecătoresc, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară să dispună înscrierea în baza acestui titlu.(2)Dacă cel împotriva căruia s-a dispus efectuarea înscrierii a fost totodată obligat, prin acelaşi titlu executoriu sau prin altul, să evacueze ori, după caz, să predea imobilul în mâinile creditorului, se va proceda potrivit dispoziţiilor art. 896 şi următoarele.(3)Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazurile în care obligaţia cuprinsă în titlul executoriu priveşte efectuarea înscrierilor în alte registre publice decât cartea funciară.Secţiunea a 2-aExecutarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii referitoare la minori
La data de 24-03-2017 Denumirea secțiunii a 2-a, capitolul IV, titlul III din cartea a V-a a fost modificată de Punctul 10, ARTICOL UNIC LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
Articolul 910Domeniu de aplicare(1)Dispoziţiile prezentului capitol sunt aplicabile şi în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea locuinţei minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum şi alte măsuri prevăzute de lege.(2)În aceste cazuri, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.(3)Dacă debitorul nu se va conforma somaţiei executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanţa de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 906.Articolul 911Reguli speciale de executare(1)Dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 906 alin. (2) debitorul nu execută obligaţia sa, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită.(2)Executarea se va efectua în prezenţa unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi, când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezenţa psihologului nu este necesară dacă reprezentantul direcţiei are această calificare.(3)La solicitarea executorului judecătoresc, agenţii forţei publice sunt obligaţi să îşi dea concursul la executare, în condiţiile legii.(4)Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.Articolul 912Opunerea la executare(1)Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, penalitatea stabilită de instanţă potrivit art. 906 va curge până la momentul executării, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 906 alin. (2).(2)În cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia în termenul prevăzut la alin. (1), precum şi atunci când debitorul este de rea-credinţă şi ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt şi va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.Articolul 913Refuzul minorului(1)Dacă executorul constată că însuşi minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune faţă de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale şi pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.(2)Reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. Cererea se soluţionează de urgenţă în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunţată cu citarea părinţilor şi, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispoziţiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.(3)La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.(4)După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 911.(5)Dacă şi în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalităţi, dispoziţiile art. 906 alin. (2) şi (4)-(6) fiind aplicabile în mod corespunzător.Articolul 914Procesul-verbal de constatareExecutorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va constata modul de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute la art. 910 alin. (1), dispoziţiile art. 890 fiind aplicabile în mod corespunzător.Cartea a VI-a Proceduri specialeTitlul I Procedura divorţuluiCapitolul I Dispoziţii comuneArticolul 915Instanţa competentă(1)Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 915 , Capitolul I , Titlul I , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 69, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Articolul 916Cererea de divorţ(1)Cererea de divorţ va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, numele copiilor minori ai celor 2 soţi ori adoptaţi de aceştia.(2)Dacă nu sunt copii minori, se va menţiona în cerere această împrejurare.(3)La cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie şi, după caz, câte o copie a certificatelor de naştere ale copiilor minori.(4)La cerere se poate alătura, după caz, înţelegerea soţilor rezultată din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei şi, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului.Articolul 917Cererea reconvenţională(1)Soţul pârât poate să facă şi el cerere de divorţ, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului.(2)Cererea pârâtului se va face la aceeaşi instanţă şi se va judeca împreună cu cererea reclamantului.(3)În cazul în care motivele divorţului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prima instanţă şi în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct la instanţa învestită cu judecarea apelului.(4)Neintroducerea cererii în termenele arătate la alin. (1) şi (3) atrage decăderea soţului pârât din dreptul de a cere divorţul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului a fost respinsă, soţul pârât poate cere divorţul pentru motive ivite ulterior.Articolul 918Calitatea procesuală activă(1)Desfacerea căsătoriei prin divorţ poate fi cerută numai de soţi.(2) Cu toate acestea, soţul care beneficiază de tutelă specială poate cere divorţul prin reprezentant legal sau personal în cazul în care face dovada că are discernământul neafectat.La data de 18-08-2022 Alineatul (2) din Articolul 918 , Capitolul I , Titlul I , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 19, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 919Cereri accesorii şi incidentale(1)La cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la:a) exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta;b) numele soţilor după divorţ;c) locuinţa familiei;d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei;e) obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi;f) încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora.(2) Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti şi a locuinţei copiilor după divorţ, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.La data de 18-08-2022 Alineatul (2) din Articolul 919 , Capitolul I , Titlul I , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 20, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
(3)De asemenea, instanţa se va pronunţa din oficiu şi asupra numelui pe care îl vor purta soţii după divorţ, potrivit prevederilor Codului civil.Articolul 920Măsuri vremelniceInstanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.Articolul 921Prezenţa personală a părţilor(1) În faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară numai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, beneficiază de tutelă specială, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.La data de 18-08-2022 Alineatul (1) din Articolul 921 , Capitolul I , Titlul I , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 21, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
(2)Instanţa va încerca la fiecare înfăţişare împăcarea soţilor.(3)În toate cazurile, instanţa este obligată să îl asculte pe copilul minor, potrivit prevederilor Codului civil.Articolul 922Absenţa reclamantuluiDacă la termenul de judecată, în primă instanţă, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.Articolul 923Citarea pârâtuluiDacă procedura de citare a soţului pârât a fost îndeplinită prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are locuinţa la locul indicat în cerere şi, dacă va constata că nu locuieşte acolo, va dispune citarea lui la locuinţa sa efectivă, precum şi, dacă este cazul, la locul său de muncă.Articolul 924Renunţarea la judecatăReclamantul poate renunţa la judecată în tot cursul judecăţii, chiar dacă pârâtul se împotriveşte. Renunţarea reclamantului nu are niciun efect asupra cererii de divorţ făcute de pârât.Articolul 925Împăcarea soţilor(1)Soţii se pot împăca în tot cursul judecăţii, chiar dacă nu au fost plătite taxele de timbru. În acest caz, instanţa va lua act de împăcare şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum şi restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate.(2)Oricare dintre soţi va putea formula o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare şi, în acest caz, se va putea folosi şi de faptele vechi.Articolul 926Decesul unuia dintre soţi(1)Dacă în timpul procesului de divorţ unul dintre soţi decedează, instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului.(2)Cu toate acestea, când cererea de divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât. În caz contrar, dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.(3)Pentru introducerea în cauză a moştenitorilor soţului reclamant, instanţa va face aplicarea art. 412 alin. (1) pct. 1.(4)În cazul în care acţiunea este continuată de moştenitorii soţului reclamant, potrivit alin. (2), căsătoria se socoteşte desfăcută la data introducerii cererii de divorţ.Articolul 927Nemotivarea hotărâriiHotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva, dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.Articolul 928Căi de atac. Publicitatea hotărârii(1)Apelul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusţinut, dacă la judecată se prezintă numai pârâtul.(2)Apelul pârâtului va fi judecat chiar dacă se înfăţişează numai reclamantul.(3)Dacă unul dintre soţi s-a recăsătorit, hotărârea definitivă prin care s-a desfăcut căsătoria nu este supusă contestaţiei în anulare şi revizuirii în ce priveşte divorţul.(4)Instanţa la care hotărârea de divorţ a rămas definitivă o va trimite, din oficiu, serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor unde a fost încheiată căsătoria, Registrului naţional al regimurilor matrimoniale, prevăzut de Codul civil, şi, dacă unul dintre soţi a fost profesionist, registrului comerţului.Capitolul II Divorţul remediuSecţiunea 1 Divorţul prin acordul soţilorArticolul 929Domeniu de aplicareDispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică cazurilor în care soţii au optat pentru divorţul pe cale administrativă sau notarială, în condiţiile Codului civil.Articolul 930Depunerea cererii(1)În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază, în condiţiile prevăzute de Codul civil, pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică. Dacă mandatarul este avocat, el va certifica semnătura soţilor, potrivit legii.(2) Atunci când este cazul, în cererea de divorţ soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului, cu excepţia cazului în care unul dintre aceştia sau ambii beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială.La data de 18-08-2022 Alineatul (2) din Articolul 930 , Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul I , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 22, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
(3)Primind cererea formulată în condiţiile alin. (1), instanţa va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care va fixa termen pentru soluţionarea cererii în camera de consiliu.Articolul 931Soluţionarea cererii(1)La termenul de judecată, instanţa va verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va pronunţa divorţul, fără a face menţiune despre culpa soţilor. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa va lua act de învoiala soţilor cu privire la cererile accesorii, în condiţiile legii.(2) Dacă soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, precum şi în situaţia în care unul dintre aceştia sau ambii beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, instanţa va administra probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestora şi, la cererea părţilor, va pronunţa o hotărâre cu privire la divorţ, potrivit alin. (1), soluţionând totodată şi cererile privind exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor şi numele soţilor după divorţ.La data de 18-08-2022 Alineatul (2) din Articolul 931 , Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul I , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 23, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
(3)Dacă va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanţa va continua judecata, pronunţând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.(4)Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (1) este definitivă, iar hotărârea pronunţată potrivit alin. (2) este definitivă numai în ceea ce priveşte divorţul, dacă legea nu prevede altfel.Articolul 932Cererea acceptată de pârât(1)Când cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.(2)Dispoziţiile art. 931 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.(3)Dacă reclamantul nu este de acord cu pronunţarea divorţului în condiţiile alin. (1), cererea va fi soluţionată potrivit art. 934.Secţiunea a 2-a Divorţul din motive de sănătateArticolul 933CondiţiiCând divorţul este cerut pentru că starea sănătăţii unuia dintre soţi face imposibilă continuarea căsătoriei, instanţa va administra probe privind existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav şi va pronunţa divorţul, potrivit Codului civil, fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.Capitolul III Divorţul din culpa soţilorArticolul 934Culpa în destrămarea căsătoriei(1)Instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.(2)Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei.(3)Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 935 privind pronunţarea divorţului din culpa exclusivă a reclamantului.Articolul 935Divorţul pentru separarea în fapt îndelungată(1)Când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei. În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului.(2)Dacă soţul pârât se declară de acord cu divorţul, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 931.Titlul IIProcedura instituirii consilierii judiciare sau a tutelei speciale. Încuviinţarea mandatului de ocrotireLa data de 18-08-2022 Denumirea Titlului II din Cartea a VI-a a fost modificată de Punctul 24, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Capitolul I Procedura instituirii consilierii judiciare sau a tutelei specialeLa data de 18-08-2022 Titlul II din Cartea a VI-a a fost completat de Punctul 25, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 936Instanţa competentăCererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.La data de 18-08-2022 Articolul 936 din Capitolul I , Titlul II , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 26, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 937Conţinutul cererii(1) Cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 194, faptele din care rezultă deteriorarea facultăţilor sale mintale, precum şi dovezile propuse în acest scop.(2) Cererea va cuprinde şi date referitoare la situaţia familială, socială şi patrimonială a persoanei, orice alte elemente privind gradul său de autonomie, precum şi numele medicului curant al acesteia, în măsura în care ele sunt cunoscute de reclamant.(3) Instanţa de tutelă nu este legată de obiectul cererii şi poate institui, în condiţiile legii, o măsură de ocrotire diferită de cea solicitată.(4) În cazul în care cererea de prelungire, înlocuire sau ridicare a măsurii de ocrotire este formulată de reprezentantul sau ocrotitorul legal al persoanei, aceasta este însoţită de rapoartele de evaluare prevăzute la art. 938 alin. (6), întocmite cu cel mult două luni înainte de data sesizării instanţei.La data de 18-08-2022 Articolul 937 din Capitolul I , Titlul II , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 27, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 938Măsuri prealabile(1) După primirea cererii, preşedintele instanţei va dispune să se comunice celui cu privire la care se solicită instituirea măsurii de ocrotire copii de pe cerere şi de pe înscrisurile anexate. Aceeaşi comunicare se va face şi procurorului, atunci când cererea nu a fost introdusă de acesta.(2) În tot cursul procesului, dacă persoana a cărei ocrotire se cere nu şi-a ales un avocat, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unuia din oficiu.(3) Procurorul va face cercetările necesare, va dispune efectuarea unei evaluări medicale şi a uneia psihologice, stabilind şi termenul în care acestea trebuie realizate. Dacă cel cu privire la care a fost solicitată instituirea măsurii de ocrotire este internat într-o instituţie sanitară, va dispune întocmirea unui referat şi de către aceasta. Cu ocazia efectuării evaluării medicale şi, după caz, a întocmirii referatului, poate fi solicitat şi punctul de vedere al medicului curant al persoanei a cărei ocrotire se cere. De asemenea, procurorul va dispune întocmirea unui raport de anchetă socială de către autoritatea tutelară.(4) Evaluarea medicală şi cea psihologică se efectuează după exprimarea, în faţa persoanei care face evaluarea, a consimţământului persoanei a cărei ocrotire se cere, dacă starea sa de sănătate o permite.(5) În cazul în care persoana a cărei ocrotire se cere refuză evaluarea stării sale ori nu se prezintă în vederea efectuării acesteia, instanţa dispune aducerea sa cu mandat.(6) Raportul de evaluare medicală şi cel de evaluare psihologică a persoanei a cărei ocrotire se solicită cuprind, după caz, referiri la natura şi gradul de severitate al afecţiunii psihice şi la evoluţia previzibilă a acesteia, la amploarea nevoilor sale şi la celelalte circumstanţe în care se găseşte, precum şi menţiuni privind necesitatea şi oportunitatea instituirii unei măsuri de ocrotire.(7) Dacă este cazul, preşedintele dispune şi numirea unui curator în condiţiile prevăzute de Codul civil.La data de 18-08-2022 Articolul 938 din Capitolul I , Titlul II , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 28, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 939Internarea provizorie nevoluntară(1) În cazul în care este necesară observarea mai îndelungată a stării de sănătate a celui a cărui ocrotire se cere, ce nu poate fi realizată decât prin internarea sa provizorie într-o instituţie sanitară de specialitate, iar acesta refuză internarea, procurorul, la sesizarea medicului care efectuează evaluarea medicală, va solicita motivat instanţei de tutelă luarea acestei măsuri.(2) Măsura se dispune numai după ascultarea persoanei a cărei ocrotire se cere. Dispoziţiile art. 940 alin. (3) teza finală şi ale art. 940 alin. (4) rămân aplicabile.(3) Instanţa, solicitând şi concluziile procurorului, va putea dispune, motivat şi proporţional cu scopul urmărit, internarea provizorie nevoluntară a celui a cărui ocrotire se cere, pentru cel mult 20 de zile, într-o instituţie sanitară de specialitate.(4) Instanţa se pronunţă prin încheiere executorie, care este supusă numai apelului, în termen de 3 zile, care curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Apelul se soluţionează în termen de 5 zile de la formularea acestuia.(5) Dispoziţiile art. 940 alin. (2) şi (7) rămân aplicabile.(6) În cazul în care înainte de expirarea duratei internării provizorii nevoluntare se constată că aceasta nu mai este necesară, instituţia sanitară de specialitate procedează de îndată la externarea persoanei a cărei ocrotire se cere.La data de 18-08-2022 Articolul 939 din Capitolul I , Titlul II , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 29, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 940Judecata(1) După primirea actelor prevăzute la art. 938 se va fixa termenul pentru judecarea cererii, dispunându-se citarea părţilor.(2) Judecarea cererii se face de urgenţă şi cu precădere.(3) La termenul de judecată, instanţa este obligată să îl asculte, în camera de consiliu, pe cel a cărui punere sub ocrotire este cerută, punându-i şi întrebări pentru a constata necesitatea şi oportunitatea instituirii unei măsuri de ocrotire, precum şi opinia sa cu privire la regimul de ocrotire şi la persoana ocrotitorului. Dacă este în interesul celui a cărui punere sub ocrotire este cerută, acesta va fi ascultat la locuinţa sa, acolo unde este îngrijit sau în alt loc apreciat de instanţă ca fiind potrivit.(4) La ascultarea celui a cărui ocrotire se solicită poate fi de faţă o persoană de încredere.(5) Prin excepţie, prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare de 5 ani se poate dispune fără ascultarea persoanei ocrotite dacă în raportul medical se menţionează că ascultarea sa este de natură să aducă atingere stării ei de sănătate sau aceasta nu este în măsură să îşi exprime voinţa.(6) Judecarea se face cu participarea procurorului. Atunci când reclamantul renunţă la judecată, procurorul poate cere continuarea judecăţii. Dispoziţiile art. 81 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(7) Pe întreaga durată a procedurii, persoana a cărei ocrotire se cere va fi informată, în modalităţi adaptate stării acesteia, despre desfăşurarea procedurii judiciare, precum şi despre luarea oricărei măsuri cu privire la persoana şi bunurile sale.La data de 18-08-2022 Articolul 940 din Capitolul I , Titlul II , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 30, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 941Comunicarea hotărârii(1) După ce hotărârea de instituire a măsurii de ocrotire a rămas definitivă, instanţa care a pronunţat-o va comunica, de îndată, dispozitivul acesteia în copie legalizată, după cum urmează:a) serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor la care naşterea celui pus sub ocrotire este înregistrată, pentru a se face menţiune pe marginea actului de naştere;b) serviciului sanitar competent, pentru ca acesta să instituie asupra celui pus sub ocrotire, potrivit legii, o supraveghere permanentă;c) biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru notarea în cartea funciară, când este cazul;d) registrului comerţului, dacă persoana pusă sub ocrotire este profesionist;e) Registrului naţional de evidenţă a măsurilor de sprijin şi ocrotire luate de notarul public şi instanţa de tutelă, ţinut de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi instanţelor învestite cu judecarea căilor de atac prevăzute de lege.(3) În cazul în care cererea de punere sub ocrotire a fost respinsă, curatela instituită pe durata procesului încetează de drept.La data de 18-08-2022 Articolul 941 din Capitolul I , Titlul II , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 31, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 942Abrogat.La data de 18-08-2022 Articolul 942 din Capitolul I , Titlul II , Cartea a VI-a a fost abrogat de Punctul 32, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 943Modificarea sau ridicarea măsurii de ocrotire(1) Prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii de ocrotire se face cu procedura prevăzută în prezentul titlu, care se aplică în mod corespunzător.(2) Despre măsurile prevăzute la alin. (1) se face menţiune pe hotărârea prin care a fost luată măsura de ocrotire.La data de 18-08-2022 Articolul 943 din Capitolul I , Titlul II , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 33, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Capitolul II Încuviinţarea mandatului de ocrotireLa data de 18-08-2022 Titlul II din Cartea a VI-a a fost completat de Punctul 34, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 943^1Instanţa competentăCererea de încuviinţare a mandatului de ocrotire se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul mandantul sau, după caz, beneficiarul mandatului de ocrotire.La data de 18-08-2022 Capitolul II din Titlul II, Cartea a VI-a a fost completat de Punctul 34, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 943^2Titularul cererii. Înscrisurile anexateCererea poate fi formulată numai de către mandatar şi este însoţită de următoarele documente:a) o copie a contractului de mandat de ocrotire;b) rapoartele de evaluare medicală şi psihologică având cuprinsul prevăzut la art. 938 alin. (6) şi, dacă este cazul, referatul prevăzut la art. 938 alin. (3), întocmite cu cel mult două luni înainte de data sesizării instanţei;c) în cazul prevăzut la art. 114 alin. (6) din Codul civil, certificatul de deces al mandantului sau, după caz, dovezile privitoare la motivele pentru care acesta nu îşi mai poate îndeplini sarcina tutelei faţă de beneficiarul contractului de mandat de ocrotire, precum şi o copie a hotărârii prin care cu privire la acesta a fost instituită tutela specială.La data de 18-08-2022 Capitolul II din Titlul II , Cartea a VI-a a fost completat de Punctul 34, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 943^3Măsuri prealabile(1) După primirea cererii, instanţa va dispune să se comunice mandantului sau, după caz, beneficiarului mandatului de ocrotire şi procurorului copii de pe cerere şi de pe înscrisurile anexate.(2) Instanţa va dispune ca cererea să fie comunicată, în copie, şi unei persoane din familia mandantului, precum şi persoanei desemnate în contract faţă de care urmează să fie îndeplinită obligaţia de a da socoteală.(3) Instanţa verifică în registrul prevăzut la art. 2.033 din Codul civil dacă mandatul de ocrotire nu a fost revocat de către mandant sau dacă mandatarul nu a renunţat la mandat, solicitând notarului public instrumentator transmiterea, pe cale electronică, a unei copii certificate a contractului.(4) În tot cursul procedurii, instanţa poate lua măsuri provizorii cerute de interesele mandantului sau, după caz, beneficiarul contractului de mandat de ocrotire, putând chiar să numească un curator special. Instanţa îl numeşte cu prioritate în această calitate pe mandatarul din contractul de mandat de ocrotire.La data de 18-08-2022 Capitolul II din Titlul II , Cartea a VI-a a fost completat de Punctul 34, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 943^4Soluţionarea cererii(1) Cererea se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea în termen scurt a mandantului sau, după caz, a beneficiarului contractului de mandat de ocrotire şi a mandatarului.(2) Soluţionarea cererii se face cu participarea procurorului.(3) Instanţa este obligată să îl asculte pe mandant sau, după caz, pe beneficiarul contractului de mandat, punându-i şi întrebări pentru a constata necesitatea şi oportunitatea încuviinţării mandatului de ocrotire. Dispoziţiile art. 940 alin. (3) teza finală şi alin. (4) sunt aplicabile.(4) Instanţa verifică dacă mandantul a desemnat prin contract o persoană căreia mandatarul trebuie să îi dea socoteală, iar, în caz contrar, desemnează o asemenea persoană, cu acordul acesteia.(5) Dispoziţiile art. 940 alin. (7) rămân aplicabile.(6) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa încuviinţează mandatul de ocrotire prin încheiere.La data de 18-08-2022 Capitolul II din Titlul II , Cartea a VI-a a fost completat de Punctul 34, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 943^5Calea de atacÎncheierea prin care instanţa a soluţionat cererea de încuviinţare a mandatului de ocrotire este supusă numai apelului.La data de 18-08-2022 Capitolul II din Titlul II , Cartea a VI-a a fost completat de Punctul 34, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 943^6Comunicarea hotărârii(1) După rămânerea definitivă a încheierii prin care a fost încuviinţat mandatul de ocrotire, instanţa care a pronunţat-o va comunica, de îndată, dispozitivul acesteia, în copie legalizată, instituţiilor prevăzute la art. 941, precum şi notarului public instrumentator al mandatului de ocrotire.(2) În cazul în care cererea de încuviinţare a mandatului de ocrotire a fost respinsă, curatela specială instituită pe durata soluţionării acesteia încetează de drept.La data de 18-08-2022 Capitolul II din Titlul II , Cartea a VI-a a fost completat de Punctul 34, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Articolul 943^7Revocarea mandatului de ocrotire încuviinţatCererea de revocare a mandatului de ocrotire încuviinţat se judecă potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezentul capitol.La data de 18-08-2022 Capitolul II din Titlul II , Cartea a VI-a a fost completat de Punctul 34, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
Titlul III Procedura de declarare a morţiiArticolul 944Instanţa competentăCererea de declarare a morţii unei persoane se introduce la instanţa competentă în a cărei circumscripţie acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut.Articolul 945Măsuri prealabile(1)După sesizarea instanţei, preşedintele va cere primăriei comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, precum şi organelor poliţiei în a căror rază teritorială a avut ultimul domiciliu cunoscut cel dispărut să culeagă informaţii cu privire la acesta.(2)Totodată, preşedintele va dispune să se facă afişarea cererii la ultimul domiciliu cunoscut al celui dispărut, la sediul primăriei comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti şi la sediul instanţei, precum şi publicarea într-un ziar de largă circulaţie a unui anunţ despre deschiderea procedurii de declarare a morţii, cu invitaţia ca orice persoană să comunice datele pe care le cunoaşte în legătură cu cel dispărut.(3)Preşedintele va sesiza instanţa de tutelă de la ultimul domiciliu cunoscut al celui a cărui moarte se cere a fi declarată, spre a numi, dacă este cazul, un curator, în condiţiile prevăzute de Codul civil.(4)Dacă în patrimoniul persoanei a cărei moarte se cere a fi declarată există bunuri imobile, preşedintele va cere, din oficiu, notarea cererii în cartea funciară, precum şi înregistrarea acesteia în registrul comerţului, dacă este profesionist.Articolul 946Judecata(1)După trecerea a două luni de la data efectuării publicaţiilor şi după primirea rezultatelor cercetărilor, se va fixa termen de judecată.(2)Persoana a cărei moarte se cere a fi declarată se citează la ultimul domiciliu cunoscut; citaţia se publică într-un ziar de largă circulaţie. Dacă persoana în cauză a avut un mandatar, va fi citat şi acesta, pentru a da lămuriri instanţei.(3)De asemenea, va fi citat şi curatorul, dacă a fost numit.(4)Judecarea se va face cu participarea procurorului.Articolul 947Comunicarea hotărârii(1)Prin grija instanţei care a judecat cererea, dispozitivul hotărârii de declarare a morţii rămase definitivă se va afişa timp de două luni la sediul acelei instanţe şi al primăriei comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială a avut ultimul domiciliu cunoscut cel declarat mort, precum şi la acest domiciliu.(2)Dispozitivul hotărârii va fi comunicat instanţei de tutelă de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort, spre a se numi un curator, dacă va fi cazul.(3)De asemenea, dispozitivul hotărârii de declarare a morţii, cu menţiunea că hotărârea a rămas definitivă, va fi comunicat serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort, pentru a înregistra moartea.(4)Când este cazul, dispozitivul hotărârii de declarare a morţii va fi notat în cartea funciară şi se va înregistra în registrul comerţului, în registrul succesoral, precum şi în alte registre publice.Articolul 948Situaţii speciale(1)Cererea de declarare a morţii unei persoane a cărei încetare din viaţă este sigură, dar cadavrul nu poate fi găsit ori identificat, se poate introduce şi la instanţa în a cărei circumscripţie a decedat acea persoană.(2)Cererea se poate introduce de îndată ce s-a cunoscut faptul morţii, pe baza cercetărilor făcute de organele competente. Instanţa va putea dispune şi administrarea altor probe. Dispoziţiile art. 945 alin. (1) şi (2) şi art. 946 alin. (1) nu sunt aplicabile.Articolul 949Nulitatea hotărârii(1)Cererea de constatare a nulităţii hotărârii declarative de moarte în cazul în care persoana este în viaţă se face la instanţa care a pronunţat hotărârea. Tot astfel se va proceda când se înfăţişează certificatul de stare civilă prin care se constată decesul celui declarat mort.(2)Judecarea cererii se face cu citarea persoanelor care au fost părţi în procesul de declarare a morţii şi cu participarea procurorului.(3)Dispozitivul hotărârii de constatare a nulităţii hotărârii, cu menţiunea că aceasta a rămas definitivă, se comunică serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor pentru anularea înregistrării.Articolul 950Rectificarea datei morţiiLa cererea oricărei persoane interesate, urmând procedura prevăzută la art. 949, instanţa va rectifica data morţii stabilită prin hotărâre, dacă se va dovedi că nu a fost cu putinţă ca moartea să se fi produs la acea dată.Articolul 951Notarea cererii în cartea funciarăCând se cere rectificarea sau constatarea nulităţii hotărârii declarative de moarte şi în patrimoniul persoanei a cărei moarte a fost declarată există bunuri imobile, instanţa, din oficiu, va dispune notarea cererii în cartea funciară.Titlul IV Măsuri asigurătorii şi provizoriiCapitolul I Sechestrul asigurătorSecţiunea 1 Dispoziţii generaleArticolul 952NoţiuneSechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/şi imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terţ în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.Articolul 953Condiţii de înfiinţare(1)Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.(2)Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.(3)Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar şi atunci când creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1) şi să depună o cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.Articolul 954Procedura de soluţionare(1)Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă. Creditorul nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se înfiinţeze sechestrul.(2)Instanţa va decide de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, stabilind suma până la care se încuviinţează sechestrul, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta.(3)Încheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru se comunică creditorului de îndată de către instanţă, iar debitorului de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii. Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor.(4)Dispoziţiile art. 999 alin. (4) se aplică atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea apelului.Articolul 955Executarea măsurii(1)Măsura sechestrului asigurător se duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor prezentului cod cu privire la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, fără a mai cere vreo autorizare sau încuviinţare în acest sens. Dispoziţiile art. 665 rămân aplicabile.La data de 04-02-2016 Alin. (1) al art. 955 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.
(2)În cazul bunurilor mobile, executorul se va deplasa, în cel mai scurt timp posibil, la locul unde se află bunurile asupra cărora se va aplica sechestrul. Executorul judecătoresc va aplica sechestrul asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanţei. În toate cazurile, sechestrul asigurător se va aplica fără somaţie ori înştiinţare prealabilă a debitorului.(3)Sechestrul asigurător înfiinţat asupra unui bun supus unor formalităţi de publicitate se va înscrie de îndată în cartea funciară, registrul comerţului, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sau în alte registre publice, după caz. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv.(4)Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie la executare.Articolul 956Desfiinţarea de drept a sechestrului asigurătorNedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător. Aceasta se constată prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.Articolul 957Ridicarea sechestrului asigurător(1)Dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 954 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.(2)De asemenea, în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor. Dispoziţiile art. 955 se aplică în mod corespunzător.Articolul 958Valorificarea bunurilor sechestrateValorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decât după ce creditorul a obţinut titlul executoriu.Articolul 959Dispoziţii specialeÎn toate cazurile în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul, dispoziţiile art. 954 şi 957 aplicându-se în mod corespunzător.Secţiunea a 2-a Dispoziţii speciale privind sechestrul asigurător al navelor civileArticolul 960Dreptul de a sechestra o navă civilăCreditorul poate solicita înfiinţarea sechestrului asigurător asupra unei nave, în condiţiile dispoziţiilor prezentei secţiuni, precum şi ale secţiunii 1 a prezentului capitol care se aplică în mod corespunzător, cu respectarea convenţiilor internaţionale asupra sechestrului navelor, la care România este parte.Articolul 961Înfiinţarea sechestrului. Condiţii(1)În cazuri urgente, cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător asupra unei nave se poate face chiar şi înaintea introducerii acţiunii de fond. În acest caz, creditorul care a obţinut instituirea sechestrului asigurător este obligat să introducă acţiunea la instanţa competentă sau să iniţieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral într-un termen de cel mult 20 de zile de la data încuviinţării măsurii asigurătorii.(2)Cererea de sechestru se judecă de urgenţă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Încheierea este executorie şi este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare.(3)Neintroducerea acţiunii în termenul prevăzut la alin. (1) atrage desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător. Aceasta se constată prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor.Articolul 962Instanţa competentăCompetenţa de soluţionare a cererii de sechestru asigurător asupra unei nave aparţine tribunalului locului unde se află nava, indiferent de instanţa la care s-a introdus sau urmează a fi introdusă acţiunea de fond.Articolul 963Interdicţia sechestrului(1)Nava gata de plecare nu poate fi pusă sub sechestru asigurător.(2)Nava se consideră că este gata de plecare din momentul în care comandantul are la bord certificatele, toate documentele navei, precum şi permisul de plecare, predate comandantului de căpitănia portului.Articolul 964Autorizarea efectuării de călătorii(1)După încuviinţarea sechestrului asigurător, la cererea creditorului care are un privilegiu asupra unei nave, a unui coproprietar al navei sau chiar a debitorului, instanţa care a dispus măsura asigurătorie poate ordona ca nava să întreprindă una sau mai multe călătorii, stabilind în acelaşi timp toate măsurile preventive care, după împrejurări, ar fi necesare.(2)Dispoziţiile art. 961 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(3)Nava poate pleca numai după transcrierea încheierii de încuviinţare în registrele autorităţii maritime respective şi înscrierea menţiunii corespunzătoare în actul de naţionalitate.(4)Cheltuielile necesare pentru efectuarea călătoriei se vor avansa de cel care a solicitat aceasta.(5)Navlul pentru călătoriile autorizate de instanţă, după ce mai întâi se vor scădea cheltuielile prevăzute la alin. (4), va putea fi adăugat la preţul vânzării.Articolul 965Strămutarea sechestrului(1)Pentru motive temeinic justificate, la cererea debitorului sau, după caz, a creditorului, instanţa care a dispus sechestrul asigurător poate încuviinţa schimbarea navei sechestrate cu alta.(2)Dispoziţiile art. 961 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.Articolul 966Sechestrarea mărfurilorCreditorul posesorului legitim al conosamentului poate proceda la sechestrarea mărfurilor reprezentate în conosament, aflate la bordul unei nave. Dacă nu se solicită deopotrivă şi sechestrarea navei, creditorul va trebui să ceară şi descărcarea mărfii.Articolul 967Executarea sechestrului(1)Măsura sechestrului asigurător se aduce la îndeplinire prin imobilizarea navei de către căpitănia portului unde aceasta se află. În acest caz, căpitănia portului nu va elibera documentele necesare navigaţiei şi nu va admite plecarea navei din port sau radă.(2)Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie la executare la tribunalul locului unde se află nava.Articolul 968Măsuri urgentePentru asigurarea traficului portuar şi a siguranţei civile pe durata imobilizării navei, instanţa arătată la art. 962 va putea dispune, pe calea ordonanţei preşedinţiale, măsuri urgente, dispoziţiile art. 997 şi următoarele aplicându-se în mod corespunzător.Articolul 969Oprirea temporară a plecării naveiOprirea temporară a plecării navei, în absenţa unei hotărâri judecătoreşti, se poate dispune de căpitănia portului în condiţiile legii speciale.Capitolul II Poprirea asigurătorieArticolul 970Obiectul popririi asigurătoriiPoprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art. 953.Articolul 971Reguli aplicabile(1)Soluţionarea cererii, executarea măsurii, desfiinţarea şi ridicarea popririi asigurătorii se vor efectua potrivit dispoziţiilor art. 954-959, care se aplică în mod corespunzător.(2)În cererea de poprire bancară creditorul nu este dator să individualizeze terţii popriţi cu privire la care solicită să se înfiinţeze poprirea.Capitolul III Sechestrul judiciarArticolul 972NoţiuneSechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condiţiile legii, a altor bunuri, prin încredinţarea pazei acestora unui administrator-sechestru desemnat potrivit art. 976.Articolul 973Condiţii de înfiinţare(1)Ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa de judecată va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.(2)Se va putea, de asemenea, încuviinţa sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:a) asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;b) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual;c) asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice de bănuială că debitorul se va sustrage de la eventuala urmărire silită ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.(3)În cazul prevăzut la alin. (2), partea care a obţinut instituirea sechestrului judiciar este obligată să introducă acţiunea la instanţa competentă, să iniţieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral sau să solicite punerea în executare a titlului executoriu, într-un termen de cel mult 20 de zile de la data încuviinţării măsurii asigurătorii.(4)Nerespectarea dispoziţiilor alin. (3) atrage desfiinţarea de drept a sechestrului judiciar. Aceasta se constată prin încheiere definitivă dată fără citarea părţilor.Articolul 974Instanţa competentăCererea pentru înfiinţarea sechestrului judiciar se va adresa instanţei învestite cu judecarea acţiunii principale în cazul prevăzut la art. 973 alin. (1), respectiv instanţei în circumscripţia căreia se află bunul în cazurile prevăzute la art. 973 alin. (2).Articolul 975Procedura de înfiinţare(1)Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor.(2)În caz de admitere, instanţa va putea să îl oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, dispoziţiile art. 956 aplicându-se în mod corespunzător.(3)În cazul bunurilor imobile se va proceda şi la înscrierea în cartea funciară potrivit art. 955 alin. (3).(4)Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Dispoziţiile art. 954 alin. (4) şi cele ale art. 959 se aplică în mod corespunzător.Articolul 976Administratorul-sechestru(1)Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc, sesizat de partea interesată, se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru şi îl va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat măsura.(2)Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va încasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plăti datorii cu caracter curent, precum şi pe cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, cu autorizarea prealabilă a instanţei care l-a numit, administratorul-sechestru va putea să înstrăineze bunul în cazul în care acesta nu poate fi conservat sau dacă, dintr-un alt motiv, măsura înstrăinării este vădit necesară şi, dacă a fost în prealabil autorizat, el va putea sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru.(3)Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deţinătorul, instanţa va fixa, pentru activitatea prestată, o sumă drept remuneraţie, stabilind totodată şi modalităţile de plată.Articolul 977Administratorul provizoriuÎn cazuri urgente, instanţa va putea numi, prin încheiere definitivă dată fără citarea părţilor, un administrator provizoriu până la soluţionarea cererii de sechestru judiciar.Capitolul IV Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectualăArticolul 978Domeniu de aplicare(1)Dispoziţiile prezentului capitol reglementează măsurile provizorii necesare pentru apărarea drepturilor de proprietate intelectuală, indiferent de conţinutul lor, patrimonial sau nepatrimonial, şi indiferent de izvorul acestora.(2)Măsurile provizorii necesare pentru protecţia altor drepturi nepatrimoniale sunt prevăzute la art. 255 din Codul civil.Articolul 979Măsuri provizorii(1)Dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate intelectuală cu consimţământul titularului face dovada credibilă că drepturile sale de proprietate intelectuală fac obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii.(2)Instanţa judecătorească poate să dispună în special:a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.(3)În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanţa judecătorească nu poate să dispună încetarea cu titlu provizoriu a acţiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acţiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75 din Codul civil, şi dacă măsura luată de instanţă nu apare ca fiind disproporţionată în raport cu prejudiciile cauzate. Dispoziţiile art. 253 alin. (2) din Codul civil rămân aplicabile.(4)Instanţa soluţionează cererea potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care cererea este formulată înainte de introducerea acţiunii de fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa şi termenul în care acţiunea de fond trebuie să fie introdusă, sub sancţiunea încetării de drept a acelei măsuri. Dispoziţiile alin. (6) sunt aplicabile.(5)Dacă măsurile luate sunt de natură să producă un prejudiciu părţii adverse, instanţa îl poate obliga pe reclamant să dea o cauţiune în cuantumul fixat de aceasta, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii dispuse.(6)Măsurile luate potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(4) anterior introducerii acţiunii în justiţie pentru apărarea dreptului încălcat încetează de drept dacă reclamantul nu a sesizat instanţa în termenul fixat de aceasta, dar nu mai târziu de 30 de zile de la luarea acestora.(7)Reclamantul este ţinut să repare, la cererea părţii interesate, prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii luate, dacă acţiunea de fond este respinsă ca neîntemeiată. Cu toate acestea, dacă reclamantul nu a fost în culpă ori a avut o culpă uşoară, instanţa, în raport cu circumstanţele concrete, poate fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducerea acestora.(8)Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanţa va dispune eliberarea cauţiunii, la cererea reclamantului, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Cererea se judecă potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care pârâtul se opune la eliberarea cauţiunii, instanţa va fixa un termen în vederea introducerii acţiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauţiune.Titlul V Procedura partajului judiciarArticolul 980Reguli aplicabileJudecarea oricărei cereri de partaj privind bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comună se face după procedura prevăzută în prezentul titlu, cu excepţia cazurilor în care legea prevede o altă procedură.Articolul 981Cuprinsul cereriiReclamantul este obligat să arate în cerere, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 194, persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum şi persoana care le deţine sau le administrează.Articolul 982Declaraţiile părţilorLa primul termen de judecată, dacă părţile sunt prezente, instanţa le va lua declaraţie cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului şi va lua act, când este cazul, de recunoaşterile şi acordul lor cu privire la existenţa bunurilor, locul unde se află şi valoarea acestora.Articolul 983Rolul activ al instanţei. Înţelegerile dintre părţi(1)În tot cursul procesului, instanţa va stărui ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială.(2) Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî potrivit înţelegerii lor. Împărţeala se poate face prin bună învoială şi dacă printre cei interesaţi se află minori, persoane care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori dispăruţi, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.La data de 18-08-2022 Alineatul (2) din Articolul 983 , Titlul V , Cartea a VI-a a fost modificat de Punctul 35, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
(3)În cazul în care înţelegerea priveşte numai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, continuând procesul pentru celelalte bunuri.(4)Dispoziţiile art. 438-441 sunt aplicabile.Articolul 984Partajul judiciar(1)Dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.(2)Instanţa va face împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.Articolul 985Încheierea de admitere în principiu(1)Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele prevăzute la art. 984, întocmind în mod corespunzător minuta.(2)Dacă, în condiţiile legii, s-au formulat şi alte cereri în legătură cu partajul şi de a căror soluţionare depinde efectuarea acestuia, precum cererea de reducţiune a liberalităţilor excesive, cererea de raport al donaţiilor şi altele asemenea, prin încheierea arătată la alin. (1) instanţa se va pronunţa şi cu privire la aceste cereri.(3)Prin aceeaşi încheiere, instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. Raportul de expertiză va arăta valoarea bunurilor şi criteriile avute în vedere la stabilirea acestei valori, va indica dacă bunurile sunt comod partajabile în natură şi în ce mod, propunând, la solicitarea instanţei, loturile ce urmează a fi atribuite.Articolul 986Încheierea de admitere în principiu suplimentarăÎn cazul în care, după pronunţarea încheierii prevăzute la art. 985, dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală, se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărţelii, fără ca privitor la aceşti coproprietari sau la acele bunuri să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da, cu citarea părţilor, o nouă încheiere, care va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise. În aceleaşi condiţii, instanţa poate, cu consimţământul tuturor coproprietarilor, să elimine un bun care a fost cuprins din eroare în masa de împărţit.Articolul 987Căile de atac împotriva unor încheieriÎncheierile prevăzute la art. 985 alin. (1) şi art. 986 pot fi atacate numai cu apel odată cu fondul.Articolul 988Criteriile partajuluiLa formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.Articolul 989Atribuirea provizorie(1)În cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 988. Prin încheiere, ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele ce corespund cotelor-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.(2)Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui acestuia bunul.(3)În cazul în care coproprietarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol.Articolul 990Atribuirea definitivăLa cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească.Articolul 991Vânzarea bunului(1)În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.(2)Dacă părţile sunt de acord ca vânzarea să se facă prin bună învoială, instanţa va stabili şi termenul la care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, în afară de cazul în care părţile sunt de acord cu majorarea lui.(3)În cazul în care vreuna dintre părţi nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau dacă această vânzare nu s-a realizat în termenul stabilit potrivit alin. (2), instanţa, prin încheiere dată cu citarea părţilor, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.(4)Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apel, în termen de 15 zile de la pronunţare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului.Articolul 992Procedura vânzării la licitaţie(1)După rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către un executor judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaţie publică.(2)Executorul va fixa termenul de licitaţie, care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, şi va înştiinţa coproprietarii despre data, ora şi locul vânzării.(3)Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile, executorul va întocmi şi afişa publicaţia de vânzare, cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen.(4)În cazul vânzării unui bun imobil, executorul va întocmi şi afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie.(5)Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preţ oferit de participanţii la licitaţie. De asemenea, ei pot conveni ca vânzarea să nu se facă sub un anumit preţ.(6)Dispoziţiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile prezentului cod privitoare la vânzarea la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile prevăzute în materia executării silite.Articolul 993Bunurile nesupuse vânzăriiLa cererea uneia dintre părţi, instanţa poate proceda la împărţeala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art. 991.Articolul 994Soluţionarea cererii de partaj(1)În toate cazurile, asupra cererii de partaj instanţa se va pronunţa prin hotărâre.(2)Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi cele rezultate din vânzare vor fi împărţite de instanţă potrivit dreptului fiecărui coproprietar.(3)În cazul în care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege, instanţa va hotărî închiderea dosarului. Dacă se introduce o nouă cerere de partaj, încheierile de admitere în principiu prevăzute la art. 985 şi 986 nu au autoritate de lucru judecat.Articolul 995Hotărârea de partaj(1)Hotărârea de partaj are efect constitutiv.(2)Odată rămasă definitivă, hotărârea de partaj constituie titlu executoriu şi poate fi pusă în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanţa nu a dispus în mod expres această predare.(3)Hotărârea de partaj este supusă numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra cererii principale. Acelaşi este şi termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar dacă se atacă numai soluţia dată asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la art. 988 nu poate fi cenzurată pe calea recursului.(4)Executarea cu privire la bunurile împărţite poate fi cerută în termenul de prescripţie de 10 ani prevăzut la art. 706.Articolul 996Revendicarea bunurilor atribuite(1)În cazul în care părţile declară în mod expres că nu solicită predarea bunurilor, hotărârea de partaj nu este susceptibilă de executare silită.(2)Pentru a intra în posesia bunurilor atribuite şi a căror predare i-a fost refuzată de ceilalţi coproprietari, partea interesată va trebui să exercite acţiunea în revendicare.Titlul VI Procedura ordonanţei preşedinţialeArticolul 997Condiţii de admisibilitate(1)Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.NotăDecizie de admitere: RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) şi art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanţei preşedinţiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea şi suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.(2)Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.(3)La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.(4)Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.(5)Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.Notă
Decizie de admitere: HP nr. 27/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 536 din 23 iunie 2020:
În aplicarea dispoziţiilor art. 997 din Codul de procedură civilă şi art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că procedura ordonanţei preşedinţiale nu este admisibilă în materia suspendării executării unei garanţii de bună execuţie aferente unui contract de achiziţie publică.Articolul 998Instanţa competentăCererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.Articolul 999Procedura de soluţionare(1)În vederea judecării cererii, părţile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc. Întâmpinarea nu este obligatorie.(2)Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor. În caz de urgenţă deosebită, ordonanţa va putea fi dată chiar în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor.(3)Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat. Dispoziţiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.(4)Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.Articolul 1.000Calea de atac(1)Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.(2)Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.(3)Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 999 alin. (4) sunt aplicabile.(4)În toate cazurile în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul, dispoziţiile alin. (1)-(3) aplicându-se în mod corespunzător.(5)Împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie la executare.Articolul 1.001Transformarea cereriiLa solicitarea reclamantului, până la închiderea dezbaterilor la prima instanţă, cererea de ordonanţă preşedinţială va putea fi transformată într-o cerere de drept comun, situaţie în care pârâtul va fi încunoştinţat şi citat în mod expres cu această menţiune.Articolul 1.002Autoritatea de lucru judecat(1)Ordonanţa preşedinţială are autoritate de lucru judecat faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.(2)Ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului.(3)Hotărârea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanţă preşedinţială.Titlul VII Cererile posesoriiArticolul 1.003Condiţii de admisibilitateCererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul civil.Articolul 1.004Judecata şi căile de atac(1)Cererile posesorii se judecă de urgenţă şi cu precădere.(2)Sunt inadmisibile cererea reconvenţională şi orice alte cereri prin care se solicită protecţia unui drept în legătură cu bunul în litigiu.(3)Hotărârea dată asupra cererii posesorii este supusă numai apelului.Articolul 1.005Autoritatea lucrului judecat(1)Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleaşi părţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului.(2)Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o acţiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară în legătură cu acelaşi bun.Titlul VIII Procedura ofertei de plată şi consemnaţiuniiArticolul 1.006Domeniu de aplicareCând creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează.Articolul 1.007Procedura ofertei reale(1)În scopul prevăzut la art. 1.006, debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află domiciliul ori sediul creditorului sau domiciliul ales al acestuia, o somaţie, prin care este invitat să primească prestaţia datorată.(2)În acea somaţie se vor arăta locul, data şi ora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fie predat creditorului.Articolul 1.008Acceptarea ofertei realeÎn cazul în care creditorul primeşte suma sau bunul oferit, debitorul este liberat de obligaţia sa. Executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale.Articolul 1.009Consemnarea sumei sau a bunului(1)Dacă creditorul nu se prezintă sau refuză să primească suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia proces-verbal în care va consemna aceste împrejurări.(2)În cazul prevăzut la alin. (1), debitorul, spre a se libera de datorie, va putea să consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa de consemnare se va depune la executorul judecătoresc care a trimis somaţia. Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care urmează a se face consemnarea şi nu poate fi condiţionată de existenţa acordului creditorului. Consemnarea bunurilor se face în condiţiile prevăzute de lege.(3)Consemnarea va fi precedată de o nouă somaţie adresată creditorului în care se vor arăta ziua şi ora, cât şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune.Articolul 1.010Anularea ofertei reale, urmată de consemnaţiune(1)După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-o încheiere dată fără citarea părţilor, efectuarea plăţii şi liberarea debitorului. Încheierea se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia.(2)În termen de 15 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la alin. (1), creditorul va putea cere anularea acesteia pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă ale ofertei de plată şi consemnaţiunii, la judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut consemnarea. Hotărârea poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.(3)Debitorul este considerat liberat la data consemnării plăţii, în afară de cazul în care se anulează oferta de plată şi consemnaţiunea.Articolul 1.011Oferta de plată în faţa instanţei(1)Oferta de plată poate fi făcută şi în timpul procesului, în faţa oricărei instanţe, în orice stadiu al judecăţii. În acest caz, prin încheiere, creditorul este pus în întârziere să primească suma sau, după caz, bunul. Dacă creditorul este prezent şi primeşte prestaţia datorată, liberarea debitorului se va constata prin încheiere.(2)În cazul în care creditorul lipseşte sau refuză primirea prestaţiei, debitorul va proceda la consemnare conform dispoziţiilor art. 1.009 alin. (2), iar recipisa de consemnare va fi pusă la dispoziţia instanţei, care, prin încheiere, va constata liberarea debitorului.(3)Încheierile prevăzute la alin. (1) şi (2) se atacă numai odată cu fondul, cu excepţia celor date în recurs, care sunt definitive.Articolul 1.012Radierea ipotecilorÎn baza procesului-verbal întocmit în condiţiile art. 1.008 ori a încheierii emise în condiţiile art. 1.010 sau 1.011, cel interesat va putea cere radierea din cartea funciară sau din alte registre publice a drepturilor de ipotecă constituite în vederea garantării creanţei stinse în condiţiile prezentului titlu.Articolul 1.013Incidenţa dispoziţiilor Codului civilDispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului civil privitoare la plată, precum şi cu cele referitoare la ofertele de plată şi consemnaţiuni.Titlul IX Procedura ordonanţei de platăArticolul 1.014Domeniu de aplicare(1)Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.(2)Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă.(3)Prin autoritate contractantă, în sensul alin. (1), se înţelege:a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acţionează la nivel central, regional sau local;b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, şi care se află în cel puţin una dintre următoarele situaţii:(i) este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);(ii) se află în subordinea sau este supus controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a);(iii) în componenţa consiliului de administraţie ori, după caz, a consiliului de supraveghere şi directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);c) orice asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).Articolul 1.015Comunicarea somaţiei(1)Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.(2)Această somaţie întrerupe prescripţia extinctivă potrivit dispoziţiilor art. 2.540 din Codul civil, care se aplică în mod corespunzător.Articolul 1.016Instanţa competentăDacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.Articolul 1.017Cuprinsul cererii(1)Cererea privind ordonanţa de plată va cuprinde:a) numele şi prenumele, precum şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;b) numele şi prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar;c) suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei;d) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;e) semnătura creditorului.(2)La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1.015 alin. (1) se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.(3)Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă.Articolul 1.018Determinarea dobânzii(1)Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Rata de referinţă a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.(2)Creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.Articolul 1.019Citarea părţilor. Întâmpinarea(1)Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 10 zile înaintea termenului de judecată.(2)La citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor.(3)În citaţie se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se menţiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.(4)Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei.Articolul 1.020Declaraţiile părţilor. Stingerea litigiului(1)În cazul în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate, instanţa ia act de această împrejurare printr-o încheiere definitivă, prin care se dispune închiderea dosarului.(2)Când creditorul şi debitorul ajung la o înţelegere asupra plăţii, instanţa ia act de aceasta, pronunţând o hotărâre de expedient, potrivit art. 438.(3)Hotărârea de expedient este definitivă şi constituie titlu executoriu.Articolul 1.021Contestarea creanţei(1)Dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.(2)Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.(3)În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.Articolul 1.022Emiterea ordonanţei(1)În cazul în care instanţa, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum şi a declaraţiilor părţilor, constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.(2)Dacă instanţa, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanţa de plată numai pentru această parte, stabilind şi termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei.(3)Termenul de plată prevăzut la alin. (1) şi (2) nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.(4)În cazul creanţelor reprezentând obligaţii de plată a cotelor din cheltuielile comune faţă de asociaţiile de proprietari, precum şi a cheltuielilor de întreţinere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafeţelor locative pe care le folosesc ca locuinţe, instanţa, la cererea debitorului, va putea, prin excepţie de la dispoziţiile alin. (3), să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eşalonarea plăţii, ţinând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce priveşte posibilităţile efective de plată.(5)Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, potrivit legii.Articolul 1.023Durata procedurii(1)În cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, ordonanţa de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.(2)Nu intră în calculul termenului prevăzut la alin. (1) perioada necesară pentru comunicarea actelor de procedură şi întârzierea cauzată de creditor, inclusiv ca urmare a modificării sau completării cererii.Articolul 1.024Cererea în anulare(1)Împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) şi (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.(2)Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).(3)Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul, cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată. Dispoziţiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.(4)Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători.(5)Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.(6)Dacă instanţa învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, în tot sau, după caz, în parte, pronunţând o hotărâre definitivă. Prevederile art. 1.021 alin. (3) şi ale art. 1.022 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(7)În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, va pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanţa de plată, dispoziţiile art. 1.022 aplicându-se în mod corespunzător.(8)Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă.Articolul 1.025Titlul executoriu(1)Ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare. Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare. Dispoziţiile art. 637 rămân aplicabile.(2)Împotriva executării silite a ordonanţei de plată partea interesată poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât neregularităţi privind procedura de executare, precum şi cauze de stingere a obligaţiei ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanţei de plată.Titlul X Procedura cu privire la cererile de valoare redusăArticolul 1.026Domeniu de aplicare(1)Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 14/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 333 din 20 aprilie 2023.(2)Prezentul titlu nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.(3)De asemenea, prezenta procedură nu se aplică cererilor referitoare la:a) starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;c) moştenire;d) insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare;e) asigurări sociale;f) dreptul muncii;g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani;h) arbitraj;i) atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.Articolul 1.027Caracterul alternativ(1)Reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu şi procedura de drept comun.(2)Dacă a sesizat instanţa cu o cerere redactată potrivit art. 194, aceasta va fi soluţionată potrivit procedurii de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul, cel mai târziu la primul termen de judecată, solicită în mod expres aplicarea procedurii speciale.(3)Atunci când cererea nu poate fi soluţionată potrivit dispoziţiilor prevăzute de prezentul titlu, instanţa judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu îşi retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.Notă
Decizie de respingere: HP nr. 14/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 333 din 20 aprilie 2023.Articolul 1.028Instanţa competentă(1)Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei.(2)Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.Articolul 1.029Declanşarea procedurii(1)Reclamantul declanşează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere şi depunerea sau trimiterea acestuia la instanţa competentă, prin poştă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia.(2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei şi conţine rubrici care permit identificarea părţilor, valoarea pretenţiei, indicarea probelor şi alte elemente necesare soluţionării cauzei.(3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit şi copii de pe înscrisurile de care reclamantul înţelege să se folosească.(4)În cazul în care informaţiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanţa îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informaţii sau înscrisuri suplimentare. Instanţa va folosi în acest scop un formular-tip, care va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.(5)În cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit de instanţă, cererea se va anula.Articolul 1.030Desfăşurarea procedurii(1)Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă şi se desfăşoară în întregul ei în camera de consiliu.(2)Instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părţi. Instanţa poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ţinând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris şi nu poate fi atacat separat.(3)După primirea formularului de cerere completat corect, instanţa va trimite de îndată pârâtului formularul de răspuns, însoţit de o copie a formularului de cerere şi de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant.(4)În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), pârâtul va depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum şi copii de pe înscrisurile de care înţelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.(5)Instanţa va comunica de îndată reclamantului copii de pe răspunsul pârâtului, cererea reconvenţională, dacă este cazul, precum şi de pe înscrisurile depuse de pârât.(6)Dacă pârâtul a formulat cerere reconvenţională, reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, va depune sau va trimite formularul de răspuns completat corespunzător ori va răspunde prin orice alt mijloc.(7)Cererea reconvenţională care nu poate fi soluţionată în cadrul prezentei proceduri întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 1.026 va fi disjunsă şi judecată potrivit dreptului comun.(8)Instanţa poate solicita părţilor să furnizeze mai multe informaţii în termenul pe care îl va stabili în acest scop, care nu poate depăşi 30 de zile de la primirea răspunsului pârâtului sau, după caz, al reclamantului.(9)Instanţa poate încuviinţa şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de părţi. Nu vor fi însă încuviinţate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenţionale.(10)În cazul în care instanţa a fixat un termen pentru înfăţişarea părţilor, acestea trebuie citate.(11)Ori de câte ori instanţa stabileşte un termen în vederea îndeplinirii unui act de procedură, va înştiinţa partea interesată de consecinţele nerespectării acestuia.Articolul 1.031Soluţionarea cererii(1)Instanţa va pronunţa şi redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală.(2)În cazul în care nu se primeşte niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.030 alin. (4), (6) sau (8), instanţa se va pronunţa cu privire la cererea principală sau la cererea reconvenţională în raport cu actele aflate la dosar.(3)Hotărârea primei instanţe este executorie de drept.Articolul 1.032Cheltuieli de judecată(1)Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată.(2)Cu toate acestea, instanţa nu va acorda părţii care a câştigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporţionată în raport cu valoarea cererii.Articolul 1.033Căi de atac(1)Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare.(2)Pentru motive temeinice, instanţa de apel poate să suspende executarea silită, însă numai dacă se consemnează o cauţiune de 10% din valoarea contestată.(3)Hotărârea instanţei de apel se comunică părţilor şi este definitivă.Titlul XI Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără dreptCapitolul I Dispoziţii generaleArticolul 1.034Domeniu de aplicare(1)Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foştii locatari sau alte persoane.(2)În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul înţeles:a) locaţiune - orice locaţiune scrisă sau verbală, incluzând şi sublocaţiunea;b) locatar - locatarul principal, chiriaş sau arendaş, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului;c) locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul şi dobânditorul imobilului;d) imobil - construcţia, terenul cu sau fără construcţii, împreună cu accesoriile acestora;e) ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduinţa proprietarului;f) proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.Articolul 1.035Caracterul facultativ al procedurii(1)Reclamantul are alegerea între procedura reglementată de prezentul titlu şi procedura de drept comun.(2)De asemenea, dispoziţiile prezentului titlu nu aduc nicio atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despăgubiri şi nici altor drepturi născute în temeiul contractului sau al legii, după caz.(3)În cazul arătat la alin. (2), pentru realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor izvorând din contract, precum şi a celor prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile în materie, partea interesată, sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 1.042 alin. (4), va putea proceda, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la ordonanţa de plată sau celor privind soluţionarea cererilor cu valoare redusă ori la sesizarea instanţei competente, în condiţiile dreptului comun.Articolul 1.036Instanţa competentăCererile formulate în temeiul prezentului titlu sunt de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află situat imobilul ocupat fără drept ori, după caz, închiriat sau arendat, chiar dacă locatarul a părăsit imobilul sau contractul a încetat.Articolul 1.037Citarea şi comunicarea actelor procedurale(1)Locatarul şi ocupantul imobilului sunt socotiţi ca având domiciliul lor obligatoriu la imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept.(2)Dacă imobilul este închis, toate notificările, citaţiile şi celelalte acte de procedură emise potrivit dispoziţiilor prezentului titlu vor fi afişate la uşa imobilului.Articolul 1.038Încetarea locaţiunii. Notificarea locatarului(1)Atunci când dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins ca urmare a încetării locaţiunii prin expirarea termenului, prin acţiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a arenzii, precum şi din orice altă cauză şi locatorul doreşte să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin intermediul executorului judecătoresc, punându-i în vedere să elibereze şi să-i predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării notificării.(2)Dacă locaţiunea este pe durată nedeterminată, denunţarea cerută de lege pentru încetarea contractului va fi considerată şi notificare de evacuare a imobilului, în condiţiile prezentului articol.(3)Când locaţiunea este pe durată determinată, notificarea de evacuare a imobilului trebuie făcută cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului, dacă prin lege nu se prevede altfel.(4)Locatarul poate renunţa la notificarea prevăzută în prezentul articol prin act scris cuprinzând recunoaşterea dreptului locatorului de a recurge imediat la procedura prevăzută la cap. II din prezentul titlu, dacă locaţiunea încetează din orice motive, iar dreptul locatarului este socotit stins.Articolul 1.039Notificarea ocupantuluiAtunci când proprietarul unui imobil doreşte să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.Capitolul II Procedura de evacuareArticolul 1.040Evacuarea voluntară(1)Dacă locatarul sau ocupantul care a fost notificat în condiţiile prezentului titlu a părăsit imobilul, locatorul sau proprietarul poate intra în posesia acestuia, de drept, fără nicio procedură judiciară de evacuare. În caz contrar, sunt incidente dispoziţiile prezentului capitol.(2)Se prezumă că imobilul este părăsit în caz de încetare a activităţii economice ori de încetare a folosirii imobilului de către locatar sau ocupant ori de către persoanele aflate sub controlul lor, precum şi în cazul returnării cheilor imobilului, ridicării echipamentelor, mărfurilor sau altor bunuri mobile din imobil.Articolul 1.041Sesizarea instanţeiDacă locatarul sau ocupantul notificat în condiţiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunţat la dreptul său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanţei să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.Articolul 1.042Procedura de judecată. Calea de atac(1)Cererea de evacuare se judecă cu citarea părţilor, în afară de cazul în care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicită în baza unui contract care constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii.(2)Cererea de evacuare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părţilor.(3)Întâmpinarea nu este obligatorie.(4)Dacă s-a solicitat şi plata chiriei ori a arenzii exigibile, instanţa, cu citarea părţilor, va putea dispune odată cu evacuarea şi obligarea pârâtului la plata acestora, inclusiv a sumelor devenite exigibile în cursul judecăţii.(5)Hotărârea de evacuare este executorie şi poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, sau de la comunicare, când s-a dat fără citarea lor.Articolul 1.043Apărările pârâtului în cazul judecării cu citare(1)Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.(2)Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.Articolul 1.044Contestaţia la executareÎmpotriva executării hotărârii de evacuare cei interesaţi pot introduce contestaţie la executare, în condiţiile legii.Articolul 1.045Suspendarea executării(1)Executarea hotărârii de evacuare nu va putea fi suspendată. Cu toate acestea, în cazul evacuării pentru neplata chiriei sau a arenzii se va putea dispune suspendarea executării hotărârii în cadrul contestaţiei la executare sau a apelului exercitat de către pârât numai dacă acesta consemnează în numerar, la dispoziţia creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat, suma stabilită pentru asigurarea ratelor de chirie sau arendă datorate până la data cererii de suspendare, precum şi cea aferentă ratelor de chirie sau arendă ce ar deveni exigibile în cursul judecăţii procesului.(2)Suspendarea încetează de drept dacă, la expirarea termenului pentru care chiria sau arenda a fost astfel acoperită, debitorul nu cere şi nu depune suma ce se va fixa de instanţa de executare pentru acoperirea unor noi rate, în condiţiile prevăzute la alin. (1).Capitolul III Dispoziţii specialeArticolul 1.046Încetarea abuzului de folosinţă(1)Dacă locatarul, nerespectând obligaţiile ce îi revin privind folosirea normală, cu prudenţă şi diligenţă, a imobilului închiriat ori arendat, întrebuinţează imobilul în alt scop decât cel prevăzut în contract, îi modifică structura stabilită prin construcţie, îi produce stricăciuni ori săvârşeşte orice alte abuzuri de folosinţă, el va putea fi obligat, prin ordonanţă preşedinţială, dată cu citarea părţilor, la încetarea acestor abuzuri şi la restabilirea situaţiei anterioare.(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru soluţionarea cererii privind încetarea oricăror abuzuri săvârşite de proprietarul care prejudiciază folosinţa normală a părţilor sau instalaţiilor aflate în proprietate comună din imobilele cu mai multe etaje sau apartamente ori care tulbură buna convieţuire în acel imobil.Articolul 1.047Efectuarea reparaţiilor. Restrângerea folosinţei. EvacuareaPrin ordonanţă preşedinţială, dată cu citarea părţilor, locatarul sau, când este cazul, sublocatarul poate fi obligat la efectuarea reparaţiilor necesare ce îi revin potrivit legii, precum şi la restrângerea folosinţei spaţiului închiriat ori chiar la evacuarea din acest spaţiu dacă aceste măsuri se justifică pentru efectuarea reparaţiilor ori lucrărilor prevăzute de lege în sarcina locatorului.Articolul 1.048Examinarea imobiluluiDispoziţiile art. 1.047 se aplică şi în cazul obligării locatarului sau, după caz, a sublocatarului de a permite, în condiţiile legii, examinarea imobilului deţinut în locaţiune.Articolul 1.049Cereri ale asociaţiilor de proprietariDispoziţiile art. 1.046 se aplică în mod corespunzător şi pentru soluţionarea cererii formulate de o asociaţie de proprietari împotriva proprietarilor, membri ai acesteia, în cazul în care neefectuarea reparaţiilor ce sunt în sarcina fiecărui proprietar ori a reparaţiilor sau a oricăror lucrări la părţile sau la instalaţiile aflate în coproprietatea acestora ori la spaţiile aflate în proprietate exclusivă afectează folosinţa normală a părţilor comune sau a altor spaţii locative din imobil, precum şi siguranţa locuirii în acel imobil.Titlul XII Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiuniiArticolul 1.050Domeniu de aplicareDispoziţiile prezentului titlu sunt aplicabile oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii.Articolul 1.051Instanţa competentă. Cuprinsul cererii(1)Cererea de uzucapiune se depune la judecătoria în circumscripţia căreia este situat imobilul.(2)Reclamantul va arăta în cererea de înscriere data de la care posedă imobilul sub nume de proprietar, temeiul uzucapiunii, faptul dacă imobilul posedat este sau nu înscris în cartea funciară, precum şi numele ori denumirea vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, dacă îl cunoaşte.(3)La cerere se vor anexa:a) un certificat eliberat de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, care atestă că titularul dreptului înscris în cartea funciară este decedat, precum şi data decesului sau, după caz, un certificat emis de autoritatea competentă, care atestă faptul că persoana juridică titulară a dreptului înscris în cartea funciară şi-a încetat existenţa;b) un certificat eliberat de camera notarilor publici, din care să rezulte faptul dacă moştenirea titularului înscris în cartea funciară a fost sau nu dezbătută, iar în caz afirmativ, care sunt persoanele care au cules moştenirea respectivă;c) un certificat eliberat de primăria în a cărei rază teritorială este situat imobilul, din care să rezulte că acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale;d) certificatul de rol fiscal, atunci când este cazul;e) înscrisul constatator al actului juridic pe care solicitantul şi-a întemeiat posesia, atunci când este cazul;f) documentaţia tehnică cadastrală a imobilului, realizată, pe cheltuiala celui interesat, de o persoană fizică sau juridică autorizată, potrivit legii;g) extrasul de carte funciară pentru informare, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară ori a înscrierii declaraţiei de renunţare la proprietate, precum şi a faptului dacă imobilul este sau nu grevat de sarcini, eliberat de biroul teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară; în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară în folosul altei persoane şi nici grevat de sarcini, un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt, inclusiv faptul că nu a fost alocat un număr cadastral pentru înscrierea imobilului;h) lista cuprinzând numele, prenumele şi domiciliul a cel puţin 2 martori.Articolul 1.052Procedura de judecată. Căi de atac(1)După depunerea cererii, instanţa dispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înscris în cartea funciară sau a succesorilor acestuia, dacă sunt cunoscuţi, precum şi emiterea unei somaţii şi afişarea acesteia la imobilul în litigiu, la sediul instanţei, al biroului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară şi la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul, precum şi publicarea ei în două ziare de largă răspândire, dintre care cel puţin unul de circulaţie naţională.(2)Afişele şi publicaţia vor cuprinde:a) denumirea instanţei care a emis somaţia, numărul şi data încheierii prin care s-a dispus emiterea;b) numele, prenumele sau denumirea posesorului şi domiciliul sau, după caz, sediul acestuia;c) precizarea că acesta invocă dobândirea proprietăţii sau a unui alt drept real prin uzucapiune;d) indicarea precisă a imobilului, cu adresa poştală şi, dacă este cazul, cu număr cadastral sau topografic şi a numărului de carte funciară, iar în lipsa acestora, cu precizarea vecinătăţilor;e) somaţia către toţi cei interesaţi să facă opoziţie, cu precizarea că, în caz contrar, în termen de 6 luni de la emiterea celei din urmă publicaţii se va trece la judecarea cererii.(3)Cheltuielile necesare efectuării formalităţilor de afişare şi publicare sunt în sarcina reclamantului.(4)Îndeplinirea acestor formalităţi va fi constatată într-un proces-verbal, întocmit de grefier, ce se va depune la dosarul cauzei.(5)Dacă nu s-au făcut opoziţii în termenul prevăzut la alin. (2) lit. e) sau dacă cel înscris în cartea funciară este decedat ori şi-a încetat existenţa juridică sau a renunţat la proprietate, instanţa se va pronunţa în camera de consiliu, după ascultarea reclamantului şi a martorilor şi verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii, prin încheiere.(6)Dacă s-au formulat opoziţii la cererea de uzucapiune, acestea vor fi comunicate reclamantului, pentru a formula întâmpinare potrivit dispoziţiilor de drept comun. După primirea întâmpinării se va fixa termen pentru soluţionarea cererii de înscriere, cu citarea reclamantului şi a oponenţilor, cărora li se va comunica şi câte o copie de pe cererea de înscriere şi întâmpinarea depusă de reclamant.(7)În ambele cazuri, instanţa va cerceta dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de Codul civil pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii.(8)Încheierea sau, după caz, hotărârea este supusă numai apelului.Articolul 1.053Înscrierea în cartea funciară a dreptului uzucapat(1)Reclamantul va putea cere înscrierea provizorie a dreptului ce a uzucapat, în temeiul încheierii date potrivit art. 1.052 alin. (5) sau, după caz, al hotărârii judecătoreşti, de primă instanţă, prin care s-a admis cererea de înscriere, înainte de rămânerea definitivă a acesteia. Justificarea înscrierii provizorii se va face pe baza încheierii sau, după caz, a hotărârii judecătoreşti, rămasă definitivă.(2)În toate cazurile, registratorul de carte funciară nu va putea dispune înscrierea dreptului, în temeiul uzucapiunii, dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a făcut numai o notare, se va putea dispune înscrierea dreptului, fără ca înscrierea să fie opozabilă celui care a cerut notarea.(3)Reclamantul este considerat proprietar de la data înscrierii, în condiţiile legii, în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii.Titlul XIII Procedura refacerii înscrisurilor şi hotărârilor dispăruteArticolul 1.054Refacerea dosarelor sau înscrisurilor în cauzele în curs de soluţionare(1)Dosarele sau înscrisurile privitoare la o pricină în curs de judecată, dispărute în orice mod, se pot reface de însăşi instanţa învestită cu judecarea cauzei.(2)În scopul prevăzut la alin. (1), instanţa va fixa termen, chiar din oficiu, citând părţile şi, după caz, martorii şi experţii; va cere copii de pe înscrisurile ce i-au fost trimise de autorităţi şi de care părţile s-au folosit sau de pe înscrisurile depuse de părţi, dispunând totodată să se scoată din registrele instanţei toate datele privitoare la înscrisurile ce se refac.(3)Pot servi la refacerea dosarului copiile legalizate de pe înscrisurile dispărute ce se află în posesia părţilor ori a altor persoane sau a autorităţilor.(4)Încheierea nu va putea fi atacată decât odată cu fondul.(5)Înscrisurile refăcute ţin locul originalelor, până la găsirea acestora.Articolul 1.055Refacerea hotărârilor dispărute(1)Dacă dosarul sau înscrisurile dispărute priveau o pricină în care se pronunţase o hotărâre, această hotărâre se va reface de către instanţa care a pronunţat-o, după cel de-al doilea exemplar al hotărârii păstrat la mapă, iar dacă şi acel exemplar ar fi dispărut, vor putea servi la refacere copiile legalizate de pe hotărâre, ce s-au încredinţat părţilor sau altor persoane.(2)În acest scop, instanţa va putea să dispună, din oficiu, să se facă publicaţii într-un ziar de largă răspândire, cu invitaţia ca orice posesor al unei copii de pe hotărâre să o depună la grefa instanţei care a ordonat publicaţia.(3)Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea arătată la alin. (1) şi (2), se va trece la refacerea ei de către instanţa care a pronunţat-o, potrivit dispoziţiilor art. 1.054.(4)În situaţia în care dosarul, inclusiv hotărârea, nu se pot reface nici potrivit alin. (3), iar cauza se află în apel, instanţa de apel va judeca din nou pricina în fond. Pentru judecata din nou a cauzei, părţile sunt obligate să facă dovada că între ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecării şi că acesta a fost soluţionat prin hotărâre judecătorească. Dovada se va face cu orice înscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidenţe ale instanţei judecătoreşti sau ale altor autorităţi.(5)Când procesul se află în recurs, iar dosarul, inclusiv hotărârile date în primă instanţă sau apel, nu pot fi refăcute nici potrivit alin. (3), instanţa de recurs va trimite cauza instanţei de apel pentru a proceda potrivit alin. (4).(6)Dacă în cursul judecării a fost găsită hotărârea dispărută, cererea de refacere va fi respinsă.(7)Dacă ulterior judecării cererii de refacere hotărârea dispărută a fost găsită, hotărârea refăcută potrivit prevederilor alin. (3), (4) şi (5) va fi anulată de către instanţa care a pronunţat-o.Articolul 1.056Refacerea hotărârilor definitiveDispoziţiile art. 1.054 şi 1.055 se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care se solicită refacerea unei hotărâri definitive.Titlul XIV Cauţiunea judiciarăArticolul 1.057Stabilirea cauţiunii şi depunerea ei(1)Când legea prevede darea unei cauţiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabileşte de către instanţă în condiţiile legii şi se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.(2)Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va putea depăşi suma de 10.000 lei.Articolul 1.058Depunerea în numerar sau în instrumente financiare(1)Cauţiunea se depune, de regulă, în numerar.(2)La cererea debitorului cauţiunii şi dacă partea în favoarea căreia se depune declară în mod expres că este de acord, cauţiunea va putea consta şi în instrumente financiare care pot servi ca instrumente de plată. Cu toate acestea, acordul părţii nu este necesar în cazul titlurilor emise de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale.(3)Valoarea instrumentelor financiare prevăzute la alin. (2) este aceea arătată în cuprinsul lor.Articolul 1.059Oferirea de garanţii reale(1)Sub rezerva acceptării exprese de către beneficiar, se poate oferi cauţiune şi un drept de ipotecă imobiliară sau mobiliară ori o creanţă ipotecară, dacă valoarea acesteia este cel puţin egală cu valoarea cauţiunii stabilite de instanţă, în condiţiile legii.(2)Când s-a acceptat cu titlu de cauţiune un drept de ipotecă, instanţa va dispune, din oficiu, intabularea acestuia sau, după caz, înregistrarea la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.(3)Cauţiunea care constă într-o creanţă ipotecară produce efecte din momentul înscrierii sau notării rangului în cartea funciară sau, după caz, în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Înscrierea sau, după caz, notarea se va dispune de către instanţă din oficiu.(4)Când cauţiunea nu mai este necesară, instanţa va ordona, din oficiu, radierea înscrierilor făcute.Articolul 1.060Aducerea unui garant(1)La cererea debitorului cauţiunii, instanţa poate încuviinţa, cu acordul expres al beneficiarului cauţiunii, ca în locul bunurilor arătate la art. 1.057-1.059 să fie adus un garant.(2)În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va stabili, cu citarea părţilor, un termen la care garantul să fie înfăţişat.(3)Dacă garantul este încuviinţat de instanţă, el va da în faţa acesteia ori prin înscris autentic, depus la dosarul cauzei, o declaraţie că este de acord să garanteze până la nivelul sumei stabilite de instanţă.Articolul 1.061Indisponibilizarea cauţiuniiCând cauţiunea a fost depusă în numerar sau în instrumente financiare, ea nu poate fi urmărită de creditorii depunătorului decât în măsura în care urmează a-i fi restituită acestuia. De asemenea, cauţiunea nu va putea fi urmărită nici de creditorii depozitarului.Articolul 1.062Procedura de stabilire a cauţiunii(1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va stabili de urgenţă cauţiunea.(2)Instanţa se pronunţă printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a dispus asupra cauţiunii.(3)Când există urgenţă, instanţa va putea stabili cauţiunea şi fără citarea părţilor. În acest caz, cauţiunea se va depune numai în numerar, într-un termen stabilit de instanţă. Debitorului cauţiunii îi va fi comunicată încheierea prin care cauţiunea a fost stabilită, de la data acestei comunicări începând a curge termenul pentru plata cauţiunii.(4)Nedepunerea cauţiunii în termenul prevăzut la alin. (3) atrage desfiinţarea de drept a măsurilor în legătură cu care s-a dispus stabilirea cauţiunii.Articolul 1.063Înlocuirea cauţiunii în numerarCel care a depus cauţiunea în numerar va putea cere ulterior ca, în condiţiile stabilite de prezentul titlu, suma în numerar să fie înlocuită cu alte bunuri ori prin aducerea unui garant. În acest caz, dispoziţiile art. 1.062 alin. (1) şi (2) rămân aplicabile.Articolul 1.064Restituirea cauţiunii(1)Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.(2)Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.(3)Instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. Încheierea pronunţată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă.(4)Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.Cartea a VII-a Procesul civil internaţionalArticolul 1.065Domeniul de aplicareDispoziţiile prezentei cărţi se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.Titlul I Competenţa internaţională a instanţelor româneCapitolul I Dispoziţii generaleArticolul 1.066Competenţa întemeiată pe domiciliul sau sediul pârâtului(1)Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reşedinţa obişnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii.(2)Când există mai mulţi pârâţi, instanţele române sunt competente dacă unul dintre aceştia se află în situaţia prevăzută la alin. (1), în afară de cazul când cererea a fost făcută numai cu scopul de a-l sustrage pe un pârât de la jurisdicţia domiciliului ori reşedinţei obişnuite sau, după caz, a sediului principal ori secundar situat în străinătate.(3)Instanţele române sunt de asemenea competente pentru a judeca orice cerere privind activitatea la sediul secundar al unei persoane juridice neavând sediul principal în România, când acest sediu secundar este situat în România la data introducerii cererii.Articolul 1.067Prorogarea voluntară de competenţă în favoarea instanţei române(1)Când, în materii având ca obiect drepturi de care ele dispun liber conform legii române, părţile au convenit valabil competenţa instanţelor române de a judeca litigii actuale sau eventuale privind asemenea drepturi, instanţele române sunt singurele competente.(2)Cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel, instanţa română în faţa căreia pârâtul este chemat rămâne competentă de a judeca cererea, dacă pârâtul se prezintă în faţa instanţei şi formulează apărări în fond, fără a invoca excepţia de necompetenţă, cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului în faţa primei instanţe.(3)În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa română sesizată poate respinge cererea, când din ansamblul circumstanţelor rezultă că litigiul nu prezintă nicio legătură semnificativă cu România.Articolul 1.068Alegerea forului(1)În materie patrimonială, părţile pot conveni asupra instanţei competente să judece un litigiu actual sau eventual izvorând dintr-un raport cu elemente de extraneitate. Convenţia poate fi încheiată prin înscris, telegramă, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare ce permite a-i stabili proba printr-un text. În lipsă de stipulaţie contrară, competenţa forului ales este exclusivă.(2)Alegerea instanţei este fără efect dacă ea conduce la lipsirea în mod abuziv a uneia dintre părţi de protecţia pe care i-o asigură o instanţă prevăzută de legea română. De asemenea, alegerea este fără efect când instanţa aleasă este străină, iar litigiul este de competenţa exclusivă a instanţelor române, precum şi când instanţa aleasă este română, iar litigiul este de competenţa exclusivă a unei instanţe străine.(3)Instanţa aleasă nu se poate declara necompetentă dacă:a) una dintre părţi are domiciliul/reşedinţa obişnuită, respectiv un sediu secundar în circumscripţia acestei instanţe;b) dreptul aplicabil litigiului conform dreptului internaţional privat român este legea română.Articolul 1.069Excepţia de arbitrajDacă părţile au încheiat o convenţie de arbitraj vizând un litigiu arbitrabil conform legii române, instanţa română sesizată îşi va declina competenţa, cu excepţia situaţiilor în care:a) pârâtul nu a invocat excepţia de arbitraj până la primul termen la care a fost legal citat;b) instanţa constată că respectiva convenţie de arbitraj este caducă sau inoperantă;c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit sau arbitrul unic nu poate fi desemnat din motive vădit imputabile pârâtului.Articolul 1.070For de necesitate(1)Instanţa română de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă devine competentă să soluţioneze cauza, deşi legea nu prevede competenţa instanţelor române, dacă se dovedeşte că nu este posibilă introducerea unei cereri în străinătate sau că nu se poate pretinde în mod rezonabil ca ea să fie introdusă în străinătate.(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1), dacă cererea este formulată de un cetăţean român sau apatrid domiciliat în România ori de o persoană juridică de naţionalitate română, competenţa instanţei române este obligatorie.Articolul 1.071Verificarea competenţei internaţionale(1)Instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform regulilor interne privind competenţa, iar dacă stabileşte că nu este competentă nici ea, nicio altă instanţă română, respinge cererea ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1.070. Hotărârea instanţei este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară.(2)Necompetenţa internaţională a instanţei române poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar şi direct în căile de atac. Dispoziţiile art. 1.067 rămân aplicabile.Articolul 1.072Competenţa internă(1)Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.(2)Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.Articolul 1.073Chestiuni preliminareInstanţa română sesizată judecă pe cale incidentală chestiunile care nu intră în competenţa sa, dar a căror soluţionare este necesară pentru a decide asupra cererii principale.Articolul 1.074Cereri incidentaleInstanţa competentă să judece cererea originară este, de asemenea, competentă să judece:a) cererile de intervenţie, cu excepţia cazurilor când asemenea cereri ar fi fost formulate numai pentru a-l sustrage pe intervenient de la jurisdicţia normal competentă;b) cererea reconvenţională.Articolul 1.075Măsuri provizorii, conservatorii şi de executareÎn situaţii de urgenţă, instanţa română este, de asemenea, competentă să dispună măsuri provizorii, conservatorii şi de executare privind persoane sau bunuri aflate în România la data introducerii cererii, chiar dacă, potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, ea nu ar fi competentă să judece fondul.Articolul 1.076Litispendenţa internaţională(1)Când o cerere este pendinte în faţa unei instanţe străine şi este previzibil că hotărârea străină va fi susceptibilă de recunoaştere sau de executare în România, instanţa română sesizată ulterior cu o cerere între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, poate suspenda judecata până la pronunţarea hotărârii de către jurisdicţia străină. Instanţa română va respinge cererea când hotărârea străină pronunţată este susceptibilă de a fi recunoscută conform dispoziţiilor prezentei cărţi.(2)În cazul suspendării prevăzut la alin. (1), dacă jurisdicţia străină se declară necompetentă sau dacă hotărârea străină pronunţată nu este susceptibilă de a fi recunoscută în România, instanţa română repune procesul pe rol la cererea părţii interesate.(3)Faptul că o cauză este sau nu pendinte în faţa jurisdicţiei străine se determină conform legii statului în care are loc procesul.Articolul 1.077Conexitatea internaţionalăCând instanţa română este sesizată cu judecarea unei cereri, ea este competentă să judece şi cererea care este legată de cea dintâi printr-un raport atât de strâns, încât există interesul pentru cercetarea şi judecarea acestora în acelaşi timp, cu scopul de a evita soluţii care nu ar putea fi conciliate dacă cererile ar fi judecate separat.Articolul 1.078TermeneCând o persoană aflată în străinătate trebuie să respecte un termen procedural în faţa autorităţilor judiciare sau administrative române, este suficient ca cererea sa să parvină în ultima zi a termenului la o reprezentanţă diplomatică sau consulară română.Capitolul II Dispoziţii speciale de competenţă internaţională a instanţelor româneArticolul 1.079Competenţa personală exclusivăInstanţele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate din sfera statutului personal referitoare la:1. acte de stare civilă întocmite în România privind persoane domiciliate în România şi care sunt cetăţeni români sau apatrizi;2. încuviinţarea adopţiei, dacă cel ce urmează a fi adoptat domiciliază în România şi este cetăţean român sau apatrid;3. tutela şi curatela pentru protecţia unei persoane cu domiciliul în România, care este cetăţean român sau apatrid;4. instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană cu domiciliul în România;
La data de 18-08-2022 Punctul 4. din Articolul 1.079 , Capitolul II , Titlul I , Cartea a VII-a a fost modificat de Punctul 36, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
5. desfacerea, nulitatea sau anularea căsătoriei, precum şi alte litigii între soţi, cu excepţia celor referitoare la imobile situate în străinătate, dacă la data introducerii cererii ambii soţi domiciliază în România şi unul dintre ei este cetăţean român sau apatrid.Articolul 1.080Competenţa exclusivă în materia unor acţiuni patrimonialeInstanţele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la:1. imobile situate pe teritoriul României;2. bunuri lăsate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în România;3. contracte încheiate cu consumatori având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România, pentru prestaţii de consum curent destinate uzului personal sau familial al consumatorului şi fără legătură cu activitatea profesională sau comercială a acestuia, dacă:a) furnizorul a primit comanda în România;b) încheierea contractului a fost precedată în România de o ofertă sau o publicitate şi consumatorul a îndeplinit actele necesare încheierii contractului.Articolul 1.081Competenţa preferenţială a instanţelor române(1)Instanţele judecătoreşti române sunt competente să judece şi litigiile în care:1. reclamantul din cererea privind obligaţia de întreţinere are domiciliul în România;2. locul unde a luat naştere sau trebuia executată, fie şi numai în parte, o obligaţie contractuală se află în România;3. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligaţii extracontractuale sau se produc efectele acestuia se află în România;4. staţia feroviară sau rutieră ori portul sau aeroportul de îmbarcare/încărcare sau debarcare/descărcare a pasagerilor sau mărfii transportate se află în România;5. bunul asigurat sau locul producerii evenimentului asigurat se află în România;6. ultimul domiciliu al defunctului se află în România, rezervată fiind competenţa exclusivă pentru imobilele lăsate de acesta în străinătate.(2)Instanţele judecătoreşti române sunt, de asemenea, competente să judece:1. procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială, cetăţean român cu domiciliul în străinătate;La data de 18-08-2022 Punctul 1. din Alineatul (2) , Articolul 1.081 , Capitolul II , Titlul I , Cartea a VII-a a fost modificat de Punctul 37, Articolul 8, Capitolul II din LEGEA nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 20 mai 2022
2. cererile de divorţ, dacă la data introducerii cererii reclamantul domiciliază pe teritoriul României de cel puţin un an;3. declararea judecătorească a morţii unui cetăţean român, chiar dacă acesta se află în străinătate la data când a intervenit dispariţia. Până la luarea unor măsuri provizorii de către instanţa română rămân valabile măsurile provizorii dispuse de instanţa străină;4. procese între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puţin una dintre părţi este cetăţean român;5. procese referitoare la ocrotirea în străinătate a proprietăţii intelectuale a unei persoane domiciliate în România, cetăţean român sau apatrid, rezervată fiind o convenţie de alegere a forului;6. procese între străini, dacă aceştia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, în legătură cu bunuri sau interese ale persoanelor din România;7. procese referitoare la abordajul navelor sau coliziunea aeronavelor, precum şi cele referitoare la asistenţa sau la salvarea unor persoane sau unor bunuri în marea liberă ori într-un spaţiu nesupus suveranităţii vreunui stat, dacă:a) nava sau aeronava arborează pavilionul român sau, după caz, este înmatriculată în România;b) locul de destinaţie sau primul port ori aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se găseşte pe teritoriul României;c) nava sau aeronava a fost sechestrată în România;d) pârâtul are domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România;8. procese privind răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de produse originare din România, indiferent de cetăţenia victimei, de locul survenirii accidentului sau locul producerii prejudiciului.Articolul 1.082Convenţii inoperantePentru situaţiile prevăzute la art. 1.079 şi 1.080, convenţia de alegere a forului, altul decât instanţa română, este inoperantă.Titlul II Legea aplicabilă în procesul civil internaţionalCapitolul I Capacitatea şi drepturile părţilor în procesArticolul 1.083Capacitatea procesuală(1)Capacitatea procesuală a fiecăreia dintre părţile în proces este guvernată de legea sa naţională.(2)Capacitatea procesuală a apatridului este guvernată de legea română.Articolul 1.084Condiţia străinului(1)Persoanele fizice şi persoanele juridice străine au, în condiţiile legii, în faţa instanţelor române, aceleaşi drepturi şi obligaţii procesuale ca şi cetăţenii români, respectiv persoanele juridice române.(2)Cetăţenii străini beneficiază în faţa instanţelor române, în procesele civile internaţionale, de scutiri şi reduceri de taxe şi alte cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă judiciară gratuită, în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, sub condiţia reciprocităţii cu statul de cetăţenie sau de domiciliu al solicitantului.Articolul 1.085Scutirea de cauţiunea judiciarăSub condiţia reciprocităţii, reclamantul, cetăţean străin sau persoană juridică de naţionalitate străină, nu poate fi ţinut să depună cauţiune sau obligat la vreo altă garanţie pentru motivul că este străin sau nu are domiciliul ori sediul în România.Articolul 1.086Curator specialÎn situaţiile în care reprezentarea ori asistarea străinului lipsit de capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu a fost asigurată conform legii sale naţionale, iar din această cauză judecata procesului întârzie, instanţa îi va putea numi în mod provizoriu un curator special.Articolul 1.087Reguli aplicabile apatrizilorPrevederile art. 1.083-1.086 se aplică în mod corespunzător apatrizilor, fără a fi cerută condiţia reciprocităţii.Capitolul II Legea aplicabilă în materie proceduralăArticolul 1.088Legea foruluiÎn procesul civil internaţional instanţa aplică legea procesuală română, sub rezerva unor dispoziţii exprese contrare.Articolul 1.089CalificareCalificarea unei probleme ca fiind de drept procesual sau de drept substanţial se face conform legii române, sub rezerva instituţiilor juridice fără corespondent în dreptul român.Articolul 1.090Calitatea procesuală şi calificarea pretenţieiCalitatea procesuală a părţilor, obiectul şi cauza acţiunii în procesul civil internaţional se stabilesc conform legii care guvernează fondul raportului juridic dedus judecăţii.Articolul 1.091Probele(1)Mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic şi forţa probantă a înscrisului constatator sunt cele prevăzute de legea convenită de părţi, când legea locului încheierii actului juridic le acordă această libertate. În lipsa acestei libertăţi sau când părţile n-au uzat de ea, se aplică legea locului încheierii actului juridic.(2)Probaţiunea faptelor este supusă legii locului unde ele s-au produs ori au fost săvârşite.(3)Cu toate acestea, legea română este aplicabilă, dacă ea admite şi alte mijloace de probă decât cele prevăzute de legile stabilite conform prevederilor alin. (1) şi (2). Legea română se aplică şi în cazul în care ea acceptă proba cu martori şi cu prezumţii ale judecătorului, chiar şi în situaţiile în care aceste mijloace de probă nu ar fi admisibile conform legii străine declarate aplicabilă.(4)Proba stării civile şi puterea doveditoare a actelor de stare civilă sunt guvernate de legea locului unde a fost întocmit înscrisul invocat.(5)Administrarea probelor în procesul civil internaţional este guvernată de legea română.Articolul 1.092Formalităţi de publicitate(1)Formalităţile de înregistrare şi publicitate, efectele lor şi autorităţile abilitate să instrumenteze sunt cele prevăzute de dreptul ţării unde operaţiunea a avut loc.(2)În materie imobiliară se aplică legea locului unde este situat imobilul.Articolul 1.093Acte oficiale publice(1)Actele publice întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin pot fi produse în faţa instanţelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică în statul de origine şi apoi de misiunea diplomatică sau oficiul consular român, pentru certificarea autenticităţii semnăturilor şi sigiliului aplicate pe acestea.(2)Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmată de supralegalizarea efectuată fie de către misiunea diplomatică română sau oficiul consular român din acest stat, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular în România ale statului de origine şi, în continuare, în oricare dintre cele două situaţii, de către Ministerul Afacerilor Externe.(3)Scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, al unui tratat internaţional la care România este parte sau pe bază de reciprocitate.(4)Supralegalizarea actelor întocmite sau legalizate de instanţele române se face, din partea autorităţilor române, de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Externe, în această ordine.Titlul III Eficacitatea hotărârilor străineArticolul 1.094NoţiuneÎn sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicţie contencioasă sau necontencioasă ale instanţelor judecătoreşti, cele notariale sau ale oricăror autorităţi competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.Capitolul I Recunoaşterea hotărârilor străineArticolul 1.095Recunoaşterea de plin dreptHotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi ori, în lipsă de recunoaştere, au fost pronunţate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internaţional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internaţional privat român şi a fost respectat dreptul la apărare.Articolul 1.096Condiţiile recunoaşterii(1)Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.095 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată;b) instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competenţa să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezenţa pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicţii;c) există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.(2)Dacă hotărârea a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părţii în cauză i-au fost înmânate în timp util atât citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, cât şi actul de sesizare a instanţei şi că i s-a dat posibilitatea de a se apăra şi de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.(3)Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în faţa instanţei străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.Articolul 1.097Motivele de refuz al recunoaşterii(1)Recunoaşterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internaţional privat român; această incompatibilitate se apreciază ţinându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română şi de gravitatea efectului astfel produs;b) hotărârea pronunţată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obţinută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenţei legii aplicabile conform dreptului internaţional privat român;c) procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanţelor române sau se află în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine;d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior ei în străinătate şi susceptibilă de a fi recunoscută în România;e) instanţele române aveau competenţa exclusivă pentru judecarea cauzei;f) a fost încălcat dreptul la apărare;g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunţată.(2)Recunoaşterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanţa care a pronunţat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internaţional privat român, afară numai dacă procesul priveşte starea civilă şi capacitatea unui cetăţean român, iar soluţia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.Articolul 1.098Neexaminarea pe fondCu excepţia verificării condiţiilor prevăzute la art. 1.096 şi 1.097, instanţa română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine şi nici la modificarea ei.Articolul 1.099Instanţa competentă(1)Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.(2)În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.(3)Cererea de recunoaştere poate fi, de asemenea, rezolvată pe cale incidentală de către instanţa sesizată cu un proces având un alt obiect, în cadrul căruia se ridică excepţia autorităţii lucrului judecat sau o chestiune prealabilă întemeiată pe hotărârea străină.Articolul 1.100Documente ataşate la cerere(1)Cererea de recunoaştere a hotărârii străine se întocmeşte potrivit cerinţelor prevăzute de prezentul cod şi va fi însoţită de următoarele acte:a) copia hotărârii străine;b) dovada caracterului definitiv al acesteia;c) copia dovezii de înmânare a citaţiei şi a actului de sesizare, comunicate părţii care a fost lipsă în instanţa străină, sau orice alt act oficial care să ateste că citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a pronunţat hotărârea;d) orice alt act de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute la art. 1.096.(2)Actele prevăzute la alin. (1) vor fi însoţite de traduceri autorizate şi vor fi supralegalizate, cu respectarea dispoziţiilor art. 1.093. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care părţile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.(3)În cazul neprezentării unora dintre documentele prevăzute la alin. (1), instanţa poate fixa un termen pentru a fi prezentate ori poate accepta documente echivalente sau, dacă se consideră suficient edificată, să dispenseze partea de producerea lor.Articolul 1.101Întreruperea prescripţieiCererea de recunoaştere a hotărârii străine întrerupe prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.Articolul 1.102Citarea părţilor(1)Cererea de recunoaştere a hotărârii străine se soluţionează pe cale principală prin hotărâre, iar pe cale incidentă prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri după citarea părţilor.(2)Cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor, dacă din hotărârea străină rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.Capitolul II Executarea hotărârilor străineArticolul 1.103Instanţa competentă(1)Hotărârile străine care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligaţi a le executa pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviinţării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul în circumscripţia căruia urmează să se efectueze executarea.(2)Hotărârile străine prin care s-au luat măsuri asigurătorii şi cele date cu executare provizorie nu pot fi puse în executare pe teritoriul României.Articolul 1.104Condiţiile încuviinţării executării(1)Executarea hotărârii străine se încuviinţează cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 1.096, precum şi a celei ca hotărârea să fie executorie potrivit legii statului de sediu al instanţei care a pronunţat-o.(2)Dispoziţiile art. 1.097 şi 1.098 sunt aplicabile în mod corespunzător şi cererii de încuviinţare a executării.Articolul 1.105Dovada caracterului executoriuCererea de încuviinţare a executării, întocmită în condiţiile prevăzute la art. 1.100, va fi însoţită şi de dovada caracterului executoriu al hotărârii străine, eliberată de instanţa care a pronunţat-o.Articolul 1.106Soluţionarea cererii(1)Cererea de încuviinţare a executării se soluţionează prin hotărâre, după citarea părţilor.(2)În cazul în care hotărârea străină conţine soluţii asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, încuviinţarea poate fi acordată separat.(3)Executarea hotărârii străine stabilind o obligaţie alimentară prin vărsăminte periodice se încuviinţează pentru vărsămintele scadente şi cele subsecvente.(4)Prin hotărârea de încuviinţare a executării hotărârii străine de condamnare la plata unei sume în monedă străină se va dispune conversia în monedă naţională la cursul de schimb al zilei când hotărârea a devenit executorie în statul unde a fost pronunţată. Până la data conversiei, dobânda produsă de suma stabilită în hotărârea străină este guvernată de legea instanţei care a pronunţat-o.Articolul 1.107Emiterea titlului executoriuPe baza hotărârii definitive de încuviinţare a executării se emite titlul executoriu, în condiţiile legii române, menţionându-se în titlu şi hotărârea de încuviinţare.Articolul 1.108Forţa probantă a hotărârii străine(1)Hotărârea străină pronunţată de instanţa competentă beneficiază în România de forţă probantă în privinţa constatărilor pe care le cuprinde, dacă satisface exigenţele necesare autenticităţii sale conform legii statului de sediu al instanţei.(2)Constatările făcute de instanţa străină nu beneficiază de forţa probantă prevăzută la alin. (1) dacă ele sunt manifest incompatibile cu ordinea publică de drept internaţional privat român.(3)Proba contra faptelor constatate de instanţa străină poate fi făcută prin orice mijloace.Articolul 1.109Hotărâri stabilind obligaţii fiscale prevăzute de legi străineHotărârea străină care stabileşte o obligaţie decurgând dintr-o lege fiscală străină necesită şi condiţia reciprocităţii pentru a fi recunoscută şi executată în România.Articolul 1.110Tranzacţii judiciareTranzacţiile judiciare încheiate în străinătate produc în România efectele ce decurg din legea care le-a fost aplicată, în condiţiile art. 1.103 alin. (1) şi art. 1.104 - 1.108.Titlul IV Arbitrajul internaţional şi efectele hotărârilor arbitrale străineCapitolul I Procesul arbitral internaţionalArticolul 1.111Calificare şi domeniu de aplicare(1)În sensul prezentului titlu, un litigiu arbitral care se desfăşoară în România este socotit internaţional dacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.(2)Dispoziţiile prezentului capitol se aplică oricărui arbitraj internaţional dacă sediul instanţei arbitrale se află în România şi cel puţin una dintre părţi nu avea la data încheierii convenţiei arbitrale domiciliul sau reşedinţa obişnuită, respectiv sediul în România, dacă părţile nu au exclus prin convenţia arbitrală sau ulterior încheierii acesteia, dar numai prin înscris, aplicarea acestora.(3)Sediul instanţei arbitrale se stabileşte de părţile în cauză sau de instituţia de arbitraj desemnată de acestea, iar în lipsă, de către arbitri.Articolul 1.112Arbitrabilitatea litigiului(1)Orice cauză de natură patrimonială poate face obiectul arbitrajului dacă ea priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune liber, iar legea statului de sediu al instanţei arbitrale nu rezervă competenţa exclusivă instanţelor judecătoreşti.(2)Dacă una dintre părţile convenţiei arbitrale este un stat, o întreprindere de stat sau o organizaţie controlată de stat, această parte nu poate invoca propriul său drept pentru a contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea sa de a fi parte în procesul arbitral.Articolul 1.113Convenţia arbitrală(1)Convenţia arbitrală se încheie valabil în formă scrisă, prin înscris, telegramă, telex, telecopiator, poştă electronică sau orice alt mijloc de comunicare permiţând a-i stabili proba printr-un text.(2)Cu privire la cerinţele de fond, convenţia arbitrală este valabilă dacă îndeplineşte condiţiile impuse de una dintre legile următoare:a) legea stabilită de părţi;b) legea care guvernează obiectul litigiului;c) legea aplicabilă contractului ce conţine clauza compromisorie;d) legea română.(3)Validitatea convenţiei arbitrale nu poate fi contestată pe motivul nevalabilităţii contractului principal sau pentru că ar viza un litigiu care nu există încă.Articolul 1.114Tribunalul arbitral(1)Numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor se realizează conform convenţiei arbitrale sau celor stabilite de părţi ulterior încheierii acesteia, iar în lipsă, partea interesată poate solicita tribunalului de la sediul arbitrajului să facă acest lucru, dispoziţiile cărţii a IV-a aplicându-se prin analogie.(2)Arbitrul poate fi recuzat:a) când nu are calificarea stabilită de părţi;b) când există o cauză de recuzare dintre cele prevăzute de regulile de procedură arbitrală adoptate de părţi sau, în lipsă, de arbitri;c) când împrejurările induc o îndoială legitimă cu privire la independenţa şi imparţialitatea sa.(3)O parte nu poate recuza un arbitru pe care l-a desemnat sau la a cărui numire a contribuit decât pentru o cauză de care a luat cunoştinţă după această numire. Tribunalul arbitral şi cealaltă parte trebuie înştiinţate fără întârziere despre motivul de recuzare.(4)Dacă părţile nu au stabilit procedura de recuzare, tribunalul de la sediul arbitrajului se pronunţă asupra recuzării prin hotărâre definitivă.Articolul 1.115Procedura arbitrală(1)Părţile pot stabili procedura arbitrală direct sau prin referire la regulamentul unei instituţii de arbitraj ori o pot supune unei legi procedurale la alegerea lor.(2)Dacă părţile nu au procedat conform celor prevăzute la alin. (1), tribunalul arbitral stabileşte procedura pe calea uneia dintre modalităţile prevăzute la alin. (1).(3)Oricare ar fi procedura arbitrală stabilită, tribunalul arbitral trebuie să garanteze egalitatea părţilor şi dreptul lor de a fi ascultate în procedură contradictorie.(4)În arbitrajul internaţional, durata termenelor stabilite în cartea a IV-a se dublează.Articolul 1.116Limba în care se desfăşoară procedura(1)Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral.(2)Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător.(3)Părţile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.Articolul 1.117Măsuri provizorii şi conservatorii(1)Tribunalul arbitral poate dispune măsuri provizorii sau conservatorii la cererea uneia dintre părţi, dacă nu este stipulat contrariul în convenţia arbitrală.(2)Dacă partea vizată nu se supune voluntar măsurilor dispuse, tribunalul arbitral poate cere concursul tribunalului competent, care aplică propria lege. Dispunerea de măsuri provizorii sau conservatorii poate fi subordonată de arbitru sau judecător dării unei cauţiuni adecvate.Articolul 1.118Administrarea probelor(1)Administrarea probelor se face de către tribunalul arbitral.(2)Dacă pentru administrarea probelor este necesar concursul instanţelor judecătoreşti, tribunalul arbitral sau părţile, de acord cu tribunalul arbitral, pot solicita concursul tribunalului de la sediul arbitrajului, care aplică legea proprie.Articolul 1.119Competenţa tribunalului arbitral(1)Tribunalul arbitral decide asupra propriei competenţe.(2)Tribunalul arbitral statuează asupra propriei competenţe fără a lua în considerare o cerere având acelaşi obiect, deja pendinte între aceleaşi părţi în faţa unui tribunal statal sau arbitral, afară numai dacă motive temeinice impun suspendarea procedurii.(3)Excepţia de necompetenţă trebuie ridicată prealabil oricărei apărări pe fond.Articolul 1.120Drept aplicabil(1)Tribunalul arbitral aplică litigiului legea stabilită de părţi, iar dacă părţile nu au desemnat dreptul aplicabil, legea pe care o consideră adecvată, în toate situaţiile ţinând seama de uzanţe şi reguli profesionale.(2)Tribunalul arbitral poate statua în echitate numai cu autorizarea expresă a părţilor.Articolul 1.121Hotărârea arbitrală(1)Hotărârea arbitrală este dată cu procedura convenită de părţi. În lipsa unor asemenea prevederi în convenţia arbitrală, hotărârea se pronunţă cu votul majorităţii arbitrilor, iar în caz de paritate a voturilor prevalează soluţia care se raliază votului supraarbitrului.(2)Hotărârea arbitrală este scrisă, motivată, datată şi semnată de toţi arbitrii.(3)Hotărârea arbitrală este executorie şi obligatorie de la comunicarea sa părţilor şi poate fi atacată numai cu acţiune în anulare pentru motivele şi în regimul stabilite în cartea a IV-a, care se aplică în mod corespunzător.(4)Tribunalul arbitral poate pronunţa hotărâri parţiale, în lipsă de stipulaţie contrară în convenţia arbitrală.Articolul 1.122Cheltuieli arbitraleÎn afară de cazul în care părţile convin altfel, onorariile arbitrilor şi cheltuielile de deplasare ale acestora se suportă de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suportă de părţi în cote egale.Articolul 1.123Reguli de aplicare subsidiarăOrice aspecte privind constituirea tribunalului arbitral, procedura, hotărârea arbitrală, completarea, comunicarea şi efectele acesteia, nereglementate de părţi prin convenţia arbitrală şi neîncredinţate de acestea rezolvării de către tribunalul arbitral, vor fi soluţionate prin aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor cărţii a IV-a.Capitolul II Efectele hotărârilor arbitrale străineArticolul 1.124CalificareSunt hotărâri arbitrale străine orice sentinţe arbitrale de arbitraj intern sau internaţional pronunţate într-un stat străin şi care nu sunt considerate hotărâri naţionale în România.Articolul 1.125EficacitateOrice hotărâre arbitrală dintre cele prevăzute la art. 1.124 este recunoscută şi poate fi executată în România dacă diferendul formând obiectul acesteia poate fi soluţionat pe cale arbitrală în România şi dacă hotărârea nu conţine dispoziţii contrare ordinii publice de drept internaţional privat român.Articolul 1.126Instanţa competentă(1)Solicitarea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă printr-o cerere adresată tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală.(2)În caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.Articolul 1.127Cererea(1)Cel care se prevalează de o hotărâre arbitrală străină poate solicita numai recunoaşterea acesteia pentru a invoca autoritatea de lucru judecat sau, când nu este adusă la îndeplinire în mod voluntar, încuviinţarea executării silite pe teritoriul României.(2)Recunoaşterea unei hotărâri arbitrale străine poate fi cerută şi pe cale incidentală.(3)Dispoziţiile art. 1.101 se aplică în mod corespunzător.Articolul 1.128Documente ataşate la cerere(1)Cererea trebuie însoţită de hotărârea arbitrală şi convenţia de arbitraj, în original sau în copie, care sunt supuse supralegalizării în condiţiile prevăzute la art. 1.093.(2)Dacă documentele prevăzute la alin. (1) nu sunt redactate în limba română, solicitantul trebuie să prezinte şi traducerea acestora în limba română, certificată de conformitate.Articolul 1.129Motivele de refuz al recunoaşterii sau executăriiRecunoaşterea sau executarea hotărârii arbitrale străine este respinsă de tribunal dacă partea contra căreia hotărârea este invocată probează existenţa uneia dintre următoarele împrejurări:a) părţile nu aveau capacitatea de a încheia convenţia arbitrală conform legii aplicabile fiecăreia, stabilită potrivit legii statului unde hotărârea a fost pronunţată;b) convenţia arbitrală nu era valabilă potrivit legii căreia părţile au supus-o sau, în lipsă de stabilire a acesteia, conform legii statului în care hotărârea arbitrală a fost pronunţată;c) partea contra căreia hotărârea este invocată n-a fost cuvenit informată cu privire la desemnarea arbitrilor sau cu privire la procedura arbitrală ori a fost în imposibilitate de a-şi valorifica propria apărare în procesul arbitral;d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală n-a fost conformă convenţiei părţilor ori, în lipsa unui acord al acestora, legii locului unde a avut loc arbitrajul;e) hotărârea priveşte un diferend neprevăzut în convenţia arbitrală sau în afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde dispoziţii care excedează termenilor convenţiei arbitrale. Totuşi, dacă dispoziţiile din hotărâre care privesc aspecte supuse arbitrajului pot fi separate de cele privind chestiuni nesupuse arbitrajului, cele dintâi pot fi recunoscute şi declarate executorii;f) hotărârea arbitrală n-a devenit încă obligatorie pentru părţi sau a fost anulată ori suspendată de o autoritate competentă din statul în care sau după legea căruia a fost pronunţată.Articolul 1.130Suspendarea judecăţii(1)Tribunalul poate suspenda judecarea recunoaşterii şi executării hotărârii arbitrale străine dacă anularea ori suspendarea acesteia este solicitată autorităţii competente din statul unde a fost pronunţată sau din statul după legea căruia a fost pronunţată.(2)În situaţia prevăzută la alin. (1) tribunalul poate, la cererea părţii care solicită recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine, să dispună depunerea unei cauţiuni de către cealaltă parte.Articolul 1.131Judecata(1)Cererea de recunoaştere sau de executare a hotărârii arbitrale străine se soluţionează prin hotărâre dată cu citarea părţilor şi care poate fi atacată numai cu apel.(2)Cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor dacă din hotărâre rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.Articolul 1.132Forţa probantăHotărârile arbitrale străine pronunţate de un tribunal arbitral competent beneficiază în România de forţă probantă cu privire la situaţiile de fapt pe care le constată.Articolul 1.133Examinarea fondului cauzeiTribunalul nu poate examina hotărârea arbitrală pe fondul diferendului.Dispoziţii finaleArticolul 1.134Intrare în vigoare(1)Prezentul cod de procedură civilă intră în vigoare la data care va fi prevăzută în legea pentru punerea în aplicare a acestuia.(2)În termen de 6 luni de la data publicării prezentului cod, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă.NOTĂ:Reproducem mai jos:– prevederile art. 74-77, 79 şi 81-83 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 134/2010 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale acesteia:Articolul 74Dreptul la acţiunea ipotecară prevăzut de art. 2.504 din Codul civil este imprescriptibil. Dispoziţiile Codului de procedură civilă privitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită rămân aplicabile.Art. 75. - În sensul art. 375 din Codul civil, în cazul căsătoriilor încheiate în străinătate, prin locul încheierii căsătoriei se înţelege localitatea în al cărei registru de stare civilă s-a transcris certificatul de căsătorie.Art. 76. - Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.Art. 77. - Ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale ori la "societatea comercială/societăţile comerciale", după caz, trimiterea se consideră a fi făcută la Legea societăţilor nr. 31/1990 ori, după caz, la "societatea/societăţile reglementată/reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare..............................................................................Art. 79. - În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, societăţile înregistrate în registrul comerţului care au în denumire sintagma "societate comercială" sunt obligate a efectua demersurile necesare înlocuirii acestei sintagme cu termenul "societate". Până la finalizarea acestor demersuri, societatea poate funcţiona cu denumirea înscrisă în registrul comerţului la data intrării în vigoare a prezentei legi. Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii privind modificarea actului constitutiv ca urmare a schimbării denumirii societăţii este scutită de taxă de înregistrare...............................................................................Art. 81.**). - Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de 15 februarie 2013.Art. 82.***) - Prezenta lege intră în vigoare la data prevăzută la art. 81, cu excepţia dispoziţiilor art. 80, care intră în vigoare la trei zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi a dispoziţiilor art. 38 pct. 1 şi 2, care intră în vigoare la data de 1 octombrie 2013.Art. 83. - La data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă:a) «Codicele de procedură civilă» (sau «Codul de procedură civilă»), republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare;b) Codul de procedură civilă Carol al II-lea (Decretul-lege nr. 2.899/1940), publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 201 din 31 august 1940;c) Legea nr. 18/1948 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 35 din 12 februarie 1948;d) Decretul Consiliului de Stat nr. 203/1974 pentru înfiinţarea şi organizarea de secţii maritime şi fluviale la unele instanţe judecătoreşti şi unităţi de procuratură, publicat în Buletinul Oficial nr. 131 din 31 octombrie 1974, cu modificările şi completările ulterioare;e) Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, cu modificările şi completările ulterioare;f) art. 24 alin. (2) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificările ulterioare;g) Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare;h) art. 12 din Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 22 aprilie 2008;i) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 118/2008, cu modificările ulterioare;j) art. 229^1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare;k) orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.";Notă*) Art. 74 este redat astfel cum a fost modificat prin art. VII pct. 2 din Legea nr. 138/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014.
**) Art. 81 este redat astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2013, cu modificările ulterioare.
***) Art. 82 este redat astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2013, cu modificările ulterioare.– prevederile art. XI-XIX din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 134/2010 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale acesteia:Art. XI. Abrogat.
La data de 21-12-2018 Articolul XI din Sectiunea 1 , Capitolul II a fost abrogat de Punctul 1, Articolul III din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Art. XII. - (1) Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privind cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.Notă CTCE Potrivit alin. (1) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art. XIII teza I, art. XVIII alin. (1) şi art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2017.Potrivit alin. (1) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art. XIII teza I, art. XVIII alin. (1) şi art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2019
(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel.Notă CTCE Potrivit alin. (2) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.Potrivit alin. (2) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Art. XIII. - Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau, după caz, de recurs de către instanţa a cărei hotărâre se atacă se aplică în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 se aplică dispoziţiile art. XIV-XVII.Notă CTCE Potrivit alin. (1) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art. XIII teza I, art. XVIII alin. (1) şi art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2017.Potrivit alin. (1) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art. XIII teza I, art. XVIII alin. (1) şi art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2019
Art. XIV. - (1) Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă.(2) Dispoziţiile art. 195 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, sunt aplicabile în mod corespunzător.(3) Preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile.(4) Dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri.Notă CTCE Potrivit alin. (2) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.Potrivit alin. (2) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Art. XV. - (1) Preşedintele instanţei de apel sau persoana desemnată de acesta, îndată ce primeşte dosarul, va lua, prin rezoluţie, măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată.(2) În cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.(3) După primirea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii de apel potrivit alin. (2), completul va dispune comunicarea cererii de apel, precum şi a motivelor de apel intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.(4) Întâmpinarea depusă se comunică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.(5) Dacă s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, dispoziţiile alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.(6) În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.(7) În cazul în care intimatul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (3) sau, după caz, apelantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (4), la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.(8) Dispoziţiile art. 201 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică în mod corespunzător.(9) Dispoziţiile art. 475 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, rămân aplicabile.Notă CTCE Potrivit alin. (2) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.Potrivit alin. (2) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Art. XVI. - (1) Apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. XV alin. (4).(2) Apelul provocat se comunică şi intimatului din acest apel, prevăzut la art. 473 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, acesta fiind dator să depună întâmpinare în termenul prevăzut la art. XV alin. (4), care se aplică în mod corespunzător. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâmpinare de la dosarul cauzei.Notă CTCE Potrivit alin. (2) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.Potrivit alin. (2) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Art. XVII(1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă.La data de 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul XVII , Sectiunea a 2-a , Capitolul II a fost modificat de Punctul 2, Articolul III din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(2) Când recursul este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele instanţei sau preşedintele de secţie ori, după caz, persoana desemnată de aceştia, primind dosarul de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluţie, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va pregăti dosarul de recurs şi va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Dispoziţiile art. 475 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, sunt aplicabile.(3) Dispoziţiile art. XIV alin. (2)-(4) şi ale art. XV alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător, cu excepţia recursului care este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Termenul prevăzut la art. XV alin. (3) se dublează în cazul recursului.La data de 21-12-2018 Alineatul (3) din Articolul XVII , Sectiunea a 2-a , Capitolul II a fost modificat de Punctul 2, Articolul III din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
(4) Prevederile art. XVI se aplică în mod corespunzător.Notă CTCE Potrivit alin. (2) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.Potrivit alin. (2) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Art. XVIII. - (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.Notă CTCE Potrivit alin. (1) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art. XIII teza I, art. XVIII alin. (1) şi art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2017.Potrivit alin. (1) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art. XIII teza I, art. XVIII alin. (1) şi art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2019
(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.La data de 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul XVIII , Sectiunea a 2-a , Capitolul II a fost modificat de Punctul 3, Articolul III din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018
Notă CTCE Potrivit alin. (2) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.Potrivit alin. (2) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Notă Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL 582 din 20 iulie 2017, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituţională.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonantele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstiţutionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstiţutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, începând cu data de 20 iulie 2017, sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se suspendă de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice incepând cu data de 3 septembrie 2017, daca legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.Art. XIX. - (1) Dispoziţiile art. 520 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică sesizărilor formulate în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.
Notă CTCE Potrivit alin. (1) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art. XIII teza I, art. XVIII alin. (1) şi art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2017.Potrivit alin. (1) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art. XIII teza I, art. XVIII alin. (1) şi art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2019
(2) Sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulate în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, se judecă de un complet format din preşedintele secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de un judecător desemnat de acesta şi 8 judecători din cadrul secţiei respective. Preşedintele secţiei sau, în caz de imposibilitate, judecătorul desemnat de acesta este preşedintele de complet şi va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor.";Notă CTCE Potrivit alin. (2) al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 62 din 23 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 964 din 24 decembrie 2015, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.Potrivit alin. (2) al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 95 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XII alin. (2), art. XIV-XVII, art. XVIII alin. (2) şi art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Notă *) Alin. (3) al art. XVII este redat astfel cum a fost modificat prin art. VIII al Legii nr. 138/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014.
**) Art. 94 pct. 1 lit. i) a devenit, prin renumerotare, art. 94 pct. 1 lit. j) din prezenta formă republicată.– prevederile art. VI, art. VII pct. 1 şi art. XI-XIII din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 134/2010 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale acesteia:"Art. VI. - Alineatele (1) şi (2) ale articolului 181^1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:Art. 181^1 - (1) Incuviintarea executarii ipotecii mobiliare prin vanzarea bunului ipotecat prevazuta la art. 2.445 din Codul civil este de competenta judecatoriei in a carei circumscriptie isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorul.----------Alin. (1) al art. 181^1 din Legea nr. 71/2011 a fost modificat de art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.(2)Opoziţia la executare prevăzută la art. 2.452 din Codul civil este de competenţa judecătoriei care a încuviinţat vânzarea bunului mobil ipotecat.Alin. (2) al art. 181^1 din Legea nr. 71/2011 a fost modificat de art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016.Art. VII. - Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:1. După articolul 12 se introduc trei noi articole, articolele 12^1-12^3, cu următorul cuprins:«Art. 12^1. - Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind verificarea cererii şi regularizarea acesteia nu se aplică în cazul incidentelor procedurale şi nici în procedurile speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispoziţii.Art. 12^2. - Întâmpinarea nu este obligatorie în incidentele procedurale, dacă prin lege nu se prevede altfel.Art. 12^3. - Prin sintagma "preşedintele instanţei" din cuprinsul art. 937*) şi prin termenul "preşedinte" din cuprinsul art. 944**), din Codul de procedură civilă, se înţelege "preşedintele completului de judecată".»..............................................................................Art. XI. - Hotărârile arbitrale sau ale altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, cu excepţia hotărârilor judecătoreşti, precum şi alte înscrisuri pronunţate sau, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formula executorie prevăzută de Codul de procedură civilă.Art. XII. - (1) Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede încuviinţarea de către instanţa de executare a executării silite a hotărârilor judecătoreşti, acestea vor fi puse în executare după încuviinţarea cererii de executare silită de către executorul judecătoresc competent potrivit legii.(2)Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede încuviinţarea de către instanţa de executare a executării silite a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, acestea vor fi puse în executare după învestirea lor cu formulă executorie de către instanţa de executare şi după încuviinţarea cererii de executare silită de către executorul judecătoresc competent potrivit legii.Art. XIII. - Dispoziţiile privitoare la încuviinţarea executării silite a hotărârilor, inclusiv arbitrale, străine rămân aplicabile.Notă
*) Art. 937 a devenit, prin renumerotare, art. 938 din prezenta formă republicată.
**) Art. 944 a devenit, prin renumerotare, art. 945 din prezenta formă republicată.-------
vechi
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 24 februarie 1948Data intrării în vigoare 24-02-1948
----------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 02 Noiembrie 2022 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către:DECRETUL nr. 1228 din 15 mai 1900, prin trei legi de accelerarea judecatii: din 19 mai 1925, 11 iulie 1929 şi 23 iunie 1943; DECRETUL nr. 132 din 1 aprilie 1949 abrogat de LEGEA nr. 5 din 31 iulie 1958; DECRETUL nr. 185 din 29 aprilie 1949 abrogat de DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 208/1950; DECRETUL nr. 132/1952; DECRETUL nr. 40/1953 abrogat de LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995; DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 228/1955; DECRETUL nr. 38/1959; DECRETUL nr. 334 din 27 august 1959; DECRETUL nr. 378 din 14 octombrie 1960; DECRETUL nr. 779 din 8 octombrie 1966; DECRETUL nr. 649/1967; DECRETUL nr. 38/1969; DECRETUL nr. 52/1969; DECRETUL nr. 680 din 7 octombrie 1969; DECRETUL nr. 174 din 30 iulie 1974; DECRETUL nr. 81 din 15 martie 1985 abrogat de LEGEA nr. 1 din 16 ianuarie 1992.LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 105 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993; LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996; LEGEA nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 18 februarie 1997; ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 abrogată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000; LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59 din 25 aprilie 2001***), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 217 din 27 aprilie 2001; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003; LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004; LEGEA nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004; LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006; DECIZIA nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008; DECIZIA nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008; DECIZIA nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009; DECIZIA nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009; LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010; LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010; DECIZIA nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 17 mai 2011; LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011; LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012; LEGEA nr. 206 din 9 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 762 din 13 noiembrie 2012; DECIZIA nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 18 decembrie 2012; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013.Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.**) CODUL DE PROCEDURA CIVILĂ din 9 septembrie 1865 a fost republicat de LEGEA nr. 18 din 12 februarie 1948 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 12 februarie 1948.***) ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.****) Conform art. II din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006, toate sumele de bani exprimate în lei vechi (ROL) din cuprinsul dispoziţiilor Codului de procedură civilă se convertesc de drept în lei noi (RON).NOTĂ:ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 prevede:"Art. 3. Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:- "ajutor de primar" cu "viceprimar";- "casa de depuneri" cu "Casa de Economii şi Consemnaţiuni";*)- "datornic" cu "debitor";- "despartenie" cu "divort";- "executiune", "execuţie" cu "executare";- "faptele de capetenie" cu "faptele esentiale";- "interogatorul" cu "interogatoriul";- "miscator" cu "mobil";- "mort" cu "defunct";- "nemiscator" cu "imobil";- "nevarstnic" cu "minor";- "notarul comunei" cu "secretarul primariei"**);- "pecete" cu "sigiliu";- "pensie alimentara" cu "pensie de întreţinere";- "sorocite" cu "fixate";- "talmaci" cu "interpret";- "varstnic" cu "major".Termenii "consiliu judiciar" şi "juramantul" - ca mijloc de proba - se elimina din tot cuprinsul Codului de procedura civila.În vederea republicarii, Ministerul Justiţiei este autorizat sa inlocuiasca sau sa elimine, după caz, şi alti termeni sau expresii, pentru actualizarea redactarii textelor în conformitate cu terminologia consacrata de dispozitiile legale în vigoare şi pentru corelarea cu normele privind ortografia limbii române.Art. 4. Prescriptiile care au inceput să curgă înainte de data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, pentru a caror implinire ar trebui sa treaca mai mult de 3 ani, se vor implini după trecerea unui termen de 3 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta."-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".**) Liniuţa a 12-a de la alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 a fost abrogata de pct. 87 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 3 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 a prevăzut inlocuirea urmatorilor termeni din Codul de procedură civila:" - "Republica Socialista România", cu "România";- "Buletinul Oficial al R. S. România", cu "Monitorul Oficial al României";- "Curtea de Casatie" şi "Tribunalul Suprem", cu "Curtea Suprema de Justiţie";- "curte", cu "curte de apel";- "tribunal regional", cu "tribunal";- "Tribunalul Capitalei", cu "Tribunalul Municipiului Bucureşti";- "tribunal popular" şi "tribunal popular raional", cu "judecatorie";- "carte de judecată", cu sentinta";- "portarel", "agent de executare", "agent de urmărire", precum şi alte asemenea denumiri ce desemneaza functionarul cu atribuţii de executare silita, cu "executorul judecătoresc";- "agent politienesc" şi "comisar de politie", cu "subofiter" şi "ofiter de politie", după caz;- "camera de chibzuire", cu "camera de consiliu";- "sfat popular", cu "consiliu local" sau "consiliu judetean", după caz."Cartea I Competenţa instanţelor judecătoreștiTitlul I Competenţa după materie------------Titlul I a fost modificat initial prin LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 1Judecatoriile judeca:1. în prima instanţa, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instante;1^1. abrogat;2. plangerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdictionala şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.-----------Pct. 2 al art. 1 a fost modificat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.Art. 1 a fost modificat de pct. 2 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Pct. 1^1 al art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Pct. 1^1 al art. 1 a fost abrogat de art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 18 decembrie 2012, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 1^1 şi art. 299 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În concluzie, în intervalul 18 decembrie 2012-1 februarie 2013, dispoziţiile invocate mai sus au fost considerate suspendate de drept, trebuind să-şi fi încetat efectele juridice în data de 2 februarie 2013, dacă legiuitorul nu intervenea pentru abrogarea prevederilor atacate.Articolul 2Tribunalul judeca:1. în prima instanţa:a) abrogată;b) procesele şi cererile în materie civila al caror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor în materia succesorala, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de tertii vatamati în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instante;d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curtilor de apel;e) procesele şi cererile în materie de creatie intelectuala şi de proprietate industriala;f) procesele şi cererile în materie de expropriere;g) cererile pentru incuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei;h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite în procesele penale;i) cererile pentru recunoasterea, precum şi cele pentru incuviintarea executarii silite a hotărârilor date în tari straine;2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii în prima instanţa;3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.------------Lit. a) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. a) pct. 1 al art. 2 avea urmatorul continut: "a) procesele şi cererile în materie comerciala, cu excepţia celor al caror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv;"Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. b) 1 al art. 2 avea urmatorul continut: "b) procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultind din raporturi juridice civile, al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;"Lit. b^1) de la pct. 1 al art. 2 a fost introdusa prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Pct. 3 al art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 3 al art. 2 avea urmatorul continut: "3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii în ultima instanţa;"Literele a) şi b) ale pct. 1 al art. 2 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Litera f) a pct. 1 al art. 2 a fost modificata de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Literele g) şi h) ale pct. 1 al art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost reintroduse şi modificate de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 a fost modificata prin art. 1 pct. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.Punctul 2 al articolului 2 a fost modificat prin art. 1 pct. 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.--------------Art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Litera a) a pct. 1 al art. 2 a fost abrogată de pct. 1 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 3Curtile de apel judeca:1. în prima instanţa, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în prima instanţa;3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.------------Pct. 1 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 1 al art. 3 avea urmatorul continut: "1. în prima instanţa, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judetean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judetene şi a municipiului Bucureşti;"Pct. 3 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 3 al art. 3 avea urmatorul continut: "3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevăzute de lege;"Art. 3 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Pct. 2^1 al art. 3 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Punctele 2 şi 2^1 ale articolului 2 au fost modificate prin art. 1 pct. 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.--------------Art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.--------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 4Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie judeca:1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curtilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;2. recursurile în interesul legii;3. abrogat;4. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa.-------------Pct. 3 al art. 4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 4^1Competenţa ce revine instanţelor judecătorești în legătură cu arbitrajul reglementat de cartea IV aparţine instanţei care ar fi fost competenţa sa solutioneze litigiul în fond, în lipsa unei conventii arbitrale.Titlul II Competenţa teritorialaArticolul 5Cererea se face la instanţa domiciliului paratului. Dacă pârâtul are domiciliul în strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa resedintei sale din tara, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscuta, la instanţa domiciliului sau resedintei reclamatului.Articolul 6Când pârâtul, în afară de domiciliul sau, are în chip statornic o indeletnicire profesionala ori una sau mai multe asezari agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face şi la instanţa locului acelor asezari sau indeletniciri, pentru oblibaţiile patrimoniale şi care sunt nascute sau care urmeaza să se execute în acel loc.Articolul 7(1)Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.(2)Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanta, pentru oblibaţiile ce urmeaza a fi executate în acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta.(3)Cererea împotriva unei asociaţii sau societăţi fără personalitate juridica se face la instanţa domiciliului persoanei careia, potrivit înţelegerii dintre asociaţi, i s-a încredinţat presedentia sau directia asociaţiei ori societatii, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanţa domiciliului oricaruia dintre asociaţi. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanţei numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociatilor.Articolul 8(1)Cererile indreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administratiilor comerciale, se pot face la instantele din capitala tarii sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.(2)Când mai multe judecatorii din circumscripţia aceluiasi tribunal sunt deopotriva competente, cererile în care figurează persoanele aratate la alin. 1 se introduc la judecatoria din localitatea de reşedinţa a judeţului, iar în Capitala, la judecatoria sectorului 4.---------------Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de pct. 3 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 .Articolul 9Cererea indreptata împotriva mai multor parati poate fi facuta la instanţa competenţa pentru oricare dintre ei; în caz când printre parati sunt şi obligati accesorii, cererea se face la instanţa competenţa pentru oricare dintre debitorii principali.Articolul 10În afară de instanţa domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante:1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligatiunii;2. în cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, în actiunile în justificare sau în prestatiune tabulara, instanţa locului unde se afla imobilul ;3. în cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanţa locului de plată;4. abrogat;5. în cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire;6. în cererile împotriva unei femei căsătorite, care are reşedinţa obisnuita deosebită de aceea a sotului, instanţa resedintei femeii;*)7. în cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensie de întreţinere, instanţa domiciliului reclamantului;8. în cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia careia s-a savirsit acel fapt.-------------*) Textul considerat abrogat implicit ca urmare a consacrarii principiului constituţional al egalitatii sexelor prin art. 4 alin. (2) din Constitutie.Pct. 4 al art. 10 a fost abrogat de pct. 2 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 11(1)În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia careia se afla:1. domiciliul asiguratului;2. bunurile asigurate;3. locul unde s-a produs accidentul.(2)Alegerea competentei prin convenţie este nula dacă a fost facuta înainte de nasterea dreptului la despăgubire.(3)Dispozitiile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări maritime şi fluviale.Articolul 12Reclamantul are alegerea între mai multe instante deopotriva competente.Articolul 13(1)Cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanţa în circumscripţia careia se afla nemişcătoarele.(2)Când imobilul este situat în circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanţa domiciliului sau resedintei paratului, dacă acestea se afla în vreuna din aceste circumscriptii, iar în caz contrar, la oricare din instantele în circumscriptiile cărora se afla imobilul .Articolul 14În materie de mostenire sunt de competenţa instanţei celui din urma domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;2. cererile privitoare la mostenire, precum şi cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din mostenitori sau împotriva executorului testamentar.Articolul 15Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidarii în fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal.Articolul 16Cererile în materia reorganizarii judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusiva a tribunalului în circumscripţia caruia se afla sediul principal al debitorului.*)----------*) Art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 16 avea urmatorul continut: "Art. 16. Cererile în materie de faliment sunt de competenţa instanţei în circumscripţia careia comerciantul îşi are principala asezare comerciala."Titlul III Dispozitii specialeArticolul 17Cererile accesorii şi incidentale sunt în caderea instanţei competente sa judece cererea principala.Articolul 18În cererile pentru constatarea existentei sau neexistentei vreunui drept, competenţa instanţei se determina după regulile prevăzute pentru cererile având de obiect executarea prestaţiunii.Articolul 18^1Instanţa investita potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competenţa sa judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificari în ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.*)------------*) Art. 18^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 7 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 19Părţile pot conveni, prin inscris sau prin declaratie verbala în faza instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii au competenţa teritoriala, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16.Titlul IV Conflictele de competenţaArticolul 20Exista conflict de competenţa:1. când doua sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece aceeasi pricina;2. când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină*).--------------Pct. 2 al art. 20 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 21Instanţa, inaintea careia s-a ivit conflictul de competenţa, va suspenda din oficiu alta procedura şi va inainta dosarul instanţei în drept sa hotarasca asupra conflictului.Articolul 22(1)Conflictul ivit între doua judecatorii din circumscripţia aceluiasi tribunal se judeca de acel tribunal.(2)Dacă cele doua judecatorii nu ţin de acelasi tribunal sau dacă conflictul s-a nascut între o judecatorie şi un tribunal, sau între doua tribunale, competenţa este Curtea de Apel respectiva.(3)Dacă cele doua instante în conflict nu se gasesc în circumscripţia aceleiasi Curti de Apel, precum şi conflictul între doua Curti de Apel, se judeca de Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.(4)Exista conflict de competenţa, în sensul art. 20, şi în cazul în care el se iveste între instante judecătorești şi alte organe cu activitate jurisdictionala. În acest caz, conflictul de competenţa se rezolva de instanţa judecătorească ierarhic superioara instanţei în conflict, dispozitiile art. 21 fiind aplicabile.(5)Instanţa competenţa sa judece conflictul va hotari în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronuntate de Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, care este irevocabila.-------------Alin. (4) al art. 22 a fost introdus de pct. 4 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (5) al art. 22 a fost modificat prin art. 1 pct. 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (5) al art. 22 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 22^1Abrogat.*)------------Art. 22^1 a fost abrogat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.*) Art. 22^1 a fost abrogat prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi functionarea Curtii de Conturi, publicată în M.Of. nr. 177 din 26 iulie 1993, art. V, alin. (2)."Articolul 23Când, din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competenţa este împiedicată un timp mai indelungat sa functioneze, Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o alta instanţa de acelasi grad care să judece pricina.Titlul V Incompatibilitatea, abtinerea şi recuzarea judecatorilorArticolul 24(1)Judecatorul care a pronuntat o hotărâre intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.(2)De asemenea nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeasi pricina.Articolul 25Judecatorul care stie ca exista un motiv de recuzare în privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui şi să se abtina de la judecarea pricinii.Articolul 26Abtinerea se propune de judecator şi se judeca potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 şi 32.Articolul 27Judecatorul poate fi recuzat:1. când el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este sot, ruda sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;2. când el este sot, ruda sau afin în linie directa ori în linie colaterala, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;3. când sotul în viaţa şi nedespartit este ruda sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind incetat din viaţa ori despartit, au ramas copii;4. dacă el, sotul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau dacă au o judecata la instanţa unde una din părţi este judecator;5. dacă între aceleasi persoane şi una din părţi a fost o judecata penala în timp de 5 ani inaintea recuzarii;6. dacă este tutore sau curator al uneia din părţi;*)7. dacă şi-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;9. dacă este vrajmasie între el, sotul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, sotii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.-------------Pct. 2 al art. 27 a fost modificat de pct. 5 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Pct. 6 al art. 27 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 9 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 27 avea urmatorul continut: "6. dacă este tutor, curator sau consiliu judiciar al uneia din părţi;"Articolul 28(1)Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecata ca tutor, curator, consiliu judiciar*) sau director al unei institutii publice sau societăţi comerciale, când acestia nu au interes personal în judecarea pricinii.(2)Nu se pot recuza toţi judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.(2^1) Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care solutioneaza litigiul sunt inadmisibile.(3)Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere împotriva aceluiasi judecator.------------*) În actuala reglementare institutia consiliului judiciar nu mai exista.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 28 au fost introduse de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (2^1) al art. 28 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 29(1)Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecator în parte şi înainte de începerea oricarei dezbateri.(2)Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui sa propuna recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.(3)Judecatorul împotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine.Articolul 30(1)Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanţa respectiva, în alcatuirea careia nu poate să între cel recuzat.(2)În cazul când din pricina recuzarii nu se poate alcatui completul de judecată, cererea de recuzare se judeca de instanţa ierarhic superioara.(3)Abrogat.(4)Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se solutioneaza de instanţa în faţa careia au fost formulate.-------------Alin. (3) al art. 30 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (2) al art. 30 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 30 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 30 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 31(1)Instanţa decide asupra recuzarii, în camera de consiliu, fără prezenta părţilor şi ascultand pe judecatorul recuzat.(2)Nu se admite interogatoriul sau juramantul*) ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.(3)În cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura.-----------*) Juramantul, ca mijloc de proba, a fost desfiintat prin Decretul nr. 208/1950.-----------Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 32(1)Incheierea asupra recuzarii se citeşte în sedinta publică.(2)Dacă recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii.*)(3)Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata în ce măsura actele indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza să fie pastrate.-------------*) Alin. (2) al art. 32 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 11 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 32 avea urmatorul continut: "(2) Dacă recuzarea s-a primit, judecatorul se retrage şi nu poate să stea faţa la chibzuirea asupra pricinii."Articolul 33(1)Instanţa superioara investita cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanţa de acelasi grad, în cazul când găseşte ca cererea de recuzare este intemeiata.(2)Dacă cererea este respinsa, pricina se inapoiaza spre judecare instanţei inferioare.Articolul 34(1)Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca şi aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.(2)Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.(3)Când instanţa superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţa.Articolul 35Abrogat.*)--------------*) Art. 35 a fost abrogat prin art. 1 pct. 12 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 35 avea urmatorul continut: "Art. 35. Când cererea de recuzare a fost facuta cu rea-credinta, instanţa va condamna pe cel care a facut-o la o amenda de la 3.000 la 10.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate."Articolul 36Dispozitiile prezentului titlu, în afară de art. 24 şi 27 pct. 7, se aplică şi procurorilor, magistratilor asistenti şi grefierilor.Titlul VI Stramutarea pricinilorArticolul 37(1)Când una dintre părţi are doua rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealalta parte poate să ceara stramutarea pricinii la o alta instanţa de acelasi grad.(2)Stramutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de banuiala legitima sau de siguranţă publică. Banuiala se socoteste legitima de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi ştirbită datorita imprejurarii pricinii, calităţii părţilor ori vrajmasiilor locale. Constituie motive de siguranţă publică acele împrejurări care creeaza presupunerea ca judecata procesului la instanţa competenţa ar putea produce tulburarea ordinii publice.------------Art. 37 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 38(1)Stramutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie ceruta mai înainte de începerea oricarei dezbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau pe siguranţa publică se poate cere în orice stare a pricinii.(2)Stramutarea pentru siguranţa publică se poate cere numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.-----------*) Alin. (2) al art. 38 a fost modificat prin art. 1 pct. 13 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.-----------Alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (2) al art. 38 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 39(1)Cererea de stramutare intemeiata pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanţa imediat superioara.(2)Cererea de stramutare intemeiata pe motive de banuiala legitima sau de siguranţă publică se depune la Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.------------Alin. (2) al art. 39 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 40(1)Cererea de stramutare se judeca în camera de consiliu.(2)Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi sa ordone, fără citarea părţilor, suspendarea judecarii pricinii, comunicand de urgenta această măsură instanţei respective.(3)În caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad.(4)Hotărârea asupra stramutarii se da fără motivare şi nu este supusă nici unei cai de atac. Ea va arata în ce măsura actele indeplinite de instanţa înainte de stramutare urmeaza să fie pastrate.(5)Aceasta instanţa va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de stramutare. În cazul în care instanţa a savarsit acte de procedura sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedura indeplinite ulterior stramutarii şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare.*)(6)Abrogat.**)------------*) Alin. (5) al art. 40 a fost introdus prin art. 1 pct. 14 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.**) Fostul alin. (5) al art. 40, devenit alin. (6), a fost abrogat prin art. 1 pct. 15 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare fostul alin. (5) al art. 40 avea urmatorul continut: "(5) Dispozitiile art. 35 se aplică prin asemanare".Articolul 40^1Abrogat.*)-------------*) Art. 40^1 a fost abrogat prin Decretul nr. 471 din 30 septembrie 1957.Articolul 40^2Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou, pentru acelaşi motiv, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. 1 este inadmisibilă.--------------Art. 40^2 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Cartea a II - a Procedura contencioasaTitlul I PărţileCapitolul I Folosinţă şi exercitiul drepturilor proceduraleArticolul 41(1)Orice persoană care are folosinţă drepturilor civile poate să fie parte în judecata.(2)Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridica pot sta în judecata ca parate, dacă au organe proprii de conducere.Articolul 42Persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta în judecata decat dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul aratat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.Articolul 43(1)Lipsa capacităţii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata în orice stare a pricinii.(2)Actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.*)---------------*) Alin. (2) al art. 43 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 43 avea urmatorul continut: "(2) Actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului, curatorul sau consiliul judiciar va putea, însă, ratifica toate sau parte din aceste acte."Articolul 44(1)În caz de urgenta, dacă persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridica, chemata sa stea în judecata, nu are reprezentant legal.*)(2)Dispozitiile alin. 1 se aplică, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exercitiu restrinsa.**)(3)Numirea acestor curatori se va face de instanţa competenţa sa hotarasca asupra cererii de chemare în judecata.--------------*) Alin. (1) al art. 44 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În veche reglementare, alin. (1) al art. 44 avea urmatorul continut: "(1) Dacă incapabilul nu are reprezentant legal şi exista urgenta, la cererea părţii interesate, instanţa va putea numi un curator special, care să-l reprezinte până la numirea reprezentantului legal; ea va putea numi, de asemenea, un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi reprezentat sau când o persoană juridica, chemata sa stea în judecata, nu are reprezentant."**) Alin. (2) al art. 44 a fost introdus prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3).Articolul 45(1)Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie şi ale disparutilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.(2)În cazul în care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se referă actiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispozitiile prevăzute în art. 246, 247 şi în art. 271-273, iar, în cazul în care procurorul şi-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii.(3)Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare faza a acestuia, dacă apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor şi libertatilor cetatenilor.(4)În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziile de către procuror sunt obligatorii.(5)Procurorul poate, în condiţiile legii, sa exercite caile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceara punerea în executare a hotărârilor pronuntate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat.*)-------------*) Art. 45 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 45 avea urmatorul continut: "(1) Ministerul Public poate introduce orice actiune, în afară de cele strict personale şi sa participe la orice proces, în oricare faza a acestuia, în cazurile în care este necesar pentru apararea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdictie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.(2)În cazul în care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se referă actiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi, dacă va fi cazul, de dispozitiile prevăzute în art. 246 şi urm. şi art. 271 şi urm. din prezentul cod.(3)Procurorul poate, în condiţiile legii, sa exercite caile de atac şi sa ceara punerea în executare a hotărârii."Articolul 45^1Actele procesuale de dispoziţie reglementate de art. 246, 247 şi art. 271-273 sau de alte dispozitii legale, facute în orice proces de reprezentantii persoanelor prevăzute la art. 45 alin. 1, nu vor împiedica judecata, dacă instanţa apreciaza ca ele nu sunt în interesul acelor persoane.*)-----------*) Art. 45^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 46Abrogat.*)------------*) Art. 46 a fost abrogat prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1959.Capitolul II Persoanele care sunt împreună reclamante sau parateArticolul 47Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau parate dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori dacă drepturile sau oblibaţiile lor au aceeasi cauza.Articolul 48(1)Actele de procedura, apararile şi concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu pot folosi nici pagubi celorlalţi.(2)Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotărârii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii din ei sau termenele incuviintate numai unora din ei pentru indeplinirea actelor de procedura folosesc şi celorlalţi. Când actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va ţine seama de actele cele mai favorabile. Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de procedura în termen vor continua totusi să fie citati.Capitolul III Alte persoane care pot lua parte la judecataSecţiunea I InterventiaArticolul 49(1)Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza între alte persoane.(2)Interventia este în interes propriu când cel care intervine invoca un drept al său.(3)Ea este în interesul uneia din părţi când sprijina numai apararea acesteia.Articolul 50(1)Cererea de interventie în interes propriu va fi facuta în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecata.(2)Ea se poate face numai în faţa primei instante şi înainte de închiderea dezbaterilor.(3)Cu invoirea părţilor, interventia în interes propriu se poate face şi în instanţa de apel.Articolul 51Cererea de interventie în interesul uneia din părţi se poate face chiar inaintea instanţei de recurs.Articolul 52(1)După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotari asupra incuviintarii în principiu a interventiei.(2)Incheierea nu se poate ataca decat o dată cu fondul.(3)După incuviintarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea interventiei şi, în cazurile în care intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusa.Articolul 53Cel care intervine va lua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine.Articolul 54În interventia facuta în interesul uneia din părţi, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului părţii în folosul careia intervine.Articolul 55Interventia se judeca o dată cu cererea principala. Când însă judecarea cererii ar fi intarziata prin interventia în interes propriu instanţa poate hotari despartirea ei spre a fi judecata deosebit.Articolul 56Apelul sau recursul facut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteste neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs.Secţiunea IIChemarea în judecata a altor persoaneArticolul 57(1)Oricare din părţi poate să cheme în judecata o altă persoană care ar putea sa pretindă aceleasi drepturi ca şi reclamantul.(2)Cererea facuta de pârât se depune o dată cu intampinarea. Când intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tirziu la prima zi de infatisare.(3)Cererea facuta de reclamant se depune cel mai tarziu până la închiderea dezbaterilor inaintea primei instante.(4)Cererea va fi motivata şi se va comunică atât celui chemat, cat şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alatura copii de pe cererea de chemare în judecata, intampinare şi de pe inscrisurile de la dosar.Articolul 58Cel chemat în judecata dobandeste calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabila.Articolul 59(1)În cazul prevăzut de art. 58, când pârâtul chemat în judecata pentru o datorie baneasca recunoaste datoria şi declara ca voieste sa o execute faţă de cel care îşi va stabili judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata dacă depune suma datorata.(2)În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamanta şi cel chemat în judecata.Secţiunea IIIChemarea în garantieArticolul 60(1)Partea poate să cheme în garantie o altă persoană împotriva careia ar putea să se indrepte, în cazul când ar cadea în pretentiuni cu o cerere în garantie sau în despăgubiri.(2)În aceleasi condiţii, cel chemat în garantie poate, la randul sau, sa cheme în garantie o altă persoană.Articolul 61(1)Cererea va fi facuta în condiţiile de forma pentru cererea de chemare în judecata. Cererea facuta de pârât se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.(2)Cererea de chemare în garantie facuta de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.Articolul 62Instanţa va dispune ca cererea să fie comunicata celui chemat în garantie şi, dacă intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmeaza să fie depusa de cel chemat în garantie.Articolul 63(1)Cererea de chemare în garantie se judeca o dată cu cererea principala.(2)Când judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea în garantie, instanţa poate dispune despartirea ei spre a fi judecate deosebit.Secţiunea IV Aratarea titularului dreptuluiArticolul 64Pârâtul care detine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela în numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, dacă a fost chemat în judecata de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.Articolul 65(1)Cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va fi motivata şi se va depune o dată cu intampinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai tirziu la prima zi de infatisare.(2)Cererea va fi comunicata celui aratat ca titular, împreună cu citatia, copiile de pe cerere şi inscrisurile de la dosar.Articolul 66(1)Dacă cel aratat ca titular recunoaste sustinerile paratului şi reclamantul consimte, el va lua locul paratului care va fi scos din judecata.(2)Când cel chemat nu se infatiseaza sau tagaduieste aratarile paratului, se vor aplica dispozitiile art. 58.Capitolul IV Reprezentarea părţilor în judecataArticolul 67(1)Părţile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.(2)Mandatarul cu procura generală poate să reprezinte în judecata pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.(3)Dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliul şi nici reşedinţa în tara, sau dacă procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare în judecata se presupune dat.Articolul 68(1)Procura pentru exercitiul dreptului de chemare în judecata trebuie facuta prin inscris sub semnatura legalizata; în cazul când procura este data unui avocat semnatura va fi certificata potrivit legii avocatilor.(2)Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaratie verbala, facuta în instanţa şi trecuta în incheierea de sedinta.(3)Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar dacă nu cuprinde nici o aratare în aceasta privinta; el poate fi însă restrins numai la anumite acte sau pentru anumita instanţa.(4)Dacă mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezinta partea.(5)Asistarea de către avocat nu este ceruta doctorilor sau licentiatilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile sotului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.(6)De asemenea asistarea de către avocat nu este ceruta la judecatorii, când partea este reprezentata prin sot sau ruda până la al patrulea grad inclusiv.------------Alin. (4) al art. 68 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 4 al art. 68 avea urmatorul continut: "(4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decit unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decit prin avocat."------------Alin. (4) al art. 68 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 69(1)Recunoasterile privitoare la drepturile în judecata, renuntarile, cum şi propunerile de tranzactie nu se pot face decat în temeiul unei procuri speciale.(2)Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedura se vor îndeplini numai faţă de partea insasi.Articolul 70Când dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o dispoziţie judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.Articolul 71Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste până la retragerea lui de către mostenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.Articolul 72(1)Renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusa celeilalte părţi decat de la comunicare, afara numai dacă a fost facuta în sedinta în prezenta părţii.(2)Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atât pe cel care i-a dat mandatul cat şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de infatisare sau de implinirea termenelor cailor de atac.Articolul 73Abrogat.*)--------------*) Art. 73 a fost abrogat art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 73 avea urmatorul continut: "Art. 73. (1) Obştiile de mosneni ori razesi şi composesoratele vor fi reprezentate prin unul sau 3 mandatari aleşi sau numiti din oficiu, afara dacă legile speciale nu dispun altfel.(2)Când toţi membrii unei asemenea colectivitati se invoiesc, ei numesc mandatarii prin inscris autentificat la judecatorie în circumscripţia careia se afla comuna în care domiciliaza majoritatea devalmasilor.(3)În lipsa unei asemenea invoieli, cei interesati vor cere judecatoriei competenţa sa proceada la desemnarea mandatarilor.(4)În acest caz, judecatorul va vesti pe devalmasi prin secretarul consiliului local să se adune de preferinta intr-o zi de sarbatoare, la primaria comunei prevăzute la alineatul 2, pentru a alege pe mandatari.(5)Vestirea, semnata de judecator, se va afisa prin ingrijirea secretarului consiliului local, la usa primariei comunelor în cuprinsul cărora se afla nemişcătoarele devalmase cu cel puţin 15 zile înainte de ziua alegerii. În acelasi termen, vestirea se va face şi verbal în fiecare sat, prin batai cu toba, sunete de goarna sau alte mijloace de publicitate obisnuite în localitate.(6)Indeplinirea acestor formalitati se va constata prin procese-verbale ce vor fi inaintate secretarului consiliului local, unde urmeaza să se adune devalmasii.(7)La ziua sorocita, judecatorul va face strigarea celor adunati, însemnând pe o lista pe cei prezenţi şi partea ce fiecare dintre ei are în bunurile devalmase.(8)În cazurile când se contesta drepturile vreunui devalmas, judecatorul va putea sa nu-l inscrie, dacă contestaţia i se va parea intemeiata; neinscrierea dreptului nu împiedica invocarea lui pe calea dreptului comun. În nici un caz judecatorul nu va amina alegerea din cauza contestatiilor.(9)Judecatorul va culege declaratiile verbale ce fiecare din cei inscrisi în lista va face în privinta acelora pe care voiesc să-i aleaga ca mandatari. Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenţi, socotita atit asupra numarului celor de faţa, cit şi asupra drepturilor devalmase.(10)Dacă locuitorii nu vin sau dacă cele doua majoritati aratate mai sus nu se pot intruni, judecatorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivitatii.(11)Cele savirsite inaintea judecatorului vor fi constatate printr-o încheiere, care va avea puterea unei procuri autentice.(12)Orice viciu de procedura savirsit cu prilejul alegerii sau numirii mandatarilor va trebui propus la prima zi de infatisare, sub pedeapsa decaderii. În caz de anulare a mandatului, instanţa va dispune refacerea procedurii pentru desemnarea altor mandatari.(13)Mandatul dat prin alegere sau din oficiu este obligatoriu pentru mandatar, în tot cursul judecatii. Pentru motive legitime instanţa va putea scuti pe mandatar de insarcinarea ce i s-a dat.(14)Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea-credinta.(15)Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzactie va putea fi dat numai cu majoritate de două treimi, socotite atit asupra numarului celor de faţa cit şi asupra drepturilor devalmase.(16)Dacă sunt mai mulţi mandatari, ei hotarasc cu majoritate.(17)În caz de încetarea imputernicirii unui mandatar, rinduielile prevăzute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea inlocuitorului".Capitolul V Asistenţa judiciaraArticolul 74Abrogat.------------Art. 74 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 74 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 75Abrogat.------------Punctul 1 al alin. (1) al art. 75 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 75 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 76Abrogat.------------Art. 76 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Conform art. III din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 dispozitiile alin. (2) al art. 76 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006.Art. 76 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 77Abrogat.------------Art. 77 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 77 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 78Abrogat.------------Art. 78 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 78 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 79Abrogat.------------Art. 79 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 79 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 80Abrogat.-------------Art. 80 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 81Abrogat.------------Alin. (1) al art. 81 a fost modificat prin art. 1 pct. din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 81 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------Art. 81 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Titlul II Dispozitii generale de proceduraCapitolul I CererileArticolul 82(1)Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul cererii şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa de poştă electronică sau altele asemenea.*)(2)În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnata, judecatorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia conţinutul cererii. Despre toate acestea judecatorul va face menţiune pe cerere.**)(3)Abrogat.***)(4)Abrogat.****)-----------*) Alin. (1) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 24 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 82 avea urmatorul continut: "(1) Orice cerere indreptata instanţelor judecătorești trebuie să fie facuta în scris şi sa cuprindă aratarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor şi ale reprezentantului, curatorului sau consiliului judiciar, obiectul cererii şi semnatura."**) Alin. (2) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 82 avea urmatorul continut: "(2) Cererile celor domiciliati în comunele rurale, care sunt de competenţa judecatoriei, se pot face şi verbal. În acest caz aratarile părţii pot fi trecute într-un proces-verbal, semnat de judecator, grefier şi parte, care va inlocui cererea scrisa. Dacă partea nu poate semna, se va face vorbire despre aceasta în procesul-verbal."***) şi ****) Alin. (3) şi (4) ale art. 82 au fost abrogate prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) şi (4) ale art. 82 aveau urmatorul continut: "(3) Cererile scrise ale persoanelor care nu pot semna vor fi semnate prin punere de deget în faţa presedintelui instanţei sau inlocuitorului sau, iar în comunele rurale şi în faţa secretarului consiliului local; cererea va fi mai intii citita părţii, facindu-se aratarea despre aceasta pe cerere.(4)În cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3, se va face aratarea de chipul cum s-a stabilit identitatea părţii."Alin. (1) al art. 82 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 83(1)Când cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura în original sau în copie legalizata.(2)Mandatarul avocat certifica el insusi copia de pe procura sa.(3)Reprezentantul legal va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calităţii sale.*)(4)Abrogat.**)------------*) Alin. (3) al art. 83 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 83 avea urmatorul continut: "(3) Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar, va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calităţii sale."**) Alin. (4) al art. 84 a fost abrogat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 83 avea urmatorul continut: "(4) Reprezentantii persoanelor juridice de drept privat vor arata Monitorul Oficial în care este publicata imputernicirea lor."Articolul 84Cererea de chemare în judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar dacă poarta o denumire gresita.Capitolul II Citatiile şi comunicarea actelor de proceduraArticolul 85Judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat după citarea sau infatisarea părţilor, afara numai dacă legea nu dispune altfel.Articolul 86(1)Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenti ori salariati ai altor instante, în ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunică actul.(2)Instanţa solicitata, când i se cere sa indeplineasca procedura de comunicare pentru alta instanţa, este obligata sa ia de îndată masurile necesare, potrivit legii, şi sa trimita instanţei solicitante dovezile de indeplinire a procedurii.(3)În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.*)-----------*) Art. 86 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 86 avea urmatorul continut: "Art. 86. (1) Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedura se va face din oficiu, prin posta prin corpul executorilor judecătorești sau prin orice angajat al instanţei respective."Articolul 86^1După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunică direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte actul va atesta primirea şi va consemna data primirii pe însuşi exemplarul care se va depune la instanţă, de îndată, sub sancţiunea neluării în seamă. Dovada comunicării actelor poate fi făcută şi prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin care se atestă, sub semnătură, primirea fiecărui act de procedură care a fost comunicat.------------Art. 86^1 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 86^2În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice.Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. 1 au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele electronice de date şi sistemele de informare prevăzute la acelaşi alineat.------------Art. 86^2 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 87Vor fi citati:1. statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective sau, în lipsa de contencios, la sediul administraţiei;2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentantei;*)3. asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridica, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor;4. Abrogat.**)5. cei supuşi procedurii reorganizarii judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;***)6. incapabilii, prin reprezentantii lor legali. În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;7. personalul misiunilor diplomatice şi oficiile consulare ale României, cetatenii români trimisi ca functionari la organizaţii internationale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflati în strainatate, prin Ministerul Afacerilor Externe.Cetatenii români, altii decat cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflati în strainatate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se afla cei care i-au trimis;8. în cazul în care prin tratate sau conventii internationale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o alta procedura, cei care se afla în strainatate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscuta, printr-o citatie trimisa cu scrisoare recomandata, cu dovada de primire. Dispozitiile art. 114^1 alin. (4) sunt aplicabile.****)Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflati în strainatate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95.În toate cazurile, dacă cei aflati în strainatate au mandatar cunoscut în tara, va fi citat şi acesta.9. cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscuta, potrivit art. 95;10. mostenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special, numit de instanţa.--------------*) Pct. 2 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 87 avea urmatorul continut: "2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal al administraţiei sau la cel al sucursalei din circumscripţia instanţei;"**) Pct. 4 al art. 87 a fost abrogat prin art. 1 pct. 31 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al art. 87 avea urmatorul continut:"4. obstile de mosneni sau de razesi şi composesoratele, prin mandatarii lor;"***) Pct. 5 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.5 al art. 87 avea urmatorul continut: "5. masa creditorilor falimentului prin judecatorul sindic;"****) Alin. (1) al pct. 8 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 33 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al pct. 8 al art. 87 avea urmatorul continut: "8. (1) în cazul în care prin tratate sau conventii internationale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o alta procedura, cei care se afla în strainatate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscuta, printr-o citatie trimisa cu scrisoare recomandata, recipisa de predare a scrisorii, în cuprinsul careia se va menţiona ce acte se expediaza tinind loc de dovada."Articolul 88(1)Citatia va cuprinde:1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;2. aratarea anului, lunii, zilei şi orei de infatisare;3. aratarea instanţei şi sediul ei;4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat:5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;5^1. menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;*)5^2. alte menţiuni prevăzute de lege;6. parafa sefului instanţei, şi semnatura grefierului.(2)Aratarile de la punctele 2, 3, 4 şi 6 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii.-------------*) Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus prin art. 1 pct. 34 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Pct. 5^2 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 89(1)Citatia, sub pedeapsa nulitatii, va fi inmanata părţii cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei.(2)Infatisarea părţii în instanţa, în persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura. Partea este însă în drept sa ceara amanarea dacă nu i s-a inmanat citatia în termen.Articolul 90(1)Inmanarea citatiei şi tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Când acesta are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala în altă parte, inmanarea se poate face şi la locul acestor asezari.(2)Inmanarea se poate face oriunde, când cel citat primeste citatia.(3)Abrogat.*)(4)Pentru cei ce se gasesc sub arme, citatia se inmaneaza la comandamentul superior cel mai apropiat.(5)Pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comert, inmanarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la capitania portului unde se găseşte înregistrat vasul.(6)Pentru detinuti, inmanarea se face la administratia inchisorii.(7)Pentru bolnavii aflati în spitale, ospicii ori sanatorii, la directia asezamantului.-------------*) Art. 90 alin. 3 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.Articolul 91Inmanarea citatiilor şi a tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alin. 3, 4, 5 şi 6 sau atunci când actul urmeaza să fie inmanat unui avocat ori notar public, se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care îşi va arata în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada.*)------------*) Art. 91 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 35 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 91 avea urmatorul continut: "Art. 91. Inminarea citatiilor şi tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alineatele 4, 5, 6 şi 7, sau atunci când actul urmeaza să fie inminat unui avocat sau notar public se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada."Articolul 92(1)Inmanarea citatiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinta de primire, agentul insarcinat cu inmanarea certificand identitatea şi semnatura acestuia.(2)Dacă cel citat, aflandu-se la domiciliu, nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu voieste ori nu poate să semneze adeverinta de primire, agentul va lasă citatia în mana celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afisa pe usa locuinţei acestuia, incheind despre acestea proces-verbal.(3)Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau cladirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieste, agentul va inmana citatia, în primul caz unei persoane din familie, sau în lipsa, oricarei alte persoane care locuieste cu dinsul, sau care, în mod obisnuit, primeste corespondenta, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obisnuit îl inlocuieste; persoana care primeste citatia va semna adeverinta de primire, agentul certificandu-i identitatea şi semnatura şi incheind proces-verbal despre cele urmate.(4)Dacă persoanele aratate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinta de primire, agentul va incheia proces-verbal, lasand citatia în mina lor; dacă cer aratati nu voiesc sa primeasca citatia sau sunt lipsa, agentul va afisa citatia, fie pe usa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicatia apartamentului sau camerei locuite, pe usa principala a cladirii, incheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.(5)Inminarea citatiei nu se poate face unui minor sub 14 ani impliniti sau unei persoane lipsite de judecată. Puterea de judecată este presupusa până la dovada contrarie.(6)Dispozitiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedura.Articolul 92^1Comunicarea citatiei şi a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta în judecata, cu excepţia cazurilor în care se refuza primirea sau dacă se constata lipsa oricarei persoane la sediul acestora.------------Art. 92^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 92^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 93În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a aratat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar în lipsa unei asemenea aratari, la domiciliul părţii.Articolul 94Când comunicarea actelor de procedura nu se poate face din cauza ca s-a daramat cladirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemanator, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va instiinta din timp partea despre aceasta imprejurare, dispozitiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzător.-------------Art. 94 a fost modificat de pct. 7 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 95(1)Când reclamantul invedereaza ca, desi a facut tot ce i-a stat în putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate.(2)Citarea prin publicitate se face afisandu-se citatia la usa instanţei. Citatia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai raspandit, în cazurile în care preşedintele tribunalului sau completul de judecată apreciaza ca o asemenea măsura este necesară.(3)Afisarea, precum şi publicarea citatiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai raspandit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixata pentru judecata. În cazurile urgente, preşedintele tribunalului sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.(4)Dacă pârâtul se infatiseaza şi dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, reclamantul putand fi sanctionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii.*)------------*) Alin. (4) al art. 95 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 37 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 95 avea urmatorul continut: "(4) Dacă piritul se infatiseaza şi dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi condamnat la o amenda de la 5.000 lei la 15.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate."Articolul 96Partea prezenta în instanţa, în persoana sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedura şi a inscrisurilor care i se comunică în sedinta. În acest caz, instanţa poate incuviinta, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţa de acte.Articolul 97Nici un act de procedura nu se poate îndeplini în zilele de sarbatoare legala, afară de cazuri grabnice, după incuviintarea presedintelui.Articolul 98Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecatii trebuie, sub pedeapsa neluarii ei în seama, să fie adusa la cunoştinţa instanţei prin petitie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar o dată cu petitia prin care se instiinteaza instanţa despre schimbarea domiciliului.Articolul 99Abrogat.*)-------------*) Art. 99 a fost abrogat prin art. 1 pct. 38 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 99 avea urmatorul continut: "Art.99 (1) Cei insarcinati de lege cu indeplinirea actelor de procedura, din a caror vina s-a pricinuit aminarea judecatii, vor fi condamnati de instanţa, printr-o încheiere executorie, la o amenda de la 500 la 3.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate.(2)Cel condamnat poate să prezinte instanţei o petitie motivata pentru scutirea sau micsorarea amenzii ori despăgubirii.(3)El va fi citat de urgenta, împreună cu partea vatamata, careia i s-a incuviintat despăgubirea, în camera de consiliu şi instanţa va hotari prin încheiere irevocabila. Citarea se va face prin grefa şi este scutita de timbru şi taxe."Articolul 100(1)Procesul-verbal incheiat de cel insarcinat cu inminarea actului de procedura trebuie să cuprindă:1. anul, luna şi ziua când a fost incheiat;2. numele celui care l-a incheiat;3. functiunea acestuia;4. numele, prenumele şi domiciliul celui caruia i s-a facut comunicarea, cu aratarea numarului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel caruia i s-a facut comunicarea locuieste intr-o cladire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel, şi dacă actul de procedura a fost inminat la locuinta sa, ori a fost afisat pe usa acestei locuinte.5. aratarea instanţei de la care porneste actul de procedura şi identificarea lui, iar pentru citatii şi a termenului de infatisare;6. aratarea inscrisurilor comunicate;7. numele şi calitatea celui caruia i s-a facut inminarea sau locul unde s-a facut afisarea;8. semnatura celui care a incheiat procesul-verbal.(2)Dacă cei care urmeaza să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuza sau nu pot s-o faca, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.(3)Aratarile de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulitatii.(4)Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a incheiat.Capitolul III TermeneleArticolul 101(1)Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrand în socoteala nici ziua când a inceput, nici ziua când s-a sfârşit termenul.(2)Termenele statornicite pe ore incep să curgă de la miezul noptii zilei urmatoare.(3)Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamini se sfirsesc în ziua anului, lunii sau saptaminii corespunzătoare zilei de plecare.(4)Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit în ziua cea din urma a lunii. Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru urmatoare.Articolul 102(1)Termenele incep să curgă de la data comunicarii actelor de procedura dacă legea nu dispune altfel.(2)Termenele incep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.Articolul 103(1)Neexercitarea oricărei cai de atac şi neindeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decaderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeste ca a fost împiedicată printr-o imprejurare mai presus de voinţa ei.(2)În acest din urmă caz, actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea impiedicarii; în acelasi termen vor fi aratate şi motivele impiedicarii.Articolul 104Actele de procedura trimise prin posta instanţelor judecătorești se socotesc indeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul postal înainte de implinirea lui.Capitolul IV Nulitatea actelor de proceduraArticolul 105(1)Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege*).(2)Actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevăzute anume de lege, vatamarea se presupune până la dovada contrarie.-------------Alin. (1) al art. 105 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 106(1)Anularea unui act de procedura atrage şi nulitatea actelor urmatoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenta de sine stătătoare.(2)Judecatorul va putea sa dispună indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura.Articolul 107Preşedintele va amana judecarea pricinii ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulitatii.Articolul 108(1)Nulitatile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecator în orice stare a pricinii.(2)Celelalte nulitati se declara numai după cererea părţii care are interes sa o invoce.(3)Neregularitatea actelor de procedura se acopera dacă partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat după aceasta neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.(4)Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt.Capitolul IV^1 Amenzi judiciare şi despăgubiri*)------------*) Capitolul IV^1 (art. 108^1-108^5) a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 108^1(1)Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciara de la 500.000 la 7.000.000 lei:a) introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri vadit netemeinice;b) formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare sau de stramutare;c) obtinerea, cu rea-credinta, a citarii prin publicitate a oricarei părţi;d) obtinerea, cu rea-credinta, de către reclamantul caruia i s-a respins cererea, a unor măsuri de asigurare prin care pârâtul a fost pagubit;e) contestarea, cu rea-credinta, a scrierii sau semnaturii unui inscris;f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii.2. cu amendă judiciara de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie când este prezent în instanţa, în afară de cazul în care acesta este minor;b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asista partea, ori nerespectarea de către acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de către instanţa, dacă în acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului;c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lamuririle cerute;c^1) nerespectarea de către agentii forţei publice a obligaţiei de acordare a concursului la indeplinirea efectiva a executarii silite, potrivit art. 373^2 alin. 1;d) neluarea de către conducatorul unităţii în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi impiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;e) neprezentarea unui inscris sau a unui bun, de către cel care îl detine, la termenul fixat în acest scop de instanţa;f) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunică la cererea instanţei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidentele ei;g) cauzarea amanarii judecarii sau executarii silite de către cel insarcinat cu indeplinirea actelor de procedura.h) impiedicarea în orice mod a exercitarii, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecatorilor, expertilor desemnaţi de instanţa în condiţiile legii, agentilor procedurali, precum şi altor salariati ai instanţei;i) abrogata.(2)Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. (1), dacă motive temeinice le-au impiedicat sa aduca la indeplinire oblibaţiile ce le revin.--------------Partea introductiva a art. 108^1 şi litera d) de la punctul 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost modificate de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Literele h) şi i) ale punctului 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost introduse de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Litera c^1) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusa de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Litera i) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost abrogata de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Litera f) de la pct. 1 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusă de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 108^2(1)Nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a masurilor luate de către instanţa pentru asigurarea ordinii şi solemnitatii sedintei de judecată se sancţionează cu amendă de la 300.000 lei la 2.000.000 lei.(2)Nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normala a executarii silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de executare, la cererea executorului, cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei.(3)O dată cu aplicarea sanctiunii se va stabili în ce consta abaterea savarsita.Articolul 108^3Cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amanarea judecarii sau a executarii silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 108^1 sau art. 108^2, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzata prin amanare.Articolul 108^4Amenda şi despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luata în lipsa acestuia.Articolul 108^5(1)Împotriva incheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amenda sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitand, motivat, să se revina asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.(2)Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luata măsura sau de la data comunicarii incheierii.(3)Cererea se solutioneaza prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.Titlul III Procedura inaintea primei instanteCapitolul I Procedura înainte de judecatăSecţiunea I Dispozitii generaleArticolul 109Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege. În acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai de către pârât, ci şi de către instanţă, din oficiu.-----------*) Alin. (2) al art. 109 a fost introdus prin art. 1 pct. 40 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Art. 109 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 109^1Abrogat.*)------------*) Art. 109^1 a fost abrogat prin art. 5, pct. 2 din Legea nr. 104/1992 pentru modificarea Codului penal, a Codului de procedura penala şi a altor legi precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi a Decretului nr. 218/1977.Articolul 110(1)Cererea pentru predarea unui imobil, la implinirea termenului de locatiune, poate fi facuta chiar înainte de implinirea acestui termen.(2)Se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau altei prestatiuni periodice.(3)Preşedintele mai poate incuviinta, în general, înainte de implinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni, ori de cate ori va socoti ca cererile sunt indreptatite pentru a preintampina reclamantului o paguba insemnata pe care acesta ar incerca-o dacă ar astepta implinirea termenului.Articolul 111Partea care are interes poate să faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului.Secţiunea IIChemarea în judecataArticolul 112(1)Cererea de chemare în judecata va cuprinde:1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;*)2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;**)3. obiectul cererii şi valoarea lui, după pretuirea reclamantului, atunci când pretuirea este cu putinta.Pentru identificarea imobilelor se va arata comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsa, vecinatatile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este inscris în cartea funciara, numărul de carte funciara şi numărul topografic;4. aratarea motivelor de fapt şi de drept pe care se intemeiaza cererea;5. aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.(2)Când dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii citi parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanţa; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul.(3)Se va putea depune şi numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanţa sa dispună, la nevoie, infatisarea inscrisului în intregime.(4)Dacă inscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.(5)Când reclamantul voieste să-şi dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau juramantul***) paratului, va cere infatisarea în persoana a acestuia.(6)Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele şi locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;6. semnatura.-----------*) şi **) Pct. 1 şi 2 ale art. 112 sunt reproduse astfel cum a fost modificate prin art. 1 pct. 41 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 1 şi 2 ale art. 112 aveau urmatorul continut: "1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor; 2. calitatea judiciara în care părţile stau în judecata, atunci când nu stau în numele lor propriu;"***) Juramantul, ca mijloc de proba, nu mai exista în actuala reglementare.Pct. 1, 2 şi ultima teză a pct. 5 de la art. 112 au fost modificate de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 113(1)La cererea de chemare în judecata se vor alatura atatea copii de pe cerere cati parati sunt.(2)Dacă mai mulţi parati au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calităţi juridice, se va comunică o singura copie de pe actiune şi de pe inscrisuri şi se va inmana o singura citatie.Articolul 114(1)La primirea cererii de chemare în judecata preşedintele sau judecatorul care îl inlocuieste va verifica dacă aceasta intruneste cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere sa completeze sau sa modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. 2 şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate inscrisurile pe care îşi intemeiaza cererea.(2)Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibila, cererea se va inregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primita prin posta, reclamantului i se vor comunică în scris lipsurile ei, cu menţiunea ca, până la termenul acordat, urmeaza sa faca completările sau modificările necesare.(3)Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu menţiunea ca neindeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecatii.(4)Dacă oblibaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecatii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art. 339.(5)În procesele în care, în condiţiile art. 47, sunt mai mulţi reclamanti sau parati, preşedintele instanţei, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normala a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi indeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispozitiile art. 68 şi art. 114^1 fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusa de către reclamanti, în condiţiile prevăzute la alin. 2, iar de către parati, odata cu intampinarea. Dacă părţile nu-şi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamantilor vor fi aplicabile dispozitiile alin. 4, iar în cazul paratilor, preşedintele instanţei va numi un curator special.-----------*) "Art. 114 a fost modificat prin art. 1 pct. 42 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 114 avea urmatorul continut: "Art. 114. (2) Când reclamantul este de faţa la fixarea termenului, el ia termenul în cunoştinţa; preşedintele îi va pune în vedere lipsurile cererii de chemare în judecata, spre a le intregi înainte de comunicare.(3)Preşedintele va dispune în acelasi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citatia, copii de pe cerere şi inscrisuri, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecata.(4)O dată cu sorocirea termenului, preşedintele va dispune, dacă s-a cerut prin cerere, citarea pârâtului la interogator sau juramint, sub rezerva dezbaterii la termenul de infatisare. Sub aceeasi rezerva se vor putea lua orice alte măsuri, în marginile rinduielilor pentru dovezi.(5)Termenul se va soroci astfel ca, de la data primirii citatiei, piritul să aibă cel puţin 30 de zile pentru depunerea intimpinarii, iar în pricinile urgente, cel puţin 5 zile.(6)Dacă piritul locuieste în strainatate, preşedintele va putea soroci un termen mai indelungat.Art. 114 alin. (1) este reprodus astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În reglementare art. 114 alin. (1) avea urmatorul continut: "Preşedintele, îndată ce primeste cererea de chemare în judecata şi constata plata timbrului, a taxei de procedura şi a impozitului proportional, va soroci ziua infatisarii şi va cita părţile inaintea instanţei, în sedinta. Preşedintele va putea soroci o anumita ora pentru judecarea pricinii."Alin. 4 al art. 114 a fost introdus prin art. 1 pct. 8 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001."-------------Art. 114 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 114^1 *)(1)Preşedintele, de îndată ce constata ca sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, fixeaza termenul de judecată pe care, sub semnatura, îl da în cunoştinţa reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părţi vor fi citate potrivit legii.(2)Preşedintele va dispune în acelasi timp să se comunice paratului, o dată cu citatia, copii de pe cerere şi de pe inscrisuri, punandu-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar intampinare cel mai tarziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.(3)Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citatiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregati apararea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele urmatoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozitiile art. 89 alin. 1.(4)Dacă pârâtul locuieste în strainatate, preşedintele va putea fixa un termen mai indelungat. Prin citatie pârâtul va fi informat ca are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformeaza acestei obligaţii, comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta română a scrisorii, în cuprinsul careia vor fi menţionate actele ce se expediaza, ţinând loc de dovada de indeplinire a procedurii.(5)Sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare, preşedintele, cu ocazia fixarii termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea paratului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.(6)De asemenea, în condiţiile legii, preşedintele va putea incuviinta, prin încheiere executorie, măsuri asiguratorii, precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt.------------Art. 114^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 43 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. 3 al art. 114^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 9 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (3) al art. 114^1 avea urmatorul continut:"(3) Termenul de judecată va fi stabilit astfel incit de la data primirii citatiei piritul să aibă la dispoziţie cel puţin 30 de zile pentru a-şi pregati apararea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile."-------------Alin. (3) şi (5) ale art. 114^1 au fost modificate de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea III IntampinareaArticolul 115Întâmpinarea va cuprinde:1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;2. excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului;3. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;4. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;5. semnătura.----------Art. 115 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 116(1)La intampinare se vor alatura atatea copii de pe intampinare cati reclamanti sunt; de asemenea se va alatura acelasi numar de copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina, mai mult un rand de copii pentru instanţa.(2)Dacă mai mulţi reclamanti au un singur reprezentant, sau un reclamant sta în judecata în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi cate o singura copie.Articolul 117Când sunt mai mulţi parati, ei pot raspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singura intampinare.Articolul 118(1)Intampinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.(2)Abrogat.(3)În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de infatisare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire în incheierea de sedinta; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apararii şi depunerea intampinarii.----------*) Art. 118 a fost modificat prin art. 1 pct. 44 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 118 avea urmatorul continut: "Art. 118. Depunerea intimpinarii nu este obligatorie. În cazul în care nu s-a depus intimpinare, preşedintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de infatisare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de aparare, despre care se va face vorbire în incheierea de sedinta."----------Alin. (2) al art. 118 a fost abrogat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 118 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea a IV-a Cererea reconventionalaArticolul 119(1)Dacă pârâtul are pretentii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să faca cerere reconventionala.(2)Cererea trebuie să indeplineasca condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.(3)Cererea reconventionala se depune odată cu intampinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu în prima zi de infatisare.(4)Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai tarziu până la termenul ce se va incuviinta paratului, spre acest sfârşit.----------Alin. (1) al art. 119 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 118 avea urmatorul continut: "(1) Dacă piritul are pretentii în legătură cu cererea sau cu mijloacele sale de aparare ale reclamantului, el poate să faca cerere reconventionala."----------Alin. (1) al art. 119 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 120(1)Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.(2)Când, însă, numai cererea principala este în stare de a fi judecata, instanţa o poate judeca deosebit.Secţiunea a V-a PlangereaSecţiunea 120^1 - 120^2Abrogate----------Art. 120^1 şi art. 120^2 au fost abrogate prin art. 6 din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Capitolul II Sedintele şi politia lorArticolul 121(1)Sedintele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel.(2)Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se faca în sedinta secreta, dacă dezbaterea publică ar putea vatama ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz, părţile vor putea fi insotite, în afară de aparatorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.(3)Hotărârea se pronunţă intotdeauna în sedinta publică.Articolul 122(1)Preşedintele exercită politia sedintei, putand lua măsuri pentru pastrarea ordinii şi bunei-cuviinte.(2)Dacă nu este loc în sala de sedinta, preşedintele poate inlatura pe cei ce ar veni mai tarziu sau pe cei ce depasesc numărul locurilor.(3)Nimeni nu poate fi lasat să între cu arme în sala de sedinta, afara numai dacă le poarta în vederea serviciului ce indeplineste în faţa instanţei.(4)Acei care iau parte la sedinta sunt obligati să aibă o purtare cuviincioasa. Acel ce vorbeste instanţei trebuie să stea în picioare. Preşedintele poate incuviinta excepţii de la aceasta indatorire.(5)Pot fi indepartati din sala cei minori şi persoanele care s-ar infatisa intr-o ţinuta necuviincioasa.(6)Preşedintele poate chema la ordine orice persoană care tulbura mersul dezbaterilor. Dacă aceasta chemare rămâne fără rezultat, el poate obliga pe tulburator sa părăsească sala şi la nevoie va da ordin să fie scos din sala.(7)Dacă în cursul sedintei se savarseste o faptă penala, se aplică dispozitiile din Codul de procedură penala.*)(8)Preşedintele poate să ordone indepartarea tuturor persoanelor din sala, dacă altfel nu se poate pastra ordinea.----------*) Alin. (7) al art. 122 a fost introdus prin art. 1 pct. 45 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (7) devenind alin. (8).Articolul 123(1)Dacă printre cei indepartati din sala ar fi vreuna din părţi, înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemata în sala şi, sub pedeapsa de nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele esentiale petrecute în lipsa sa, precum şi declaratiile celor ascultati.(2)Dispoziţia de mai sus nu se aplică în cazul când partea indepartata din sedinta a fost asistată de un avocat, care a ramas mai departe în sala.Articolul 124Dispozitiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecatorii sunt chemati să-şi indeplineasca functiunile lor.Capitolul III JudecataSecţiunea I Infatisari şi dezbateriArticolul 125(1)Preşedintele va dispune să se intocmeasca pentru fiecare sedinta o lista cu pricinile fixate să se judece în acea zi şi care va fi afisata la usa salii de sedinta cu cel puţin o ora înainte de începerea sedintei.(2)Pricinile declarate urgente şi cele rămase în divergenta se vor judeca inaintea celorlalte.(3)Părţile pot cere schimbarea randului, dacă impricinatii având pricini fixate inaintea lor nu se impotrivesc.Articolul 126Părţile pot cere instanţei, la inceputul sedintei, amanarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoaca dezbateri. Aceasta amanare se poate face şi de un singur judecator.Articolul 127Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.Articolul 128(1)Preşedintele deschide, suspenda şi ridica sedinta.(2)Preşedintele va da cuvintul mai întâi reclamantului şi în urma paratului.(3)În caz de trebuinta, preşedintele poate da cuvantul de mai multe ori, putandu-l margini în timp de fiecare data.Articolul 129(1)Părţile au indatorirea ca, în condiţiile legii, sa urmareasca desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia sa indeplineasca actele de procedura în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecator, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze pretentiile şi apararile.(2)Judecatorul va pune în vedere părţilor drepturile şi oblibaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va starui, în toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.(3)Abrogat.(4)Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invoca în susţinerea pretentiilor şi apararilor lor, judecatorul este în drept să le ceara acestora să prezinte explicatii, oral sau în scris, precum şi sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în intampinare.(5)Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc**).(5^1) Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii**).(6)În toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.*)-----------*) Art. 129 a fost modificat prin art. 1 pct. 46 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 129 avea urmatorul conţinutul: "Art. 129. (1) Preşedintele este în drept sa puna intrebari părţilor sau sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în intimpinare.(2)El va putea ordona dovezile pe care le va gasi de cuviinta, chiar dacă părţile se impotrivesc."------------Alin. (2) al art. 129 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 129 a fost abrogat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (5) al art. 129 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (5^1) al art. 129 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 130Judecatorii sau părţile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate însă incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct.*)-----------*) Art. 130 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 47 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 130 avea urmatorul continut: "Art. 130. (1) Judecatorii sau părţile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct.(2)Judecatorii sunt datori sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevarul şi pentru a preveni orice greseala în cunoasterea faptelor; ei vor da părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.(3)Ei vor hotari numai asupra celor ce formeaza obiectul pricinii supuse judecatii."Articolul 131În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile.*)-----------*) Art. 131 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 48 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 131 avea urmatorul continut: "Art. 131. (1) La judecatorii, judecatorul, înainte de intrarea în dezbateri, va incerca impacarea părţilor.(2)Dacă părţile se impaca, judecatorul va constata condiţiile impacarii în cuprinsul hotărârii pe care o va da."Art. 131 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 132(1)La prima zi de infatisare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amanarea pricinii şi comunicarea cererii modificate paratului, în vederea facerii intampinarii.(2)Cererea nu se socoteste modificata şi nu se va da termen, ci se vor trece în incheierea de sedinta declaratiile verbale facute în instanţa:1. când se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;2. când reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii;3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;4. când inlocuieste cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, în cazul în care cererea în constatare poate fi primita.(3)Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune intampinare la cererea reconventionala şi a propune dovezile în aparare.Articolul 132^1Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene mai îndelungate. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.------------Art. 132^1 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 133(1)Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula.(2)Lipsa semnaturii se poate totusi implini în tot cursul judecatii. Dacă pârâtul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui să semneze cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare, iar când este prezent în instanţa, în chiar sedinta în care a fost invocata nulitatea.Articolul 134Este socotita ca prima zi de infatisare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.Articolul 135Cererea reconventionala şi introducerea unei alte persoane în judecata, care nu se vor fi facut inauntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amandoua părţile consimt să se judece împreună.Articolul 136Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii*).------------Art. 136 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 137(1)Instanţa se va pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.(2)Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decat dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.Articolul 138(1)Dovezile care nu au fost cerute în condiţiile art. 112, 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile:1. abrogat;*)2. când nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;3. când administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii;4. când dovada nu a fost ceruta în condiţiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentata de avocat.**)(2)În cazurile prevăzute la pct. 2 şi 4, partea adversa are dreptul la contraproba numai asupra aceluiasi aspect.***)(3)În cazul amanarii, partea este obligata, sub pedeapsa decaderii, să depună, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, copii certificate de pe inscrisurile invocate.----------*) Pct. 1 al alin. (1) al art. 138 a fost abrogat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.**) Pct. 4 al. alin.(1) al at. 138 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 49 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 138 avea urmatorul continut: "4. când dovada nu a fost ceruta în condiţiile articolelor mai sus-aratate din pricina nestiintei şi lipsei de pregatire a părţii."***) Alin. (2) al art. 138 a fost introdus prin art. 1 pct. 50 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3).Articolul 139(1)Partea care a depus un inscris în copie certificata este datoare să aibă asupra sa la sedinta originalul inscrisului sau sa-l depuna mai înainte în pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de inscris.(2)Dacă partea potrivnica nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţa cu originalul infatisat în sedinta, judecatorul va putea acorda un termen scurt, obligand partea să depună originalul în pastrarea grefei.Articolul 140(1)Inscrisurile depuse de părţi rămân dobandite judecatii şi nu se mai pot retrage fără invoirea părţii potrivnice.(2)Inscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decat după ce se vor lasă copii legalizate de grefa instanţei, la care s-a facut depunerea.Articolul 141(1)Când se tagaduieste exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanţa poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine să se faca de un traducator autorizat sau, în lipsa, de o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.(2)Pârâtul va face aceasta cerere prin intampinare, iar reclamantul la primul termen de infatisare.Articolul 142(1)Dacă partea sau martorul nu cunoaste limba română, se va folosi un traducator autorizat sau, în lipsa, o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.(2)Judecatorul poate îndeplini functiunea de traducator fără a depune juramant.Articolul 143Când cel ce urmeaza a fi ascultat este mut sau surd şi nu poate fi înţeles, va fi pus sa scrie răspunsul. Dacă nu stie sa scrie, se va folosi un interpret, aplicandu-se dispozitiile privitoare la experti.Articolul 144Când cel obligat să semneze declaratiile facute nu vrea sau nu poate să semneze, se va face aratare în actul de procedura.Articolul 144^1În cazurile în care potrivit prevederilor Codului familiei, instanţa de judecată urmeaza a asculta un copil minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Dacă, faţă de imprejurarile cauzei, instanţa găseşte potrivit, ea va asculta copilul minor fără ca părţile sau alte persoane să fie de faţa.Articolul 145Dezbaterile în continuare vor fi fixate în şedinţe deosebite, chiar în afara orelor statornicite pentru judecarea pricinilor.Articolul 146Părţile vor putea fi indatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtari scrise, semnate de ele, a sustinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtari chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate.Articolul 147Dezbaterile urmate în sedinta se vor trece în incheierea de sedinta, care va fi semnata de judecatori şi de grefier.Articolul 148(1)La cerere, grefa va elibera copii de pe incheierea de sedinta, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte inscrisuri aflate la dosar.(2)Copiile de pe incheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toţi judecatorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmariti ca falsificatori.(3)În cazul când dezbaterile s-au urmat în sedinta secreta, alte persoane decat părţile nu pot dobandi copii de pe incheieri, expertize sau declararii de martori decat cu incuviintarea presedintelui.Articolul 149Instanţa va incuviinta stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părţii. În acest caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.Articolul 150Când instanţa se va socoti lamurita, preşedintele va declara dezbaterile închise.Articolul 151Pricina poate fi repusa pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lamuriri.Articolul 152Dacă, la orice termen fixat pentru judecata, se infatiseaza numai una din părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrarile din dosar şi va asculta sustinerile părţii, se va pronunţă pe temeiul dovezilor administrate, putand primi excepţiile şi apararile părţii care lipseste.Articolul 153(1)Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.(2)Aceasta dispoziţie nu se aplică:1. în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata;2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;3. în cazul când procesul se repune pe rol;4. în cazul militarilor în termen şi al detinutilor.*)(3)Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.-----------*) Art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 51 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 153 avea urmatorul continut: "Art. 153. (1) Partea care a fost prezenta la infatisare, ea insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata în tot cursul instanţei, fiind presupusa ca cunoaste termenele urmatoare.(2)Aceasta dispoziţie nu se aplică:1. în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata sau aminata fără termen;2. în cazul sorocirii unui termen pentru chemarea la interogator sau juramint;3. în cazul când pricina se repune pe rol.(4)Cererea se judeca în camera de consiliu.**) Alin. (3) al art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 11 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 153 avea urmatorul continut: "Termenul luat în cunoştinţa sau pentru care au fost trimise citatiile nu poate fi preschimbat, decit după citarea părţilor şi pentru motive temeinice."-----------Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------***) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) al art. 153 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 154Abrogat.*)------------*) Art. 154 a fost abrogat prin art. 1 pct. 52 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 154 avea urmatorul continut: "Art. 154. (1) Partea care în orice chip a pricinuit aminarea judecatii va fi obligata, la cererea părţii potrivnice, să-i plateasca o despăgubire pentru paguba pricinuita prin aminare.(2)Instanţa hotaraste, după ascultarea părţilor, printr-o încheiere irevocabila.(3)Despăgubirea nu se inapoiaza, chiar dacă partea care a dobândit-o cade în pretentiile sale.(4)Dacă incheierea nu a fost executata în timpul judecatii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ţinuta în seama la pronuntarea hotărârii.Articolul 155(1)Amanarea judecatii în temeiul invoielii părţilor nu se poate incuviinta decat o singură dată în cursul instanţei.(2)După o asemenea amanare, judecata, dacă părţile nu staruiesc, va fi suspendata şi nu va fi redeschisa decat după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.(3)Instanţa este obligata sa cerceteze dacă amanarea ceruta de amandoua părţile pentru un motiv anumit nu tinde la o amanare prin invoiala părţilor; este socotita ca atare cererea de amanare la care cealalta parte s-ar putea impotrivi.Articolul 155^1(1)Când constata ca desfăşurarea normala a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neindeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecatii, instanţa poate suspenda judecata, aratand în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispozitiile art. 108^3 sunt aplicabile.(2)La cererea părţii, judecata va fi reluata dacă oblibaţiile la care se referă alin. 1 au fost indeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozitiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.-----------Art. 155^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 53 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. 2 al art. 155^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 12 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 155^1 avea urmatorul continut: : "(2) La cererea părţii, judecata va fi reluata dacă oblibaţiile la care se referă alin. (1) au fost indeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua."-----------Art. 155^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 156(1)Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.(2)Când instanţa refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea părţii, pronuntarea în vederea depunerii de concluzii scrise.Articolul 157Pricinile în care procedura este indeplinita şi care nu se pot judeca din lipsa de timp vor fi amanate, la cererea uneia din părţi, la un termen scurt pentru când părţile nu se vor mai cita. Aceste pricini vor fi judecate cu precadere.Secţiunea II Excepţiile de procedura şi excepţia puterii de lucru judecatArticolul 158(1)Când în faţa instanţei de judecată se pune în discutie competenţa acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanţa competenţa ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.(2)Dacă instanţa se declara competenţa, va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.(3)Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.**)(4)Abrogat.(5)Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a facut cererea la o instanţa necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.----------Alin. (2) şi (3) ale art. 158 au fost modificate initial de pct. 8 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (3) al art. 158 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 54 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 158 avea urmatorul continut: "(3) Dacă instanţa se declara necompetenta, ea va trimite dosarul instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdictionala competent, de îndată ce hotărârea a devenit irevocabila. Termenul pentru exercitarea caii de atac curge de la pronuntare."Alin. (3) al art. 158 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (4) al art. 158 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 159*)Necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică:1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.-----------Art. 159 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 159^1*)Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.Verificarea competenţei conform alin. 4 nu împiedică formularea excepţiilor de necompetenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute la alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile legii.-----------Art. 159^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 160În cazul declararii necompetentei, dovezile administrate în instanţa necompetenta rămân castigate judecatii şi instanţa competenţa nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice.Articolul 161(1)Când instanţa constata lipsa capacităţii de exercitiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru implinirea acestor lipsuri.(2)Dacă lipsurile nu se implinesc, instanţa va anula cererea.Articolul 162Excepţiile de procedura de ordine publică pot fi ridicate inaintea instanţei de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a imprejurarilor de fapt în afara dosarului.Articolul 163(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect şi de aceeasi parte inaintea mai multor instante.(2)Aceasta excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecator în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond.(3)Dacă excepţia este primita, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi investita, iar în cazul când pricinile se afla în judecata unor instante de grade deosebite la instanţa cu grad mai înalt.Articolul 164(1)Părţile vor putea cere intrunirea mai multor pricini ce se afla inaintea aceleasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, în care sunt aceleasi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al caror obiect şi cauza au între dansele o strinsa legătură.(2)Intrunirea poate fi facuta de judecator chiar dacă părţile nu au cerut-o.(3)Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi investita, afara numai dacă amandoua părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instante.(4)Când una din pricini este de competenţa unei instante, şi părţile nu o pot inlatura, intrunirea se va face la acea instanţa.Articolul 165În orice stare a judecatii se pot desparti pricinile intrunite, dacă instanţa socoteste ca numai una din ele este în stare de a fi judecata.Articolul 166Excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecator, chiar inaintea instanţelor de recurs.Secţiunea IIIAdministrarea dovezilor1. Dispozitii generaleArticolul 167(1)Dovezile se pot incuviinta numai dacă instanţa socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piarda prin intarziere.(2)Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.(3)Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cat cu putinta în acelasi timp.(4)Când dovada cu martori a fost incuviintata în condiţiile art. 138, dovada contrara va fi ceruta sub pedeapsa decaderii în aceeasi sedinta, dacă amandoua părţile sunt de faţa.(5)Partea lipsa la incuviintarea dovezii este obligata sa ceara dovada contrarie la sedinta urmatoare, iar în caz de impiedicare, la prima zi când se infatiseaza.Articolul 168(1)Incheierea prin care se incuviinteaza dovezile va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovada incuviintate pentru dovedirea lor.(2)Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicita de instanţa.(3)Când o parte renunta la dovezile ce a propus, cealalta parte poate să şi le insuseasca.Articolul 169(1)Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune astfel.*)Alin. (2) -(3). Abrogate.**)(4)Când administrarea dovezilor urmeaza să se faca în alta localitate, ea se va îndeplini, prin delegatie, de către o instanţa de acelasi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu exista o instanţa de acelasi grad. Dacă felul dovezii ingaduie şi părţile se invoiesc, instanţa care administreaza dovada poate fi scutita de citarea părţilor.----------*) Alin. (1) al art. 169 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 55 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin.(1) al art. 169 avea urmatorul continut: "(1) Administrarea dovezilor se face în faţa instanţei de judecată".**) Alin. (2) şi (3) ale art. 169 au fost abrogate prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1969.Articolul 170(1)Când s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca, în termen de 5 zile de la incuviintare, să depună suma statornicita de instanţa pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei.(2)Când s-au incuviintat părţilor dovezi potrivit dispoziţiilor art. 138 pct. 2 şi 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până 15 zile.(3)Neindeplinirea acestor obligaţii atrage decaderea, pentru acea instanţa, din dovada incuviintata.(4)Depunerea sumei se va putea însă face şi după implinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amana judecata.Articolul 171Partea decazuta din dreptul de a administra o dovadă va putea totusi să se apere, discutand în fapt, şi în drept temeinicia sustinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.Articolul 171^1În cazurile în care proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile art. 45 alin. 2, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plateasca, putandu-le pune şi în sarcina ambelor părţi.-----------Art. 171^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.2. Dovada cu inscrisuriArticolul 172(1)Când partea invedereaza ca partea potrivnica detine un inscris privitor la pricina, instanţa poate ordona infatisarea lui.(2)Cererea de infatisare nu poate fi respinsa dacă inscrisul este comun părţilor sau dacă insasi partea potrivnica s-a referit în judecata la inscris ori dacă, după lege, ea este obligata sa infatiseze inscrisul.Articolul 173Instanţa va respinge cererea de infatisare a inscrisului, în intregime sau în parte, în cazurile:1. când cuprinsul inscrisului priveste chestiuni cu totul personale;2. când infatisarea inscrisului ar încalcă indatorirea de a pastra secretul;3. când infatisarea ar atrage urmarirea penala împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispretului public.Articolul 174Dacă partea refuza sa răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea detinerii sau existentei inscrisului, dacă reiese din dovezile administrate ca l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit detinerea inscrisului, nu-l infatiseaza la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretentiile părţii care a cerut infatisarea, cu privire la cuprinsul acelui inscris.Articolul 175(1)Dacă inscrisul se găseşte în pastrarea unei autorităţi sau a altei persoane, instanţa va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care detine inscrisul este indreptatit sa refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173.(2)Infatisarea şi aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilita prin încheiere irevocabila.*)-----------*) Art. 175 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 56 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 175 avea urmatorul continut: "Art. 175. (1) Dacă inscrisul se găseşte în pastrarea unei autorităţi, instanţa va lua măsuri pentru aducerea lui, putind pronunţă împotriva sefului autorităţii, în caz de refuz neintemeiat, despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere.(2)Dacă inscrisul este detinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citata ca martor, punindu-i-se în vedere sa aduca inscrisul în instanţa, sub pedeapsa platii de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta este indreptatita sa refuze aducerea inscrisului în cazurile prevăzute de art. 173.(3)Infatisarea şi aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicita prin încheiere irevocabila.Articolul 176(1)Instanţa nu va putea cere trimiterea cartilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor, precum şi a inscrisurilor originale depuse la instante sau notari publici.(2)Cercetarea acestor inscrisuri se va face, cu citarea părţilor, de un magistrat delegat sau, dacă inscrisul se găseşte în alta localitate, prin delegatie, de către instanţa respectiva.3. Verificarea de scripteArticolul 177(1)Acela caruia i se opune un inscris sub semnatura privată este dator, fie sa recunoasca, fie sa tagaduiasca scrisul ori semnatura.(2)Mostenitorii sau urmasii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi inscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnatura acestuia.Articolul 178(1)Când una din părţi declara că nu recunoaste fie scrisul, fie semnatura instanţa va pasi la verificarea inscrisului.(2)Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel caruia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din inscris.(3)Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoastere a scrisului.Articolul 179(1)Dacă instanţa, după verificarea inscrisului cu scrisul sau semnatura facuta în faţa ei sau cu alte inscrisuri, nu este lamurita, va dispune ca verificarea să se faca prin expert, obligand părţile să depună de îndată inscrisuri pentru verificare.(3)Se primesc ca atare:1. inscrisurile autentice;2. inscrisurile private, netagaduite de părţi;3. partea din inscris netagaduita;4. scrisul sau semnatura facuta inaintea instanţei;(4)Inscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de presedinte, grefier şi părţi.(5)Părţile iau cunoştinţa de inscrisuri în sedinta.Articolul 180(1)Dacă una din părţi declara ca scrisul sau semnatura este falsa şi cealalta parte nu este de faţa, instanţa va dispune infatisarea părţilor în persoana, la alt termen, când partea care a invocat inscrisul va arata mijloacele sale de aparare şi va depune inscrisul pentru verificare.(2)Părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procura speciala, dacă dovedesc o impiedicare bine intemeiata.Articolul 181(1)Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materiala a inscrisului defaimat, dacă exista pe el ştersături, adaugiri sau indreptari, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va incredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier şi de părţi.(2)Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face aratare în procesul-verbal.Articolul 182(1)La ziua fixata, preşedintele intreaba partea care a infatisat inscrisul dacă înţelege să se foloseasca de el.(2)Dacă partea lipseste, nu voieste sa răspundă sau declara că nu se mai foloseşte de inscris, acesta va fi inlaturat.(3)Dacă partea care a defaimat inscrisul ca fals lipseste sau nu voieste sa răspundă sau nu staruie în declaratie, inscrisul va fi socotit ca recunoscut.Articolul 183Dacă partea care defaima inscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, inaintand inscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va incheia.Articolul 184Când nu este caz de judecată penala, sau dacă actiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civila, prin orice mijloace de dovada.Articolul 185Abrogat. *)----------*) Art. 185 a fost abrogat prin art. 1 pct. 57 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 185 avea urmatorul continut: "Art. 185. Cel care a cerut o verificare de scripte va putea fi condamnat la o amenda de 3000 lei până la 10000 lei şi la despăgubiri, dacă se dovedeste ca inscrisul a fost scris de el."4. Dovada cu martoriArticolul 186(1)Când instanţa a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propusi prin cerere şi intampinare.(2)În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 şi 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decaderii, în termen de 5 zile de la incuviintare.(3)Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat în caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul şi sub pedeapsa mai sus-aratate.(4)Decaderea din dovada cu martori pentru neindeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 170 se acopera dacă acestia se infatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.Articolul 187Instanţa va putea margini numărul martorilor propusi.Articolul 188(1)Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.*)(2)În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.(3)Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se infatiseaza, instanţa va putea pasi la judecata.(4)Instanţa poate incuviinta ascultarea martorului la locuinta sa, când acesta este impiedicat de a veni în instanţa.---------*) Alin. (1) al art. 188 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 58 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 188 avea urmatorul continut: "(1) Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanţa va da mandat de aducere, putind aplica, prin încheiere executorie, şi o amenda de la 500 lei la 3000 lei; amenda se va putea ridica pentru motive temeinice."Articolul 189Nu pot fi ascultati ca martori:1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;2. sotul, chiar despartit;3. interzisii şi cei declarati de lege incapabili de a marturisi;4. cei condamnati pentru juramant*) sau marturie mincinoasa.(2)Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 şi 2.**)----------*) A se vedea nota de la art. 31.**) Alin. (2) al art. 189 a fost introdus prin art. 1 pct. 59 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 190În pricinile privitoare la starea civila sau divort se vor putea asculta rudele şi afinii mai sus-aratati, în afară de descendenti.Articolul 191Sunt scutiti de a fi martori:1. slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici şi orice alti muncitori pe care legea îi obliga sa pastreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exercitiul indeletnicirii;2. funcţionarii publici şi fostii functionari publici, asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunoştinţa în aceasta calitate;3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penala sau la dispretul public.*)----------*) Pct. 3 al alin. (1) al art. 191 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 60 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare , pct. 3 al alin. (1) al art. 191 avea urmatorul continut: "3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penala sau la dispretul public; în aceste cazuri, motivul de scutire va fi dovedit prin juramint. Persoanele aratate la punctele 1 şi 2, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligati să depună dacă au fost dezlegate de indatorirea pastrarii secretului de cel interesat sau autoritatea interesata la pastrarea lui."Articolul 192Preşedintele, înainte de a lua marturia, va cere martorilor sa arate:1. numele, indeletnicirea, locuinta şi vârsta;2. dacă este ruda sau afin cu una din părţi şi în ce grad;3. dacă se afla în serviciul uneia din părţi;4. dacă este în judecata, în dusmanie sau în legaturi de interes cu vreuna din părţi.Articolul 193(1)Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!"(2)În timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.(3)Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.(4)Martorului de alta religie decat cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2.(5)Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".(6)Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti în faţa instanţei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".(7)Situaţiile la care se referă alin. 3, 4, 5 şi 6 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.(8)După depunerea juramantului, preşedintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.(9)Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.(10)Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenţia sa spuna adevarul.-----------Art. 193 a fost modificat de pct. 9 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 194Abrogat.*)-----------*) Art. 194 a fost abrogat prin art. 1 pct. 61 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 194 avea urmatorul continut: "Art. 194. (1) Martorul care fără motiv intemeiat refuza să depună marturia va fi sanctionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei, putind fi obligat şi la despăgubiri faţă de partea vatamata.Alin. (2)-(3). Abrogate".Articolul 195Copilul mai mic de 14 ani şi persoanele care din pricina debilitatii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernamant pot fi ascultate, însă la aprecierea depozitiei, instanţa va ţine seama de situaţia speciala a martorului.Articolul 196(1)Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultati neputand fi de faţa.(2)Ordinea ascultarii martorilor va fi statornicita de presedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor.(3)După ascultare, martorul rămâne în sala de sedinta până la sfârşitul cercetării, afara numai dacă instanţa hotaraste altfel. Martorul nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de insemnari cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.Articolul 197(1)Martorii pot fi din nou intrebati, dacă instanţa găseşte de cuviinta.(2)Martorii ale caror aratari nu se potrivesc vor fi din nou intrebati, fiind pusi faţa.(3)Dacă instanţa găseşte ca intrebarea pusa de parte nu poate să aduca la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde sa dovedeasca un fapt a cărui dovedire e oprita de lege, nu o va incuviinta. Instanţa, la cererea părţii, va trece în incheierea de sedinta atât intrebarea cat şi motivul pentru care s-a inlaturat.Articolul 198(1)Marturia se va scrie de grefier, după dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, şi va fi semnata pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei de judecator, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţa de cuprins. Dacă martorul nu voieste sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.(2)Orice adaugiri, ştersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate şi semnate de judecator, de grefier şi martor, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.(3)Locurile nescrise din declaratie trebuie implinite cu linii, astfel încât sa nu se poata adauga nimic.Articolul 199Dacă din cercetare reies banuieli puternice de marturie mincinoasa sau de mituire de martor, instanţa va incheia proces-verbal şi va trimite pe martor în faţa autorităţilor penale.Articolul 200(1)Martorul poate cere sa i se plateasca cheltuielile de drum şi să fie despagubit după starea sau indeletnicirea sa şi potrivit cu departarea domiciliului şi timpul pierdut.(2)Incheierea instanţei este executorie.*)-----------*) Alin. (2) al art. 200 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 62 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 200 avea urmatorul continut: "(2) Incheierea instanţei sau a judecatorului delegat este executorie."5. ExpertizaArticolul 201(1)Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului, a părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispoziţiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.(2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.(3)În domeniile strict specializate, în care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părţi judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în sedinta publică, părţile fiind indreptatite sa puna şi ele intrebari.(4)Dispozitiile referitoare la expertiza, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amendă şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3.(5)La efectuarea expertizei în condiţiile alin. 2 pot participa şi experti desemnaţi de părţi, dacă prin lege nu se dispune altfel.-----------*) Art. 201 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 63 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 201 avea urmatorul continut: "Art. 201. Când pentru lamurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteste de cuviinta sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi unul sau trei experti, statornicind punctele asupra cărora ei urmeaza să se pronunte."Alin. (1) al art. 201 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 202(1)Dacă părţile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de către instanţa, prin tragere la sorti, în sedinta publică, de pe lista întocmită şi comunicata de către biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.(2)Incheierea de numire va stabili şi plata expertilor.*)------------*) Art. 202 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "Art. 202. Expertii se vor numi de către instanţa, dacă părţile nu se invoiesc asupra numirii lor. Incheierea de numire va statornici şi plata cuvenita expertilor."------------Alin. (1) al art. 202 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 203Abrogat. *)------------*) Art. 203 a fost abrogat prin art. 1 pct. 65 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 203 avea urmatorul continut: "Art. 203. Nu vor fi numiti experti:1. minorii şi interzisii;2. faliţii;3. cei condamnati pentru crima sau pentru delict de fals, furt, inselaciune, abuz de incredere, marturii mincinoase, infractiuni contra bunelor moravuri, vagabondaj, abuz de putere, specula ilicita, sabotaj economic, dare sau luare de mita, trafic de influenţa, delapidare, rupere de sigilii, sustragere, delicte contra sigurantei interioare şi exterioare a statului, calomnie sau denuntare calomnioasa."Articolul 204(1)Expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca şi judecatorii.(2)Recuzarea trebuie să fie ceruta în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei exista la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.(3)Recuzarile se judeca în sedinta publică, cu citarea părţilor şi a expertului.Articolul 205(1)Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile expertilor.(2)Dacă expertul nu se infatiseaza, instanţa poate dispune inlocuirea lui.(3)Abrogat. *)------------*) Alin. (3) al art. 205 a fost abrogat prin art. 1 pct. 66 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 205 avea urmatorul continut: "(3) Expertul care refuza, fără motiv intemeiat, sa indeplineasca sarcina care i s-a încredinţat, va fi sanctionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei şi obligat la despăgubiri faţă de partea vatamata."Articolul 206Abrogat.------------*) Art. 206 a fost reintrodus prin art. 1 pct. 67 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Prin abrogarea pct. 67 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, care reintroducea acest articol, de către pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005, se revine la forma sa abrogata prin Decretul nr. 38/1959.Articolul 207Dacă expertii pot să-şi dea de îndată parerea vor fi ascultati chiar în sedinta, iar parerea lor se va trece într-un proces verbal, întocmit potrivit art. 198.Articolul 208(1)Dacă pentru expertiza este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi facuta decat după citarea părţilor prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele şi orele când începe şi continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrării expertului.(2)Părţile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri în legătură cu obiectul lucrării.Articolul 209(1)Expertul numit este dator să-şi depuna lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata.Alin. (2) şi (3). Abrogate.*)------------*) Alin. (2) şi (3) ale art. 209 au fost abrogate prin art. 1 pct. 68 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) şi (3) ale art. 209 aveau urmatorul continut: "(2) Nedepunerea lucrării în termen va fi sanctionata cu amendă de la 500 la 3000 lei.(3)Incheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decit pentru motive incheiate."Articolul 210Când sunt mai mulţi experti cu pareri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă parerea motivata a fiecaruia.Articolul 211Expertii sunt datori să se infatiseze inaintea instanţei spre a da lamuriri ori de cate ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere executorie. *)-----------*) Art. 211 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 69 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 211 avea urmatorul continut: "Art. 211. Expertii sunt datori să se infatiseze inaintea instanţei spre a da deslutiri ori de cite ori li se va cere, în care caz au dreptul la despăgubiri ce se vor statornici prin încheiere executorie. Când nu se infatiseaza, li se va aplica amenda prevăzută la art. 205."Articolul 212(1)Dacă instanţa nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.(2)Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen după depunerea lucrării.Articolul 213(1)Expertii care vor cere sau vor primi mai mult decat plata statornicita se vor pedepsi pentru luare de mita.(2)La cererea expertilor, ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mari plata cuvenita prin încheiere executorie data cu citarea părţilor.Articolul 214Dacă expertiza se face de o alta instanţa prin delegatie, numirea expertilor şi statornicirea platii ce li se cuvine se va putea lasă în sarcina acestei instante.6. Cercetarea la faţa loculuiArticolul 215În cazul când instanţa va socoti de trebuinta, va putea hotari ca intregul ei sau numai unul din magistraţi sa mearga la faţa locului spre a se lamuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arata prin încheiere.Articolul 216(1)Cercetarea la faţa locului se va face cu citarea părţilor, putandu-se asculta martorii şi expertii pricinii.(2)Despre cele urmate la faţa locului se va incheia proces-verbal.Articolul 217Când instanţa merge la faţa locului, va fi însoţită de procuror, în cazurile în care prezenta acestuia este ceruta de lege.7. InterogatoriulArticolul 218Se va putea incuviinta chemarea la interogator, când este privitor la fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.Articolul 219(1)Cel chemat va fi intrebat de către presedinte asupra fiecarui fapt în parte.(2)Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul, precum şi partea potrivnica pot pune de-a dreptul intrebari celui chemat la interogator.(3)Partea nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.(4)Dacă partea declara ca pentru a raspunde trebuie să cerceteze inscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.Articolul 220Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele incheiate şi faptele savarsite de el în aceasta calitate.*)----------*) Art. 220 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "Art. 220. Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar*) pot fi chemati personal la interogator pentru actele incheiate şi faptele savirsite de ei în aceasta calitate."Articolul 221(1)Raspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţa de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.(2)Dacă părţile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face aratare în josul interogatoriului.Articolul 222(1)Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat, vor raspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunică.(2)Se exceptează societăţile comerciale de persoane, ai caror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogator.Articolul 223(1)Partea care are domiciliu în strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta în judecata.(2)În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este indestulatoare.Articolul 224Instanţa poate incuviinta luarea interogatoriului la locuinta, dacă partea este împiedicată de a veni în faţa instanţei.Articolul 225Dacă partea, fără motive temeinice, refuza sa răspundă la interogator sau nu se infatiseaza, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada în folosul părţii potrivnice.8. JuramantulArticolul 226-234.Abrogate.*)------------*) Art. 226 - 234 au fost abrogate prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.9. Asigurarea dovezilorArticolul 235(1)Oricine are interes să constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri, miscatoare sau nemiscatoare sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele sa dispara sau să fie greu de administrat în viitor.(2)Cererea poate fi facuta chiar dacă nu este primejdie în intarziere, în cazul când pârâtul îşi da invoirea.Articolul 236(1)Cererea se va indrepta, înainte de judecată, la judecatorie în circumscripţia careia se afla martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecatii, la instanţa care judeca pricina.(2)Partea va arata în cerere dovezile a caror administrare o pretinde, faptele ce voieste sa dovedeasca, precum şi primejdia intarzierii sau invoirea paratului.(3)Pârâtul nu este obligat să depună intampinare. Instanţa va hotari prin încheiere data în camera de consiliu.(4)În caz de primejdie în intarziere, instanţa va putea incuviinta cererea şi fără citarea părţilor.Articolul 237Administrarea dovezii va putea fi facuta de îndată sau la termenul ce se va fixa.Articolul 238(1)Incheierea instanţei este executorie şi poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.*)(2)Incheierea data în timpul judecarii unei pricini nu poate fi atacata decat o dată cu fondul.------------*) Alin. (1) al art. 238 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 71 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "(1) Incheierea instanţei este executorie şi poate fi atacata cu apel în termen de 5 zile, de la pronuntare dacă, s-a dat cu citarea lor părţilor de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."Articolul 239(1)Orice persoană care are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanţei în circumscripţia careia urmeaza să se faca constatarea sa delege un executor judecătoresc din aceeasi circumscriptie să constate la faţa locului aceasta stare de fapt.*)(2)Preşedintele poate incuviinta facerea constatarii fără instiintarea aceluia împotriva caruia se cere.(3)Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva caruia s-a facut constatarea, dacă nu a fost de faţa.(4)El va face dovada până la dovada contrarie.-------------*) Alin. (1) al art. 239 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 72 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "(1) Oricine are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt, care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanţei în circumscripţia careia urmeaza să se faca constatarea şi pe linga care funcţionează executori judecătorești sa delege un executor judecătoresc care să constate la faţa locului aceasta stare de fapt."Articolul 240În caz de primejdie în intarziere, administrarea dovezii şi constatarea prin executori judecătorești se vor putea face şi în zilele de sarbatoare şi chiar în afara orelor legale, cu incuviintarea anume a magistratului.Articolul 241(1)Dovezile administrate în condiţiile mai sus prevăzute pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.(2)Cheltuielile facute cu administrarea dovezilor vor fi tinute în seama de instanţa care judeca pricina în fond.Secţiunea a III-a^1 Cercetarea procesului în cazul administrarii probelor de către avocati--------------Secţiunea a III-a^1 a fost introdusa de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^1Dispozitiile prezentei secţiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.--------------Art. 241^1 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^2(1)La prima zi de infatisare părţile pot conveni ca avocatii care le asista şi le reprezinta sa administreze probele în cauza, potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni.(2)Consimtamantul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu imputernicire speciala, în faţa instanţei, luandu-se act despre aceasta în încheiere, sau prin inscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat sa certifice consimtamantul şi semnatura părţii pe care o asista sau o reprezinta. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelasi avocat, consimtamantul se va da de fiecare dintre ele separat.(3)Totodata, fiecare parte este obligata sa declare ca pentru procedura din prezenta secţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezinta.(4)Consimtamantul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părţi.--------------Art. 241^2 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^3În cazul reprezentarii părţilor în condiţiile art. 241^2, sedintele de judecată se pot desfăşura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocatilor, fiind admise şi părţile ori, când este cazul, mandatarii lor.--------------Art. 241^3 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^4(1)După constatarea valabilităţii consimtamantului dat conform art. 241^2 instanţa:1. va rezolva excepţiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu;2. va hotari asupra cererilor de interventie formulate de părţi sau de terte persoane, în condiţiile legii;3. va examina fiecare pretentie şi aparare în parte, pe baza cererii de chemare în judecata, a intampinarii şi a explicatiilor avocatilor;4. va constata care dintre pretentii sunt recunoscute şi care sunt contestate;5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asiguratorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 114^1 alin. 6;6. va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea paratului sau de tranzactia părţilor;7. va incuviinta probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le considera necesare pentru judecarea procesului; dispozitiile art. 168 sunt aplicabile;8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de infatisare.(2)Când, potrivit legii, cererile aratate la alin. 1 pot fi formulate şi ulterior primei zile de infatisare, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoştinţa părţilor reprezentate prin avocat.(3)Dispozitiile art. 131 şi 138, cu excepţia celor de la pct. 4 al acestui din urma articol, sunt aplicabile.(4)Partea care lipseste nejustificat la termenul de incuviintare a dovezilor va fi decazuta din dreptul de a mai propune şi administra orice dovada, cu excepţia celei cu inscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealalta parte şi va putea combate aceste dovezi.--------------Art. 241^4 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^5(1)Pentru administrarea probelor de către avocati instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora.(2)Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrarii probelor:1. se invoca o excepţie sau un incident procedural asupra caruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunte; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul necesar solutionarii excepţiei sau incidentului;2. a incetat, din orice cauza, contractul de asistenţa juridica dintre una din părţi şi avocatul sau; în acest caz, termenul se prelungeste cu cel mult o luna pentru angajarea altui avocat;3. una dintre părţi a decedat; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a mostenitorilor;4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeste cu perioada suspendarii, dispozitiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile.--------------Art. 241^5 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^6(1)În cel mult 15 zile de la incuviintarea probelor avocatii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnatura avocatilor, în care se vor arata locul şi data administrarii fiecarei probe. Programul se incuviinteaza de instanţa, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocatii lor.(2)În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 şi 4 programul incuviintat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 241^17.(3)Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocati sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocati, sunt obligate să-şi comunice inscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnatura.(4)Nerespectarea nejustificata a programului prevăzut la alin. 1 atrage decaderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectiva.(5)Dispozitiile art. 170 sunt aplicabile.--------------Art. 241^6 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^7Dacă în cursul administrarii probelor una dintre părţi formuleaza o cerere, invoca o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere data în camera de consiliu, se va pronunţă de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizata. Incheierea poate fi atacata numai o dată cu fondul procesului.--------------Art. 241^7 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^8În cazul în care se dispune infatisarea unui inscris detinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 175, va dispune solicitarea inscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţa, comunicarea lui în copie fiecarui avocat.--------------Art. 241^8 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^9Dacă una dintre părţi nu recunoaste scrisul sau semnatura dintr-un inscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 241^7, va solicita instanţei sa procedeze la verificarea de scripte.--------------Art. 241^9 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^10(1)Martorii vor fi ascultati, la locul şi data prevăzute în programul incuviintat de instanţa, de către avocatii părţilor, în condiţiile art. 192 şi 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de juramant, punandu-li-se însă în vedere ca, dacă nu vor spune adevarul, savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa. Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.(2)Martorii aratati la art. 195 vor fi ascultati numai de către instanţa.--------------Art. 241^10 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^11(1)Marturia se va consemna intocmai de către o persoană convenita de părţi şi se va semna, pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei, de către avocatii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţa de cuprinsul consemnarii.(2)Orice adaugiri, ştersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate prin semnatura celor aratati la alin. 1, sub sancţiunea de a nu fi luate în seama.(3)Dacă marturia a fost stenodactilografiata, aceasta va fi transcrisa. Atât stenograma, cat şi transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 şi depuse la dosar.--------------Art. 241^11 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^12Părţile pot conveni ca declaratiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public. Dispozitiile art. 241^10 sunt aplicabile.--------------Art. 241^12 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^13(1)În cazul în care este incuviintata o expertiza, în programul administrarii probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin invoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecareia dintre ele.(2)Dacă părţile nu se invoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei sa procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202.(3)Expertul este obligat să efectueze expertiza şi sa o predea avocatilor părţilor, sub semnatura de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţa potrivit art. 241^5. De asemenea, el are indatorirea sa dea explicatii avocatilor şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispoziţiilor art. 211 şi urmatoarele.--------------Art. 241^13 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^14Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţa potrivit dispoziţiilor art. 215-217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atatea exemplare cate părţi sunt şi va fi inmanat avocatilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.--------------Art. 241^14 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^15Când s-a incuviintat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi inmanate de îndată avocatilor părţilor.--------------Art. 241^15 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^16(1)Instanţa, în condiţiile art. 241^7, va hotari asupra cererii de inlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.(2)De asemenea, în condiţiile aratate la alin. 1, instanţa se va pronunţă cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 241^4 alin. 1 pct. 7.--------------Art. 241^16 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^17(1)După administrarea tuturor probelor incuviintate de instanţa reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretentiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sau le va inmana în mod direct, sub luare de semnatura, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public.(2)După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunică, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, Ministerului Public.--------------Art. 241^17 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^18(1)Avocatii părţilor vor alcatui pentru fiecare parte cate un dosar şi unul pentru instanţa, în care vor depune cate un exemplar al tuturor inscrisurilor prin care, potrivit legii, se constata administrarea fiecarei probe.(2)Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, snuruite şi vor purta semnatura avocatilor părţilor pe fiecare pagina.--------------Art. 241^18 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^19(1)La expirarea termenului stabilit de instanţa potrivit art. 241^5 avocatii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul cauzei întocmit potrivit art. 241^18.(2)Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată dat în cunoştinţa părţilor, care nu va putea fi mai lung de o luna de la data primirii dosarului. La termen, instanţa poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvantul pentru a pune concluzii prin avocat.--------------Art. 241^19 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^20(1)La termenul prevăzut de art. 241^19 alin. 2, dacă socoteste necesar, instanţa va dispune, prin încheiere motivata, să fie administrate nemijlocit în faţa sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocati. În acest caz, pentru administrarea probelor instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţa părţilor.(2)Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citati, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispozitiile art. 89 alin. 1 şi ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile.--------------Art. 241^20 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^21(1)Dispozitiile secţiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secţiune nu se prevede altfel.(2)La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua măsura amenzii şi obligarii la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispozitiile art. 108^1-108^4.--------------Art. 241^21 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^22Dispozitiile prezentei secţiuni sunt aplicabile în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezinta partea.--------------Art. 241^22 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea IVSuspendarea judecatiiArticolul 242(1)Instanţa va suspenda judecata:1. când amandoua părţile o cer;2. dacă niciuna din părţi nu se infatiseaza la strigarea pricinii.(2)Cu toate acestea pricina se judeca dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsa.Articolul 243(1)Judecata pricinilor se suspenda de drept:1. prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesata cere termen pentru introducerea în judecata a mostenitorilor;2. prin interdictie sau punere sub curatela a unei părţi până la numirea tutorelui sau curatorului;*)3. prin moartea mandatarului uneia din părţi, intamplata cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua infatisarii;4. prin încetarea functiei tutorelui sau curatorului.**)5. prin deschiderea procedurii reorganizarii judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile.***)(2)Faptele aratate mai sus nu împiedica pronuntarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor.-----------*) Pct. 2 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 74 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "2. prin interdictie, punere sub curatela sau consiliu judiciar a unei părţi până la numirea tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar".**) Pct. 4 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "4. prin încetarea functiunii tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar;"***) Pct. 5 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 5 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "5. prin declararea în stare de faliment a uneia din părţi, când falitul trebuie să fie reprezentat prin judecatorul sindic".Articolul 244(1)Instanţa poate suspenda judecata:1. când dezlegarea pricinii atarna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati;2. când s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotărârii ce urmeaza să se dea.(2)Suspendarea va dainui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.----------Alin. (2) al art. 244 este reprodus a fost modificat prin art. 1 pct. 14 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 2 al art. 244 avea urmatorul continut: "2. când se ivesc indiciile unei infractiuni, a carei constatare ar avea o inriurire hotaritoare asupra hotărârii ce urmeaza să se dea".----------Punctul 2 al alin. (1) al art. 244 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 244^1(1)Asupra suspendarii judecarii procesului, instanţa se va pronunţă prin încheiere care poate fi atacata cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronuntate în recurs.(2)Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii procesului, atât împotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat şi împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.*)----------*) Art. 244^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 77 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.----------Alin. (1) al art. 244^1 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 245Judecata reincepe:1. prin cererea de redeschidere facuta de una din părţi, când ea s-a suspendat prin invoirea părţilor sau prin lipsa lor;2. prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părţii interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243.*)-----------*) Pct. 2 al art. 245 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 78 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 245 avea urmatorul continut: "2. prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui, consiliului judiciar, a celui reprezentat de mandatarul mort, a noului mandatar sau sindicului, în cazurile prevăzute de art. 243.Secţiunea VRenuntarea la judecata şi renuntarea la dreptArticolul 246(1)Reclamantul poate să renunte oricand la judecata, fie verbal în sedinta, fie prin cerere scrisa.(2)Renuntarea la judecata se constata prin încheiere data fără drept de apel.(3)Dacă renuntarea s-a facut după comunicarea cererii de chemare în judecata, instanţa, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.(4)Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte părţi.Articolul 247(1)În caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanţa da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotari asupra cheltuielilor.(2)Renuntarea la drept se poate face şi fără invoirea celeilalte părţi, atât în prima instanţa cat şi în apel.(3)Renuntarea se poate face în sedinta sau prin inscris autentic.(4)Hotărârea se da fără drept de apel.(5)Când renuntarea este facuta în instanţa de apel, hotărârea primei instante va fi anulata în totul sau în parte, în măsura renuntarii.Secţiunea VI PerimareaArticolul 248(1)Orice cerere de chemare în judecata, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a ramas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteste în vina, când actul de procedura urma să fie indeplinit din oficiu.(2)Termenul perimarii nu curge cat timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns inca la instanţa competenţa sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.(3)Abrogat.------------Alin. (3) al art. 248 a fost abrogat de pct. 3 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 249Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecarii procesului de către partea care justifica un interes.*)-----------*) Art. 249 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 79 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 249 avea urmatorul continut: " Art. 249. Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecarii pricinii".Articolul 250(1)Cursul perimarii este suspendat cat timp dăinuieşte suspendarea judecarii, pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a părţilor în judecata.*)(2)În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimarii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecatii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urma 6 luni ale termenului de perimare.(3)Perimarea se suspenda de asemenea pe timpul cat partea este împiedicată de a starui în judecata din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.-----------*) Alin. (1) al art. 250 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 80 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 250 avea urmatorul continut: "(1) Cursul perimarii este suspendat cit timp dainuieste suspendarea judecarii pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244."Articolul 251În cazul când sunt mai mulţi reclamanti sau parati împreună, cererea de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.Articolul 252(1)Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părţii interesate. Preşedintele instanţei va cita de urgenta părţile şi va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.(2)Perimarea poate fi invocata şi pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în sedinta publică.(3)Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata pentru prima oara în instanţa de apel.------------Art. 252 a fost modificat prin art. 1 pct. 81 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 252 avea urmatorul continut: "(1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părţii. Preşedintele instanţei va cita de urgenta părţile şi va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.(2)Hotărârea este supusă recursului; termenul curge de la pronuntare."Alin. (3) al art. 252 a fost introdus prin art. 1 pct. 15 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.-------------Alin. (3) al art. 252 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 253(1)Dacă instanţa constata ca perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacata o dată cu fondul procesului.(2)Hotărârea care constata perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare.*)-----------*) Art. 253 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 253 avea urmatorul continut: "(1) Perimarea poate fi invocata şi pe cale de excepţie. În acest caz hotărârea care pronunţă perimarea este supusă recursului, iar incheierea de respingere poate fi atacata numai o dată cu fondul pricinii.(2)Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata în instanţa de apel."Articolul 254(1)Perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura facute în acea instanţa nu-şi produc efectele.(2)Când, însă, se face o noua cerere de chemare în judecata, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecarii cererii perimate, în măsura în care noua instanţa socoteste că nu este de trebuinta refacerea lor.Capitolul IV HotărârileSecţiunea I Dispozitii generaleArticolul 255(1)Hotărârile prin care se rezolva fondul cauzei în prima instanţa se numesc "sentinte", iar hotărârile prin care se solutioneaza apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".(2)Toate celelalte hotărâri date de instanţa în cursul judecatii se numesc "incheieri".-----------Alin. (1) al art. 255 a fost modificat de pct. 10 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 256(1)După sfârşitul dezbaterilor, judecatorii chibzuiesc în secret, fie în sedinta, fie în camera de consiliu.(2)După chibzuire, preşedintele aduna parerile judecatorilor, începând cu cel mai nou în functiune sau cu cel mai tinar dintre asesorii populari*), el pronuntandu-se cel din urma.-----------*) A se vedea nota de la art. 37.Articolul 257(1)Dacă majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenta, în aceeasi zi sau în cel mult 5 zile.(2)La instantele de fond, parerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergentei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenta.(3)Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenta: dacă, după judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori să se uneasca intr-o singura parere.(4)Judecatorii pot reveni asupra parerilor lor, care au pricinuit divergenta.(5)După judecarea punctelor rămase în divergenta, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.(6)Dispozitiile alin. (3) se aplică prin asemanare şi în cazurile în care completele de judecată sunt alcatuite în numar fără sot.Articolul 258(1)După ce s-a intrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semneaza, sub sancţiunea nulitatii, de către judecatori şi în care se va arata, când este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati în minoritate.*)(2)El se pronunţă de presedinte, în sedinta, chiar în lipsa părţilor.(3)După pronuntarea hotărârii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale.(4)Dispozitivul hotărârii se consemneaza într-un registru special, tinut de fiecare instanţa.----------Alin. (4) al art. 258 a fost introdus de pct. 11 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (1) al art. 258 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 258 avea urmatorul continut: "După ce s-a intrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii, care se semneaza sub pedeapsa nulitatii, de judecatori şi grefier, şi care va arata deopotriva şi parerile judecatorilor rămaşi în minoritate."Articolul 259Abrogat.*)-----------*) Art. 259 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.Articolul 260(1)Dacă instanţa nu poate hotari de îndată, pronuntarea se va amana pentru un termen pe care preşedintele îl va anunta şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile.(2)Judecatorul care a luat parte la judecata este indreptatit să se pronunte, chiar dacă nu mai face parte din alcatuirea instanţei, afară de cazul când i-a incetat calitatea de magistrat sau este suspendat din functie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca acestea sa puna din nou concluzii în faţa instanţei legal constituite.*)Alin. (3)-(4). Abrogate.**)-----------*) Alin. (2) al art. 260 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 84 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 260 avea urmatorul continut: "Magistratul care a luat parte la judecata este competent să se pronunte, chiar dacă nu mai face parte din alcatuirea instanţei afară de cazul când a incetat de a mai fi magistrat."**) Alin. (3)-(4) au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 261(1)Hotărârea se da în numele legii şi va cuprinde:1. aratarea instanţei care a pronuntat-o şi numele judecatorilor care au luat parte la judecata;2. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentantilor legali şi al avocatilor;3. obiectul cererii şi sustinerile în prescurtare ale părţilor cu aratarea dovezilor;4. aratarea concluziilor procurorului:5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au inlaturat cererile părţilor;6. dispozitivul;7. calea de alac şi termenul în care se poate exercita;8. menţiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publică, precum şi semnaturile judecatorilor şi grefierului.(2)În cazul în care, după pronuntare, unul dintre judecatori este în imposibilitate de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul sau, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnata de grefierul sef, facandu-se menţiune despre cauza care a impiedicat pe judecator sau pe grefier să semneze hotărârea.(3)Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronuntarea hotărârii**).-----------Alin. (2) al art. 261 a fost modificat de pct. 12 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Pct. 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (8) al art. 261 avea urmatorul continut: "8. aratarea ca pronuntarea s-a facut în sedinta, precum şi semnaturile judecatorilor şi grefierului."**) Alin. (3) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 85 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin. (1) al art. 261 avea urmatorul continut: "3. Parerea judecatorilor rămaşi în minoritate va trebui să fie motivata în josul hotărârii."-----------Punctul 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------***) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 262În cazurile în care judecatorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleaga pricina, aratand şi motivele pentru care au incuviintat termenul.Articolul 263Debitorul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat, dacă bunurile lui se vand după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau dacă prin fapta sa a micsorat garantiile ce a dat prin contract creditorului sau, sau dacă nu a dat garantiile făgăduite.Articolul 264(1)Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare. Dacă instanţa a fost alcatuita din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.(2)Parerea judecatorilor rămaşi în minoritate va trebui redactata în acelasi timp cu hotărârea.-------------Alin. (1) al art. 264 a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 264 avea urmatorul continut: "(1) Când motivarea hotărâri nu se poate face până la data pronuntarii, ea se va face în termen de cel mult 15 zile de la pronuntare. Dacă instanţa a fost alcatuita din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea insarcina pe unul din ei cu redactarea hotărârii."-------------Alin. (1) al art. 264 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 265Adaugirile, stersaturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecator, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.Articolul 266(1)Hotărârea se va face în doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanţei.(2)Pentru judecatorii, preşedintele va putea incuviinta ca în locul celui de-al doilea exemplar al sentintei să se treaca într-un registru dispozitivul ei, semnat de judecatorul şi grefierul care au luat parte la judecata.*)(3)Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.-----------Alin. (1) al art. 266 a fost modificat de pct. 13 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (2) al art. 266 este mentinut ca abrogat de art. 6 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Ulterior, prin ORDONANTA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 a fost introdus un alineat care a devenit alin. (2) al art. 266 şi abrogat alin. (3) al art. 266.Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 29 decembrie 2000 a fost abrogata ORDONANTA nr. 13 din 29 ianuarie 1998 redevenind aplicabile dispozitiile Codului de procedura civila care au fost modificate, completate ori abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998.------------Alin. (3) al art. 266 a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 266 avea urmatorul continut: "(3) Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesar pentru curgerea unui termen de exercitarea unei cai ordinare de atac."-----------Alin. (3) al art. 266 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------**) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 267(1)După pronuntarea hotărârii, partea poate renunta în instanţa la calea de atac, facandu-se aratare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de presedinte şi de grefier.(2)Renuntarile se pot face şi în urma, prin infatisarea părţii inaintea presedintelui sau prin inscris autentic.Articolul 268(1)Incheierile premergatoare vor fi date cu acelasi numar de voturi ca şi hotărârile.(2)Judecatorii nu sunt legati prin aceste incheieri.(3)Ei sunt legati de acele incheieri care, fără a hotari în totul pricina, pregatesc dezlegarea ei.(4)Orice dispoziţie luata de instanţa prin încheiere va fi motivata.Articolul 269(1)Hotărârile judecătorești vor fi investite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are urmatorul cuprins:«Noi, Preşedintele României»(Aici urmeaza cuprinsul hotărârii).«Dam imputernicire şi ordonam organelor de executare sa puna în executare prezenta hotărâre. Ordonam agentilor forţei publice sa acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea ei la indeplinire, în condiţiile legii. Spre credinta, prezenta (hotărâre) s-a semnat de... (Urmeaza semnatura presedintelui şi a grefierului)(2)Hotărârea investita se va da numai părţii care a castigat sau reprezentantului ei.------------Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 14 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 269^1Abrogat.*)-----------*) Art. 269^1 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Secţiunea IIHotărârile partialeArticolul 270Dacă pârâtul recunoaste o parte din pretentiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia, va da o hotărâre parţială în măsura recunoasterii. Dispozitiile art. 273 sunt aplicabile.------------Art. 270 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea IIIHotărârile care consfintesc invoiala părţilorArticolul 271(1)Părţile se pot infatisa oricand în cursul judecatii, chiar fără sa fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinteasca invoiala lor.(2)Dacă părţile se infatiseaza la ziua fixata pentru judecata, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primita, chiar de un singur judecator, urmand ca hotărârea să fie data de instanţa în sedinta.(3)Dacă ele se infatiseaza intr-o alta zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.Articolul 272(1)Invoiala va fi infatisata în scris şi va alcatui dispozitivul hotărârii.(2)Abrogat.*)-----------*) Alin. (2) al art. 272 a fost abrogat prin art. 1 pct. 86 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. 2 al art. 272 avea urmatorul cuprins: "(2) La judecatorii invoiala va putea fi infatisata şi verbal; în acest caz, ea va fi trecuta într-un proces-verbal, care va fi incheiat cu aplicarea, prin asemanare, a dispoziţiilor prevăzute de art. 82 alineatul 2, şi care va fi trecut în dispozitivul hotărârii ce se va da."Articolul 273Hotărârea care consfinteste invoiala părţilor se da fără drept de apel.Secţiunea IV Cheltuielile de judecatăArticolul 274(1)Partea care cade în pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecată.(2)Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura şi impozit proportional, plata expertilor despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.(3)Judecatorii au însă dreptul sa mareasca sau sa micşoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.Articolul 275Pârâtul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afara numai dacă a fost pus în intarziere înainte de chemarea în judecata.Articolul 276Când pretentiile fiecarei părţi au fost incuviintate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecată, putand face compensarea lor.Articolul 277Dacă sunt mai mulţi reclamanti sau mai mulţi parati, ei vor fi obligati sa plateasca cheltuielile de judecată în mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.Secţiunea VExecuţia vremelnicaArticolul 278Hotărârile primei instante sunt executorii de drept când au ca obiect:1. plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturi juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor;*)2. despăgubiri pentru accidente de muncă;3. rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurarilor sociale;**)3^1. despăgubiri în caz de moarte sau vatamare a integritatii corporale ori sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub forma de prestatii banesti periodice;***)4. reparatii grabnice;5. punerea sau ridicarea peceţilor ori facerea inventarului;6. pricini privitoare la posesiune, numai în ce priveste posesiunea;7. în cazul prevăzut de art. 270;8. În orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.-----------*) Pct. 1 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 87 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.1 al art. 278 avea urmatorul continut: "1. plata salariilor";**) Pct. 3 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 88 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.3 al art. 278 avea urmatorul continut: "3. rente sau pensii alimentare;"***) Pct. 3^1 al art 278 a fost introdus prin art. 1 pct. 89 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 279(1)Instanţa poate incuviinta execuţia vremelnica a hotărârilor privitoare la bunuri ori de cate ori va gasi de cuviinta ca măsura este de trebuinta faţa cu temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vadita în intarziere; în acest caz instanţa va putea obliga la darea unei cautiuni.(2)Execuţia vremelnica nu se poate incuviinta:1. în materie de stramutare de hotare sau desfiinţare de constructii, plantatii sau a oricăror lucrari având o asezare fixa;2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara.(3)Cererea de executare vremelnica se va putea face şi verbal în instanţa până la închiderea dezbaterilor.(4)Dacă cererea a fost respinsa de prima instanţa, ea poate fi facuta din nou în apel.-------------Punctul 1 al alin. (2) al art. 279 a fost modificat de pct. 15 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 280(1)Cererea pentru suspendarea executarii vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanţei de apel.(2)Cererea se va depune la prima instanţa sau instanţa de apel, în care caz se va alatura în copie legalizata dispozitivul hotărârii.(3)Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel. Dispozitiile art. 403 alin. 3 sunt aplicabile.*)(4)Suspendarea va putea fi incuviintata numai cu dare de cautiune, al carei cuantum îl va fixa instanţa.(5)Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanţa preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. 4.------------*) Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 280 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art.1 pct.90 dinOrdonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3), (4) şi (5) ale art.280 aveau urmatorul continut:"(3) Cererea de suspendare se va judeca de instanţa cu sau fără cautiune.(4)Suspendarea va putea fi incuviintata cu sau fără cautiune.(5)Până la dezlegarea cererii de suspendare, suspendarea va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanţa preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului."Secţiunea VIIndreptarea, lamurirea şi completarea hotărârii*)Articolul 281(1)Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi sustinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.(2)Instanţa se pronunţă prin încheiere data în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri.(3)În cazul hotărârilor, indreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.------------*) Secţiunea VI a Capitolului IV din Titlul III al Cartii II este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 91 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea VI avea urmatorul continut:"Secţiunea VI. Indreptarea hotărârilorArt. 281 (1)Greselile asupra numelui, calităţii şi sustinerilor părţilor sau cele de socoteli, precum şi orice alte greseli materiale strecurate în hotărâre, pot fi indreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri.(2)Instanţa poate cita părţile, când găseşte de cuviinta pentru unele lamuriri.(3)Indreptarea se va face în amindoua exemplare ale hotărârii.(4)Termenul de apel împotriva incheierii date asupra indreptarii curge de la pronuntare, în cazul când părţile au fost citate.(5)Dispozitiile de mai sus se aplică, prin asemanare, şi greselilor strecurate intr-o încheiere."Articolul 281^1(1)În cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la înţelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronuntat hotărârea sa lamureasca dispozitivul sau sa inlature dispozitiile potrivnice.(2)Instanţa va rezolva cererea de urgenta, prin încheiere data în camera de consiliu, cu citarea părţilor.(3)Incheierea se va atasa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cat şi în dosarul de hotărâri al instanţei.------------Alin. (1) al art. 281^1 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 281^2(1)Dacă prin hotărârea data instanţa a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelasi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu retinere, în termen de 15 zile de la pronuntare.(2)Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea părţilor, prin hotărâre separata. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.(3)Dispozitiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpreţilor sau aparatorilor, cu privire la drepturile lor.Articolul 281^2a*)Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281-281^2.------------Art. 281^2a a fost introdus de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 281^3(1)Incheierile pronuntate în temeiul art. 281 şi 281^1, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 281^2 sunt supuse acelorasi cai de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, indreptarea, lamurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.(2)Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de indreptarea, lamurirea sau completarea hotărârii.Titlul IV Apelul*)-----------Titlul IV a fost modificat initial de pct. 16 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Capitolul I Termenul şi formele apelului**)-----------*) Denumirea Titlului IV este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 92 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În reglementarea anterioara, denumirea Titlul IV era "Caile ordinare de atac".**) Secţiunea I a devenit Capitolul I prin art. 1 pct. 93 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 282(1)Hotărârile date în prima instanţa de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în prima instanţa de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.(2)Împotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.----------Alin (2) al art. 282 a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (2) al art. 282 avea urmatorul continut: "(2) Împotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decit o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a intrerupt sau s-a suspendat cursul judecatii."Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.----------Art. 282 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 282^1(1)Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege.(2)Hotărârile instanţelor judecătorești prin care se solutioneaza plangerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdictionala şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.*)----------*) Art. 282^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 94 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 4 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 283Partea care a renuntat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel.Articolul 284(1)Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.(2)Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost facuta o dată cu somatia de executare.(3)Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.(4)Pentru procuror termenul de apel curge de la pronuntarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.(5)Apelul declarat în termen suspenda executarea hotărârii de prima instanţa, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege.*)--------*) Alin. (5) al art. 284 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 285(1)Termenul de apel se intrerupe prin moartea părţii care are interes sa faca apel. În acest caz se face din nou o singura comunicare a hotărârii, la cel din urma domiciliu al părţii, pe numele mostenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecarui mostenitor.(2)Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicarii prevăzute la alin. 1. Pentru mostenitorii incapabili, cei cu capacitate restrinsa sau disparuti ori în caz de mostenire vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.(3)Apelul nu constituie prin el insusi un act de acceptare a mostenirii.Articolul 286Termenul de apel se intrerupe şi prin moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea. În acest caz se va face o noua comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.Articolul 287(1)Cererea de apel va cuprinde:1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă apelantul locuieste în strainatate, va arata şi domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;2. aratarea hotărârii care se ataca;3. motivele de fapt şi de drept pe care se intemeiaza apelul;4. dovezile invocate în susţinerea apelului;5. semnatura.(2)Cerinţele de la pct. 2 şi 5 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii, iar cele de la pct. 3 şi 4, sub sancţiunea decaderii. Aceste cerinţe pot fi implinite până cel mai tarziu la prima zi de infatisare, iar lipsa semnaturii, în condiţiile prevăzute de art. 133 alin 2.(3)Când dovezile propuse sunt martori sau inscrisuri nearatate la prima instanţa, se vor aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 112 pct. 5.(4)Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a facut mai înainte de comunicare.------------Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publică în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 1 al alin. (1) al art. 287 avea urmatorul continut: "1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor;"Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 287 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 288La cererea de apel se vor alatura atatea copii cati intimaţi sunt.Apelul se depune la instanţa a carei hotărâre se ataca, sub sancţiunea nulitatii*).Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile facute, numai după implinirea termenului de apel pentru toate părţile.Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată dacă s-a facut cerere pentru suspendarea executarii hotărârii primei instante.-------------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii", din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, începând cu data de 10 aprilie 2009, dispoziţiile art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii" din Codul de procedură civilă se suspendă de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 26 mai 2009, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.Articolul 289(1)Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispoziţiilor art. 114^1, şi va dispune citarea părţilor.(2)Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea şi de pe motivele de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate şi care nu au fost infatisate la prima instanţa, punandu-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar intampinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.*)(3)Dispozitiile art. 113 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.(4)Apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri vor fi repartizate la o singura secţie a instanţei de apel.----------*) Alin. (1) şi (2) ale art. 289 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 96 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) şi (2) ale art. 289 aveau urmatorul continut:"(1) Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispoziţiilor art. 114, şi va dispune citarea părţilor.(2)Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate şi care nu au fost infatisate la prima instanţa, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare."Articolul 290Când apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri au fost repartizate la sectii deosebite, preşedintele ultimei sectii investite va dispune trimiterea apelului la sectia cea dintai investita.Articolul 291(1)În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114^1, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de infatisare, un termen inauntrul caruia să depună la dosar intampinare.*)(2)Dacă intimatul lipseste la prima zi de infatisare şi instanţa constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amanarea cauzei şi efectuarea comunicarii, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune amanarea cauzei cu indeplinirea cerințelor art. 114^1 alin. 3 sau 4, după caz.------------*) Art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 97 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 291 avea urmatorul continut: "Art. 291. (1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de infatisare, un termen inauntrul caruia să depună la dosar intimpinare."Alin (2) al art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 291 avea urmatorul continut: "Dacă intimatul lipseste la prima zi de infatisare şi instanţa constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune aminarea cauzei şi efectuarea comunicarii, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune aminarea cauzei cu indeplinirea cerințelor art. 114 alin. 5."Alin. (2) al art. 291 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------**) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 292(1)Părţile nu se vor putea folosi inaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de aparare şi dovezi decat de cele invocate la prima instanţa sau aratate în motivarea apelului ori în intampinare. Instanţa de apel poate incuviinta şi administrarea probelor a caror necesitate rezultă din dezbateri.(2)În cazul în care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţă, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţa.-----------*) Art. 292 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 98 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 292 avea urmatorul continut: "Art. 292. Părţile nu se vor putea folosi, inaintea instanţei de apel, de alte motive, mijloace de aparare şi dovezi decit de cele invocate la prima instanţa sau aratate în cererea de apel şi în intimpinare, afară de cazul prevăzut la art. 138."Articolul 293(1)Intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie, care să tinda la schimbarea hotărârii primei instante. Cererea se poate face până la prima zi de infatisare.(2)Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a facut inauntrul termenului de apel, ea se considera apel principal.----------*) Art. 293, cu o noua redactare, a fost reintrodus prin art. 1 pct. 99 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Initial art. 293 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.Articolul 293^1În caz de coparticipare procesuala, precum şi atunci când la prima instanţa au intervenit terte persoane în proces, intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa declare apel împotriva altui intimaţi sau unei persoane care a figurat în prima instanţa şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urma ar fi de natura sa produca consecinte asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispozitiile art. 293 se aplică în mod corespunzător.----------*) Art. 293^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 100 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Capitolul II Judecarea apelului*)----------*) Secţiunea a II-a devine Capitolul II prin art. 1 pct. 101 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 294(1)În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedura şi alte asemenea mijloace de aparare nu sunt considerate cereri noi.(2)Se vor putea cere însă dobinzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instante. De asemenea, se va putea solicita compensatia legala.Articolul 295(1)Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţa. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.(2)Instanţa va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei.*)----------*) Art. 295 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 102 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 295 avea urmatorul continut:" Art. 295. Instanţa de apel va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea altor probe, dacă le considera necesare pentru solutionarea cauzei."Articolul 296Instanţa de apel poate pastra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decat aceea din hotărârea atacata.----------*) Art. 296 a fost modificat prin art. 1 pct. 103 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 296 avea urmatorul continut: "Art. 296. Instanţa de apel poate pastra ori schimba în tot sau în parte hotărârea atacata."; modificat de Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.----------Art. 296 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------**) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 297(1)În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intră în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intră în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, ca şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului***).(2)Dacă prima instanţa s-a declarat competenţa şi instanţa de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotărârea atacata, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, afară de cazul când constata propria sa competenţa. În acest caz, precum şi atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţa a judecat în fond, instanţa de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmata şi hotărârea pronunţată, va retine procesul spre judecare.*)----------Alin. (1) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 23 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 297 avea urmatorul continut: "(1) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţa a rezolvat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost legal citata, instanţa de apel va desfiinta hotărârea atacata şi va trimite cauza spre rejudecare primei instante."*) Alin. (2) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 104 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 297 avea urmatorul continut: "(2) Dacă hotărârea a fost desfiintata pentru lipsa de competenţa, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent."Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------**) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 298Dispozitiile de procedura privind judecata în prima instanţa se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.*)---------*) Art. 298 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 105 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 298 avea urmatorul continut: "Art. 298. Dispozitiile de procedura privind judecata în prima instanţa se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol."Titlul V Caile extraordinare de atacCapitolul I Recursul*)-----------*) Capitolul II - ""Recursul" - al Titlului IV - "Caile ordinare de atac" - din Cartea II va deveni "Capitolul I - Recursul" al Titlului V - "Caile extraordinare de atac", din Carte II conform art. 1 pct. 106 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Secţiunea I Termenul şi formele recursuluiArticolul 299(1)Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.(1^1) Abrogat.(2)Recursul se solutioneaza de instanţa imediat superioara celei care a pronuntat hotărârea în apel.(3)Abrogat.----------Art. 299 a fost modificat prin art. I pct 24 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare avea urmatorul continut: "Art. 299. Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului."Alin. (2) al art. 299 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (2) al art. 299 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Alin. (3) al art. 299 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Alin. (1) şi (2) ale art. 299 au fost modificate de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 299 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1^1) al art. 299 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1^1) al art. 299 a fost abrogat de art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 18 decembrie 2012, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 1^1 şi art. 299 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În concluzie, în intervalul 18 decembrie 2012-1 februarie 2013, dispoziţiile invocate mai sus au fost considerate suspendate de drept, trebuind să-şi fi încetat efectele juridice în data de 2 februarie 2013, dacă legiuitorul nu intervenea pentru abrogarea prevederilor atacate.Articolul 300(1)Recursul suspenda executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricăror lucrari având o asezare fixa, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.(2)La cerere, instanţa sesizata cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executarii hotărârii recurate şi în alte cazuri decat cele la care se referă alin. (1).(3)Suspendarea la cerere a executarii hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cautiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.*)(4)Abrogat.**)(5)Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. 3 aplicandu-se în mod corespunzător.--------*) Alin. (3) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 107 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 300 avea urmatorul continut: "(3) Suspendarea la cerere a executarii hotărârii poate fi acordată cu sau fără depunerea unei cautiuni ce se va stabili după ascultarea părţilor citate în camera de consiliu."**) Alin. (4) al art. 300 a fost abrogat prin art. 1 pct. 108 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 300 avea urmatorul continut: "(4) În cazuri urgente, preşedintele instanţei de recurs poate dispune, la cerere, prin încheiere motivata, suspendarea executarii şi fără citarea părţilor, chiar înainte de primirea dosarului."Alin. (5) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 109 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (5) al art. 300 avea urmatorul continut: "(5) Instanţa poate reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. 3 şi 4 fiind aplicabile în mod corespunzător."Alin. (5) al art. 300 a fost modificat pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 301Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.---------Art. 301 a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare art. 301 avea urmatorul continut: "Art. 301. Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284 se aplică în mod corespunzător."---------Art. 301 a fost modificat pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.---------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 302Recursul se depune la instanţa a carei hotărâre se ataca, sub sancţiunea nulitatii*).------------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii".Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, în intervalul 25 iulie 2008-8 septembrie 2008, dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură civilă în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii" au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice în data de 9 septembrie 2008, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.Articolul 302^1Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitatii, urmatoarele menţiuni:a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieste în strainatate, va arata şi domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul*);b) indicarea hotărârii care se ataca;c) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;d) semnatura.La cererea de recurs se va atasa dovada achitarii taxei de timbru, conform legii.------------Art. 302^1 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Art. 302^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.*) Prin DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 356 din 27 aprilie 2005 a fost admisa excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civila, constatandu-se ca textul de lege atacat este neconstitutional în ceea ce priveste sanctionarea cu nulitate absoluta a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacă recurentul locuieste în strainatate - "domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul".Art. 147, alin. (1) din CONSTITUTIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede:"(1) Dispozitiile din legile şi ordonantele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îşi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept."Articolul 303(1)Recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.(2)Termenul pentru depunerea motivelor se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a facut mai înainte.(3)Abrogat.(4)În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.(5)Preşedintele instanţei, care primeste cererea de recurs, va putea sa o inapoieze, părţii prezente, dacă nu indeplineste condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refacuta, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.(6)După implinirea termenului de recurs pentru toate părţile, instanţa a carei hotărâre este recurata va inainta instanţei de recurs dosarul împreună cu dovezile de indeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.------------Alin. (3) al art. 303 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 304Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în urmatoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:1. când instanţa nu a fost alcatuita potrivit dispoziţiilor legale;2. când hotărârea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii**);4. când instanţa a depasit atribuţiile puterii judecătorești;5. când, prin hotărârea data, instanţa a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancţiunea nulitatii de art. 105 alin. 2;6. dacă instanţa a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau când cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii;8. când instanţa, interpretand greşit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori înţelesul lamurit şi vadit neindoielnic al acestuia;9. când hotărârea pronunţată este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;10. abrogat;11. abrogat.------------Preambulul art. 304 a fost modificat prin art. 1 pct. 110*) din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul art. 304 ave urmatorul continut: "Casarea unei hotărâri se poate cere:"Pct. 6 al art. 304 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 111 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 304 avea urmatorul continut: "6. când instanţa nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, a acordat mai mult decit s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;"Pct. 11 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 11 al art. 304 avea urmatorul continut: "11. când hotărârea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgind dintr-o apreciere eronata a probelor administrate."Partea introductiva a art. 304 a fost modificata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Punctul 110 al art. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 a fost abrogat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Punctul 10 al art. 304 a fost abrogat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Pct. 3 al art. 304 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 304^1Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putand sa examineze cauza sub toate aspectele.Articolul 305În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia inscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.------------Art. 305 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Articolul 306(1)Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2.(2)Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligata să le puna în dezbatere părţilor.(3)Indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevăzute de art. 304.Articolul 307Abrogat.*)---------*) Art. 307 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 308 *)(1)Preşedintele instanţei, după ce va constata ca procedura de comunicare a hotărârii a fost indeplinita, va fixa termen de judecată şi va dispune citarea părţilor şi comunicarea motivelor de recurs.(2)Intimatul este obligat să depună intampinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.(3)Abrogat.(4)Abrogat.(5)Abrogat.----------Alin. (2) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 113 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 308 avea urmatorul continut: "(2) Intimatul va putea depune intimpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată."Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 114 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 308 avea urmatorul continut: "(3) Preşedintele, fixind termenul de judecată, poate desemna un judecator pentru intocmirea unui raport asupra recursului. La Curtea Suprema de Justiţie raportul se întocmeşte de un judecator sau de un magistrat asistent."Alin. (4) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 115 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 308 avea urmatorul continut: "(4) Raportul va cuprinde, pe scurt, aratarea obiectului cererii de chemare în judecata, solutia recurata, precum şi temeiurile acesteia, în măsura în care este nevoie pentru solutionarea recursului."Art. 308 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.*) Modificarea art. 308 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel ca art. 308 a revenit la forma actualizata prin Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000.Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.------------A se vedea şi DECIZIA nr. 194 din 27 aprilie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 10 iunie 2004.Alin. (3) şi (4) ale art. 308 au fost abrogate de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (5) al art. 308 a fost abrogat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea IIJudecarea recursului şi efectele casăriiArticolul 309(1)Preşedintele va da cuvantul părţilor după citirea raportului.*)(2)Procurorul vorbeste cel din urma, afară de cazul când este parte principala sau recurent.-------------Alin. (1) al art. 309 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.*) Modificarea alin. (1) al art. 309 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel ca art. 309 a revenit la forma initiala.Articolul 310Dacă nu se dovedeste, la prima zi de infatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau dacă aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut în termen.Articolul 311(1)Hotărârea casata nu are nici o putere.(2)Actele de executare sau de asigurare facute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel.Articolul 312(1)Instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.(2)În caz de admitere a recursului, hotărârea atacata poate fi modificata sau casata, în tot sau în parte.(3)Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibila, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt gasite intemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs va casa în intregime hotărârea atacata pentru a se asigura o judecata unitara.(4)În caz de casare, curtile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singura decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.(5)Cu toate acestea, în cazul în care instanţa a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost regulat citata atât la administrarea probelor, cat şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronuntat hotărârea casata sau altei instante de acelasi grad.(6)În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanţa va trimite dosarul spre judecare instanţei judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila.(6^1) Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intră în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeaşi cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispoziţiile alin. 4 fiind aplicabile**).(7)Dacă instanţa de recurs constata ca ea insasi era competenţa sa solutioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurata şi va solutiona cauza potrivit competentei sale.*)----------*) Art. 312 a fost modificat prin art. 1 pct. 116 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 308 avea urmatorul continut: " (1) Curtile de apel şi tribunalele, în caz de casare, vor judeca pricina în fond.(2)Cu toate acestea, în cazul în care instanţa, a carei hotărâre este recurata, a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost regulat citita la administrarea probelor şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronuntat hotărârea casata sau altei instante de acelasi grad. În cazul casării pentru lipsa de competenţa, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii.(3)Dacă instanţa de recurs constata ca ea insasi era competenţa sa solutioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurata şi va solutiona cauza potrivit competentei sale."Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (6^1) al art. 312 a fost introdus de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 313Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instanţei care a pronuntat hotărârea casata ori, atunci când interesele bunei administrari a justiţiei o cer, altei instante de acelasi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsa de competenţa, când trimite cauza instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii.Articolul 314Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie hotaraste asupra fondului pricinii în toate cazurile în care caseaza hotărârea atacata numai în scopul aplicarii corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.Articolul 315(1)În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.*)(2)Când hotărârea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reincepe de la actul anulat.(3)După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate inaintea instanţei a carei hotărâre a fost casata.(3^1) În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege***).(4)La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.**)---------*) Alin. (1) al art. 315 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 117 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 315 avea urmatorul continut: " (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului."**) Alin. (4) al art. 315 a fost introdus prin art. 1 pct. 118 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (3^1) al art. 315 a fost introdus de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 316Dispozitiile de procedura privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.Capitolul I^1 Contestaţia în anulare*)----------*) Capitolul I - "Contestaţia în anulare" din Titlul V - "Caile extraordinare de atac" - al Cartii II devine "Capitolul I^1 - Contestaţia în anulare" al Titlului V al Cartii II, conform art. 1 pct. 119 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 317(1)Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:*)1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerinţele legii;2. când hotărârea a fost data de judecatori cu calcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa.(2)Cu toate acestea, contestaţia poate fi primita pentru motivele mai sus-aratate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.----------*) Preambulul alin.(1) al art. 317 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 120 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul alin. (1) al art. 317 avea urmatorul continut: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele mai jos aratate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe caile ordinare de atac:"Articolul 318(1)Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanţa, respingand recursul sau admitandu-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.(2)Abrogat.)-----------Alin. (1) al art. 318 a fost modificat prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. 1 al art. 318 avea urmatorul continut: "(1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admitindu-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare."Alin. (2) al art. 318 a fost abrogat prin art. 1 pct. 121 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 318 avea urmatorul continut: "(2) Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care judecatoria, potrivit prevederilor unei legi speciale, judeca în ultima instanţa."Alin. (1) al art. 318 a fost modificat de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 319(1)Contestaţia se introduce la instanţa a carei hotărâre se ataca.(2)Contestaţia se poate face oricand înainte de inceputul executarii silite, iar în timpul ei, până la implinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestaţia poate fi introdusa în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţa de hotărâre, dar nu mai tarziu de un an de la data când hotărârea a ramas irevocabila.---------Alin. (2) al art. 319 a fost modificat de pct. 17 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (2) al art. 319 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 319^1Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.---------Art. 319^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 319^1 a fost introdus de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 320(1)Contestaţia se judeca de urgenta şi cu precadere.(2)Intampinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată.*)(3)Hotărârea data în contestaţie este supusă acelorasi cai de atac ca şi hotărârea atacata.----------*) Alin (2) al art. 320 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 122 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (2) al art. 320 avea urmatorul continut: "(2) Intimpinarea nu este obligatorie."Articolul 321Nu se poate face o noua contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintai.Capitolul II Revizuirea hotărârilor--------------La articolele 322 alineatul 1, 323 alineatul 1, 324 punctele 1 şi 5 şi 327 alineatul 1, notiunea "hotărâre desăvârşită" a fost inlocuita cu "hotărâre definitivă" de pct. 18 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 322Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri data de o instanţa de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmatoarele cazuri:1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;2. dacă s-a pronuntat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;3. dacă obiectul pricinii nu se afla în fiinta;4. dacă un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui inscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii ori dacă un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta în acea cauza; În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii****).5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiintat sau s-a modificat hotărârea unei instante pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere;**)6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela sau consiliu judiciar***) nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati să-i apere;7. dacă exista hotărâri definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeasi pricina, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate.Aceste dispozitii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instante de recurs. În cazul când una dintre instante este Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;8. dacă partea a fost împiedicată să se infatiseze la judecata şi sa instiinteze instanţa despre aceasta dintr-o imprejurare mai presus de voinţa sa.9. dacă Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotărâri judecătorești, iar consecintele grave ale acestei încălcări continua să se produca şi nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotărârii pronuntate*****).10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.-----------*) Punctul 4 al art. 322 a fost modificat prin art. 1 pct. 123 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (4) al art. 322 avea urmatorul continut: "4. dacă un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat irevocabil pentru o infractiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui inscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii, sau dacă partea care a jurat a fost condamnata irevocabil pentru fals;"**) Punctul 5 al art. 322 a fost modificat prin art. 1 pct. 124 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (5) al art. 322 avea urmatorul continut: "5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instante penale sau administrative pe care ea s-a intemeiat;"Punctul 9 al art. 322 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Punctul 10 al art. 322 a fost introdus de pct. 1 al art. II din LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010.***) În actuala reglementare, institutia consiliului judiciar nu mai exista.-----------Punctul 4 al art. 322 a fost modificat de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005****), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.------------NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:****) Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă textul în conformitate cu care "[...] În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii".Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, dispoziţiile art. I, pct. 55 din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 prin care au fost eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 dispoziţiile de mai sus, sunt suspendate începând cu data de 25 februarie 2008, iar începând cu data de 10 aprilie 2008, şi-au încetat efectele juridice.În aceste condiţii, dispoziţiile eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă "În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii" urmează să se aplice după încetarea efectelor juridice ale art. I, pct. 55 din Legea nr. 219/2005 prin care s-au eliminat dispoziţiile invocate din art. 322 pct. 4.*****) Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 17 mai 2011 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.Conform art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, în intervalul 17 mai 2011-1 iulie 2011, dispoziţiile menţionate mai sus au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice începând cu data de 2 iulie 2011, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor declarate neconstituţionale.Articolul 323(1)Cererea de revizuire se indreapta la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a carei revizuire se cere.(2)În cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va indrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instantele care au pronuntat hotărârile potrivnice. Când cele doua instante care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscriptii judecătorești deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmeaza să se indrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre.Articolul 324(1)Termenul de revizuire este de o luna şi se va socoti:1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instante de recurs după evocarea fondului, de la pronuntare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronuntarea ultimei hotărâri;2. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urma act de executare;3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals inscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţa de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora; *)4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere;**)5. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotărârii definitive facuta statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau de la intoarcerea disparutului ori de la dobandirea capacităţii; în aceste din urma doua cazuri termenul fiind de 6 luni.(2)În cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteste de la încetarea impiedicarii.(3)Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.---------*) Pct. 3 al alin (1) al art. 324 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 125 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin (1) al art. 324 avea urmatorul continut: "3. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecatorului, martorului, expertului, sau părţii care a jurat sau de hotărârea care a declarat falsitatea inscrisurilor;"**) Pct. 4 al alin (1) al art. 324 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 126 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin (1) al art. 324 avea urmatorul continut: "4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-a descoperit inscrisul;"Alin. (3) al art. 324 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (3) al art. 324 a fost modificat de pct. 2 al art. II din LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010.Articolul 325Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiţia darii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.------------*) Art. 325 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 127 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 325 avea urmatorul continut: "Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiţia darii unei cautiuni;"Articolul 326(1)Cercetarea de revizuire se judeca potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.(2)Intampinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată.*)(3)Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se intemeiaza.**)----------*) Alin (2) al art. 326 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 128 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (2) al art. 328 avea urmatorul continut: "(2) Intimpinarea nu este obligatorie."**) Alin. (3) al art. 326 a fost introdus prin art. 1 pct. 129 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 327(1)Dacă instanţa incuviinteaza cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotărâre.(2)Se va face aratare de hotărârea data în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite.Articolul 328(1)Hotărârea asupra revizuirii este supusă cailor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuita.(2)Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, a carei hotărâre este irevocabila.-----------Alin. (2) al art. 328 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Titlul VI Recursul în interesul legii-----------Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003, Cap. III din titlul V al Cartii a- 2-a devine Titlul VI al Cartii a-II-a,Articolul 329*)Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.-----------*) Art. 329 a fost modificat prin art. 1 pct. 130 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 329 avea urmatorul continut: "(1) Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Curtii Supreme de Justiţie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instanţelor judecătorești.Art. 329 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 329 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 329^1 - 329^2Abrogate.*)----------*) Art. 329^1 - 329^2 au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 330Abrogat.---------Art. 330 a fost modificat prin art. 1 pct. 131 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 330 avea urmatorul continut: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Suprema de Justiţie, hotărârile judecătorești irevocabile pentru urmatoarele motive:1. când instanţa a depasit atribuţiile puterii judecătorești;"Pct. 2 al art. 330 a fost modificat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 330 avea urmatorul continut: "2. când s-au savirsit infractiuni de către judecatori în legătură cu hotărârea pronunţată."Art. 330 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 330^1Abrogat.----------Art. 330^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 330^1 avea urmatorul continut: "Recursul în anulare se poate deplasa oricând."Art. 330^1 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 330^2.Abrogat.----------Alin. (2) al art. 330^2 a fost modificat prin art. 1 pct. 133 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 330^2 avea urmatorul continut: "(2) După introducerea recursului în anulare, instanţa poate să dispună suspendarea executarii hotărârilor sau sa revina asupra suspendărilor acordate."Alin. (1) al art. 330^2 a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 330^2 avea urmatorul continut: "Procurorul general poate dispune pe termen limitat suspendarea executarii hotărârilor judecătorești înainte de introducerea recursului în anulare."Art. 330^2 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 330^3Abrogat.----------Alin. (2) al art. 330^3 a fost modificat prin art. 1 pct. 134 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 330^3 avea urmatorul continut: "(2) Judecata recursului în anulare se face cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs şi va pune concluzii."Art. 330^3 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 330^4Abrogat.-----------Art. 330^4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 330^5*)Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, care se anexează cererii.------------Art. 330^5 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 330^6*)Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi un număr de 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele, respectiv vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. 1, celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. 1.La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul acestor secţii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului poate solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. 3.Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.------------Art. 330^6 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 330^7*)Asupra cererii, completul se pronunţă prin decizie.Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.------------Art. 330^7 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Cartea a III - a Dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioaseArticolul 331Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor de procedura mai jos aratate.Articolul 332Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricina în curs la o instanţa sau pe care aceasta a dezlegat-o, ori dacă au ca obiect eliberarea unor inscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instante, se vor indrepta la acea instanţa.Articolul 333(1)Cererea va cuprinde numele şi domiciliul celui care o face şi ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate inaintea instanţei, precum şi aratarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii şi semnatura.(2)Ea va fi însoţită de inscrisurile pe care se sprijina.Articolul 334(1)Instanţa îşi verifica competenţa din oficiu, putand cere părţii lamuririle necesare.(2)Dacă instanţa se declara necompetenta va trimite dosarul instanţei în drept sa hotarasca.Articolul 335Dacă cererea, prin insusi cuprinsul ei sau prin obiectiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezinta caracter contencios, instanţa o va respinge.Articolul 336(1)Incheierea prin care se incuviinteaza cererea este executorie. Ea este supusă recursului.(2)Termenul de recurs va curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de faţa, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.(3)Recursul poate fi facut de orice persoană interesata, chiar dacă nu a fost citata la dezlegarea cererii.(4)Executarea incheierii poate fi suspendata de instanţa de recurs cu sau fără cautiune.(5)Recursul se judeca în camera de consiliu.-----------Art. 336 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 337Incheierile nu au puterea lucrului judecat.Articolul 338(1)Procedura prevăzută în articolele de mai sus se intregeste cu dispozitiile de procedura contencioasa, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.(2)Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură speciala rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor intregi cu cele prevăzute în cuprinsul cartii de faţa.Articolul 339(1)Procedura necontencioasa se aplică şi în cazurile în care legea da în caderea presedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.(2)În aceste cazuri, preşedintele este tinut sa pronunte incheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii.(3)Recursul împotriva incheierii date de preşedintele judecatoriei se judeca de tribunal, iar recursul împotriva incheierii date de preşedintele tribunalului sau curtii de apel se judeca de un complet al instanţei respective.----------*) Alin. (3) al art. 339 a fost modificat prin art. 1 pct. 135 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 339 avea urmatorul continut: "(3) Apelul împotriva incheierii date de judecatorul de la judecatorie se judeca de tribunal, iar apelul împotriva incheierii date de preşedintele tribunalului sau Curtii de apel se judeca de completul instanţei respective."-----------Alin. (3) al art. 339 a fost modificat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Cartea a IV - a Despre arbitraj--------------Cartea a IV-a a fost modificata de pct. 20 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993Capitolul I Dispozitii generaleArticolul 340Persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.Articolul 340^1Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie sa judece litigiul şi sa pronunte o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii investiti constituie, în sensul dispoziţiilor de faţa, tribunalul arbitral.Articolul 341(1)Arbitrajul se organizeaza şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, incheiata conform cu prevederile cap. II.(2)Sub rezerva respectarii ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrala sau prin act scris incheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi inlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotărârii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.(3)În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit.(4)Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispozitiile ce urmeaza.Articolul 341^1Părţile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o institutie permanenta de arbitraj sau de o terta persoana.Articolul 342(1)Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesata poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competenţa sa judece litigiul în fond, în prima instanţa.(2)În cazul în care părţile au incheiat convenţia arbitrala în cursul judecarii litigiului la o instanţa judecătorească, aceasta devine competenţa sa solutioneze cererile prevăzute în alin. 1.(3)Instanţa va solutiona aceste cereri de urgenta şi cu precadere, cu procedura ordonantei preşedintele.Capitolul II Convenţia arbitralaArticolul 343(1)Convenţia arbitrala se incheie, în scris, sub sancţiunea nulitatii.(2)Ea se poate incheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumita compromis.Articolul 343^1(1)Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul în care este inserata sau în legătură cu acesta să fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.(2)Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.Articolul 343^2Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sancţiunea nulitatii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.Articolul 343^3(1)Incheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătorești.(2)Tribunalul arbitral îşi verifica propria sa competenţa de a solutiona un litigiu şi hotaraste în aceasta privinta printr-o încheiere care se poate desfiinta numai prin actiunea în anulare introdusa împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 364.Articolul 343^4(1)În cazul în care părţile în proces au incheiat o convenţie arbitrala, pe care una dintre ele o invoca în instanţa judecătorească, aceasta îşi verifica competenţa.(2)Instanţa va retine spre solutionare procesul dacă:a) pârâtul şi-a formulat apararile în fond, fără nici o rezervă intemeiata pe convenţia arbitrala;b) convenţia arbitrala este lovita de nulitate ori este inoperanta;c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile paratului în arbitraj.(3)În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetenta, dacă va constata ca exista convenţie arbitrala.(4)În caz de conflict de competenţa, hotaraste instanţa judecătorească ierarhic superioara instanţei inaintea careia s-a ivit conflictul.Capitolul III Arbitrii. Constituire tribunalului arbitral. Termenul şi locul arbitrajuluiArticolul 344Poate fi arbitru orice persoană fizica, de cetatenie română, care are capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor.Articolul 345(1)Părţile stabilesc dacă litigiul se judeca de un arbitru unic sau de doi ori de mai mulţi arbitri.(2)Dacă părţile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judeca de trei arbitri, cate unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea - supraarbitrul - desemnat de cei doi arbitri.(3)Dacă exista mai mulţi reclamanti sau mai mulţi parati, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru.Articolul 346Este nula clauza din convenţia arbitrala care prevede dreptul uneia dintre părţi de a numi arbitru în locul celeilalte părţi sau de a avea mai mulţi arbitri decit cealalta parte.Articolul 347(1)Arbitrii sunt numiti, revocati sau inlocuiti conform convenţiei arbitrale.(2)Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiti prin convenţia arbitrala şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea sa recurga la arbitraj invita cealalta parte, în scris, sa procedeze la numirea lor.(3)În comunicare se arata numele, domiciliul şi, pe cit posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea sa recurga la arbitraj, precum şi enuntarea succinta a pretentiilor şi a temeiului lor.Articolul 348Partea careia i s-a facut comunicarea trebuie să transmita, la randul sau, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz, numele, domiciliul şi, pe cat posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului desemnat de ea.Articolul 349Acceptarea insarcinarii de arbitru trebuie să fie facuta în scris şi comunicata părţilor în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire.Articolul 350Cei doi arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului, în termen de 10 zile de la ultima acceptare. Supraarbitrul se va conforma prevederilor art. 449.Articolul 351(1)În caz de neintelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeste arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea sa recurga la arbitraj poate cere instanţei judecătorești sa procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului.(2)Incheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor. Ea nu este supusă cailor de atac.Articolul 351^1(1)Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la indoiala independenta şi imparţialitatea sa. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute pentru recuzarea judecatorilor. Poate constitui o cauza de recuzare şi neindeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitraj, prevăzute în convenţia arbitrala.(2)O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decit pentru cauze survenite după numire.(3)Persoana care stie ca în privinta sa exista o cauza de recuzare este obligata sa instiinteze părţile şi pe ceilalti arbitri mai înainte de a fi acceptat insarcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.(4)Aceasta persoana nu poate participa la judecarea litigiului decit dacă părţile, instiintate potrivit alineatului precedent, comunică în scris ca înţeleg sa nu ceara recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abtina de la judecarea litigiului, fără ca abtinerea sa insemne recunoasterea cauzei de recuzare.Articolul 351^2(1)Recuzarea trebuie să fie ceruta, sub sancţiunea decaderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţa de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.(2)Cererea de recuzare se solutioneaza de instanţa judecătorească, prevăzută de art. 342, cu citarea părţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Incheierea nu este supusă cailor de atac.Articolul 352În caz de vacanta, pentru orice cauza, recuzare, revocare, abtinere, renuntare, impiedicare, deces, şi dacă nu s-a numit un supleant sau dacă acesta este impiedicat să-şi exercite insarcinarea, se va proceda la inlocuirea arbitrului potrivit dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui.Articolul 353Arbitrii sunt raspunzatori de daune, în condiţiile legii:a) dacă, după acceptare, renunta în mod nejustificat la insarcinarea lor;b) dacă, fără motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrala sau de lege;c) dacă nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicand sau divulgand date de care iau cunoştinţa în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;d) dacă încalcă în mod flagrant indatoririle ce le revin.Articolul 353^1În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, toate atribuţiile ce revin instanţei judecătorești în temeiul dispoziţiilor din prezentul capitol se exercită de acea institutie, conform regulamentului sau, afara numai dacă acel regulament prevede altfel.Articolul 353^2(1)Tribunalul arbitral se considera constituit pe data ultimei acceptari a insarcinarii de arbitru, de supraarbitru sau, după caz, de arbitru unic.(2)Data acceptarii este cea a expedierii prin posta a comunicarii prevăzute de art. 349.Articolul 353^3(1)Dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunte hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.(2)Termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de recuzare sau a oricarei alte cereri incidente adresate instanţei judecătorești prevăzute de art. 342.(3)Părţile pot consimti în scris la prelungirea termenului arbitrajului.(4)De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult două luni.(5)Termenul se prelungeste de drept cu doua luni în cazul prevăzut de art. 360^3, precum şi în cazul decesului uneia dintre părţi.(6)Trecerea termenului prevăzut în prezentul articol nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi tribunalului arbitral, până la primul termen de infatisare, ca înţelege sa invoce caducitatea.Articolul 354Părţile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului de stabileste de tribunalul arbitral.Capitolul IV Sesizarea tribunalului arbitral. Cuprinsul cererii de arbitrare.Intampinarea. Cererea reconventionalaArticolul 355(1)Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisa care va cuprinde:a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în Registrul comerţului, numărul de telefon, contul bancar;b) numele şi calitatea celui care angajează sau reprezinta partea în litigiu, anexandu-se dovada calităţii;c) menţionarea convenţiei arbitrale, anexandu-se copie de pe contractul în care este inserata, iar dacă s-a incheiat un compromis, copie de pe acesta;d) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;e) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se intemeiaza cererea;f) numele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral;g) semnatura părţii.(2)Cererea se poate face şi printr-un proces-verbal incheiat în faţa tribunalului arbitral şi semnat de părţi sau numai de reclamant, precum şi de arbitri.Articolul 356Reclamantul va comunică paratului, precum şi fiecarui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare şi de pe inscrisurile anexate.Articolul 356^1(1)În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face intampinare cuprinzand excepţiile privind cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la aceasta cerere, probele propuse în aparare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni prevăzute în art. 355, pentru cererea de arbitrare.(2)Excepţiile şi alte mijloace de aparare, care nu au fost aratate prin intampinare, trebuie ridicate, sub sancţiunea decaderii, cel mai tarziu la primul termen de infatisare. Dispozitiile art. 358^12 alin. 3 rămân aplicabile.(3)Dacă prin nedepunerea intampinarii litigiul se amana, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin aminare.(4)Dispozitiile art. 356 se aplică în mod corespunzător.Articolul 357(1)Dacă pârâtul are pretentii împotriva reclamantului, derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala.(2)Cererea reconventionala va fi introdusa în cadrul termenului pentru depunerea intampinarii sau cel mai tarziu până la primul termen de infatisare şi trebuie să indeplineasca aceleasi condiţii ca şi cererea principala.Capitolul V Procedura arbitralaArticolul 358În întreaga procedura arbitrala trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulitatii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de aparare şi a principiului contradictorialitatii.Articolul 358^1(1)Comunicarea între părţi sau către părţi a inscrisurilor litigiului, a citatiilor, hotărârilor arbitrale şi incheierilor de sedinta se face prin scrisoare recomandata cu recipisa de predare sau cu confirmare de primire. Informaţiile şi instiintarile pot fi facute şi prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicarii şi a textului transmis.(2)Inscrisurile pot fi inminate şi personal părţii, sub semnatura.(3)Dovezile de comunicare se depun la dosar.Articolul 358^2(1)Îndată după expirarea termenului pentru depunerea intampinarii, tribunalul arbitral verifica stadiul pregatirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune masurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.(2)După aceasta verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixeaza termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor.Articolul 358^3Între data primirii citatiei şi termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile.Articolul 358^4Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanti şi pot fi asistate de orice persoană.Articolul 358^5Neprezentarea părţii legal citate nu împiedica dezbaterea litigiului, afara numai dacă partea lipsa nu va cere, cel mai tarziu până în preziua dezbaterii, amanarea litigiului pentru motive temeinice, incunostiintand în acelasi termen şi cealalta parte, precum şi arbitrii. Amanarea se poate face o singură dată.Articolul 358^6Oricare dintre părţi poate cere în scris ca solutionarea litigiului să se faca în lipsa sa, pe baza actelor de la dosar, art. 358^3 ramanand însă aplicabil.Articolul 358^7Dacă ambele părţi, desi legal citate, nu se prezinta în termen, tribunalul arbitral va solutiona litigiul în afară de cazul în care s-a cerut amanarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, sa amane judecarea litigiului, citand părţile, dacă apreciaza ca prezenta lor la dezbatere este necesară.Articolul 358^8(1)Inaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătorești competente sa incuviinteze măsuri asiguratoare şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.(2)La aceasta cerere se vor anexa, în copie, cerea de arbitrare sau, în lipsa, dovada comunicarii prevăzute de art. 347 alin. 2 şi 3, precum şi convenţia arbitrala.(3)Incuviintarea acestor măsuri va fi adusa la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.Articolul 358^9În cursul arbitrajului, masurile asiguratoare şi masurile vremelnice, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt, pot fi incuviintate şi de tribunalul arbitral. În caz de impotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească.Articolul 358^10(1)Fiecare dintre părţi are sarcina sa dovedeasca faptele pe care îşi intemeiaza în litigiu pretentia sau apararea.(2)În vederea solutionarii litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicatii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.Articolul 358^11(1)Administrarea probelor se efectueaza în sedinta tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuata în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.(2)Ascultarea martorilor şi a expertilor se face fără prestare de juramint.(3)Tribunalul arbitral nu poate să recurga la mijloace de constringere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau expertilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa instanţei judecătorești prevăzute de art. 342.(4)Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri.Articolul 358^12(1)Orice excepţie privind existenta şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele insarcinarii arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de infatisare, trebuie ridicata, sub sancţiunea decaderii, cel mai tarziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.(2)Orice cereri ale părţilor şi orice inscrisuri vor fi depuse cel mai tarziu până la primul termen de infatisare.(3)Probele care nu au fost cerute cel mai tarziu până la prima zi de infatisare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care:a) necesitatea probei ar reiesi din dezbateri;b) administrarea probei nu pricinuieste amanarea solutionarii litigiului.Articolul 358^13(1)Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în incheierea de sedinta.(2)Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnata şi va fi motivata.(3)Incheierea de sedinta va cuprinde, pe linga menţiunile prevăzute la art. 361 lit. a) şi b), şi urmatoarele menţiuni:a) o scurta descriere a desfăşurării sedintei;b) cererile şi sustinerile părţilor;c) motivele pe care se sprijina masurile dispuse;d) dispozitivul;e) semnaturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 360^2.(4)Părţile au dreptul sa ia cunoştinţa de conţinutul incheierilor şi de actele dosarului. La cererea părţilor sau din oficiu tribunalul arbitral poate indrepta sau completa incheierea de sedinta, printr-o alta încheiere. Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe incheierea de sedinta.Capitolul VI Cheltuieli arbitraleArticolul 359(1)Cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, expertilor, martorilor, se suporta potrivit înţelegerii dintre părţi.(2)În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisa în totalitate sau proportional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisa în parte.Articolul 359^1(1)Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor şi poate obliga părţile sa consemneze suma respectiva prin contribuţie egala.(2)Părţile pot fi obligate solidar la plata.(3)Dacă pârâtul nu-şi indeplineste obligaţia care îi revine potrivit alin. 1, în termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va consemna întreaga suma, urmand ca prin hotărârea arbitrala să se stabileasca cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de către părţi.(4)De asemenea, tribunalul arbitral poate obliga părţile sau pe fiecare dintre ele la avansarea altor cheltuieli arbitrale.Articolul 359^2Tribunalul arbitral poate să nu dea curs arbitrajului până la consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevăzute în prezentul capitol.Articolul 359^3La cererea oricareia dintre părţi, instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 va examina temeinicia masurilor dispuse de tribunalul arbitrar şi va stabili cuantumul onorariilor arbitrilor şi al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum şi modalitatile de consemnare, avansare sau de plată.Articolul 359^4(1)Plata onorariilor arbitrilor se va face după comunicarea către părţi a hotărârii arbitrale.(2)Dacă arbitrajul se intrerupe, fără a se pronunţă hotărâre, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc în mod corespunzător.Articolul 359^5Orice diferenţa în plus sau în minus de cheltuieli arbitrale se regularizeaza cel mai tarziu prin hotărârea arbitrala şi se plateste până la comunicarea către părţi sau până la depunerea acesteia la instanţa judecătorească. Neplata diferenţei atrage suspendarea comunicarii sau depunerii hotărârii arbitrale.Articolul 359^6În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se platesc conform regulamentului acelei institutii.Capitolul VII Hotărârea arbitralaArticolul 360(1)Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama, când este cazul, şi de uzanţe sau reguli profesionale.(2)Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate solutiona litigiul în echitate.--------------Alin. (1) al art. 360 a fost modificat de pct. 5 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 360^1(1)În toate cazurile, pronuntarea trebuie să fie precedata de deliberarea în secret, cu participarea tuturor arbitrilor în persoana, consemnandu-se în hotărâre aceasta participare.(2)Pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 21 de zile, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului.Articolul 360^2Când tribunalul arbitral este compus dintr-un numar fără sot de arbitri, hotărârea se ia cu majoritate de voturi. Arbitrul care a avut o alta parere îşi va redacta şi va semna opinia separata, cu aratarea considerentelor pe care aceasta se sprijina.Articolul 360^3Când tribunalul arbitral este compus dintr-un numar cu sot de arbitri şi acestia nu se înţeleg asupra solutiei, se va proceda la numirea unui supraarbitru conform înţelegerii dintre părţi sau, în lipsa, conform art. 351. Supraarbitrul numit se va uni cu una dintre solutii, o va putea modifica sau va putea pronunţă o alta solutie, dar numai după ascultarea părţilor şi a celorlalţi arbitri.Articolul 361Hotărârea arbitrala se redacteaza în scris şi trebuie să cuprindă:a) componenta nominala a tribunalului arbitral, locul şi data pronuntarii hotărârii;b) numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa lor sau, după caz, denumirea şi sediul, numele reprezentantilor părţilor, precum şi al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul careia s-a procedat la arbitraj;d) obiectul litigiului şi sustinerile pe scurt ale părţilor;e) motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect intemeiaza solutia;f) dispozitivul;g) semnaturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 360^2.Articolul 362(1)Dacă prin hotărârea pronunţată tribunalul arbitral a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere, oricare dintre părţi poate solicita, în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii, completarea ei. Hotărârea de completare se da cu citarea părţilor.(2)Greselile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greseli evidente care nu schimba fondul solutiei, precum şi greselile de calcul, pot fi rectificate, la cererea oricareia dintre părţi, formularea în termenul prevăzut de alin. 1 sau din oficiu, printr-o încheiere de indreptare.(3)Hotărârea de completare sau incheierea de indreptare face parte integrantă din hotărârea arbitrala.(4)Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea sau indreptarea hotărârii.Articolul 363(1)Hotărârea arbitrala va fi comunicata părţilor în termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei.(2)La cererea oricareia dintre părţi, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii, în condiţiile alin. 1.(3)Hotărârea arbitrala comunicata părţilor are efectele unei hotărâri judecătorești definitive.(4)În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanţei judecătoreşti ori notarului public pentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial. După verificarea de către instanţa judecătorească ori de către notarul public a respectării condiţiilor şi îndeplinirea procedurilor impuse de lege şi după achitarea de către părţi a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va realiza transferul de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil în cauză.-------------Alin. (4) al art. 363 a fost introdus de art. II din LEGEA nr. 206 din 9 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 762 din 13 noiembrie 2012.Articolul 363^1(1)În termen de 20 de zile de la data comunicarii hotărârii, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 atasand şi dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale.(2)În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, dosarul se păstrează la acea institutie.Capitolul VIII Desfiintarea hotărârii arbitraleArticolul 364Hotărârea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune în anulare pentru unul din urmatoarele motive:a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fără sa existe o convenţie arbitrala sau în temeiul unei conventii nule sau inoperante;c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrala;d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal indeplinita;e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353^3.f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decit s-a cerut;g) hotărârea arbitrala nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arata data şi locul pronuntarii, nu este semnata de arbitrii;h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire;i) hotărârea arbitrala încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.Articolul 364^1(1)Părţile nu pot renunta prin convenţia arbitrala la dreptul de a introduce actiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.(2)Renuntarea la acest drept se poate face, însă, după pronuntarea hotărârii arbitrale.Articolul 365(1)Competenţa de a judeca în prima instanţa actiunea în anulare revine instanţei judecătorești imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripţia careia a avut loc arbitrajul.(2)Actiunea în anulare poate fi introdusa în termen de o luna de la data comunicarii hotărârii arbitrale.(3)Instanţa judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva careia a fost introdusa actiunea în anulare, numai după depunerea unei cautiuni fixate de ea. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.----------*) Alin. (3) al art. 365 a fost modificat prin art. 1 pct. 136 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 365 avea urmatorul continut: "(3) Instanţa judecătorească va putea suspenda, cu sau fără cautiune, executarea hotărârii arbitrale atacata cu actiune în anulare."Alin. (1) al art. 365 a fost modificat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 365 a fost modificat de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 366(1)Instanţa judecătorească, admitand actiunea, va anula hotărârea arbitrala, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţă şi în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotari în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţă în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decit o dată cu hotărârea asupra fondului.(2)Hotărârea instanţei judecătorești cu privire la actiunea în anulare poate fi atacata numai cu recurs.Articolul 366^1În toate cazurile privind hotărârea arbitrala, actiunea în anulare formulata potrivit art. 364 se judeca în completul prevăzut pentru judecata în prima instanţa, iar recursul se judeca în completul prevăzut pentru aceasta cale de atac.----------Art. 366^1 a fost introdus de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Capitolul IX Executarea hotărârii arbitraleArticolul 367Hotărârea arbitrala este obligatorie. Ea se aduce la indeplinire de buna voie de către partea împotriva careia s-a pronuntat, de îndată sau în termenul aratat în hotărâre.Articolul 367^1(1)La cererea părţii castigatoare, hotărârea arbitrala se investeste cu formula executorie.(2)Incheierea de investire se da de către instanţa judecătorească prevăzută de art. 342, fără citarea părţilor, în afară de cazul în care exista indoieli cu privire la regularitatea hotărârii arbitrale, când se vor cita părţile.Articolul 368Hotărârea arbitrala investita cu formula executorie constituie titlu executoriu şi se executa silit intocmai ca şi o hotărâre judecătorească.Capitolul X Arbitrajul internationalArticolul 369În sensul prezentului capitol, un litigiu arbitral care se desfăşoară în România este socotit international dacă s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.Articolul 369^1Prin convenţia arbitrala referitoare la un arbitraj international, părţile pot stabili ca acesta să aibă loc în România sau intr-o alta tara.Articolul 369^2(1)În arbitrajul international care se judeca în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un numar impar de arbitri, fiecare dintre părţi având dreptul sa numeasca un numar egal de arbitri. Dispozitiile art. 369^3 rămân aplicabile.(2)Partea străină poate numi arbitri de cetatenie străină.(3)Părţile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul să fie cetatean al unui al treilea stat.Articolul 369^3În arbitrajul international, durata termenelor stabilite de art. 349, 350, 351^2, 358^3 şi 362 se dubleaza.Articolul 369^4(1)Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilita prin convenţia arbitrala sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în aceasta privinta ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a nascut litigiul ori intr-o limbă de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral.(2)Dacă o parte nu cunoaste limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigura serviciile unui traducator.(3)Părţile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.Articolul 369^5În afară de cazul în care părţile convin altfel, onorariile arbitrilor şi cheltuielile de deplasare ale acestora se suporta de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suporta de părţi în cote egale.Capitolul XI Recunoasterea şi executarea hotărârilor arbitrale straineArticolul 370În sensul prezentului capitol, prin hotărâre arbitrala străină se înţelege o hotărâre data pe teritoriul unui stat strain sau care nu este considerata ca hotărâre naţionala în România.Articolul 370^1Hotărârile arbitrare straine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.Articolul 370^2Hotărârile arbitrale straine, care nu sunt aduse la indeplinire de bunavoie de către cei obligati a le executa, pot fi puse în executare silita pe teritoriul României, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 173-177 din Legea nr. 105/1992.Articolul 370^3Hotărârile arbitrale straine, pronuntate de către un tribunal arbitral competent, au forta probanta în faţa instanţelor din România cu privire la situaţiile de fapt pe care le constata.Articolul 371Abrogat.*)----------*) Art. 371 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Cartea a V - a Despre executarea silitaCapitolul I Dispozitii generaleSecţiunea I Scopul şi obiectul executarii silite*)---------*) Secţiunea I (art. 371^1 - 371^8) a fost introdusa prin art. 1 pct. 137 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 371^1(1)Obligaţia stabilita prin hotărârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la indeplinire de bunavoie.(2)În cazul în care debitorul nu executa de bunavoie obligaţia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.(3)Executarea silita are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.---------Alin. (3) al art. 371^1 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 371^2(1)Pot fi executate silit oblibaţiile al caror obiect consta în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii ori altei lucrari sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.(2)În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobanzi, penalităţi sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.(3)Dacă titlul executoriu contine suficiente criterii în functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu contine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în functie de rata inflatiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanta a devenit exigibila şi până la data platii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.-----------Alin. (3) al art. 371^2 a fost introdus prin art. 1 pct. 31 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Alin. (3) al art. 371^2 a fost introdus de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 371^2 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 371^3(1)Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite dacă, potrivit legii, sunt urmaribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.(2)Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.Articolul 371^4În tot cursul executarii silite, sub supravegherea organului de executare, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor banesti ale debitorului, ca vanzarea bunurilor supuse urmaririi să se faca prin buna invoiala sau ca plata obligaţiei să se faca în alt mod admis de lege.------------Art. 371^4 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 371^5Executarea silita inceteaza dacă:a) s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, mentionand pe acesta stingerea totala a obligaţiilor;b) nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri urmaribile ori a imposibilitatii de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, mentionand pe acesta cauza restituirii şi partea de obligaţie ce a fost executata;c) creditorul a renuntat la executare;d) a fost desfiintat titlul executoriu.------------Lit. b) a art. 371^5 a fost modificata de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 371^6(1)În cazurile prevăzute de art. 371^5 lit. b) se poate cere reluarea executarii silite, inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.(2)Reluarea executarii silite poate fi ceruta şi asupra aceluiasi bun, dacă acesta este un imobil. În acest caz, atât timp cat potrivit legii, poate avea loc reluarea executarii silite, nu se va putea dispune radierea somaţiei inscrise potrivit dispoziţiilor art. 497 alin. 2.------------Alin. (1) al art. 371^6 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 371^7(1)Partea care solicită indeplinirea unui act sau a altei activităţi care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu cheltuielile se avanseaza de către creditor.(2)Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt în sarcina debitorului urmarit, afară de cazul când creditorul a renuntat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute după inregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntara.(3)Sumele ce urmeaza să fie platite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, în condiţiile legii.(4)Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.------------Alin. (2) al art. 371^7 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 371^8(1)Depunerea sau consemnarea oricarei sume în scopul participării la desfăşurarea, potrivit legii, a executarii silite, cum sunt sumele cu titlu de cautiune ori de pret al bunurilor supuse vanzarii, se face numai la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara*), la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc.(2)Dovada depunerii sau consemnarii acestor sume se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt inscris admis de lege.-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".------------Alin. (2) al art. 371^8 a fost introdus de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Secţiunea I^1 Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu*)---------*) Secţiunea I^1 a fost introdusa prin art. 1 pct. 138 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 inlocuind Secţiunea I din Cap. I Cartea a V-a care avea urmatorul titlu: "Secţiunea I. Titlurile cerute pentru executarea silita."Articolul 372Executarea silita se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.*)--------*) Art. 372 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 139 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 372 avea urmatorul continut: "Executarea silita se va urmări:a) în virtutea unei hotărâri judecătorești;b) în virtutea unui titlu executoriu."Articolul 373(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea**).(2)Instanţa de executare este judecatoria în circumscripţia careia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.(3)Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.----------*) Art. 373 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 139 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 373 avea urmatorul continut: "(1) Hotărârile se vor executa prin mijlocirea primei instante. În cazul în care prima instanţa este o curte de apel, hotărârea se executa prin mijlocirea tribunalului din localitatea în care îşi are sediul curtea de apel.(2)Cererea de executare se va face:a) în cazul hotărârilor rămase definitive şi irevocabile, la prima instanţa;b) în celelalte cazuri, la instanţa care a pronuntat ultima hotărâre asupra fondului; aceasta va trimite cererea, împreună cu hotărârea, pentru investire şi executare, la prima instanţa.(3)Executarea se indeplineste prin executorii judecătorești.(4)În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc considera necesar, organele de politie sunt obligate să-i acorde concursul la efectuarea executarii silite."Alin. (1) al art. 373 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (3) al art. 373 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 373^1*)Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispoziţiile art. 371^1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător. Încuviinţarea executării silite este de drept valabilă şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite;3. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;5. există alte impedimente prevăzute de lege.Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 108^2 alin. 2, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.În situaţia prevăzută la art. 371^7 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să îşi îndeplinească de îndată obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.------------Alin. (2) al art. 373^1 a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 373^1 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Art. 373^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.-------------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, în intervalul 17 aprilie 2009-17 mai 2009, dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006 au fost suspendate de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 2 iunie 2009, dacă legiuitorul nu ar fi intervenit prin Ordonanţa de urgenţă nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul OFicial nr. 324 din 15 mai 2009 să modifice prevederile atacate.La momentul actual, aplicabilă este forma art. 373^1, astfel cum a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.--------------Art. 373^1 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 373^2(1)În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc considera necesar, organele de politie, jandarmerie sau alti agenti ai forţei publice, după caz, sunt obligati să-i acorde concursul la indeplinirea efectiva a executarii silite.(2)La cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc cei care datorează sume de bani debitorului urmarit ori deţin bunuri ale acestuia, supuse urmaririi potrivit legii, au datoria sa dea informaţiile necesare pentru efectuarea executarii.(3)De asemenea, la cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc instituţiile, băncile şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare realizării executarii silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. La cererea executorului sau a părţii interesate instanţa de executare poate lua masurile prevăzute de art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. f) şi de art. 108^3.(4)Instanţa de executare şi executorul judecătoresc sunt obligati să asigure secretul informaţiilor primite, dacă legea nu prevede altfel.Articolul 373^3(1)Incheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de investire cu formula executorie a hotărârii judecătorești sau a altui inscris ori cererea de eliberare de către instanţa a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacata cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronuntare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsa.(1^1) Incheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de investire cu formula executorie a hotărârii judecătorești sau a altui inscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei cai de atac.(2)Dacă se refuza emiterea titlului executoriu de către alte organe competente potrivit legii şi dacă legea speciala nu prevede altfel, creditorul poate face plangere la judecatoria în circumscripţia careia se afla organul care trebuia sa emita titlul executoriu, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţa de refuz.------------Alin. (1) al art. 373^3 a fost modificat de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1^1) al art. 373^3 a fost introdus de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 373^4(1)Când privitor la aceleasi bunuri se efectueaza mai multe executari silite, instanţa de executare în circumscripţia careia a inceput prima executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reuneasca, dispunand să se faca o singura executare de către executorul judecătoresc care a indeplinit actul de executare cel mai inaintat, iar dacă executarile sunt în acelasi stadiu, de către executorul judecătoresc care a inceput cel dintai executarea, chiar dacă ele au fost pornite de organe de executare diferite, în afară de cazul în care legea prevede altfel.(2)În cazul în care dispune conexarea executarilor, instanţa, prin încheiere, se va pronunţă şi asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexarii. Totodata, va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul judecătoresc desemnat potrivit alin. 1.(3)Desistarea, după conexare, a oricaruia dintre creditorii urmaritori nu va putea sa impiedice continuarea executarii de la actul de executare cel mai inaintat.*)---------*) Art. 373^1-373^4 au fost introduse prin art. 1 pct. 141 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.---------Alin. (2) al art. 373^4 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 374(1)Hotărârea judecătorească sau alt titlu se executa numai dacă este investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de incheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau inscrisuri prevăzute de lege, care se executa fără formula executorie.(2)Investirea hotărârilor cu formula executorie se face de prima instanţa.(3)Incuviintarea executarii silite în România a hotărârilor date în tari straine se face potrivit legii speciale.---------Art. 374 a fost modificat initial de pct. 22 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin.(1) al art. 374 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 142 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 374 avea urmatorul continut: "(1) Nici o hotărâre nu se poate executa dacă nu este investita cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de hotărârile pregatitoare şi de hotărârile executorii provizoriu, care se executa şi fără formula executorie."---------Alin. (1) al art. 374 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 374^1Inscrisurile cărora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investirea cu formula executorie.---------Art. 374^1 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 375Abrogat.*)--------*) Art. 375 a fost abrogat prin art. 183 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicată în M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992.Articolul 376(1)Se investesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.(2)Actele autentificate de o reprezentanta diplomatica sau consulara a României se vor putea investi cu formula executorie de judecatoria de la domiciliul uneia din părţile partase la actul autentic.(3)Dacă nici una din părţi nu are domiciliul cunoscut în tara, investirea cu formula executorie se face de Judecatoria sectorului III din Capitala României.------------Alin. (1) al art. 376 a fost modificat de pct. 23 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (1) al art. 376 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 377(1)Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile date în prima instanţa, potrivit legii, fără drept de apel;2. hotărârile date în prima instanţa care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsa sau anulata;3. hotărârile date în apel;4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.*)(2)Sunt hotărâri irevocabile:1. hotărârile date în prima instanţa, fără drept de apel, nerecurate;2. hotărârile date în prima instanţa, care nu au fost atacate cu apel;3. hotărârile date în apel, nerecurate;4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.---------Art. 377 a fost modificat initial de pct. 24 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin.(1) al art. 377 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 143 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 374 avea urmatorul continut: "(1) Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile date fără drept de apel;2. hotărârile date în prima instanţa, care nu au fost atacate cu apel, sau chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins;3. hotărârile date în apel prin care se rezolva fondul pricinii."Articolul 378Pe când o hotărâre definitivă se afla în curs de a se judeca în contestaţie sau în urma cererii de revizuire ea are inca puterea lucrului judecat până se va inlocui printr-o alta hotărâre.Articolul 379(1)Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decat pentru o creanta certa, lichida şi exigibila.*)(2)Dacă datoria consista în suma nelamurita, urmarile se vor amana până mai întâi se va face lichidarea.(3)Creanta certa este aceea a carei existenta rezultă din insusi actul de creanta sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.(4)Creanta este lichida atunci când catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau şi a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui în baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute în actul de creanta, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebita socoteala.----------*) Alin.(1) al art. 379 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 144 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 379 avea urmatorul continut: "(1) Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decit în virtutea unui titlu executor sau a unei hotărâri date cu execuţie provizorie şi pentru o datorie certa şi lichida."Articolul 379^1În cazul în care s-a desfiintat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispozitiile art. 404^1-404^3 sunt aplicabile.*)---------*) Art. 379^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 145 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Secţiunea IIPersoanele şi bunurile supuse executarii siliteArticolul 380Abrogat.*)---------*) Art. 380 a fost abrogat prin art. 1 pct. 146 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 380 avea urmatorul continut: "Art. 380. Executarea silita se intinde asupra tuturor bunurilor miscatoare şi nemiscatoare ale datornicului, afară de excepţiile admise de lege."Secţiunea IIICând se poate exercita executarea silitaArticolul 381Când printr-o hotărâre s-a dat un termen de plată, executarea nu se poate face până la sosirea acelui termen.Articolul 382Cu toate acestea, partea care a castigat va putea şi inaintea sosirii termenului sa ceara executarea hotărârii:a) dacă debitorul a fugit;b) dacă debitorul risipeste averea sa miscatoare şi nemiscatoare;c) dacă alti creditori executa alte hotărâri asupra averii sale;d) dacă prin fapta sa el a micsorat asigurarile date creditorului sau, sau n-a dat asigurarile promise ori incuviintate sau este în stare de insolvabilitate de obste cunoscuta.Articolul 383(1)În cazurile aratate în articolele de mai sus, instanţa care a investit hotărârea cu formula executorie va hotari de urgenta, după ce va cita pe părţi în termen scurt.(2)În cazul în care debitorul a fugit, citatia i se va da la ultimul domiciliu.Articolul 384Hotărârile ce au să se execute provizoriu cu dare de cautiune nu se vor executa mai înainte de a se da cautiunea.Articolul 384^1(1)În vederea executarii unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc poate intră în incaperile ce reprezinta domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimtamantul acesteia, iar în caz de refuz, cu forta publică.(2)În cazul altor titluri executorii decat hotărârile judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanţa de executare va autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menţionate la alin. 1. Instanţa se pronunţă de urgenta în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin hotărâre irevocabila şi executorie.*)----------*) Art. 384^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 147 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 385(1)Nici o executare nu se va putea face înainte de ora 6,00 şi după ora 20,00.*)(2)Executarea inceputa va putea continua în acea zi sau în zilele urmatoare.---------*) Alin. (1) al art. 385 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 148 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 385 avea urmatorul continut: "(1) Nici o executare nu se va putea face înainte de ora opt dimineata şi după ora şase seara."Articolul 386Executarea silita nu se va putea face la alte ore decat cele menţionate şi nici în zilele nelucratoare stabilite potrivit legii, afară de cazurile urgente în care executarea poate fi incuviintata de preşedintele instanţei de executare.---------*) Art. 386 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 149 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 386 avea urmatorul continut: "Executarea silita nu se va putea face în zile nelucratoare, potrivit legii, afară de cazurile urgente în care executarea poate fi incuviintata de preşedintele instanţei de executare."Articolul 387(1)În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunică debitorului o somatie care va cuprinde urmatoarele:1. denumirea şi sediul organului de executare;2. data emiterii somaţiei şi numărul dosarului de executare;3. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;4. aratarea titlului executoriu anexat în baza caruia urmeaza să se faca executarea silita;5. termenul în care cel somat urmeaza să-şi execute de bunavoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi aratarea consecintelor nerespectarii acesteia;6. semnatura şi stampila organului de executare.(2)Dacă în termenul aratat în somatie debitorul nu-şi executa de bunavoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silita.*)---------*) Art. 387 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 150 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 387 avea urmatorul continut:" Art. 387. Nici o hotărâre sau titlu executor nu se va putea executa decit numai după ce va fi incunostiintat datornicul odata cu somatia sau comandamentul."Articolul 388(1)Pentru toate actele de executare pe care le efectueaza, executorul judecătoresc este obligat sa incheie procese-verbale care vor cuprinde urmatoarele menţiuni:1. denumirea şi sediul organului de executare;2. numele şi calitatea celui care incheie procesul-verbal;3. data întocmirii procesului-verbal şi numărul dosarului de executare;4. titlul executoriu în temeiul caruia se efectueaza actul de executare;5. numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului urmaritor;6. locul, data şi ora efectuării actului de executare;7. masurile luate de executor sau constatarile acestuia;8. consemnarea explicatiilor şi obiectiunilor participantilor la executare;9. alte menţiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;10. menţionarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau impiedicarea de a semna procesul-verbal;11. menţionarea numarului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi a persoanelor cărora li s-a inmanat acesta;12. semnatura executorului, precum şi, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care asista la efectuarea actului de executare;13. stampila executorului judecătoresc.(2)Menţiunile de la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12 şi 13 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii.*)--------*) Art. 388 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 151 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 388 avea urmatorul continut: "Art. 388. Cu cel puţin o zi înainte de orice executare, executorul judecătoresc ce are să execute va face o somatie datornicului la care se va alatura şi copia titlului ce se executa."Articolul 389(1)Dacă creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricărui act de executare, fără sa fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept şi orice parte interesata poate cere desfiintarea ei.(2)În caz de suspendarea executarii, termenul de perimare curge de la încetarea suspendarii.(3)Dacă se face o noua cerere de executare, se va face mai întâi, o noua somatie, la care nu se va mai alatura titlul ce se executa.Articolul 390(1)Dispozitiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea incuviinteaza executarea fără somatie.(2)De asemenea, nu se va notifica debitorului nici somatia, nici titlul executoriu, când executarea se face potrivit art. 382.*)--------*) Art. 390 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 152 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 390 avea urmatorul continut:"Art. 390. (1) Cele doua articole de mai sus nu se aplică în cazurile când legea incuviinteaza executarea fără somatie.(2)Asemenea nu se va notifica datornicului nici somatia, nici hotărârea sau titlul, când executarea se face potrivit art. 382 din acest cod."Articolul 391Incalcarea dispoziţiilor art. 384, 385, 387 şi 389 atrage anularea executarii.*)--------*) Art. 391 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 153 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 391 avea urmatorul continut: "Art. 391. Calcarea art. 384, 385, 387, 388 şi 389 aduce anularea executarii."Secţiunea IVDespre cautiuni*)----------*) Secţiunea IV - "Pentru primirea cautiunii" din Cap. I al Cartii V se va denumi "Secţiunea IV - Despre cautiuni", conform art. 1 pct. 154 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 392Hotărârea care obliga pe o parte ca sa dea o cautiune sau un garant va arata şi termenul când să se aduca acea cautiune, sau să se infatiseze acel garant.Articolul 393(1)Garantul se va infatisa inaintea judecatii în sedinta publică, faţa cu toate părţile sau în lipsa lor, dacă au fost chemate formal.(2)Judecata va primi pe garant dacă solvabilitatea sa va fi de obste cunoscuta, sau dacă se va dovedi cu acte.Articolul 394Partea potrivnica va putea sa conteste solvabilitatea garantului şi instanţa va hotari de urgenta.*)----------*) Art. 394 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 155 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 394 avea urmatorul continut: " Art. 394. Partea potrivnica va putea sa conteste solvabilitatea garantului şi judecata va apretui de urgenta."Articolul 395Dacă se primeste cautiunea sau garantul, actul care le primeste va fi executor, cu tot dreptul de apel.Articolul 396(1)Garantul fiind primit, va face inaintea judecatii declaratia ca primeste a garanta.(2)Aceasta declaratie se va trece în procesul-verbal al sedintei.(3)Din momentul acestei declaratii, el va fi supus la toate consecintele ce aduce garantia sa.Secţiunea VExecutarea în contra mostenitorilorArticolul 397(1)Când debitorul a murit, lasand numai mostenitori majori, executarea inceputa asupra bunurilor sale se va continua în contra lor 8 zile după ce printr-o notificare au fost instiintati în mod colectiv la ultimul domiciliu al defunctului.(2)Când între mostenitori sunt minori, executarea inceputa se va suspenda până la alcatuirea reprezentantei lor legale, care se va face prin mijlocirea judecatoriei cat se poate de grabnic.Articolul 398Dacă execuţia nu incepuse inca la moartea debitorului, hotărârile şi titlurile executorii nu se vor putea executa în contra mostenitorilor, sub pedeapsa de nulitate, decat 8 zile după ce li s-a facut o incunostiintare colectiva a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele mostenirii, fără a se arata numele şi calitatea fiecarui mostenitor.Secţiunea VIContestaţia la executare*)Articolul 399(1)Împotriva executarii silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la înţelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.(2)Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anularii actului nelegal.(2^1) De asemenea, după ce a inceput executarea silita, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, data fără indeplinirea condiţiilor legale.(3)În cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţa judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.------------Alin. (1) al art. 399 a fost modificat de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (2^1) al art. 399 a fost introdus de pct. 69 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) şi (2^1) ale art. 399 au fost modificate de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 400(1)Contestaţia se introduce la instanţa de executare.(2)Contestaţia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronuntat hotărârea ce se executa. Dacă o asemenea contestaţie vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, competenţa de solutionare aparţine instanţei de executare.Articolul 400^1Impartirea bunurilor proprietate comuna poate fi hotarata, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecarii contestaţiei la executare.Articolul 401(1)Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când:a) contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori instiintarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai tarziu la data efectuării primei retineri din aceste venituri de către tertul poprit;c) debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somatia sau executarea se face fără somatie.(1^1) Contestaţia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.(2)Contestaţia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa în termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a bunului.(3)Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut de alin. 2 nu-l împiedica pe cel de-al treilea să-şi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii.-----------Alin. (1^1) al art. 401 a fost introdus de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 402(1)Instanţa sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare sau, după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere. Procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă se aplică în mod corespunzător.(2)Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se da fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronuntate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2.(3)Hotărârea prin care s-a solutionat contestaţia privind înţelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorasi cai de atac ca şi hotărârea ce se executa.-------------Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 403(1)Până la solutionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanţa competenţa poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instanţa, în afară de cazul în care legea dispune altfel.(2)Dacă bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului.(3)Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacata cu recurs, în mod separat.(4)În cazuri urgente, dacă s-a platit cautiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executarii până la solutionarea cererii de suspendare de către instanţa. Incheierea nu este supusă nici unei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanţa, dacă este cazul.-----------Alin. (4) al art. 403 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 404(1)Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune indreptarea acestuia, anularea ori încetarea executarii insesi, anularea ori lamurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui indeplinire a fost refuzata.(1^1) În cazul în care constata nejustificat refuzul executorului de a începe executarea silita sau de a îndeplini un act de executare silita, dacă fapta nu constituie infractiune potrivit legii penale, instanţa de executare, sesizata potrivit art. 399 alin. 1, va putea obliga executorul la plata unei amenzi de la 500 lei la 2.500 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzata.(2)În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar când contestaţia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 7.000.000 lei.-------------Alin. (1^1) al art. 404 a fost introdus de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.-------------*) Secţiunea VI este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 156 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea VI avea urmatorul continut: "Secţiunea VI. Contestatii asupra executarii siliteArt. 399. Orice executare silita se poate contesta de cei interesati sau vatamati prin executare.Art. 400. (1) Cererile incidente şi toate contestaţiile care s-ar ridica asupra executarii silite sau între părţi sau de către cei de-al treilea interesati, privitoare la înţelesul, intinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se executa, se vor indrepta la instanţa care a incuviintat titlul executor.(2)Toate celelalte incidente sau contestatii ce s-ar ridica asupra urmaririi insasi se vor indrepta la instanţa care executa hotărârea.(3)Cererile aratate în acest articol vor cuprinde pe larg motivele plingerii, iar actele pricinii se vor depune deodata cu cererea la grefa instanţei respective potrivit art. 112 din acest cod.(4)Părţile se vor chema în termen scurt şi judecata asupra contestaţiei sau incidentelor se va urma de urgenta, cu precadere asupra tuturor celorlalte pricini.Art. 400^1. Impartirea bunurilor comune, potrivit art. 33 alin. 2 din Codul familiei, poate fi ceruta şi în cadrul judecarii contestaţiei la executarea silita.Art. 401. Judecata va putea după infatisare sa suspende sau sa lase executarea cu sau fără cautiune faţă de instanţa judecătorească. Executarea se va putea suspenda în cazuri urgente chiar şi înainte de orice infatisare.Art. 402. Termenul de apel şi cel de recurs în contra hotărârilor date în asemenea contestatii sau incidente va fi de 15 zile de la data comunicarii hotărârilor.Art. 403. (1) Contestaţiile în materie de executari silite se vor putea face în tot timpul cit va tine executarea.(2)Odata ce, cel din urma act al executarii s-a savirsit, nu se va mai primi nici o contestaţie asupra executarii.(3)Cel din urma act de executare este incheierea pe care instanţa va trebui sa o faca, fără citarea părţilor, îndată ce va primi procesul-verbal de executare, constatind savirsirea executarii.Art. 404. O hotărâre judecătorească care nu s-a executat în timp de 30 de ani de la data sa nu se va mai putea executa şi va pierde puterea lucrului judecat.Art. 405. Partea care va cadea în contestaţia sa asupra executarii va fi supusă la despăgubiri ce va fi pricinuit prin impiedicarea executarii şi la plata unei amenzi de la 3000 lei până la 10000 lei în cazuri de vadita rea-credinta."Secţiunea VI^1Intoarcerea executarii*)------------*) Secţiunea a VI^1 - a a fost introdusa prin art. 1 pct. 157 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 404^1(1)În toate cazurile în care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.(2)Bunurile asupra cărora s-a facut executarea se vor restitui celui indreptatit.(3)În cazul în care executarea silita s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile, intoarcerea executarii se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vinzare, actualizata în functie de rata inflatiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449.Articolul 404^2(1)În cazul în care instanţa judecătorească a desfiintat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeasi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executarii.(2)Dacă instanţa care a desfiintat hotărârea executata a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executarii, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudeca fondul.(3)Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executarii în condiţiile alin. 1 şi 2, cel indreptatit o va putea cere instanţei judecătorești competente potrivit legii.Articolul 404^3Dacă titlul executoriu emis de un alt organ decat o instanţa judecătorească a fost desfiintat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instanţelor judecătorești, iar modalitatea restabilirii situaţiei anterioare executarii nu este prevăzută de lege ori, desi este prevăzută, nu s-a luat această măsură, ea se va putea obtine pe calea unei cereri introduse la instanţa prevăzută de art. 404^2 alin. 3.Secţiunea VI^2Prescriptia dreptului de a cere executarea silita*)Articolul 405(1)Dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.(2)Termenul de prescriptie începe să curgă de la data când se naste dreptul de a cere executarea silita.(3)Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.Articolul 405^1(1)Cursul prescripţiei se suspenda:a) în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului material la actiune;b) pe timpul cat suspendarea executarii silite este prevăzută de lege ori a fost stabilita de instanţa sau de alt organ jurisdictional competent;c) atâta timp cat debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire;d) în alte cazuri prevăzute de lege.(1^1) După încetarea suspendarii, prescriptia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.(2)Prescriptia nu se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata la cererea creditorului urmaritor.-------------Alin. (1^1) al art. 405^1 a fost introdus de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Alin. (2) al art. 405^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 şi respinsa de LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005, ducand la eliminarea alin. (2). Textul acestui alineat este preluat de noul alin. (1^1), iar alin. (3) devine prin renumerotare noul alin. (2).Articolul 405^2(1)Cursul prescripţiei se intrerupe:a) pe data indeplinirii de către debitor, înainte de începerea executarii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoasterii, în orice alt mod, a datoriei;b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresata unui organ de executare necompetent;c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art. 453 alin. 2;d) pe data indeplinirii în cursul executarii silite a unui act de executare;e) pe data depunerii cererii de reluare a executarii, în condiţiile art. 371^6 alin. 1;f) în alte cazuri prevăzute de lege.(2)După intrerupere începe să curgă un nou termen de prescriptie.(3)Prescriptia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsa, anulata sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a facut-o a renuntat la ea.Articolul 405^3(1)După implinirea termenului de prescriptie creditorul poate cere repunerea în acest termen, numai dacă a fost impiedicat sa ceara executarea datorita unor motive temeinice.(2)Cererea de repunere în termen se introduce la instanţa de executare competenţa, în termen de 15 zile de la încetarea impiedicarii.----------*) Secţiunea a VI^2 - a a fost introdusa prin art. 1 pct. 158 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.**) Alin. (2) al art. 405^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Capitolul II Urmarirea silita asupra bunurilor mobile*)---------*) Capitolul II din Cartea V va avea urmatoarea denumire: " Capitolul II - Urmarirea silita asupra bunurilor mobile", conform art. 1 pct. 159 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Capitolul II avea urmatorul continut: "Capitolul II. Executarea silita asupra bunurilor miscatoare".Secţiunea I Bunurile mobile care nu se pot urmări*)---------*) Secţiunea I din Capitolul II al Cartii V va avea urmatoarea denumire: " Secţiunea I - Bunurile mobile care nu se pot urmări", conform art. 1 pct. 160 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Secţiunea I avea urmatorul continut: "Secţiunea I. Bunurile miscatoare care nu se pot urmări."Articolul 406Nu pot fi supuse executarii silite:a) bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelasi fel;b) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de doua luni, iar, dacă debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recolta, animalele destinate obtinerii mijloacelor de existenta şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recolta;c) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarna;d) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.*)----------*) Art. 406 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 161 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 406 avea urmatorul continut: "Art. 406. Nu se vor putea urmări şi vinde pentru orice fel de datorie:1. lucrurile trebuincioase pentru culcatul datornicului şi familiei sale care traieste cu dinsul în casa;2. vesmintele cu care sunt acoperiţi sau care le slujesc la trebuinta de fiecare zi;3. armele, echipamentul şi imbracamintea ofiterilor;4. icoanele şi portretele de familie."Articolul 407(1)Bunurile care servesc la exercitarea ocupatiei debitorului nu pot fi supuse executarii silite decat numai în lipsa de alte bunuri urmaribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere, chirii, arenzi sau alte creante privilegiate asupra mobilelor.(2)Dacă debitorul se ocupa cu agricultura, nu vor fi urmarite, în măsura necesară continuarii lucrărilor în agricultura, inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale şi semintele pentru cultura pamantului, în afară de cazul în care asupra acestor bunuri exista un drept de gaj sau privilegiu pentru garantarea creantei.----------*) Art. 407 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 162 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 407 avea urmatorul continut: "Art. 407. Nu se vor putea urmări şi vinde, decit numai în lipsa de alte bunuri şi numai pentru datorii de alimente, de chirii, arenzi sau alte creante privilegiate asupra mobilelor, urmatoarele obiecte:1. instrumente de arat;2. animalele, semintele şi îngrăşământul destinat pentru cultura pamantului;3. faina, malaiul şi alte mici produse trebuitoare pentru hrana datornicului şi a familiei sale în timp de o luna;4. o vaca, sau doi boi, sau cinci capre, sau patru rimatori, sau zece oi, după cum va alege datornicul;5. tot nutretul trebuitor în timp de o luna pentru hrana animalelor ce nu s-au urmarit;6. uneltele lucratorilor şi mesterilor;7. masinile în lucrare şi instrumentele trebuincioase pentru exploatarea unei fabrici sau industrii;8. carul sau caruta, sacaua şi alte asemenea unelte de muncă;9. stupii cu miere, gândacii de matase, frunzele de duzi, pe timpul cresterii lor;10. instrumentele sau cartile trebuincioase pentru stiinta, arta sau profesia ce practica sau exercita datornicul."Articolul 408Abrogat.*)-----------*) Art. 408 a fost abrogat prin art. 1 pct. 163 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 408 avea urmatorul continut: "Art. 408. (1) Nu se vor putea urmări şi sechestra, decit numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creante privilegiate asupra miscatoarelor, urmatoarele:1. sumele sau pensiile care s-au dat de judecată sau care s-au daruit, ori s-au legat datornicului sub titlu de pensie alimentara;2. rentele viagere care s-au daruit datornicului sub condiţie de a nu se putea urmări.(2)Când acestea se vor urmări şi sechestra, la cazurile excepţionale aratate mai sus, judecatorii pot sa fixeze ce parte dintr-insele cata sa urmareasca sau sa sechestreze."Articolul 409(1)Salariile şi alte venituri periodice realizate din munca, pensiile acordate în cadrul asigurarilor sociale, precum şi alte sume ce se platesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmarite:a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii;b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.(2)Dacă sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, urmarirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.(3)Veniturile din munca sau orice alte sume ce se platesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decat cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmarite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.(4)Ajutoarele pentru incapacitate temporara de muncă, compensatia acordată salariatilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispozitii legale, precum şi sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, nu pot fi urmarite decat pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale, dacă legea nu dispune altfel.(5)Urmarirea drepturilor menţionate la alin. 4 se va putea face în limita a 1/2 din cuantumul acestora.(6)Sumele reţinute potrivit alin. 1-4 se elibereaza sau se distribuie potrivit art. 562 şi urmatoarele.(7)Alocatiile de stat şi indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmarite pentru nici un fel de datorii.*)-----------*) Art. 409 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 164 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 409 avea urmatorul continut: "Art. 409. (1) Salariile şi celelalte drepturi banesti cuvenite angajatilor de orice fel pot fi urmarite:a) până la 1/2 din salariu lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere;b) până la 1/3 din salariu lunar net, pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice;c) până la 1/5 din salariul lunar net, pentru orice alte datorii.(2)În cazul mai multor urmariri asupra aceluiasi salariu, acestea pot fi acoperite toate numai până la o sumă ce nu depăşeşte 1/2 din salariul lunar net şi cu respectarea urmatoarei ordine de referinţa:a) obligatiunile de întreţinere;b) plata despăgubirilor pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale;c) plata datoriilor către stat izvorate din impozite şi taxe;d) plata despăgubirilor pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice;e) toate celelalte datorii.(3)Dispozitiile prezentului articol se aplică şi sumelor cuvenite în baza dreptului de autor, inventator sau inovator, remuneratiei cuvenite membrilor cooperativelor mestesugaresti, precum şi pensiilor de orice fel.(4)Ajutoarele pentru incapacitate temporara de muncă, compensatia acordată angajatilor în caz de desfacere a contractului de muncă pe baza oricăror dispozitii legale, precum şi ajutorul de şomaj nu pot fi urmarite decit pentru sume datorate cu titlu de obligaţii de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale.(5)Urmarirea drepturilor menţionate în alineatul precedent se va putea face până la limita prevăzută de lit. a din alin. 1 al acestui articol.(6)Ajutoarele acordate în caz de deces, pentru sarcina şi lehuzie, pentru ingrijirea copilului bolnav, diurnele şi orice altele asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, precum şi bursele de studii nu pot fi urmarite pentru nici un fel de datorii."Articolul 410Este nula orice urmărire sau cesiune facuta cu incalcarea dispoziţiilor prezentei secţiuni.*)---------*) Art. 410 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 165 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 410 avea urmatorul continut: "Art. 410. Este nula orice urmărire sau cesiune facuta în contra prescriptiilor de faţa."Secţiunea IIUrmarirea bunurilor mobile*)---------*) Secţiunea a II-a din Capitolul II al Cartii V va avea urmatoarea denumire: "Secţiunea a II-a - Urmarirea bunurilor mobile", conform art. 1 pct. 166 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Secţiunea II avea urmatorul continut: "Secţiunea a II-a. Urmarirea bunurilor miscatoare ce se afla în posesia datornicului."Articolul 411(1)Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plateste suma datorata, executorul judecătoresc de pe lângă instanţa de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmaribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un tert.(2)În cazul în care exista pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor, ca o dată cu inmanarea somaţiei să se aplice şi sechestrul.(3)Executorul judecătoresc este obligat sa identifice şi sa evalueze cu acordul părţilor bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulatie. O copie de pe raportul de expertiza se comunică şi debitorului.(4)Pentru bunurile sechestrate asigurator nu este necesară o noua sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat sa verifice dacă bunurile respective se gasesc la locul aplicarii sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creantei.*)----------*) Art. 411 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 167 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 411 avea urmatorul continut: "Art. 411. Urmarirea bunurilor miscatoare, corporale sau necorporale, care se afla în posesia datornicului se va face prin executorii judecătorești ce sunt alipiti pe linga autorităţile judecătorești, fiecare în ocolul sau şi după orânduielile stabilite prin aceasta de către presedinte."Articolul 412Prezenta unui ofiter de politie sau ajutor al său, şi, în lipsa lor, a primarului sau a ajutorului sau, va fi necesară sub pedeapsa de nulitate:1. dacă usile debitorului sunt închise şi nu voieste a le deschide;2. dacă nu voieste a deschide camerele sau mobilele;3. dacă debitorul lipseste şi nu este, spre a-l reprezenta, nici o ruda locuind cu dansul.Articolul 413În aceste cazuri, odata cu casele sau mobilele s-au deschis de către debitor sau, nevoind el, ori în lipsa lui de către executorul judecătoresc, prezenta comisarului sau a primarului se va putea suplini prin doi martori majori.Articolul 414Camerele şi mobilele se vor deschide treptat, pe cat se va face şi înscrierea lor în procesul-verbal.Articolul 415Creditorul va putea sa nu fie de faţa la lucrarea urmaririi.Articolul 416Executorul judecătoresc, singur sau faţa cu persoanele insemnate în art. 412 şi 413, va forma, îndată un proces-verbal care va cuprinde:1. enuntarea titlului executor în virtutea caruia se face executarea;2. aratarea creditorului pentru lucrurile ce au cerut a se urmări, dacă asemenea cerere s-a facut;3. numele, prenumele şi domiciliul părţilor, al executorului judecătoresc, precum şi ale altor persoane care vor fi fost faţa la urmărire;4. somatia verbala facuta debitorului ca sa plateasca, precum şi răspunsul lui dacă a fost de faţa;5. descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii fiecaruia, după aprecierea executorului judecătoresc, dacă aceasta este cu putinta;*)6. aratarea locului, zilei şi orei când s-a facut urmarirea.----------*) Pct. 5 al art. 416 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 168 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 416 avea urmatorul continut: "5. descrierea obiectelor urmarite şi aratarea numarului şi calităţii lor, pe cit se va putea;"Articolul 417(1)Procesul-verbal de sechestru se va semna de executorul judecătoresc şi de toate persoanele care au fost de faţa la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul judecătoresc va menţiona aceasta imprejurare.(2)Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se lasă debitorului sau la domiciliul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu menţiunea de primire a bunurilor în pastrare.*)----------*) Art. 417 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 169 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 417 avea urmatorul continut: " Art. 417. Acest proces-verbal se va subscrie de executorul judecătoresc şi de toate persoanele ce au fost faţa la urmărire."Articolul 418Din momentul sechestrarii bunurilor debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cat dureaza executarea, sub sancţiunea unei amenzi de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infractiune. Dispozitiile art. 108^3-108^5 sunt aplicabile.*)---------*) Art. 418 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 170 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 418 avea urmatorul continut: "Art. 418. Îndată ce procesul-verbal se va termina, obiectele descrise intr-insul se vor pecetlui sau se va pune un custode pentru paza lor, şi se va face menţiune despre aceasta în procesele-verbale."Articolul 419(1)Bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în custodia debitorului; în acest caz, debitorul poate folosi bunurile sechestrate, dacă, potrivit naturii lor, ele nu pierd din valoare prin intrebuintare.(2)Dacă exista pericolul ca debitorul sa instraineze, sa substituie ori sa deterioreze bunurile sechestrate, executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor de la debitor.(3)Dacă debitorul refuza sa primeasca în custodie bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, precum şi în cazul ridicarii bunurilor, executorul judecătoresc da în pastrare bunurile sechestrate unui custode, numit cu precadere dintre persoanele desemnate de creditor.(4)Sumele în lei sau în valută, titlurile de valoare, obiectele din metale pretioase, pietrele pretioase, obiectele de arta, colectiile de valoare şi altele asemenea se ridica şi se depun, cel tarziu a doua zi, la unităţi specializate. Cel care primeste bunurile în custodie semneaza procesul-verbal de sechestru.(5)În toate cazurile, executorul judecătoresc păstrează dovada depunerii.*)---------*) Art. 419 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 171 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 419 avea urmatorul continut: "Art. 419. Custodele asezat pentru paza cata să fie vârstnic; el nu va putea fi insusi datornicul, vreun servitor al său sau ruda sau cuscru al său până la a patra spita inclusiv, decit atunci când creditorul va consimti la aceasta."Articolul 420Obiectele sechestrate se vor putea stramuta cu incuviintarea executorului judecătoresc din locul unde se afla, pe cheltuiala părţii interesate.*)---------*) Art. 420 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 172 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 420 avea urmatorul continut: "Art. 420. (1) Nu se vor putea aseza custozi decit persoane solvabile, care se vor putea supune şi la dare de cautiune, dindu-se precadere totdeauna acelor care se vor arata de creditor.(2)Obiectele sechestrate nu se vor putea stramuta din locul unde s-au urmarit decit cu voia judecatorului care a incuviintat urmarirea."Articolul 421În cazul în care custode este o altă persoană decat debitorul, acesta va avea dreptul la o remuneratie ce se va fixa de executorul judecătoresc, ţinând seama de activitatea depusa. Remuneratia şi cheltuielile custodelui vor putea fi platite cu anticipatie de către creditorul urmaritor care le va prelua cu precadere din preţul bunurilor urmarite.*)---------*) Art. 421 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 173 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 421 avea urmatorul continut: " Art. 421. (1) Custodele va avea drept la o plata ce se va fixa de autoritatea judecătorească.(2)Aceasta plata se va lua cu precadere din preţul lucrărilor urmarite."Articolul 422Custodele va fi răspunzător de orice paguba ce va aduce creditorului din cauza neglijentei sale, putand fi, după împrejurări, supus şi la pedeapsa aratata de legea penala pentru abuz de incredere.Articolul 423Abrogat.*)--------*) Art. 423 a fost abrogat prin art. 1 pct. 174 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 423 avea urmatorul continut: " Art. 423. Când lucrurile urmarite au fost puse sub peceti, aceste peceti se vor pune de executorul judecătoresc şi de persoanele aratate în art. 412 din acest cod."Articolul 424Abrogat. *)---------*) Art. 424 a fost abrogat prin art. 1 pct. 174 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 424 avea urmatorul continut: "Art. 424. Acela care, fără drept, va rupe sau va strica aceste peceti, se va pedepsi potrivit legii penale, afară de alte despăgubiri la care se poate condamna."Articolul 425Dacă bunul ce se sechestreaza se afla în proprietate comuna sau asupra lui exista un drept de gaj ori privilegiu constituit în favoarea unei alte persoane, executorul judecătoresc, luand cunoştinţa despre acest drept, va instiinta acea persoana despre aplicarea sechestrului şi o va cita la termenele fixate pentru vanzarea bunului respectiv.*)---------*) Art. 425 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 175 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 425 avea urmatorul continut: "Art. 425. (1) Îndată după punerea peceţilor sau asezarea custodelui, executorul judecătoresc va lasă o copie de pe procesul-verbal în mana datornicului sau la domiciliul sau, precum şi o lista de obiecte urmarite în mana custodelui, dacă asemenea custode exista. Custodele va iscali de primirea listei.(2)Originalul se va depune la grefa autorităţii a carei hotărâre se executa."Articolul 426Executorul judecătoresc care, prezentandu-se la locuinta debitorului, va gasi o alta urmărire facuta şi averea miscatoare sub peceti sau sub paza de custode, după ce va lua copie după procesul-verbal aflat în mana custodelui sau în mana debitorului, ori la domiciliul sau, va face un proces-verbal aratand toate aceste împrejurări, precum şi numele executorului care a urmarit, va declara urmarita aceasta avere şi de dansul şi va putea urmări şi alta avere care nu ar fi deja urmarita.Articolul 427Abrogat.*)---------*) Art. 427 a fost abrogat prin art. 1 pct. 176 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 429 avea urmatorul continut: "Art. 427. Orice executor judecătoresc va fi dator, sub pedeapsa disciplinara şi de despăgubiri, ca, în 24 ore după intoarcerea sa, să depună la grefa procesul-verbal incheiat de dinsul la faţa locului."Articolul 428(1)Debitorul sau o altă persoană interesata va putea solicita încetarea sau suspendarea urmaririi, numai dacă depune valoarea ce i se cere sau, după caz, valoarea bunului reclamat, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara**), la dispoziţia organului de executare.(2)Totodata, persoanele aratate la alin. 1 vor fi obligate sa inmaneze executorului judecătoresc pe lângă recipisa de consemnare şi o copie de pe cererea de suspendare sau de incetare a executarii silite, depusa la instanţa competenţa. Până la solutionarea cererii de către instanţa urmarirea se va opri în tot sau în parte.(3)Asupra cererii de incetare sau suspendare a executarii silite instanţa de executare se va pronunţă prin încheiere, potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială.(4)În orice alt caz, urmarirea va continua, dispozitiile art. 399 şi urmatoarele fiind însă aplicabile.*)--------*) Art. 428 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 177 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 428 avea urmatorul continut: "Art. 428. (1) Datornicul nu va putea să se impotriveasca la o urmărire ce i se face decit depunind valoarea ce i se cere la Casa de Depuneri sau la administratia financiară a judeţului.(2)Totodata el va fi dator a da în mana executorului judecătoresc, pe linga recipisa de depunere, şi petitia către autoritatea judecătorească respectiva, în care să arate cuvintele pentru care el cere încetarea sau suspendarea executarii.(3)Judecata va hotari de urgenta, potrivit cu cele zise la art. 400 şi urmatoarele din acest cod."---------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".Articolul 429Abrogat.*)--------*) Art. 429 a fost abrogat prin art. 1 pct. 178 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 429 avea urmatorul continut: "Art. 429. În orice alt caz, urmarirea se va termina, raminind ca acela în contra caruia ea s-a facut sa reclame autorităţii competente, potrivit celor zise la art. 399 până la 405."Articolul 430Abrogat.*)---------*) Art. 430 a fost abrogat prin art. 1 pct. 178 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 430 avea urmatorul continut: "Art. 430. (1) Creditorii datornicului urmarit nu vor putea să se impotriveasca la executarea urmaririi, nici la vinzarea obiectelor. Ei vor fi numai în drept a se opune, până la regularea pretentiei lor, la distribuirea sumelor provenite din vinzarea obiectelor.(2)Aceasta opunere creditorilor se va face către autoritatea judecătorească prin care s-a operat vanzarea."Secţiunea IIIVanzarea bunurilor mobile urmarite*)----------*) Denumirea Secţiunii a III-a din Capitolul II al Cartii V este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. I pct. 179 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea a III-a avea urmatoarea denumire: "Secţiunea III. Vinzarea sau licitaţia bunurilor miscatoare urmarite".Articolul 431(1)Executorul judecătoresc poate proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitaţie publică, vinzare directa şi prin alte modalităţi admise de lege.(2)Executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate să-i incuviinteze debitorului sa procedeze el insusi la valorificarea bunurilor sechestrate. În acest caz, debitorul este obligat sa-l informeze în scris pe executor despre ofertele primite, indicand, după caz, numele sau denumirea şi adresa potentialului cumparator, precum şi termenul în care acesta din urma se angajează sa consemneze preţul propus.*)(3)Executorul poate proceda, cu acordul ambelor părţi, la valorificarea bunurilor urmarite prin vanzare directa cumparatorului care ofera cel puţin preţul stabilit potrivit art. 439 alin. 1.(4)Termenul pentru vanzarea directa va fi stabilit potrivit art. 434. Debitorul şi creditorul vor fi instiintati despre data, ora şi locul vanzarii, precum şi despre oferta de pret depusa de potentialul cumparator.(5)La data vanzarii, executorul va întocmi procesul-verbal prevăzut de art. 447, dispozitiile acestui articol fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă vreuna dintre părţi lipseste la efectuarea vanzarii, executorul îi va comunică o copie de pe procesul-verbal privind vanzarea.---------*) Art. 431 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 180 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 431 avea urmatorul continut: "Art. 431. În 36 ore cel mult după depunerea procesului-verbal al executorului judecătoresc la grefa respectiva, judecatorul, în camera de consiliu, va insemna ziua şi locul unde are să se faca vinzarea obiectelor urmarite."---------Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 431 au fost introduse de pct. 21 al art. I din LEGE nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 431^1Dacă valorificarea bunurilor urmeaza să se faca prin vanzare la licitaţie publică, executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la intocmirea procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2, va fixa data, ora şi locul licitaţiei.*)---------*) Art. 431^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 181 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 432Vanzarea la licitaţie se va face la locul unde se afla bunurile sechestrate sau, dacă exista motive temeinice, în alt loc.*)---------*) Art. 432 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 182 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 432 avea urmatorul continut: "Art. 432. Aceasta vinzare se va face inaintea judecatoriei sau la faţa locului sau în locurile obisnuite pentru vanzari publice după împrejurări."Articolul 433Executorul judecătoresc îl va instiinta pe debitor despre data, ora şi locul vanzarii la licitaţie.*)---------*) Art. 433 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 183 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 433 avea urmatorul continut: "Art. 433. Ziua vinzarii se va incunostiinta formal datornicului în persoana sau la domiciliu."Articolul 434Vanzarea nu se va putea face în mai puţin de doua saptamani, nici în mai mult de doua luni de la data procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2.*)---------*) Art. 434 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 184 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 434 avea urmatorul continut: "Art. 434. Vinzarea nu se va putea face în mai puţin de doua saptamini, nici în mai mult de o luna de la data procesului-verbal."Articolul 435Când însă atât creditorul cat şi debitorul vor cere, termenul vanzarii se va putea scurta sau prelungi.Articolul 436De asemenea, dacă bunurile sunt supuse pieirii sau stricaciunii, executorul judecătoresc va putea chiar din oficiu sa scurteze termenul de vanzare.*)---------*) Art. 436 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 185 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 436 avea urmatorul continut: "Art. 436. Asemenea, când obiectele vor ameninta stricaciune sau pieire, autoritatea competentă va putea chiar din oficiu sa scurteze termenul vanzarii."Articolul 437(1)Cu cel puţin 3 zile înainte de tinerea licitaţiei executorul judecătoresc va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare la locul licitaţiei, la sediul organului de executare, al primariei de la locul vanzarii bunurilor şi al instanţei de executare, iar atunci când apreciaza ca este necesar, vanzarea la licitaţie va fi anunţată şi într-un ziar de larga circulatie.(2)În cazul nerespectarii dispoziţiilor prevăzute la alin. 1, la cererea părţii interesate, instanţa de executare poate lua împotriva executorului judecătoresc masurile prevăzute la art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. g) şi de art. 108^3.---------*) Art. 437 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 186 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 437 avea urmatorul continut: "Art. 437. (1) Vinzarea se va vesti cu 3 zile cel puţin mai înainte, prin anunturi lipite pe străzi, la usa judecatoriei, la poarta primariei sau la locul unde se va face vinzarea, precum şi la alte locuri publice.(2)Abrogat.(3)Aceste anunturi se vor face prin grija executorului judecătoresc ce a facut urmarirea, sub pedeapsa, în caz de neurmare, de o amenda de la 5000 la 20000 lei şi alte despăgubiri, către părţile interesate."Articolul 438Dacă, din cauza unei contestatii sau a unei invoieli între părţi, data, locul sau ora vanzarii a fost schimbata de către autoritatea competentă, se vor face alte publicatii şi anunturi, potrivit art. 437.*)----------*) Art. 438 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 187 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 438 avea urmatorul continut: "Art. 438. Dacă, din cauza unei contestatii sau unei invoiri între părţi, ziua vanzarii s-a aminat de către autoritatea ce are a o efectua, se vor face alte anunturi noi, potrivit articolului de mai sus, cu trei zile cel puţin inaintea vinzarii."Articolul 439(1)Publicatiile şi anunturile de vanzare vor cuprinde data, ora şi locul licitaţiei, enumerarea bunurilor ce vor fi oferite spre vanzare, cu indicarea pentru fiecare a pretului de incepere a licitaţiei, care este preţul prevăzut în procesul-verbal de sechestru sau, după caz, cel stabilit prin expertiza.(2)Costul acestor publicatii şi anunturi se va avansa de către creditor în contul bunurilor urmarite.*)----------*) Art. 439 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 188 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 439 avea urmatorul continut: "Art. 439. (1) Anunturile vor cuprinde ziua, locul şi ora vanzarii, precum şi natura obiectului, fără alte amanunte.(2)Costul acestor anunturi se va inainta de către creditor în socoteala lucrurilor urmarite."Articolul 439^1Poate participa la licitaţie orice persoană care, cel mai tarziu până la începerea vanzarii la licitaţie publică, a consemnat la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara**), la dispoziţia executorului judecătoresc, cel puţin 10% din preţul de incepere a licitaţiei pentru bunurile pe care intenţionează să le cumpere.*)---------*) Art. 439^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 189 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".Articolul 440În ziua publicata pentru vanzare, executorul judecătoresc insarcinat cu urmarirea va merge la locul unde se afla obiectele, împreună cu grefierul sau ajutorul sau; iar dacă aceste obiecte sunt în alta localitate, cu comisarul sau cu primarul local sau cu un ajutor al lor.Articolul 441(1)Executorul judecătoresc va ridica peceţile sau va primi obiectele din mana custodelui, dacă a fost asemenea custode.(2)Va verifica starea şi numărul obiectelor după procesul-verbal de urmărire şi va da chitanta de eliberare custodelui, iar acesta va prezenta toate obiectele ce i s-au încredinţat şi asa cum i s-au încredinţat.(3)Dacă vanzarea se va face în alt loc decat acela unde se gasesc obiectele, ele vor fi duse la acel loc.(4)Dacă obiectele au să se vanda chiar în locul unde se afla se va face îndată vanzarea.Articolul 442Vanzarea la licitaţie se va face în mod public de către executorul judecătoresc, care va oferi spre vanzare fiecare bun în parte sau mai multe bunuri împreună, în functie de natura şi destinaţia lor.*)----------*) Art. 442 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 190 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 442 avea urmatorul continut: "Art. 442. Vinzarea se va face publică, cu usile deschise şi cu toba sau în gura mare."Articolul 443(1)Preţul de la care începe licitaţia este cel prevăzut în publicatii sau anunturi, potrivit art. 439 alin. 1. Bunul se adjudeca celui care, după trei strigari succesive, facute la intervale de timp care să permită optiuni şi supralicitari, ofera preţul cel mai mare, chiar şi atunci când, în lipsa de alti concurenti, acesta a fost singurul ofertant.(2)Dacă nu se obtine preţul de incepere a licitaţiei, la acelasi termen, bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit. În toate cazurile, la pret egal va fi preferat cel care are un drept de preemtiune asupra bunului urmarit.*)---------*) Art. 443 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 191 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 443 avea urmatorul continut: "Art. 443. Executorul judecătoresc sau un telal, în localitatea unde se afla telali, vor propune fiecare obiect, aratind preţul, şi-l vor adjudeca, în aceeasi zi, aceluia care la a treia strigare va da cel mai mare pret, chiar când, în lipsa de alti concurenti, acesta a fost singurul doritor."Articolul 444(1)După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să depună de îndată intregul pret, în numerar ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată; la cererea sa, incuviintata de executorul judecătoresc, preţul se va putea depune în cel mult 5 zile.(2)Dacă preţul nu se va depune potrivit alin. 1, se va relua licitaţia sau, după caz, o alta modalitate de valorificare a bunului, iar primul adjudecatar este răspunzător atât de scaderea pretului obţinut la a doua vanzare, cat şi de cheltuielile facute pentru aceasta; sumele se vor stabili de către executorul judecătoresc prin proces-verbal cu putere de titlu executoriu şi se vor retine cu precadere din suma depusa conform art. 439^1.(3)Executorul judecătoresc va consemna de îndată sumele de bani încasate, pastrand dovada consemnarii. Despre aceasta el va face menţiune şi în procesul-verbal de licitaţie.*)---------*) Art. 444 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 192 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 444 avea urmatorul continut: "Art. 444. (1) Licitaţia se va face pe bani gata şi obiectul se va da aceluia care va şi numara preţul cu care i s-a adjudecat.(2)Dacă acela caruia i s-a adjudecat obiectul nu va numara preţul de îndată, obiectul se va vinde imediat din nou şi intiiul adjudecatar va raspunde de scaderea ce va iesi la a doua vinzare, după constatarea facuta de executorul judecătoresc.(3)Numararea pretului se va face în faţa locului."Articolul 445(1)Creditorii urmaritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 75% din preţul de incepere a licitaţiei.(2)În cazul în care adjudecatar este insusi creditorul urmaritor, iar la urmărire nu participa alti creditori sau acestia se afla într-un rang de preferinta inferior creditorului adjudecatar, el va putea depune în contul pretului creanta sa, în tot sau în parte.*)---------*) Art. 445 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 193 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 445 avea urmatorul continut: "Art. 445. Executorul judecătoresc va insemna pe o lista obiectele vindute şi preţul cu care s-au vindut."Articolul 446(1)Licitaţia se va inchide de îndată ce din sumele obtinute se pot acoperi creantele ce se urmaresc, precum şi toate cheltuielile de executare.(2)Executorul judecătoresc va declara inchisa licitaţia şi în cazul în care, în timpul acesteia, survine vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 371^5 sau, după caz, de art. 428.*)---------*) Art. 446 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 194 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 446 avea urmatorul continut: "Art. 446. Îndată ce din valoarea averii vindute se vor acoperi creantele reclamate şi celelalte cheltuieli ale executorului, ale custodelui, ale publicatiilor şi altele, se va curma licitaţia şi datornicul îşi va primi inapoi lucrurile rămase sau prisosul pretului, de va fi asemenea prisos."Articolul 447(1)După închiderea licitaţiei executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia, care va fi semnat de executor, creditor, debitor, precum şi de adjudecatar.(2)Executorul judecătoresc va elibera, sub semnatura sa, fiecarui adjudecatar în parte, o dovadă care va cuprinde data şi locul licitaţiei, numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat şi, după caz, a pretului platit sau care urmeaza să fie platit.(3)Dovada eliberata fiecarui adjudecatar constituie titlu de proprietate asupra bunurilor vandute; în cazul titlurilor de credit nominative, adjudecatarul va putea obtine transferul acestora pe numele sau, în temeiul unei copii legalizate de pe acest proces-verbal.(4)În toate cazurile, predarea bunului se va face după achitarea integrală a pretului; până la predare adjudecatarul suporta riscul pieirii bunului adjudecat.*)----------*) Art. 447 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 195 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 447 avea urmatorul continut: "Art. 447. Executorul judecătoresc va face, în fiecare zi de licitaţie, un proces-verbal de cele urmate, şi îl va iscali atit el, cit şi ceilalti reprezentanti ai autorităţii publice de care a fost insotit."Articolul 448(1)În cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde în condiţiile prezentei secţiuni, orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silita asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate prelua în contul creantei sale la preţul prevăzut de art. 443 alin. 1. Dacă acest pret este mai mare decat valoarea creantei, creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în condiţiile art. 444 alin. 1, suma de bani ce reprezinta diferenţa dintre pret şi valoarea creantei.(2)Dacă mai mulţi creditori vor sa preia bunul în condiţiile alin. 1, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinta stabilite de art. 563 şi 564.(3)Bunurile sechestrate, care nu au putut fi valorificate în condiţiile prezentei secţiuni, rămân indisponibilizate cel mult 6 luni de la data sechestrului. În cursul acestui termen executorul poate proceda din nou la valorificarea acestor bunuri. Dacă nici după expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate, ele se restituie debitorului.*)---------*) Art. 448 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 196 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 448 avea urmatorul continut: "Art. 448. Preţul iesit din adjudecare se va incasa de executorul judecătoresc care va ingriji cit mai neintirziat sa-l depuna la Casa de Depuneri sau administratia financiară a judeţului, inaintind recipisa îndată cu procesul-verbal de vinzare grefei respective."Articolul 449(1)În cazul vanzarilor facute în condiţiile prezentei secţiuni nu este admisibila nici o cerere de desfiinţare a vanzarii împotriva tertului adjudecatar care a platit preţul, în afară de cazul în care a existat frauda din partea acestuia.(2)Când adjudecatar a fost creditorul, vanzarea va putea fi desfiintata, dacă exista temei de nulitate.*)---------*) Art. 449 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 197 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 449 avea urmatorul continut: "Art. 449. (1) Nici o cerere de nulitate sau de stricare a vinzarii nu se va primi în contra celui asupra caruia s-a adjudecat lucrul şi care a platit preţul, afara numai de nu a fost viclesug din parte-i.(2)Cererea părţii vatamate va fi numai în contra celui ce a urmarit sau a agentului de urmărire, ori a celorlalţi ofiteri publici ce au executat, după împrejurări, în caz de rea-credinta sau neindeplinirea formelor cerute de lege pentru executare."Secţiunea IVDistributia pretuluiArticolul 450Abrogat.*)----------*) Art. 450 a fost abrogat prin art. 1 pct. 198 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 450 avea urmatorul continut: " Art. 450. (1) Din sumele iesite din vinzare se vor scadea mai intii cheltuielile de urmărire şi de vinzare şi alte creante privilegiate ce s-ar arata.(2)Restul se va da creditorului ce a urmarit.(3)Dacă însă au fost şi alti creditori ce au facut opunere la distribuirea pretului vanzarii, şi titlul lor este recunoscut, preţul se va imparti între creditorul ce a urmarit şi creditorii oponenti."Articolul 451Abrogat.*)----------*) Art. 451 a fost abrogat prin art. 1 pct. 198 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 451 avea urmatorul continut: "Art. 451. Sumele realizate din urmarirea bunurilor datornicului prin vinzarea bunurilor miscatoare sau nemiscatoare, poprire şi urmărire de venituri se vor distribui între creditori, de instanţa care a savirsit urmarirea, cu citarea părţilor în camera de consiliu."Secţiunea VPoprirea*)Articolul 452(1)Sunt supuse executarii silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.(2)Nu sunt supuse executarii silite prin poprire:a) sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;b) sumele reprezentand credite nerambursabile sau finanţări primite de la institutii sau organizaţii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte;c) sumele necesare platii drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data infiintarii popririi.-----------Alin. (2) al art. 452 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 453(1)Poprirea se infiinteaza la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit.(2)Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înfiinţarea popririi se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii.Articolul 454(1)Poprirea se infiinteaza fără somatie, prin adresa însoţită de o copie certificata de pe titlul executoriu, comunicata celei de-a treia persoane aratate la art. 452, instiintandu-se totodata şi debitorul despre măsura luata.(2)În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. (1) tert poprit, interdictia de a plati debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarandu-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se executa silit.(2^1) Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoana fizica ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscala.(2^2) În cazul în care se solicita înfiinţarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunitatilor fără personalitate juridica ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societatii debitoare.(2^3) În cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adreseaza unei unităţi operationale a unei bănci, poprirea va fi infiintata asupra conturilor pe care debitoarea urmarita le are deschise la acea unitate.(3)În cazul în care poprirea a fost infiintata ca măsura asiguratorie şi nu a fost desfiintata până la obtinerea titlului executoriu, se va comunică tertului poprit copie certificata de pe titlul executoriu în vederea indeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 456.(4)Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va inceta dacă debitorul consemneaza, cu afectatiune speciala, întreaga valoare a creantei la dispoziţia creditorului urmaritor. Debitorul va inmana recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va instiinta de îndată pe tertul poprit.-------------Alin. (2^1), (2^2) şi (2^3) ale art. 454 au fost introduse de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 455(1)În cazurile prevăzute de art. 453 alin. (2) poprirea rămâne în fiinta şi atunci când debitorul îşi schimba locul de muncă la o alta unitate sau este pensionat. În aceste cazuri, unitatea de la care pleaca debitorul va trimite actele prin care s-a înfiinţat poprirea unităţii la care se afla noul loc de muncă al debitorului sau organului competent de ocrotire sociala care, de la data primirii acestor acte, devine tert poprit.(2)Dacă debitorul paraseste unitatea fără ca aceasta sa cunoasca noul loc de muncă, ea îl va incunostinta pe creditor despre aceasta imprejurare. După aflarea noului loc de muncă al debitorului creditorul îl va aduce la cunoştinţa unităţii de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivit alin. 1.Articolul 456(1)În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenta acestora, tertul poprit este obligat:a) sa consemneze suma de bani sau, după caz, sa indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi sa trimita dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1;b) sa plateasca direct creditorului suma retinuta şi cuvenita acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art. 453 alin. 2. La cererea creditorului suma îi va fi trimisa la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.(2)Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, tertul poprit va proceda potrivit alin. 1, comunicand, după caz, executorului ori creditorilor aratati la lit. a) şi b) din acelasi alineat numele şi adresa celorlalţi creditori, precum şi sumele poprite de fiecare în parte.Articolul 457(1)În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se infiinteaza potrivit art. 453.(1^1) În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executarii silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cat şi încasările viitoare.(2)La data sesizarii băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creantei. Din momentul indisponibilizarii şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendarii executarii silite prin poprire, tertul poprit nu va face nicio alta plata sau alta operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizata, dacă legea nu prevede altfel.(3)Dispozitiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se infiinteaza asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile ce se afla în pastrare la unităţi specializate.(4)În cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri şi disponibilitati în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţionala a României pentru ziua respectiva, în vederea consemnarii acestora potrivit dispoziţiilor art. 456.-------------Alin. (1^1) al art. 457 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (2) al art. 457 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (4) al art. 457 a fost introdus de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 458(1)Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai după implinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume.(2)Creditorilor care nu locuiesc sau nu-şi au sediul în localitatea unde funcţionează executorul, acesta le va trimite sumele platite de tertul poprit pe cheltuiala debitorului.Articolul 459În cazul în care sunt înfiinţate mai multe popriri şi sumele cuvenite creditorilor depasesc suma urmaribila din veniturile debitorului, tertul poprit, în termenul prevăzut de art. 458 alin. 1, va retine şi va consemna suma urmaribila şi va depune dovada consemnarii la executorul judecătoresc. Distribuirea se va face potrivit dispoziţiilor art. 562-571.Articolul 460(1)Dacă tertul poprit nu-şi mai indeplineste oblibaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa consemneze suma urmaribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validarii popririi.(2)Instanţa va cita creditorul urmaritor, debitorul şi tertul poprit şi, dacă din probele administrate rezultă ca tertul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga tertul poprit sa plateasca creditorului, în limita creantei, suma datorata debitorului, iar în caz contrar, va hotari desfiintarea popririi. Tertul poprit, care, cu rea-credinta, a refuzat să-şi indeplineasca oblibaţiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeasi hotărâre, cu o sumă cuprinsa între 2.000.000 lei şi 10.000.000 lei.(3)Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se valideaza atât pentru sumele ajunse la scadenta, cat şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producandu-şi efectele numai la data când sumele devin scadente.(4)După validarea popririi, tertul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silita se va face împotriva tertului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.------------Alin. (1) al art. 460 a fost modificat de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 460 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 461Dacă poprirea a fost infiintata asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispoziţiilor secţiunii III din prezentul capitol, ţinând seama şi de reglementarile speciale referitoare la aceste bunuri, precum şi la eliberarea sau distribuirea sumelor obtinute potrivit art. 562-571.----------*) Secţiunea a V-a (art. 452 - 461) este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 199 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiune a V-a avea urmatorul continut: "Secţiunea a V-a. Urmarirea şi poprirea bunurilor miscatoare ale datornicului care sunt în mina celor de-al treilea.Art. 452. Orice creditor va putea, pe bază de titluri executorii, sa urmareasca şi sa popreasca pentru sumele cuprinse în titlul sau, sumele sau efectele datorate datornicului sau de către un al treilea:a) orice alt creditor, a cărui creanta e constatata prin act scris neautentic, va putea deodata cu intentarea actiunii, sa popreasca sumele sau efectele datorate datornicului sau de către un al treilea, putind fi supus, după aprecierea autorităţii judecătorești, şi la darea unei cautiuni fixata de dinsa;b) acelasi drept îl vor avea şi creditorii care n-au act scris, fiind însă indatorati ca, o dată cu cererea de poprire şi dovada de intentarea actiunii, sa dea şi o cautiune de jumatatea din valoarea reclamatiei.În cazurile prevăzute de alineatele a şi b din acest articol, validarea se va face după ce reclamantul va fi obţinut o sentinta definitivă.Art. 453. Aceasta poprire se va face după o cerere ce creditorul va adresa la judecatoria domiciliului celui de al treilea sau al datornicului.Art. 454. În acesta cerere, se va arata cauza pe baza careia se face poprirea şi suma creantei.Art. 455. Preşedintele va ordona facerea popririi prin comunicarea ei celui de al treilea şi va dispune citarea acestuia şi a datornicului, precum şi comunicarea către acestia a copiei de pe cererea de poprire.Orice parte interesata va putea face contestaţie la poprirea incuviintata, judecindu-se aceasta contestaţie înainte de validare, potrivit art. 400 şi urmatoarele din acest cod.Art. 456. La ziua insemnata, cel de-al treilea poprit va veni inaintea judecatii în persoana sau prin procurator.El va declara dacă datorează suma ce se opreşte , cit este acea suma, pe bază de ce titlu, dacă mai este poprita şi de altii, şi dacă acea datorie este exigibila.Iar dacă s-au poprit şi alte efecte, el le va arata starea, calitatea şi cu ce titlu le tine.În fine, el va raspunde la orice alte explicatii ce îi va cere preşedintele.Art. 457. Dacă se dovedeste ca tertul poprit este dator, instanţa va valida poprirea condamnind pe tertul poprit sa plateasca suma poprita creditorului popritor.Art. 458. Dacă sunt mai multe popriri, din partea mai multor creditori ai aceluiasi datornic, şi pe aceeasi valoare a acelui de al treilea, la aceeasi instanţa, toate se vor judeca prin o singura hotărâre.Art. 459. Orice creditor al datornicului urmarit va putea interveni la judecata de poprire prin o simpla cerere până ce nu s-a dat o sentinta definitivă asupra validarii.Art. 460. Contestaţiile de orice natura ce se vor face fie de cel de al treilea poprit, fie de datornicii popriti, precum şi de creditorii ce urmaresc, sau între ei sau între ei şi datornici, se vor judeca de instanţa investita cu cererea de poprire, potrivit regulilor ordinare:a) judecatorii vor putea ordona, după împrejurări, ca valorile poprite să se depuna la Casa de Consemnatiuni;b) hotărârea data asupra validarii este supusă apelului în termen de 15 zile de la comunicarea ei.Art. 461. Suma poprita, datorita de cel de al treilea se va distribui, după scaderea cheltuielilor, de către judecatorie între creditorii ce au urmarit, în proportie şi după natura creantei lor.Acea suma li se va plati în modul şi termenii cuprinşi în titlul constitutiv al datoriei celui de al treilea."Articolul 461^1Abrogat.*)----------*) Art. 461^1 a fost abrogat prin art. 1 pct. 200 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 461^1 avea urmatorul continut: " Art. 461^1. Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri din munca prevăzute în art. 409, instanţa care a emis titlul executor va dispune din oficiu efectuarea popririi.În aceste cazuri poprirea este executorie, fără a mai fi supusă validarii, tertul poprit fiind obligat sa plateasca creditorului suma retinuta din salariul sau celelalte venituri din munca ale debitorului, prevăzute în art. 409, după 5 zile de la data când era datorata plata lor.Contestatii la poprire se pot introduce în termen de 15 zile de la data primei plati facute de către tertul poprit debitorului urmarit după punerea în executare a popririi.Poprirea infiintata în condiţiile prezentului articol ramine valabila şi în cazul în care debitorul pensiei de întreţinere îşi schimba locul de muncă sau este pensionat. În aceste cazuri, unitatea de la care pleaca debitorul intretinerii va trimite, prin scrisoare recomandata, titlul executor unităţii la care s-a angajat debitorul sau, după caz, organului competent de ocrotiri sociale, care de la data primirii titlului devine tert poprit."Articolul 462Abrogat.*)----------*) Art. 462 a fost abrogat prin art. 1 pct. 200 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 462 avea urmatorul continut: "Art. 462. Dacă valorile poprite sunt efecte mobile, judecata va ordona vinzarea lor şi distributia pretului lor potrivit cu cele aratate la secţiunile III şi IV ale acestui capitol.Cel de al treilea ce le tine va fi custodele lor, dacă judecata nu ordona altfel."Capitolul III Urmarirea silita a fructelor neculese şi recoltelor prinse de radacini*)----------*) Capitolul III este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 201 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul III avea urmatoarea denumire: "Capitolul III. Executarea silita asupra veniturilor nemiscatoare"Secţiunea I Urmarirea fructelor prinse de radaciniArticolul 463Fructele neculese şi recoltele prinse de radacini, care sunt ale debitorului, nu se pot urmări decat pe bază de titluri executorii; ele se pot însă sechestra potrivit art. 591 şi urmatoarele.*)----------*) Art. 463 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 202 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 463 avea urmatorul continut: "Art. 463. Fructele şi recoltele neculese şi inca prinse de radacini, ce sunt ale datornicului, nu se pot urmări decit pe bază de titluri executorii, ele se pot însă sechestra potrivit art. 591 şi urmatoarele din acest cod."Articolul 464Urmarirea acestor fructe nu se va putea face decat în 6 saptamani inaintea coacerii lor şi va fi precedata de o somatie de plată cu doua zile inaintea urmaririi. Sechestrarea însă se va putea face în orice timp.Articolul 465Urmarirea acestor fructe se va face prin mijlocirea unui executor judecătoresc, de faţa cu ofiterul de politie, primarul sau unul din ajutorii săi, sau în lipsa lor, a doi martori majori.Articolul 466Dispozitiile art. 415-419, 421 şi 422 se aplică în mod corespunzător.*)----------*) Art. 466 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 203 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 466 avea urmatorul continut: "Executorul judecătoresc va lucra potrivit cu cele prescrise la art. 415, 416 şi 417."Articolul 467Abrogat.*)----------*) Art. 467 a fost abrogat prin art. 1 pct. 204 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 467 avea urmatorul continut: "Art. 467. El va aseza ca custode al fructelor pe un pindar (jitar) de cimpuri al comunei sau pe o altă persoană din comuna unde se afla cele mai multe din fructele urmarite, cu precadere însă pe acela ce va fi aratat de creditor."Articolul 468Abrogat.*)---------*) Art. 468 a fost abrogat prin art. 1 pct. 204 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 468 avea urmatorul continut: "Art. 468. (1) O copie a procesului-verbal al executorului judecătoresc se va lasă la primarul comunei.(2)Originalul se va depune la judecatorie.(3)Copia se va inmina şi datornicului."Articolul 469Executorul judecătoresc va hotari, după caz, vanzarea fructelor sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau după ce vor fi culese.*)----------*) Art. 469 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 205 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 469 avea urmatorul continut: "Art. 469. Autoritatea judecătorească va cita pe părţi inaintea sa şi va hotari sau respingerea urmaririi, sau vinzarea fructelor, asa cum sunt prinse de radacina, sau după ce se vor culege."Articolul 470Dispozitiile art. 437 şi urmatoarele, precum şi ale art. 562-571 se aplică în mod corespunzător.*)----------*) Art. 470 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 206 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 470 avea urmatorul continut: "Art. 470. (1) Vinzarea se va anunta înainte cu 3 zile cel puţin la comuna, la domiciliul datornicului şi la poarta autorităţii judecătorești.(2)Ea se va face în zilele şi la ceasurile hotarate de judecator, preferându-se zilele de duminici şi de bilci (iarmaroc), la faza locului, în localul judecatoriei sau la bilci ori tirg."Articolul 471-487Abrogate.*)-----------*) Art. 471-487 au fost abrogate prin art. 1 pct. 207 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 471-487 aveau urmatorul continut: "Art. 471. Vanzarea se va face pe bani gata de către executorul judecătoresc, faţa cu primarul comunei ori cu ajutorul sau şi cu datornicul, sau fie în lipsa lui, dacă se va fi chemat formal.Art. 472. Dacă datornicul urmarit nu va avea alte mijloace de vietuire, va putea capata de la autoritatea judecătorească a se scoate la vinzare:a) câtimea fructelor cite trebuie pentru hrana lui şi a familiei lui în timp de o luna;b) câtimea nutretului trebuincios pe timp de o luna pentru hrana vitelor ce nu se pot urmări, potrivit art. 407;c) semintele trebuincioase pentru semanatura.Secţiunea a II - aUrmarirea veniturilor unui bun nemiscatorArt. 473. Acela care va voi sa urmareasca veniturile generale, precum: chiria, arenda sau alte venituri ale unui bun nemiscator al cărui proprietar sau uzufructuar este datornicul sau, va urma potrivit rinduielilor de mai jos.Art. 474. Veniturile ce un datornic, arendas, sau chirias, are din mosia sau casa arendata sau inchiriata lui se vor putea asemenea urmări, respectindu-se privilegiul ce legea acorda proprietarului.Art. 475. Creditorul va face cerere la judecatoria locala, afară de conventii contrarii, spre a obtine sechestrarea veniturilor bunului nemiscator şi a cita pe datornic în judecata.Art. 476. (1) Dacă el are titlu autentic, neexecutor sau şi un act privat recunoscut al datornicului, judecatoria pe de o parte va incuviinta sechestrul pentru suma cuprinsa în titlu, putind supune pe creditor şi la darea unei cautiuni pentru despăgubiri, iar pe de alta, va cita pe datornic în judecata.(2)Pentru titlurile executorii nu se va cere cautiune.(3)Când nu exista act scris, sechestrul se va putea înfiinţa prin o hotărâre data în urma infatisarii, însă numai sub dare de cautiune, echivalenta cu a treia parte din suma urmarita.(4)Dacă exista act scris, însă nerecunoscut, cautiunea va putea fi de un sfert din suma urmarita.Art. 477. (1) Îndată ce judecatorul incuviinteaza sechestrul, se va publică aceasta prin afipte la usa instanţei.(2)Judecatoria va aduce la cunoştinţa notarului de stat în circumscripţia caruia se afla imobilul ale cărui venituri se urmaresc, incheierea de incuviintare a acestei urmariri spre a fi transcrisa în registrele de mutatiuni imobiliare tinute de notariatul de stat.Art. 478. (1) Un executor judecătoresc va merge la faţa locului şi va face proces-verbal potrivit art. 416, de diferitele venituri ce au a se aduna pe seama creditorului.(2)Chiriasii sau arendasii vor fi preveniti şi indatorati a depune chiriile sau arendele datorate sau ce vor datora la judecatoria locala, potrivit hotărârii de sechestru a judecatoriei.Art. 479. Judecatoria va putea rindui, după împrejurări, ca tot venitul să se adune direct la Casa de Consemnatiuni, sau va putea numi un gerant special, care să administreze bunul nemiscator şi sa incaseze veniturile sau chiriile ori arenzile, pe care le va inainta Casei de Consemnatiuni, prin mijlocirea judecatoriei.Art. 480. (1) Îndată ce ordinul de sechestru s-a transcris, s-a afisat, s-a publicat şi s-a facut cunoscut la faza locului prin executorul judecătoresc, vor fi nule de drept, numai de la data transcrierii, orice închirieri sau arendari ce se vor face de datornic şi orice plati de chirie sau arenzi se vor primi de dinsul în urma datei transcrierii.(2)Vor fi asemenea nule tot de la data transcrierii orice plati facute înainte de vreme în contra clauzelor contractului de închiriere sau arendare.Art. 481. Dacă datornicul ocupa el insusi, în total sau în parte, imobilul al cărui venit e sechestrat, judecatoria va putea, după împrejurări, sa ordone ca el sa deserte, în tot sau în parte, îndată sau la un termen fix, imobilul sechestrat.Art. 482. Dacă datornicul nu are alte mijloace de trai decit veniturile sechestrate, judecatoria va putea fixa o parte din aceste venituri ca sa serveasca pentru întreţinerea lui şi a familiei lui în tot timpul cit va tine sechestrarea.Art. 483. (1) Dacă judecatoria va numi un administrator al bunului sechestrat, îl va supune la dare de cautiune şi va fixa tot prin acea hotărâre salariul acestui administrator, precum şi felul şi limitele dreptului sau de administrare.(2)Salariul gerantului nu va trece peste maximum de 10% după împrejurări, din veniturile neto ce va incasa.Art. 484. La finele fiecarui an, semestru sau trimestru, după cum judecata va hotari, administratorul va da socoteala judecatoriei faţa cu impricinatii, citati spre acest sfirsit, de veniturile şi cheltuielile urmate.Art. 485. Dacă garantul administreaza rau sau nu da socotelile la termenul fixat sau trece peste atribuţiile ce i s-au dat de judecatorie, el va fi destituit şi condamnat la despăgubiri.Art. 486. (1) Impartirea veniturilor între creditorii sechestranti sau intervenienţi se va face de către judecatorie în proportie cu creanta fiecaruia.(2)Creditorii cu dreptul de preferinta se vor plati potrivit dreptului şi rangului lor.Art. 487. Sechestrarea veniturilor nu va inceta decit în urmatoarele cazuri:a) prin consimtamantul creditorilor sechestranti şi intervenienţi;b) prin plata creanţelor lor: capital, dobinzi şi cheltuieli;c) prin adjudecarea silita a bunului nemiscator."Capitolul IV Urmarirea silita asupra bunurilor imobile*)Secţiunea I Bunuri imobile care pot fi urmariteArticolul 488(1)Sunt supuse urmaririi silite imobiliare bunurile imobile.(2)Pot forma obiectul urmaririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum şi dreptul de superficie.(3)Dreptul de servitute poate fi urmarit silit numai o dată cu fondul dominant caruia îi profita.Articolul 489(1)Urmarirea imobilelor inscrise în cartea funciara se face pe corpuri de proprietate în intregimea lor.(2)Se pot urmări în mod separat constructiile ce formeaza o proprietate distincta de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe etaje sau pe apartamente, precum şi orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declara imobile.Articolul 490(1)Urmarirea silita imobiliara se intinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil.(2)Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat o dată cu imobilul.Articolul 491(1)Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdictie nu poate fi urmarit silit inaintea urmaririi mobilelor sale.(2)Dispozitiile alin. 1 nu împiedica executarea silita asupra unui imobil aflat în proprietatea comuna a minorului sau a persoanei puse sub interdictie şi a unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu, dacă obligaţia prevăzută în titlul executoriu este comuna.Articolul 492(1)Creditorul ipotecar poate urmări în acelasi timp şi imobilele neipotecate ale debitorului sau.(2)În cazul în care se urmareste un imobil ipotecat înstrăinat, dobanditorul acestui bun, care nu este personal obligat pentru creanta ipotecara, poate să ceara instanţei de executare urmarirea altor imobile ipotecate pentru aceeasi obligaţie, aflate în posesiunea debitorului principal. Până la solutionarea cererii urmarirea imobilului ipotecat este suspendata.(3)Contestaţia prin care dobanditorul se opune la scoaterea la vanzare se va putea face numai în termen de 10 zile de la comunicarea incheierii biroului de carte funciara prin care s-a dispus notarea în cartea funciara a somaţiei de incepere a urmaririi silite.Articolul 493(1)Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevalmas nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comuna, ci vor trebui sa ceara mai întâi imparteala acestora.(2)Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinata a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar sa ceara imparteala.Secţiunea a II-a Formalitatile premergatoare vanzarii la licitaţieArticolul 494Imobilele urmarite silit se valorifica prin vanzare la licitaţie publică, vanzare directa şi prin alte modalităţi admise de lege. Dispozitiile art. 431 sunt aplicabile.Articolul 495În cazul în care obiectul executarii silite îl formeaza mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului, procedura de vanzare prin licitaţie publică se va îndeplini pentru fiecare bun în parte.Articolul 496În vederea identificarii imobilului urmarit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta şi va incheia un proces-verbal de situaţie. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute la art. 504 alin. 1 pct. 1-3, 5, 6 şi 14, şi descrierea cat mai amanuntita a imobilului urmarit.Articolul 497(1)După intocmirea procesului-verbal de situaţie executorul va soma pe debitor ca, dacă nu va plati, se va trece la vanzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Somatia de plată ce va fi comunicata debitorului va cuprinde pe lângă cele aratate de art. 387 şi datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situaţie, precum şi menţiunea ca s-a luat măsura inscrierii în cartea funciara.(2)Executorul va lua măsuri ca somatia prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciara.(3)Când se urmaresc mai multe imobile, inscrise la acelasi sau la birouri de carte funciara diferite, pentru o creanta garantata cu ipoteca colectiva, somatia se va inainta biroului de carte funciara la care este înscrisă ipoteca principala, care, după ce a savarsit notarile prevăzute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe incheierile sale biroului de carte funciara secundara.(4)Drepturile reale inscrise după notarea somaţiei de plată în cartea funciara nu vor putea fi opuse creditorului urmaritor şi adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau tertul dobanditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanţelor ce se urmaresc, inclusiv dobanzile şi cheltuielile de executare.-----------Alin. (4) al art. 497 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 498(1)Inchirierile sau arendarile, precum şi cesiunile de venituri facute de debitor sau detinator după data inscrierii somaţiei aratate la art. 497 alin. 1 nu vor fi opozabile creditorului urmaritor sau adjudecatarului.(2)Inchirierile sau arendarile anterioare inscrierii somaţiei sunt opozabile, în condiţiile legii, atât creditorilor urmaritori, cat şi adjudecatarului.(3)Chiriile sau arenzile platite debitorului urmarit înainte de scadenta nu pot fi opuse creditorilor urmaritori sau adjudecatarului decat dacă sunt constatate prin act scris cu data certa.Articolul 499(1)După primirea somaţiei debitorul poate cere instanţei de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, să-i incuviinteze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobanzile şi cheltuielile de executare, să se faca din veniturile imobilului urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni.(2)Instanţa sesizata potrivit alin. 1 va cita părţile în camera de consiliu şi se va pronunţă de îndată prin încheiere irevocabila. În caz de admitere a cererii debitorului, instanţa va dispune suspendarea urmaririi silite imobiliare.(3)Pentru motive temeinice creditorul poate solicita instanţei reluarea urmaririi înainte de expirarea termenului de 6 luni, dispozitiile alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător.Secţiunea a III-a Vanzarea la licitaţieArticolul 500(1)Dacă în termen de 15 zile de la primirea somaţiei debitorul nu plateste datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vanzare.(2)Executorul va stabili de îndată preţul imobilului, iar în cazul în care considera necesar va cere parerea unui expert. Dispozitiile art. 411 alin. 3 sunt aplicabile.(3)Totodata, executorul va cere biroului de carte funciara să-i comunice drepturile reale şi alte sarcini care greveaza imobilul urmarit. Titularii acestor drepturi vor fi instiintati despre executare şi vor fi citati la termenele fixate pentru vanzarea imobilului.(4)Separat de preţul imobilului se va determina prin expertiza şi valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, dacă aceste drepturi au fost intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci; în cazul imobilelor inscrise în cartea funciara se va avea în vedere valoarea acestor drepturi mentionata în cartea funciara, iar dacă nu este înscrisă, ea se va stabili, când este cazul, prin expertiza.Articolul 501(1)După emiterea somaţiei şi în tot cursul executarii silite executorul judecătoresc poate numi un administrator-sechestru dacă această măsură este necesară în vederea unei mai bune administrari a imobilului urmarit, precum incasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor necesare şi apararea în litigiile privitoare la acest bun. De asemenea, la cererea creditorului, executorul va numi un administrator-sechestru.(2)Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul sau o altă persoană fizica ori persoana juridica.(3)Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate şi va depune recipisa la executor.(4)Când administrator-sechestru este numita o altă persoană decat debitorul, executorul îi va fixa drept remuneratie o sumă, ţinând seama de activitatea depusa, stabilind totodata şi modalitatea de plată.Articolul 502(1)În cazul neindeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa, administratorul-sechestru, la cererea oricarei persoane interesate, poate fi revocat de către executorul judecătoresc.(2)De asemenea, la cerere, administratorul-sechestru poate fi obligat la despăgubiri de către instanţa de executare.Articolul 503(1)Dacă debitorul nu are alt mijloc de existenta decat veniturile imobilului urmarit, la cererea acestuia, executorul judecătoresc, prin proces-verbal, poate să-i fixeze o cota de cel mult 20% din aceste venituri pentru traiul lui şi al familiei sale.(2)Împotriva masurii luate de către executorul judecătoresc cei interesati se pot adresa instanţei de executare. Instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va hotari prin încheiere irevocabila.Articolul 504(1)În termen de 5 zile de la stabilirea pretului imobilului executorul va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare a acestuia, care va cuprinde urmatoarele menţiuni:1. denumirea şi sediul organului de executare;2. numărul dosarului de executare;3. numele şi calitatea executorului;4. numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului;5. titlul executoriu în temeiul caruia se face urmarirea imobiliara;6. identificarea imobilului şi descrierea lui sumara;7. preţul la care a fost evaluat imobilul;8. menţiunea, dacă va fi cazul, ca imobilul se vinde grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, şi ca, în cazul în care aceste creante nu ar fi acoperite la prima licitaţie, se va proceda, în aceeasi zi, la o noua licitaţie pentru vanzarea imobilului liber de acele drepturi. Preţul de la care vor începe aceste licitatii va fi cel prevăzut de art. 509 alin. 3 şi 4;9. data, ora şi locul vanzarii la licitaţie;10. invitaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra imobilului sa-l anunte executorului înainte de data stabilita pentru vanzare;11. invitaţia către toţi cei care vor sa cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat în acest scop şi, până la acel termen, să prezinte oferte de cumparare;12. menţiunea ca ofertanţii sunt obligati să depună, până la termenul de vanzare, o cautiune reprezentand 10% din preţul la care a fost evaluat imobilul;13. data afisarii publicaţiei de vanzare;14. semnatura şi stampila executorului judecătoresc.(2)Termenul stabilit pentru vanzare nu va fi mai scurt de 30 de zile şi nici mai lung de 60 de zile de la afisarea publicaţiei de vanzare la locul unde va avea loc licitaţia.(3)Publicatia de vanzare se va afisa la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se afla imobilul urmarit, la sediul primariei în a carei raza teritoriala este situat imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta este altul decat locul unde este situat imobilul.(4)Executorul judecătoresc, la cererea celui interesat, va anunta vanzarea la licitaţie şi într-un ziar de larga circulatie.(5)Debitorul va fi instiintat despre data, ora şi locul vanzarii.(6)Dispozitiile art. 439 alin. 2 sunt aplicabile.Articolul 505În cazul în care se urmareste imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdictie, o copie de pe publicatia de vanzare a imobilului se depune şi la parchetul de pe lângă instanţa de executare.Articolul 506(1)Persoanele care vor sa cumpere imobilul la licitaţie sunt obligate să depună la Trezoreria Statului, la Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau la orice alta institutie bancara, la dispoziţia executorului judecătoresc, până la termenul stabilit pentru vanzare, o cautiune reprezentand 10% din preţul de incepere a licitaţiei pentru termenul respectiv. Dovada consemnarii va fi atasata ofertei de cumparare.(2)Nu au obligaţia de a depune cautiunea prevăzută la alin. 1 creditorii care au creante în rang util, potrivit ordinii de preferinta prevăzute de art. 563 şi 564.(3)De asemenea, sunt dispensate de cautiunea prevăzută la alin. 1 persoanele care, împreună cu debitorul, deţin imobilul urmarit în proprietate comuna pe cote-părţi.-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".-----------Alin. (1) al art. 506 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 507(1)Vanzarea se face la sediul organului de executare sau al instanţei de executare ori la locul unde este situat imobilul sau în orice alt loc, dacă se considera ca este mai potrivit pentru buna valorificare a acestuia. În comune vanzarea se poate efectua şi la sediul primariei în raza careia este situat imobilul.(2)Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane.Articolul 508(1)Vanzarea la licitaţie se face în mod public şi se va tine separat pentru fiecare imobil sau corp de proprietate.(2)Dacă mai multe corpuri de proprietate sunt grevate cu aceeasi ipoteca sau dacă corpul de proprietate este compus din mai multe parcele, executorul judecătoresc va putea dispune, la cererea debitorului sau a creditorului urmaritor, ca vanzarea să se faca în acelasi timp pentru mai multe corpuri de proprietate sau separat pentru fiecare parcela în parte.(3)În cazul când corpurile de proprietate sau parcelele se vand separat, ordinea vanzarii lor va fi aratata de debitor, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, va fi stabilita de executor.Articolul 509(1)Licitaţia începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vanzare şi a ofertelor primite până la acea data.(2)Executorul va oferi spre vanzare imobilul, prin trei strigari succesive, la intervale de timp care să permită optiuni şi supralicitari, pornind de la preţul oferit care este mai mare decat cel la care s-a facut evaluarea potrivit art. 500 alin. 2 sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest pret.(3)Dacă imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitatie sau servitute intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vanzare strigarile vor începe de la preţul cel mai mare oferit sau, în lipsa, de la cel fixat în publicatie, scăzut cu valoarea acestor drepturi socotita potrivit art. 500 alin. 4.(4)Dacă din cauza existentei drepturilor aratate la alin. 3 nu s-a putut obtine un pret suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare inscrise anterior, socotite după datele din cartea funciara, executorul judecătoresc va relua în aceeasi zi licitaţia pentru vanzarea imobilului liber de acele drepturi; în acest caz, strigarile vor începe de la preţul mentionat în publicatia de vanzare, fără scaderea aratata în alin. 3.(5)În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vanzarea se va amana la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o noua publicatie în condiţiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obtine preţul de incepere a licitaţiei, la acelasi termen bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit. Vanzarea se va putea face chiar dacă se prezinta o singura persoana care ofera preţul de la care începe licitaţia.Articolul 510(1)Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vanzare potrivit dispoziţiilor art. 509. La pret egal va fi preferat cel care are un drept de preemtiune asupra bunului urmarit.(2)În toate cazurile, creditorii urmaritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.Articolul 511Executorul va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul fiecarei licitatii. În procesul-verbal vor fi menţionaţi toţi cei care au participat la licitaţie, sumele oferite de fiecare participant, precum şi adjudecatarul imobilului. Procesul-verbal va fi semnat de executor, creditor, debitor şi de adjudecatar.Articolul 512(1)Adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vanzarii, ţinându-se seama de cautiunea depusa în contul pretului.(2)Când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanta sa în contul pretului, fiind obligat, dacă este cazul, să depună diferenţa de pret. Dacă exista alti creditori care au un drept de preferinta în condiţiile art. 563 şi 564, el va depune până la concurenta pretului de adjudecare şi suma necesară pentru plata creanţelor lor, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferenţa de pret.Articolul 513(1)Dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul prevăzut de art. 512 alin. 1, imobilul se va scoate din nou în vanzare în contul acestuia, el fiind obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi eventuala diferenţa de pret. Adjudecatarul va putea sa achite la termenul de licitaţie preţul oferit initial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie.(2)Dacă la noul termen de licitaţie imobilul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea imobilului.(3)Suma datorata potrivit alin. 1 şi 2 de fostul adjudecatar se stabileste de executor prin procesul-verbal de licitaţie, care constituie titlu executoriu. Aceasta suma se va retine cu precadere din cautiunea depusa.Articolul 514După adjudecarea imobilului către unul dintre participantii la licitaţie, executorul, la cerere, va dispune restituirea cautiunilor depuse de ceilalti participanti, procedand, când este cazul, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. 3.Articolul 515La cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate stabili plata pretului în rate, numărul acestora, cuantumul şi data scadentei lor, precum şi suma care se plateste de îndată drept avans.Secţiunea a IV-a Actul de adjudecareArticolul 516După plata integrală a pretului sau a avansului prevăzut la art. 515 şi după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde urmatoarele menţiuni:1. denumirea şi sediul organului de executare;2. numele şi calitatea executorului;3. numărul şi data procesului-verbal de licitaţie;4. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi adjudecatarului;5. preţul la care s-a vandut şi modalitatea de achitare în cazul în care vanzarea s-a facut cu plata în rate;6. menţiunea, dacă este cazul, ca imobilul s-a vandut grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, ori, după caz, liber de aceste drepturi, în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. 3 şi 4;7. datele de identificare a imobilului;8. menţiunea ca actul de adjudecare este titlu de proprietate şi ca poate fi inscris în cartea funciara, precum şi a faptului ca, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se afla în posesiunea acestuia din urma, sau împotriva oricarei persoane care are în posesiune ori detine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat;9. menţiunea ca, pentru creditor, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva cumparatorului care nu plateste diferenţa de pret, în cazul în care vanzarea s-a facut cu plata pretului în rate;10. semnatura şi stampila executorului, precum şi semnatura adjudecatarului.---------Pct. 8 al art. 516 a fost modificat de Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.*)Partea introductiva şi pct. 8 ale art. 516 au fost modificate de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Partea introductiva şi pct. 8 ale art. 516 au fost modificate de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.---------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 517(1)Un exemplar de pe actul de adjudecare se va preda dobanditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi inscris în cartea funciara.(2)În cazul în care imobilul a fost vandut cu plata pretului în rate, executorul va inainta un exemplar al actului de adjudecare biroului de carte funciara pentru a inscrie în cartea funciara interdictia de instrainare şi grevare a imobilului până la plata integrală a pretului şi a dobanzii corespunzătoare.(3)Executorul va preda, totodata, un exemplar al actului de adjudecare creditorului urmaritor, care îi va servi ca titlu executoriu împotriva cumparatorului, dacă acesta nu plateste diferenţa de pret.Secţiunea a V-a Efectele adjudecariiArticolul 518(1)Prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care a facut obiectul urmaririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar. De la această dată adjudecatarul are dreptul la fructe şi venituri, datorează dobanzile până la plata integrală a pretului şi suporta toate sarcinile imobilului.(2)Prin intabulare, adjudecatarul dobandeste dreptul de a dispune de imobilul cumparat, potrivit regulilor de carte funciara.(3)De la data intabularii imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanta, creditorii putandu-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut. Dacă preţul de adjudecare se plateste în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.(4)Ipotecile şi celelalte sarcini reale, precum şi drepturile reale intabulate după notarea somaţiei în cartea funciara se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie mentinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, dacă vanzarea s-a facut în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. 4, toate notarile facute cu urmarirea silita, precum şi interdictia de instrainare sau de grevare, dacă exista, inclusiv promisiunea de a incheia un contract viitor, dacă până la intocmirea actului de adjudecare beneficiarul promisiunii nu şi-a inscris în cartea funciara dreptul dobândit în temeiul contractului care a facut obiectul acesteia.(5)Dacă imobilul a fost cumparat cu plata pretului în rate, cumparatorul nu îl va putea instraina sau greva, fără incuviintarea creditorilor urmaritori, înainte de plată integrală a pretului.------------Alin. (2) şi (4) ale art. 518 au fost modificate de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 519(1)Locatiunea şi celelalte acte juridice privitoare la imobil rămân în fiinta sau, după caz, inceteaza, potrivit legii.(2)Plăţile facute înainte de scadenta de către locatar sau alte persoane interesate sunt supuse dispoziţiilor art. 498 alin. 3.Secţiunea a VI-a Dispozitii specialeArticolul 520(1)Orice cerere de evictiune, totala sau parţială, privind imobilul adjudecat este stinsa, dacă imobilul adjudecat era inscris în cartea funciara şi dacă, de la data înregistrării cererii de inscriere formulate de dobanditorul anterior al dreptului inscris în folosul tertului adjudecatar, au trecut cel puţin 3 ani.(2)În cazul imobilelor inscrise pentru prima data în cartea funciara, în temeiul actului de adjudecare, cererea de evictiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data inscrierii actului de adjudecare în cartea funciara. Aceasta prescriptie curge şi împotriva disparutilor, minorilor şi persoanelor puse sub interdictie.------------Art. 520 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 521În cazul în care cererea de evictiune este introdusa înainte de imparteala pretului de adjudecare, instanţa de executare, la solicitarea adjudecatarului, va putea sa suspende, cu sau fără cautiune, imparteala pretului până la judecarea definitivă a cererii de evictiune.Articolul 522(1)Dacă a fost evins total sau parţial, adjudecatarul îl poate actiona pe debitorul urmarit pentru a fi despagubit.(2)În măsura în care nu se poate indestula de la debitor, adjudecatarul îi poate actiona pe creditorii care au incasat preţul de adjudecare, în limita sumei încasate de acestia.Articolul 523(1)În tot cursul executarii silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau altă persoană interesata poate obtine desfiintarea masurilor asiguratorii sau de executare, consemnand la dispoziţia creditorului urmaritor întreaga valoare a creantei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare.(2)Dispozitiile art. 428 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.(3)În cazul în care cererea este admisa, instanţa, cu acordul debitorului, va dispune şi eliberarea sumei în mainile creditorului.---------*) Capitolul IV (art. 488-523) este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 208 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul IV avea urmatorul continut: " Capitolul IV. Executarea silita asupra bunurilor nemiscatoareSectiunea I Bunuri care pot fi urmariteArt. 488. Numai bunurile nemiscatoare prin natura lor pot fi obiectul unei urmariri imobiliare.Art. 489. Urmarirea unui bun nemiscator prin natura sa va cuprinde însă ca accesorii şi toate obiectele ce slujesc la exploatarea imobilului sau care sunt aşezate în imobil pentru vesnicie.Art. 490. Creditorii personali ai unui împreună mostenitor sau ai unui asociat nu vor putea sa urmareasca şi sa puna în vinzare partea devalmase a datornicului lor, în imobilele mostenirii sau societatii. Ei vor trebui mai intii sa ceara imparteala sau licitaţia imobilelor ce se afla în devalmasie.Se poate însă vinde partea devalmase (indiviza), dacă câtimea ei este neindoielnic stabilita şi lamurita (lichida).Art. 491. Vanzarea silita a bunurilor nemiscatoare se va urmări la judecatoria unde se afla imobilul sau la alta judecatorie aleasa de părţi.Secţiunea a II - aUrmarirea nemiscatoarelor bunuriArt. 492. Orice urmărire a unui imobil va începe printr-un comandament facut de către creditor datornicului şi deţinătorului, de va fi, prin mijlocirea unui executor judecătoresc.În cazurile în care legi speciale inlocuiesc comandamentul prin somatii sau notificari pentru punerea în vinzare a imobilelor, acele somatii inceteaza de a-şi mai avea efectul lor, de îndată ce debitorul a achitat, înainte de licitaţie, toate ratele cu dobinzile şi cheltuielile de orice natura exigibile în momentul platii.Art. 493. Acest comandament se va face în persoana sau la domiciliul datornicului şi deţinătorului.El va cuprinde copie după titlul executor, somatia de a plati şi instiintarea ca, dacă nu va plati, se va face vinzarea cutaror sau cutaror nemiscatoare. El va fi iscalit de executorul judecătoresc.Acest comandament se va transcrie de urgenta în extract îndată după comunicare, după ordinea înregistrării, într-un registru special.Art. 494. Executorul judecătoresc va incunostiinta acest comandament, potrivit rinduielilor aratate la art. 92 şi urmatoarele din aceasta legiuire.Art. 495. Dacă urmarirea se face împotriva unui nevârstnic, interzis sau pus sub consiliu judiciar, afară de copia de comandament lasata la tutor, curator ori consiliu judiciar, se va mai incunostiinta şi parchetul de pe linga judecatorie, care va iscali originalul comandamentului.Art. 496. Dacă au trecut 6 luni de la ziua comunicarii comandamentului, fără ca alte acte de procedura sa fi urmat, comandamentul se considera de plin drept, ca şi când nu ar fi fost.Art. 497. Rinduielile de la art. 493, 494 şi 495 ale acestei legiuiri sunt sub pedeapsa de nulitate.Art. 498. Dacă după primirea comandamentului, datornicul dovedeste inaintea judecatoriei ca venitul curat şi liber al nemiscatoarelor sale pe timp de un an este de ajuns pentru a plati toata datoria, capete, dobinzi şi cheltuieli, şi dacă el ofera sau delega aceste venituri creditorului, judecata va putea suspenda urmarirea, raminind a o reincepe dacă alte piedici sau opozitii s-ar ivi.Secţiunea a III - aProcesul verbal de situaţie, afiptele şi publicatiileArt. 499. După 30 de zile de la comunicarea comandamentului, executorul judecătoresc se va transporta la locul situaţiei imobilului a cărui urmărire se face şi acolo va incheia un proces-verbal de situaţie.Acest proces-verbal va cuprinde reproducerea în extract a titlului ce se executa şi o descriere pe cit se poate mai amanuntita a imobilului.Art. 500. Afiptele şi publicatiile vor cuprinde:1. numele, prenumele, profesia şi domiciliul ori reşedinţa creditorului ce urmareste şi ale datornicului urmarit;2. titlul executor pe baza caruia se face urmarirea, în extract;3. aratarea bunurilor nemiscatoare care se urmaresc, adica:- dacă este o casa: comuna, strada, numărul sau localitatea unde se afla acea casa;- dacă este mosie, un pamant sau orice avere rurala: aratarea judeţului, plasii, a comunei şi a unora din vecinii acelui imobil, precum şi descrierea amanuntita a imobilului din procesul-verbal de situaţie.Art. 501. După fixarea termenului de vinzare, preşedintele judecatoriei va cere notariatului de stat în raza caruia se afla bunul nemiscator care urmareste, sa caute în registrul ipotecilor şi sa faca o lista speciala de toate inscriptiile, transcripţiile de privilegii sau ipoteci, ce exista asupra nemiscatorului urmarit.Notariatul de stat este obligat sa inainteze lista ceruta în termen de 5 zile. Grefierul va inscrie pe marginea acestei liste orice cereri sau reclamatii s-ar face, precum şi suma fiecarei creante.Art. 502. Afiptele şi publicatiile vor mai cuprinde:1. locul, ziua şi ora când are să se faca vinzarea şi adjudecarea bunului nemiscator;2. preţul ce creditorul urmaritor va arata, în cererea ce va trebui sa faca judecatoriei, înainte de plată taxelor de afipte şi publicatii;3. condiţii ce va fi având vinzarea şi diferitele sarcini sau alte împrejurări ale nemiscatorului până atunci cunoscute;4. somatia către toţi acei care ar pretinde vreun drept de chirie, privilegiu sau ipoteca, ca inaintea adjudecarii sa arate judecatoriei pretentiile lor, sub pedeapsa de a nu li se mai tine în seama.Art. 503. Un judecator insarcinat de presedinte va face tabloul ordinii creditorilor după care ei au a se plati, potrivit cu titlurile lor de preferinta.Acest tablou se va face 4 saptamani după ce dintai publicatie a urmaririi.Oricare din creditori sau din persoanele interesate va avea dreptul sa ia cunoştinţa sau copie de pe acest tablou al ordinii, până în momentul adjudecarii.Contestaţia asupra punctelor cuprinse în tablou se va face mai intii inaintea judecatorului.Acesta va cauta sa impace pe părţi.Dacă nu va putea, va trimite contestaţia inaintea judecatoriei spre a se judeca, potrivit articolelor 522 şi urmatoarele din acest cod.Art. 504. Afiptele se vor lipi:1. la usa judecatoriei;2. la poarta sau pe peretii casei ce are să se adjudece;3. în comuna unde este asezat bunul rural ce are să se vinda.Art. 505. Abrogat prin Decretul nr. 208/1950.Art. 506. Un exemplar de pe aceasta publicatie se va incunostiinta în persoana sau la domiciliul datornicului urmarit şi deţinătorului de va fi, precum şi tuturor creditorilor care au ipoteca sau privilegiu cunoscut, până la emiterea publicatiilor.Aceasta incunostiintare se va face creditorilor ipotecari sau privilegiati, la domiciliul ales de ei cu ocazia luării inscriptiei, chiar dacă, de fapt, n-ar domicilia acolo.Art. 507. Vanzarea nu se va face decit după 5 zile din ziua afisarii ultimelor afipte, potrivit art. 504.Art. 508. O copie de pe aceasta publicatie se va depune la parchetul de pe linga judecatorie ori de cite ori se urmareste averea unui nevârstnic, interzis sau pus sub consiliu judiciar.Art. 509. Toate formalitatile aratate la art. 499, 500, 502, 504 şi până la 598 inclusiv din acest cod vor fi observate sub pedeapsa de nulitate a urmaririi, afara numai de greselile partiale în descrierea bunurilor urmarite.Art. 510. Se va tine la grefa un dosar special pentru fiecare urmărire de bun nemiscator, în care se vor trece toate actele şi incidentele privitoare la urmărire şi adjudecare.Secţiunea a IV - aa) ele nu vor putea fi facute decit cu cel puţin 20 zile înainte de ziua fixata pentru adjudecarea provizorie şi nu vor fi primite decit după ce taxele citatiilor vor fi platite;b) în ce priveste nulitatea actelor de procedura în tot timpul urmaririi, ea se va putea invoca chiar în ziua vanzarii cu ocazia licitaţiei, fără cerere în scris.Efectele urmaririi bunurilor nemiscatoareArt. 511. Va fi nula de drept orice instrainare a nemiscatorului urmarit facuta de datornic în urma transcrierii comandamentului.Art. 512. Cu toate acestea aceasta instrainare îşi va avea toata taria sa dacă, înainte de adjudecare, cumparatorul a dobândit ratificarea creditorului sau creditorilor ce urmaresc vinzarea dau dacă a consemnat sumele trebuincioase spre a plati în intregul lor toate creantele lor, capete, dobinda şi cheltuieli.Art. 513. Inchirierile sau arendarile facute de datornic după data transcrierii comandamentului vor fi anulate, dacă creditorul sau creditorii ce urmaresc vor cere aceasta.Inchirierile sau arendarile dinainte nu vor putea fi anulate, în tot sau în parte, decit când vor fi fost facute în frauda creditorilor. Nu se vor tine în seama plăţile facute înainte de vreme împotriva tocmelilor cuprinse în contractul de închiriere sau arendare.Secţiunea a V - aPastrarea bunurilor nemiscatoare urmariteArt. 514. De la comandament până ce ordonanţa de adjudecare va ramine definitivă, pastrarea bunurilor urmarite va fi incredintata datornicului urmarit.Prin urmare, el nu va putea face nici o taiere de lemne şi nu va putea aduce nici o stricaciune imobilului, sub pedeapsa de despăgubiri şi chiar de urmărire criminala, de va fi cazul.Art. 515. Judecatoria însă va putea, după cererea unui sau mai multor din creditori, ca sa incredinteze pastrarea nemiscatorului bun unui alt conservator şi, după împrejurări, el va putea indatora pe datornic să se stramute din imobilul în care va fi locuind.Art. 516. Conservatorul va fi, până ce ordonanţa va ramine definitivă, insarcinat:- cu paza imobilului urmarit;- cu adunarea chiriilor, arendelor şi altor venituri;- cu recolta şi cu vinzarea fructelor care se va face potrivit art. 470.Art. 517. Conservatorul va fi dator sa dea socoteala judecatoriei, faţa cu părţile chemate în regula, despre venituri şi cheltuieli, în zece zile după adjudecare, sau la termenul fixat de judecatorie, sub pedeapsa, în caz de neurmare, de a fi destituit, lipsit de salariul sau şi condamnat la despăgubiri.Art. 518. Produsul administraţiei conservatorului, îndată după încasare, se va depune prin judecatorie la Casa de Depuneri şi Consemnatiuni, spre a fi impartit creditorilor împreună cu preţul nemiscatorului.Art. 519. Dacă datornicul nu are alt mijloc de vietuire decit fructele sau veniturile bunurilor urmarite, judecatoria va putea, în timpul urmaririi, să-i dea un ajutor din aceste venituri pentru vietuirea lui şi a familiei lui.Secţiunea a VI - aConcursul mai multor urmariri imobiliareArt. 520. Dacă mai mulţi creditori au facut comandament urmarind acelasi imobil, toate urmaririle lor se vor intruni ca să se faca una singura pentru toţi, după cererea lor sau chiar din oficiu.Toţi creditorii ce se vor intruni la o urmărire au drept egal, afara numai dacă titlul sau calitatea lor le acorda un alt drept de prioritate sau precadere.Când un imobil este urmarit inaintea mai multor judecatorii, intrunirea se va face la judecatoria aleasa în prima ipoteca, iar în lipsa unei asemenea alegeri, la judecatoria situaţii imobilului.Retragerea unui creditor pentru orice cauza nu poate intrerupe cursul urmaririi sau al vanzarii, intrucat ceilalti creditori courmaritori nu consimt la aceasta.Art. 521. Când se fac mai multe cereri de urmărire asupra diferitelor bunuri nemiscatoare ale aceluiasi datornic, judecatoria va putea, după cererea datornicului, sa amine cererile de urmărire de mai în urma, dacă se va crede ca din vinzarea nemiscatorului sau nemiscatoarelor urmarite de mai înainte se vor putea despagubi şi creditorii ce au urmarit mai în urma.Secţiunea a VII - aOpozitii şi cereri incidente la o urmărire de bunuri nemiscatoareArt. 522. Opozitiile ce se fac în contra unei urmariri de nemiscatoare, sau din partea datornicului, ori a creditorilor săi, sau din partea altor al treilea care intervin, sau pentru a se anula urmarirea sau pentru revendicarea ori pastrarea unui drept de proprietate sau a oricărui alt drept asupra nemiscatoarelor urmarite, se vor face prin cerere în scris către judecatoria prin care s-a facut urmarirea:Art. 523. Aceste cereri de opozitii vor fi motivate, vor arata actele şi titlurile pe care se intemeiaza şi care vor trebui să fie depuse în copii, certificate pentru conformitate de reclamant, la grefa judecatoriei odata cu cererea, sub pedeapsa de nulitate.Ele vor fi iscălite de partea reclamanta sau de un imputernicit al său special cu procura legalizata.Dacă în timpul judecatii partea va declara ca se slujeste şi de alte acte, instanţa va chibzui, putind acorda un nou termen de infatisare.Reclamantul va fi obligat ca, în cererea de opozitie, să-şi aleaga un domiciliu în orasul de reşedinţa al judecatoriei, sub pedeapsa de nulitate.Articolul 524-561Abrogate.*)--------Art. 524-561 au fost abrogate prin art. 1 pct. 209 din Ordonanţa de urgenta nr. 138 din 2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000."Art. 524. Judecatoria, de îndată, va incuviinta citarea atit a creditorului sau a creditorilor ce urmaresc, cit şi a datornicului urmarit, comunicindu-li-se şi copie după cerere.Art. 525. Judecatoria se va pronunţă asupra tuturor opozitiilor de orice natura inaintea zilei pentru adjudecare.Secţiunea a VIII - aAminarea adjudecariiArt. 526. Dacă prin contestaţie se cere desfiintarea urmaririi pentru nulitatea titlului pe baza caruia se urmareste, judecatoria va judeca temeinicia acestei contestatii.Dacă contestaţia este bazata pe o cerere prin care insasi proprietatea nemiscatorului urmarit e reclamata, în total sau în parte, judecatoria, apreciind seriozitatea cererii, va putea sa amine vinzarea până când cererea de revendicare se va judeca definitiv. Judecatoria, în cazul revendicarii numai a unei părţi din imobilul sau imobilele urmarite, va putea chiar sa proceada la vinzare, scotind din licitaţie ceea ce este contestat sau sa amine pentru tot. În aceste cazuri, judecatoria va putea, după împrejurări, sa oblige pe contestator şi la darea unei cautiuni ce o va fixa.Art. 527. Când judecatoria va respinge contestaţia, va face de îndată vinzarea, hotărârile date în aceste cazuri nefiind supuse decit recursului o dată cu ordonanţa de adjudecare.În cazul când judecatoria admite contestaţia, aceste hotărâri vor fi supuse apelului potrivit art. 402 din acest cod.Dacă instanţa de apel schimba sentinta judecatoriei şi recursul nu s-a facut în termenul prevăzut de art. 402, ea va trimite afacerea la aceeasi judecatorie, care va face noi publicatii de vinzare în termenul aratat de art. 529 din acest cod şi va continua cu urmarirea.Art. 528. Adjudecarea se va mai amina:1. când aceasta se va cere de creditorul ce urmareste şi de datornic şi când creditorii care au intervenit nu se impotrivesc;2. când executarea hotărârii sau a actului pe baza caruia se face urmarirea s-a suspendat.Art. 529. În orice caz, aminarea adjudecarii nu poate fi mai scurta de 4 saptamani.Alte publicatii şi afipte noi se vor face în doua saptamani cel puţin inaintea zilei din nou hotarita pentru adjudecare.Cu aceste noi publicatii şi afipte se va urma potrivit art. 504, 506 şi 508 din acest cod.Secţiunea a IX - aLicitaţia şi adjudecarea bunurilor nemiscatoare urmariteArt. 530. Vinzarea nemiscatoarelor urmarite se va face în ziua anunţată pentru licitare şi care va fi după expirarea celor 5 zile ale afisarii.Art. 531. Licitaţia se va începe prin citirea incunostintarilor şi publicatiilor, a condiţiilor vanzarii, a sarcinilor ce exista asupra nemiscatorului, a opozitiilor şi a hotărârilor care le-au judecat.Art. 532. Sedinta va fi publică şi telalii vor anunta inceputul licitaţiei.Art. 533. Strigarile se vor începe numai după ce creditorul ce a urmarit ori unul din creditorii ce au intervenit va declara ca voieste a face vinzarea.În caz contrar, licitarea se inchide şi nu se va putea deschide decit după o noua cerere a unuia din creditorii ce au urmarit sau care au intervenit şi după noi publicatii şi noi termene. Termenul cel nou al adjudecarii nu va putea fi mai scurt de 20 zile de la ziua publicarii, nici mai lung de 60 zile.Cheltuielile facute cu prima urmărire inchisa vor fi în sarcina creditorului ce a urmarit.Art. 534. În ziua adjudecarii provizorii, strigarile vor începe de la preţul indicat de creditor în afipte şi publicatii.Art. 535. Orice persoană solvabila şi capabila de a contracta şi a dobindi bunurile ce se vind, va putea lua până la licitare şi da un pret mai mare.Judecatoria va aprecia care dintre concurenti vor trebui să depună o garantie de a douazecea parte a pretului fixat, potrivit art. 534 din acest cod.Judecatoria, la inceputul licitaţiei, va pune în vedere concurentilor, ori care ar fi, rinduielile art. 266 şi 549 din Codul penal.Datornicul nu va putea concura nici personal şi nici prin persoana interpusa.Solvabilitatea, capacitatea şi interpozitia sunt lasate la aprecierea sumara şi imediata a judecatoriei.Cei ce iau parte la licitaţie ca mandatari vor trebui să prezinte o procura speciala legalizata, care se va opri la dosarul vanzarii.Art. 536. Grefierul şi executorul judecătoresc vor tine liste de numele persoanelor ce au luat parte la licitaţie şi de sumele cu care au concurat.Art. 537. Strigarile se vor repeta de trei ori: între fiecare strigare va fi neaparat un interval de cinci minute cel puţin.Vorbirea despre aceasta se va face de către grefier.Bunul se va adjudeca asupra aceluia care la cea din urma strigare va fi dat preţul cel mai mare.Dacă nimeni nu a dat un pret mai mare decit acela care s-a pus de creditor şi cu care s-a deschis licitaţia, bunul se va putea adjudeca asupra acelui creditor.În lipsa de mai mulţi concurenti, se va putea adjudeca imobilul asupra acelui ce va fi oferit un pret mai mare decit cel oferit de creditor.Art. 538. Adjudecatarul va iscali lista cu preţul cu care s-a adjudecat bunul asupra-i şi nu se va mai putea retrage din momentul când s-a pronuntat de judecator cuvintul "adjudecat".Art. 539. Judecatoria va incheia îndată proces-verbal despre toate şi va anunta pe părţile prezente ca peste 8 zile sa vina iarasi la judecatorie. Acest termen se va afisa la usa instanţei.Art. 540. În timpul acestor 8 zile şi în ziua de supralicitare, orice altă persoană capabila va putea sa supraliciteze, adica sa dea un pret cu a zecea parte cel puţin mai mare peste preţul cu care s-a adjudecat bunul. Nu se va primi supralicitarea fără depunerea adaosului de a zecea parte.Art. 541. Supralicitatorul va arata adaosul prin o cerere scrisa şi iscălită către tribunalul popular.Art. 542. În ziua fixata pentru supralicitare, judecatoria va pune din nou bunul în licitare, dacă creditorul urmaritor sau intervenientii staruiesc în vinzare, incepindu-se de la preţul dat de supralicitator.Bunul se va adjudeca definitiv asupra aceluia care, la aceasta a doua licitare, va da preţul cel mai mare.Se vor observa rinduielile art. 533 în acest cod.Art. 543. Dacă în timpul acelor 8 zile nu s-a ivit nici o propunere de supralicitare şi, dacă la noua infatisare din ziua a opta nu va da nimeni un pret mai mare, bunul va ramine pe seama primului adjudecatar.Secţiunea a X - aConsemnarea pretului adjudecariiArt. 544. Adjudecatarul este obligat să depună la Casa de Consemnatiuni sau administratia financiară de judet, preţul în numerar, taxa executorilor judecătorești pentru emiterea ordonantei şi taxa de înregistrare, în termen de o luna de la data adjudecarii definitive.Taxa executorilor judecătorești pentru emiterea ordonantei şi taxa de înregistrare nu intră în preţul vanzarii, ci sunt în sarcina adjudecatarului.Preţul se va putea depune şi în efecte de ale statului sau garantate de stat; în acest caz, însă, se vor depune efecte cu cuponul curent şi cu un adaos de zece la suta peste pret.Efectele se vor socoti după cursul zilei de depunere.Când preţul este depus în efecte, adjudecatarul va fi obligat ca în termen de 7 zile de când ordonanţa de adjudecare va deveni executorie să depună preţul în numerar în locul efectelor cu dobinda legala din ziua depunerii efectelor.După expirarea acestui termen, efectele depuse se vor transforma în numerar din oficiu prin mijlocirea sindicului bursei, raminind adjudecatarul răspunzător de orice diferenţa ce s-ar ivi, precum şi în drept a-şi primi prisosul.Art. 545. Dacă adjudecatarul este creditor ipotecar sau privilegiat, în rang util şi necontestat, creanta să se va putea depune drept pret.Judecatoria nu se va pronunţă decit după expirarea unui termen de 5 zile de la depunerea creantei asupra admisibilitatii ei de drept pret.Dacă în acest interval se iveste vreo contestaţie judecatoria o va judeca de urgenta citindu-se părţile, fără apel în caz de admiterea creantei.În caz de respingerea creantei, adjudecatarul va avea dreptul de apel în termen de 10 zile de la data hotărârii prin care creanta s-a respins.Art. 546. Dacă, la expirarea termenelor sus citate, adjudecatarul nu va aduce recipisa de depunerea pretului la Casa de Consemnatiuni sau administratia financiară a judeţului, precum şi recipisa de plată taxelor, şi de înregistrare, judecatorie sau de la sine, sau după cererea uneia din părţile interesate, va pune bunul din nou în licitaţie în socoteala adjudecatarului.Garantia depusa de adjudecatar nu i se va elibera, decit după ce ordonanţa de adjudecare a imobilului va fi rămasă definitivă şi nu-i va fi aplicabil art. 550 de mai jos.Art. 547. Aceasta noua licitaţie se va incunostiinta datornicului urmarit, adjudecatarului în socoteala caruia se face vinzarea şi creditorilor urmaritori şi intervenienţi, în persoana sau la domiciliu, şi se va publică potrivit art. 504 din aceasta legiuire.Termenul adjudecarii nu poate fi mai scurt de 20 zile, nici mai lung de 60 zile din ziua publicatiilor.Art. 548. În aceasta noua publicatie se va cuprinde pe linga cele aratate la art. 500 şi 502, numele adjudecatarului care nu a depus preţul şi suma cu care se adjudecase asupra-i.Aceasta suma va sluji ca punct de plecare la noua adjudecare.Art. 549. Dacă în ziua insemnata pentru adjudecare nimeni nu va da un pret mai mare peste vechiul adjudecatar şi dacă acesta va depune în acea zi preţul adjudecarii sale, cu dobinda legala din ziua când trebuia să depună preţul şi cheltuielile ce au ocazionat noua adjudecare, el va fi mentinut în calitatea sa de adjudecatar.Art. 550. Dacă, din contra, el nu va depune acest pret, bunul se va adjudeca pe seama aceluia care va da un pret fie şi mai mic; iar fostul adjudecatar va fi condamnat a plati diferenţa până la preţul primei adjudecari cu dobinda legala şi cheltuielile ocazionate cu noua adjudecare, prin sentinta de adjudecare în cont.Aceasta sentinta va fi fără apel.Secţiunea a XI - aActele de adjudecare şi recursul în contra lorArt. 551. Îndată după sfirsitul adjudecarii şi depunerea pretului, potrivit art.544 sau 545 din acest cod, judecatoria va da adjudecatarului ordonanţa de adjudecarea nemiscatorului.Ordonanţa va cuprinde, pe scurt, jurnalul de adjudecare desăvârşită, individualizarea nemiscatorului adjudecat, numele fostului proprietar şi al adjudecatarului şi aratarea platii pretului, în intregime, a taxelor de executare, timbrul şi impozitul proportional.Completul judecatoriei va semna atit originalul ordonantei ce se va preda părţi, cit şi acel ce va ramine la dosar.Aceasta ordonanţa se va transcrie în registrele de mutatii tinute de notariatul de stat corespunzător instanţei de executare.Ordonanţa de adjudecare este supusă recursului.Art. 552. Datornicul urmarit, creditorii sau orice altă persoană interesata pot face recurs împotriva ordonantei de adjudecare, în termen de 40 zile de la data transcrierii acesteia, potrivit art. 551 alin. 4.Art. 553. Acest recurs se va judeca de urgenta; el va fi suspensiv de executare.Art. 554. În curgerea acestor 40 zile, preţul adjudecarii se va pastra la Casa de Consemnatiuni şi nemişcătorul nu se va da în posesia adjudecatarului, urmind a fi conservat potrivit rinduielilor aratate în art. 514 până la 519 din aceasta legiuire.Art. 555. Ordonanţa de adjudecare se va putea casa în cazurile urmatoare:1. când s-a calcat vreo rinduiala a legii prescrisa sub pedeapsa de nulitate, potrivit articolelor de mai sus şi art. 105 din acest cod;2. pentru cauza de incompetenta, exces de putere şi omisiune esenţială.Art. 556. Dacă ordonanţa se caseaza, judecatoria care a facut urmarirea va continua procedura şi actele urmaririi de la actul casat.Sumele consemnate se vor restitui adjudecatarului.Art. 557. Când cele 40 zile s-au sfirsit, fără să se faca cerere în casare sau când cererea aceasta s-a respins şi s-au indeplinit dispozitiile art. 544 din acest cod, ordonanţa de adjudecare se va executa, de va fi loc şi preţul se va urmări între creditori.Partea interesata va dovedi neatacarea cu recurs a ordonantei de adjudecare printr-un certificat eliberat de instanţa competenţa, potrivit legii, sa primeasca cererea de recurs.Secţiunea a XII - aEfectele adjudecariiArt. 558. Ordonanţa de adjudecare, rămasă definitivă şi executata, trece adjudecatarului dreptul ce avea şi urmăritul asupra bunului vindut; imobilul însă ramine liber de orice privilegiu sau ipoteca la care era supus.Art. 559. În privinta contractelor de încheiere sau arendare ale bunului adjudecat, se va urma potrivit art. 513 alin. 2 din aceasta legiuire.Art. 560. Ordonanţa de adjudecare are puterea unui titlu executor, observându-se însă dispozitiile art. 557 din acest cod.În privinta transmiterii dreptului de proprietate şi folosinţă asupra persoanei adjudecatarului, aceasta ordonanţa are efect retroactiv din momentul chiar al depunerii pretului.Art. 561. Orice cerere de evictiune, totala sau parţială a bunului adjudecat, se va prescrie în termen de 5 ani, din momentul executarii ordonantei de adjudecare.Aceasta prescriptie va curge şi contra absentilor, nevârstnicilor, interzisilor şi celor pusi sub consiliu judiciar.Dacă cererea de evictiune se va face înainte de imparteala pretului adjudecarii, judecatoria va putea, după cererea adjudecatarului, gasind cererea de evictiune serioasa, sa suspende, cu sau fără cautiune, imparteala pretului până la judecata definitivă a cererii în revendicare.Când cererea în revendicare va fi facuta după imparteala pretului adjudecarii, se va urma după dreptul comun.Prescriptiile incepute la epoca publicarii acestui codice se vor regula după legile cele vechi.Cu toate acestea, prescriptiile incepute mai înainte de punerea în aplicare a acestui cod şi pentru a caror implinire ar trebui sa treaca mai mult de 5 ani, se vor implini după trecere de 5 ani, cu incepere de la data punerii în executare a legii de faţă."Capitolul V Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silita **)Articolul 562Suma de bani realizata prin executarea silita se elibereaza creditorului urmaritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibila se preda debitorului.Articolul 563(1)În cazul în care executarea silita a fost pornita de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alti creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, dacă legea nu prevede altfel:a) creantele reprezentand cheltuieli de judecată, pentru măsuri asiguratorii sau de executare silita, pentru conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli facute în interesul comun al creditorilor;b) creantele reprezentand salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de muncă, prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurarilor sociale, precum şi creantele reprezentand obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sănătăţii;c) creantele rezultand din obligaţia de întreţinere, alocatii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;d) creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;e) creantele rezultand din împrumuturi acordate de stat;f) creantele reprezentand despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;g) creantele rezultand din împrumuturi bancare, din livrari de produse, prestări de servicii sau executari de lucrari, precum şi din chirii sau arenzi;h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;i) alte creante.(2)În cazul creanţelor care au aceeasi ordine de preferinta, dacă legea nu prevede altfel, suma realizata se repartizeaza între creditori proportional cu creanta fiecaruia.Articolul 564Dacă exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferinta conservate, în condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite inaintea creanţelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).-----------Art. 564 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.*)Art. 564 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 565Dobanzile şi penalitatile sau alte asemenea accesorii ale creantei principale vor urma ordinea de preferinta a acestei creante.Articolul 566(1)În cazul în care unul dintre titlurile depuse de creditorii urmaritori contine obligaţia debitorului de a plati o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile rămase în patrimoniul debitorului după efectuarea executarii sau veniturile sale nu asigura plata în viitor a ratelor datorate, executorul judecătoresc sau partea interesata va sesiza instanţa în circumscripţia careia se face executarea. Instanţa va stabili suma globală cu care creditorul va participa la distribuirea sumei realizate prin urmărire. Incheierea se da cu citarea părţilor şi este supusă numai recursului.(2)Dacă debitorul a decedat şi se constată că, în raport cu numărul mostenitorilor, locul unde acestia se gasesc, modul în care s-a facut imparteala mostenirii sau cu alte asemenea împrejurări, plata în rate a creanţelor este greu de realizat, instanţa poate, la cererea creditorului, sa procedeze potrivit alin. 1, stabilind suma totala ce se cuvine creditorului, precum şi suma pe care o va plati fiecare mostenitor în parte.Articolul 567(1)Creantele condiţionale sau afectate de un termen suspensiv se vor plati potrivit ordinii de preferinta prevăzute la art. 563 şi 564.(2)Dacă condiţia este rezolutorie, nu se va putea elibera creditorului suma cuvenita decat dacă acesta va da o cautiune sau va constitui o ipoteca în favoarea celor care ar trebui să se foloseasca de această sumă în cazul indeplinirii condiţiei.(3)Dacă condiţia este suspensiva, suma cuvenita creditorului va fi distribuita creditorilor care vin după acesta, dacă acestia vor da o cautiune sau vor constitui o ipoteca pentru a garanta restituirea sumei primite în caz de indeplinire a condiţiei.(4)În cazul în care creditorii prevăzuţi la alin. 2 şi 3 nu dau o cautiune sau nu constituie o ipoteca, suma se va consemna la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara*) până la indeplinirea condiţiei rezolutorii sau suspensive.-----------Alin. (1) al art. 567 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.Alin. (1) al art. 567 a fost modificat de pct. 76 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".**) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 568Dacă creanta este afectată de un termen suspensiv, aceasta se va plati chiar dacă termenul nu s-a implinit. Când o astfel de creanta este fără dobânda, plata înainte de termen nu se va face decat dacă se scade dobânda cuvenita până la implinirea termenului. Dacă însă creditorul nu este de acord să se faca scaderea, partea să se va consemna la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara*), pentru a fi eliberata la implinirea termenului.-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".Articolul 569(1)Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.(2)În cazul valorificarii bunurilor grevate de un drept de gaj ori ipoteca sau de alte drepturi reale dobandite după înscrierea vreunei garantii reale asupra acestor bunuri, despre care a luat cunoştinţa în condiţiile art. 425 ori art. 500 alin. 3, executorul este obligat sa incunostinteze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost constituite aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.(3)În acest caz, titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitatie şi servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuti în ordinea inscrierii cu valoarea acestor drepturi inscrise în cartea funciara, iar dacă nu este înscrisă, cu valoarea determinata potrivit art. 500 alin. 4, care poate fi contestata în condiţiile art. 570 alin. 2.Articolul 570(1)Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, executorul va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente.(2)Cel nemultumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului sa consemneze obiectiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestaţia suspenda de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgenta şi cu precadere, cu citarea în termen scurt a părţilor.Articolul 571După intocmirea procesului-verbal prevăzut de art. 570 alin. 1 nici un creditor nu mai este în drept sa ceara a participa la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.----------**) Capitolul V este reprodus asa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 210 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul V avea urmatorul continut: "Capitolul V. Tablou de imparteala pretului nemiscatoarelorSecţiunea I Deschiderea distributiei şi infatisarea titlurilorArt. 562. Îndată ce ordonanţa de adjudecare a devenit executorie, creditorii vor depune titlurile creantei lor pentru facerea tabloului de imparteala.Acest tablou va cuprinde:1. diferite cheltuieli ale urmaririi şi plăţile agentilor urmaritori;2. creantele fiecarui creditor privilegiat sau ipotecar, după rangul privilegiului sau ipotecii sale;3. creantele simple sau chirografare.Secţiunea a II - aÎnchiderea distributiei şi plata creanţelorArt. 563. Titlurile creanţelor ce s-au platit integral se vor depune la grefa spre a se da datornicului urmarit.Dacă o creanta se va plati numai în parte, judecatorul va insemna pe dinsa partea ce se plateste şi titlurile se inapoiaza tot creditorului.Art. 564. Judecatoria, pe baza tabloului de imparteala a creanţelor, asa precum definitiv sunt inscrise în tablou, va incheia proces-verbal despre creantele ce au a se plati îndată şi va da fiecarei părţi un mandat de plată cuvenita, din preţul adjudecarii asupra Casei de Depuneri şi Consemnatiuni.Va mai trimite către aceasta Casa şi un extract de pe tabloul de imparteala.Art. 565. Aceasta Casa va plati fiecarei părţi după mandatul sau.Fiecare parte va iscali de primirea plati, atit pe mandatul de plată, cit şi pe marginea extractului din tablou.Îndată ce toate plăţile s-au facut, Casa de Consemnatiuni va inapoia judecatoriei şi extractul de tablou care cuprinde chitantele de plăţile facute.Grefierul va aseza acest contract în dosarul adjudecarii.Art. 566. O dată ce tabloul de imparteala s-a inchis, prin incheierea procesului-verbal al judecatoriei şi trimiterea extractului de tablou la Casa de Consemnatiuni, nici un creditor nu se mai poate primi a produce titluri de creante sau a contesta creante inscrise în tabloul de imparteala.Se vor putea însă primi contestatii asupra greselilor de socoteala ce s-au putut face în tabloul de imparteala.Se vor putea însă primi contestatii asupra greselilor de socoteala ce s-au putut face în tabloul de imparteala.Secţiunea a III - aRegularea unor creante specialeArt. 567. Creantele condiţionale se vor aseza la rindul lor ca şi cum ar fi creante simple.Art. 568. Dacă condiţia va fi rezolutorie, nu se va putea libera creditorului suma cuvenita, decit dacă acel creditor va da cautiune sau o ipoteca către aceia care ar trebui să se foloseasca de acea suma, în caz de implinirea condiţiei.Art. 569. Când condiţia va fi suspensiva, suma cuvenita creditorului condiţional se va da creditorilor ce vin după dinsul, dacă însă acestia vor da acelui creditor condiţional o cautiune sau ipoteca ca îi vor intoarce suma ce au primit în caz de implinirea condiţiei.Art. 570. Dacă în cazurile aratate prin cele doua articole de mai sus, creditorii nu vor, ori nu pot sa dea o cautiune ori ipoteca, suma va ramine depusa la Casa de Consemnatiuni până la implinirea condiţiei rezolutorii sau suspensive.Art. 571. Dacă creanta este cu termen, se va inscrie la rindul ei, şi se va plati îndată, desi termenul nu e ajuns. Dacă însă acea creanta e fără dobinda, plata înainte de vreme nu se va face decit scăzându-se dobinda cuvenita până la implinirea termenului. Nevoind creditorul sa faca scaderea, partea să se va pastra la Casa de Consemnatiuni, spre a i se elibera la termen."Capitolul VI Predarea silita a bunurilor şi executarea silita a altor obligaţii de a face sau de a nu face*)Secţiunea I Dispozitii comuneArticolul 572În cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu consta în lasarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, în desfiintarea unei constructii, plantatii sau a altei lucrari ori în indeplinirea oricarei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu executa de bunavoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somatie, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu imprejurarile cauzei şi natura obligaţiei ce se executa, va proceda fie la executarea silita, fie va sesiza instanţa de executare în vederea aplicarii unei amenzi civile.-----------Art. 572 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 573Dacă creditorul justifica o nevoie urgenta sau exista pericol ca debitorul să se sustraga de la urmărire, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor, ca executarea silita a obligaţiilor prevăzute la art. 572 să se faca de îndată, fără somatie.Articolul 574(1)Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce suma urmeaza a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilitatii predarii acestuia, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre data cu citarea părţilor.(2)Hotărârea este executorie şi este supusă recursului. Suspendarea executarii acestei hotărâri nu se va putea obtine decat cu consemnarea sumei stabilite. Dispozitiile art. 428 sunt aplicabile în mod corespunzător.(3)Pe baza cererii prevăzute la alin. 1 instanţa va putea înfiinţa măsuri asiguratorii.Secţiunea a II-a Predarea silita a bunurilor mobileArticolul 575Dacă partea obligata sa predea un bun mobil, determinat prin calitate şi cantitate, nu-şi indeplineste obligaţia în termen de o zi de la primirea somaţiei, predarea lui se va face prin executare silita.Articolul 576În vederea executarii silite a obligaţiei prevăzute la art. 575, executorul judecătoresc va ridica bunul urmarit de la debitor sau de la persoana la care se afla, punandu-l pe creditor în drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu.Articolul 577Executorul judecătoresc va incheia, în condiţiile art. 388, un proces-verbal despre indeplinirea executarii, stabilind totodata cheltuielile de executare pe care urmeaza să le plateasca debitorul. Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privinta cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului.Secţiunea a III-a Predarea silita a bunurilor imobileArticolul 578Dacă partea obligata sa părăsească ori sa predea un imobil nu-şi indeplineste aceasta obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi indepartata prin executare silita, iar imobilul va fi predat celui indreptatit.Articolul 578^1Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată.Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă, şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică.--------------Art. 578^1 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 579În vederea executarii silite a obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor sa părăsească de îndată imobilul, iar în caz de impotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punand pe creditor în drepturile sale.Articolul 580Dacă executarea priveste un imobil în care se gasesc bunuri mobile ce nu formeaza obiectul executarii şi pe care debitorul nu le ridica singur, executorul va incredinta aceste bunuri în pastrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului.Articolul 580^1Despre indeplinirea executarii potrivit prevederilor prezentei secţiuni executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispozitiile art. 577 fiind aplicabile.Secţiunea a IV-a Executarea silita a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu faceArticolul 580^2Dacă debitorul refuza sa indeplineasca o obligaţie de a face cuprinsa într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabila, data cu citarea părţilor, sa o indeplineasca el insusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.Articolul 580^3(1)Dacă obligaţia de a face nu poate fi indeplinita prin altă persoană decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabila, data cu citarea părţilor, sa plateasca, în favoarea statului, o amenda civila de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilita pe zi de intarziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.(2)Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de intarziere în favoarea statului va fixa suma datorata statului cu acest titlu, prin incheierea irevocabila, data cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozitiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.(3)Amenda civila va putea fi anulata, în tot sau în parte, ori redusa, dacă debitorul executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare.(4)Incheierile date în condiţiile prezentului articol sunt executorii şi se comunică din oficiu, prin grija grefierului de sedinta, organelor fiscale competente în vederea executarii silite, potrivit Codului de procedura fiscala.(5)Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.-----------Alin. (2) al art. 580^3 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 580^3 au fost introduse de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 580^4(1)Dispozitiile prevăzute în secţiunea de faţa sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligaţie de a nu face.(2)Creditorul va putea cere instanţei de executare să fie autorizat, prin încheiere irevocabila, data cu citarea părţilor, sa desfiinteze el insusi sau prin alte persoane, dacă este cazul, pe socoteala debitorului, lucrarile facute de acesta împotriva obligaţiei de a nu face.Articolul 580^5În cazurile prevăzute de art. 580^2 şi 580^4, dacă debitorul se opune la executarea obligaţiei de către creditor, acesta va putea obtine, prin intermediul executorului judecătoresc, concursul organelor de politie, jandarmerie sau al altor agenti ai forţei publice, după caz.----------*) Capitolul VI este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 211 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Capitolul VI avea urmatorul continut: " Capitolul VI. Predarea silita a miscatoarelor şi nemiscatoarelorArt. 572. Dacă partea condamnata a restitui niste lucruri miscatoare nu voieste a le da în termenul precis de judecată, nici a doua zi după somatia ce i se face prin executorul judecătoresc predarea acestor obiecte către proprietarul lor se va face prin puterea şi autoritatea publică.Art. 573. Se vor observa pentru predarea silita a acestor obiecte formalitatile prescrise pentru urmarirea miscatoarelor de la art. 411 până la art. 430 din acest cod, afară de cele ce se orânduieşte de aceste articole în privinta custodelui sau punerii peceţilor.Art. 574. Pe linga procesul-verbal ce executorul judecătoresc va incheia pentru luarea obiectului din mana datornicului, el va face un alt proces-verbal care va constata ca ele s-au predat proprietarului.Acesta va iscali acest din urma proces-verbal, care se va depune la grefa instanţei respective.Art. 575. Dacă partea condamnata a iesi dintr-un nemiscator sau a lasă posesia unui nemiscator sau a-l preda proprietarului nu voieste a lasă imobilul în termenul insemnat de judecată, nici 8 zile după somatia ce i se va face, ea va fi gonita cu puterea şi autoritatea publică şi nemişcătorul se va preda proprietarului sau.Art. 576. Spre acest sfirsit, acela care va avea titlul executor de punere în posesie se va indrepta la judecatorie al locului unde este asezat imobilul şi judecatoria va insarcina pe un executor judecătoresc, ca singur sau insotit de un judecator, sa mearga la faţa locului spre a executa predarea nemiscatorului.Executorul judecătoresc va lua cu sine şi agenti politienesti după trebuinta.Art. 577. Executorul judecătoresc va soma pe parte a iesi de îndată din imobil şi, nevoind, va incheia proces-verbal de impotrivirea sa, procedind în urma cu ajutorul forţei publice la departarea lui din imobil şi va declara pus în posesia bunului pe cel în drept.Dacă partea lipseste de acasa sau nu voieste a deschide usile, executorul judecătoresc se va însoţi în toate cazurile, de un comisar de politie ori un ajutor al său, acolo unde sunt; de primar sau ajutorul sau, acolo unde nu sunt ofiteri de politie.Art. 578. Dacă mobilele persoanei condamnate nu sunt urmarite pentru datorii, executorul judecătoresc va proceda la scoaterea mobilelor pe strada sau pe calea publică. Şi dacă partea condamnata lipseste de acasa şi nu e de nimeni reprezentata, se va pune un custode la aceste mobile, cu plata de la proprietarul lor.Numirea custodelui şi predarea mobilelor în paza lui se va face potrivit art. 418 şi urmatoarele din acest cod.Art. 579. Se va face un proces-verbal despre toate operaţiile din faţa locului, precum şi despre predarea imobilului în posesia proprietarului sau.O copie de pe acest proces-verbal se va lasă atit la partea izgonita din imobil cit şi la proprietarul pus în posesie.El se va iscali de toate persoanele ce au luat parte la executare, precum şi de părţi.Dacă acestea nu vor voi, sau nu vor putea sa iscălească, se va face vorbire în procesul-verbal.Originalul acestui proces-verbal se va depune la judecatoria prin care s-a incuviintat executarea şi care va trebui de îndată la primirea procesului-verbal sa indeplineasca cele orânduite de art. 403 din acest cod.Art. 580. Toate cheltuielile de executare aratate în acest titlu vor fi în sarcina deposedatului."Cartea a VI - a Proceduri speciale*)--------*) Denumirea Cartii VI este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 212 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Cartea VI avea urmatoarea denumire: "Cartea VI. Proceduri diverse"Capitolul I Ordonante presedintialeArticolul 581(1)Instanţa va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.(2)Cererea de ordonanţa preşedinţială se va introduce la instanţa competenţa să se pronunte asupra fondului dreptului.(3)Ordonanţa va putea fi data şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta şi cu precadere. Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.*)(4)Ordonanţa este vremelnica şi executorie. Instanţa va putea hotari ca executarea să se faca fără somatie sau fără trecerea unui termen.---------Alin. (2) al art. 581 a fost introdus de pct. 30 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (3) al art. 581 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 213 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 581 avea urmatorul continut: "(3) Ordonanţa va putea fi data şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului dreptului."Articolul 582(1)Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.(2)Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al carei cuantum se va stabili de către aceasta.(3)Recursul se judeca de urgenta şi cu precadere, cu citarea părţilor. Dispozitiile art. 581 alin. 3 referitoare la amanarea pronuntarii şi redactarea ordonantei sunt aplicabile.(4)Împotriva executarii ordonantei presedintiale se poate face contestaţie.*)----------*) Art. 582 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 214 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 582 avea urmatorul continut: " Art. 582. (1) Ordonanţa este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.(2)Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, putind sa oblige partea la depunerea unei cautiuni.(3)Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronuntare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsa.(4)Apelul şi recursul se judeca de urgenta şi, cu precadere, cu citarea părţilor.(5)Împotriva executarii ordonantelor presedintiale se poate face contestaţie."Capitolul II Refacerea inscrisurilor şi hotărârilor disparuteArticolul 583(1)Dosarele sau inscrisurile privitoare la o pricina în curs de judecată, disparute în orice chip, se pot reface de insasi instanţa investita cu judecarea pricinii.(2)Spre acest sfârşit, instanţa va soroci termen, chiar din oficiu, citand părţile, martorii şi expertii; va cere copii de pe inscrisurile ce i-au fost trimise de autorităţi şi de care părţile s-au folosit sau de pe inscrisurile depuse de părţi, dispunand totodata să se scoata din registrele instanţei toate datele privitoare la inscrisurile ce se refac.(3)Copiile legalizate de pe inscrisurile disparute ce se afla în stapanirea părţilor, ori altor persoane sau autorităţilor pot folosi la refacerea dosarului.(4)Incheierea de refacere nu se va putea ataca decat o dată cu fondul.(5)Inscrisurile astfel refacute ţin locul originalelor, până la gasirea acestora.Articolul 584(1)Dacă dosarul sau inscrisurile disparute priveau o pricina în care se pronuntase o hotărâre de către prima instanţa şi împotriva careia se facuse apel, aceasta hotărâre se va reface după cel de al doilea exemplar al hotărârii pastrat de prima instanţa; iar dacă şi acel exemplar ar fi disparut, vor putea folosi la refacere copiile legalizate de pe hotărâre, ce s-au încredinţat părţilor sau altor persoane.(2)În acest scop, instanţa va putea dispune să se faca, din oficiu, publicatii într-un ziar mai raspandit, cu aratarea ca orice posesor al unei copii de pe hotărâre sa o depuna la grefa instanţei care a ordonat publicatia.(3)Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea aratata la alin. 1 şi 2, se va trece la refacerea ei de către instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 583.*)(4)Dacă dosarul, inclusiv hotărârea, nu se poate reface nici potrivit alin. 3, instanţa de apel va judeca din nou pricina în fond. Pentru judecata din nou a cauzei, părţile sunt obligate sa faca dovada ca între ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecarii şi ca acesta a fost solutionat prin hotărâre judecătorească. Dovada se va face cu orice inscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidente ale instanţei judecătorești sau ale altor autorităţi.**)----------*) Alin. (3) al art. 584 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 215 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 584 avea urmatorul continut: "(3) Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea aratata mai sus, ori dacă părţile tăgăduiesc fiinta sau cuprinsul inscrisurilor pe care s-a intemeiat hotărârea, se va pasi la refacerea lor de către instanţa de apel potrivit cu dispozitiile aratate în articolul de mai sus."**) Alin. (4) al art. 584 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 216 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 584 avea urmatorul continut: "(4) Dacă nici pe aceasta cale dosarul nu se poate reface, instanţa de apel judeca din nou pricina în fond."Articolul 585(1)Instanţa care a pronuntat hotărârea disparuta va proceda în toate cazurile la refacerea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 583 şi 584.(2)Dacă în cursul judecatii a fost gasita hotărârea disparuta, cererea va fi respinsa.(3)De asemenea, dacă ulterior judecatii hotărârea disparuta a fost gasita, hotărârea refacuta potrivit dispoziţiilor aratate la alin. 1 va fi anulata de către instanţa care a pronuntat-o.*)----------*) Art. 585 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 217 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 585 avea urmatorul continut: "Art. 585. Dacă dosarul sau inscrisurile disparute priveau o pricina în care se pronuntase o hotărâre devenita irevocabila, acea hotărâre se va reface de instanţa de fond, după procedura prevăzută de art. 583 şi 584."Capitolul III Despre oferte de plată şi consemnatiiArticolul 586Când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă o ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează.--------------Art. 586 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 6 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 587În scopul prevăzut la art. 586, debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc din circumscripţia tribunalului în care se află domiciliul creditorului sau domiciliul ales al acestuia, o somaţie, prin care este invitat să primească prestaţia datorată.În acea somaţie se vor arăta locul, data şi ora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fie predat creditorului.--------------Art. 587 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 7 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 588În cazul în care creditorul primeşte suma sau bunul oferit, debitorul este liberat de obligaţia sa.Executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale.----------Alin (2) al art. 588 a fost modificat prin art. 1 pct. 36 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 588 avea urmatorul continut: "(2) Debitorul, în acest caz, va putea, spre a se libera, sa consemneze suma sau lucrul oferit la Casa de Economii şi Consemnatiuni sau administratia financiară a judeţului respectiv, iar recipisa se va depune la executorii judecătorești ai instanţei domiciliului creditorului."----------Alin. (2) al art. 588 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 588 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 8 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 589Dacă creditorul nu se prezintă sau refuză să primească suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va consemna aceste împrejurări.În acest caz, debitorul, spre a se libera de datorie, va putea să consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa de consemnare se va depune la executorul judecătoresc care a trimis somaţia. Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care urmează a se face consemnarea şi nu poate fi condiţionată de existenţa acordului creditorului. Consemnarea bunurilor se face în condiţiile prevăzute de lege.Consemnarea va fi precedată de o nouă somaţie adresată creditorului în care se vor arăta ziua şi ora când şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune.------------Art. 589 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 9 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 590După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-un proces-verbal, efectuarea plăţii şi liberarea debitorului.Procesul-verbal se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acestuia.În termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal prevăzut la alin. 1, creditorul va putea cere anularea acestuia pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă, ale ofertei de plată şi consemnaţiunii, la judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut consemnarea. Hotărârea este supusă numai recursului, în termen de 10 zile de la comunicare.Debitorul este considerat liberat la data consemnării plăţii, în afară de cazul în care se anulează oferta de plată şi consemnaţiunea.------------Art. 590 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 10 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 590^1Oferta de plată poate fi făcută şi în timpul procesului, în faţa oricărei instanţe, în orice stadiu al judecăţii. În acest caz, prin încheiere, creditorul este pus în întârziere să primească suma sau, după caz, bunul. Dacă creditorul este prezent şi primeşte prestaţia datorată, liberarea debitorului se va constata prin încheiere.În cazul în care creditorul lipseşte sau refuză primirea prestaţiei, debitorul va proceda la consemnare conform dispoziţiilor art. 589 alin. 2, iar recipisa de consemnare va fi pusă la dispoziţia instanţei, care, prin încheiere, va constata liberarea debitorului.Încheierile prevăzute la alin. 1 şi 2 se atacă numai odată cu fondul, cu excepţia celor date în recurs, care sunt irevocabile.------------Art. 590^1 a fost introdus de pct. 11 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 590^2În baza procesului-verbal întocmit în condiţiile art. 588 sau art. 590 ori a încheierii emise în condiţiile art. 590^1, cel interesat va putea cere radierea din cartea funciară ori din alte registre publice a drepturilor de ipotecă constituite în vederea garantării creanţei stinse în condiţiile prezentului capitol.------------Art. 590^2 a fost introdus de pct. 11 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 590^3Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu prevederile Codului civil referitoare la ofertele de plată şi consemnaţiuni.------------Art. 590^3 a fost introdus de pct. 11 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Capitolul IV Masurile asiguratorii*)Secţiunea I Sechestrul asiguratorArticolul 591(1)Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanta este constatata prin act scris şi este exigibila, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni în cuantumul fixat de către instanţa.(2)Acelasi drept îl are şi creditorul a cărui creanta nu este constatata în scris, dacă dovedeste ca a intentat actiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cautiune de jumătate din valoarea reclamata.(3)Instanţa poate incuviinta sechestrul asigurator chiar dacă creanta nu este exigibila, în cazurile în care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustraga de la urmărire sau să-şi ascunda ori să-şi risipeasca averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedeasca indeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să depună o cautiune al carei cuantum va fi fixat de către instanţa.Articolul 592(1)Cererea de sechestru asigurator se adreseaza instanţei care judeca procesul.(2)Instanţa va decide de urgenta, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixand totodata, dacă este cazul, cuantumul cautiunii şi termenul inauntrul caruia urmeaza să fie depusa aceasta. Incheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judeca de urgenta şi cu precadere, cu citarea în termen scurt a părţilor.(3)Dispozitiile art. 581 alin. 3 privitoare la pronuntarea şi redactarea hotărârii se aplică atât la solutionarea cererii, cat şi la judecarea recursului.(4)Nedepunerea cautiunii în termenul fixat de instanţa atrage desfiintarea de drept a sechestrului. Aceasta se constata prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor.Articolul 593(1)Măsura sechestrului asigurator se aduce la indeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silita, care se aplică în mod corespunzător.(2)În cazul bunurilor mobile, executorul va aplica sechestrul asupra bunurilor urmaribile numai în măsura necesară realizării creantei.(3)Sechestrul asigurator pus asupra unui imobil se va inscrie de îndată în cartea funciara. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv.(4)Împotriva modului de aducere la indeplinire a masurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie.Articolul 594Dacă debitorul va da, în toate cazurile, garantie indestulatoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurator. Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, de urgenta şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai recursului în termen de 5 zile de la pronuntare. Recursul se judeca de urgenta şi cu precadere. Dispozitiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.Articolul 595În cazul în care cererea principala, în temeiul careia a fost incuviintata măsura asiguratorie, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotărâre irevocabila, ori dacă cel care a facut-o a renuntat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea masurii de către instanţa care a incuviintat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor. Dispozitiile art. 593 se aplică în mod corespunzător.---------Art. 595 a fost modificat prin art. 1 pct. 37 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare art. 595 avea urmatorul continut: "Art. 595. În cazul în care cererea principala, în temeiul careia a fost incuviintata măsura asiguratorie, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotărâre irevocabila, debitorul poate cere ridicarea masurii de către instanţa care a incuviintat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor. Dispozitiile art. 593 se aplică în mod corespunzător."----------Art. 595 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 596Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decat după ce creditorul a obţinut titlul executoriu.Secţiunea a II-a Poprirea asiguratorieArticolul 597(1)Poprirea asiguratorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite de art. 591.(2)Dispozitiile art. 592-595 se aplică în mod corespunzător.Secţiunea a III-a Sechestrul judiciarArticolul 598Ori de cate ori exista un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanţa competenţa pentru judecarea cererii principale va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.Articolul 599(1)Se va putea, de asemenea, incuviinta sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:1. asupra unui bun pe care debitorul îl ofera pentru liberarea sa;2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual;3. asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garantia creditorului, când acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori când are motive temeinice sa banuiasca ca debitorul va fugi ori să se teama de sustrageri sau deteriorari.(2)În aceste cazuri, competenţa este instanţa în circumscripţia careia se afla bunul.Articolul 600(1)Cererea de sechestru judiciar se judeca de urgenta, cu citarea părţilor. În caz de admitere, instanţa va putea sa oblige pe reclamant la darea unei cautiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3. Incheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronuntare. Dispozitiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.(2)Paza bunului sechestrat va fi incredintata persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neintelegere, unei persoane desemnate de instanţa, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situarii bunului ce urmeaza a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi inaintat şi instanţei care a incuviintat măsura.(3)Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va incasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plati datorii cu caracter curent, precum şi cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecata în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instanţei care l-a numit.(4)Dacă administrator-sechestru a fost numita o altă persoană decat deţinătorul, instanţa va fixa, pentru activitatea depusa, o sumă drept remuneratie, stabilind totodata şi modalitatile de plată.Articolul 601În cazuri urgente, preşedintele instanţei va putea numi, prin încheiere irevocabila data fără citarea părţilor, un administrator provizoriu până la solutionarea cererii de sechestru judiciar.---------*) Capitolul IV (art. 591-601) este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 218 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul IV avea urmatorul continut: "Capitolul IV. Sechestrul asigurator şi judiciarArt. 591. (1) Proprietarii, principalii chiriasi sau arendasii vor putea, pentru arenzile sau chiriile neplatite şi datorate, sa sechestreze, printr-o simpla petitie, data către autoritatea judecătorească locala, lucrurile şi fructele care se vor afla în casa, mosie sau pamantul inchiriat ori arendat.(2)Ei vor putea sa sechestreze şi averea miscatoare care se afla în casa, mosie sau pamantul inchiriat ori arendat.(3)Ei vor putea sa sechestreze şi averea miscatoare care se afla în casa sau pe mosia lor, dar care s-a transportat în alt loc fără consimtamantul proprietarului, şi proprietarul păstrează privilegiul sau pe aceasta avere, intrucat timp a revendicat-o, potrivit art. 1730 din Codul civil.(4)Acelasi drept îl au proprietarii, principalii chiriasi şi arendasii care nu au contract scris; sunt însă indatorati ca o dată cu cererea de sechestru, să prezinte dovada de chemare în judecata şi sa dea o cautiune fixata de autoritatea judecătorească.Art. 592. Lucrurile subchiriaşilor care se vor afla în locurile ocupate de dinsii şi fructele pamantului ce li s-a subarendat se vor putea sechestra pentru plata chiriei sau arenzii ce datoreste chiriasul sau arendasul principal. Li se vor tine însă în seama chiriile sau arenzile ce ei au platit de buna credinta pentru termenii trecuti, nu însă şi plăţile ce vor fi facut înainte de vreme.Art. 593. Aceste sechestrari se vor face prin un executor judecătoresc al instanţei unde este asezat nemişcătorul, cu aceleasi forme cu care se fac şi urmaririle pentru vinzarea silita a miscatoarelor.Art. 594. (1) Orice alt creditor, a carei creanta este constanta printr-un act scris şi este ajunsa la termen va putea, deodata cu chemarea în judecata pentru plata creantei sale, sa puna, un sechestru asigurator pe mobilele datornicului sau.(2)Acelasi drept îl vor avea şi creditorii care n-au act scris; sunt însă indatorati ca, odata cu cererea de sechestru, sa dea o cautiune de a treia parte din valoarea reclamata.Art. 595. Acest sechestru se va pune cu incuviintarea instanţei datornicului şi creditorul va putea fi supus la o cautiune.Art. 596. (1) Ori de cite ori exista un proces asupra proprietăţii sau posesiei unui lucru miscator sau nemiscator, asupra administraţiei sau folosinţei unui lucru comun, judecata va putea, după cererea celui interesat şi citarea părţilor, sa incuviinteze sechestrul bunului sau al lucrului comun, a cărui proprietate, posesie, administratie sau folosinţă se discuta, putind sa oblige pe reclamant a da o cautiune ce va fi fixata de judecată.(2)Paza bunului sechestrat poate fi incredintata sau deţinătorului acelui bun sau unei a treia persoane, numita de judecator, în caz de neintelegere între părţi.(3)Sechestrul va putea face toate actele de conservare şi administratie. Va putea sta în judecata în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, numai cu o prealabila indrituire a autorităţii care l-a numit.(4)Sechestrul judiciar va incasa orice venituri şi sume datorate, va putea plati datorii cu caracter curent precum şi cele constatate prin titlul executor.(5)Plata sechestrului se va fixa de judecată care l-a înfiinţat.(6)În nici un caz ea nu va putea depăşi, pe fiecare an, de zece la suta din venitul net anual al bunului apreciat de instanţa.Art. 597. (1) Judecatoria va putea însă sa incuviinteze a se sechestra în miinile datornicului averea sa miscatoare, pentru creantele aratate la art. 594, chiar când nu sunt ajunse la termen, în cazurile urmatoare:1. când datornicul a micsorat prin fapta sa asigurarile ce daduse sau nu a dat asigurarile promise;2. când e pericol ca datornicul sa fuga sau să-şi ascunda ori să-şi risipeasca averea sa.(2)În ambele aceste cazuri, sechestrul nu se va putea incuviinta decit cu dare de cautiune care va fi fixata de autoritatea judecătorească.Art. 598. Dacă datornicul va da, în toate cazurile, garantie indestulatoare, judecatoria va putea ridica sechestrul de asigurare.Art. 599. Sechestrul de asigurare se va pune prin executorii judecătorești, după aceleasi forme ca şi cele cerute pentru urmarirea miscatoarelor şi numai pe averea miscatoare ce se poate urmări.Art. 600. În toate cazurile aratate în acest capitol, autoritatea judecătorească va putea, după trebuinte şi în cazurile urgente, sa dea autorităţii locale ordin în scris ca chiar inaintea mergerii agentului să se opreasca datornicul a scoate sau a da de o parte vreun lucru din cele a caror sechestrare se cere.Art. 601. În toate cazurile aratate în acest capitol, vinzarea silita a mobilelor nu se va putea face decit după ce creditorul va fi dobândit un titlu executor."Capitolul V Deliberarile consiliului de familieArticolul 602 - 606Abrogate.*)----------*) Dispozitiile cuprinse în acest capitol au fost abrogate prin art. 49 din Decretul nr. 32 din 31.01.1954, pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.Capitolul VI DivortulArticolul 607Cererea de divort este de competenţa judecatoriei în circumscripţia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Dacă sotii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul din soti nu mai locuieste în circumscripţia judecatoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenţa este aceea în circumscripţia careia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în tara, este competenţa judecatoriei în circumscripţia careia îşi are domiciliul reclamantul.Articolul 608(1)Sotul pârât poate să faca şi el cerere de divort, cel mai tarziu până la prima zi de infatisare, în sedinta publică, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată, pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului, în cererea reclamantului.(2)Cererea paratului se va face la aceeasi instanţa şi se va judeca împreună cu cererea reclamantului.Articolul 609În cazul când motivele divorţului s-au ivit după începerea dezbaterilor la prima instanţa şi în timp ce judecata primei cereri se afla în apel, cererea paratului va fi facuta direct la instanţa investita cu judecarea apelului.------------La articolul 609, cuvintele "secţiunea tribunalului popular" se inlocuiesc cu "instanţa" de pct. 33 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 610Neintroducerea cererii în termenele aratate în articolele de mai sus atrage decaderea pentru sotul pârât din dreptul de a cere divortul, afară de cazul când cererea reclamantului a fost respinsa şi motivele divorţului s-au ivit în urma.Articolul 611Cererea de pensie de întreţinere potrivit Codului familiei se va face la judecatoria investita cu cererea de divort, chiar dacă între timp s-au ivit schimbari cu privire la domiciliul părţilor.Articolul 612(1)Cererea de divort va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, numele copiilor minori nascuti din căsătorie sau care se bucura de situaţia legala a copiilor nascuti din căsătorie.*)(2)Dacă nu sunt copii minori, se va face aratare despre aceasta.(3)La cerere, se va alatura un extract de căsătorie şi cate un extract de nastere al copiilor minori.(4)Cererea de divort, împreună cu inscrisurile doveditoare, se va prezenta personal de către reclamant presedintelui judecatoriei.(5)Pârâtul nu este tinut sa faca intampinare.(6)Interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedirea motivelor de divort.***)----------Alin. (4) al art. 612 a fost modificat de pct. 34 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (1) al art. 612 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 219 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 612 avea urmatorul continut: "(1) Cererea de despartenie va cuprinde, pe linga cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, numele copiilor minori nascuti din căsătorie sau care se bucura de starea legala de copii legitimi faţă de amindoi sotii, precum şi a copiilor recunoscuti de acestia."**) Alin. (6) al art. 612 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 220 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (6) al art. 612 avea urmatorul continut: "(6) Interogatorul şi juramintul nu pot fi cerute pentru dovedirea motivelor de despartenie."------------***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 612 alin. 6 din Codul de procedură civilă, constatându-se ca acestea sunt neconstituţionale.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, dispoziţiile art. 612 alin. 6 din Codul de procedură civilă au fost suspendate în perioada 29 noiembrie 2007-12 ianuarie 2007, iar incepând cu data de 13 ianuarie 2007 acestea şi-au încetat efectele juridice.Articolul 613Preşedintele instanţei, primind cererea de divort, va da reclamantului sfaturi de impacare şi, în cazul în care acesta staruie în cererea sa, va fixa termen pentru judecarea cauzei.----------Art. 613 a fost modificat de pct. 35 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 613^1În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.Primind cererea de divorţ formulată în condiţiile alin. 1, instanţa va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care va fixa termen pentru soluţionarea cererii în camera de consiliu.La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.La cererea soţilor, instanţa va pronunţa o hotărâre cu privire la divorţ potrivit alin. 3. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa se va pronunţa, potrivit legii, cu privire la numele pe care îl va purta fiecare soţ după desfacerea căsătoriei şi, când este cazul, cu privire la încredinţarea copiilor minori şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Tot astfel, instanţa va putea lua act de învoiala soţilor cu privire la alte cereri accesorii, în condiţiile legii.În cazul în care soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa va continua judecata administrând probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestor cereri.----------Art. 613^1 a fost modificat de pct. 36 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Art. 613^1 a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 613^1aCând cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.Dispoziţiile art. 613^1 alin. 4 şi 5 şi art. 619 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.Dacă reclamantul nu este de acord cu pronunţarea divorţului în condiţiile alin. 1, cererea va fi soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 617.------------Art. 613^1a a fost introdus de pct. 12 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 613^1bCând divorţul este cerut pentru că starea sănătăţii unuia dintre soţi face imposibilă continuarea căsătoriei, instanţa va administra probe privind existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav şi va pronunţa divorţul, potrivit Codului civil, fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.------------Art. 613^1b a fost introdus de pct. 12 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 613^2Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţa preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocatia pentru copii şi la folosirea locuinţei.Articolul 614În faţa instanţelor de fond, părţile se vor infatisa în persoana, afara numai dacă unul dintre soti executa o pedeapsă privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are reşedinţa în strainatate; în aceste cazuri, părţile se vor putea infatisa prin mandatar.Articolul 614^1În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului prin înţelegerea părţilor.În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.-----------Art. 614^1 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 615(1)Cererea de divort se judeca în sedinta publică. Instanţa va putea sa dispună însă judecarea în camera de consiliu, dacă va aprecia ca prin aceasta s-ar asigura o mai buna judecare sau administrare a probelor.(2)În toate cazurile hotărârea se pronunţă în sedinta publică.Articolul 616Dacă la termenul de judecată, în prima instanţa, reclamantul lipseste nejustificat şi se infatiseaza numai pârâtul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta.----------Art. 616 a fost modificat de pct. 37 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 616^1Dacă procedura de chemare a sotului pârât a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica dacă pârâtul îşi are domiciliul la locul indicat în cerere şi dacă, constata că nu domiciliaza acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum şi, dacă este cazul, la locul sau de muncă.----------Art. 616^1 a fost modificat de pct. 38 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 616^2Dacă în timpul procesului de divorţ unul dintre soţi decedează, instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărâre irevocabilă, închiderea dosarului.Cu toate acestea, când cererea de divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât. În caz contrar, dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile.Pentru introducerea în cauză a moştenitorilor soţului reclamant, instanţa va suspenda procesul potrivit dispoziţiilor art. 243 alin. 1 pct. 1.------------Art. 616^2 a fost introdus de pct. 13 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 617Instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei.Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 617^1 privind pronunţarea divorţului din culpa exclusivă a reclamantului.Hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva, dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.În cazul divorţului prin acordul soţilor, instanţa va pronunţa divorţul fără a face menţiune cu privire la culpa soţilor.----------Alin. (2) şi (3) ale art. 617 au fost introduse de pct. 39 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (3) al art. 617 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Art. 617 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 14 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Alin. (3) al art. 617 a fost modificat de art. VI din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012.Articolul 617^1Când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei.În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului.Dacă soţul pârât se declară de acord cu divorţul, dispoziţiile art. 613^1 alin. 3-5 şi art. 619 alin. 4 se vor aplica în mod corespunzător.-----------Art. 617^1 a fost introdus de pct. 15 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 618(1)Reclamantul poate renunta la cerere în tot cursul judecatii inaintea instanţelor de fond, chiar dacă pârâtul se impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are nici o inraurire asupra cererii facute de pârât.(2)Actiunea de divort se va stinge prin impacarea sotilor în orice faza a procesului, chiar dacă intervine în instanţa de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.(3)Reclamantul însă va putea porni o cerere noua pentru fapte petrecute după impacare, şi în acest caz el se va putea folosi şi de faptele vechi.----------Alin. (2) al art. 618 a fost modificat de pct. 40 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 619(1)Termenul de apel, precum şi cel de recurs este de 30 de zile şi curge de la comunicarea hotărârii.(2)Apelul sau, după caz, recursul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesustinut, dacă la judecata se prezinta numai pârâtul.(3)Apelul sau recursul paratului va fi judecat chiar dacă se infatiseaza numai reclamantul.(4)Hotărârea care se pronunţă în condiţiile art. 613^1 alin. 1 este definitivă şi irevocabila în ce priveste divortul.(5)Hotărârea data în materie de divort nu este supusă revizuirii.(6)Instanţa la care hotărârea de divorţ a rămas irevocabilă o va trimite, din oficiu, serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor unde a fost încheiată căsătoria, Registrului naţional notarial al regimurilor matrimoniale, prevăzut de Codul civil, şi, după caz, oficiului naţional al registrului comerţului.----------Art. 619 a fost modificat de pct. 41 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (6) al art. 619 a fost introdus de pct. 16 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Alin. (6) al art. 619 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei "serviciul de stare civilă" cu sintagma "serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor".Capitolul VII Proceduri relative la deschiderea unei succesiuniArticolul 620 - 642Abrogate.*)---------*) Art. 620-642 au fost abrogate prin Decretul nr. 40 din 22 ianuarie 1953 privitor la procedura succesorala notariala.Secţiunea a IV - aVinzarea miscatoarelor unei mosteniriArticolul 643 - 673Abrogate.*)---------*) Art. 643-673 au fost abrogate prin art. 1 pct. 221 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 643-673 aveau urmatorul continut: "Art. 643. Când vinzarea miscatoarelor unei mosteniri se va face pe baza art. 730 alin. 1 din Codul civil, aceasta vinzare se va executa potrivit rinduielilor aratate pentru vinzarea silita a miscatoarelor, prin art. 437, 440, 443, 444 şi 455 din acest cod.Art. 644. Partea interesata se va adresa la judecatorie, alegind şi un domiciliu în acel loc, dacă locuieste în altă parte.Art. 645. Se va face inventarul obiectelor de vindut, după ce se va chema atit cel ce a facut cererea, cit şi alte persoane interesate cunoscute.Art. 646. Vinzarea publică se va face la locul insemnat de judecatorie potrivit art. 432 din aceasta legiuire.Secţiunea a V - aVinzarea bunurilor nemiscatoare ale nevârstnicilor*)Art. 647. Vanzarea bunurilor nemiscatoare ale nevârstnicilor nu va putea fi incuviintata decit după un aviz al rudelor, aratator de natura bunurilor şi de valoarea lor aproximativa.Acest aviz nu va fi necesar dacă bunurile vor fi totodata şi ale vârstnicilor şi dacă vinzarea este ceruta de dinsii. Se va urma atunci potrivit rinduielilor din sectia urmatoare.Art. 648. Când judecatoria va intari acest aviz, va declara tot în hotărârea sa ca vinzarea se va face în fiinta tutorelui inaintea judecatoriei.Art. 649. Incheierea care va incuviinta vinzarea va insemna şi preţul cu care are a se începe şi condiţiile ei.Art. 650. Aceasta pretuire va fi regulata sau după avizul rudelor sau după titlurile proprietăţii, sau după contractele autentice sau iscălită cu data certa şi, de nu sunt contracte, după rolul contributiei funciare.Cu toate astea, judecatoria va putea, după împrejurări, sa faca pretuire totala sau parţială a nemiscatoarelor.Pretuirea aceasta se face, după importanţa şi natura bunurilor, prin unul sau trei experti, numiti de judecatorie spre acest sfirsit.Art. 651. Dacă pretuirea a fost ordonata, expertul sau expertii, după ce vor jura inaintea judecatorului, vor face raportul lor, care va arata în scurt bazele pretuirii, fără de a intră în amanunte de descriere a bunurilor de vinzare.Acest raport se va depune la grefa judecatoriei şi se va da o copie de pe dinsul la cei ce o vor cere.Art. 652. Se va forma apoi un act de publicatie care va cuprinde:1. aratarea hotărârii care incuviinteaza vinzarea;2. numele, prenumele nevârstnicului şi al tutorelui sau;3. aratarea nemiscatoarelor ce se vind şi un extract din condiţiile vanzarii cuprinse mai pe larg în hotărârea vanzarii;4. preţul cu care are sa inceapa licitaţia;5. ziua, locul şi ora când are să se faca vinzarea.Art. 653. Acest act se va afisa, timp de 30 de zile cel puţin, atit la usa judecatoriei sau la locul unde are să se faca vinzarea, cit şi la usa consiliului local unde se afla bunurile.Art. 654. Dacă în ziua insemnata pentru adjudecare nu iese un pret nici macar egal cu preţul insemnat de judecatorie şi publicat, judecatoria va putea, după imprejurare, sau sa aprobe preţul iesit sau sa amine vinzarea pentru alt termen, care se va publică tot în chipul aratat în articolul de mai sus.Art. 655. Sunt declarate comune acestei secţiuni articolele 531, 532, 536, 537, 538, 539, 544, 545, 546, 547, 548, 549 şi 550 din acest cod.Art. 656. În cele 8 zile care vor urma după adjudecare, oricine va putea sa supraliciteze cu a zecea parte mai mult peste preţul iesit, conformindu-se şi cu cele aratate la art. 541, 542, 543 şi 654 din acest cod.Secţiunea a VI - aImpartiri şi licitatiiArt. 657. Impartirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecatorie dacă ele nu o pot face prin buna înţelegere.Art. 658. În cazurile aratate de art. 733 şi 747 din codicele civil, impartirea se va face după cererea părţii celei mai staruitoare.Art. 659. Numirea de tutore pentru nevărstnici, care intr-o imparteala au interese contrarii, se va face de către judecatorie, după avizul consiliului de familie.Art. 660. În urma raportului judecatorului numit pentru operaţiunile impartelii, potrivit art. 733 din codicele civil, judecatoria va hotari a se face imparteala în natura şi, de va fi trebuinta, va hotari vinzarea unora sau mai multor nemiscatoare.Aceasta vinzare se va face prin licitaţie inaintea judecatoriei unde se afla asezat nemişcătorul, cu expertiza sau fără expertiza, după împrejurări.Art. 661. Dacă judecatoria va hotari a se face expertiza, el va putea numi unul sau trei experti, care, după ce vor jura, vor face la faţa locului raportul lor după bazele pretuirii, fără să între în amanuntele de descriere a obiectelor de impartit.Art. 662. Vinzarea obiectelor se va face potrivit cu cele ce s-a zis pentru vinzarea bunurilor nemiscatoare ale nevârstnicilor.Până la vinzare, părţile vor putea imparti între ele veniturile bunului miscator, potrivit cu partea ce fiecare are stabilit judecatoreste sau recunoscut de toţi, în bunul ce se vinde.Art. 663. Dacă în ziua insemnata pentru adjudecare preţul iesit nu va fi egal cu preţul pus de judecatorie se va urma cum s-a zis în art. 654 din acest cod.Art. 664. În cele opt zile după adjudecare, oricine va putea sa supraliciteze cu a zecea parte mai mult peste preţul adjudecarii, potrivit cu cele zise la art. 656 din acest cod.Art. 665. Când situaţia nemiscatorului va cere mai multe expertize deosebite şi se va constata ca fiecare bun nu se poate imparti, vinzarea prin licitaţie nu se mai face dacă, din apropierea raporturilor, rezultă ca totalitatea nemiscatoarelor poate a se imparti în natură.Art. 666. Dacă cererea este ca nemişcătoarele să se imparta în mai multe părţi în natura, după ce vor face pretuirea, vor insemna cum trebuie să se compuna fiecare lot sau partea a se da.Raportul expertilor fiind aprobat de judecatorie, loturile sau particelele vor fi trase la sorti, fără cu părţile, inaintea judecatoriei.Art. 667. În celelalte cazuri se va urma potrivit cu art. 737 până la 750 din codicele civil.Secţiunea a VII - aBeneficiul de inventarArt. 668. Dacă mostenitorul beneficiar voieste, înainte de a se declara mostenitor, ca, potrivit cu codicele civil, să se autorizeze a vinde bunurile miscatoare ale mostenirii, el va prezenta spre acest sfirsit, o petitie la judecatoria locului unde s-a deschis mostenirea.Vinzarea se va face inaintea unui executor judecătoresc, conform art. 432, 437, 438, 440, 442, 443, 444 şi 445.Art. 669. Dacă cererea este de a se vinde bunuri nemiscatoare de ale succesiunii, mostenitorul beneficiar va prezenta judecatoriei locului unde e deschisa succesiunea o petitie în care se arata necesitatea acestei vanzarii şi nemişcătoarele de vindut.Judecatorul va comunică cererea procurorului şi va hotari de trebuie a se face vinzarea şi de trebuie sau nu a se face pretuirea de experti.Art. 670. Se va proceda la vinzarea după formalitatile prescrise pentru vinderea nemiscatoarelor unui nevârstnic.Art. 671. Mostenitorul beneficiar se va socoti mostenitor pur şi simplu dacă a vindut nemiscatoare fără a urma potrivit rinduielilor prescrise mai sus.Art. 672. Actiunile ce mostenitorul beneficiar are a intenta în contra mostenirii, le va intenta în contra celorlalţi mostenitori, le va intenta în contra unui curator ce se va numi după formele cum se numesc curatorii la mostenirile vacante.Art. 673. Mostenitorul beneficiar va fi obligat a da socoteala despre administratia sa şi va fi răspunzător de actele gestiunii sale."CAP VII^1Procedura impartelii judiciare*)----------*) Capitolul VII^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 222 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 673^1Judecarea oricarei cereri de imparteala privind bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comuna se face cu procedura prevăzută în capitolul de faţa, în afara cazurilor în care legea stabileste o alta procedura.Articolul 673^2Reclamantul este obligat sa arate în cerere persoanele între care urmeaza a avea loc imparteala, titlul pe baza caruia se cere imparteala, toate bunurile supuse impartelii, evaluarea lor, locul unde acestea se afla, precum şi persoana care le detine sau le administreaza.Articolul 673^3La prima zi de infatisare, dacă părţile sunt prezente, instanţa le va cere declaratii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse impartelii şi va lua act, când este cazul, de recunoasterile şi acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla şi valoarea acestora.Articolul 673^4(1)În tot cursul procesului instanţa va starui ca părţile sa imparta bunurile prin buna invoiala.(2)Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la impartirea bunurilor, instanţa va hotari potrivit invoielii lor. Imparteala se poate face prin buna invoiala şi dacă printre cei interesati se afla minori sau persoane puse sub interdictie, însă numai cu incuviintarea prealabila a autorităţii tutelare, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal.(3)În cazul în care înţelegerea priveste impartirea numai a anumitor bunuri, instanţa va lua act de aceasta invoiala şi va pronunţă o hotărâre parţială, continuand procesul pentru celelalte bunuri.(4)Dispozitiile art. 271-273 sunt aplicabile.Articolul 673^5(1)Dacă părţile nu se invoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia şi creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii faţă de altii. Dacă se imparte o mostenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile şi creantele comostenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile mostenirii.(2)Instanţa va face imparteala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedeaza la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se intregesc printr-o sumă de bani.Articolul 673^6(1)Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de masuratoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele aratate la art. 673^5 alin. 1, intocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. Prin aceeasi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.(2)Raportul de expertiza va arata evaluarea şi criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natura şi în ce mod anume, propunand loturile ce urmeaza să fie atribuite.Articolul 673^7În cazul în care, după pronuntarea incheierii prevăzute de art. 673^6 alin. 1, dar mai înainte de pronuntarea hotărârii de imparteala, se constată că exista şi alti coproprietari sau ca au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse impartelii, fără ca, privitor la acesti coproprietari sau la acele bunuri, sa fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da o noua încheiere, care va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise. În aceleasi condiţii instanţa poate, cu consimtamantul tuturor coproprietarilor, sa scoata un bun care a fost cuprins din eroare în masa de impartit.Articolul 673^8Incheierile prevăzute la art. 673^6 alin. 1 şi art. 673^7 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odata cu fondul, fiind supuse acelorasi cai de atac ca şi hotărârea data asupra fondului procesului.-----------Articolul 673^8 a fost modificat prin art. 1 pct. 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.Art. 673^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 673^9La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va tine seama, după caz, şi de acordul părţilor, marimea cotei-părţi ce se cuvine fiecareia ori masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupatia părţilor, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere imparteala, au facut constructii, imbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.-----------Art. 673^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 673^10(1)În cazul în care imparteala în natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scadere importanţa a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod pagubitor destinaţia economica, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu intregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer sa li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 673^9. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezinta cotele-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.(2)Dacă coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul.(3)În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol.(4)La cererea unuia dintre coproprietari instanţa, ţinând seama de imprejurarile cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodata sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plateasca.Articolul 673^11(1)În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vanzarea bunului, stabilind totodata dacă vanzarea se va face de către părţi prin buna invoiala ori de către executorul judecătoresc.(2)Dacă s-a dispus ca vanzarea bunului să se faca de părţi prin buna invoiala, instanţa va stabili şi termenul în care aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La implinirea termenului părţile vor prezenta instanţei dovada vanzarii.(3)În cazul în care vanzarea prin buna invoiala nu se realizează în termenul prevăzut de alin. 2, instanţa, prin încheiere, va dispune ca vanzarea să fie efectuata de executorul judecătoresc.(4)Incheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste incheieri nu mai pot fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului.Articolul 673^12(1)După ramanerea irevocabila a incheierii prin care s-a dispus vanzarea bunului de către executorul judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vanzarii la licitaţie publică.(2)Executorul va fixa termenul de licitaţie, care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii incheierii, şi va instiinta coproprietarii despre data, ora şi locul vanzarii.(3)Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile executorul va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen.(4)În cazul vanzarii unui bun imobil, executorul va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie.(5)Coproprietarii pot conveni ca vanzarea bunurilor să se faca la orice pret oferit de participantii la licitaţie.(6)Dispozitiile prezentului articol se completeaza în mod corespunzător cu dispozitiile capitolelor II, III şi IV din Cartea a V-a privind vanzarea la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile.Articolul 673^13La cererea uneia dintre părţi instanţa poate proceda la imparteala bunurilor pentru care nu a dispus vanzarea potrivit art. 673^11.Articolul 673^14(1)În toate cazurile, asupra cererii de imparteala instanţa se va pronunţă prin hotărâre.(2)Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalti, precum şi cele rezultate din vanzare vor fi impartite de instanţa potrivit dreptului fiecarui coproprietar.(3)În cazul în care imparteala nu se poate realiza în nici una dintre modalitatile prevăzute de lege, instanţa va hotari închiderea dosarului.Capitolul VIII Cererile privitoare la posesiuneArticolul 674Cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul civil.-------------Art. 674 a fost modificat de pct. 17 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 675Cererile posesorii se judecă de urgenţă şi cu precădere.Sunt inadmisibile cererea reconvenţională şi orice alte cereri prin care se solicită protecţia unui drept în legătură cu bunul în litigiu.Întâmpinarea nu este obligatorie.-------------Art. 675 a fost modificat de pct. 18 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 676Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleaşi părţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului.Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o acţiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară în legătură cu acelaşi bun.-------------Art. 676 a fost modificat de pct. 19 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Capitolul IX Despartirea averilor dintre barbati şi femeiArticolul 677 - 686Abrogate.*)----------*) Art. 677-686 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.Capitolul X Despre interdictieArticolul 687 - 691Abrogate.*)---------Art. 687-691 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.Capitolul XI Cesiunea bunurilorArticolul 692 - 697Abrogate.*)-----------*) Art. 692-697 au fost abrogate prin art. 1 pct. 223 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 692-697 aveau urmatorul continut: " Art. 692. Datornicii, care vor fi în pozitie de a reclama cesiunea judiciara acordată de art. 1126 al codicelui civil, vor fi tinuti a depune la grefa judecatoriei, unde aceasta cerere va fi facuta, bilantul lor, registrele lor, dacă au, şi titlurile lor active.Art. 693. Cererea datornicului se va indrepta la judecatoria domiciliului sau.Art. 694. Aceasta cerere va fi comunicata parchetului. Ea nu va suspenda efectul nici unei urmariri, afara numai dacă judecatorii, chemind şi pe părţi, vor ordona ca să se suspende aceasta execuţie provizor.Art. 695. Datornicul admis la beneficiul de cesiune va fi dator sa declare în persoana, chemindu-se creditorii în sedinta publică a judecatoriei, ca voieste a ceda bunurile sale.Judecatoria va incheia proces-verbal de pe aceasta declarare.Art. 696. Hotărârea care va admite cesiunea bunurilor da putere creditorilor a vinde bunurile miscatoare sau nemiscatoare ale datornicului şi se va proceda la aceasta vinzare în formele prescrise pentru mostenitorii sub beneficiu de inventar.Art. 697. Nu pot fi admisi la beneficiu de cesiune: stelionarii, bancrutii fraudulosi, persoanele condamnate pentru furt sau inselaciune (escrocherie); nici contabilii, tutorii, administratorii sau depozitarii."Capitolul XII Conventiile matrimonialeArticolul 698 - 709Abrogate.*)----------Art. 698-709 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.Capitolul XIII Transcrierea actelor de stramutare şi urmarirea proprietăţii şi despre inscripţia privilegiilor, ipotecilor şi amanetelorArticolul 710 - 720Abrogate.*)-----------*) Dispozitiile acestei secţiuni (art. 710-720) au fost abrogate prin Legea nr. 7/1996, precum şi prin Legea nr. 99/1999.Art. 72 din LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996 prevedea:" La data finalizarii lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliara pentru intreg teritoriul administrativ al unui judet îşi inceteaza aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, urmatoarele dispozitii legale:- art. 710-720 din Codul de procedură civila, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;După definitivarea cadastrului la nivelul intregii tari, se abroga:- art. 710-720 din Codul de procedură civila, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;"Art. 105 din LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999 prevedea:" La data intrarii în vigoare a prezentului titlu se abroga:- art. 710 şi 713 din Codul de procedură civila, în ceea ce priveste publicitatea amanetului;Capitolul XIV Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor dintre profesionişti----------*) Capitolul XIV a fost reintrodus prin art. 1 pct. 224 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Denumirea Cap. XIV din Cartea a XVI-a a fost modificată de pct. 20 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^1(1)În procesele şi cererile dintre profesionişti evaluabile în bani şi derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.(1^1) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei.(2)În scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.(3)Data convocarii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.(4)Rezultatul concilierii se va consemna într-un inscris cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecarei părţi.(5)Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocarii prevăzute la alin. 2, dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare în judecata.-----------Alin. (1) al art. 720^1 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1^1) al art. 720^1 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (2) al art. 720^1 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1) şi (1^1) ale art. 720^1 au fost modificate de pct. 21 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^2Părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti.-----------Art. 720^2 a fost modificat de pct. 22 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^3(1)Cererea de chemare în judecata va cuprinde:a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar;b) numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezinta în litigiu, anexandu-se dovada calităţii;c) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea inscrisurilor corespunzătoare;d) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se intemeiaza cererea;e) semnatura părţii sau a reprezentantului acesteia, după caz.(2)La cererea de chemare în judecata se vor anexa copii certificate de pe toate inscrisurile pe care reclamantul îşi intemeiaza pretentiile, mentionandu-se care dintre aceste inscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art. 720^1 alin. 2.Articolul 720^4(1)La primirea cererii de chemare în judecata potrivit art. 114, când este cazul, reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii, care nu a fost comunicat paratului la convocarea pentru conciliere.(2)Pârâtul va fi citat cu menţiunea ca este obligat să depună intampinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, iar în procesele urgente, cu cel puţin 3 zile. Intampinarea va avea cuprinsul prevăzut de art. 115, mentionandu-se şi datele aratate la art. 720^3 alin. 1 lit. a) şi b).(3)Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.(4)Încheierea privind luarea măsurilor prevăzute la art. 114^1 alin. 6 poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă a fost dată cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă a fost dată fără citarea lor.------------Alin. (3) al art. 720^4 a fost modificat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (4) al art. 720^4 a fost modificat de pct. 23 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^5(1)Dacă pârâtul are pretentii împotriva reclamantului derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala. În cazul litigiilor prevăzute de art. 720^1 nu este necesară o alta incercare de conciliere.(2)Cererea reconventionala trebuie să indeplineasca condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata şi va fi introdusa în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea intampinarii.(3)În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconventionala, reclamantul va depune intampinare până la prima zi de infatisare. La cererea părţii interesate, instanţa, ţinând seama de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea intampinarii, precum şi pentru studierea acesteia de către pârât.Articolul 720^6(1)Procesele şi cererile dintre profesionişti se judecă cu precădere. Instanţa este datoare să asigure, potrivit legii, realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului.(2)Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor. Dispoziţiile art. 132 alin. 3 sunt aplicabile.(3)Pentru motive temeinice, alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. 2.------------Alin. (2) al art. 720^6 a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1) al art. 720^6 a fost modificat de pct. 24 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^7În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.------------Art. 720^7 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 720^8Hotărârile date în primă instanţă potrivit prevederilor prezentului capitol sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.------------Art. 720^8 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Art. 720^8 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Art. 720^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 720^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 25 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^9Hotărârea judecătorească dată potrivit prevederilor prezentului capitol, care se aduce la îndeplinire prin executare silită şi purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi.-----------*) Art. 720^9 a fost modificat de Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 720^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 81 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 720^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 26 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^10Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizarii prin instrainare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societatilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum şi litigiile privind drepturile şi oblibaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se solutioneaza de către instantele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comerciala, potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.-----------Art. 720^10 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Cartea a VII - a Dispozitii finaleArticolul 721Dispoziţiile codului de faţă constituie procedura de drept comun în materie civilă; ele se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii contrare.----------Art. 721 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 27 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 722(1)Indeplinirea actelor de procedura şi comunicarea lor se fac în mod gratuit.(2)Cheltuielile necesare pentru indeplinirea actelor de procedura şi comunicarea lor, prin posta sau alte mijloace, ocazionate de desfăşurarea procesului, se acopera din fondurile repartizate anume în acest scop, de la bugetul de stat.---------Art. 722 a fost modificat de pct. 42 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 723(1)Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta şi potrivit scopului în vederea caruia au fost recunoscute de lege.(2)Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite.Articolul 723^1(1)În cazurile prevăzute de lege, suma datorata de parte cu titlu de cautiune se fixeaza de către instanţa şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau la orice alta institutie bancara pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.(2)Dacă legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane lei.(3)Cautiunea se elibereaza celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel indreptatit în cauza nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la implinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabila, s-a solutionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cautiunea se elibereaza de îndată, dacă partea interesata declara în mod expres că nu urmareste obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.-----------Art. 723^1 a fost introdus de pct. 83 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 724Abrogat.*)---------*) Art. 724 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 725(1)Dispozitiile legii noi de procedura se aplică, din momentul intrarii ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată incepute sub legea veche, precum şi executarilor silite incepute sub acea lege.(2)Procesele în curs de judecată la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile legii noi privitoare la competenţa sunt pe deplin aplicabile.(2^1) În cazul în care instanţa este desfiintata, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi de procedura.(3)Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse cailor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronuntate.(4)Actul de procedura indeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedura ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi mentinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil.*)-----------*) Art. 725 a fost modificat prin art. 1 pct. 225 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 725 avea urmatorul continut: " Art. 725. Actele de procedura indeplinite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi rămân valabile."Alin. (3) al art. 725 a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001**).Alin. (2^1) al art. 725 a fost introdus de pct. 84 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.**) Alin. (3) al art. 725 a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 şi respinsa de LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005, ducand la eliminarea alin. (3). Textul acestui alineat este preluat de noul alin. (2^1), alin. (4) devine prin renumerotare noul alin. (3) şi alin. (5) devine noul alin. (4).Articolul 726Abrogat.*)----------*) Art. 726 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 727Ori de cate ori prin alte legi se face trimitere la dispozitii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti facuta, când este cazul, la dispozitiile corespunzătoare care le inlocuiesc.*)----------*) Art. 727 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 226 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 727 avea urmatorul continut: " Art. 727. Ori de cite ori legile fac trimitere la dispozitii abrogate în temeiul prezentei legi, trimiterea se va socoti facuta la dispozitiile corespunzătoare din cuprinsul legii de faţa."Articolul 728 - 732Abrogate.*)---------*) Art. 728-732 au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 733Amenzile aplicate în temeiul prevederilor prezentului cod, alte creante fiscale, precum şi orice sume ce constituie venituri bugetare, potrivit legii, se executa de către organele competente, potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silita a creanţelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.----------*) Art. 733 a fost modificat prin art. 1 pct. 227 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 733 avea urmatorul continut: "Art. 733. Amenzile aplicate în temeiul prevederilor codului de faţa se executa potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silita a sumelor cuvenite bugetului de stat."---------Art. 733 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 734Abrogat.*)----------*) Art. 734 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 735(1)Legea nr. 389 din iunie 1943 pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpati, ramine în vigoare.(2)Abrogat.*)---------*) Alin. (2) al art. 735 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.-----------------NOTĂ:Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003, asa cum a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004 prevede:"Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta se aplică şi proceselor în curs de judecată incepute sub legea anterioara, precum şi executarii silite incepute sub acea lege.Procesele în curs de judecată la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante, cu excepţia proceselor şi cererilor în materie comerciala aflate pe rolul curtilor de apel, în prima instanţa, al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei. Cererile în anulare împotriva ordonantelor privind somatia de plată, pronuntate de tribunal în cauze comerciale al caror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, se vor solutiona tot de către tribunal. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenţa sunt aplicabile.Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgenta rămân supuse cailor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronuntate."Alin. 2 şi 3 ale art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003 au fost modificate de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004:"Procesele în curs de judecată la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante, cu excepţia proceselor şi cererilor în materie comerciala aflate pe rolul curtilor de apel, în prima instanţa, al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei. Cererile în anulare împotriva ordonantelor privind somatia de plată, pronuntate de tribunal în cauze comerciale al caror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, se vor solutiona tot de către tribunal. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenţa sunt aplicabile.Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgenta rămân supuse cailor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronuntate."Art. II şi III din LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004 prevad:"Art. II(1)Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronuntarii lor şi aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se trimit spre judecata instanţelor imediat superioare celor care au pronuntat hotărârea în prima instanţa.(2)Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie şi care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecata curtilor de apel.(3)Recursurile prevăzute la alin. (1) şi (2), a caror admisibilitate în principiu nu a fost examinata până la data intrarii în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativa, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinata, se trimit prin declinarea competentei, prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, fără citarea părţilor.Art. IIIReproducem mai jos dispozitiile art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004, în forma modificata potrivit LEGII nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, având urmatorul continut:"Art. IIArt. II din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede:"(1) Procesele în curs de judecată în prima instanţa la data schimbarii competentei instanţelor legal investite, precum şi caile de atac se judeca de instantele competente, potrivit legii.(1)Hotărârile pronuntate de judecatorii în prima instanţa în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii în vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se trimit la curtile de apel. Dispozitiile art. II alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător."(1)Procesele în curs de judecată în prima instanţa la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante.(2)Caile de atac se judeca de instantele competente, potrivit prezentei ordonante de urgenta.(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgenta se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se trimit la curtile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competentei, prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, fără citarea părţilor.(4)În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenţa sunt aplicabile."(2)Apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.(3)Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie la data intrarii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curtilor de apel se trimit la curtile de apel.(4)În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativa, instanţelor devenite competente să le judece."----------------
| EMITENT |
| Formă consolidată valabilă la data 14-02-2013 Prezenta formă consolidată este valabilă începând cu data de 31-01-2013 până la data de 14-02-2013 Abrogat de Articolul 83, Titlul V din LEGE nr. 76 din 24 mai 2012 la data 15-02-2013 |
----------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 02 Noiembrie 2022 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către:DECRETUL nr. 1228 din 15 mai 1900, prin trei legi de accelerarea judecatii: din 19 mai 1925, 11 iulie 1929 şi 23 iunie 1943; DECRETUL nr. 132 din 1 aprilie 1949 abrogat de LEGEA nr. 5 din 31 iulie 1958; DECRETUL nr. 185 din 29 aprilie 1949 abrogat de DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 208/1950; DECRETUL nr. 132/1952; DECRETUL nr. 40/1953 abrogat de LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995; DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 228/1955; DECRETUL nr. 38/1959; DECRETUL nr. 334 din 27 august 1959; DECRETUL nr. 378 din 14 octombrie 1960; DECRETUL nr. 779 din 8 octombrie 1966; DECRETUL nr. 649/1967; DECRETUL nr. 38/1969; DECRETUL nr. 52/1969; DECRETUL nr. 680 din 7 octombrie 1969; DECRETUL nr. 174 din 30 iulie 1974; DECRETUL nr. 81 din 15 martie 1985 abrogat de LEGEA nr. 1 din 16 ianuarie 1992.LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 105 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993; LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996; LEGEA nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 18 februarie 1997; ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 abrogată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000; LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59 din 25 aprilie 2001***), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 217 din 27 aprilie 2001; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003; LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004; LEGEA nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004; LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006; DECIZIA nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008; DECIZIA nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008; DECIZIA nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009; DECIZIA nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009; LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010; LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010; DECIZIA nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 17 mai 2011; LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011; LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012; LEGEA nr. 206 din 9 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 762 din 13 noiembrie 2012; DECIZIA nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 18 decembrie 2012; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013.Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.**) CODUL DE PROCEDURA CIVILĂ din 9 septembrie 1865 a fost republicat de LEGEA nr. 18 din 12 februarie 1948 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 12 februarie 1948.***) ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.****) Conform art. II din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006, toate sumele de bani exprimate în lei vechi (ROL) din cuprinsul dispoziţiilor Codului de procedură civilă se convertesc de drept în lei noi (RON).NOTĂ:ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 prevede:"Art. 3. Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:- "ajutor de primar" cu "viceprimar";- "casa de depuneri" cu "Casa de Economii şi Consemnaţiuni";*)- "datornic" cu "debitor";- "despartenie" cu "divort";- "executiune", "execuţie" cu "executare";- "faptele de capetenie" cu "faptele esentiale";- "interogatorul" cu "interogatoriul";- "miscator" cu "mobil";- "mort" cu "defunct";- "nemiscator" cu "imobil";- "nevarstnic" cu "minor";- "notarul comunei" cu "secretarul primariei"**);- "pecete" cu "sigiliu";- "pensie alimentara" cu "pensie de întreţinere";- "sorocite" cu "fixate";- "talmaci" cu "interpret";- "varstnic" cu "major".Termenii "consiliu judiciar" şi "juramantul" - ca mijloc de proba - se elimina din tot cuprinsul Codului de procedura civila.În vederea republicarii, Ministerul Justiţiei este autorizat sa inlocuiasca sau sa elimine, după caz, şi alti termeni sau expresii, pentru actualizarea redactarii textelor în conformitate cu terminologia consacrata de dispozitiile legale în vigoare şi pentru corelarea cu normele privind ortografia limbii române.Art. 4. Prescriptiile care au inceput să curgă înainte de data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, pentru a caror implinire ar trebui sa treaca mai mult de 3 ani, se vor implini după trecerea unui termen de 3 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta."-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".**) Liniuţa a 12-a de la alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 a fost abrogata de pct. 87 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 3 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 a prevăzut inlocuirea urmatorilor termeni din Codul de procedură civila:" - "Republica Socialista România", cu "România";- "Buletinul Oficial al R. S. România", cu "Monitorul Oficial al României";- "Curtea de Casatie" şi "Tribunalul Suprem", cu "Curtea Suprema de Justiţie";- "curte", cu "curte de apel";- "tribunal regional", cu "tribunal";- "Tribunalul Capitalei", cu "Tribunalul Municipiului Bucureşti";- "tribunal popular" şi "tribunal popular raional", cu "judecatorie";- "carte de judecată", cu sentinta";- "portarel", "agent de executare", "agent de urmărire", precum şi alte asemenea denumiri ce desemneaza functionarul cu atribuţii de executare silita, cu "executorul judecătoresc";- "agent politienesc" şi "comisar de politie", cu "subofiter" şi "ofiter de politie", după caz;- "camera de chibzuire", cu "camera de consiliu";- "sfat popular", cu "consiliu local" sau "consiliu judetean", după caz."Cartea I Competenţa instanţelor judecătoreștiTitlul I Competenţa după materie------------Titlul I a fost modificat initial prin LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 1Judecatoriile judeca:1. în prima instanţa, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instante;1^1. abrogat;2. plangerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdictionala şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.-----------Pct. 2 al art. 1 a fost modificat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.Art. 1 a fost modificat de pct. 2 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Pct. 1^1 al art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Pct. 1^1 al art. 1 a fost abrogat de art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 18 decembrie 2012, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 1^1 şi art. 299 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În concluzie, în intervalul 18 decembrie 2012-1 februarie 2013, dispoziţiile invocate mai sus au fost considerate suspendate de drept, trebuind să-şi fi încetat efectele juridice în data de 2 februarie 2013, dacă legiuitorul nu intervenea pentru abrogarea prevederilor atacate.Articolul 2Tribunalul judeca:1. în prima instanţa:a) abrogată;b) procesele şi cererile în materie civila al caror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor în materia succesorala, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de tertii vatamati în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instante;d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curtilor de apel;e) procesele şi cererile în materie de creatie intelectuala şi de proprietate industriala;f) procesele şi cererile în materie de expropriere;g) cererile pentru incuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei;h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite în procesele penale;i) cererile pentru recunoasterea, precum şi cele pentru incuviintarea executarii silite a hotărârilor date în tari straine;2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii în prima instanţa;3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.------------Lit. a) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. a) pct. 1 al art. 2 avea urmatorul continut: "a) procesele şi cererile în materie comerciala, cu excepţia celor al caror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv;"Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. b) 1 al art. 2 avea urmatorul continut: "b) procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultind din raporturi juridice civile, al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;"Lit. b^1) de la pct. 1 al art. 2 a fost introdusa prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Pct. 3 al art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 3 al art. 2 avea urmatorul continut: "3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii în ultima instanţa;"Literele a) şi b) ale pct. 1 al art. 2 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Litera f) a pct. 1 al art. 2 a fost modificata de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Literele g) şi h) ale pct. 1 al art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost reintroduse şi modificate de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 a fost modificata prin art. 1 pct. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.Punctul 2 al articolului 2 a fost modificat prin art. 1 pct. 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.--------------Art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Litera a) a pct. 1 al art. 2 a fost abrogată de pct. 1 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 3Curtile de apel judeca:1. în prima instanţa, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în prima instanţa;3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.------------Pct. 1 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 1 al art. 3 avea urmatorul continut: "1. în prima instanţa, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judetean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judetene şi a municipiului Bucureşti;"Pct. 3 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 3 al art. 3 avea urmatorul continut: "3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevăzute de lege;"Art. 3 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Pct. 2^1 al art. 3 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Punctele 2 şi 2^1 ale articolului 2 au fost modificate prin art. 1 pct. 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.--------------Art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.--------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 4Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie judeca:1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curtilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;2. recursurile în interesul legii;3. abrogat;4. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa.-------------Pct. 3 al art. 4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 4^1Competenţa ce revine instanţelor judecătorești în legătură cu arbitrajul reglementat de cartea IV aparţine instanţei care ar fi fost competenţa sa solutioneze litigiul în fond, în lipsa unei conventii arbitrale.Titlul II Competenţa teritorialaArticolul 5Cererea se face la instanţa domiciliului paratului. Dacă pârâtul are domiciliul în strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa resedintei sale din tara, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscuta, la instanţa domiciliului sau resedintei reclamatului.Articolul 6Când pârâtul, în afară de domiciliul sau, are în chip statornic o indeletnicire profesionala ori una sau mai multe asezari agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face şi la instanţa locului acelor asezari sau indeletniciri, pentru oblibaţiile patrimoniale şi care sunt nascute sau care urmeaza să se execute în acel loc.Articolul 7(1)Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.(2)Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanta, pentru oblibaţiile ce urmeaza a fi executate în acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta.(3)Cererea împotriva unei asociaţii sau societăţi fără personalitate juridica se face la instanţa domiciliului persoanei careia, potrivit înţelegerii dintre asociaţi, i s-a încredinţat presedentia sau directia asociaţiei ori societatii, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanţa domiciliului oricaruia dintre asociaţi. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanţei numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociatilor.Articolul 8(1)Cererile indreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administratiilor comerciale, se pot face la instantele din capitala tarii sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.(2)Când mai multe judecatorii din circumscripţia aceluiasi tribunal sunt deopotriva competente, cererile în care figurează persoanele aratate la alin. 1 se introduc la judecatoria din localitatea de reşedinţa a judeţului, iar în Capitala, la judecatoria sectorului 4.---------------Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de pct. 3 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 .Articolul 9Cererea indreptata împotriva mai multor parati poate fi facuta la instanţa competenţa pentru oricare dintre ei; în caz când printre parati sunt şi obligati accesorii, cererea se face la instanţa competenţa pentru oricare dintre debitorii principali.Articolul 10În afară de instanţa domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante:1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligatiunii;2. în cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, în actiunile în justificare sau în prestatiune tabulara, instanţa locului unde se afla imobilul ;3. în cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanţa locului de plată;4. abrogat;5. în cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire;6. în cererile împotriva unei femei căsătorite, care are reşedinţa obisnuita deosebită de aceea a sotului, instanţa resedintei femeii;*)7. în cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensie de întreţinere, instanţa domiciliului reclamantului;8. în cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia careia s-a savirsit acel fapt.-------------*) Textul considerat abrogat implicit ca urmare a consacrarii principiului constituţional al egalitatii sexelor prin art. 4 alin. (2) din Constitutie.Pct. 4 al art. 10 a fost abrogat de pct. 2 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 11(1)În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia careia se afla:1. domiciliul asiguratului;2. bunurile asigurate;3. locul unde s-a produs accidentul.(2)Alegerea competentei prin convenţie este nula dacă a fost facuta înainte de nasterea dreptului la despăgubire.(3)Dispozitiile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări maritime şi fluviale.Articolul 12Reclamantul are alegerea între mai multe instante deopotriva competente.Articolul 13(1)Cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanţa în circumscripţia careia se afla nemişcătoarele.(2)Când imobilul este situat în circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanţa domiciliului sau resedintei paratului, dacă acestea se afla în vreuna din aceste circumscriptii, iar în caz contrar, la oricare din instantele în circumscriptiile cărora se afla imobilul .Articolul 14În materie de mostenire sunt de competenţa instanţei celui din urma domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;2. cererile privitoare la mostenire, precum şi cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din mostenitori sau împotriva executorului testamentar.Articolul 15Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidarii în fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal.Articolul 16Cererile în materia reorganizarii judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusiva a tribunalului în circumscripţia caruia se afla sediul principal al debitorului.*)----------*) Art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 16 avea urmatorul continut: "Art. 16. Cererile în materie de faliment sunt de competenţa instanţei în circumscripţia careia comerciantul îşi are principala asezare comerciala."Titlul III Dispozitii specialeArticolul 17Cererile accesorii şi incidentale sunt în caderea instanţei competente sa judece cererea principala.Articolul 18În cererile pentru constatarea existentei sau neexistentei vreunui drept, competenţa instanţei se determina după regulile prevăzute pentru cererile având de obiect executarea prestaţiunii.Articolul 18^1Instanţa investita potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competenţa sa judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificari în ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.*)------------*) Art. 18^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 7 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 19Părţile pot conveni, prin inscris sau prin declaratie verbala în faza instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii au competenţa teritoriala, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16.Titlul IV Conflictele de competenţaArticolul 20Exista conflict de competenţa:1. când doua sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece aceeasi pricina;2. când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină*).--------------Pct. 2 al art. 20 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 21Instanţa, inaintea careia s-a ivit conflictul de competenţa, va suspenda din oficiu alta procedura şi va inainta dosarul instanţei în drept sa hotarasca asupra conflictului.Articolul 22(1)Conflictul ivit între doua judecatorii din circumscripţia aceluiasi tribunal se judeca de acel tribunal.(2)Dacă cele doua judecatorii nu ţin de acelasi tribunal sau dacă conflictul s-a nascut între o judecatorie şi un tribunal, sau între doua tribunale, competenţa este Curtea de Apel respectiva.(3)Dacă cele doua instante în conflict nu se gasesc în circumscripţia aceleiasi Curti de Apel, precum şi conflictul între doua Curti de Apel, se judeca de Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.(4)Exista conflict de competenţa, în sensul art. 20, şi în cazul în care el se iveste între instante judecătorești şi alte organe cu activitate jurisdictionala. În acest caz, conflictul de competenţa se rezolva de instanţa judecătorească ierarhic superioara instanţei în conflict, dispozitiile art. 21 fiind aplicabile.(5)Instanţa competenţa sa judece conflictul va hotari în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronuntate de Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, care este irevocabila.-------------Alin. (4) al art. 22 a fost introdus de pct. 4 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (5) al art. 22 a fost modificat prin art. 1 pct. 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (5) al art. 22 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 22^1Abrogat.*)------------Art. 22^1 a fost abrogat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.*) Art. 22^1 a fost abrogat prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi functionarea Curtii de Conturi, publicată în M.Of. nr. 177 din 26 iulie 1993, art. V, alin. (2)."Articolul 23Când, din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competenţa este împiedicată un timp mai indelungat sa functioneze, Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o alta instanţa de acelasi grad care să judece pricina.Titlul V Incompatibilitatea, abtinerea şi recuzarea judecatorilorArticolul 24(1)Judecatorul care a pronuntat o hotărâre intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.(2)De asemenea nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeasi pricina.Articolul 25Judecatorul care stie ca exista un motiv de recuzare în privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui şi să se abtina de la judecarea pricinii.Articolul 26Abtinerea se propune de judecator şi se judeca potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 şi 32.Articolul 27Judecatorul poate fi recuzat:1. când el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este sot, ruda sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;2. când el este sot, ruda sau afin în linie directa ori în linie colaterala, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;3. când sotul în viaţa şi nedespartit este ruda sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind incetat din viaţa ori despartit, au ramas copii;4. dacă el, sotul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau dacă au o judecata la instanţa unde una din părţi este judecator;5. dacă între aceleasi persoane şi una din părţi a fost o judecata penala în timp de 5 ani inaintea recuzarii;6. dacă este tutore sau curator al uneia din părţi;*)7. dacă şi-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;9. dacă este vrajmasie între el, sotul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, sotii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.-------------Pct. 2 al art. 27 a fost modificat de pct. 5 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Pct. 6 al art. 27 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 9 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 27 avea urmatorul continut: "6. dacă este tutor, curator sau consiliu judiciar al uneia din părţi;"Articolul 28(1)Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecata ca tutor, curator, consiliu judiciar*) sau director al unei institutii publice sau societăţi comerciale, când acestia nu au interes personal în judecarea pricinii.(2)Nu se pot recuza toţi judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.(2^1) Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care solutioneaza litigiul sunt inadmisibile.(3)Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere împotriva aceluiasi judecator.------------*) În actuala reglementare institutia consiliului judiciar nu mai exista.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 28 au fost introduse de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (2^1) al art. 28 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 29(1)Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecator în parte şi înainte de începerea oricarei dezbateri.(2)Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui sa propuna recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.(3)Judecatorul împotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine.Articolul 30(1)Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanţa respectiva, în alcatuirea careia nu poate să între cel recuzat.(2)În cazul când din pricina recuzarii nu se poate alcatui completul de judecată, cererea de recuzare se judeca de instanţa ierarhic superioara.(3)Abrogat.(4)Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se solutioneaza de instanţa în faţa careia au fost formulate.-------------Alin. (3) al art. 30 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (2) al art. 30 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 30 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 30 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 31(1)Instanţa decide asupra recuzarii, în camera de consiliu, fără prezenta părţilor şi ascultand pe judecatorul recuzat.(2)Nu se admite interogatoriul sau juramantul*) ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.(3)În cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura.-----------*) Juramantul, ca mijloc de proba, a fost desfiintat prin Decretul nr. 208/1950.-----------Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 32(1)Incheierea asupra recuzarii se citeşte în sedinta publică.(2)Dacă recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii.*)(3)Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata în ce măsura actele indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza să fie pastrate.-------------*) Alin. (2) al art. 32 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 11 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 32 avea urmatorul continut: "(2) Dacă recuzarea s-a primit, judecatorul se retrage şi nu poate să stea faţa la chibzuirea asupra pricinii."Articolul 33(1)Instanţa superioara investita cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanţa de acelasi grad, în cazul când găseşte ca cererea de recuzare este intemeiata.(2)Dacă cererea este respinsa, pricina se inapoiaza spre judecare instanţei inferioare.Articolul 34(1)Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca şi aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.(2)Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.(3)Când instanţa superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţa.Articolul 35Abrogat.*)--------------*) Art. 35 a fost abrogat prin art. 1 pct. 12 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 35 avea urmatorul continut: "Art. 35. Când cererea de recuzare a fost facuta cu rea-credinta, instanţa va condamna pe cel care a facut-o la o amenda de la 3.000 la 10.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate."Articolul 36Dispozitiile prezentului titlu, în afară de art. 24 şi 27 pct. 7, se aplică şi procurorilor, magistratilor asistenti şi grefierilor.Titlul VI Stramutarea pricinilorArticolul 37(1)Când una dintre părţi are doua rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealalta parte poate să ceara stramutarea pricinii la o alta instanţa de acelasi grad.(2)Stramutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de banuiala legitima sau de siguranţă publică. Banuiala se socoteste legitima de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi ştirbită datorita imprejurarii pricinii, calităţii părţilor ori vrajmasiilor locale. Constituie motive de siguranţă publică acele împrejurări care creeaza presupunerea ca judecata procesului la instanţa competenţa ar putea produce tulburarea ordinii publice.------------Art. 37 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 38(1)Stramutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie ceruta mai înainte de începerea oricarei dezbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau pe siguranţa publică se poate cere în orice stare a pricinii.(2)Stramutarea pentru siguranţa publică se poate cere numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.-----------*) Alin. (2) al art. 38 a fost modificat prin art. 1 pct. 13 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.-----------Alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (2) al art. 38 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 39(1)Cererea de stramutare intemeiata pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanţa imediat superioara.(2)Cererea de stramutare intemeiata pe motive de banuiala legitima sau de siguranţă publică se depune la Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.------------Alin. (2) al art. 39 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 40(1)Cererea de stramutare se judeca în camera de consiliu.(2)Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi sa ordone, fără citarea părţilor, suspendarea judecarii pricinii, comunicand de urgenta această măsură instanţei respective.(3)În caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad.(4)Hotărârea asupra stramutarii se da fără motivare şi nu este supusă nici unei cai de atac. Ea va arata în ce măsura actele indeplinite de instanţa înainte de stramutare urmeaza să fie pastrate.(5)Aceasta instanţa va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de stramutare. În cazul în care instanţa a savarsit acte de procedura sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedura indeplinite ulterior stramutarii şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare.*)(6)Abrogat.**)------------*) Alin. (5) al art. 40 a fost introdus prin art. 1 pct. 14 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.**) Fostul alin. (5) al art. 40, devenit alin. (6), a fost abrogat prin art. 1 pct. 15 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare fostul alin. (5) al art. 40 avea urmatorul continut: "(5) Dispozitiile art. 35 se aplică prin asemanare".Articolul 40^1Abrogat.*)-------------*) Art. 40^1 a fost abrogat prin Decretul nr. 471 din 30 septembrie 1957.Articolul 40^2Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou, pentru acelaşi motiv, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. 1 este inadmisibilă.--------------Art. 40^2 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Cartea a II - a Procedura contencioasaTitlul I PărţileCapitolul I Folosinţă şi exercitiul drepturilor proceduraleArticolul 41(1)Orice persoană care are folosinţă drepturilor civile poate să fie parte în judecata.(2)Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridica pot sta în judecata ca parate, dacă au organe proprii de conducere.Articolul 42Persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta în judecata decat dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul aratat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.Articolul 43(1)Lipsa capacităţii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata în orice stare a pricinii.(2)Actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.*)---------------*) Alin. (2) al art. 43 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 43 avea urmatorul continut: "(2) Actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului, curatorul sau consiliul judiciar va putea, însă, ratifica toate sau parte din aceste acte."Articolul 44(1)În caz de urgenta, dacă persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridica, chemata sa stea în judecata, nu are reprezentant legal.*)(2)Dispozitiile alin. 1 se aplică, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exercitiu restrinsa.**)(3)Numirea acestor curatori se va face de instanţa competenţa sa hotarasca asupra cererii de chemare în judecata.--------------*) Alin. (1) al art. 44 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În veche reglementare, alin. (1) al art. 44 avea urmatorul continut: "(1) Dacă incapabilul nu are reprezentant legal şi exista urgenta, la cererea părţii interesate, instanţa va putea numi un curator special, care să-l reprezinte până la numirea reprezentantului legal; ea va putea numi, de asemenea, un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi reprezentat sau când o persoană juridica, chemata sa stea în judecata, nu are reprezentant."**) Alin. (2) al art. 44 a fost introdus prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3).Articolul 45(1)Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie şi ale disparutilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.(2)În cazul în care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se referă actiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispozitiile prevăzute în art. 246, 247 şi în art. 271-273, iar, în cazul în care procurorul şi-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii.(3)Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare faza a acestuia, dacă apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor şi libertatilor cetatenilor.(4)În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziile de către procuror sunt obligatorii.(5)Procurorul poate, în condiţiile legii, sa exercite caile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceara punerea în executare a hotărârilor pronuntate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat.*)-------------*) Art. 45 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 45 avea urmatorul continut: "(1) Ministerul Public poate introduce orice actiune, în afară de cele strict personale şi sa participe la orice proces, în oricare faza a acestuia, în cazurile în care este necesar pentru apararea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdictie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.(2)În cazul în care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se referă actiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi, dacă va fi cazul, de dispozitiile prevăzute în art. 246 şi urm. şi art. 271 şi urm. din prezentul cod.(3)Procurorul poate, în condiţiile legii, sa exercite caile de atac şi sa ceara punerea în executare a hotărârii."Articolul 45^1Actele procesuale de dispoziţie reglementate de art. 246, 247 şi art. 271-273 sau de alte dispozitii legale, facute în orice proces de reprezentantii persoanelor prevăzute la art. 45 alin. 1, nu vor împiedica judecata, dacă instanţa apreciaza ca ele nu sunt în interesul acelor persoane.*)-----------*) Art. 45^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 46Abrogat.*)------------*) Art. 46 a fost abrogat prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1959.Capitolul II Persoanele care sunt împreună reclamante sau parateArticolul 47Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau parate dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori dacă drepturile sau oblibaţiile lor au aceeasi cauza.Articolul 48(1)Actele de procedura, apararile şi concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu pot folosi nici pagubi celorlalţi.(2)Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotărârii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii din ei sau termenele incuviintate numai unora din ei pentru indeplinirea actelor de procedura folosesc şi celorlalţi. Când actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va ţine seama de actele cele mai favorabile. Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de procedura în termen vor continua totusi să fie citati.Capitolul III Alte persoane care pot lua parte la judecataSecţiunea I InterventiaArticolul 49(1)Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza între alte persoane.(2)Interventia este în interes propriu când cel care intervine invoca un drept al său.(3)Ea este în interesul uneia din părţi când sprijina numai apararea acesteia.Articolul 50(1)Cererea de interventie în interes propriu va fi facuta în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecata.(2)Ea se poate face numai în faţa primei instante şi înainte de închiderea dezbaterilor.(3)Cu invoirea părţilor, interventia în interes propriu se poate face şi în instanţa de apel.Articolul 51Cererea de interventie în interesul uneia din părţi se poate face chiar inaintea instanţei de recurs.Articolul 52(1)După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotari asupra incuviintarii în principiu a interventiei.(2)Incheierea nu se poate ataca decat o dată cu fondul.(3)După incuviintarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea interventiei şi, în cazurile în care intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusa.Articolul 53Cel care intervine va lua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine.Articolul 54În interventia facuta în interesul uneia din părţi, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului părţii în folosul careia intervine.Articolul 55Interventia se judeca o dată cu cererea principala. Când însă judecarea cererii ar fi intarziata prin interventia în interes propriu instanţa poate hotari despartirea ei spre a fi judecata deosebit.Articolul 56Apelul sau recursul facut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteste neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs.Secţiunea IIChemarea în judecata a altor persoaneArticolul 57(1)Oricare din părţi poate să cheme în judecata o altă persoană care ar putea sa pretindă aceleasi drepturi ca şi reclamantul.(2)Cererea facuta de pârât se depune o dată cu intampinarea. Când intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tirziu la prima zi de infatisare.(3)Cererea facuta de reclamant se depune cel mai tarziu până la închiderea dezbaterilor inaintea primei instante.(4)Cererea va fi motivata şi se va comunică atât celui chemat, cat şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alatura copii de pe cererea de chemare în judecata, intampinare şi de pe inscrisurile de la dosar.Articolul 58Cel chemat în judecata dobandeste calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabila.Articolul 59(1)În cazul prevăzut de art. 58, când pârâtul chemat în judecata pentru o datorie baneasca recunoaste datoria şi declara ca voieste sa o execute faţă de cel care îşi va stabili judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata dacă depune suma datorata.(2)În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamanta şi cel chemat în judecata.Secţiunea IIIChemarea în garantieArticolul 60(1)Partea poate să cheme în garantie o altă persoană împotriva careia ar putea să se indrepte, în cazul când ar cadea în pretentiuni cu o cerere în garantie sau în despăgubiri.(2)În aceleasi condiţii, cel chemat în garantie poate, la randul sau, sa cheme în garantie o altă persoană.Articolul 61(1)Cererea va fi facuta în condiţiile de forma pentru cererea de chemare în judecata. Cererea facuta de pârât se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.(2)Cererea de chemare în garantie facuta de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.Articolul 62Instanţa va dispune ca cererea să fie comunicata celui chemat în garantie şi, dacă intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmeaza să fie depusa de cel chemat în garantie.Articolul 63(1)Cererea de chemare în garantie se judeca o dată cu cererea principala.(2)Când judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea în garantie, instanţa poate dispune despartirea ei spre a fi judecate deosebit.Secţiunea IV Aratarea titularului dreptuluiArticolul 64Pârâtul care detine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela în numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, dacă a fost chemat în judecata de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.Articolul 65(1)Cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va fi motivata şi se va depune o dată cu intampinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai tirziu la prima zi de infatisare.(2)Cererea va fi comunicata celui aratat ca titular, împreună cu citatia, copiile de pe cerere şi inscrisurile de la dosar.Articolul 66(1)Dacă cel aratat ca titular recunoaste sustinerile paratului şi reclamantul consimte, el va lua locul paratului care va fi scos din judecata.(2)Când cel chemat nu se infatiseaza sau tagaduieste aratarile paratului, se vor aplica dispozitiile art. 58.Capitolul IV Reprezentarea părţilor în judecataArticolul 67(1)Părţile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.(2)Mandatarul cu procura generală poate să reprezinte în judecata pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.(3)Dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliul şi nici reşedinţa în tara, sau dacă procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare în judecata se presupune dat.Articolul 68(1)Procura pentru exercitiul dreptului de chemare în judecata trebuie facuta prin inscris sub semnatura legalizata; în cazul când procura este data unui avocat semnatura va fi certificata potrivit legii avocatilor.(2)Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaratie verbala, facuta în instanţa şi trecuta în incheierea de sedinta.(3)Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar dacă nu cuprinde nici o aratare în aceasta privinta; el poate fi însă restrins numai la anumite acte sau pentru anumita instanţa.(4)Dacă mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezinta partea.(5)Asistarea de către avocat nu este ceruta doctorilor sau licentiatilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile sotului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.(6)De asemenea asistarea de către avocat nu este ceruta la judecatorii, când partea este reprezentata prin sot sau ruda până la al patrulea grad inclusiv.------------Alin. (4) al art. 68 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 4 al art. 68 avea urmatorul continut: "(4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decit unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decit prin avocat."------------Alin. (4) al art. 68 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 69(1)Recunoasterile privitoare la drepturile în judecata, renuntarile, cum şi propunerile de tranzactie nu se pot face decat în temeiul unei procuri speciale.(2)Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedura se vor îndeplini numai faţă de partea insasi.Articolul 70Când dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o dispoziţie judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.Articolul 71Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste până la retragerea lui de către mostenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.Articolul 72(1)Renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusa celeilalte părţi decat de la comunicare, afara numai dacă a fost facuta în sedinta în prezenta părţii.(2)Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atât pe cel care i-a dat mandatul cat şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de infatisare sau de implinirea termenelor cailor de atac.Articolul 73Abrogat.*)--------------*) Art. 73 a fost abrogat art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 73 avea urmatorul continut: "Art. 73. (1) Obştiile de mosneni ori razesi şi composesoratele vor fi reprezentate prin unul sau 3 mandatari aleşi sau numiti din oficiu, afara dacă legile speciale nu dispun altfel.(2)Când toţi membrii unei asemenea colectivitati se invoiesc, ei numesc mandatarii prin inscris autentificat la judecatorie în circumscripţia careia se afla comuna în care domiciliaza majoritatea devalmasilor.(3)În lipsa unei asemenea invoieli, cei interesati vor cere judecatoriei competenţa sa proceada la desemnarea mandatarilor.(4)În acest caz, judecatorul va vesti pe devalmasi prin secretarul consiliului local să se adune de preferinta intr-o zi de sarbatoare, la primaria comunei prevăzute la alineatul 2, pentru a alege pe mandatari.(5)Vestirea, semnata de judecator, se va afisa prin ingrijirea secretarului consiliului local, la usa primariei comunelor în cuprinsul cărora se afla nemişcătoarele devalmase cu cel puţin 15 zile înainte de ziua alegerii. În acelasi termen, vestirea se va face şi verbal în fiecare sat, prin batai cu toba, sunete de goarna sau alte mijloace de publicitate obisnuite în localitate.(6)Indeplinirea acestor formalitati se va constata prin procese-verbale ce vor fi inaintate secretarului consiliului local, unde urmeaza să se adune devalmasii.(7)La ziua sorocita, judecatorul va face strigarea celor adunati, însemnând pe o lista pe cei prezenţi şi partea ce fiecare dintre ei are în bunurile devalmase.(8)În cazurile când se contesta drepturile vreunui devalmas, judecatorul va putea sa nu-l inscrie, dacă contestaţia i se va parea intemeiata; neinscrierea dreptului nu împiedica invocarea lui pe calea dreptului comun. În nici un caz judecatorul nu va amina alegerea din cauza contestatiilor.(9)Judecatorul va culege declaratiile verbale ce fiecare din cei inscrisi în lista va face în privinta acelora pe care voiesc să-i aleaga ca mandatari. Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenţi, socotita atit asupra numarului celor de faţa, cit şi asupra drepturilor devalmase.(10)Dacă locuitorii nu vin sau dacă cele doua majoritati aratate mai sus nu se pot intruni, judecatorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivitatii.(11)Cele savirsite inaintea judecatorului vor fi constatate printr-o încheiere, care va avea puterea unei procuri autentice.(12)Orice viciu de procedura savirsit cu prilejul alegerii sau numirii mandatarilor va trebui propus la prima zi de infatisare, sub pedeapsa decaderii. În caz de anulare a mandatului, instanţa va dispune refacerea procedurii pentru desemnarea altor mandatari.(13)Mandatul dat prin alegere sau din oficiu este obligatoriu pentru mandatar, în tot cursul judecatii. Pentru motive legitime instanţa va putea scuti pe mandatar de insarcinarea ce i s-a dat.(14)Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea-credinta.(15)Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzactie va putea fi dat numai cu majoritate de două treimi, socotite atit asupra numarului celor de faţa cit şi asupra drepturilor devalmase.(16)Dacă sunt mai mulţi mandatari, ei hotarasc cu majoritate.(17)În caz de încetarea imputernicirii unui mandatar, rinduielile prevăzute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea inlocuitorului".Capitolul V Asistenţa judiciaraArticolul 74Abrogat.------------Art. 74 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 74 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 75Abrogat.------------Punctul 1 al alin. (1) al art. 75 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 75 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 76Abrogat.------------Art. 76 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Conform art. III din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 dispozitiile alin. (2) al art. 76 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006.Art. 76 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 77Abrogat.------------Art. 77 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 77 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 78Abrogat.------------Art. 78 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 78 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 79Abrogat.------------Art. 79 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 79 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 80Abrogat.-------------Art. 80 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Articolul 81Abrogat.------------Alin. (1) al art. 81 a fost modificat prin art. 1 pct. din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 81 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------Art. 81 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.Titlul II Dispozitii generale de proceduraCapitolul I CererileArticolul 82(1)Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul cererii şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa de poştă electronică sau altele asemenea.*)(2)În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnata, judecatorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia conţinutul cererii. Despre toate acestea judecatorul va face menţiune pe cerere.**)(3)Abrogat.***)(4)Abrogat.****)-----------*) Alin. (1) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 24 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 82 avea urmatorul continut: "(1) Orice cerere indreptata instanţelor judecătorești trebuie să fie facuta în scris şi sa cuprindă aratarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor şi ale reprezentantului, curatorului sau consiliului judiciar, obiectul cererii şi semnatura."**) Alin. (2) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 82 avea urmatorul continut: "(2) Cererile celor domiciliati în comunele rurale, care sunt de competenţa judecatoriei, se pot face şi verbal. În acest caz aratarile părţii pot fi trecute într-un proces-verbal, semnat de judecator, grefier şi parte, care va inlocui cererea scrisa. Dacă partea nu poate semna, se va face vorbire despre aceasta în procesul-verbal."***) şi ****) Alin. (3) şi (4) ale art. 82 au fost abrogate prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) şi (4) ale art. 82 aveau urmatorul continut: "(3) Cererile scrise ale persoanelor care nu pot semna vor fi semnate prin punere de deget în faţa presedintelui instanţei sau inlocuitorului sau, iar în comunele rurale şi în faţa secretarului consiliului local; cererea va fi mai intii citita părţii, facindu-se aratarea despre aceasta pe cerere.(4)În cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3, se va face aratarea de chipul cum s-a stabilit identitatea părţii."Alin. (1) al art. 82 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 83(1)Când cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura în original sau în copie legalizata.(2)Mandatarul avocat certifica el insusi copia de pe procura sa.(3)Reprezentantul legal va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calităţii sale.*)(4)Abrogat.**)------------*) Alin. (3) al art. 83 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 83 avea urmatorul continut: "(3) Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar, va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calităţii sale."**) Alin. (4) al art. 84 a fost abrogat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 83 avea urmatorul continut: "(4) Reprezentantii persoanelor juridice de drept privat vor arata Monitorul Oficial în care este publicata imputernicirea lor."Articolul 84Cererea de chemare în judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar dacă poarta o denumire gresita.Capitolul II Citatiile şi comunicarea actelor de proceduraArticolul 85Judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat după citarea sau infatisarea părţilor, afara numai dacă legea nu dispune altfel.Articolul 86(1)Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenti ori salariati ai altor instante, în ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunică actul.(2)Instanţa solicitata, când i se cere sa indeplineasca procedura de comunicare pentru alta instanţa, este obligata sa ia de îndată masurile necesare, potrivit legii, şi sa trimita instanţei solicitante dovezile de indeplinire a procedurii.(3)În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.*)-----------*) Art. 86 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 86 avea urmatorul continut: "Art. 86. (1) Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedura se va face din oficiu, prin posta prin corpul executorilor judecătorești sau prin orice angajat al instanţei respective."Articolul 86^1După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunică direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte actul va atesta primirea şi va consemna data primirii pe însuşi exemplarul care se va depune la instanţă, de îndată, sub sancţiunea neluării în seamă. Dovada comunicării actelor poate fi făcută şi prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin care se atestă, sub semnătură, primirea fiecărui act de procedură care a fost comunicat.------------Art. 86^1 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 86^2În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice.Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. 1 au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele electronice de date şi sistemele de informare prevăzute la acelaşi alineat.------------Art. 86^2 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 87Vor fi citati:1. statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective sau, în lipsa de contencios, la sediul administraţiei;2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentantei;*)3. asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridica, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor;4. Abrogat.**)5. cei supuşi procedurii reorganizarii judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;***)6. incapabilii, prin reprezentantii lor legali. În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;7. personalul misiunilor diplomatice şi oficiile consulare ale României, cetatenii români trimisi ca functionari la organizaţii internationale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflati în strainatate, prin Ministerul Afacerilor Externe.Cetatenii români, altii decat cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflati în strainatate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se afla cei care i-au trimis;8. în cazul în care prin tratate sau conventii internationale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o alta procedura, cei care se afla în strainatate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscuta, printr-o citatie trimisa cu scrisoare recomandata, cu dovada de primire. Dispozitiile art. 114^1 alin. (4) sunt aplicabile.****)Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflati în strainatate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95.În toate cazurile, dacă cei aflati în strainatate au mandatar cunoscut în tara, va fi citat şi acesta.9. cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscuta, potrivit art. 95;10. mostenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special, numit de instanţa.--------------*) Pct. 2 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 87 avea urmatorul continut: "2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal al administraţiei sau la cel al sucursalei din circumscripţia instanţei;"**) Pct. 4 al art. 87 a fost abrogat prin art. 1 pct. 31 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al art. 87 avea urmatorul continut:"4. obstile de mosneni sau de razesi şi composesoratele, prin mandatarii lor;"***) Pct. 5 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.5 al art. 87 avea urmatorul continut: "5. masa creditorilor falimentului prin judecatorul sindic;"****) Alin. (1) al pct. 8 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 33 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al pct. 8 al art. 87 avea urmatorul continut: "8. (1) în cazul în care prin tratate sau conventii internationale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o alta procedura, cei care se afla în strainatate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscuta, printr-o citatie trimisa cu scrisoare recomandata, recipisa de predare a scrisorii, în cuprinsul careia se va menţiona ce acte se expediaza tinind loc de dovada."Articolul 88(1)Citatia va cuprinde:1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;2. aratarea anului, lunii, zilei şi orei de infatisare;3. aratarea instanţei şi sediul ei;4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat:5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;5^1. menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;*)5^2. alte menţiuni prevăzute de lege;6. parafa sefului instanţei, şi semnatura grefierului.(2)Aratarile de la punctele 2, 3, 4 şi 6 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii.-------------*) Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus prin art. 1 pct. 34 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Pct. 5^2 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 89(1)Citatia, sub pedeapsa nulitatii, va fi inmanata părţii cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei.(2)Infatisarea părţii în instanţa, în persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura. Partea este însă în drept sa ceara amanarea dacă nu i s-a inmanat citatia în termen.Articolul 90(1)Inmanarea citatiei şi tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Când acesta are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala în altă parte, inmanarea se poate face şi la locul acestor asezari.(2)Inmanarea se poate face oriunde, când cel citat primeste citatia.(3)Abrogat.*)(4)Pentru cei ce se gasesc sub arme, citatia se inmaneaza la comandamentul superior cel mai apropiat.(5)Pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comert, inmanarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la capitania portului unde se găseşte înregistrat vasul.(6)Pentru detinuti, inmanarea se face la administratia inchisorii.(7)Pentru bolnavii aflati în spitale, ospicii ori sanatorii, la directia asezamantului.-------------*) Art. 90 alin. 3 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.Articolul 91Inmanarea citatiilor şi a tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alin. 3, 4, 5 şi 6 sau atunci când actul urmeaza să fie inmanat unui avocat ori notar public, se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care îşi va arata în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada.*)------------*) Art. 91 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 35 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 91 avea urmatorul continut: "Art. 91. Inminarea citatiilor şi tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alineatele 4, 5, 6 şi 7, sau atunci când actul urmeaza să fie inminat unui avocat sau notar public se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada."Articolul 92(1)Inmanarea citatiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinta de primire, agentul insarcinat cu inmanarea certificand identitatea şi semnatura acestuia.(2)Dacă cel citat, aflandu-se la domiciliu, nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu voieste ori nu poate să semneze adeverinta de primire, agentul va lasă citatia în mana celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afisa pe usa locuinţei acestuia, incheind despre acestea proces-verbal.(3)Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau cladirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieste, agentul va inmana citatia, în primul caz unei persoane din familie, sau în lipsa, oricarei alte persoane care locuieste cu dinsul, sau care, în mod obisnuit, primeste corespondenta, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obisnuit îl inlocuieste; persoana care primeste citatia va semna adeverinta de primire, agentul certificandu-i identitatea şi semnatura şi incheind proces-verbal despre cele urmate.(4)Dacă persoanele aratate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinta de primire, agentul va incheia proces-verbal, lasand citatia în mina lor; dacă cer aratati nu voiesc sa primeasca citatia sau sunt lipsa, agentul va afisa citatia, fie pe usa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicatia apartamentului sau camerei locuite, pe usa principala a cladirii, incheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.(5)Inminarea citatiei nu se poate face unui minor sub 14 ani impliniti sau unei persoane lipsite de judecată. Puterea de judecată este presupusa până la dovada contrarie.(6)Dispozitiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedura.Articolul 92^1Comunicarea citatiei şi a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta în judecata, cu excepţia cazurilor în care se refuza primirea sau dacă se constata lipsa oricarei persoane la sediul acestora.------------Art. 92^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 92^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 93În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a aratat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar în lipsa unei asemenea aratari, la domiciliul părţii.Articolul 94Când comunicarea actelor de procedura nu se poate face din cauza ca s-a daramat cladirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemanator, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va instiinta din timp partea despre aceasta imprejurare, dispozitiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzător.-------------Art. 94 a fost modificat de pct. 7 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 95(1)Când reclamantul invedereaza ca, desi a facut tot ce i-a stat în putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate.(2)Citarea prin publicitate se face afisandu-se citatia la usa instanţei. Citatia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai raspandit, în cazurile în care preşedintele tribunalului sau completul de judecată apreciaza ca o asemenea măsura este necesară.(3)Afisarea, precum şi publicarea citatiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai raspandit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixata pentru judecata. În cazurile urgente, preşedintele tribunalului sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.(4)Dacă pârâtul se infatiseaza şi dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, reclamantul putand fi sanctionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii.*)------------*) Alin. (4) al art. 95 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 37 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 95 avea urmatorul continut: "(4) Dacă piritul se infatiseaza şi dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi condamnat la o amenda de la 5.000 lei la 15.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate."Articolul 96Partea prezenta în instanţa, în persoana sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedura şi a inscrisurilor care i se comunică în sedinta. În acest caz, instanţa poate incuviinta, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţa de acte.Articolul 97Nici un act de procedura nu se poate îndeplini în zilele de sarbatoare legala, afară de cazuri grabnice, după incuviintarea presedintelui.Articolul 98Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecatii trebuie, sub pedeapsa neluarii ei în seama, să fie adusa la cunoştinţa instanţei prin petitie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar o dată cu petitia prin care se instiinteaza instanţa despre schimbarea domiciliului.Articolul 99Abrogat.*)-------------*) Art. 99 a fost abrogat prin art. 1 pct. 38 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 99 avea urmatorul continut: "Art.99 (1) Cei insarcinati de lege cu indeplinirea actelor de procedura, din a caror vina s-a pricinuit aminarea judecatii, vor fi condamnati de instanţa, printr-o încheiere executorie, la o amenda de la 500 la 3.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate.(2)Cel condamnat poate să prezinte instanţei o petitie motivata pentru scutirea sau micsorarea amenzii ori despăgubirii.(3)El va fi citat de urgenta, împreună cu partea vatamata, careia i s-a incuviintat despăgubirea, în camera de consiliu şi instanţa va hotari prin încheiere irevocabila. Citarea se va face prin grefa şi este scutita de timbru şi taxe."Articolul 100(1)Procesul-verbal incheiat de cel insarcinat cu inminarea actului de procedura trebuie să cuprindă:1. anul, luna şi ziua când a fost incheiat;2. numele celui care l-a incheiat;3. functiunea acestuia;4. numele, prenumele şi domiciliul celui caruia i s-a facut comunicarea, cu aratarea numarului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel caruia i s-a facut comunicarea locuieste intr-o cladire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel, şi dacă actul de procedura a fost inminat la locuinta sa, ori a fost afisat pe usa acestei locuinte.5. aratarea instanţei de la care porneste actul de procedura şi identificarea lui, iar pentru citatii şi a termenului de infatisare;6. aratarea inscrisurilor comunicate;7. numele şi calitatea celui caruia i s-a facut inminarea sau locul unde s-a facut afisarea;8. semnatura celui care a incheiat procesul-verbal.(2)Dacă cei care urmeaza să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuza sau nu pot s-o faca, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.(3)Aratarile de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulitatii.(4)Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a incheiat.Capitolul III TermeneleArticolul 101(1)Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrand în socoteala nici ziua când a inceput, nici ziua când s-a sfârşit termenul.(2)Termenele statornicite pe ore incep să curgă de la miezul noptii zilei urmatoare.(3)Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamini se sfirsesc în ziua anului, lunii sau saptaminii corespunzătoare zilei de plecare.(4)Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit în ziua cea din urma a lunii. Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru urmatoare.Articolul 102(1)Termenele incep să curgă de la data comunicarii actelor de procedura dacă legea nu dispune altfel.(2)Termenele incep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.Articolul 103(1)Neexercitarea oricărei cai de atac şi neindeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decaderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeste ca a fost împiedicată printr-o imprejurare mai presus de voinţa ei.(2)În acest din urmă caz, actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea impiedicarii; în acelasi termen vor fi aratate şi motivele impiedicarii.Articolul 104Actele de procedura trimise prin posta instanţelor judecătorești se socotesc indeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul postal înainte de implinirea lui.Capitolul IV Nulitatea actelor de proceduraArticolul 105(1)Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege*).(2)Actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevăzute anume de lege, vatamarea se presupune până la dovada contrarie.-------------Alin. (1) al art. 105 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 106(1)Anularea unui act de procedura atrage şi nulitatea actelor urmatoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenta de sine stătătoare.(2)Judecatorul va putea sa dispună indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura.Articolul 107Preşedintele va amana judecarea pricinii ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulitatii.Articolul 108(1)Nulitatile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecator în orice stare a pricinii.(2)Celelalte nulitati se declara numai după cererea părţii care are interes sa o invoce.(3)Neregularitatea actelor de procedura se acopera dacă partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat după aceasta neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.(4)Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt.Capitolul IV^1 Amenzi judiciare şi despăgubiri*)------------*) Capitolul IV^1 (art. 108^1-108^5) a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 108^1(1)Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciara de la 500.000 la 7.000.000 lei:a) introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri vadit netemeinice;b) formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare sau de stramutare;c) obtinerea, cu rea-credinta, a citarii prin publicitate a oricarei părţi;d) obtinerea, cu rea-credinta, de către reclamantul caruia i s-a respins cererea, a unor măsuri de asigurare prin care pârâtul a fost pagubit;e) contestarea, cu rea-credinta, a scrierii sau semnaturii unui inscris;f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii.2. cu amendă judiciara de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie când este prezent în instanţa, în afară de cazul în care acesta este minor;b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asista partea, ori nerespectarea de către acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de către instanţa, dacă în acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului;c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lamuririle cerute;c^1) nerespectarea de către agentii forţei publice a obligaţiei de acordare a concursului la indeplinirea efectiva a executarii silite, potrivit art. 373^2 alin. 1;d) neluarea de către conducatorul unităţii în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi impiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;e) neprezentarea unui inscris sau a unui bun, de către cel care îl detine, la termenul fixat în acest scop de instanţa;f) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunică la cererea instanţei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidentele ei;g) cauzarea amanarii judecarii sau executarii silite de către cel insarcinat cu indeplinirea actelor de procedura.h) impiedicarea în orice mod a exercitarii, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecatorilor, expertilor desemnaţi de instanţa în condiţiile legii, agentilor procedurali, precum şi altor salariati ai instanţei;i) abrogata.(2)Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. (1), dacă motive temeinice le-au impiedicat sa aduca la indeplinire oblibaţiile ce le revin.--------------Partea introductiva a art. 108^1 şi litera d) de la punctul 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost modificate de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Literele h) şi i) ale punctului 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost introduse de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Litera c^1) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusa de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Litera i) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost abrogata de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Litera f) de la pct. 1 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusă de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 108^2(1)Nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a masurilor luate de către instanţa pentru asigurarea ordinii şi solemnitatii sedintei de judecată se sancţionează cu amendă de la 300.000 lei la 2.000.000 lei.(2)Nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normala a executarii silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de executare, la cererea executorului, cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei.(3)O dată cu aplicarea sanctiunii se va stabili în ce consta abaterea savarsita.Articolul 108^3Cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amanarea judecarii sau a executarii silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 108^1 sau art. 108^2, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzata prin amanare.Articolul 108^4Amenda şi despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luata în lipsa acestuia.Articolul 108^5(1)Împotriva incheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amenda sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitand, motivat, să se revina asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.(2)Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luata măsura sau de la data comunicarii incheierii.(3)Cererea se solutioneaza prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.Titlul III Procedura inaintea primei instanteCapitolul I Procedura înainte de judecatăSecţiunea I Dispozitii generaleArticolul 109Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege. În acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai de către pârât, ci şi de către instanţă, din oficiu.-----------*) Alin. (2) al art. 109 a fost introdus prin art. 1 pct. 40 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Art. 109 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 109^1Abrogat.*)------------*) Art. 109^1 a fost abrogat prin art. 5, pct. 2 din Legea nr. 104/1992 pentru modificarea Codului penal, a Codului de procedura penala şi a altor legi precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi a Decretului nr. 218/1977.Articolul 110(1)Cererea pentru predarea unui imobil, la implinirea termenului de locatiune, poate fi facuta chiar înainte de implinirea acestui termen.(2)Se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau altei prestatiuni periodice.(3)Preşedintele mai poate incuviinta, în general, înainte de implinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni, ori de cate ori va socoti ca cererile sunt indreptatite pentru a preintampina reclamantului o paguba insemnata pe care acesta ar incerca-o dacă ar astepta implinirea termenului.Articolul 111Partea care are interes poate să faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului.Secţiunea IIChemarea în judecataArticolul 112(1)Cererea de chemare în judecata va cuprinde:1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;*)2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;**)3. obiectul cererii şi valoarea lui, după pretuirea reclamantului, atunci când pretuirea este cu putinta.Pentru identificarea imobilelor se va arata comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsa, vecinatatile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este inscris în cartea funciara, numărul de carte funciara şi numărul topografic;4. aratarea motivelor de fapt şi de drept pe care se intemeiaza cererea;5. aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.(2)Când dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii citi parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanţa; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul.(3)Se va putea depune şi numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanţa sa dispună, la nevoie, infatisarea inscrisului în intregime.(4)Dacă inscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.(5)Când reclamantul voieste să-şi dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau juramantul***) paratului, va cere infatisarea în persoana a acestuia.(6)Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele şi locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;6. semnatura.-----------*) şi **) Pct. 1 şi 2 ale art. 112 sunt reproduse astfel cum a fost modificate prin art. 1 pct. 41 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 1 şi 2 ale art. 112 aveau urmatorul continut: "1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor; 2. calitatea judiciara în care părţile stau în judecata, atunci când nu stau în numele lor propriu;"***) Juramantul, ca mijloc de proba, nu mai exista în actuala reglementare.Pct. 1, 2 şi ultima teză a pct. 5 de la art. 112 au fost modificate de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 113(1)La cererea de chemare în judecata se vor alatura atatea copii de pe cerere cati parati sunt.(2)Dacă mai mulţi parati au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calităţi juridice, se va comunică o singura copie de pe actiune şi de pe inscrisuri şi se va inmana o singura citatie.Articolul 114(1)La primirea cererii de chemare în judecata preşedintele sau judecatorul care îl inlocuieste va verifica dacă aceasta intruneste cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere sa completeze sau sa modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. 2 şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate inscrisurile pe care îşi intemeiaza cererea.(2)Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibila, cererea se va inregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primita prin posta, reclamantului i se vor comunică în scris lipsurile ei, cu menţiunea ca, până la termenul acordat, urmeaza sa faca completările sau modificările necesare.(3)Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu menţiunea ca neindeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecatii.(4)Dacă oblibaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecatii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art. 339.(5)În procesele în care, în condiţiile art. 47, sunt mai mulţi reclamanti sau parati, preşedintele instanţei, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normala a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi indeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispozitiile art. 68 şi art. 114^1 fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusa de către reclamanti, în condiţiile prevăzute la alin. 2, iar de către parati, odata cu intampinarea. Dacă părţile nu-şi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamantilor vor fi aplicabile dispozitiile alin. 4, iar în cazul paratilor, preşedintele instanţei va numi un curator special.-----------*) "Art. 114 a fost modificat prin art. 1 pct. 42 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 114 avea urmatorul continut: "Art. 114. (2) Când reclamantul este de faţa la fixarea termenului, el ia termenul în cunoştinţa; preşedintele îi va pune în vedere lipsurile cererii de chemare în judecata, spre a le intregi înainte de comunicare.(3)Preşedintele va dispune în acelasi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citatia, copii de pe cerere şi inscrisuri, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecata.(4)O dată cu sorocirea termenului, preşedintele va dispune, dacă s-a cerut prin cerere, citarea pârâtului la interogator sau juramint, sub rezerva dezbaterii la termenul de infatisare. Sub aceeasi rezerva se vor putea lua orice alte măsuri, în marginile rinduielilor pentru dovezi.(5)Termenul se va soroci astfel ca, de la data primirii citatiei, piritul să aibă cel puţin 30 de zile pentru depunerea intimpinarii, iar în pricinile urgente, cel puţin 5 zile.(6)Dacă piritul locuieste în strainatate, preşedintele va putea soroci un termen mai indelungat.Art. 114 alin. (1) este reprodus astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În reglementare art. 114 alin. (1) avea urmatorul continut: "Preşedintele, îndată ce primeste cererea de chemare în judecata şi constata plata timbrului, a taxei de procedura şi a impozitului proportional, va soroci ziua infatisarii şi va cita părţile inaintea instanţei, în sedinta. Preşedintele va putea soroci o anumita ora pentru judecarea pricinii."Alin. 4 al art. 114 a fost introdus prin art. 1 pct. 8 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001."-------------Art. 114 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 114^1 *)(1)Preşedintele, de îndată ce constata ca sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, fixeaza termenul de judecată pe care, sub semnatura, îl da în cunoştinţa reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părţi vor fi citate potrivit legii.(2)Preşedintele va dispune în acelasi timp să se comunice paratului, o dată cu citatia, copii de pe cerere şi de pe inscrisuri, punandu-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar intampinare cel mai tarziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.(3)Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citatiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregati apararea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele urmatoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozitiile art. 89 alin. 1.(4)Dacă pârâtul locuieste în strainatate, preşedintele va putea fixa un termen mai indelungat. Prin citatie pârâtul va fi informat ca are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformeaza acestei obligaţii, comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta română a scrisorii, în cuprinsul careia vor fi menţionate actele ce se expediaza, ţinând loc de dovada de indeplinire a procedurii.(5)Sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare, preşedintele, cu ocazia fixarii termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea paratului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.(6)De asemenea, în condiţiile legii, preşedintele va putea incuviinta, prin încheiere executorie, măsuri asiguratorii, precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt.------------Art. 114^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 43 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. 3 al art. 114^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 9 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (3) al art. 114^1 avea urmatorul continut:"(3) Termenul de judecată va fi stabilit astfel incit de la data primirii citatiei piritul să aibă la dispoziţie cel puţin 30 de zile pentru a-şi pregati apararea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile."-------------Alin. (3) şi (5) ale art. 114^1 au fost modificate de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea III IntampinareaArticolul 115Întâmpinarea va cuprinde:1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;2. excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului;3. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;4. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;5. semnătura.----------Art. 115 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 116(1)La intampinare se vor alatura atatea copii de pe intampinare cati reclamanti sunt; de asemenea se va alatura acelasi numar de copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina, mai mult un rand de copii pentru instanţa.(2)Dacă mai mulţi reclamanti au un singur reprezentant, sau un reclamant sta în judecata în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi cate o singura copie.Articolul 117Când sunt mai mulţi parati, ei pot raspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singura intampinare.Articolul 118(1)Intampinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.(2)Abrogat.(3)În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de infatisare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire în incheierea de sedinta; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apararii şi depunerea intampinarii.----------*) Art. 118 a fost modificat prin art. 1 pct. 44 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 118 avea urmatorul continut: "Art. 118. Depunerea intimpinarii nu este obligatorie. În cazul în care nu s-a depus intimpinare, preşedintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de infatisare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de aparare, despre care se va face vorbire în incheierea de sedinta."----------Alin. (2) al art. 118 a fost abrogat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 118 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea a IV-a Cererea reconventionalaArticolul 119(1)Dacă pârâtul are pretentii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să faca cerere reconventionala.(2)Cererea trebuie să indeplineasca condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.(3)Cererea reconventionala se depune odată cu intampinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu în prima zi de infatisare.(4)Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai tarziu până la termenul ce se va incuviinta paratului, spre acest sfârşit.----------Alin. (1) al art. 119 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 118 avea urmatorul continut: "(1) Dacă piritul are pretentii în legătură cu cererea sau cu mijloacele sale de aparare ale reclamantului, el poate să faca cerere reconventionala."----------Alin. (1) al art. 119 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 120(1)Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.(2)Când, însă, numai cererea principala este în stare de a fi judecata, instanţa o poate judeca deosebit.Secţiunea a V-a PlangereaSecţiunea 120^1 - 120^2Abrogate----------Art. 120^1 şi art. 120^2 au fost abrogate prin art. 6 din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Capitolul II Sedintele şi politia lorArticolul 121(1)Sedintele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel.(2)Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se faca în sedinta secreta, dacă dezbaterea publică ar putea vatama ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz, părţile vor putea fi insotite, în afară de aparatorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.(3)Hotărârea se pronunţă intotdeauna în sedinta publică.Articolul 122(1)Preşedintele exercită politia sedintei, putand lua măsuri pentru pastrarea ordinii şi bunei-cuviinte.(2)Dacă nu este loc în sala de sedinta, preşedintele poate inlatura pe cei ce ar veni mai tarziu sau pe cei ce depasesc numărul locurilor.(3)Nimeni nu poate fi lasat să între cu arme în sala de sedinta, afara numai dacă le poarta în vederea serviciului ce indeplineste în faţa instanţei.(4)Acei care iau parte la sedinta sunt obligati să aibă o purtare cuviincioasa. Acel ce vorbeste instanţei trebuie să stea în picioare. Preşedintele poate incuviinta excepţii de la aceasta indatorire.(5)Pot fi indepartati din sala cei minori şi persoanele care s-ar infatisa intr-o ţinuta necuviincioasa.(6)Preşedintele poate chema la ordine orice persoană care tulbura mersul dezbaterilor. Dacă aceasta chemare rămâne fără rezultat, el poate obliga pe tulburator sa părăsească sala şi la nevoie va da ordin să fie scos din sala.(7)Dacă în cursul sedintei se savarseste o faptă penala, se aplică dispozitiile din Codul de procedură penala.*)(8)Preşedintele poate să ordone indepartarea tuturor persoanelor din sala, dacă altfel nu se poate pastra ordinea.----------*) Alin. (7) al art. 122 a fost introdus prin art. 1 pct. 45 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (7) devenind alin. (8).Articolul 123(1)Dacă printre cei indepartati din sala ar fi vreuna din părţi, înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemata în sala şi, sub pedeapsa de nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele esentiale petrecute în lipsa sa, precum şi declaratiile celor ascultati.(2)Dispoziţia de mai sus nu se aplică în cazul când partea indepartata din sedinta a fost asistată de un avocat, care a ramas mai departe în sala.Articolul 124Dispozitiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecatorii sunt chemati să-şi indeplineasca functiunile lor.Capitolul III JudecataSecţiunea I Infatisari şi dezbateriArticolul 125(1)Preşedintele va dispune să se intocmeasca pentru fiecare sedinta o lista cu pricinile fixate să se judece în acea zi şi care va fi afisata la usa salii de sedinta cu cel puţin o ora înainte de începerea sedintei.(2)Pricinile declarate urgente şi cele rămase în divergenta se vor judeca inaintea celorlalte.(3)Părţile pot cere schimbarea randului, dacă impricinatii având pricini fixate inaintea lor nu se impotrivesc.Articolul 126Părţile pot cere instanţei, la inceputul sedintei, amanarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoaca dezbateri. Aceasta amanare se poate face şi de un singur judecator.Articolul 127Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.Articolul 128(1)Preşedintele deschide, suspenda şi ridica sedinta.(2)Preşedintele va da cuvintul mai întâi reclamantului şi în urma paratului.(3)În caz de trebuinta, preşedintele poate da cuvantul de mai multe ori, putandu-l margini în timp de fiecare data.Articolul 129(1)Părţile au indatorirea ca, în condiţiile legii, sa urmareasca desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia sa indeplineasca actele de procedura în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecator, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze pretentiile şi apararile.(2)Judecatorul va pune în vedere părţilor drepturile şi oblibaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va starui, în toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.(3)Abrogat.(4)Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invoca în susţinerea pretentiilor şi apararilor lor, judecatorul este în drept să le ceara acestora să prezinte explicatii, oral sau în scris, precum şi sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în intampinare.(5)Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc**).(5^1) Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii**).(6)În toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.*)-----------*) Art. 129 a fost modificat prin art. 1 pct. 46 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 129 avea urmatorul conţinutul: "Art. 129. (1) Preşedintele este în drept sa puna intrebari părţilor sau sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în intimpinare.(2)El va putea ordona dovezile pe care le va gasi de cuviinta, chiar dacă părţile se impotrivesc."------------Alin. (2) al art. 129 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 129 a fost abrogat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (5) al art. 129 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (5^1) al art. 129 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 130Judecatorii sau părţile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate însă incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct.*)-----------*) Art. 130 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 47 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 130 avea urmatorul continut: "Art. 130. (1) Judecatorii sau părţile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct.(2)Judecatorii sunt datori sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevarul şi pentru a preveni orice greseala în cunoasterea faptelor; ei vor da părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.(3)Ei vor hotari numai asupra celor ce formeaza obiectul pricinii supuse judecatii."Articolul 131În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile.*)-----------*) Art. 131 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 48 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 131 avea urmatorul continut: "Art. 131. (1) La judecatorii, judecatorul, înainte de intrarea în dezbateri, va incerca impacarea părţilor.(2)Dacă părţile se impaca, judecatorul va constata condiţiile impacarii în cuprinsul hotărârii pe care o va da."Art. 131 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 132(1)La prima zi de infatisare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amanarea pricinii şi comunicarea cererii modificate paratului, în vederea facerii intampinarii.(2)Cererea nu se socoteste modificata şi nu se va da termen, ci se vor trece în incheierea de sedinta declaratiile verbale facute în instanţa:1. când se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;2. când reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii;3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;4. când inlocuieste cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, în cazul în care cererea în constatare poate fi primita.(3)Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune intampinare la cererea reconventionala şi a propune dovezile în aparare.Articolul 132^1Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene mai îndelungate. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.------------Art. 132^1 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 133(1)Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula.(2)Lipsa semnaturii se poate totusi implini în tot cursul judecatii. Dacă pârâtul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui să semneze cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare, iar când este prezent în instanţa, în chiar sedinta în care a fost invocata nulitatea.Articolul 134Este socotita ca prima zi de infatisare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.Articolul 135Cererea reconventionala şi introducerea unei alte persoane în judecata, care nu se vor fi facut inauntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amandoua părţile consimt să se judece împreună.Articolul 136Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii*).------------Art. 136 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 137(1)Instanţa se va pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.(2)Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decat dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.Articolul 138(1)Dovezile care nu au fost cerute în condiţiile art. 112, 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile:1. abrogat;*)2. când nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;3. când administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii;4. când dovada nu a fost ceruta în condiţiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentata de avocat.**)(2)În cazurile prevăzute la pct. 2 şi 4, partea adversa are dreptul la contraproba numai asupra aceluiasi aspect.***)(3)În cazul amanarii, partea este obligata, sub pedeapsa decaderii, să depună, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, copii certificate de pe inscrisurile invocate.----------*) Pct. 1 al alin. (1) al art. 138 a fost abrogat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.**) Pct. 4 al. alin.(1) al at. 138 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 49 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 138 avea urmatorul continut: "4. când dovada nu a fost ceruta în condiţiile articolelor mai sus-aratate din pricina nestiintei şi lipsei de pregatire a părţii."***) Alin. (2) al art. 138 a fost introdus prin art. 1 pct. 50 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3).Articolul 139(1)Partea care a depus un inscris în copie certificata este datoare să aibă asupra sa la sedinta originalul inscrisului sau sa-l depuna mai înainte în pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de inscris.(2)Dacă partea potrivnica nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţa cu originalul infatisat în sedinta, judecatorul va putea acorda un termen scurt, obligand partea să depună originalul în pastrarea grefei.Articolul 140(1)Inscrisurile depuse de părţi rămân dobandite judecatii şi nu se mai pot retrage fără invoirea părţii potrivnice.(2)Inscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decat după ce se vor lasă copii legalizate de grefa instanţei, la care s-a facut depunerea.Articolul 141(1)Când se tagaduieste exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanţa poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine să se faca de un traducator autorizat sau, în lipsa, de o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.(2)Pârâtul va face aceasta cerere prin intampinare, iar reclamantul la primul termen de infatisare.Articolul 142(1)Dacă partea sau martorul nu cunoaste limba română, se va folosi un traducator autorizat sau, în lipsa, o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.(2)Judecatorul poate îndeplini functiunea de traducator fără a depune juramant.Articolul 143Când cel ce urmeaza a fi ascultat este mut sau surd şi nu poate fi înţeles, va fi pus sa scrie răspunsul. Dacă nu stie sa scrie, se va folosi un interpret, aplicandu-se dispozitiile privitoare la experti.Articolul 144Când cel obligat să semneze declaratiile facute nu vrea sau nu poate să semneze, se va face aratare în actul de procedura.Articolul 144^1În cazurile în care potrivit prevederilor Codului familiei, instanţa de judecată urmeaza a asculta un copil minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Dacă, faţă de imprejurarile cauzei, instanţa găseşte potrivit, ea va asculta copilul minor fără ca părţile sau alte persoane să fie de faţa.Articolul 145Dezbaterile în continuare vor fi fixate în şedinţe deosebite, chiar în afara orelor statornicite pentru judecarea pricinilor.Articolul 146Părţile vor putea fi indatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtari scrise, semnate de ele, a sustinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtari chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate.Articolul 147Dezbaterile urmate în sedinta se vor trece în incheierea de sedinta, care va fi semnata de judecatori şi de grefier.Articolul 148(1)La cerere, grefa va elibera copii de pe incheierea de sedinta, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte inscrisuri aflate la dosar.(2)Copiile de pe incheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toţi judecatorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmariti ca falsificatori.(3)În cazul când dezbaterile s-au urmat în sedinta secreta, alte persoane decat părţile nu pot dobandi copii de pe incheieri, expertize sau declararii de martori decat cu incuviintarea presedintelui.Articolul 149Instanţa va incuviinta stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părţii. În acest caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.Articolul 150Când instanţa se va socoti lamurita, preşedintele va declara dezbaterile închise.Articolul 151Pricina poate fi repusa pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lamuriri.Articolul 152Dacă, la orice termen fixat pentru judecata, se infatiseaza numai una din părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrarile din dosar şi va asculta sustinerile părţii, se va pronunţă pe temeiul dovezilor administrate, putand primi excepţiile şi apararile părţii care lipseste.Articolul 153(1)Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.(2)Aceasta dispoziţie nu se aplică:1. în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata;2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;3. în cazul când procesul se repune pe rol;4. în cazul militarilor în termen şi al detinutilor.*)(3)Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.-----------*) Art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 51 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 153 avea urmatorul continut: "Art. 153. (1) Partea care a fost prezenta la infatisare, ea insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata în tot cursul instanţei, fiind presupusa ca cunoaste termenele urmatoare.(2)Aceasta dispoziţie nu se aplică:1. în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata sau aminata fără termen;2. în cazul sorocirii unui termen pentru chemarea la interogator sau juramint;3. în cazul când pricina se repune pe rol.(4)Cererea se judeca în camera de consiliu.**) Alin. (3) al art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 11 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 153 avea urmatorul continut: "Termenul luat în cunoştinţa sau pentru care au fost trimise citatiile nu poate fi preschimbat, decit după citarea părţilor şi pentru motive temeinice."-----------Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------***) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) al art. 153 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 154Abrogat.*)------------*) Art. 154 a fost abrogat prin art. 1 pct. 52 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 154 avea urmatorul continut: "Art. 154. (1) Partea care în orice chip a pricinuit aminarea judecatii va fi obligata, la cererea părţii potrivnice, să-i plateasca o despăgubire pentru paguba pricinuita prin aminare.(2)Instanţa hotaraste, după ascultarea părţilor, printr-o încheiere irevocabila.(3)Despăgubirea nu se inapoiaza, chiar dacă partea care a dobândit-o cade în pretentiile sale.(4)Dacă incheierea nu a fost executata în timpul judecatii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ţinuta în seama la pronuntarea hotărârii.Articolul 155(1)Amanarea judecatii în temeiul invoielii părţilor nu se poate incuviinta decat o singură dată în cursul instanţei.(2)După o asemenea amanare, judecata, dacă părţile nu staruiesc, va fi suspendata şi nu va fi redeschisa decat după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.(3)Instanţa este obligata sa cerceteze dacă amanarea ceruta de amandoua părţile pentru un motiv anumit nu tinde la o amanare prin invoiala părţilor; este socotita ca atare cererea de amanare la care cealalta parte s-ar putea impotrivi.Articolul 155^1(1)Când constata ca desfăşurarea normala a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neindeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecatii, instanţa poate suspenda judecata, aratand în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispozitiile art. 108^3 sunt aplicabile.(2)La cererea părţii, judecata va fi reluata dacă oblibaţiile la care se referă alin. 1 au fost indeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozitiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.-----------Art. 155^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 53 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. 2 al art. 155^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 12 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 155^1 avea urmatorul continut: : "(2) La cererea părţii, judecata va fi reluata dacă oblibaţiile la care se referă alin. (1) au fost indeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua."-----------Art. 155^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 156(1)Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.(2)Când instanţa refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea părţii, pronuntarea în vederea depunerii de concluzii scrise.Articolul 157Pricinile în care procedura este indeplinita şi care nu se pot judeca din lipsa de timp vor fi amanate, la cererea uneia din părţi, la un termen scurt pentru când părţile nu se vor mai cita. Aceste pricini vor fi judecate cu precadere.Secţiunea II Excepţiile de procedura şi excepţia puterii de lucru judecatArticolul 158(1)Când în faţa instanţei de judecată se pune în discutie competenţa acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanţa competenţa ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.(2)Dacă instanţa se declara competenţa, va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.(3)Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.**)(4)Abrogat.(5)Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a facut cererea la o instanţa necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.----------Alin. (2) şi (3) ale art. 158 au fost modificate initial de pct. 8 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (3) al art. 158 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 54 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 158 avea urmatorul continut: "(3) Dacă instanţa se declara necompetenta, ea va trimite dosarul instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdictionala competent, de îndată ce hotărârea a devenit irevocabila. Termenul pentru exercitarea caii de atac curge de la pronuntare."Alin. (3) al art. 158 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (4) al art. 158 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 159*)Necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică:1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.-----------Art. 159 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 159^1*)Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.Verificarea competenţei conform alin. 4 nu împiedică formularea excepţiilor de necompetenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute la alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile legii.-----------Art. 159^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 160În cazul declararii necompetentei, dovezile administrate în instanţa necompetenta rămân castigate judecatii şi instanţa competenţa nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice.Articolul 161(1)Când instanţa constata lipsa capacităţii de exercitiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru implinirea acestor lipsuri.(2)Dacă lipsurile nu se implinesc, instanţa va anula cererea.Articolul 162Excepţiile de procedura de ordine publică pot fi ridicate inaintea instanţei de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a imprejurarilor de fapt în afara dosarului.Articolul 163(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect şi de aceeasi parte inaintea mai multor instante.(2)Aceasta excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecator în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond.(3)Dacă excepţia este primita, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi investita, iar în cazul când pricinile se afla în judecata unor instante de grade deosebite la instanţa cu grad mai înalt.Articolul 164(1)Părţile vor putea cere intrunirea mai multor pricini ce se afla inaintea aceleasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, în care sunt aceleasi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al caror obiect şi cauza au între dansele o strinsa legătură.(2)Intrunirea poate fi facuta de judecator chiar dacă părţile nu au cerut-o.(3)Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi investita, afara numai dacă amandoua părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instante.(4)Când una din pricini este de competenţa unei instante, şi părţile nu o pot inlatura, intrunirea se va face la acea instanţa.Articolul 165În orice stare a judecatii se pot desparti pricinile intrunite, dacă instanţa socoteste ca numai una din ele este în stare de a fi judecata.Articolul 166Excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecator, chiar inaintea instanţelor de recurs.Secţiunea IIIAdministrarea dovezilor1. Dispozitii generaleArticolul 167(1)Dovezile se pot incuviinta numai dacă instanţa socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piarda prin intarziere.(2)Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.(3)Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cat cu putinta în acelasi timp.(4)Când dovada cu martori a fost incuviintata în condiţiile art. 138, dovada contrara va fi ceruta sub pedeapsa decaderii în aceeasi sedinta, dacă amandoua părţile sunt de faţa.(5)Partea lipsa la incuviintarea dovezii este obligata sa ceara dovada contrarie la sedinta urmatoare, iar în caz de impiedicare, la prima zi când se infatiseaza.Articolul 168(1)Incheierea prin care se incuviinteaza dovezile va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovada incuviintate pentru dovedirea lor.(2)Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicita de instanţa.(3)Când o parte renunta la dovezile ce a propus, cealalta parte poate să şi le insuseasca.Articolul 169(1)Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune astfel.*)Alin. (2) -(3). Abrogate.**)(4)Când administrarea dovezilor urmeaza să se faca în alta localitate, ea se va îndeplini, prin delegatie, de către o instanţa de acelasi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu exista o instanţa de acelasi grad. Dacă felul dovezii ingaduie şi părţile se invoiesc, instanţa care administreaza dovada poate fi scutita de citarea părţilor.----------*) Alin. (1) al art. 169 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 55 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin.(1) al art. 169 avea urmatorul continut: "(1) Administrarea dovezilor se face în faţa instanţei de judecată".**) Alin. (2) şi (3) ale art. 169 au fost abrogate prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1969.Articolul 170(1)Când s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca, în termen de 5 zile de la incuviintare, să depună suma statornicita de instanţa pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei.(2)Când s-au incuviintat părţilor dovezi potrivit dispoziţiilor art. 138 pct. 2 şi 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până 15 zile.(3)Neindeplinirea acestor obligaţii atrage decaderea, pentru acea instanţa, din dovada incuviintata.(4)Depunerea sumei se va putea însă face şi după implinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amana judecata.Articolul 171Partea decazuta din dreptul de a administra o dovadă va putea totusi să se apere, discutand în fapt, şi în drept temeinicia sustinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.Articolul 171^1În cazurile în care proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile art. 45 alin. 2, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plateasca, putandu-le pune şi în sarcina ambelor părţi.-----------Art. 171^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.2. Dovada cu inscrisuriArticolul 172(1)Când partea invedereaza ca partea potrivnica detine un inscris privitor la pricina, instanţa poate ordona infatisarea lui.(2)Cererea de infatisare nu poate fi respinsa dacă inscrisul este comun părţilor sau dacă insasi partea potrivnica s-a referit în judecata la inscris ori dacă, după lege, ea este obligata sa infatiseze inscrisul.Articolul 173Instanţa va respinge cererea de infatisare a inscrisului, în intregime sau în parte, în cazurile:1. când cuprinsul inscrisului priveste chestiuni cu totul personale;2. când infatisarea inscrisului ar încalcă indatorirea de a pastra secretul;3. când infatisarea ar atrage urmarirea penala împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispretului public.Articolul 174Dacă partea refuza sa răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea detinerii sau existentei inscrisului, dacă reiese din dovezile administrate ca l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit detinerea inscrisului, nu-l infatiseaza la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretentiile părţii care a cerut infatisarea, cu privire la cuprinsul acelui inscris.Articolul 175(1)Dacă inscrisul se găseşte în pastrarea unei autorităţi sau a altei persoane, instanţa va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care detine inscrisul este indreptatit sa refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173.(2)Infatisarea şi aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilita prin încheiere irevocabila.*)-----------*) Art. 175 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 56 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 175 avea urmatorul continut: "Art. 175. (1) Dacă inscrisul se găseşte în pastrarea unei autorităţi, instanţa va lua măsuri pentru aducerea lui, putind pronunţă împotriva sefului autorităţii, în caz de refuz neintemeiat, despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere.(2)Dacă inscrisul este detinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citata ca martor, punindu-i-se în vedere sa aduca inscrisul în instanţa, sub pedeapsa platii de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta este indreptatita sa refuze aducerea inscrisului în cazurile prevăzute de art. 173.(3)Infatisarea şi aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicita prin încheiere irevocabila.Articolul 176(1)Instanţa nu va putea cere trimiterea cartilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor, precum şi a inscrisurilor originale depuse la instante sau notari publici.(2)Cercetarea acestor inscrisuri se va face, cu citarea părţilor, de un magistrat delegat sau, dacă inscrisul se găseşte în alta localitate, prin delegatie, de către instanţa respectiva.3. Verificarea de scripteArticolul 177(1)Acela caruia i se opune un inscris sub semnatura privată este dator, fie sa recunoasca, fie sa tagaduiasca scrisul ori semnatura.(2)Mostenitorii sau urmasii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi inscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnatura acestuia.Articolul 178(1)Când una din părţi declara că nu recunoaste fie scrisul, fie semnatura instanţa va pasi la verificarea inscrisului.(2)Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel caruia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din inscris.(3)Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoastere a scrisului.Articolul 179(1)Dacă instanţa, după verificarea inscrisului cu scrisul sau semnatura facuta în faţa ei sau cu alte inscrisuri, nu este lamurita, va dispune ca verificarea să se faca prin expert, obligand părţile să depună de îndată inscrisuri pentru verificare.(3)Se primesc ca atare:1. inscrisurile autentice;2. inscrisurile private, netagaduite de părţi;3. partea din inscris netagaduita;4. scrisul sau semnatura facuta inaintea instanţei;(4)Inscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de presedinte, grefier şi părţi.(5)Părţile iau cunoştinţa de inscrisuri în sedinta.Articolul 180(1)Dacă una din părţi declara ca scrisul sau semnatura este falsa şi cealalta parte nu este de faţa, instanţa va dispune infatisarea părţilor în persoana, la alt termen, când partea care a invocat inscrisul va arata mijloacele sale de aparare şi va depune inscrisul pentru verificare.(2)Părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procura speciala, dacă dovedesc o impiedicare bine intemeiata.Articolul 181(1)Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materiala a inscrisului defaimat, dacă exista pe el ştersături, adaugiri sau indreptari, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va incredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier şi de părţi.(2)Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face aratare în procesul-verbal.Articolul 182(1)La ziua fixata, preşedintele intreaba partea care a infatisat inscrisul dacă înţelege să se foloseasca de el.(2)Dacă partea lipseste, nu voieste sa răspundă sau declara că nu se mai foloseşte de inscris, acesta va fi inlaturat.(3)Dacă partea care a defaimat inscrisul ca fals lipseste sau nu voieste sa răspundă sau nu staruie în declaratie, inscrisul va fi socotit ca recunoscut.Articolul 183Dacă partea care defaima inscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, inaintand inscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va incheia.Articolul 184Când nu este caz de judecată penala, sau dacă actiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civila, prin orice mijloace de dovada.Articolul 185Abrogat. *)----------*) Art. 185 a fost abrogat prin art. 1 pct. 57 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 185 avea urmatorul continut: "Art. 185. Cel care a cerut o verificare de scripte va putea fi condamnat la o amenda de 3000 lei până la 10000 lei şi la despăgubiri, dacă se dovedeste ca inscrisul a fost scris de el."4. Dovada cu martoriArticolul 186(1)Când instanţa a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propusi prin cerere şi intampinare.(2)În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 şi 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decaderii, în termen de 5 zile de la incuviintare.(3)Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat în caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul şi sub pedeapsa mai sus-aratate.(4)Decaderea din dovada cu martori pentru neindeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 170 se acopera dacă acestia se infatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.Articolul 187Instanţa va putea margini numărul martorilor propusi.Articolul 188(1)Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.*)(2)În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.(3)Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se infatiseaza, instanţa va putea pasi la judecata.(4)Instanţa poate incuviinta ascultarea martorului la locuinta sa, când acesta este impiedicat de a veni în instanţa.---------*) Alin. (1) al art. 188 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 58 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 188 avea urmatorul continut: "(1) Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanţa va da mandat de aducere, putind aplica, prin încheiere executorie, şi o amenda de la 500 lei la 3000 lei; amenda se va putea ridica pentru motive temeinice."Articolul 189Nu pot fi ascultati ca martori:1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;2. sotul, chiar despartit;3. interzisii şi cei declarati de lege incapabili de a marturisi;4. cei condamnati pentru juramant*) sau marturie mincinoasa.(2)Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 şi 2.**)----------*) A se vedea nota de la art. 31.**) Alin. (2) al art. 189 a fost introdus prin art. 1 pct. 59 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 190În pricinile privitoare la starea civila sau divort se vor putea asculta rudele şi afinii mai sus-aratati, în afară de descendenti.Articolul 191Sunt scutiti de a fi martori:1. slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici şi orice alti muncitori pe care legea îi obliga sa pastreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exercitiul indeletnicirii;2. funcţionarii publici şi fostii functionari publici, asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunoştinţa în aceasta calitate;3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penala sau la dispretul public.*)----------*) Pct. 3 al alin. (1) al art. 191 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 60 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare , pct. 3 al alin. (1) al art. 191 avea urmatorul continut: "3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penala sau la dispretul public; în aceste cazuri, motivul de scutire va fi dovedit prin juramint. Persoanele aratate la punctele 1 şi 2, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligati să depună dacă au fost dezlegate de indatorirea pastrarii secretului de cel interesat sau autoritatea interesata la pastrarea lui."Articolul 192Preşedintele, înainte de a lua marturia, va cere martorilor sa arate:1. numele, indeletnicirea, locuinta şi vârsta;2. dacă este ruda sau afin cu una din părţi şi în ce grad;3. dacă se afla în serviciul uneia din părţi;4. dacă este în judecata, în dusmanie sau în legaturi de interes cu vreuna din părţi.Articolul 193(1)Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!"(2)În timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.(3)Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.(4)Martorului de alta religie decat cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2.(5)Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".(6)Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti în faţa instanţei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".(7)Situaţiile la care se referă alin. 3, 4, 5 şi 6 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.(8)După depunerea juramantului, preşedintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.(9)Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.(10)Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenţia sa spuna adevarul.-----------Art. 193 a fost modificat de pct. 9 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 194Abrogat.*)-----------*) Art. 194 a fost abrogat prin art. 1 pct. 61 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 194 avea urmatorul continut: "Art. 194. (1) Martorul care fără motiv intemeiat refuza să depună marturia va fi sanctionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei, putind fi obligat şi la despăgubiri faţă de partea vatamata.Alin. (2)-(3). Abrogate".Articolul 195Copilul mai mic de 14 ani şi persoanele care din pricina debilitatii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernamant pot fi ascultate, însă la aprecierea depozitiei, instanţa va ţine seama de situaţia speciala a martorului.Articolul 196(1)Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultati neputand fi de faţa.(2)Ordinea ascultarii martorilor va fi statornicita de presedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor.(3)După ascultare, martorul rămâne în sala de sedinta până la sfârşitul cercetării, afara numai dacă instanţa hotaraste altfel. Martorul nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de insemnari cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.Articolul 197(1)Martorii pot fi din nou intrebati, dacă instanţa găseşte de cuviinta.(2)Martorii ale caror aratari nu se potrivesc vor fi din nou intrebati, fiind pusi faţa.(3)Dacă instanţa găseşte ca intrebarea pusa de parte nu poate să aduca la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde sa dovedeasca un fapt a cărui dovedire e oprita de lege, nu o va incuviinta. Instanţa, la cererea părţii, va trece în incheierea de sedinta atât intrebarea cat şi motivul pentru care s-a inlaturat.Articolul 198(1)Marturia se va scrie de grefier, după dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, şi va fi semnata pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei de judecator, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţa de cuprins. Dacă martorul nu voieste sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.(2)Orice adaugiri, ştersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate şi semnate de judecator, de grefier şi martor, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.(3)Locurile nescrise din declaratie trebuie implinite cu linii, astfel încât sa nu se poata adauga nimic.Articolul 199Dacă din cercetare reies banuieli puternice de marturie mincinoasa sau de mituire de martor, instanţa va incheia proces-verbal şi va trimite pe martor în faţa autorităţilor penale.Articolul 200(1)Martorul poate cere sa i se plateasca cheltuielile de drum şi să fie despagubit după starea sau indeletnicirea sa şi potrivit cu departarea domiciliului şi timpul pierdut.(2)Incheierea instanţei este executorie.*)-----------*) Alin. (2) al art. 200 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 62 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 200 avea urmatorul continut: "(2) Incheierea instanţei sau a judecatorului delegat este executorie."5. ExpertizaArticolul 201(1)Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului, a părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispoziţiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.(2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.(3)În domeniile strict specializate, în care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părţi judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în sedinta publică, părţile fiind indreptatite sa puna şi ele intrebari.(4)Dispozitiile referitoare la expertiza, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amendă şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3.(5)La efectuarea expertizei în condiţiile alin. 2 pot participa şi experti desemnaţi de părţi, dacă prin lege nu se dispune altfel.-----------*) Art. 201 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 63 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 201 avea urmatorul continut: "Art. 201. Când pentru lamurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteste de cuviinta sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi unul sau trei experti, statornicind punctele asupra cărora ei urmeaza să se pronunte."Alin. (1) al art. 201 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 202(1)Dacă părţile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de către instanţa, prin tragere la sorti, în sedinta publică, de pe lista întocmită şi comunicata de către biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.(2)Incheierea de numire va stabili şi plata expertilor.*)------------*) Art. 202 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "Art. 202. Expertii se vor numi de către instanţa, dacă părţile nu se invoiesc asupra numirii lor. Incheierea de numire va statornici şi plata cuvenita expertilor."------------Alin. (1) al art. 202 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 203Abrogat. *)------------*) Art. 203 a fost abrogat prin art. 1 pct. 65 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 203 avea urmatorul continut: "Art. 203. Nu vor fi numiti experti:1. minorii şi interzisii;2. faliţii;3. cei condamnati pentru crima sau pentru delict de fals, furt, inselaciune, abuz de incredere, marturii mincinoase, infractiuni contra bunelor moravuri, vagabondaj, abuz de putere, specula ilicita, sabotaj economic, dare sau luare de mita, trafic de influenţa, delapidare, rupere de sigilii, sustragere, delicte contra sigurantei interioare şi exterioare a statului, calomnie sau denuntare calomnioasa."Articolul 204(1)Expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca şi judecatorii.(2)Recuzarea trebuie să fie ceruta în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei exista la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.(3)Recuzarile se judeca în sedinta publică, cu citarea părţilor şi a expertului.Articolul 205(1)Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile expertilor.(2)Dacă expertul nu se infatiseaza, instanţa poate dispune inlocuirea lui.(3)Abrogat. *)------------*) Alin. (3) al art. 205 a fost abrogat prin art. 1 pct. 66 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 205 avea urmatorul continut: "(3) Expertul care refuza, fără motiv intemeiat, sa indeplineasca sarcina care i s-a încredinţat, va fi sanctionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei şi obligat la despăgubiri faţă de partea vatamata."Articolul 206Abrogat.------------*) Art. 206 a fost reintrodus prin art. 1 pct. 67 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Prin abrogarea pct. 67 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, care reintroducea acest articol, de către pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005, se revine la forma sa abrogata prin Decretul nr. 38/1959.Articolul 207Dacă expertii pot să-şi dea de îndată parerea vor fi ascultati chiar în sedinta, iar parerea lor se va trece într-un proces verbal, întocmit potrivit art. 198.Articolul 208(1)Dacă pentru expertiza este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi facuta decat după citarea părţilor prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele şi orele când începe şi continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrării expertului.(2)Părţile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri în legătură cu obiectul lucrării.Articolul 209(1)Expertul numit este dator să-şi depuna lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata.Alin. (2) şi (3). Abrogate.*)------------*) Alin. (2) şi (3) ale art. 209 au fost abrogate prin art. 1 pct. 68 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) şi (3) ale art. 209 aveau urmatorul continut: "(2) Nedepunerea lucrării în termen va fi sanctionata cu amendă de la 500 la 3000 lei.(3)Incheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decit pentru motive incheiate."Articolul 210Când sunt mai mulţi experti cu pareri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă parerea motivata a fiecaruia.Articolul 211Expertii sunt datori să se infatiseze inaintea instanţei spre a da lamuriri ori de cate ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere executorie. *)-----------*) Art. 211 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 69 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 211 avea urmatorul continut: "Art. 211. Expertii sunt datori să se infatiseze inaintea instanţei spre a da deslutiri ori de cite ori li se va cere, în care caz au dreptul la despăgubiri ce se vor statornici prin încheiere executorie. Când nu se infatiseaza, li se va aplica amenda prevăzută la art. 205."Articolul 212(1)Dacă instanţa nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.(2)Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen după depunerea lucrării.Articolul 213(1)Expertii care vor cere sau vor primi mai mult decat plata statornicita se vor pedepsi pentru luare de mita.(2)La cererea expertilor, ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mari plata cuvenita prin încheiere executorie data cu citarea părţilor.Articolul 214Dacă expertiza se face de o alta instanţa prin delegatie, numirea expertilor şi statornicirea platii ce li se cuvine se va putea lasă în sarcina acestei instante.6. Cercetarea la faţa loculuiArticolul 215În cazul când instanţa va socoti de trebuinta, va putea hotari ca intregul ei sau numai unul din magistraţi sa mearga la faţa locului spre a se lamuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arata prin încheiere.Articolul 216(1)Cercetarea la faţa locului se va face cu citarea părţilor, putandu-se asculta martorii şi expertii pricinii.(2)Despre cele urmate la faţa locului se va incheia proces-verbal.Articolul 217Când instanţa merge la faţa locului, va fi însoţită de procuror, în cazurile în care prezenta acestuia este ceruta de lege.7. InterogatoriulArticolul 218Se va putea incuviinta chemarea la interogator, când este privitor la fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.Articolul 219(1)Cel chemat va fi intrebat de către presedinte asupra fiecarui fapt în parte.(2)Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul, precum şi partea potrivnica pot pune de-a dreptul intrebari celui chemat la interogator.(3)Partea nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.(4)Dacă partea declara ca pentru a raspunde trebuie să cerceteze inscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.Articolul 220Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele incheiate şi faptele savarsite de el în aceasta calitate.*)----------*) Art. 220 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "Art. 220. Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar*) pot fi chemati personal la interogator pentru actele incheiate şi faptele savirsite de ei în aceasta calitate."Articolul 221(1)Raspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţa de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.(2)Dacă părţile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face aratare în josul interogatoriului.Articolul 222(1)Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat, vor raspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunică.(2)Se exceptează societăţile comerciale de persoane, ai caror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogator.Articolul 223(1)Partea care are domiciliu în strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta în judecata.(2)În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este indestulatoare.Articolul 224Instanţa poate incuviinta luarea interogatoriului la locuinta, dacă partea este împiedicată de a veni în faţa instanţei.Articolul 225Dacă partea, fără motive temeinice, refuza sa răspundă la interogator sau nu se infatiseaza, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada în folosul părţii potrivnice.8. JuramantulArticolul 226-234.Abrogate.*)------------*) Art. 226 - 234 au fost abrogate prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.9. Asigurarea dovezilorArticolul 235(1)Oricine are interes să constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri, miscatoare sau nemiscatoare sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele sa dispara sau să fie greu de administrat în viitor.(2)Cererea poate fi facuta chiar dacă nu este primejdie în intarziere, în cazul când pârâtul îşi da invoirea.Articolul 236(1)Cererea se va indrepta, înainte de judecată, la judecatorie în circumscripţia careia se afla martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecatii, la instanţa care judeca pricina.(2)Partea va arata în cerere dovezile a caror administrare o pretinde, faptele ce voieste sa dovedeasca, precum şi primejdia intarzierii sau invoirea paratului.(3)Pârâtul nu este obligat să depună intampinare. Instanţa va hotari prin încheiere data în camera de consiliu.(4)În caz de primejdie în intarziere, instanţa va putea incuviinta cererea şi fără citarea părţilor.Articolul 237Administrarea dovezii va putea fi facuta de îndată sau la termenul ce se va fixa.Articolul 238(1)Incheierea instanţei este executorie şi poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.*)(2)Incheierea data în timpul judecarii unei pricini nu poate fi atacata decat o dată cu fondul.------------*) Alin. (1) al art. 238 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 71 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "(1) Incheierea instanţei este executorie şi poate fi atacata cu apel în termen de 5 zile, de la pronuntare dacă, s-a dat cu citarea lor părţilor de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."Articolul 239(1)Orice persoană care are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanţei în circumscripţia careia urmeaza să se faca constatarea sa delege un executor judecătoresc din aceeasi circumscriptie să constate la faţa locului aceasta stare de fapt.*)(2)Preşedintele poate incuviinta facerea constatarii fără instiintarea aceluia împotriva caruia se cere.(3)Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva caruia s-a facut constatarea, dacă nu a fost de faţa.(4)El va face dovada până la dovada contrarie.-------------*) Alin. (1) al art. 239 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 72 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "(1) Oricine are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt, care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanţei în circumscripţia careia urmeaza să se faca constatarea şi pe linga care funcţionează executori judecătorești sa delege un executor judecătoresc care să constate la faţa locului aceasta stare de fapt."Articolul 240În caz de primejdie în intarziere, administrarea dovezii şi constatarea prin executori judecătorești se vor putea face şi în zilele de sarbatoare şi chiar în afara orelor legale, cu incuviintarea anume a magistratului.Articolul 241(1)Dovezile administrate în condiţiile mai sus prevăzute pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.(2)Cheltuielile facute cu administrarea dovezilor vor fi tinute în seama de instanţa care judeca pricina în fond.Secţiunea a III-a^1 Cercetarea procesului în cazul administrarii probelor de către avocati--------------Secţiunea a III-a^1 a fost introdusa de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^1Dispozitiile prezentei secţiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.--------------Art. 241^1 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^2(1)La prima zi de infatisare părţile pot conveni ca avocatii care le asista şi le reprezinta sa administreze probele în cauza, potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni.(2)Consimtamantul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu imputernicire speciala, în faţa instanţei, luandu-se act despre aceasta în încheiere, sau prin inscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat sa certifice consimtamantul şi semnatura părţii pe care o asista sau o reprezinta. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelasi avocat, consimtamantul se va da de fiecare dintre ele separat.(3)Totodata, fiecare parte este obligata sa declare ca pentru procedura din prezenta secţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezinta.(4)Consimtamantul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părţi.--------------Art. 241^2 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^3În cazul reprezentarii părţilor în condiţiile art. 241^2, sedintele de judecată se pot desfăşura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocatilor, fiind admise şi părţile ori, când este cazul, mandatarii lor.--------------Art. 241^3 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^4(1)După constatarea valabilităţii consimtamantului dat conform art. 241^2 instanţa:1. va rezolva excepţiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu;2. va hotari asupra cererilor de interventie formulate de părţi sau de terte persoane, în condiţiile legii;3. va examina fiecare pretentie şi aparare în parte, pe baza cererii de chemare în judecata, a intampinarii şi a explicatiilor avocatilor;4. va constata care dintre pretentii sunt recunoscute şi care sunt contestate;5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asiguratorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 114^1 alin. 6;6. va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea paratului sau de tranzactia părţilor;7. va incuviinta probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le considera necesare pentru judecarea procesului; dispozitiile art. 168 sunt aplicabile;8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de infatisare.(2)Când, potrivit legii, cererile aratate la alin. 1 pot fi formulate şi ulterior primei zile de infatisare, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoştinţa părţilor reprezentate prin avocat.(3)Dispozitiile art. 131 şi 138, cu excepţia celor de la pct. 4 al acestui din urma articol, sunt aplicabile.(4)Partea care lipseste nejustificat la termenul de incuviintare a dovezilor va fi decazuta din dreptul de a mai propune şi administra orice dovada, cu excepţia celei cu inscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealalta parte şi va putea combate aceste dovezi.--------------Art. 241^4 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^5(1)Pentru administrarea probelor de către avocati instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora.(2)Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrarii probelor:1. se invoca o excepţie sau un incident procedural asupra caruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunte; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul necesar solutionarii excepţiei sau incidentului;2. a incetat, din orice cauza, contractul de asistenţa juridica dintre una din părţi şi avocatul sau; în acest caz, termenul se prelungeste cu cel mult o luna pentru angajarea altui avocat;3. una dintre părţi a decedat; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a mostenitorilor;4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeste cu perioada suspendarii, dispozitiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile.--------------Art. 241^5 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^6(1)În cel mult 15 zile de la incuviintarea probelor avocatii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnatura avocatilor, în care se vor arata locul şi data administrarii fiecarei probe. Programul se incuviinteaza de instanţa, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocatii lor.(2)În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 şi 4 programul incuviintat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 241^17.(3)Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocati sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocati, sunt obligate să-şi comunice inscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnatura.(4)Nerespectarea nejustificata a programului prevăzut la alin. 1 atrage decaderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectiva.(5)Dispozitiile art. 170 sunt aplicabile.--------------Art. 241^6 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^7Dacă în cursul administrarii probelor una dintre părţi formuleaza o cerere, invoca o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere data în camera de consiliu, se va pronunţă de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizata. Incheierea poate fi atacata numai o dată cu fondul procesului.--------------Art. 241^7 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^8În cazul în care se dispune infatisarea unui inscris detinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 175, va dispune solicitarea inscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţa, comunicarea lui în copie fiecarui avocat.--------------Art. 241^8 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^9Dacă una dintre părţi nu recunoaste scrisul sau semnatura dintr-un inscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 241^7, va solicita instanţei sa procedeze la verificarea de scripte.--------------Art. 241^9 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^10(1)Martorii vor fi ascultati, la locul şi data prevăzute în programul incuviintat de instanţa, de către avocatii părţilor, în condiţiile art. 192 şi 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de juramant, punandu-li-se însă în vedere ca, dacă nu vor spune adevarul, savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa. Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.(2)Martorii aratati la art. 195 vor fi ascultati numai de către instanţa.--------------Art. 241^10 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^11(1)Marturia se va consemna intocmai de către o persoană convenita de părţi şi se va semna, pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei, de către avocatii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţa de cuprinsul consemnarii.(2)Orice adaugiri, ştersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate prin semnatura celor aratati la alin. 1, sub sancţiunea de a nu fi luate în seama.(3)Dacă marturia a fost stenodactilografiata, aceasta va fi transcrisa. Atât stenograma, cat şi transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 şi depuse la dosar.--------------Art. 241^11 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^12Părţile pot conveni ca declaratiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public. Dispozitiile art. 241^10 sunt aplicabile.--------------Art. 241^12 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^13(1)În cazul în care este incuviintata o expertiza, în programul administrarii probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin invoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecareia dintre ele.(2)Dacă părţile nu se invoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei sa procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202.(3)Expertul este obligat să efectueze expertiza şi sa o predea avocatilor părţilor, sub semnatura de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţa potrivit art. 241^5. De asemenea, el are indatorirea sa dea explicatii avocatilor şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispoziţiilor art. 211 şi urmatoarele.--------------Art. 241^13 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^14Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţa potrivit dispoziţiilor art. 215-217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atatea exemplare cate părţi sunt şi va fi inmanat avocatilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.--------------Art. 241^14 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^15Când s-a incuviintat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi inmanate de îndată avocatilor părţilor.--------------Art. 241^15 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^16(1)Instanţa, în condiţiile art. 241^7, va hotari asupra cererii de inlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.(2)De asemenea, în condiţiile aratate la alin. 1, instanţa se va pronunţă cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 241^4 alin. 1 pct. 7.--------------Art. 241^16 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^17(1)După administrarea tuturor probelor incuviintate de instanţa reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretentiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sau le va inmana în mod direct, sub luare de semnatura, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public.(2)După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunică, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, Ministerului Public.--------------Art. 241^17 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^18(1)Avocatii părţilor vor alcatui pentru fiecare parte cate un dosar şi unul pentru instanţa, în care vor depune cate un exemplar al tuturor inscrisurilor prin care, potrivit legii, se constata administrarea fiecarei probe.(2)Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, snuruite şi vor purta semnatura avocatilor părţilor pe fiecare pagina.--------------Art. 241^18 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^19(1)La expirarea termenului stabilit de instanţa potrivit art. 241^5 avocatii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul cauzei întocmit potrivit art. 241^18.(2)Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată dat în cunoştinţa părţilor, care nu va putea fi mai lung de o luna de la data primirii dosarului. La termen, instanţa poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvantul pentru a pune concluzii prin avocat.--------------Art. 241^19 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^20(1)La termenul prevăzut de art. 241^19 alin. 2, dacă socoteste necesar, instanţa va dispune, prin încheiere motivata, să fie administrate nemijlocit în faţa sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocati. În acest caz, pentru administrarea probelor instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţa părţilor.(2)Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citati, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispozitiile art. 89 alin. 1 şi ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile.--------------Art. 241^20 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^21(1)Dispozitiile secţiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secţiune nu se prevede altfel.(2)La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua măsura amenzii şi obligarii la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispozitiile art. 108^1-108^4.--------------Art. 241^21 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 241^22Dispozitiile prezentei secţiuni sunt aplicabile în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezinta partea.--------------Art. 241^22 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea IVSuspendarea judecatiiArticolul 242(1)Instanţa va suspenda judecata:1. când amandoua părţile o cer;2. dacă niciuna din părţi nu se infatiseaza la strigarea pricinii.(2)Cu toate acestea pricina se judeca dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsa.Articolul 243(1)Judecata pricinilor se suspenda de drept:1. prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesata cere termen pentru introducerea în judecata a mostenitorilor;2. prin interdictie sau punere sub curatela a unei părţi până la numirea tutorelui sau curatorului;*)3. prin moartea mandatarului uneia din părţi, intamplata cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua infatisarii;4. prin încetarea functiei tutorelui sau curatorului.**)5. prin deschiderea procedurii reorganizarii judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile.***)(2)Faptele aratate mai sus nu împiedica pronuntarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor.-----------*) Pct. 2 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 74 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "2. prin interdictie, punere sub curatela sau consiliu judiciar a unei părţi până la numirea tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar".**) Pct. 4 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "4. prin încetarea functiunii tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar;"***) Pct. 5 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 5 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "5. prin declararea în stare de faliment a uneia din părţi, când falitul trebuie să fie reprezentat prin judecatorul sindic".Articolul 244(1)Instanţa poate suspenda judecata:1. când dezlegarea pricinii atarna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati;2. când s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotărârii ce urmeaza să se dea.(2)Suspendarea va dainui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.----------Alin. (2) al art. 244 este reprodus a fost modificat prin art. 1 pct. 14 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 2 al art. 244 avea urmatorul continut: "2. când se ivesc indiciile unei infractiuni, a carei constatare ar avea o inriurire hotaritoare asupra hotărârii ce urmeaza să se dea".----------Punctul 2 al alin. (1) al art. 244 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 244^1(1)Asupra suspendarii judecarii procesului, instanţa se va pronunţă prin încheiere care poate fi atacata cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronuntate în recurs.(2)Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii procesului, atât împotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat şi împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.*)----------*) Art. 244^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 77 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.----------Alin. (1) al art. 244^1 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 245Judecata reincepe:1. prin cererea de redeschidere facuta de una din părţi, când ea s-a suspendat prin invoirea părţilor sau prin lipsa lor;2. prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părţii interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243.*)-----------*) Pct. 2 al art. 245 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 78 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 245 avea urmatorul continut: "2. prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui, consiliului judiciar, a celui reprezentat de mandatarul mort, a noului mandatar sau sindicului, în cazurile prevăzute de art. 243.Secţiunea VRenuntarea la judecata şi renuntarea la dreptArticolul 246(1)Reclamantul poate să renunte oricand la judecata, fie verbal în sedinta, fie prin cerere scrisa.(2)Renuntarea la judecata se constata prin încheiere data fără drept de apel.(3)Dacă renuntarea s-a facut după comunicarea cererii de chemare în judecata, instanţa, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.(4)Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte părţi.Articolul 247(1)În caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanţa da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotari asupra cheltuielilor.(2)Renuntarea la drept se poate face şi fără invoirea celeilalte părţi, atât în prima instanţa cat şi în apel.(3)Renuntarea se poate face în sedinta sau prin inscris autentic.(4)Hotărârea se da fără drept de apel.(5)Când renuntarea este facuta în instanţa de apel, hotărârea primei instante va fi anulata în totul sau în parte, în măsura renuntarii.Secţiunea VI PerimareaArticolul 248(1)Orice cerere de chemare în judecata, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a ramas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteste în vina, când actul de procedura urma să fie indeplinit din oficiu.(2)Termenul perimarii nu curge cat timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns inca la instanţa competenţa sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.(3)Abrogat.------------Alin. (3) al art. 248 a fost abrogat de pct. 3 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 249Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecarii procesului de către partea care justifica un interes.*)-----------*) Art. 249 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 79 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 249 avea urmatorul continut: " Art. 249. Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecarii pricinii".Articolul 250(1)Cursul perimarii este suspendat cat timp dăinuieşte suspendarea judecarii, pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a părţilor în judecata.*)(2)În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimarii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecatii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urma 6 luni ale termenului de perimare.(3)Perimarea se suspenda de asemenea pe timpul cat partea este împiedicată de a starui în judecata din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.-----------*) Alin. (1) al art. 250 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 80 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 250 avea urmatorul continut: "(1) Cursul perimarii este suspendat cit timp dainuieste suspendarea judecarii pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244."Articolul 251În cazul când sunt mai mulţi reclamanti sau parati împreună, cererea de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.Articolul 252(1)Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părţii interesate. Preşedintele instanţei va cita de urgenta părţile şi va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.(2)Perimarea poate fi invocata şi pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în sedinta publică.(3)Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata pentru prima oara în instanţa de apel.------------Art. 252 a fost modificat prin art. 1 pct. 81 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 252 avea urmatorul continut: "(1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părţii. Preşedintele instanţei va cita de urgenta părţile şi va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.(2)Hotărârea este supusă recursului; termenul curge de la pronuntare."Alin. (3) al art. 252 a fost introdus prin art. 1 pct. 15 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.-------------Alin. (3) al art. 252 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 253(1)Dacă instanţa constata ca perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacata o dată cu fondul procesului.(2)Hotărârea care constata perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare.*)-----------*) Art. 253 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 253 avea urmatorul continut: "(1) Perimarea poate fi invocata şi pe cale de excepţie. În acest caz hotărârea care pronunţă perimarea este supusă recursului, iar incheierea de respingere poate fi atacata numai o dată cu fondul pricinii.(2)Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata în instanţa de apel."Articolul 254(1)Perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura facute în acea instanţa nu-şi produc efectele.(2)Când, însă, se face o noua cerere de chemare în judecata, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecarii cererii perimate, în măsura în care noua instanţa socoteste că nu este de trebuinta refacerea lor.Capitolul IV HotărârileSecţiunea I Dispozitii generaleArticolul 255(1)Hotărârile prin care se rezolva fondul cauzei în prima instanţa se numesc "sentinte", iar hotărârile prin care se solutioneaza apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".(2)Toate celelalte hotărâri date de instanţa în cursul judecatii se numesc "incheieri".-----------Alin. (1) al art. 255 a fost modificat de pct. 10 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 256(1)După sfârşitul dezbaterilor, judecatorii chibzuiesc în secret, fie în sedinta, fie în camera de consiliu.(2)După chibzuire, preşedintele aduna parerile judecatorilor, începând cu cel mai nou în functiune sau cu cel mai tinar dintre asesorii populari*), el pronuntandu-se cel din urma.-----------*) A se vedea nota de la art. 37.Articolul 257(1)Dacă majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenta, în aceeasi zi sau în cel mult 5 zile.(2)La instantele de fond, parerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergentei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenta.(3)Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenta: dacă, după judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori să se uneasca intr-o singura parere.(4)Judecatorii pot reveni asupra parerilor lor, care au pricinuit divergenta.(5)După judecarea punctelor rămase în divergenta, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.(6)Dispozitiile alin. (3) se aplică prin asemanare şi în cazurile în care completele de judecată sunt alcatuite în numar fără sot.Articolul 258(1)După ce s-a intrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semneaza, sub sancţiunea nulitatii, de către judecatori şi în care se va arata, când este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati în minoritate.*)(2)El se pronunţă de presedinte, în sedinta, chiar în lipsa părţilor.(3)După pronuntarea hotărârii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale.(4)Dispozitivul hotărârii se consemneaza într-un registru special, tinut de fiecare instanţa.----------Alin. (4) al art. 258 a fost introdus de pct. 11 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (1) al art. 258 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 258 avea urmatorul continut: "După ce s-a intrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii, care se semneaza sub pedeapsa nulitatii, de judecatori şi grefier, şi care va arata deopotriva şi parerile judecatorilor rămaşi în minoritate."Articolul 259Abrogat.*)-----------*) Art. 259 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.Articolul 260(1)Dacă instanţa nu poate hotari de îndată, pronuntarea se va amana pentru un termen pe care preşedintele îl va anunta şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile.(2)Judecatorul care a luat parte la judecata este indreptatit să se pronunte, chiar dacă nu mai face parte din alcatuirea instanţei, afară de cazul când i-a incetat calitatea de magistrat sau este suspendat din functie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca acestea sa puna din nou concluzii în faţa instanţei legal constituite.*)Alin. (3)-(4). Abrogate.**)-----------*) Alin. (2) al art. 260 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 84 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 260 avea urmatorul continut: "Magistratul care a luat parte la judecata este competent să se pronunte, chiar dacă nu mai face parte din alcatuirea instanţei afară de cazul când a incetat de a mai fi magistrat."**) Alin. (3)-(4) au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 261(1)Hotărârea se da în numele legii şi va cuprinde:1. aratarea instanţei care a pronuntat-o şi numele judecatorilor care au luat parte la judecata;2. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentantilor legali şi al avocatilor;3. obiectul cererii şi sustinerile în prescurtare ale părţilor cu aratarea dovezilor;4. aratarea concluziilor procurorului:5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au inlaturat cererile părţilor;6. dispozitivul;7. calea de alac şi termenul în care se poate exercita;8. menţiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publică, precum şi semnaturile judecatorilor şi grefierului.(2)În cazul în care, după pronuntare, unul dintre judecatori este în imposibilitate de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul sau, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnata de grefierul sef, facandu-se menţiune despre cauza care a impiedicat pe judecator sau pe grefier să semneze hotărârea.(3)Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronuntarea hotărârii**).-----------Alin. (2) al art. 261 a fost modificat de pct. 12 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Pct. 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (8) al art. 261 avea urmatorul continut: "8. aratarea ca pronuntarea s-a facut în sedinta, precum şi semnaturile judecatorilor şi grefierului."**) Alin. (3) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 85 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin. (1) al art. 261 avea urmatorul continut: "3. Parerea judecatorilor rămaşi în minoritate va trebui să fie motivata în josul hotărârii."-----------Punctul 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------***) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 262În cazurile în care judecatorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleaga pricina, aratand şi motivele pentru care au incuviintat termenul.Articolul 263Debitorul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat, dacă bunurile lui se vand după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau dacă prin fapta sa a micsorat garantiile ce a dat prin contract creditorului sau, sau dacă nu a dat garantiile făgăduite.Articolul 264(1)Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare. Dacă instanţa a fost alcatuita din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.(2)Parerea judecatorilor rămaşi în minoritate va trebui redactata în acelasi timp cu hotărârea.-------------Alin. (1) al art. 264 a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 264 avea urmatorul continut: "(1) Când motivarea hotărâri nu se poate face până la data pronuntarii, ea se va face în termen de cel mult 15 zile de la pronuntare. Dacă instanţa a fost alcatuita din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea insarcina pe unul din ei cu redactarea hotărârii."-------------Alin. (1) al art. 264 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 265Adaugirile, stersaturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecator, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.Articolul 266(1)Hotărârea se va face în doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanţei.(2)Pentru judecatorii, preşedintele va putea incuviinta ca în locul celui de-al doilea exemplar al sentintei să se treaca într-un registru dispozitivul ei, semnat de judecatorul şi grefierul care au luat parte la judecata.*)(3)Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.-----------Alin. (1) al art. 266 a fost modificat de pct. 13 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (2) al art. 266 este mentinut ca abrogat de art. 6 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Ulterior, prin ORDONANTA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 a fost introdus un alineat care a devenit alin. (2) al art. 266 şi abrogat alin. (3) al art. 266.Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 29 decembrie 2000 a fost abrogata ORDONANTA nr. 13 din 29 ianuarie 1998 redevenind aplicabile dispozitiile Codului de procedura civila care au fost modificate, completate ori abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998.------------Alin. (3) al art. 266 a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 266 avea urmatorul continut: "(3) Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesar pentru curgerea unui termen de exercitarea unei cai ordinare de atac."-----------Alin. (3) al art. 266 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------**) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 267(1)După pronuntarea hotărârii, partea poate renunta în instanţa la calea de atac, facandu-se aratare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de presedinte şi de grefier.(2)Renuntarile se pot face şi în urma, prin infatisarea părţii inaintea presedintelui sau prin inscris autentic.Articolul 268(1)Incheierile premergatoare vor fi date cu acelasi numar de voturi ca şi hotărârile.(2)Judecatorii nu sunt legati prin aceste incheieri.(3)Ei sunt legati de acele incheieri care, fără a hotari în totul pricina, pregatesc dezlegarea ei.(4)Orice dispoziţie luata de instanţa prin încheiere va fi motivata.Articolul 269(1)Hotărârile judecătorești vor fi investite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are urmatorul cuprins:«Noi, Preşedintele României»(Aici urmeaza cuprinsul hotărârii).«Dam imputernicire şi ordonam organelor de executare sa puna în executare prezenta hotărâre. Ordonam agentilor forţei publice sa acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea ei la indeplinire, în condiţiile legii. Spre credinta, prezenta (hotărâre) s-a semnat de... (Urmeaza semnatura presedintelui şi a grefierului)(2)Hotărârea investita se va da numai părţii care a castigat sau reprezentantului ei.------------Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 14 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 269^1Abrogat.*)-----------*) Art. 269^1 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Secţiunea IIHotărârile partialeArticolul 270Dacă pârâtul recunoaste o parte din pretentiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia, va da o hotărâre parţială în măsura recunoasterii. Dispozitiile art. 273 sunt aplicabile.------------Art. 270 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea IIIHotărârile care consfintesc invoiala părţilorArticolul 271(1)Părţile se pot infatisa oricand în cursul judecatii, chiar fără sa fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinteasca invoiala lor.(2)Dacă părţile se infatiseaza la ziua fixata pentru judecata, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primita, chiar de un singur judecator, urmand ca hotărârea să fie data de instanţa în sedinta.(3)Dacă ele se infatiseaza intr-o alta zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.Articolul 272(1)Invoiala va fi infatisata în scris şi va alcatui dispozitivul hotărârii.(2)Abrogat.*)-----------*) Alin. (2) al art. 272 a fost abrogat prin art. 1 pct. 86 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. 2 al art. 272 avea urmatorul cuprins: "(2) La judecatorii invoiala va putea fi infatisata şi verbal; în acest caz, ea va fi trecuta într-un proces-verbal, care va fi incheiat cu aplicarea, prin asemanare, a dispoziţiilor prevăzute de art. 82 alineatul 2, şi care va fi trecut în dispozitivul hotărârii ce se va da."Articolul 273Hotărârea care consfinteste invoiala părţilor se da fără drept de apel.Secţiunea IV Cheltuielile de judecatăArticolul 274(1)Partea care cade în pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecată.(2)Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura şi impozit proportional, plata expertilor despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.(3)Judecatorii au însă dreptul sa mareasca sau sa micşoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.Articolul 275Pârâtul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afara numai dacă a fost pus în intarziere înainte de chemarea în judecata.Articolul 276Când pretentiile fiecarei părţi au fost incuviintate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecată, putand face compensarea lor.Articolul 277Dacă sunt mai mulţi reclamanti sau mai mulţi parati, ei vor fi obligati sa plateasca cheltuielile de judecată în mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.Secţiunea VExecuţia vremelnicaArticolul 278Hotărârile primei instante sunt executorii de drept când au ca obiect:1. plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturi juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor;*)2. despăgubiri pentru accidente de muncă;3. rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurarilor sociale;**)3^1. despăgubiri în caz de moarte sau vatamare a integritatii corporale ori sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub forma de prestatii banesti periodice;***)4. reparatii grabnice;5. punerea sau ridicarea peceţilor ori facerea inventarului;6. pricini privitoare la posesiune, numai în ce priveste posesiunea;7. în cazul prevăzut de art. 270;8. În orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.-----------*) Pct. 1 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 87 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.1 al art. 278 avea urmatorul continut: "1. plata salariilor";**) Pct. 3 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 88 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.3 al art. 278 avea urmatorul continut: "3. rente sau pensii alimentare;"***) Pct. 3^1 al art 278 a fost introdus prin art. 1 pct. 89 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 279(1)Instanţa poate incuviinta execuţia vremelnica a hotărârilor privitoare la bunuri ori de cate ori va gasi de cuviinta ca măsura este de trebuinta faţa cu temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vadita în intarziere; în acest caz instanţa va putea obliga la darea unei cautiuni.(2)Execuţia vremelnica nu se poate incuviinta:1. în materie de stramutare de hotare sau desfiinţare de constructii, plantatii sau a oricăror lucrari având o asezare fixa;2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara.(3)Cererea de executare vremelnica se va putea face şi verbal în instanţa până la închiderea dezbaterilor.(4)Dacă cererea a fost respinsa de prima instanţa, ea poate fi facuta din nou în apel.-------------Punctul 1 al alin. (2) al art. 279 a fost modificat de pct. 15 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 280(1)Cererea pentru suspendarea executarii vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanţei de apel.(2)Cererea se va depune la prima instanţa sau instanţa de apel, în care caz se va alatura în copie legalizata dispozitivul hotărârii.(3)Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel. Dispozitiile art. 403 alin. 3 sunt aplicabile.*)(4)Suspendarea va putea fi incuviintata numai cu dare de cautiune, al carei cuantum îl va fixa instanţa.(5)Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanţa preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. 4.------------*) Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 280 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art.1 pct.90 dinOrdonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3), (4) şi (5) ale art.280 aveau urmatorul continut:"(3) Cererea de suspendare se va judeca de instanţa cu sau fără cautiune.(4)Suspendarea va putea fi incuviintata cu sau fără cautiune.(5)Până la dezlegarea cererii de suspendare, suspendarea va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanţa preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului."Secţiunea VIIndreptarea, lamurirea şi completarea hotărârii*)Articolul 281(1)Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi sustinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.(2)Instanţa se pronunţă prin încheiere data în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri.(3)În cazul hotărârilor, indreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.------------*) Secţiunea VI a Capitolului IV din Titlul III al Cartii II este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 91 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea VI avea urmatorul continut:"Secţiunea VI. Indreptarea hotărârilorArt. 281 (1)Greselile asupra numelui, calităţii şi sustinerilor părţilor sau cele de socoteli, precum şi orice alte greseli materiale strecurate în hotărâre, pot fi indreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri.(2)Instanţa poate cita părţile, când găseşte de cuviinta pentru unele lamuriri.(3)Indreptarea se va face în amindoua exemplare ale hotărârii.(4)Termenul de apel împotriva incheierii date asupra indreptarii curge de la pronuntare, în cazul când părţile au fost citate.(5)Dispozitiile de mai sus se aplică, prin asemanare, şi greselilor strecurate intr-o încheiere."Articolul 281^1(1)În cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la înţelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronuntat hotărârea sa lamureasca dispozitivul sau sa inlature dispozitiile potrivnice.(2)Instanţa va rezolva cererea de urgenta, prin încheiere data în camera de consiliu, cu citarea părţilor.(3)Incheierea se va atasa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cat şi în dosarul de hotărâri al instanţei.------------Alin. (1) al art. 281^1 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 281^2(1)Dacă prin hotărârea data instanţa a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelasi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu retinere, în termen de 15 zile de la pronuntare.(2)Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea părţilor, prin hotărâre separata. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.(3)Dispozitiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpreţilor sau aparatorilor, cu privire la drepturile lor.Articolul 281^2a*)Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281-281^2.------------Art. 281^2a a fost introdus de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 281^3(1)Incheierile pronuntate în temeiul art. 281 şi 281^1, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 281^2 sunt supuse acelorasi cai de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, indreptarea, lamurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.(2)Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de indreptarea, lamurirea sau completarea hotărârii.Titlul IV Apelul*)-----------Titlul IV a fost modificat initial de pct. 16 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Capitolul I Termenul şi formele apelului**)-----------*) Denumirea Titlului IV este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 92 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În reglementarea anterioara, denumirea Titlul IV era "Caile ordinare de atac".**) Secţiunea I a devenit Capitolul I prin art. 1 pct. 93 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 282(1)Hotărârile date în prima instanţa de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în prima instanţa de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.(2)Împotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.----------Alin (2) al art. 282 a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (2) al art. 282 avea urmatorul continut: "(2) Împotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decit o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a intrerupt sau s-a suspendat cursul judecatii."Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.----------Art. 282 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 282^1(1)Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege.(2)Hotărârile instanţelor judecătorești prin care se solutioneaza plangerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdictionala şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.*)----------*) Art. 282^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 94 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 4 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 283Partea care a renuntat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel.Articolul 284(1)Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.(2)Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost facuta o dată cu somatia de executare.(3)Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.(4)Pentru procuror termenul de apel curge de la pronuntarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.(5)Apelul declarat în termen suspenda executarea hotărârii de prima instanţa, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege.*)--------*) Alin. (5) al art. 284 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 285(1)Termenul de apel se intrerupe prin moartea părţii care are interes sa faca apel. În acest caz se face din nou o singura comunicare a hotărârii, la cel din urma domiciliu al părţii, pe numele mostenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecarui mostenitor.(2)Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicarii prevăzute la alin. 1. Pentru mostenitorii incapabili, cei cu capacitate restrinsa sau disparuti ori în caz de mostenire vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.(3)Apelul nu constituie prin el insusi un act de acceptare a mostenirii.Articolul 286Termenul de apel se intrerupe şi prin moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea. În acest caz se va face o noua comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.Articolul 287(1)Cererea de apel va cuprinde:1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă apelantul locuieste în strainatate, va arata şi domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;2. aratarea hotărârii care se ataca;3. motivele de fapt şi de drept pe care se intemeiaza apelul;4. dovezile invocate în susţinerea apelului;5. semnatura.(2)Cerinţele de la pct. 2 şi 5 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii, iar cele de la pct. 3 şi 4, sub sancţiunea decaderii. Aceste cerinţe pot fi implinite până cel mai tarziu la prima zi de infatisare, iar lipsa semnaturii, în condiţiile prevăzute de art. 133 alin 2.(3)Când dovezile propuse sunt martori sau inscrisuri nearatate la prima instanţa, se vor aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 112 pct. 5.(4)Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a facut mai înainte de comunicare.------------Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publică în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 1 al alin. (1) al art. 287 avea urmatorul continut: "1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor;"Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 287 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.------------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 288La cererea de apel se vor alatura atatea copii cati intimaţi sunt.Apelul se depune la instanţa a carei hotărâre se ataca, sub sancţiunea nulitatii*).Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile facute, numai după implinirea termenului de apel pentru toate părţile.Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată dacă s-a facut cerere pentru suspendarea executarii hotărârii primei instante.-------------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii", din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, începând cu data de 10 aprilie 2009, dispoziţiile art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii" din Codul de procedură civilă se suspendă de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 26 mai 2009, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.Articolul 289(1)Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispoziţiilor art. 114^1, şi va dispune citarea părţilor.(2)Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea şi de pe motivele de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate şi care nu au fost infatisate la prima instanţa, punandu-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar intampinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.*)(3)Dispozitiile art. 113 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.(4)Apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri vor fi repartizate la o singura secţie a instanţei de apel.----------*) Alin. (1) şi (2) ale art. 289 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 96 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) şi (2) ale art. 289 aveau urmatorul continut:"(1) Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispoziţiilor art. 114, şi va dispune citarea părţilor.(2)Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate şi care nu au fost infatisate la prima instanţa, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare."Articolul 290Când apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri au fost repartizate la sectii deosebite, preşedintele ultimei sectii investite va dispune trimiterea apelului la sectia cea dintai investita.Articolul 291(1)În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114^1, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de infatisare, un termen inauntrul caruia să depună la dosar intampinare.*)(2)Dacă intimatul lipseste la prima zi de infatisare şi instanţa constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amanarea cauzei şi efectuarea comunicarii, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune amanarea cauzei cu indeplinirea cerințelor art. 114^1 alin. 3 sau 4, după caz.------------*) Art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 97 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 291 avea urmatorul continut: "Art. 291. (1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de infatisare, un termen inauntrul caruia să depună la dosar intimpinare."Alin (2) al art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 291 avea urmatorul continut: "Dacă intimatul lipseste la prima zi de infatisare şi instanţa constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune aminarea cauzei şi efectuarea comunicarii, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune aminarea cauzei cu indeplinirea cerințelor art. 114 alin. 5."Alin. (2) al art. 291 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-------------**) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 292(1)Părţile nu se vor putea folosi inaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de aparare şi dovezi decat de cele invocate la prima instanţa sau aratate în motivarea apelului ori în intampinare. Instanţa de apel poate incuviinta şi administrarea probelor a caror necesitate rezultă din dezbateri.(2)În cazul în care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţă, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţa.-----------*) Art. 292 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 98 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 292 avea urmatorul continut: "Art. 292. Părţile nu se vor putea folosi, inaintea instanţei de apel, de alte motive, mijloace de aparare şi dovezi decit de cele invocate la prima instanţa sau aratate în cererea de apel şi în intimpinare, afară de cazul prevăzut la art. 138."Articolul 293(1)Intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie, care să tinda la schimbarea hotărârii primei instante. Cererea se poate face până la prima zi de infatisare.(2)Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a facut inauntrul termenului de apel, ea se considera apel principal.----------*) Art. 293, cu o noua redactare, a fost reintrodus prin art. 1 pct. 99 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Initial art. 293 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.Articolul 293^1În caz de coparticipare procesuala, precum şi atunci când la prima instanţa au intervenit terte persoane în proces, intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa declare apel împotriva altui intimaţi sau unei persoane care a figurat în prima instanţa şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urma ar fi de natura sa produca consecinte asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispozitiile art. 293 se aplică în mod corespunzător.----------*) Art. 293^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 100 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Capitolul II Judecarea apelului*)----------*) Secţiunea a II-a devine Capitolul II prin art. 1 pct. 101 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 294(1)În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedura şi alte asemenea mijloace de aparare nu sunt considerate cereri noi.(2)Se vor putea cere însă dobinzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instante. De asemenea, se va putea solicita compensatia legala.Articolul 295(1)Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţa. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.(2)Instanţa va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei.*)----------*) Art. 295 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 102 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 295 avea urmatorul continut:" Art. 295. Instanţa de apel va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea altor probe, dacă le considera necesare pentru solutionarea cauzei."Articolul 296Instanţa de apel poate pastra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decat aceea din hotărârea atacata.----------*) Art. 296 a fost modificat prin art. 1 pct. 103 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 296 avea urmatorul continut: "Art. 296. Instanţa de apel poate pastra ori schimba în tot sau în parte hotărârea atacata."; modificat de Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.----------Art. 296 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------**) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 297(1)În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intră în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intră în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, ca şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului***).(2)Dacă prima instanţa s-a declarat competenţa şi instanţa de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotărârea atacata, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, afară de cazul când constata propria sa competenţa. În acest caz, precum şi atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţa a judecat în fond, instanţa de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmata şi hotărârea pronunţată, va retine procesul spre judecare.*)----------Alin. (1) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 23 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 297 avea urmatorul continut: "(1) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţa a rezolvat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost legal citata, instanţa de apel va desfiinta hotărârea atacata şi va trimite cauza spre rejudecare primei instante."*) Alin. (2) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 104 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 297 avea urmatorul continut: "(2) Dacă hotărârea a fost desfiintata pentru lipsa de competenţa, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent."Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------**) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 298Dispozitiile de procedura privind judecata în prima instanţa se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.*)---------*) Art. 298 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 105 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 298 avea urmatorul continut: "Art. 298. Dispozitiile de procedura privind judecata în prima instanţa se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol."Titlul V Caile extraordinare de atacCapitolul I Recursul*)-----------*) Capitolul II - ""Recursul" - al Titlului IV - "Caile ordinare de atac" - din Cartea II va deveni "Capitolul I - Recursul" al Titlului V - "Caile extraordinare de atac", din Carte II conform art. 1 pct. 106 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Secţiunea I Termenul şi formele recursuluiArticolul 299(1)Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.(1^1) Abrogat.(2)Recursul se solutioneaza de instanţa imediat superioara celei care a pronuntat hotărârea în apel.(3)Abrogat.----------Art. 299 a fost modificat prin art. I pct 24 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare avea urmatorul continut: "Art. 299. Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului."Alin. (2) al art. 299 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (2) al art. 299 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Alin. (3) al art. 299 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Alin. (1) şi (2) ale art. 299 au fost modificate de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 299 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1^1) al art. 299 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1^1) al art. 299 a fost abrogat de art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 18 decembrie 2012, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 1^1 şi art. 299 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În concluzie, în intervalul 18 decembrie 2012-1 februarie 2013, dispoziţiile invocate mai sus au fost considerate suspendate de drept, trebuind să-şi fi încetat efectele juridice în data de 2 februarie 2013, dacă legiuitorul nu intervenea pentru abrogarea prevederilor atacate.Articolul 300(1)Recursul suspenda executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricăror lucrari având o asezare fixa, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.(2)La cerere, instanţa sesizata cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executarii hotărârii recurate şi în alte cazuri decat cele la care se referă alin. (1).(3)Suspendarea la cerere a executarii hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cautiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.*)(4)Abrogat.**)(5)Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. 3 aplicandu-se în mod corespunzător.--------*) Alin. (3) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 107 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 300 avea urmatorul continut: "(3) Suspendarea la cerere a executarii hotărârii poate fi acordată cu sau fără depunerea unei cautiuni ce se va stabili după ascultarea părţilor citate în camera de consiliu."**) Alin. (4) al art. 300 a fost abrogat prin art. 1 pct. 108 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 300 avea urmatorul continut: "(4) În cazuri urgente, preşedintele instanţei de recurs poate dispune, la cerere, prin încheiere motivata, suspendarea executarii şi fără citarea părţilor, chiar înainte de primirea dosarului."Alin. (5) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 109 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (5) al art. 300 avea urmatorul continut: "(5) Instanţa poate reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. 3 şi 4 fiind aplicabile în mod corespunzător."Alin. (5) al art. 300 a fost modificat pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 301Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.---------Art. 301 a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare art. 301 avea urmatorul continut: "Art. 301. Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284 se aplică în mod corespunzător."---------Art. 301 a fost modificat pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.---------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 302Recursul se depune la instanţa a carei hotărâre se ataca, sub sancţiunea nulitatii*).------------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii".Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, în intervalul 25 iulie 2008-8 septembrie 2008, dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură civilă în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii" au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice în data de 9 septembrie 2008, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.Articolul 302^1Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitatii, urmatoarele menţiuni:a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieste în strainatate, va arata şi domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul*);b) indicarea hotărârii care se ataca;c) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;d) semnatura.La cererea de recurs se va atasa dovada achitarii taxei de timbru, conform legii.------------Art. 302^1 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Art. 302^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.*) Prin DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 356 din 27 aprilie 2005 a fost admisa excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civila, constatandu-se ca textul de lege atacat este neconstitutional în ceea ce priveste sanctionarea cu nulitate absoluta a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacă recurentul locuieste în strainatate - "domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul".Art. 147, alin. (1) din CONSTITUTIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede:"(1) Dispozitiile din legile şi ordonantele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îşi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept."Articolul 303(1)Recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.(2)Termenul pentru depunerea motivelor se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a facut mai înainte.(3)Abrogat.(4)În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.(5)Preşedintele instanţei, care primeste cererea de recurs, va putea sa o inapoieze, părţii prezente, dacă nu indeplineste condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refacuta, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.(6)După implinirea termenului de recurs pentru toate părţile, instanţa a carei hotărâre este recurata va inainta instanţei de recurs dosarul împreună cu dovezile de indeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.------------Alin. (3) al art. 303 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 304Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în urmatoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:1. când instanţa nu a fost alcatuita potrivit dispoziţiilor legale;2. când hotărârea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii**);4. când instanţa a depasit atribuţiile puterii judecătorești;5. când, prin hotărârea data, instanţa a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancţiunea nulitatii de art. 105 alin. 2;6. dacă instanţa a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau când cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii;8. când instanţa, interpretand greşit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori înţelesul lamurit şi vadit neindoielnic al acestuia;9. când hotărârea pronunţată este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;10. abrogat;11. abrogat.------------Preambulul art. 304 a fost modificat prin art. 1 pct. 110*) din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul art. 304 ave urmatorul continut: "Casarea unei hotărâri se poate cere:"Pct. 6 al art. 304 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 111 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 304 avea urmatorul continut: "6. când instanţa nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, a acordat mai mult decit s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;"Pct. 11 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 11 al art. 304 avea urmatorul continut: "11. când hotărârea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgind dintr-o apreciere eronata a probelor administrate."Partea introductiva a art. 304 a fost modificata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Punctul 110 al art. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 a fost abrogat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Punctul 10 al art. 304 a fost abrogat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Pct. 3 al art. 304 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 304^1Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putand sa examineze cauza sub toate aspectele.Articolul 305În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia inscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.------------Art. 305 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Articolul 306(1)Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2.(2)Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligata să le puna în dezbatere părţilor.(3)Indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevăzute de art. 304.Articolul 307Abrogat.*)---------*) Art. 307 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 308 *)(1)Preşedintele instanţei, după ce va constata ca procedura de comunicare a hotărârii a fost indeplinita, va fixa termen de judecată şi va dispune citarea părţilor şi comunicarea motivelor de recurs.(2)Intimatul este obligat să depună intampinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.(3)Abrogat.(4)Abrogat.(5)Abrogat.----------Alin. (2) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 113 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 308 avea urmatorul continut: "(2) Intimatul va putea depune intimpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată."Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 114 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 308 avea urmatorul continut: "(3) Preşedintele, fixind termenul de judecată, poate desemna un judecator pentru intocmirea unui raport asupra recursului. La Curtea Suprema de Justiţie raportul se întocmeşte de un judecator sau de un magistrat asistent."Alin. (4) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 115 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 308 avea urmatorul continut: "(4) Raportul va cuprinde, pe scurt, aratarea obiectului cererii de chemare în judecata, solutia recurata, precum şi temeiurile acesteia, în măsura în care este nevoie pentru solutionarea recursului."Art. 308 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.*) Modificarea art. 308 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel ca art. 308 a revenit la forma actualizata prin Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000.Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.------------A se vedea şi DECIZIA nr. 194 din 27 aprilie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 10 iunie 2004.Alin. (3) şi (4) ale art. 308 au fost abrogate de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (5) al art. 308 a fost abrogat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Secţiunea IIJudecarea recursului şi efectele casăriiArticolul 309(1)Preşedintele va da cuvantul părţilor după citirea raportului.*)(2)Procurorul vorbeste cel din urma, afară de cazul când este parte principala sau recurent.-------------Alin. (1) al art. 309 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.*) Modificarea alin. (1) al art. 309 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel ca art. 309 a revenit la forma initiala.Articolul 310Dacă nu se dovedeste, la prima zi de infatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau dacă aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut în termen.Articolul 311(1)Hotărârea casata nu are nici o putere.(2)Actele de executare sau de asigurare facute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel.Articolul 312(1)Instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.(2)În caz de admitere a recursului, hotărârea atacata poate fi modificata sau casata, în tot sau în parte.(3)Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibila, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt gasite intemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs va casa în intregime hotărârea atacata pentru a se asigura o judecata unitara.(4)În caz de casare, curtile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singura decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.(5)Cu toate acestea, în cazul în care instanţa a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost regulat citata atât la administrarea probelor, cat şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronuntat hotărârea casata sau altei instante de acelasi grad.(6)În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanţa va trimite dosarul spre judecare instanţei judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila.(6^1) Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intră în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeaşi cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispoziţiile alin. 4 fiind aplicabile**).(7)Dacă instanţa de recurs constata ca ea insasi era competenţa sa solutioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurata şi va solutiona cauza potrivit competentei sale.*)----------*) Art. 312 a fost modificat prin art. 1 pct. 116 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 308 avea urmatorul continut: " (1) Curtile de apel şi tribunalele, în caz de casare, vor judeca pricina în fond.(2)Cu toate acestea, în cazul în care instanţa, a carei hotărâre este recurata, a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost regulat citita la administrarea probelor şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronuntat hotărârea casata sau altei instante de acelasi grad. În cazul casării pentru lipsa de competenţa, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii.(3)Dacă instanţa de recurs constata ca ea insasi era competenţa sa solutioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurata şi va solutiona cauza potrivit competentei sale."Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (6^1) al art. 312 a fost introdus de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 313Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instanţei care a pronuntat hotărârea casata ori, atunci când interesele bunei administrari a justiţiei o cer, altei instante de acelasi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsa de competenţa, când trimite cauza instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii.Articolul 314Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie hotaraste asupra fondului pricinii în toate cazurile în care caseaza hotărârea atacata numai în scopul aplicarii corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.Articolul 315(1)În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.*)(2)Când hotărârea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reincepe de la actul anulat.(3)După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate inaintea instanţei a carei hotărâre a fost casata.(3^1) În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege***).(4)La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.**)---------*) Alin. (1) al art. 315 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 117 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 315 avea urmatorul continut: " (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului."**) Alin. (4) al art. 315 a fost introdus prin art. 1 pct. 118 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Alin. (3^1) al art. 315 a fost introdus de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 316Dispozitiile de procedura privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.Capitolul I^1 Contestaţia în anulare*)----------*) Capitolul I - "Contestaţia în anulare" din Titlul V - "Caile extraordinare de atac" - al Cartii II devine "Capitolul I^1 - Contestaţia în anulare" al Titlului V al Cartii II, conform art. 1 pct. 119 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 317(1)Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:*)1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerinţele legii;2. când hotărârea a fost data de judecatori cu calcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa.(2)Cu toate acestea, contestaţia poate fi primita pentru motivele mai sus-aratate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.----------*) Preambulul alin.(1) al art. 317 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 120 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul alin. (1) al art. 317 avea urmatorul continut: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele mai jos aratate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe caile ordinare de atac:"Articolul 318(1)Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanţa, respingand recursul sau admitandu-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.(2)Abrogat.)-----------Alin. (1) al art. 318 a fost modificat prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. 1 al art. 318 avea urmatorul continut: "(1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admitindu-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare."Alin. (2) al art. 318 a fost abrogat prin art. 1 pct. 121 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 318 avea urmatorul continut: "(2) Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care judecatoria, potrivit prevederilor unei legi speciale, judeca în ultima instanţa."Alin. (1) al art. 318 a fost modificat de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 319(1)Contestaţia se introduce la instanţa a carei hotărâre se ataca.(2)Contestaţia se poate face oricand înainte de inceputul executarii silite, iar în timpul ei, până la implinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestaţia poate fi introdusa în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţa de hotărâre, dar nu mai tarziu de un an de la data când hotărârea a ramas irevocabila.---------Alin. (2) al art. 319 a fost modificat de pct. 17 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (2) al art. 319 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 319^1Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.---------Art. 319^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 319^1 a fost introdus de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 320(1)Contestaţia se judeca de urgenta şi cu precadere.(2)Intampinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată.*)(3)Hotărârea data în contestaţie este supusă acelorasi cai de atac ca şi hotărârea atacata.----------*) Alin (2) al art. 320 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 122 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (2) al art. 320 avea urmatorul continut: "(2) Intimpinarea nu este obligatorie."Articolul 321Nu se poate face o noua contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintai.Capitolul II Revizuirea hotărârilor--------------La articolele 322 alineatul 1, 323 alineatul 1, 324 punctele 1 şi 5 şi 327 alineatul 1, notiunea "hotărâre desăvârşită" a fost inlocuita cu "hotărâre definitivă" de pct. 18 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 322Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri data de o instanţa de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmatoarele cazuri:1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;2. dacă s-a pronuntat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;3. dacă obiectul pricinii nu se afla în fiinta;4. dacă un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui inscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii ori dacă un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta în acea cauza; În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii****).5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiintat sau s-a modificat hotărârea unei instante pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere;**)6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela sau consiliu judiciar***) nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati să-i apere;7. dacă exista hotărâri definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeasi pricina, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate.Aceste dispozitii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instante de recurs. În cazul când una dintre instante este Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;8. dacă partea a fost împiedicată să se infatiseze la judecata şi sa instiinteze instanţa despre aceasta dintr-o imprejurare mai presus de voinţa sa.9. dacă Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotărâri judecătorești, iar consecintele grave ale acestei încălcări continua să se produca şi nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotărârii pronuntate*****).10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.-----------*) Punctul 4 al art. 322 a fost modificat prin art. 1 pct. 123 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (4) al art. 322 avea urmatorul continut: "4. dacă un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat irevocabil pentru o infractiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui inscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii, sau dacă partea care a jurat a fost condamnata irevocabil pentru fals;"**) Punctul 5 al art. 322 a fost modificat prin art. 1 pct. 124 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (5) al art. 322 avea urmatorul continut: "5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instante penale sau administrative pe care ea s-a intemeiat;"Punctul 9 al art. 322 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Punctul 10 al art. 322 a fost introdus de pct. 1 al art. II din LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010.***) În actuala reglementare, institutia consiliului judiciar nu mai exista.-----------Punctul 4 al art. 322 a fost modificat de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005****), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.------------NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:****) Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă textul în conformitate cu care "[...] În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii".Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, dispoziţiile art. I, pct. 55 din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 prin care au fost eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 dispoziţiile de mai sus, sunt suspendate începând cu data de 25 februarie 2008, iar începând cu data de 10 aprilie 2008, şi-au încetat efectele juridice.În aceste condiţii, dispoziţiile eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă "În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii" urmează să se aplice după încetarea efectelor juridice ale art. I, pct. 55 din Legea nr. 219/2005 prin care s-au eliminat dispoziţiile invocate din art. 322 pct. 4.*****) Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 17 mai 2011 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.Conform art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, în intervalul 17 mai 2011-1 iulie 2011, dispoziţiile menţionate mai sus au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice începând cu data de 2 iulie 2011, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor declarate neconstituţionale.Articolul 323(1)Cererea de revizuire se indreapta la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a carei revizuire se cere.(2)În cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va indrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instantele care au pronuntat hotărârile potrivnice. Când cele doua instante care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscriptii judecătorești deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmeaza să se indrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre.Articolul 324(1)Termenul de revizuire este de o luna şi se va socoti:1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instante de recurs după evocarea fondului, de la pronuntare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronuntarea ultimei hotărâri;2. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urma act de executare;3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals inscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţa de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora; *)4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere;**)5. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotărârii definitive facuta statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau de la intoarcerea disparutului ori de la dobandirea capacităţii; în aceste din urma doua cazuri termenul fiind de 6 luni.(2)În cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteste de la încetarea impiedicarii.(3)Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.---------*) Pct. 3 al alin (1) al art. 324 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 125 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin (1) al art. 324 avea urmatorul continut: "3. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecatorului, martorului, expertului, sau părţii care a jurat sau de hotărârea care a declarat falsitatea inscrisurilor;"**) Pct. 4 al alin (1) al art. 324 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 126 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin (1) al art. 324 avea urmatorul continut: "4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-a descoperit inscrisul;"Alin. (3) al art. 324 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Alin. (3) al art. 324 a fost modificat de pct. 2 al art. II din LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010.Articolul 325Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiţia darii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.------------*) Art. 325 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 127 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 325 avea urmatorul continut: "Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiţia darii unei cautiuni;"Articolul 326(1)Cercetarea de revizuire se judeca potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.(2)Intampinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată.*)(3)Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se intemeiaza.**)----------*) Alin (2) al art. 326 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 128 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (2) al art. 328 avea urmatorul continut: "(2) Intimpinarea nu este obligatorie."**) Alin. (3) al art. 326 a fost introdus prin art. 1 pct. 129 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 327(1)Dacă instanţa incuviinteaza cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotărâre.(2)Se va face aratare de hotărârea data în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite.Articolul 328(1)Hotărârea asupra revizuirii este supusă cailor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuita.(2)Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, a carei hotărâre este irevocabila.-----------Alin. (2) al art. 328 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Titlul VI Recursul în interesul legii-----------Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003, Cap. III din titlul V al Cartii a- 2-a devine Titlul VI al Cartii a-II-a,Articolul 329*)Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.-----------*) Art. 329 a fost modificat prin art. 1 pct. 130 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 329 avea urmatorul continut: "(1) Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Curtii Supreme de Justiţie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instanţelor judecătorești.Art. 329 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 329 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 329^1 - 329^2Abrogate.*)----------*) Art. 329^1 - 329^2 au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 330Abrogat.---------Art. 330 a fost modificat prin art. 1 pct. 131 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 330 avea urmatorul continut: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Suprema de Justiţie, hotărârile judecătorești irevocabile pentru urmatoarele motive:1. când instanţa a depasit atribuţiile puterii judecătorești;"Pct. 2 al art. 330 a fost modificat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 330 avea urmatorul continut: "2. când s-au savirsit infractiuni de către judecatori în legătură cu hotărârea pronunţată."Art. 330 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 330^1Abrogat.----------Art. 330^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 330^1 avea urmatorul continut: "Recursul în anulare se poate deplasa oricând."Art. 330^1 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 330^2.Abrogat.----------Alin. (2) al art. 330^2 a fost modificat prin art. 1 pct. 133 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 330^2 avea urmatorul continut: "(2) După introducerea recursului în anulare, instanţa poate să dispună suspendarea executarii hotărârilor sau sa revina asupra suspendărilor acordate."Alin. (1) al art. 330^2 a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 330^2 avea urmatorul continut: "Procurorul general poate dispune pe termen limitat suspendarea executarii hotărârilor judecătorești înainte de introducerea recursului în anulare."Art. 330^2 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 330^3Abrogat.----------Alin. (2) al art. 330^3 a fost modificat prin art. 1 pct. 134 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 330^3 avea urmatorul continut: "(2) Judecata recursului în anulare se face cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs şi va pune concluzii."Art. 330^3 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 330^4Abrogat.-----------Art. 330^4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Articolul 330^5*)Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, care se anexează cererii.------------Art. 330^5 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 330^6*)Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi un număr de 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele, respectiv vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. 1, celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. 1.La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul acestor secţii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului poate solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. 3.Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.------------Art. 330^6 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 330^7*)Asupra cererii, completul se pronunţă prin decizie.Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.------------Art. 330^7 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Cartea a III - a Dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioaseArticolul 331Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor de procedura mai jos aratate.Articolul 332Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricina în curs la o instanţa sau pe care aceasta a dezlegat-o, ori dacă au ca obiect eliberarea unor inscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instante, se vor indrepta la acea instanţa.Articolul 333(1)Cererea va cuprinde numele şi domiciliul celui care o face şi ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate inaintea instanţei, precum şi aratarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii şi semnatura.(2)Ea va fi însoţită de inscrisurile pe care se sprijina.Articolul 334(1)Instanţa îşi verifica competenţa din oficiu, putand cere părţii lamuririle necesare.(2)Dacă instanţa se declara necompetenta va trimite dosarul instanţei în drept sa hotarasca.Articolul 335Dacă cererea, prin insusi cuprinsul ei sau prin obiectiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezinta caracter contencios, instanţa o va respinge.Articolul 336(1)Incheierea prin care se incuviinteaza cererea este executorie. Ea este supusă recursului.(2)Termenul de recurs va curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de faţa, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.(3)Recursul poate fi facut de orice persoană interesata, chiar dacă nu a fost citata la dezlegarea cererii.(4)Executarea incheierii poate fi suspendata de instanţa de recurs cu sau fără cautiune.(5)Recursul se judeca în camera de consiliu.-----------Art. 336 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 337Incheierile nu au puterea lucrului judecat.Articolul 338(1)Procedura prevăzută în articolele de mai sus se intregeste cu dispozitiile de procedura contencioasa, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.(2)Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură speciala rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor intregi cu cele prevăzute în cuprinsul cartii de faţa.Articolul 339(1)Procedura necontencioasa se aplică şi în cazurile în care legea da în caderea presedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.(2)În aceste cazuri, preşedintele este tinut sa pronunte incheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii.(3)Recursul împotriva incheierii date de preşedintele judecatoriei se judeca de tribunal, iar recursul împotriva incheierii date de preşedintele tribunalului sau curtii de apel se judeca de un complet al instanţei respective.----------*) Alin. (3) al art. 339 a fost modificat prin art. 1 pct. 135 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 339 avea urmatorul continut: "(3) Apelul împotriva incheierii date de judecatorul de la judecatorie se judeca de tribunal, iar apelul împotriva incheierii date de preşedintele tribunalului sau Curtii de apel se judeca de completul instanţei respective."-----------Alin. (3) al art. 339 a fost modificat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Cartea a IV - a Despre arbitraj--------------Cartea a IV-a a fost modificata de pct. 20 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993Capitolul I Dispozitii generaleArticolul 340Persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.Articolul 340^1Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie sa judece litigiul şi sa pronunte o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii investiti constituie, în sensul dispoziţiilor de faţa, tribunalul arbitral.Articolul 341(1)Arbitrajul se organizeaza şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, incheiata conform cu prevederile cap. II.(2)Sub rezerva respectarii ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrala sau prin act scris incheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi inlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotărârii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.(3)În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit.(4)Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispozitiile ce urmeaza.Articolul 341^1Părţile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o institutie permanenta de arbitraj sau de o terta persoana.Articolul 342(1)Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesata poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competenţa sa judece litigiul în fond, în prima instanţa.(2)În cazul în care părţile au incheiat convenţia arbitrala în cursul judecarii litigiului la o instanţa judecătorească, aceasta devine competenţa sa solutioneze cererile prevăzute în alin. 1.(3)Instanţa va solutiona aceste cereri de urgenta şi cu precadere, cu procedura ordonantei preşedintele.Capitolul II Convenţia arbitralaArticolul 343(1)Convenţia arbitrala se incheie, în scris, sub sancţiunea nulitatii.(2)Ea se poate incheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumita compromis.Articolul 343^1(1)Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul în care este inserata sau în legătură cu acesta să fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.(2)Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.Articolul 343^2Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sancţiunea nulitatii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.Articolul 343^3(1)Incheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătorești.(2)Tribunalul arbitral îşi verifica propria sa competenţa de a solutiona un litigiu şi hotaraste în aceasta privinta printr-o încheiere care se poate desfiinta numai prin actiunea în anulare introdusa împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 364.Articolul 343^4(1)În cazul în care părţile în proces au incheiat o convenţie arbitrala, pe care una dintre ele o invoca în instanţa judecătorească, aceasta îşi verifica competenţa.(2)Instanţa va retine spre solutionare procesul dacă:a) pârâtul şi-a formulat apararile în fond, fără nici o rezervă intemeiata pe convenţia arbitrala;b) convenţia arbitrala este lovita de nulitate ori este inoperanta;c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile paratului în arbitraj.(3)În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetenta, dacă va constata ca exista convenţie arbitrala.(4)În caz de conflict de competenţa, hotaraste instanţa judecătorească ierarhic superioara instanţei inaintea careia s-a ivit conflictul.Capitolul III Arbitrii. Constituire tribunalului arbitral. Termenul şi locul arbitrajuluiArticolul 344Poate fi arbitru orice persoană fizica, de cetatenie română, care are capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor.Articolul 345(1)Părţile stabilesc dacă litigiul se judeca de un arbitru unic sau de doi ori de mai mulţi arbitri.(2)Dacă părţile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judeca de trei arbitri, cate unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea - supraarbitrul - desemnat de cei doi arbitri.(3)Dacă exista mai mulţi reclamanti sau mai mulţi parati, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru.Articolul 346Este nula clauza din convenţia arbitrala care prevede dreptul uneia dintre părţi de a numi arbitru în locul celeilalte părţi sau de a avea mai mulţi arbitri decit cealalta parte.Articolul 347(1)Arbitrii sunt numiti, revocati sau inlocuiti conform convenţiei arbitrale.(2)Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiti prin convenţia arbitrala şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea sa recurga la arbitraj invita cealalta parte, în scris, sa procedeze la numirea lor.(3)În comunicare se arata numele, domiciliul şi, pe cit posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea sa recurga la arbitraj, precum şi enuntarea succinta a pretentiilor şi a temeiului lor.Articolul 348Partea careia i s-a facut comunicarea trebuie să transmita, la randul sau, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz, numele, domiciliul şi, pe cat posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului desemnat de ea.Articolul 349Acceptarea insarcinarii de arbitru trebuie să fie facuta în scris şi comunicata părţilor în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire.Articolul 350Cei doi arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului, în termen de 10 zile de la ultima acceptare. Supraarbitrul se va conforma prevederilor art. 449.Articolul 351(1)În caz de neintelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeste arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea sa recurga la arbitraj poate cere instanţei judecătorești sa procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului.(2)Incheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor. Ea nu este supusă cailor de atac.Articolul 351^1(1)Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la indoiala independenta şi imparţialitatea sa. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute pentru recuzarea judecatorilor. Poate constitui o cauza de recuzare şi neindeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitraj, prevăzute în convenţia arbitrala.(2)O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decit pentru cauze survenite după numire.(3)Persoana care stie ca în privinta sa exista o cauza de recuzare este obligata sa instiinteze părţile şi pe ceilalti arbitri mai înainte de a fi acceptat insarcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.(4)Aceasta persoana nu poate participa la judecarea litigiului decit dacă părţile, instiintate potrivit alineatului precedent, comunică în scris ca înţeleg sa nu ceara recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abtina de la judecarea litigiului, fără ca abtinerea sa insemne recunoasterea cauzei de recuzare.Articolul 351^2(1)Recuzarea trebuie să fie ceruta, sub sancţiunea decaderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţa de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.(2)Cererea de recuzare se solutioneaza de instanţa judecătorească, prevăzută de art. 342, cu citarea părţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Incheierea nu este supusă cailor de atac.Articolul 352În caz de vacanta, pentru orice cauza, recuzare, revocare, abtinere, renuntare, impiedicare, deces, şi dacă nu s-a numit un supleant sau dacă acesta este impiedicat să-şi exercite insarcinarea, se va proceda la inlocuirea arbitrului potrivit dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui.Articolul 353Arbitrii sunt raspunzatori de daune, în condiţiile legii:a) dacă, după acceptare, renunta în mod nejustificat la insarcinarea lor;b) dacă, fără motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrala sau de lege;c) dacă nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicand sau divulgand date de care iau cunoştinţa în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;d) dacă încalcă în mod flagrant indatoririle ce le revin.Articolul 353^1În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, toate atribuţiile ce revin instanţei judecătorești în temeiul dispoziţiilor din prezentul capitol se exercită de acea institutie, conform regulamentului sau, afara numai dacă acel regulament prevede altfel.Articolul 353^2(1)Tribunalul arbitral se considera constituit pe data ultimei acceptari a insarcinarii de arbitru, de supraarbitru sau, după caz, de arbitru unic.(2)Data acceptarii este cea a expedierii prin posta a comunicarii prevăzute de art. 349.Articolul 353^3(1)Dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunte hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.(2)Termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de recuzare sau a oricarei alte cereri incidente adresate instanţei judecătorești prevăzute de art. 342.(3)Părţile pot consimti în scris la prelungirea termenului arbitrajului.(4)De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult două luni.(5)Termenul se prelungeste de drept cu doua luni în cazul prevăzut de art. 360^3, precum şi în cazul decesului uneia dintre părţi.(6)Trecerea termenului prevăzut în prezentul articol nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi tribunalului arbitral, până la primul termen de infatisare, ca înţelege sa invoce caducitatea.Articolul 354Părţile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului de stabileste de tribunalul arbitral.Capitolul IV Sesizarea tribunalului arbitral. Cuprinsul cererii de arbitrare.Intampinarea. Cererea reconventionalaArticolul 355(1)Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisa care va cuprinde:a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în Registrul comerţului, numărul de telefon, contul bancar;b) numele şi calitatea celui care angajează sau reprezinta partea în litigiu, anexandu-se dovada calităţii;c) menţionarea convenţiei arbitrale, anexandu-se copie de pe contractul în care este inserata, iar dacă s-a incheiat un compromis, copie de pe acesta;d) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;e) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se intemeiaza cererea;f) numele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral;g) semnatura părţii.(2)Cererea se poate face şi printr-un proces-verbal incheiat în faţa tribunalului arbitral şi semnat de părţi sau numai de reclamant, precum şi de arbitri.Articolul 356Reclamantul va comunică paratului, precum şi fiecarui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare şi de pe inscrisurile anexate.Articolul 356^1(1)În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face intampinare cuprinzand excepţiile privind cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la aceasta cerere, probele propuse în aparare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni prevăzute în art. 355, pentru cererea de arbitrare.(2)Excepţiile şi alte mijloace de aparare, care nu au fost aratate prin intampinare, trebuie ridicate, sub sancţiunea decaderii, cel mai tarziu la primul termen de infatisare. Dispozitiile art. 358^12 alin. 3 rămân aplicabile.(3)Dacă prin nedepunerea intampinarii litigiul se amana, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin aminare.(4)Dispozitiile art. 356 se aplică în mod corespunzător.Articolul 357(1)Dacă pârâtul are pretentii împotriva reclamantului, derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala.(2)Cererea reconventionala va fi introdusa în cadrul termenului pentru depunerea intampinarii sau cel mai tarziu până la primul termen de infatisare şi trebuie să indeplineasca aceleasi condiţii ca şi cererea principala.Capitolul V Procedura arbitralaArticolul 358În întreaga procedura arbitrala trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulitatii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de aparare şi a principiului contradictorialitatii.Articolul 358^1(1)Comunicarea între părţi sau către părţi a inscrisurilor litigiului, a citatiilor, hotărârilor arbitrale şi incheierilor de sedinta se face prin scrisoare recomandata cu recipisa de predare sau cu confirmare de primire. Informaţiile şi instiintarile pot fi facute şi prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicarii şi a textului transmis.(2)Inscrisurile pot fi inminate şi personal părţii, sub semnatura.(3)Dovezile de comunicare se depun la dosar.Articolul 358^2(1)Îndată după expirarea termenului pentru depunerea intampinarii, tribunalul arbitral verifica stadiul pregatirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune masurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.(2)După aceasta verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixeaza termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor.Articolul 358^3Între data primirii citatiei şi termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile.Articolul 358^4Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanti şi pot fi asistate de orice persoană.Articolul 358^5Neprezentarea părţii legal citate nu împiedica dezbaterea litigiului, afara numai dacă partea lipsa nu va cere, cel mai tarziu până în preziua dezbaterii, amanarea litigiului pentru motive temeinice, incunostiintand în acelasi termen şi cealalta parte, precum şi arbitrii. Amanarea se poate face o singură dată.Articolul 358^6Oricare dintre părţi poate cere în scris ca solutionarea litigiului să se faca în lipsa sa, pe baza actelor de la dosar, art. 358^3 ramanand însă aplicabil.Articolul 358^7Dacă ambele părţi, desi legal citate, nu se prezinta în termen, tribunalul arbitral va solutiona litigiul în afară de cazul în care s-a cerut amanarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, sa amane judecarea litigiului, citand părţile, dacă apreciaza ca prezenta lor la dezbatere este necesară.Articolul 358^8(1)Inaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătorești competente sa incuviinteze măsuri asiguratoare şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.(2)La aceasta cerere se vor anexa, în copie, cerea de arbitrare sau, în lipsa, dovada comunicarii prevăzute de art. 347 alin. 2 şi 3, precum şi convenţia arbitrala.(3)Incuviintarea acestor măsuri va fi adusa la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.Articolul 358^9În cursul arbitrajului, masurile asiguratoare şi masurile vremelnice, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt, pot fi incuviintate şi de tribunalul arbitral. În caz de impotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească.Articolul 358^10(1)Fiecare dintre părţi are sarcina sa dovedeasca faptele pe care îşi intemeiaza în litigiu pretentia sau apararea.(2)În vederea solutionarii litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicatii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.Articolul 358^11(1)Administrarea probelor se efectueaza în sedinta tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuata în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.(2)Ascultarea martorilor şi a expertilor se face fără prestare de juramint.(3)Tribunalul arbitral nu poate să recurga la mijloace de constringere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau expertilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa instanţei judecătorești prevăzute de art. 342.(4)Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri.Articolul 358^12(1)Orice excepţie privind existenta şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele insarcinarii arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de infatisare, trebuie ridicata, sub sancţiunea decaderii, cel mai tarziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.(2)Orice cereri ale părţilor şi orice inscrisuri vor fi depuse cel mai tarziu până la primul termen de infatisare.(3)Probele care nu au fost cerute cel mai tarziu până la prima zi de infatisare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care:a) necesitatea probei ar reiesi din dezbateri;b) administrarea probei nu pricinuieste amanarea solutionarii litigiului.Articolul 358^13(1)Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în incheierea de sedinta.(2)Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnata şi va fi motivata.(3)Incheierea de sedinta va cuprinde, pe linga menţiunile prevăzute la art. 361 lit. a) şi b), şi urmatoarele menţiuni:a) o scurta descriere a desfăşurării sedintei;b) cererile şi sustinerile părţilor;c) motivele pe care se sprijina masurile dispuse;d) dispozitivul;e) semnaturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 360^2.(4)Părţile au dreptul sa ia cunoştinţa de conţinutul incheierilor şi de actele dosarului. La cererea părţilor sau din oficiu tribunalul arbitral poate indrepta sau completa incheierea de sedinta, printr-o alta încheiere. Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe incheierea de sedinta.Capitolul VI Cheltuieli arbitraleArticolul 359(1)Cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, expertilor, martorilor, se suporta potrivit înţelegerii dintre părţi.(2)În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisa în totalitate sau proportional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisa în parte.Articolul 359^1(1)Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor şi poate obliga părţile sa consemneze suma respectiva prin contribuţie egala.(2)Părţile pot fi obligate solidar la plata.(3)Dacă pârâtul nu-şi indeplineste obligaţia care îi revine potrivit alin. 1, în termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va consemna întreaga suma, urmand ca prin hotărârea arbitrala să se stabileasca cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de către părţi.(4)De asemenea, tribunalul arbitral poate obliga părţile sau pe fiecare dintre ele la avansarea altor cheltuieli arbitrale.Articolul 359^2Tribunalul arbitral poate să nu dea curs arbitrajului până la consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevăzute în prezentul capitol.Articolul 359^3La cererea oricareia dintre părţi, instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 va examina temeinicia masurilor dispuse de tribunalul arbitrar şi va stabili cuantumul onorariilor arbitrilor şi al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum şi modalitatile de consemnare, avansare sau de plată.Articolul 359^4(1)Plata onorariilor arbitrilor se va face după comunicarea către părţi a hotărârii arbitrale.(2)Dacă arbitrajul se intrerupe, fără a se pronunţă hotărâre, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc în mod corespunzător.Articolul 359^5Orice diferenţa în plus sau în minus de cheltuieli arbitrale se regularizeaza cel mai tarziu prin hotărârea arbitrala şi se plateste până la comunicarea către părţi sau până la depunerea acesteia la instanţa judecătorească. Neplata diferenţei atrage suspendarea comunicarii sau depunerii hotărârii arbitrale.Articolul 359^6În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se platesc conform regulamentului acelei institutii.Capitolul VII Hotărârea arbitralaArticolul 360(1)Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama, când este cazul, şi de uzanţe sau reguli profesionale.(2)Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate solutiona litigiul în echitate.--------------Alin. (1) al art. 360 a fost modificat de pct. 5 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 360^1(1)În toate cazurile, pronuntarea trebuie să fie precedata de deliberarea în secret, cu participarea tuturor arbitrilor în persoana, consemnandu-se în hotărâre aceasta participare.(2)Pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 21 de zile, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului.Articolul 360^2Când tribunalul arbitral este compus dintr-un numar fără sot de arbitri, hotărârea se ia cu majoritate de voturi. Arbitrul care a avut o alta parere îşi va redacta şi va semna opinia separata, cu aratarea considerentelor pe care aceasta se sprijina.Articolul 360^3Când tribunalul arbitral este compus dintr-un numar cu sot de arbitri şi acestia nu se înţeleg asupra solutiei, se va proceda la numirea unui supraarbitru conform înţelegerii dintre părţi sau, în lipsa, conform art. 351. Supraarbitrul numit se va uni cu una dintre solutii, o va putea modifica sau va putea pronunţă o alta solutie, dar numai după ascultarea părţilor şi a celorlalţi arbitri.Articolul 361Hotărârea arbitrala se redacteaza în scris şi trebuie să cuprindă:a) componenta nominala a tribunalului arbitral, locul şi data pronuntarii hotărârii;b) numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa lor sau, după caz, denumirea şi sediul, numele reprezentantilor părţilor, precum şi al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul careia s-a procedat la arbitraj;d) obiectul litigiului şi sustinerile pe scurt ale părţilor;e) motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect intemeiaza solutia;f) dispozitivul;g) semnaturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 360^2.Articolul 362(1)Dacă prin hotărârea pronunţată tribunalul arbitral a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere, oricare dintre părţi poate solicita, în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii, completarea ei. Hotărârea de completare se da cu citarea părţilor.(2)Greselile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greseli evidente care nu schimba fondul solutiei, precum şi greselile de calcul, pot fi rectificate, la cererea oricareia dintre părţi, formularea în termenul prevăzut de alin. 1 sau din oficiu, printr-o încheiere de indreptare.(3)Hotărârea de completare sau incheierea de indreptare face parte integrantă din hotărârea arbitrala.(4)Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea sau indreptarea hotărârii.Articolul 363(1)Hotărârea arbitrala va fi comunicata părţilor în termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei.(2)La cererea oricareia dintre părţi, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii, în condiţiile alin. 1.(3)Hotărârea arbitrala comunicata părţilor are efectele unei hotărâri judecătorești definitive.(4)În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanţei judecătoreşti ori notarului public pentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial. După verificarea de către instanţa judecătorească ori de către notarul public a respectării condiţiilor şi îndeplinirea procedurilor impuse de lege şi după achitarea de către părţi a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va realiza transferul de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil în cauză.-------------Alin. (4) al art. 363 a fost introdus de art. II din LEGEA nr. 206 din 9 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 762 din 13 noiembrie 2012.Articolul 363^1(1)În termen de 20 de zile de la data comunicarii hotărârii, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 atasand şi dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale.(2)În cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, dosarul se păstrează la acea institutie.Capitolul VIII Desfiintarea hotărârii arbitraleArticolul 364Hotărârea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune în anulare pentru unul din urmatoarele motive:a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fără sa existe o convenţie arbitrala sau în temeiul unei conventii nule sau inoperante;c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrala;d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal indeplinita;e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353^3.f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decit s-a cerut;g) hotărârea arbitrala nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arata data şi locul pronuntarii, nu este semnata de arbitrii;h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire;i) hotărârea arbitrala încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.Articolul 364^1(1)Părţile nu pot renunta prin convenţia arbitrala la dreptul de a introduce actiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.(2)Renuntarea la acest drept se poate face, însă, după pronuntarea hotărârii arbitrale.Articolul 365(1)Competenţa de a judeca în prima instanţa actiunea în anulare revine instanţei judecătorești imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripţia careia a avut loc arbitrajul.(2)Actiunea în anulare poate fi introdusa în termen de o luna de la data comunicarii hotărârii arbitrale.(3)Instanţa judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva careia a fost introdusa actiunea în anulare, numai după depunerea unei cautiuni fixate de ea. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.----------*) Alin. (3) al art. 365 a fost modificat prin art. 1 pct. 136 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 365 avea urmatorul continut: "(3) Instanţa judecătorească va putea suspenda, cu sau fără cautiune, executarea hotărârii arbitrale atacata cu actiune în anulare."Alin. (1) al art. 365 a fost modificat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 365 a fost modificat de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 366(1)Instanţa judecătorească, admitand actiunea, va anula hotărârea arbitrala, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţă şi în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotari în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţă în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decit o dată cu hotărârea asupra fondului.(2)Hotărârea instanţei judecătorești cu privire la actiunea în anulare poate fi atacata numai cu recurs.Articolul 366^1În toate cazurile privind hotărârea arbitrala, actiunea în anulare formulata potrivit art. 364 se judeca în completul prevăzut pentru judecata în prima instanţa, iar recursul se judeca în completul prevăzut pentru aceasta cale de atac.----------Art. 366^1 a fost introdus de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Capitolul IX Executarea hotărârii arbitraleArticolul 367Hotărârea arbitrala este obligatorie. Ea se aduce la indeplinire de buna voie de către partea împotriva careia s-a pronuntat, de îndată sau în termenul aratat în hotărâre.Articolul 367^1(1)La cererea părţii castigatoare, hotărârea arbitrala se investeste cu formula executorie.(2)Incheierea de investire se da de către instanţa judecătorească prevăzută de art. 342, fără citarea părţilor, în afară de cazul în care exista indoieli cu privire la regularitatea hotărârii arbitrale, când se vor cita părţile.Articolul 368Hotărârea arbitrala investita cu formula executorie constituie titlu executoriu şi se executa silit intocmai ca şi o hotărâre judecătorească.Capitolul X Arbitrajul internationalArticolul 369În sensul prezentului capitol, un litigiu arbitral care se desfăşoară în România este socotit international dacă s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.Articolul 369^1Prin convenţia arbitrala referitoare la un arbitraj international, părţile pot stabili ca acesta să aibă loc în România sau intr-o alta tara.Articolul 369^2(1)În arbitrajul international care se judeca în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un numar impar de arbitri, fiecare dintre părţi având dreptul sa numeasca un numar egal de arbitri. Dispozitiile art. 369^3 rămân aplicabile.(2)Partea străină poate numi arbitri de cetatenie străină.(3)Părţile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul să fie cetatean al unui al treilea stat.Articolul 369^3În arbitrajul international, durata termenelor stabilite de art. 349, 350, 351^2, 358^3 şi 362 se dubleaza.Articolul 369^4(1)Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilita prin convenţia arbitrala sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în aceasta privinta ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a nascut litigiul ori intr-o limbă de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral.(2)Dacă o parte nu cunoaste limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigura serviciile unui traducator.(3)Părţile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.Articolul 369^5În afară de cazul în care părţile convin altfel, onorariile arbitrilor şi cheltuielile de deplasare ale acestora se suporta de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suporta de părţi în cote egale.Capitolul XI Recunoasterea şi executarea hotărârilor arbitrale straineArticolul 370În sensul prezentului capitol, prin hotărâre arbitrala străină se înţelege o hotărâre data pe teritoriul unui stat strain sau care nu este considerata ca hotărâre naţionala în România.Articolul 370^1Hotărârile arbitrare straine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.Articolul 370^2Hotărârile arbitrale straine, care nu sunt aduse la indeplinire de bunavoie de către cei obligati a le executa, pot fi puse în executare silita pe teritoriul României, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 173-177 din Legea nr. 105/1992.Articolul 370^3Hotărârile arbitrale straine, pronuntate de către un tribunal arbitral competent, au forta probanta în faţa instanţelor din România cu privire la situaţiile de fapt pe care le constata.Articolul 371Abrogat.*)----------*) Art. 371 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Cartea a V - a Despre executarea silitaCapitolul I Dispozitii generaleSecţiunea I Scopul şi obiectul executarii silite*)---------*) Secţiunea I (art. 371^1 - 371^8) a fost introdusa prin art. 1 pct. 137 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 371^1(1)Obligaţia stabilita prin hotărârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la indeplinire de bunavoie.(2)În cazul în care debitorul nu executa de bunavoie obligaţia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.(3)Executarea silita are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.---------Alin. (3) al art. 371^1 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 371^2(1)Pot fi executate silit oblibaţiile al caror obiect consta în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii ori altei lucrari sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.(2)În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobanzi, penalităţi sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.(3)Dacă titlul executoriu contine suficiente criterii în functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu contine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în functie de rata inflatiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanta a devenit exigibila şi până la data platii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.-----------Alin. (3) al art. 371^2 a fost introdus prin art. 1 pct. 31 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Alin. (3) al art. 371^2 a fost introdus de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (3) al art. 371^2 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 371^3(1)Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite dacă, potrivit legii, sunt urmaribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.(2)Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.Articolul 371^4În tot cursul executarii silite, sub supravegherea organului de executare, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor banesti ale debitorului, ca vanzarea bunurilor supuse urmaririi să se faca prin buna invoiala sau ca plata obligaţiei să se faca în alt mod admis de lege.------------Art. 371^4 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 371^5Executarea silita inceteaza dacă:a) s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, mentionand pe acesta stingerea totala a obligaţiilor;b) nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri urmaribile ori a imposibilitatii de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, mentionand pe acesta cauza restituirii şi partea de obligaţie ce a fost executata;c) creditorul a renuntat la executare;d) a fost desfiintat titlul executoriu.------------Lit. b) a art. 371^5 a fost modificata de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 371^6(1)În cazurile prevăzute de art. 371^5 lit. b) se poate cere reluarea executarii silite, inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.(2)Reluarea executarii silite poate fi ceruta şi asupra aceluiasi bun, dacă acesta este un imobil. În acest caz, atât timp cat potrivit legii, poate avea loc reluarea executarii silite, nu se va putea dispune radierea somaţiei inscrise potrivit dispoziţiilor art. 497 alin. 2.------------Alin. (1) al art. 371^6 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 371^7(1)Partea care solicită indeplinirea unui act sau a altei activităţi care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu cheltuielile se avanseaza de către creditor.(2)Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt în sarcina debitorului urmarit, afară de cazul când creditorul a renuntat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute după inregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntara.(3)Sumele ce urmeaza să fie platite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, în condiţiile legii.(4)Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.------------Alin. (2) al art. 371^7 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 371^8(1)Depunerea sau consemnarea oricarei sume în scopul participării la desfăşurarea, potrivit legii, a executarii silite, cum sunt sumele cu titlu de cautiune ori de pret al bunurilor supuse vanzarii, se face numai la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara*), la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc.(2)Dovada depunerii sau consemnarii acestor sume se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt inscris admis de lege.-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".------------Alin. (2) al art. 371^8 a fost introdus de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Secţiunea I^1 Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu*)---------*) Secţiunea I^1 a fost introdusa prin art. 1 pct. 138 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 inlocuind Secţiunea I din Cap. I Cartea a V-a care avea urmatorul titlu: "Secţiunea I. Titlurile cerute pentru executarea silita."Articolul 372Executarea silita se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.*)--------*) Art. 372 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 139 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 372 avea urmatorul continut: "Executarea silita se va urmări:a) în virtutea unei hotărâri judecătorești;b) în virtutea unui titlu executoriu."Articolul 373(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea**).(2)Instanţa de executare este judecatoria în circumscripţia careia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.(3)Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.----------*) Art. 373 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 139 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 373 avea urmatorul continut: "(1) Hotărârile se vor executa prin mijlocirea primei instante. În cazul în care prima instanţa este o curte de apel, hotărârea se executa prin mijlocirea tribunalului din localitatea în care îşi are sediul curtea de apel.(2)Cererea de executare se va face:a) în cazul hotărârilor rămase definitive şi irevocabile, la prima instanţa;b) în celelalte cazuri, la instanţa care a pronuntat ultima hotărâre asupra fondului; aceasta va trimite cererea, împreună cu hotărârea, pentru investire şi executare, la prima instanţa.(3)Executarea se indeplineste prin executorii judecătorești.(4)În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc considera necesar, organele de politie sunt obligate să-i acorde concursul la efectuarea executarii silite."Alin. (1) al art. 373 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (3) al art. 373 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:"Art. XXII(1)Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.(2)Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.(3)Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.(4)În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."Articolul 373^1*)Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispoziţiile art. 371^1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător. Încuviinţarea executării silite este de drept valabilă şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite;3. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;5. există alte impedimente prevăzute de lege.Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 108^2 alin. 2, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.În situaţia prevăzută la art. 371^7 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să îşi îndeplinească de îndată obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.------------Alin. (2) al art. 373^1 a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 373^1 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Art. 373^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.-------------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, în intervalul 17 aprilie 2009-17 mai 2009, dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006 au fost suspendate de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 2 iunie 2009, dacă legiuitorul nu ar fi intervenit prin Ordonanţa de urgenţă nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul OFicial nr. 324 din 15 mai 2009 să modifice prevederile atacate.La momentul actual, aplicabilă este forma art. 373^1, astfel cum a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.--------------Art. 373^1 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 373^2(1)În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc considera necesar, organele de politie, jandarmerie sau alti agenti ai forţei publice, după caz, sunt obligati să-i acorde concursul la indeplinirea efectiva a executarii silite.(2)La cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc cei care datorează sume de bani debitorului urmarit ori deţin bunuri ale acestuia, supuse urmaririi potrivit legii, au datoria sa dea informaţiile necesare pentru efectuarea executarii.(3)De asemenea, la cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc instituţiile, băncile şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare realizării executarii silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. La cererea executorului sau a părţii interesate instanţa de executare poate lua masurile prevăzute de art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. f) şi de art. 108^3.(4)Instanţa de executare şi executorul judecătoresc sunt obligati să asigure secretul informaţiilor primite, dacă legea nu prevede altfel.Articolul 373^3(1)Incheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de investire cu formula executorie a hotărârii judecătorești sau a altui inscris ori cererea de eliberare de către instanţa a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacata cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronuntare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsa.(1^1) Incheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de investire cu formula executorie a hotărârii judecătorești sau a altui inscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei cai de atac.(2)Dacă se refuza emiterea titlului executoriu de către alte organe competente potrivit legii şi dacă legea speciala nu prevede altfel, creditorul poate face plangere la judecatoria în circumscripţia careia se afla organul care trebuia sa emita titlul executoriu, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţa de refuz.------------Alin. (1) al art. 373^3 a fost modificat de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1^1) al art. 373^3 a fost introdus de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 373^4(1)Când privitor la aceleasi bunuri se efectueaza mai multe executari silite, instanţa de executare în circumscripţia careia a inceput prima executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reuneasca, dispunand să se faca o singura executare de către executorul judecătoresc care a indeplinit actul de executare cel mai inaintat, iar dacă executarile sunt în acelasi stadiu, de către executorul judecătoresc care a inceput cel dintai executarea, chiar dacă ele au fost pornite de organe de executare diferite, în afară de cazul în care legea prevede altfel.(2)În cazul în care dispune conexarea executarilor, instanţa, prin încheiere, se va pronunţă şi asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexarii. Totodata, va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul judecătoresc desemnat potrivit alin. 1.(3)Desistarea, după conexare, a oricaruia dintre creditorii urmaritori nu va putea sa impiedice continuarea executarii de la actul de executare cel mai inaintat.*)---------*) Art. 373^1-373^4 au fost introduse prin art. 1 pct. 141 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.---------Alin. (2) al art. 373^4 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 374(1)Hotărârea judecătorească sau alt titlu se executa numai dacă este investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de incheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau inscrisuri prevăzute de lege, care se executa fără formula executorie.(2)Investirea hotărârilor cu formula executorie se face de prima instanţa.(3)Incuviintarea executarii silite în România a hotărârilor date în tari straine se face potrivit legii speciale.---------Art. 374 a fost modificat initial de pct. 22 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin.(1) al art. 374 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 142 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 374 avea urmatorul continut: "(1) Nici o hotărâre nu se poate executa dacă nu este investita cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de hotărârile pregatitoare şi de hotărârile executorii provizoriu, care se executa şi fără formula executorie."---------Alin. (1) al art. 374 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 374^1Inscrisurile cărora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investirea cu formula executorie.---------Art. 374^1 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 375Abrogat.*)--------*) Art. 375 a fost abrogat prin art. 183 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicată în M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992.Articolul 376(1)Se investesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.(2)Actele autentificate de o reprezentanta diplomatica sau consulara a României se vor putea investi cu formula executorie de judecatoria de la domiciliul uneia din părţile partase la actul autentic.(3)Dacă nici una din părţi nu are domiciliul cunoscut în tara, investirea cu formula executorie se face de Judecatoria sectorului III din Capitala României.------------Alin. (1) al art. 376 a fost modificat de pct. 23 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (1) al art. 376 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 377(1)Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile date în prima instanţa, potrivit legii, fără drept de apel;2. hotărârile date în prima instanţa care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsa sau anulata;3. hotărârile date în apel;4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.*)(2)Sunt hotărâri irevocabile:1. hotărârile date în prima instanţa, fără drept de apel, nerecurate;2. hotărârile date în prima instanţa, care nu au fost atacate cu apel;3. hotărârile date în apel, nerecurate;4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.---------Art. 377 a fost modificat initial de pct. 24 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin.(1) al art. 377 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 143 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 374 avea urmatorul continut: "(1) Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile date fără drept de apel;2. hotărârile date în prima instanţa, care nu au fost atacate cu apel, sau chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins;3. hotărârile date în apel prin care se rezolva fondul pricinii."Articolul 378Pe când o hotărâre definitivă se afla în curs de a se judeca în contestaţie sau în urma cererii de revizuire ea are inca puterea lucrului judecat până se va inlocui printr-o alta hotărâre.Articolul 379(1)Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decat pentru o creanta certa, lichida şi exigibila.*)(2)Dacă datoria consista în suma nelamurita, urmarile se vor amana până mai întâi se va face lichidarea.(3)Creanta certa este aceea a carei existenta rezultă din insusi actul de creanta sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.(4)Creanta este lichida atunci când catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau şi a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui în baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute în actul de creanta, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebita socoteala.----------*) Alin.(1) al art. 379 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 144 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 379 avea urmatorul continut: "(1) Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decit în virtutea unui titlu executor sau a unei hotărâri date cu execuţie provizorie şi pentru o datorie certa şi lichida."Articolul 379^1În cazul în care s-a desfiintat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispozitiile art. 404^1-404^3 sunt aplicabile.*)---------*) Art. 379^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 145 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Secţiunea IIPersoanele şi bunurile supuse executarii siliteArticolul 380Abrogat.*)---------*) Art. 380 a fost abrogat prin art. 1 pct. 146 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 380 avea urmatorul continut: "Art. 380. Executarea silita se intinde asupra tuturor bunurilor miscatoare şi nemiscatoare ale datornicului, afară de excepţiile admise de lege."Secţiunea IIICând se poate exercita executarea silitaArticolul 381Când printr-o hotărâre s-a dat un termen de plată, executarea nu se poate face până la sosirea acelui termen.Articolul 382Cu toate acestea, partea care a castigat va putea şi inaintea sosirii termenului sa ceara executarea hotărârii:a) dacă debitorul a fugit;b) dacă debitorul risipeste averea sa miscatoare şi nemiscatoare;c) dacă alti creditori executa alte hotărâri asupra averii sale;d) dacă prin fapta sa el a micsorat asigurarile date creditorului sau, sau n-a dat asigurarile promise ori incuviintate sau este în stare de insolvabilitate de obste cunoscuta.Articolul 383(1)În cazurile aratate în articolele de mai sus, instanţa care a investit hotărârea cu formula executorie va hotari de urgenta, după ce va cita pe părţi în termen scurt.(2)În cazul în care debitorul a fugit, citatia i se va da la ultimul domiciliu.Articolul 384Hotărârile ce au să se execute provizoriu cu dare de cautiune nu se vor executa mai înainte de a se da cautiunea.Articolul 384^1(1)În vederea executarii unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc poate intră în incaperile ce reprezinta domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimtamantul acesteia, iar în caz de refuz, cu forta publică.(2)În cazul altor titluri executorii decat hotărârile judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanţa de executare va autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menţionate la alin. 1. Instanţa se pronunţă de urgenta în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin hotărâre irevocabila şi executorie.*)----------*) Art. 384^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 147 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 385(1)Nici o executare nu se va putea face înainte de ora 6,00 şi după ora 20,00.*)(2)Executarea inceputa va putea continua în acea zi sau în zilele urmatoare.---------*) Alin. (1) al art. 385 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 148 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 385 avea urmatorul continut: "(1) Nici o executare nu se va putea face înainte de ora opt dimineata şi după ora şase seara."Articolul 386Executarea silita nu se va putea face la alte ore decat cele menţionate şi nici în zilele nelucratoare stabilite potrivit legii, afară de cazurile urgente în care executarea poate fi incuviintata de preşedintele instanţei de executare.---------*) Art. 386 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 149 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 386 avea urmatorul continut: "Executarea silita nu se va putea face în zile nelucratoare, potrivit legii, afară de cazurile urgente în care executarea poate fi incuviintata de preşedintele instanţei de executare."Articolul 387(1)În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunică debitorului o somatie care va cuprinde urmatoarele:1. denumirea şi sediul organului de executare;2. data emiterii somaţiei şi numărul dosarului de executare;3. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;4. aratarea titlului executoriu anexat în baza caruia urmeaza să se faca executarea silita;5. termenul în care cel somat urmeaza să-şi execute de bunavoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi aratarea consecintelor nerespectarii acesteia;6. semnatura şi stampila organului de executare.(2)Dacă în termenul aratat în somatie debitorul nu-şi executa de bunavoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silita.*)---------*) Art. 387 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 150 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 387 avea urmatorul continut:" Art. 387. Nici o hotărâre sau titlu executor nu se va putea executa decit numai după ce va fi incunostiintat datornicul odata cu somatia sau comandamentul."Articolul 388(1)Pentru toate actele de executare pe care le efectueaza, executorul judecătoresc este obligat sa incheie procese-verbale care vor cuprinde urmatoarele menţiuni:1. denumirea şi sediul organului de executare;2. numele şi calitatea celui care incheie procesul-verbal;3. data întocmirii procesului-verbal şi numărul dosarului de executare;4. titlul executoriu în temeiul caruia se efectueaza actul de executare;5. numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului urmaritor;6. locul, data şi ora efectuării actului de executare;7. masurile luate de executor sau constatarile acestuia;8. consemnarea explicatiilor şi obiectiunilor participantilor la executare;9. alte menţiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;10. menţionarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau impiedicarea de a semna procesul-verbal;11. menţionarea numarului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi a persoanelor cărora li s-a inmanat acesta;12. semnatura executorului, precum şi, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care asista la efectuarea actului de executare;13. stampila executorului judecătoresc.(2)Menţiunile de la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12 şi 13 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii.*)--------*) Art. 388 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 151 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 388 avea urmatorul continut: "Art. 388. Cu cel puţin o zi înainte de orice executare, executorul judecătoresc ce are să execute va face o somatie datornicului la care se va alatura şi copia titlului ce se executa."Articolul 389(1)Dacă creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricărui act de executare, fără sa fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept şi orice parte interesata poate cere desfiintarea ei.(2)În caz de suspendarea executarii, termenul de perimare curge de la încetarea suspendarii.(3)Dacă se face o noua cerere de executare, se va face mai întâi, o noua somatie, la care nu se va mai alatura titlul ce se executa.Articolul 390(1)Dispozitiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea incuviinteaza executarea fără somatie.(2)De asemenea, nu se va notifica debitorului nici somatia, nici titlul executoriu, când executarea se face potrivit art. 382.*)--------*) Art. 390 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 152 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 390 avea urmatorul continut:"Art. 390. (1) Cele doua articole de mai sus nu se aplică în cazurile când legea incuviinteaza executarea fără somatie.(2)Asemenea nu se va notifica datornicului nici somatia, nici hotărârea sau titlul, când executarea se face potrivit art. 382 din acest cod."Articolul 391Incalcarea dispoziţiilor art. 384, 385, 387 şi 389 atrage anularea executarii.*)--------*) Art. 391 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 153 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 391 avea urmatorul continut: "Art. 391. Calcarea art. 384, 385, 387, 388 şi 389 aduce anularea executarii."Secţiunea IVDespre cautiuni*)----------*) Secţiunea IV - "Pentru primirea cautiunii" din Cap. I al Cartii V se va denumi "Secţiunea IV - Despre cautiuni", conform art. 1 pct. 154 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 392Hotărârea care obliga pe o parte ca sa dea o cautiune sau un garant va arata şi termenul când să se aduca acea cautiune, sau să se infatiseze acel garant.Articolul 393(1)Garantul se va infatisa inaintea judecatii în sedinta publică, faţa cu toate părţile sau în lipsa lor, dacă au fost chemate formal.(2)Judecata va primi pe garant dacă solvabilitatea sa va fi de obste cunoscuta, sau dacă se va dovedi cu acte.Articolul 394Partea potrivnica va putea sa conteste solvabilitatea garantului şi instanţa va hotari de urgenta.*)----------*) Art. 394 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 155 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 394 avea urmatorul continut: " Art. 394. Partea potrivnica va putea sa conteste solvabilitatea garantului şi judecata va apretui de urgenta."Articolul 395Dacă se primeste cautiunea sau garantul, actul care le primeste va fi executor, cu tot dreptul de apel.Articolul 396(1)Garantul fiind primit, va face inaintea judecatii declaratia ca primeste a garanta.(2)Aceasta declaratie se va trece în procesul-verbal al sedintei.(3)Din momentul acestei declaratii, el va fi supus la toate consecintele ce aduce garantia sa.Secţiunea VExecutarea în contra mostenitorilorArticolul 397(1)Când debitorul a murit, lasand numai mostenitori majori, executarea inceputa asupra bunurilor sale se va continua în contra lor 8 zile după ce printr-o notificare au fost instiintati în mod colectiv la ultimul domiciliu al defunctului.(2)Când între mostenitori sunt minori, executarea inceputa se va suspenda până la alcatuirea reprezentantei lor legale, care se va face prin mijlocirea judecatoriei cat se poate de grabnic.Articolul 398Dacă execuţia nu incepuse inca la moartea debitorului, hotărârile şi titlurile executorii nu se vor putea executa în contra mostenitorilor, sub pedeapsa de nulitate, decat 8 zile după ce li s-a facut o incunostiintare colectiva a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele mostenirii, fără a se arata numele şi calitatea fiecarui mostenitor.Secţiunea VIContestaţia la executare*)Articolul 399(1)Împotriva executarii silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la înţelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.(2)Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anularii actului nelegal.(2^1) De asemenea, după ce a inceput executarea silita, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, data fără indeplinirea condiţiilor legale.(3)În cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţa judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.------------Alin. (1) al art. 399 a fost modificat de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (2^1) al art. 399 a fost introdus de pct. 69 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (1) şi (2^1) ale art. 399 au fost modificate de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 400(1)Contestaţia se introduce la instanţa de executare.(2)Contestaţia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronuntat hotărârea ce se executa. Dacă o asemenea contestaţie vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, competenţa de solutionare aparţine instanţei de executare.Articolul 400^1Impartirea bunurilor proprietate comuna poate fi hotarata, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecarii contestaţiei la executare.Articolul 401(1)Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când:a) contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori instiintarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai tarziu la data efectuării primei retineri din aceste venituri de către tertul poprit;c) debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somatia sau executarea se face fără somatie.(1^1) Contestaţia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.(2)Contestaţia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa în termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a bunului.(3)Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut de alin. 2 nu-l împiedica pe cel de-al treilea să-şi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii.-----------Alin. (1^1) al art. 401 a fost introdus de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 402(1)Instanţa sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare sau, după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere. Procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă se aplică în mod corespunzător.(2)Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se da fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronuntate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2.(3)Hotărârea prin care s-a solutionat contestaţia privind înţelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorasi cai de atac ca şi hotărârea ce se executa.-------------Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.Alin. (1) al art. 402 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 403(1)Până la solutionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanţa competenţa poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instanţa, în afară de cazul în care legea dispune altfel.(2)Dacă bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului.(3)Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacata cu recurs, în mod separat.(4)În cazuri urgente, dacă s-a platit cautiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executarii până la solutionarea cererii de suspendare de către instanţa. Incheierea nu este supusă nici unei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanţa, dacă este cazul.-----------Alin. (4) al art. 403 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 404(1)Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune indreptarea acestuia, anularea ori încetarea executarii insesi, anularea ori lamurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui indeplinire a fost refuzata.(1^1) În cazul în care constata nejustificat refuzul executorului de a începe executarea silita sau de a îndeplini un act de executare silita, dacă fapta nu constituie infractiune potrivit legii penale, instanţa de executare, sesizata potrivit art. 399 alin. 1, va putea obliga executorul la plata unei amenzi de la 500 lei la 2.500 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzata.(2)În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar când contestaţia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 7.000.000 lei.-------------Alin. (1^1) al art. 404 a fost introdus de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.-------------*) Secţiunea VI este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 156 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea VI avea urmatorul continut: "Secţiunea VI. Contestatii asupra executarii siliteArt. 399. Orice executare silita se poate contesta de cei interesati sau vatamati prin executare.Art. 400. (1) Cererile incidente şi toate contestaţiile care s-ar ridica asupra executarii silite sau între părţi sau de către cei de-al treilea interesati, privitoare la înţelesul, intinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se executa, se vor indrepta la instanţa care a incuviintat titlul executor.(2)Toate celelalte incidente sau contestatii ce s-ar ridica asupra urmaririi insasi se vor indrepta la instanţa care executa hotărârea.(3)Cererile aratate în acest articol vor cuprinde pe larg motivele plingerii, iar actele pricinii se vor depune deodata cu cererea la grefa instanţei respective potrivit art. 112 din acest cod.(4)Părţile se vor chema în termen scurt şi judecata asupra contestaţiei sau incidentelor se va urma de urgenta, cu precadere asupra tuturor celorlalte pricini.Art. 400^1. Impartirea bunurilor comune, potrivit art. 33 alin. 2 din Codul familiei, poate fi ceruta şi în cadrul judecarii contestaţiei la executarea silita.Art. 401. Judecata va putea după infatisare sa suspende sau sa lase executarea cu sau fără cautiune faţă de instanţa judecătorească. Executarea se va putea suspenda în cazuri urgente chiar şi înainte de orice infatisare.Art. 402. Termenul de apel şi cel de recurs în contra hotărârilor date în asemenea contestatii sau incidente va fi de 15 zile de la data comunicarii hotărârilor.Art. 403. (1) Contestaţiile în materie de executari silite se vor putea face în tot timpul cit va tine executarea.(2)Odata ce, cel din urma act al executarii s-a savirsit, nu se va mai primi nici o contestaţie asupra executarii.(3)Cel din urma act de executare este incheierea pe care instanţa va trebui sa o faca, fără citarea părţilor, îndată ce va primi procesul-verbal de executare, constatind savirsirea executarii.Art. 404. O hotărâre judecătorească care nu s-a executat în timp de 30 de ani de la data sa nu se va mai putea executa şi va pierde puterea lucrului judecat.Art. 405. Partea care va cadea în contestaţia sa asupra executarii va fi supusă la despăgubiri ce va fi pricinuit prin impiedicarea executarii şi la plata unei amenzi de la 3000 lei până la 10000 lei în cazuri de vadita rea-credinta."Secţiunea VI^1Intoarcerea executarii*)------------*) Secţiunea a VI^1 - a a fost introdusa prin art. 1 pct. 157 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 404^1(1)În toate cazurile în care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.(2)Bunurile asupra cărora s-a facut executarea se vor restitui celui indreptatit.(3)În cazul în care executarea silita s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile, intoarcerea executarii se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vinzare, actualizata în functie de rata inflatiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449.Articolul 404^2(1)În cazul în care instanţa judecătorească a desfiintat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeasi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executarii.(2)Dacă instanţa care a desfiintat hotărârea executata a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executarii, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudeca fondul.(3)Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executarii în condiţiile alin. 1 şi 2, cel indreptatit o va putea cere instanţei judecătorești competente potrivit legii.Articolul 404^3Dacă titlul executoriu emis de un alt organ decat o instanţa judecătorească a fost desfiintat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instanţelor judecătorești, iar modalitatea restabilirii situaţiei anterioare executarii nu este prevăzută de lege ori, desi este prevăzută, nu s-a luat această măsură, ea se va putea obtine pe calea unei cereri introduse la instanţa prevăzută de art. 404^2 alin. 3.Secţiunea VI^2Prescriptia dreptului de a cere executarea silita*)Articolul 405(1)Dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.(2)Termenul de prescriptie începe să curgă de la data când se naste dreptul de a cere executarea silita.(3)Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.Articolul 405^1(1)Cursul prescripţiei se suspenda:a) în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului material la actiune;b) pe timpul cat suspendarea executarii silite este prevăzută de lege ori a fost stabilita de instanţa sau de alt organ jurisdictional competent;c) atâta timp cat debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire;d) în alte cazuri prevăzute de lege.(1^1) După încetarea suspendarii, prescriptia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.(2)Prescriptia nu se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata la cererea creditorului urmaritor.-------------Alin. (1^1) al art. 405^1 a fost introdus de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.*) Alin. (2) al art. 405^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 şi respinsa de LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005, ducand la eliminarea alin. (2). Textul acestui alineat este preluat de noul alin. (1^1), iar alin. (3) devine prin renumerotare noul alin. (2).Articolul 405^2(1)Cursul prescripţiei se intrerupe:a) pe data indeplinirii de către debitor, înainte de începerea executarii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoasterii, în orice alt mod, a datoriei;b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresata unui organ de executare necompetent;c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art. 453 alin. 2;d) pe data indeplinirii în cursul executarii silite a unui act de executare;e) pe data depunerii cererii de reluare a executarii, în condiţiile art. 371^6 alin. 1;f) în alte cazuri prevăzute de lege.(2)După intrerupere începe să curgă un nou termen de prescriptie.(3)Prescriptia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsa, anulata sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a facut-o a renuntat la ea.Articolul 405^3(1)După implinirea termenului de prescriptie creditorul poate cere repunerea în acest termen, numai dacă a fost impiedicat sa ceara executarea datorita unor motive temeinice.(2)Cererea de repunere în termen se introduce la instanţa de executare competenţa, în termen de 15 zile de la încetarea impiedicarii.----------*) Secţiunea a VI^2 - a a fost introdusa prin art. 1 pct. 158 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.**) Alin. (2) al art. 405^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Capitolul II Urmarirea silita asupra bunurilor mobile*)---------*) Capitolul II din Cartea V va avea urmatoarea denumire: " Capitolul II - Urmarirea silita asupra bunurilor mobile", conform art. 1 pct. 159 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Capitolul II avea urmatorul continut: "Capitolul II. Executarea silita asupra bunurilor miscatoare".Secţiunea I Bunurile mobile care nu se pot urmări*)---------*) Secţiunea I din Capitolul II al Cartii V va avea urmatoarea denumire: " Secţiunea I - Bunurile mobile care nu se pot urmări", conform art. 1 pct. 160 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Secţiunea I avea urmatorul continut: "Secţiunea I. Bunurile miscatoare care nu se pot urmări."Articolul 406Nu pot fi supuse executarii silite:a) bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelasi fel;b) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de doua luni, iar, dacă debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recolta, animalele destinate obtinerii mijloacelor de existenta şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recolta;c) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarna;d) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.*)----------*) Art. 406 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 161 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 406 avea urmatorul continut: "Art. 406. Nu se vor putea urmări şi vinde pentru orice fel de datorie:1. lucrurile trebuincioase pentru culcatul datornicului şi familiei sale care traieste cu dinsul în casa;2. vesmintele cu care sunt acoperiţi sau care le slujesc la trebuinta de fiecare zi;3. armele, echipamentul şi imbracamintea ofiterilor;4. icoanele şi portretele de familie."Articolul 407(1)Bunurile care servesc la exercitarea ocupatiei debitorului nu pot fi supuse executarii silite decat numai în lipsa de alte bunuri urmaribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere, chirii, arenzi sau alte creante privilegiate asupra mobilelor.(2)Dacă debitorul se ocupa cu agricultura, nu vor fi urmarite, în măsura necesară continuarii lucrărilor în agricultura, inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale şi semintele pentru cultura pamantului, în afară de cazul în care asupra acestor bunuri exista un drept de gaj sau privilegiu pentru garantarea creantei.----------*) Art. 407 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 162 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 407 avea urmatorul continut: "Art. 407. Nu se vor putea urmări şi vinde, decit numai în lipsa de alte bunuri şi numai pentru datorii de alimente, de chirii, arenzi sau alte creante privilegiate asupra mobilelor, urmatoarele obiecte:1. instrumente de arat;2. animalele, semintele şi îngrăşământul destinat pentru cultura pamantului;3. faina, malaiul şi alte mici produse trebuitoare pentru hrana datornicului şi a familiei sale în timp de o luna;4. o vaca, sau doi boi, sau cinci capre, sau patru rimatori, sau zece oi, după cum va alege datornicul;5. tot nutretul trebuitor în timp de o luna pentru hrana animalelor ce nu s-au urmarit;6. uneltele lucratorilor şi mesterilor;7. masinile în lucrare şi instrumentele trebuincioase pentru exploatarea unei fabrici sau industrii;8. carul sau caruta, sacaua şi alte asemenea unelte de muncă;9. stupii cu miere, gândacii de matase, frunzele de duzi, pe timpul cresterii lor;10. instrumentele sau cartile trebuincioase pentru stiinta, arta sau profesia ce practica sau exercita datornicul."Articolul 408Abrogat.*)-----------*) Art. 408 a fost abrogat prin art. 1 pct. 163 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 408 avea urmatorul continut: "Art. 408. (1) Nu se vor putea urmări şi sechestra, decit numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creante privilegiate asupra miscatoarelor, urmatoarele:1. sumele sau pensiile care s-au dat de judecată sau care s-au daruit, ori s-au legat datornicului sub titlu de pensie alimentara;2. rentele viagere care s-au daruit datornicului sub condiţie de a nu se putea urmări.(2)Când acestea se vor urmări şi sechestra, la cazurile excepţionale aratate mai sus, judecatorii pot sa fixeze ce parte dintr-insele cata sa urmareasca sau sa sechestreze."Articolul 409(1)Salariile şi alte venituri periodice realizate din munca, pensiile acordate în cadrul asigurarilor sociale, precum şi alte sume ce se platesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmarite:a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii;b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.(2)Dacă sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, urmarirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.(3)Veniturile din munca sau orice alte sume ce se platesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decat cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmarite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.(4)Ajutoarele pentru incapacitate temporara de muncă, compensatia acordată salariatilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispozitii legale, precum şi sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, nu pot fi urmarite decat pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale, dacă legea nu dispune altfel.(5)Urmarirea drepturilor menţionate la alin. 4 se va putea face în limita a 1/2 din cuantumul acestora.(6)Sumele reţinute potrivit alin. 1-4 se elibereaza sau se distribuie potrivit art. 562 şi urmatoarele.(7)Alocatiile de stat şi indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmarite pentru nici un fel de datorii.*)-----------*) Art. 409 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 164 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 409 avea urmatorul continut: "Art. 409. (1) Salariile şi celelalte drepturi banesti cuvenite angajatilor de orice fel pot fi urmarite:a) până la 1/2 din salariu lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere;b) până la 1/3 din salariu lunar net, pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice;c) până la 1/5 din salariul lunar net, pentru orice alte datorii.(2)În cazul mai multor urmariri asupra aceluiasi salariu, acestea pot fi acoperite toate numai până la o sumă ce nu depăşeşte 1/2 din salariul lunar net şi cu respectarea urmatoarei ordine de referinţa:a) obligatiunile de întreţinere;b) plata despăgubirilor pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale;c) plata datoriilor către stat izvorate din impozite şi taxe;d) plata despăgubirilor pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice;e) toate celelalte datorii.(3)Dispozitiile prezentului articol se aplică şi sumelor cuvenite în baza dreptului de autor, inventator sau inovator, remuneratiei cuvenite membrilor cooperativelor mestesugaresti, precum şi pensiilor de orice fel.(4)Ajutoarele pentru incapacitate temporara de muncă, compensatia acordată angajatilor în caz de desfacere a contractului de muncă pe baza oricăror dispozitii legale, precum şi ajutorul de şomaj nu pot fi urmarite decit pentru sume datorate cu titlu de obligaţii de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale.(5)Urmarirea drepturilor menţionate în alineatul precedent se va putea face până la limita prevăzută de lit. a din alin. 1 al acestui articol.(6)Ajutoarele acordate în caz de deces, pentru sarcina şi lehuzie, pentru ingrijirea copilului bolnav, diurnele şi orice altele asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, precum şi bursele de studii nu pot fi urmarite pentru nici un fel de datorii."Articolul 410Este nula orice urmărire sau cesiune facuta cu incalcarea dispoziţiilor prezentei secţiuni.*)---------*) Art. 410 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 165 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 410 avea urmatorul continut: "Art. 410. Este nula orice urmărire sau cesiune facuta în contra prescriptiilor de faţa."Secţiunea IIUrmarirea bunurilor mobile*)---------*) Secţiunea a II-a din Capitolul II al Cartii V va avea urmatoarea denumire: "Secţiunea a II-a - Urmarirea bunurilor mobile", conform art. 1 pct. 166 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Secţiunea II avea urmatorul continut: "Secţiunea a II-a. Urmarirea bunurilor miscatoare ce se afla în posesia datornicului."Articolul 411(1)Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plateste suma datorata, executorul judecătoresc de pe lângă instanţa de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmaribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un tert.(2)În cazul în care exista pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor, ca o dată cu inmanarea somaţiei să se aplice şi sechestrul.(3)Executorul judecătoresc este obligat sa identifice şi sa evalueze cu acordul părţilor bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulatie. O copie de pe raportul de expertiza se comunică şi debitorului.(4)Pentru bunurile sechestrate asigurator nu este necesară o noua sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat sa verifice dacă bunurile respective se gasesc la locul aplicarii sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creantei.*)----------*) Art. 411 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 167 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 411 avea urmatorul continut: "Art. 411. Urmarirea bunurilor miscatoare, corporale sau necorporale, care se afla în posesia datornicului se va face prin executorii judecătorești ce sunt alipiti pe linga autorităţile judecătorești, fiecare în ocolul sau şi după orânduielile stabilite prin aceasta de către presedinte."Articolul 412Prezenta unui ofiter de politie sau ajutor al său, şi, în lipsa lor, a primarului sau a ajutorului sau, va fi necesară sub pedeapsa de nulitate:1. dacă usile debitorului sunt închise şi nu voieste a le deschide;2. dacă nu voieste a deschide camerele sau mobilele;3. dacă debitorul lipseste şi nu este, spre a-l reprezenta, nici o ruda locuind cu dansul.Articolul 413În aceste cazuri, odata cu casele sau mobilele s-au deschis de către debitor sau, nevoind el, ori în lipsa lui de către executorul judecătoresc, prezenta comisarului sau a primarului se va putea suplini prin doi martori majori.Articolul 414Camerele şi mobilele se vor deschide treptat, pe cat se va face şi înscrierea lor în procesul-verbal.Articolul 415Creditorul va putea sa nu fie de faţa la lucrarea urmaririi.Articolul 416Executorul judecătoresc, singur sau faţa cu persoanele insemnate în art. 412 şi 413, va forma, îndată un proces-verbal care va cuprinde:1. enuntarea titlului executor în virtutea caruia se face executarea;2. aratarea creditorului pentru lucrurile ce au cerut a se urmări, dacă asemenea cerere s-a facut;3. numele, prenumele şi domiciliul părţilor, al executorului judecătoresc, precum şi ale altor persoane care vor fi fost faţa la urmărire;4. somatia verbala facuta debitorului ca sa plateasca, precum şi răspunsul lui dacă a fost de faţa;5. descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii fiecaruia, după aprecierea executorului judecătoresc, dacă aceasta este cu putinta;*)6. aratarea locului, zilei şi orei când s-a facut urmarirea.----------*) Pct. 5 al art. 416 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 168 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 416 avea urmatorul continut: "5. descrierea obiectelor urmarite şi aratarea numarului şi calităţii lor, pe cit se va putea;"Articolul 417(1)Procesul-verbal de sechestru se va semna de executorul judecătoresc şi de toate persoanele care au fost de faţa la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul judecătoresc va menţiona aceasta imprejurare.(2)Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se lasă debitorului sau la domiciliul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu menţiunea de primire a bunurilor în pastrare.*)----------*) Art. 417 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 169 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 417 avea urmatorul continut: " Art. 417. Acest proces-verbal se va subscrie de executorul judecătoresc şi de toate persoanele ce au fost faţa la urmărire."Articolul 418Din momentul sechestrarii bunurilor debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cat dureaza executarea, sub sancţiunea unei amenzi de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infractiune. Dispozitiile art. 108^3-108^5 sunt aplicabile.*)---------*) Art. 418 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 170 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 418 avea urmatorul continut: "Art. 418. Îndată ce procesul-verbal se va termina, obiectele descrise intr-insul se vor pecetlui sau se va pune un custode pentru paza lor, şi se va face menţiune despre aceasta în procesele-verbale."Articolul 419(1)Bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în custodia debitorului; în acest caz, debitorul poate folosi bunurile sechestrate, dacă, potrivit naturii lor, ele nu pierd din valoare prin intrebuintare.(2)Dacă exista pericolul ca debitorul sa instraineze, sa substituie ori sa deterioreze bunurile sechestrate, executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor de la debitor.(3)Dacă debitorul refuza sa primeasca în custodie bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, precum şi în cazul ridicarii bunurilor, executorul judecătoresc da în pastrare bunurile sechestrate unui custode, numit cu precadere dintre persoanele desemnate de creditor.(4)Sumele în lei sau în valută, titlurile de valoare, obiectele din metale pretioase, pietrele pretioase, obiectele de arta, colectiile de valoare şi altele asemenea se ridica şi se depun, cel tarziu a doua zi, la unităţi specializate. Cel care primeste bunurile în custodie semneaza procesul-verbal de sechestru.(5)În toate cazurile, executorul judecătoresc păstrează dovada depunerii.*)---------*) Art. 419 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 171 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 419 avea urmatorul continut: "Art. 419. Custodele asezat pentru paza cata să fie vârstnic; el nu va putea fi insusi datornicul, vreun servitor al său sau ruda sau cuscru al său până la a patra spita inclusiv, decit atunci când creditorul va consimti la aceasta."Articolul 420Obiectele sechestrate se vor putea stramuta cu incuviintarea executorului judecătoresc din locul unde se afla, pe cheltuiala părţii interesate.*)---------*) Art. 420 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 172 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 420 avea urmatorul continut: "Art. 420. (1) Nu se vor putea aseza custozi decit persoane solvabile, care se vor putea supune şi la dare de cautiune, dindu-se precadere totdeauna acelor care se vor arata de creditor.(2)Obiectele sechestrate nu se vor putea stramuta din locul unde s-au urmarit decit cu voia judecatorului care a incuviintat urmarirea."Articolul 421În cazul în care custode este o altă persoană decat debitorul, acesta va avea dreptul la o remuneratie ce se va fixa de executorul judecătoresc, ţinând seama de activitatea depusa. Remuneratia şi cheltuielile custodelui vor putea fi platite cu anticipatie de către creditorul urmaritor care le va prelua cu precadere din preţul bunurilor urmarite.*)---------*) Art. 421 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 173 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 421 avea urmatorul continut: " Art. 421. (1) Custodele va avea drept la o plata ce se va fixa de autoritatea judecătorească.(2)Aceasta plata se va lua cu precadere din preţul lucrărilor urmarite."Articolul 422Custodele va fi răspunzător de orice paguba ce va aduce creditorului din cauza neglijentei sale, putand fi, după împrejurări, supus şi la pedeapsa aratata de legea penala pentru abuz de incredere.Articolul 423Abrogat.*)--------*) Art. 423 a fost abrogat prin art. 1 pct. 174 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 423 avea urmatorul continut: " Art. 423. Când lucrurile urmarite au fost puse sub peceti, aceste peceti se vor pune de executorul judecătoresc şi de persoanele aratate în art. 412 din acest cod."Articolul 424Abrogat. *)---------*) Art. 424 a fost abrogat prin art. 1 pct. 174 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 424 avea urmatorul continut: "Art. 424. Acela care, fără drept, va rupe sau va strica aceste peceti, se va pedepsi potrivit legii penale, afară de alte despăgubiri la care se poate condamna."Articolul 425Dacă bunul ce se sechestreaza se afla în proprietate comuna sau asupra lui exista un drept de gaj ori privilegiu constituit în favoarea unei alte persoane, executorul judecătoresc, luand cunoştinţa despre acest drept, va instiinta acea persoana despre aplicarea sechestrului şi o va cita la termenele fixate pentru vanzarea bunului respectiv.*)---------*) Art. 425 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 175 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 425 avea urmatorul continut: "Art. 425. (1) Îndată după punerea peceţilor sau asezarea custodelui, executorul judecătoresc va lasă o copie de pe procesul-verbal în mana datornicului sau la domiciliul sau, precum şi o lista de obiecte urmarite în mana custodelui, dacă asemenea custode exista. Custodele va iscali de primirea listei.(2)Originalul se va depune la grefa autorităţii a carei hotărâre se executa."Articolul 426Executorul judecătoresc care, prezentandu-se la locuinta debitorului, va gasi o alta urmărire facuta şi averea miscatoare sub peceti sau sub paza de custode, după ce va lua copie după procesul-verbal aflat în mana custodelui sau în mana debitorului, ori la domiciliul sau, va face un proces-verbal aratand toate aceste împrejurări, precum şi numele executorului care a urmarit, va declara urmarita aceasta avere şi de dansul şi va putea urmări şi alta avere care nu ar fi deja urmarita.Articolul 427Abrogat.*)---------*) Art. 427 a fost abrogat prin art. 1 pct. 176 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 429 avea urmatorul continut: "Art. 427. Orice executor judecătoresc va fi dator, sub pedeapsa disciplinara şi de despăgubiri, ca, în 24 ore după intoarcerea sa, să depună la grefa procesul-verbal incheiat de dinsul la faţa locului."Articolul 428(1)Debitorul sau o altă persoană interesata va putea solicita încetarea sau suspendarea urmaririi, numai dacă depune valoarea ce i se cere sau, după caz, valoarea bunului reclamat, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara**), la dispoziţia organului de executare.(2)Totodata, persoanele aratate la alin. 1 vor fi obligate sa inmaneze executorului judecătoresc pe lângă recipisa de consemnare şi o copie de pe cererea de suspendare sau de incetare a executarii silite, depusa la instanţa competenţa. Până la solutionarea cererii de către instanţa urmarirea se va opri în tot sau în parte.(3)Asupra cererii de incetare sau suspendare a executarii silite instanţa de executare se va pronunţă prin încheiere, potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială.(4)În orice alt caz, urmarirea va continua, dispozitiile art. 399 şi urmatoarele fiind însă aplicabile.*)--------*) Art. 428 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 177 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 428 avea urmatorul continut: "Art. 428. (1) Datornicul nu va putea să se impotriveasca la o urmărire ce i se face decit depunind valoarea ce i se cere la Casa de Depuneri sau la administratia financiară a judeţului.(2)Totodata el va fi dator a da în mana executorului judecătoresc, pe linga recipisa de depunere, şi petitia către autoritatea judecătorească respectiva, în care să arate cuvintele pentru care el cere încetarea sau suspendarea executarii.(3)Judecata va hotari de urgenta, potrivit cu cele zise la art. 400 şi urmatoarele din acest cod."---------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".Articolul 429Abrogat.*)--------*) Art. 429 a fost abrogat prin art. 1 pct. 178 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 429 avea urmatorul continut: "Art. 429. În orice alt caz, urmarirea se va termina, raminind ca acela în contra caruia ea s-a facut sa reclame autorităţii competente, potrivit celor zise la art. 399 până la 405."Articolul 430Abrogat.*)---------*) Art. 430 a fost abrogat prin art. 1 pct. 178 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 430 avea urmatorul continut: "Art. 430. (1) Creditorii datornicului urmarit nu vor putea să se impotriveasca la executarea urmaririi, nici la vinzarea obiectelor. Ei vor fi numai în drept a se opune, până la regularea pretentiei lor, la distribuirea sumelor provenite din vinzarea obiectelor.(2)Aceasta opunere creditorilor se va face către autoritatea judecătorească prin care s-a operat vanzarea."Secţiunea IIIVanzarea bunurilor mobile urmarite*)----------*) Denumirea Secţiunii a III-a din Capitolul II al Cartii V este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. I pct. 179 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea a III-a avea urmatoarea denumire: "Secţiunea III. Vinzarea sau licitaţia bunurilor miscatoare urmarite".Articolul 431(1)Executorul judecătoresc poate proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitaţie publică, vinzare directa şi prin alte modalităţi admise de lege.(2)Executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate să-i incuviinteze debitorului sa procedeze el insusi la valorificarea bunurilor sechestrate. În acest caz, debitorul este obligat sa-l informeze în scris pe executor despre ofertele primite, indicand, după caz, numele sau denumirea şi adresa potentialului cumparator, precum şi termenul în care acesta din urma se angajează sa consemneze preţul propus.*)(3)Executorul poate proceda, cu acordul ambelor părţi, la valorificarea bunurilor urmarite prin vanzare directa cumparatorului care ofera cel puţin preţul stabilit potrivit art. 439 alin. 1.(4)Termenul pentru vanzarea directa va fi stabilit potrivit art. 434. Debitorul şi creditorul vor fi instiintati despre data, ora şi locul vanzarii, precum şi despre oferta de pret depusa de potentialul cumparator.(5)La data vanzarii, executorul va întocmi procesul-verbal prevăzut de art. 447, dispozitiile acestui articol fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă vreuna dintre părţi lipseste la efectuarea vanzarii, executorul îi va comunică o copie de pe procesul-verbal privind vanzarea.---------*) Art. 431 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 180 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 431 avea urmatorul continut: "Art. 431. În 36 ore cel mult după depunerea procesului-verbal al executorului judecătoresc la grefa respectiva, judecatorul, în camera de consiliu, va insemna ziua şi locul unde are să se faca vinzarea obiectelor urmarite."---------Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 431 au fost introduse de pct. 21 al art. I din LEGE nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 431^1Dacă valorificarea bunurilor urmeaza să se faca prin vanzare la licitaţie publică, executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la intocmirea procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2, va fixa data, ora şi locul licitaţiei.*)---------*) Art. 431^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 181 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 432Vanzarea la licitaţie se va face la locul unde se afla bunurile sechestrate sau, dacă exista motive temeinice, în alt loc.*)---------*) Art. 432 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 182 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 432 avea urmatorul continut: "Art. 432. Aceasta vinzare se va face inaintea judecatoriei sau la faţa locului sau în locurile obisnuite pentru vanzari publice după împrejurări."Articolul 433Executorul judecătoresc îl va instiinta pe debitor despre data, ora şi locul vanzarii la licitaţie.*)---------*) Art. 433 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 183 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 433 avea urmatorul continut: "Art. 433. Ziua vinzarii se va incunostiinta formal datornicului în persoana sau la domiciliu."Articolul 434Vanzarea nu se va putea face în mai puţin de doua saptamani, nici în mai mult de doua luni de la data procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2.*)---------*) Art. 434 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 184 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 434 avea urmatorul continut: "Art. 434. Vinzarea nu se va putea face în mai puţin de doua saptamini, nici în mai mult de o luna de la data procesului-verbal."Articolul 435Când însă atât creditorul cat şi debitorul vor cere, termenul vanzarii se va putea scurta sau prelungi.Articolul 436De asemenea, dacă bunurile sunt supuse pieirii sau stricaciunii, executorul judecătoresc va putea chiar din oficiu sa scurteze termenul de vanzare.*)---------*) Art. 436 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 185 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 436 avea urmatorul continut: "Art. 436. Asemenea, când obiectele vor ameninta stricaciune sau pieire, autoritatea competentă va putea chiar din oficiu sa scurteze termenul vanzarii."Articolul 437(1)Cu cel puţin 3 zile înainte de tinerea licitaţiei executorul judecătoresc va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare la locul licitaţiei, la sediul organului de executare, al primariei de la locul vanzarii bunurilor şi al instanţei de executare, iar atunci când apreciaza ca este necesar, vanzarea la licitaţie va fi anunţată şi într-un ziar de larga circulatie.(2)În cazul nerespectarii dispoziţiilor prevăzute la alin. 1, la cererea părţii interesate, instanţa de executare poate lua împotriva executorului judecătoresc masurile prevăzute la art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. g) şi de art. 108^3.---------*) Art. 437 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 186 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 437 avea urmatorul continut: "Art. 437. (1) Vinzarea se va vesti cu 3 zile cel puţin mai înainte, prin anunturi lipite pe străzi, la usa judecatoriei, la poarta primariei sau la locul unde se va face vinzarea, precum şi la alte locuri publice.(2)Abrogat.(3)Aceste anunturi se vor face prin grija executorului judecătoresc ce a facut urmarirea, sub pedeapsa, în caz de neurmare, de o amenda de la 5000 la 20000 lei şi alte despăgubiri, către părţile interesate."Articolul 438Dacă, din cauza unei contestatii sau a unei invoieli între părţi, data, locul sau ora vanzarii a fost schimbata de către autoritatea competentă, se vor face alte publicatii şi anunturi, potrivit art. 437.*)----------*) Art. 438 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 187 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 438 avea urmatorul continut: "Art. 438. Dacă, din cauza unei contestatii sau unei invoiri între părţi, ziua vanzarii s-a aminat de către autoritatea ce are a o efectua, se vor face alte anunturi noi, potrivit articolului de mai sus, cu trei zile cel puţin inaintea vinzarii."Articolul 439(1)Publicatiile şi anunturile de vanzare vor cuprinde data, ora şi locul licitaţiei, enumerarea bunurilor ce vor fi oferite spre vanzare, cu indicarea pentru fiecare a pretului de incepere a licitaţiei, care este preţul prevăzut în procesul-verbal de sechestru sau, după caz, cel stabilit prin expertiza.(2)Costul acestor publicatii şi anunturi se va avansa de către creditor în contul bunurilor urmarite.*)----------*) Art. 439 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 188 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 439 avea urmatorul continut: "Art. 439. (1) Anunturile vor cuprinde ziua, locul şi ora vanzarii, precum şi natura obiectului, fără alte amanunte.(2)Costul acestor anunturi se va inainta de către creditor în socoteala lucrurilor urmarite."Articolul 439^1Poate participa la licitaţie orice persoană care, cel mai tarziu până la începerea vanzarii la licitaţie publică, a consemnat la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara**), la dispoziţia executorului judecătoresc, cel puţin 10% din preţul de incepere a licitaţiei pentru bunurile pe care intenţionează să le cumpere.*)---------*) Art. 439^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 189 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".Articolul 440În ziua publicata pentru vanzare, executorul judecătoresc insarcinat cu urmarirea va merge la locul unde se afla obiectele, împreună cu grefierul sau ajutorul sau; iar dacă aceste obiecte sunt în alta localitate, cu comisarul sau cu primarul local sau cu un ajutor al lor.Articolul 441(1)Executorul judecătoresc va ridica peceţile sau va primi obiectele din mana custodelui, dacă a fost asemenea custode.(2)Va verifica starea şi numărul obiectelor după procesul-verbal de urmărire şi va da chitanta de eliberare custodelui, iar acesta va prezenta toate obiectele ce i s-au încredinţat şi asa cum i s-au încredinţat.(3)Dacă vanzarea se va face în alt loc decat acela unde se gasesc obiectele, ele vor fi duse la acel loc.(4)Dacă obiectele au să se vanda chiar în locul unde se afla se va face îndată vanzarea.Articolul 442Vanzarea la licitaţie se va face în mod public de către executorul judecătoresc, care va oferi spre vanzare fiecare bun în parte sau mai multe bunuri împreună, în functie de natura şi destinaţia lor.*)----------*) Art. 442 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 190 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 442 avea urmatorul continut: "Art. 442. Vinzarea se va face publică, cu usile deschise şi cu toba sau în gura mare."Articolul 443(1)Preţul de la care începe licitaţia este cel prevăzut în publicatii sau anunturi, potrivit art. 439 alin. 1. Bunul se adjudeca celui care, după trei strigari succesive, facute la intervale de timp care să permită optiuni şi supralicitari, ofera preţul cel mai mare, chiar şi atunci când, în lipsa de alti concurenti, acesta a fost singurul ofertant.(2)Dacă nu se obtine preţul de incepere a licitaţiei, la acelasi termen, bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit. În toate cazurile, la pret egal va fi preferat cel care are un drept de preemtiune asupra bunului urmarit.*)---------*) Art. 443 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 191 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 443 avea urmatorul continut: "Art. 443. Executorul judecătoresc sau un telal, în localitatea unde se afla telali, vor propune fiecare obiect, aratind preţul, şi-l vor adjudeca, în aceeasi zi, aceluia care la a treia strigare va da cel mai mare pret, chiar când, în lipsa de alti concurenti, acesta a fost singurul doritor."Articolul 444(1)După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să depună de îndată intregul pret, în numerar ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată; la cererea sa, incuviintata de executorul judecătoresc, preţul se va putea depune în cel mult 5 zile.(2)Dacă preţul nu se va depune potrivit alin. 1, se va relua licitaţia sau, după caz, o alta modalitate de valorificare a bunului, iar primul adjudecatar este răspunzător atât de scaderea pretului obţinut la a doua vanzare, cat şi de cheltuielile facute pentru aceasta; sumele se vor stabili de către executorul judecătoresc prin proces-verbal cu putere de titlu executoriu şi se vor retine cu precadere din suma depusa conform art. 439^1.(3)Executorul judecătoresc va consemna de îndată sumele de bani încasate, pastrand dovada consemnarii. Despre aceasta el va face menţiune şi în procesul-verbal de licitaţie.*)---------*) Art. 444 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 192 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 444 avea urmatorul continut: "Art. 444. (1) Licitaţia se va face pe bani gata şi obiectul se va da aceluia care va şi numara preţul cu care i s-a adjudecat.(2)Dacă acela caruia i s-a adjudecat obiectul nu va numara preţul de îndată, obiectul se va vinde imediat din nou şi intiiul adjudecatar va raspunde de scaderea ce va iesi la a doua vinzare, după constatarea facuta de executorul judecătoresc.(3)Numararea pretului se va face în faţa locului."Articolul 445(1)Creditorii urmaritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 75% din preţul de incepere a licitaţiei.(2)În cazul în care adjudecatar este insusi creditorul urmaritor, iar la urmărire nu participa alti creditori sau acestia se afla într-un rang de preferinta inferior creditorului adjudecatar, el va putea depune în contul pretului creanta sa, în tot sau în parte.*)---------*) Art. 445 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 193 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 445 avea urmatorul continut: "Art. 445. Executorul judecătoresc va insemna pe o lista obiectele vindute şi preţul cu care s-au vindut."Articolul 446(1)Licitaţia se va inchide de îndată ce din sumele obtinute se pot acoperi creantele ce se urmaresc, precum şi toate cheltuielile de executare.(2)Executorul judecătoresc va declara inchisa licitaţia şi în cazul în care, în timpul acesteia, survine vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 371^5 sau, după caz, de art. 428.*)---------*) Art. 446 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 194 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 446 avea urmatorul continut: "Art. 446. Îndată ce din valoarea averii vindute se vor acoperi creantele reclamate şi celelalte cheltuieli ale executorului, ale custodelui, ale publicatiilor şi altele, se va curma licitaţia şi datornicul îşi va primi inapoi lucrurile rămase sau prisosul pretului, de va fi asemenea prisos."Articolul 447(1)După închiderea licitaţiei executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia, care va fi semnat de executor, creditor, debitor, precum şi de adjudecatar.(2)Executorul judecătoresc va elibera, sub semnatura sa, fiecarui adjudecatar în parte, o dovadă care va cuprinde data şi locul licitaţiei, numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat şi, după caz, a pretului platit sau care urmeaza să fie platit.(3)Dovada eliberata fiecarui adjudecatar constituie titlu de proprietate asupra bunurilor vandute; în cazul titlurilor de credit nominative, adjudecatarul va putea obtine transferul acestora pe numele sau, în temeiul unei copii legalizate de pe acest proces-verbal.(4)În toate cazurile, predarea bunului se va face după achitarea integrală a pretului; până la predare adjudecatarul suporta riscul pieirii bunului adjudecat.*)----------*) Art. 447 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 195 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 447 avea urmatorul continut: "Art. 447. Executorul judecătoresc va face, în fiecare zi de licitaţie, un proces-verbal de cele urmate, şi îl va iscali atit el, cit şi ceilalti reprezentanti ai autorităţii publice de care a fost insotit."Articolul 448(1)În cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde în condiţiile prezentei secţiuni, orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silita asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate prelua în contul creantei sale la preţul prevăzut de art. 443 alin. 1. Dacă acest pret este mai mare decat valoarea creantei, creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în condiţiile art. 444 alin. 1, suma de bani ce reprezinta diferenţa dintre pret şi valoarea creantei.(2)Dacă mai mulţi creditori vor sa preia bunul în condiţiile alin. 1, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinta stabilite de art. 563 şi 564.(3)Bunurile sechestrate, care nu au putut fi valorificate în condiţiile prezentei secţiuni, rămân indisponibilizate cel mult 6 luni de la data sechestrului. În cursul acestui termen executorul poate proceda din nou la valorificarea acestor bunuri. Dacă nici după expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate, ele se restituie debitorului.*)---------*) Art. 448 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 196 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 448 avea urmatorul continut: "Art. 448. Preţul iesit din adjudecare se va incasa de executorul judecătoresc care va ingriji cit mai neintirziat sa-l depuna la Casa de Depuneri sau administratia financiară a judeţului, inaintind recipisa îndată cu procesul-verbal de vinzare grefei respective."Articolul 449(1)În cazul vanzarilor facute în condiţiile prezentei secţiuni nu este admisibila nici o cerere de desfiinţare a vanzarii împotriva tertului adjudecatar care a platit preţul, în afară de cazul în care a existat frauda din partea acestuia.(2)Când adjudecatar a fost creditorul, vanzarea va putea fi desfiintata, dacă exista temei de nulitate.*)---------*) Art. 449 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 197 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 449 avea urmatorul continut: "Art. 449. (1) Nici o cerere de nulitate sau de stricare a vinzarii nu se va primi în contra celui asupra caruia s-a adjudecat lucrul şi care a platit preţul, afara numai de nu a fost viclesug din parte-i.(2)Cererea părţii vatamate va fi numai în contra celui ce a urmarit sau a agentului de urmărire, ori a celorlalţi ofiteri publici ce au executat, după împrejurări, în caz de rea-credinta sau neindeplinirea formelor cerute de lege pentru executare."Secţiunea IVDistributia pretuluiArticolul 450Abrogat.*)----------*) Art. 450 a fost abrogat prin art. 1 pct. 198 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 450 avea urmatorul continut: " Art. 450. (1) Din sumele iesite din vinzare se vor scadea mai intii cheltuielile de urmărire şi de vinzare şi alte creante privilegiate ce s-ar arata.(2)Restul se va da creditorului ce a urmarit.(3)Dacă însă au fost şi alti creditori ce au facut opunere la distribuirea pretului vanzarii, şi titlul lor este recunoscut, preţul se va imparti între creditorul ce a urmarit şi creditorii oponenti."Articolul 451Abrogat.*)----------*) Art. 451 a fost abrogat prin art. 1 pct. 198 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 451 avea urmatorul continut: "Art. 451. Sumele realizate din urmarirea bunurilor datornicului prin vinzarea bunurilor miscatoare sau nemiscatoare, poprire şi urmărire de venituri se vor distribui între creditori, de instanţa care a savirsit urmarirea, cu citarea părţilor în camera de consiliu."Secţiunea VPoprirea*)Articolul 452(1)Sunt supuse executarii silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.(2)Nu sunt supuse executarii silite prin poprire:a) sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;b) sumele reprezentand credite nerambursabile sau finanţări primite de la institutii sau organizaţii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte;c) sumele necesare platii drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data infiintarii popririi.-----------Alin. (2) al art. 452 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 453(1)Poprirea se infiinteaza la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit.(2)Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înfiinţarea popririi se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii.Articolul 454(1)Poprirea se infiinteaza fără somatie, prin adresa însoţită de o copie certificata de pe titlul executoriu, comunicata celei de-a treia persoane aratate la art. 452, instiintandu-se totodata şi debitorul despre măsura luata.(2)În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. (1) tert poprit, interdictia de a plati debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarandu-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se executa silit.(2^1) Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoana fizica ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscala.(2^2) În cazul în care se solicita înfiinţarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunitatilor fără personalitate juridica ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societatii debitoare.(2^3) În cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adreseaza unei unităţi operationale a unei bănci, poprirea va fi infiintata asupra conturilor pe care debitoarea urmarita le are deschise la acea unitate.(3)În cazul în care poprirea a fost infiintata ca măsura asiguratorie şi nu a fost desfiintata până la obtinerea titlului executoriu, se va comunică tertului poprit copie certificata de pe titlul executoriu în vederea indeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 456.(4)Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va inceta dacă debitorul consemneaza, cu afectatiune speciala, întreaga valoare a creantei la dispoziţia creditorului urmaritor. Debitorul va inmana recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va instiinta de îndată pe tertul poprit.-------------Alin. (2^1), (2^2) şi (2^3) ale art. 454 au fost introduse de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 455(1)În cazurile prevăzute de art. 453 alin. (2) poprirea rămâne în fiinta şi atunci când debitorul îşi schimba locul de muncă la o alta unitate sau este pensionat. În aceste cazuri, unitatea de la care pleaca debitorul va trimite actele prin care s-a înfiinţat poprirea unităţii la care se afla noul loc de muncă al debitorului sau organului competent de ocrotire sociala care, de la data primirii acestor acte, devine tert poprit.(2)Dacă debitorul paraseste unitatea fără ca aceasta sa cunoasca noul loc de muncă, ea îl va incunostinta pe creditor despre aceasta imprejurare. După aflarea noului loc de muncă al debitorului creditorul îl va aduce la cunoştinţa unităţii de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivit alin. 1.Articolul 456(1)În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenta acestora, tertul poprit este obligat:a) sa consemneze suma de bani sau, după caz, sa indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi sa trimita dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1;b) sa plateasca direct creditorului suma retinuta şi cuvenita acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art. 453 alin. 2. La cererea creditorului suma îi va fi trimisa la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.(2)Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, tertul poprit va proceda potrivit alin. 1, comunicand, după caz, executorului ori creditorilor aratati la lit. a) şi b) din acelasi alineat numele şi adresa celorlalţi creditori, precum şi sumele poprite de fiecare în parte.Articolul 457(1)În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se infiinteaza potrivit art. 453.(1^1) În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executarii silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cat şi încasările viitoare.(2)La data sesizarii băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creantei. Din momentul indisponibilizarii şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendarii executarii silite prin poprire, tertul poprit nu va face nicio alta plata sau alta operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizata, dacă legea nu prevede altfel.(3)Dispozitiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se infiinteaza asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile ce se afla în pastrare la unităţi specializate.(4)În cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri şi disponibilitati în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţionala a României pentru ziua respectiva, în vederea consemnarii acestora potrivit dispoziţiilor art. 456.-------------Alin. (1^1) al art. 457 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (2) al art. 457 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (4) al art. 457 a fost introdus de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 458(1)Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai după implinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume.(2)Creditorilor care nu locuiesc sau nu-şi au sediul în localitatea unde funcţionează executorul, acesta le va trimite sumele platite de tertul poprit pe cheltuiala debitorului.Articolul 459În cazul în care sunt înfiinţate mai multe popriri şi sumele cuvenite creditorilor depasesc suma urmaribila din veniturile debitorului, tertul poprit, în termenul prevăzut de art. 458 alin. 1, va retine şi va consemna suma urmaribila şi va depune dovada consemnarii la executorul judecătoresc. Distribuirea se va face potrivit dispoziţiilor art. 562-571.Articolul 460(1)Dacă tertul poprit nu-şi mai indeplineste oblibaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa consemneze suma urmaribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validarii popririi.(2)Instanţa va cita creditorul urmaritor, debitorul şi tertul poprit şi, dacă din probele administrate rezultă ca tertul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga tertul poprit sa plateasca creditorului, în limita creantei, suma datorata debitorului, iar în caz contrar, va hotari desfiintarea popririi. Tertul poprit, care, cu rea-credinta, a refuzat să-şi indeplineasca oblibaţiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeasi hotărâre, cu o sumă cuprinsa între 2.000.000 lei şi 10.000.000 lei.(3)Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se valideaza atât pentru sumele ajunse la scadenta, cat şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producandu-şi efectele numai la data când sumele devin scadente.(4)După validarea popririi, tertul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silita se va face împotriva tertului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.------------Alin. (1) al art. 460 a fost modificat de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Alin. (4) al art. 460 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 461Dacă poprirea a fost infiintata asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispoziţiilor secţiunii III din prezentul capitol, ţinând seama şi de reglementarile speciale referitoare la aceste bunuri, precum şi la eliberarea sau distribuirea sumelor obtinute potrivit art. 562-571.----------*) Secţiunea a V-a (art. 452 - 461) este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 199 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiune a V-a avea urmatorul continut: "Secţiunea a V-a. Urmarirea şi poprirea bunurilor miscatoare ale datornicului care sunt în mina celor de-al treilea.Art. 452. Orice creditor va putea, pe bază de titluri executorii, sa urmareasca şi sa popreasca pentru sumele cuprinse în titlul sau, sumele sau efectele datorate datornicului sau de către un al treilea:a) orice alt creditor, a cărui creanta e constatata prin act scris neautentic, va putea deodata cu intentarea actiunii, sa popreasca sumele sau efectele datorate datornicului sau de către un al treilea, putind fi supus, după aprecierea autorităţii judecătorești, şi la darea unei cautiuni fixata de dinsa;b) acelasi drept îl vor avea şi creditorii care n-au act scris, fiind însă indatorati ca, o dată cu cererea de poprire şi dovada de intentarea actiunii, sa dea şi o cautiune de jumatatea din valoarea reclamatiei.În cazurile prevăzute de alineatele a şi b din acest articol, validarea se va face după ce reclamantul va fi obţinut o sentinta definitivă.Art. 453. Aceasta poprire se va face după o cerere ce creditorul va adresa la judecatoria domiciliului celui de al treilea sau al datornicului.Art. 454. În acesta cerere, se va arata cauza pe baza careia se face poprirea şi suma creantei.Art. 455. Preşedintele va ordona facerea popririi prin comunicarea ei celui de al treilea şi va dispune citarea acestuia şi a datornicului, precum şi comunicarea către acestia a copiei de pe cererea de poprire.Orice parte interesata va putea face contestaţie la poprirea incuviintata, judecindu-se aceasta contestaţie înainte de validare, potrivit art. 400 şi urmatoarele din acest cod.Art. 456. La ziua insemnata, cel de-al treilea poprit va veni inaintea judecatii în persoana sau prin procurator.El va declara dacă datorează suma ce se opreşte , cit este acea suma, pe bază de ce titlu, dacă mai este poprita şi de altii, şi dacă acea datorie este exigibila.Iar dacă s-au poprit şi alte efecte, el le va arata starea, calitatea şi cu ce titlu le tine.În fine, el va raspunde la orice alte explicatii ce îi va cere preşedintele.Art. 457. Dacă se dovedeste ca tertul poprit este dator, instanţa va valida poprirea condamnind pe tertul poprit sa plateasca suma poprita creditorului popritor.Art. 458. Dacă sunt mai multe popriri, din partea mai multor creditori ai aceluiasi datornic, şi pe aceeasi valoare a acelui de al treilea, la aceeasi instanţa, toate se vor judeca prin o singura hotărâre.Art. 459. Orice creditor al datornicului urmarit va putea interveni la judecata de poprire prin o simpla cerere până ce nu s-a dat o sentinta definitivă asupra validarii.Art. 460. Contestaţiile de orice natura ce se vor face fie de cel de al treilea poprit, fie de datornicii popriti, precum şi de creditorii ce urmaresc, sau între ei sau între ei şi datornici, se vor judeca de instanţa investita cu cererea de poprire, potrivit regulilor ordinare:a) judecatorii vor putea ordona, după împrejurări, ca valorile poprite să se depuna la Casa de Consemnatiuni;b) hotărârea data asupra validarii este supusă apelului în termen de 15 zile de la comunicarea ei.Art. 461. Suma poprita, datorita de cel de al treilea se va distribui, după scaderea cheltuielilor, de către judecatorie între creditorii ce au urmarit, în proportie şi după natura creantei lor.Acea suma li se va plati în modul şi termenii cuprinşi în titlul constitutiv al datoriei celui de al treilea."Articolul 461^1Abrogat.*)----------*) Art. 461^1 a fost abrogat prin art. 1 pct. 200 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 461^1 avea urmatorul continut: " Art. 461^1. Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri din munca prevăzute în art. 409, instanţa care a emis titlul executor va dispune din oficiu efectuarea popririi.În aceste cazuri poprirea este executorie, fără a mai fi supusă validarii, tertul poprit fiind obligat sa plateasca creditorului suma retinuta din salariul sau celelalte venituri din munca ale debitorului, prevăzute în art. 409, după 5 zile de la data când era datorata plata lor.Contestatii la poprire se pot introduce în termen de 15 zile de la data primei plati facute de către tertul poprit debitorului urmarit după punerea în executare a popririi.Poprirea infiintata în condiţiile prezentului articol ramine valabila şi în cazul în care debitorul pensiei de întreţinere îşi schimba locul de muncă sau este pensionat. În aceste cazuri, unitatea de la care pleaca debitorul intretinerii va trimite, prin scrisoare recomandata, titlul executor unităţii la care s-a angajat debitorul sau, după caz, organului competent de ocrotiri sociale, care de la data primirii titlului devine tert poprit."Articolul 462Abrogat.*)----------*) Art. 462 a fost abrogat prin art. 1 pct. 200 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 462 avea urmatorul continut: "Art. 462. Dacă valorile poprite sunt efecte mobile, judecata va ordona vinzarea lor şi distributia pretului lor potrivit cu cele aratate la secţiunile III şi IV ale acestui capitol.Cel de al treilea ce le tine va fi custodele lor, dacă judecata nu ordona altfel."Capitolul III Urmarirea silita a fructelor neculese şi recoltelor prinse de radacini*)----------*) Capitolul III este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 201 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul III avea urmatoarea denumire: "Capitolul III. Executarea silita asupra veniturilor nemiscatoare"Secţiunea I Urmarirea fructelor prinse de radaciniArticolul 463Fructele neculese şi recoltele prinse de radacini, care sunt ale debitorului, nu se pot urmări decat pe bază de titluri executorii; ele se pot însă sechestra potrivit art. 591 şi urmatoarele.*)----------*) Art. 463 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 202 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 463 avea urmatorul continut: "Art. 463. Fructele şi recoltele neculese şi inca prinse de radacini, ce sunt ale datornicului, nu se pot urmări decit pe bază de titluri executorii, ele se pot însă sechestra potrivit art. 591 şi urmatoarele din acest cod."Articolul 464Urmarirea acestor fructe nu se va putea face decat în 6 saptamani inaintea coacerii lor şi va fi precedata de o somatie de plată cu doua zile inaintea urmaririi. Sechestrarea însă se va putea face în orice timp.Articolul 465Urmarirea acestor fructe se va face prin mijlocirea unui executor judecătoresc, de faţa cu ofiterul de politie, primarul sau unul din ajutorii săi, sau în lipsa lor, a doi martori majori.Articolul 466Dispozitiile art. 415-419, 421 şi 422 se aplică în mod corespunzător.*)----------*) Art. 466 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 203 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 466 avea urmatorul continut: "Executorul judecătoresc va lucra potrivit cu cele prescrise la art. 415, 416 şi 417."Articolul 467Abrogat.*)----------*) Art. 467 a fost abrogat prin art. 1 pct. 204 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 467 avea urmatorul continut: "Art. 467. El va aseza ca custode al fructelor pe un pindar (jitar) de cimpuri al comunei sau pe o altă persoană din comuna unde se afla cele mai multe din fructele urmarite, cu precadere însă pe acela ce va fi aratat de creditor."Articolul 468Abrogat.*)---------*) Art. 468 a fost abrogat prin art. 1 pct. 204 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 468 avea urmatorul continut: "Art. 468. (1) O copie a procesului-verbal al executorului judecătoresc se va lasă la primarul comunei.(2)Originalul se va depune la judecatorie.(3)Copia se va inmina şi datornicului."Articolul 469Executorul judecătoresc va hotari, după caz, vanzarea fructelor sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau după ce vor fi culese.*)----------*) Art. 469 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 205 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 469 avea urmatorul continut: "Art. 469. Autoritatea judecătorească va cita pe părţi inaintea sa şi va hotari sau respingerea urmaririi, sau vinzarea fructelor, asa cum sunt prinse de radacina, sau după ce se vor culege."Articolul 470Dispozitiile art. 437 şi urmatoarele, precum şi ale art. 562-571 se aplică în mod corespunzător.*)----------*) Art. 470 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 206 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 470 avea urmatorul continut: "Art. 470. (1) Vinzarea se va anunta înainte cu 3 zile cel puţin la comuna, la domiciliul datornicului şi la poarta autorităţii judecătorești.(2)Ea se va face în zilele şi la ceasurile hotarate de judecator, preferându-se zilele de duminici şi de bilci (iarmaroc), la faza locului, în localul judecatoriei sau la bilci ori tirg."Articolul 471-487Abrogate.*)-----------*) Art. 471-487 au fost abrogate prin art. 1 pct. 207 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 471-487 aveau urmatorul continut: "Art. 471. Vanzarea se va face pe bani gata de către executorul judecătoresc, faţa cu primarul comunei ori cu ajutorul sau şi cu datornicul, sau fie în lipsa lui, dacă se va fi chemat formal.Art. 472. Dacă datornicul urmarit nu va avea alte mijloace de vietuire, va putea capata de la autoritatea judecătorească a se scoate la vinzare:a) câtimea fructelor cite trebuie pentru hrana lui şi a familiei lui în timp de o luna;b) câtimea nutretului trebuincios pe timp de o luna pentru hrana vitelor ce nu se pot urmări, potrivit art. 407;c) semintele trebuincioase pentru semanatura.Secţiunea a II - aUrmarirea veniturilor unui bun nemiscatorArt. 473. Acela care va voi sa urmareasca veniturile generale, precum: chiria, arenda sau alte venituri ale unui bun nemiscator al cărui proprietar sau uzufructuar este datornicul sau, va urma potrivit rinduielilor de mai jos.Art. 474. Veniturile ce un datornic, arendas, sau chirias, are din mosia sau casa arendata sau inchiriata lui se vor putea asemenea urmări, respectindu-se privilegiul ce legea acorda proprietarului.Art. 475. Creditorul va face cerere la judecatoria locala, afară de conventii contrarii, spre a obtine sechestrarea veniturilor bunului nemiscator şi a cita pe datornic în judecata.Art. 476. (1) Dacă el are titlu autentic, neexecutor sau şi un act privat recunoscut al datornicului, judecatoria pe de o parte va incuviinta sechestrul pentru suma cuprinsa în titlu, putind supune pe creditor şi la darea unei cautiuni pentru despăgubiri, iar pe de alta, va cita pe datornic în judecata.(2)Pentru titlurile executorii nu se va cere cautiune.(3)Când nu exista act scris, sechestrul se va putea înfiinţa prin o hotărâre data în urma infatisarii, însă numai sub dare de cautiune, echivalenta cu a treia parte din suma urmarita.(4)Dacă exista act scris, însă nerecunoscut, cautiunea va putea fi de un sfert din suma urmarita.Art. 477. (1) Îndată ce judecatorul incuviinteaza sechestrul, se va publică aceasta prin afipte la usa instanţei.(2)Judecatoria va aduce la cunoştinţa notarului de stat în circumscripţia caruia se afla imobilul ale cărui venituri se urmaresc, incheierea de incuviintare a acestei urmariri spre a fi transcrisa în registrele de mutatiuni imobiliare tinute de notariatul de stat.Art. 478. (1) Un executor judecătoresc va merge la faţa locului şi va face proces-verbal potrivit art. 416, de diferitele venituri ce au a se aduna pe seama creditorului.(2)Chiriasii sau arendasii vor fi preveniti şi indatorati a depune chiriile sau arendele datorate sau ce vor datora la judecatoria locala, potrivit hotărârii de sechestru a judecatoriei.Art. 479. Judecatoria va putea rindui, după împrejurări, ca tot venitul să se adune direct la Casa de Consemnatiuni, sau va putea numi un gerant special, care să administreze bunul nemiscator şi sa incaseze veniturile sau chiriile ori arenzile, pe care le va inainta Casei de Consemnatiuni, prin mijlocirea judecatoriei.Art. 480. (1) Îndată ce ordinul de sechestru s-a transcris, s-a afisat, s-a publicat şi s-a facut cunoscut la faza locului prin executorul judecătoresc, vor fi nule de drept, numai de la data transcrierii, orice închirieri sau arendari ce se vor face de datornic şi orice plati de chirie sau arenzi se vor primi de dinsul în urma datei transcrierii.(2)Vor fi asemenea nule tot de la data transcrierii orice plati facute înainte de vreme în contra clauzelor contractului de închiriere sau arendare.Art. 481. Dacă datornicul ocupa el insusi, în total sau în parte, imobilul al cărui venit e sechestrat, judecatoria va putea, după împrejurări, sa ordone ca el sa deserte, în tot sau în parte, îndată sau la un termen fix, imobilul sechestrat.Art. 482. Dacă datornicul nu are alte mijloace de trai decit veniturile sechestrate, judecatoria va putea fixa o parte din aceste venituri ca sa serveasca pentru întreţinerea lui şi a familiei lui în tot timpul cit va tine sechestrarea.Art. 483. (1) Dacă judecatoria va numi un administrator al bunului sechestrat, îl va supune la dare de cautiune şi va fixa tot prin acea hotărâre salariul acestui administrator, precum şi felul şi limitele dreptului sau de administrare.(2)Salariul gerantului nu va trece peste maximum de 10% după împrejurări, din veniturile neto ce va incasa.Art. 484. La finele fiecarui an, semestru sau trimestru, după cum judecata va hotari, administratorul va da socoteala judecatoriei faţa cu impricinatii, citati spre acest sfirsit, de veniturile şi cheltuielile urmate.Art. 485. Dacă garantul administreaza rau sau nu da socotelile la termenul fixat sau trece peste atribuţiile ce i s-au dat de judecatorie, el va fi destituit şi condamnat la despăgubiri.Art. 486. (1) Impartirea veniturilor între creditorii sechestranti sau intervenienţi se va face de către judecatorie în proportie cu creanta fiecaruia.(2)Creditorii cu dreptul de preferinta se vor plati potrivit dreptului şi rangului lor.Art. 487. Sechestrarea veniturilor nu va inceta decit în urmatoarele cazuri:a) prin consimtamantul creditorilor sechestranti şi intervenienţi;b) prin plata creanţelor lor: capital, dobinzi şi cheltuieli;c) prin adjudecarea silita a bunului nemiscator."Capitolul IV Urmarirea silita asupra bunurilor imobile*)Secţiunea I Bunuri imobile care pot fi urmariteArticolul 488(1)Sunt supuse urmaririi silite imobiliare bunurile imobile.(2)Pot forma obiectul urmaririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum şi dreptul de superficie.(3)Dreptul de servitute poate fi urmarit silit numai o dată cu fondul dominant caruia îi profita.Articolul 489(1)Urmarirea imobilelor inscrise în cartea funciara se face pe corpuri de proprietate în intregimea lor.(2)Se pot urmări în mod separat constructiile ce formeaza o proprietate distincta de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe etaje sau pe apartamente, precum şi orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declara imobile.Articolul 490(1)Urmarirea silita imobiliara se intinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil.(2)Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat o dată cu imobilul.Articolul 491(1)Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdictie nu poate fi urmarit silit inaintea urmaririi mobilelor sale.(2)Dispozitiile alin. 1 nu împiedica executarea silita asupra unui imobil aflat în proprietatea comuna a minorului sau a persoanei puse sub interdictie şi a unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu, dacă obligaţia prevăzută în titlul executoriu este comuna.Articolul 492(1)Creditorul ipotecar poate urmări în acelasi timp şi imobilele neipotecate ale debitorului sau.(2)În cazul în care se urmareste un imobil ipotecat înstrăinat, dobanditorul acestui bun, care nu este personal obligat pentru creanta ipotecara, poate să ceara instanţei de executare urmarirea altor imobile ipotecate pentru aceeasi obligaţie, aflate în posesiunea debitorului principal. Până la solutionarea cererii urmarirea imobilului ipotecat este suspendata.(3)Contestaţia prin care dobanditorul se opune la scoaterea la vanzare se va putea face numai în termen de 10 zile de la comunicarea incheierii biroului de carte funciara prin care s-a dispus notarea în cartea funciara a somaţiei de incepere a urmaririi silite.Articolul 493(1)Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevalmas nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comuna, ci vor trebui sa ceara mai întâi imparteala acestora.(2)Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinata a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar sa ceara imparteala.Secţiunea a II-a Formalitatile premergatoare vanzarii la licitaţieArticolul 494Imobilele urmarite silit se valorifica prin vanzare la licitaţie publică, vanzare directa şi prin alte modalităţi admise de lege. Dispozitiile art. 431 sunt aplicabile.Articolul 495În cazul în care obiectul executarii silite îl formeaza mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului, procedura de vanzare prin licitaţie publică se va îndeplini pentru fiecare bun în parte.Articolul 496În vederea identificarii imobilului urmarit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta şi va incheia un proces-verbal de situaţie. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute la art. 504 alin. 1 pct. 1-3, 5, 6 şi 14, şi descrierea cat mai amanuntita a imobilului urmarit.Articolul 497(1)După intocmirea procesului-verbal de situaţie executorul va soma pe debitor ca, dacă nu va plati, se va trece la vanzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Somatia de plată ce va fi comunicata debitorului va cuprinde pe lângă cele aratate de art. 387 şi datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situaţie, precum şi menţiunea ca s-a luat măsura inscrierii în cartea funciara.(2)Executorul va lua măsuri ca somatia prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciara.(3)Când se urmaresc mai multe imobile, inscrise la acelasi sau la birouri de carte funciara diferite, pentru o creanta garantata cu ipoteca colectiva, somatia se va inainta biroului de carte funciara la care este înscrisă ipoteca principala, care, după ce a savarsit notarile prevăzute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe incheierile sale biroului de carte funciara secundara.(4)Drepturile reale inscrise după notarea somaţiei de plată în cartea funciara nu vor putea fi opuse creditorului urmaritor şi adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau tertul dobanditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanţelor ce se urmaresc, inclusiv dobanzile şi cheltuielile de executare.-----------Alin. (4) al art. 497 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 498(1)Inchirierile sau arendarile, precum şi cesiunile de venituri facute de debitor sau detinator după data inscrierii somaţiei aratate la art. 497 alin. 1 nu vor fi opozabile creditorului urmaritor sau adjudecatarului.(2)Inchirierile sau arendarile anterioare inscrierii somaţiei sunt opozabile, în condiţiile legii, atât creditorilor urmaritori, cat şi adjudecatarului.(3)Chiriile sau arenzile platite debitorului urmarit înainte de scadenta nu pot fi opuse creditorilor urmaritori sau adjudecatarului decat dacă sunt constatate prin act scris cu data certa.Articolul 499(1)După primirea somaţiei debitorul poate cere instanţei de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, să-i incuviinteze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobanzile şi cheltuielile de executare, să se faca din veniturile imobilului urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni.(2)Instanţa sesizata potrivit alin. 1 va cita părţile în camera de consiliu şi se va pronunţă de îndată prin încheiere irevocabila. În caz de admitere a cererii debitorului, instanţa va dispune suspendarea urmaririi silite imobiliare.(3)Pentru motive temeinice creditorul poate solicita instanţei reluarea urmaririi înainte de expirarea termenului de 6 luni, dispozitiile alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător.Secţiunea a III-a Vanzarea la licitaţieArticolul 500(1)Dacă în termen de 15 zile de la primirea somaţiei debitorul nu plateste datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vanzare.(2)Executorul va stabili de îndată preţul imobilului, iar în cazul în care considera necesar va cere parerea unui expert. Dispozitiile art. 411 alin. 3 sunt aplicabile.(3)Totodata, executorul va cere biroului de carte funciara să-i comunice drepturile reale şi alte sarcini care greveaza imobilul urmarit. Titularii acestor drepturi vor fi instiintati despre executare şi vor fi citati la termenele fixate pentru vanzarea imobilului.(4)Separat de preţul imobilului se va determina prin expertiza şi valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, dacă aceste drepturi au fost intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci; în cazul imobilelor inscrise în cartea funciara se va avea în vedere valoarea acestor drepturi mentionata în cartea funciara, iar dacă nu este înscrisă, ea se va stabili, când este cazul, prin expertiza.Articolul 501(1)După emiterea somaţiei şi în tot cursul executarii silite executorul judecătoresc poate numi un administrator-sechestru dacă această măsură este necesară în vederea unei mai bune administrari a imobilului urmarit, precum incasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor necesare şi apararea în litigiile privitoare la acest bun. De asemenea, la cererea creditorului, executorul va numi un administrator-sechestru.(2)Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul sau o altă persoană fizica ori persoana juridica.(3)Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate şi va depune recipisa la executor.(4)Când administrator-sechestru este numita o altă persoană decat debitorul, executorul îi va fixa drept remuneratie o sumă, ţinând seama de activitatea depusa, stabilind totodata şi modalitatea de plată.Articolul 502(1)În cazul neindeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa, administratorul-sechestru, la cererea oricarei persoane interesate, poate fi revocat de către executorul judecătoresc.(2)De asemenea, la cerere, administratorul-sechestru poate fi obligat la despăgubiri de către instanţa de executare.Articolul 503(1)Dacă debitorul nu are alt mijloc de existenta decat veniturile imobilului urmarit, la cererea acestuia, executorul judecătoresc, prin proces-verbal, poate să-i fixeze o cota de cel mult 20% din aceste venituri pentru traiul lui şi al familiei sale.(2)Împotriva masurii luate de către executorul judecătoresc cei interesati se pot adresa instanţei de executare. Instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va hotari prin încheiere irevocabila.Articolul 504(1)În termen de 5 zile de la stabilirea pretului imobilului executorul va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare a acestuia, care va cuprinde urmatoarele menţiuni:1. denumirea şi sediul organului de executare;2. numărul dosarului de executare;3. numele şi calitatea executorului;4. numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului;5. titlul executoriu în temeiul caruia se face urmarirea imobiliara;6. identificarea imobilului şi descrierea lui sumara;7. preţul la care a fost evaluat imobilul;8. menţiunea, dacă va fi cazul, ca imobilul se vinde grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, şi ca, în cazul în care aceste creante nu ar fi acoperite la prima licitaţie, se va proceda, în aceeasi zi, la o noua licitaţie pentru vanzarea imobilului liber de acele drepturi. Preţul de la care vor începe aceste licitatii va fi cel prevăzut de art. 509 alin. 3 şi 4;9. data, ora şi locul vanzarii la licitaţie;10. invitaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra imobilului sa-l anunte executorului înainte de data stabilita pentru vanzare;11. invitaţia către toţi cei care vor sa cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat în acest scop şi, până la acel termen, să prezinte oferte de cumparare;12. menţiunea ca ofertanţii sunt obligati să depună, până la termenul de vanzare, o cautiune reprezentand 10% din preţul la care a fost evaluat imobilul;13. data afisarii publicaţiei de vanzare;14. semnatura şi stampila executorului judecătoresc.(2)Termenul stabilit pentru vanzare nu va fi mai scurt de 30 de zile şi nici mai lung de 60 de zile de la afisarea publicaţiei de vanzare la locul unde va avea loc licitaţia.(3)Publicatia de vanzare se va afisa la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se afla imobilul urmarit, la sediul primariei în a carei raza teritoriala este situat imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta este altul decat locul unde este situat imobilul.(4)Executorul judecătoresc, la cererea celui interesat, va anunta vanzarea la licitaţie şi într-un ziar de larga circulatie.(5)Debitorul va fi instiintat despre data, ora şi locul vanzarii.(6)Dispozitiile art. 439 alin. 2 sunt aplicabile.Articolul 505În cazul în care se urmareste imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdictie, o copie de pe publicatia de vanzare a imobilului se depune şi la parchetul de pe lângă instanţa de executare.Articolul 506(1)Persoanele care vor sa cumpere imobilul la licitaţie sunt obligate să depună la Trezoreria Statului, la Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau la orice alta institutie bancara, la dispoziţia executorului judecătoresc, până la termenul stabilit pentru vanzare, o cautiune reprezentand 10% din preţul de incepere a licitaţiei pentru termenul respectiv. Dovada consemnarii va fi atasata ofertei de cumparare.(2)Nu au obligaţia de a depune cautiunea prevăzută la alin. 1 creditorii care au creante în rang util, potrivit ordinii de preferinta prevăzute de art. 563 şi 564.(3)De asemenea, sunt dispensate de cautiunea prevăzută la alin. 1 persoanele care, împreună cu debitorul, deţin imobilul urmarit în proprietate comuna pe cote-părţi.-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".-----------Alin. (1) al art. 506 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 507(1)Vanzarea se face la sediul organului de executare sau al instanţei de executare ori la locul unde este situat imobilul sau în orice alt loc, dacă se considera ca este mai potrivit pentru buna valorificare a acestuia. În comune vanzarea se poate efectua şi la sediul primariei în raza careia este situat imobilul.(2)Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane.Articolul 508(1)Vanzarea la licitaţie se face în mod public şi se va tine separat pentru fiecare imobil sau corp de proprietate.(2)Dacă mai multe corpuri de proprietate sunt grevate cu aceeasi ipoteca sau dacă corpul de proprietate este compus din mai multe parcele, executorul judecătoresc va putea dispune, la cererea debitorului sau a creditorului urmaritor, ca vanzarea să se faca în acelasi timp pentru mai multe corpuri de proprietate sau separat pentru fiecare parcela în parte.(3)În cazul când corpurile de proprietate sau parcelele se vand separat, ordinea vanzarii lor va fi aratata de debitor, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, va fi stabilita de executor.Articolul 509(1)Licitaţia începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vanzare şi a ofertelor primite până la acea data.(2)Executorul va oferi spre vanzare imobilul, prin trei strigari succesive, la intervale de timp care să permită optiuni şi supralicitari, pornind de la preţul oferit care este mai mare decat cel la care s-a facut evaluarea potrivit art. 500 alin. 2 sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest pret.(3)Dacă imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitatie sau servitute intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vanzare strigarile vor începe de la preţul cel mai mare oferit sau, în lipsa, de la cel fixat în publicatie, scăzut cu valoarea acestor drepturi socotita potrivit art. 500 alin. 4.(4)Dacă din cauza existentei drepturilor aratate la alin. 3 nu s-a putut obtine un pret suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare inscrise anterior, socotite după datele din cartea funciara, executorul judecătoresc va relua în aceeasi zi licitaţia pentru vanzarea imobilului liber de acele drepturi; în acest caz, strigarile vor începe de la preţul mentionat în publicatia de vanzare, fără scaderea aratata în alin. 3.(5)În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vanzarea se va amana la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o noua publicatie în condiţiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obtine preţul de incepere a licitaţiei, la acelasi termen bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit. Vanzarea se va putea face chiar dacă se prezinta o singura persoana care ofera preţul de la care începe licitaţia.Articolul 510(1)Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vanzare potrivit dispoziţiilor art. 509. La pret egal va fi preferat cel care are un drept de preemtiune asupra bunului urmarit.(2)În toate cazurile, creditorii urmaritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.Articolul 511Executorul va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul fiecarei licitatii. În procesul-verbal vor fi menţionaţi toţi cei care au participat la licitaţie, sumele oferite de fiecare participant, precum şi adjudecatarul imobilului. Procesul-verbal va fi semnat de executor, creditor, debitor şi de adjudecatar.Articolul 512(1)Adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vanzarii, ţinându-se seama de cautiunea depusa în contul pretului.(2)Când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanta sa în contul pretului, fiind obligat, dacă este cazul, să depună diferenţa de pret. Dacă exista alti creditori care au un drept de preferinta în condiţiile art. 563 şi 564, el va depune până la concurenta pretului de adjudecare şi suma necesară pentru plata creanţelor lor, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferenţa de pret.Articolul 513(1)Dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul prevăzut de art. 512 alin. 1, imobilul se va scoate din nou în vanzare în contul acestuia, el fiind obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi eventuala diferenţa de pret. Adjudecatarul va putea sa achite la termenul de licitaţie preţul oferit initial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie.(2)Dacă la noul termen de licitaţie imobilul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea imobilului.(3)Suma datorata potrivit alin. 1 şi 2 de fostul adjudecatar se stabileste de executor prin procesul-verbal de licitaţie, care constituie titlu executoriu. Aceasta suma se va retine cu precadere din cautiunea depusa.Articolul 514După adjudecarea imobilului către unul dintre participantii la licitaţie, executorul, la cerere, va dispune restituirea cautiunilor depuse de ceilalti participanti, procedand, când este cazul, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. 3.Articolul 515La cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate stabili plata pretului în rate, numărul acestora, cuantumul şi data scadentei lor, precum şi suma care se plateste de îndată drept avans.Secţiunea a IV-a Actul de adjudecareArticolul 516După plata integrală a pretului sau a avansului prevăzut la art. 515 şi după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde urmatoarele menţiuni:1. denumirea şi sediul organului de executare;2. numele şi calitatea executorului;3. numărul şi data procesului-verbal de licitaţie;4. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi adjudecatarului;5. preţul la care s-a vandut şi modalitatea de achitare în cazul în care vanzarea s-a facut cu plata în rate;6. menţiunea, dacă este cazul, ca imobilul s-a vandut grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, ori, după caz, liber de aceste drepturi, în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. 3 şi 4;7. datele de identificare a imobilului;8. menţiunea ca actul de adjudecare este titlu de proprietate şi ca poate fi inscris în cartea funciara, precum şi a faptului ca, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se afla în posesiunea acestuia din urma, sau împotriva oricarei persoane care are în posesiune ori detine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat;9. menţiunea ca, pentru creditor, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva cumparatorului care nu plateste diferenţa de pret, în cazul în care vanzarea s-a facut cu plata pretului în rate;10. semnatura şi stampila executorului, precum şi semnatura adjudecatarului.---------Pct. 8 al art. 516 a fost modificat de Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.*)Partea introductiva şi pct. 8 ale art. 516 au fost modificate de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Partea introductiva şi pct. 8 ale art. 516 au fost modificate de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.---------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 517(1)Un exemplar de pe actul de adjudecare se va preda dobanditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi inscris în cartea funciara.(2)În cazul în care imobilul a fost vandut cu plata pretului în rate, executorul va inainta un exemplar al actului de adjudecare biroului de carte funciara pentru a inscrie în cartea funciara interdictia de instrainare şi grevare a imobilului până la plata integrală a pretului şi a dobanzii corespunzătoare.(3)Executorul va preda, totodata, un exemplar al actului de adjudecare creditorului urmaritor, care îi va servi ca titlu executoriu împotriva cumparatorului, dacă acesta nu plateste diferenţa de pret.Secţiunea a V-a Efectele adjudecariiArticolul 518(1)Prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care a facut obiectul urmaririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar. De la această dată adjudecatarul are dreptul la fructe şi venituri, datorează dobanzile până la plata integrală a pretului şi suporta toate sarcinile imobilului.(2)Prin intabulare, adjudecatarul dobandeste dreptul de a dispune de imobilul cumparat, potrivit regulilor de carte funciara.(3)De la data intabularii imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanta, creditorii putandu-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut. Dacă preţul de adjudecare se plateste în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.(4)Ipotecile şi celelalte sarcini reale, precum şi drepturile reale intabulate după notarea somaţiei în cartea funciara se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie mentinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, dacă vanzarea s-a facut în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. 4, toate notarile facute cu urmarirea silita, precum şi interdictia de instrainare sau de grevare, dacă exista, inclusiv promisiunea de a incheia un contract viitor, dacă până la intocmirea actului de adjudecare beneficiarul promisiunii nu şi-a inscris în cartea funciara dreptul dobândit în temeiul contractului care a facut obiectul acesteia.(5)Dacă imobilul a fost cumparat cu plata pretului în rate, cumparatorul nu îl va putea instraina sau greva, fără incuviintarea creditorilor urmaritori, înainte de plată integrală a pretului.------------Alin. (2) şi (4) ale art. 518 au fost modificate de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 519(1)Locatiunea şi celelalte acte juridice privitoare la imobil rămân în fiinta sau, după caz, inceteaza, potrivit legii.(2)Plăţile facute înainte de scadenta de către locatar sau alte persoane interesate sunt supuse dispoziţiilor art. 498 alin. 3.Secţiunea a VI-a Dispozitii specialeArticolul 520(1)Orice cerere de evictiune, totala sau parţială, privind imobilul adjudecat este stinsa, dacă imobilul adjudecat era inscris în cartea funciara şi dacă, de la data înregistrării cererii de inscriere formulate de dobanditorul anterior al dreptului inscris în folosul tertului adjudecatar, au trecut cel puţin 3 ani.(2)În cazul imobilelor inscrise pentru prima data în cartea funciara, în temeiul actului de adjudecare, cererea de evictiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data inscrierii actului de adjudecare în cartea funciara. Aceasta prescriptie curge şi împotriva disparutilor, minorilor şi persoanelor puse sub interdictie.------------Art. 520 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 521În cazul în care cererea de evictiune este introdusa înainte de imparteala pretului de adjudecare, instanţa de executare, la solicitarea adjudecatarului, va putea sa suspende, cu sau fără cautiune, imparteala pretului până la judecarea definitivă a cererii de evictiune.Articolul 522(1)Dacă a fost evins total sau parţial, adjudecatarul îl poate actiona pe debitorul urmarit pentru a fi despagubit.(2)În măsura în care nu se poate indestula de la debitor, adjudecatarul îi poate actiona pe creditorii care au incasat preţul de adjudecare, în limita sumei încasate de acestia.Articolul 523(1)În tot cursul executarii silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau altă persoană interesata poate obtine desfiintarea masurilor asiguratorii sau de executare, consemnand la dispoziţia creditorului urmaritor întreaga valoare a creantei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare.(2)Dispozitiile art. 428 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.(3)În cazul în care cererea este admisa, instanţa, cu acordul debitorului, va dispune şi eliberarea sumei în mainile creditorului.---------*) Capitolul IV (art. 488-523) este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 208 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul IV avea urmatorul continut: " Capitolul IV. Executarea silita asupra bunurilor nemiscatoareSectiunea I Bunuri care pot fi urmariteArt. 488. Numai bunurile nemiscatoare prin natura lor pot fi obiectul unei urmariri imobiliare.Art. 489. Urmarirea unui bun nemiscator prin natura sa va cuprinde însă ca accesorii şi toate obiectele ce slujesc la exploatarea imobilului sau care sunt aşezate în imobil pentru vesnicie.Art. 490. Creditorii personali ai unui împreună mostenitor sau ai unui asociat nu vor putea sa urmareasca şi sa puna în vinzare partea devalmase a datornicului lor, în imobilele mostenirii sau societatii. Ei vor trebui mai intii sa ceara imparteala sau licitaţia imobilelor ce se afla în devalmasie.Se poate însă vinde partea devalmase (indiviza), dacă câtimea ei este neindoielnic stabilita şi lamurita (lichida).Art. 491. Vanzarea silita a bunurilor nemiscatoare se va urmări la judecatoria unde se afla imobilul sau la alta judecatorie aleasa de părţi.Secţiunea a II - aUrmarirea nemiscatoarelor bunuriArt. 492. Orice urmărire a unui imobil va începe printr-un comandament facut de către creditor datornicului şi deţinătorului, de va fi, prin mijlocirea unui executor judecătoresc.În cazurile în care legi speciale inlocuiesc comandamentul prin somatii sau notificari pentru punerea în vinzare a imobilelor, acele somatii inceteaza de a-şi mai avea efectul lor, de îndată ce debitorul a achitat, înainte de licitaţie, toate ratele cu dobinzile şi cheltuielile de orice natura exigibile în momentul platii.Art. 493. Acest comandament se va face în persoana sau la domiciliul datornicului şi deţinătorului.El va cuprinde copie după titlul executor, somatia de a plati şi instiintarea ca, dacă nu va plati, se va face vinzarea cutaror sau cutaror nemiscatoare. El va fi iscalit de executorul judecătoresc.Acest comandament se va transcrie de urgenta în extract îndată după comunicare, după ordinea înregistrării, într-un registru special.Art. 494. Executorul judecătoresc va incunostiinta acest comandament, potrivit rinduielilor aratate la art. 92 şi urmatoarele din aceasta legiuire.Art. 495. Dacă urmarirea se face împotriva unui nevârstnic, interzis sau pus sub consiliu judiciar, afară de copia de comandament lasata la tutor, curator ori consiliu judiciar, se va mai incunostiinta şi parchetul de pe linga judecatorie, care va iscali originalul comandamentului.Art. 496. Dacă au trecut 6 luni de la ziua comunicarii comandamentului, fără ca alte acte de procedura sa fi urmat, comandamentul se considera de plin drept, ca şi când nu ar fi fost.Art. 497. Rinduielile de la art. 493, 494 şi 495 ale acestei legiuiri sunt sub pedeapsa de nulitate.Art. 498. Dacă după primirea comandamentului, datornicul dovedeste inaintea judecatoriei ca venitul curat şi liber al nemiscatoarelor sale pe timp de un an este de ajuns pentru a plati toata datoria, capete, dobinzi şi cheltuieli, şi dacă el ofera sau delega aceste venituri creditorului, judecata va putea suspenda urmarirea, raminind a o reincepe dacă alte piedici sau opozitii s-ar ivi.Secţiunea a III - aProcesul verbal de situaţie, afiptele şi publicatiileArt. 499. După 30 de zile de la comunicarea comandamentului, executorul judecătoresc se va transporta la locul situaţiei imobilului a cărui urmărire se face şi acolo va incheia un proces-verbal de situaţie.Acest proces-verbal va cuprinde reproducerea în extract a titlului ce se executa şi o descriere pe cit se poate mai amanuntita a imobilului.Art. 500. Afiptele şi publicatiile vor cuprinde:1. numele, prenumele, profesia şi domiciliul ori reşedinţa creditorului ce urmareste şi ale datornicului urmarit;2. titlul executor pe baza caruia se face urmarirea, în extract;3. aratarea bunurilor nemiscatoare care se urmaresc, adica:- dacă este o casa: comuna, strada, numărul sau localitatea unde se afla acea casa;- dacă este mosie, un pamant sau orice avere rurala: aratarea judeţului, plasii, a comunei şi a unora din vecinii acelui imobil, precum şi descrierea amanuntita a imobilului din procesul-verbal de situaţie.Art. 501. După fixarea termenului de vinzare, preşedintele judecatoriei va cere notariatului de stat în raza caruia se afla bunul nemiscator care urmareste, sa caute în registrul ipotecilor şi sa faca o lista speciala de toate inscriptiile, transcripţiile de privilegii sau ipoteci, ce exista asupra nemiscatorului urmarit.Notariatul de stat este obligat sa inainteze lista ceruta în termen de 5 zile. Grefierul va inscrie pe marginea acestei liste orice cereri sau reclamatii s-ar face, precum şi suma fiecarei creante.Art. 502. Afiptele şi publicatiile vor mai cuprinde:1. locul, ziua şi ora când are să se faca vinzarea şi adjudecarea bunului nemiscator;2. preţul ce creditorul urmaritor va arata, în cererea ce va trebui sa faca judecatoriei, înainte de plată taxelor de afipte şi publicatii;3. condiţii ce va fi având vinzarea şi diferitele sarcini sau alte împrejurări ale nemiscatorului până atunci cunoscute;4. somatia către toţi acei care ar pretinde vreun drept de chirie, privilegiu sau ipoteca, ca inaintea adjudecarii sa arate judecatoriei pretentiile lor, sub pedeapsa de a nu li se mai tine în seama.Art. 503. Un judecator insarcinat de presedinte va face tabloul ordinii creditorilor după care ei au a se plati, potrivit cu titlurile lor de preferinta.Acest tablou se va face 4 saptamani după ce dintai publicatie a urmaririi.Oricare din creditori sau din persoanele interesate va avea dreptul sa ia cunoştinţa sau copie de pe acest tablou al ordinii, până în momentul adjudecarii.Contestaţia asupra punctelor cuprinse în tablou se va face mai intii inaintea judecatorului.Acesta va cauta sa impace pe părţi.Dacă nu va putea, va trimite contestaţia inaintea judecatoriei spre a se judeca, potrivit articolelor 522 şi urmatoarele din acest cod.Art. 504. Afiptele se vor lipi:1. la usa judecatoriei;2. la poarta sau pe peretii casei ce are să se adjudece;3. în comuna unde este asezat bunul rural ce are să se vinda.Art. 505. Abrogat prin Decretul nr. 208/1950.Art. 506. Un exemplar de pe aceasta publicatie se va incunostiinta în persoana sau la domiciliul datornicului urmarit şi deţinătorului de va fi, precum şi tuturor creditorilor care au ipoteca sau privilegiu cunoscut, până la emiterea publicatiilor.Aceasta incunostiintare se va face creditorilor ipotecari sau privilegiati, la domiciliul ales de ei cu ocazia luării inscriptiei, chiar dacă, de fapt, n-ar domicilia acolo.Art. 507. Vanzarea nu se va face decit după 5 zile din ziua afisarii ultimelor afipte, potrivit art. 504.Art. 508. O copie de pe aceasta publicatie se va depune la parchetul de pe linga judecatorie ori de cite ori se urmareste averea unui nevârstnic, interzis sau pus sub consiliu judiciar.Art. 509. Toate formalitatile aratate la art. 499, 500, 502, 504 şi până la 598 inclusiv din acest cod vor fi observate sub pedeapsa de nulitate a urmaririi, afara numai de greselile partiale în descrierea bunurilor urmarite.Art. 510. Se va tine la grefa un dosar special pentru fiecare urmărire de bun nemiscator, în care se vor trece toate actele şi incidentele privitoare la urmărire şi adjudecare.Secţiunea a IV - aa) ele nu vor putea fi facute decit cu cel puţin 20 zile înainte de ziua fixata pentru adjudecarea provizorie şi nu vor fi primite decit după ce taxele citatiilor vor fi platite;b) în ce priveste nulitatea actelor de procedura în tot timpul urmaririi, ea se va putea invoca chiar în ziua vanzarii cu ocazia licitaţiei, fără cerere în scris.Efectele urmaririi bunurilor nemiscatoareArt. 511. Va fi nula de drept orice instrainare a nemiscatorului urmarit facuta de datornic în urma transcrierii comandamentului.Art. 512. Cu toate acestea aceasta instrainare îşi va avea toata taria sa dacă, înainte de adjudecare, cumparatorul a dobândit ratificarea creditorului sau creditorilor ce urmaresc vinzarea dau dacă a consemnat sumele trebuincioase spre a plati în intregul lor toate creantele lor, capete, dobinda şi cheltuieli.Art. 513. Inchirierile sau arendarile facute de datornic după data transcrierii comandamentului vor fi anulate, dacă creditorul sau creditorii ce urmaresc vor cere aceasta.Inchirierile sau arendarile dinainte nu vor putea fi anulate, în tot sau în parte, decit când vor fi fost facute în frauda creditorilor. Nu se vor tine în seama plăţile facute înainte de vreme împotriva tocmelilor cuprinse în contractul de închiriere sau arendare.Secţiunea a V - aPastrarea bunurilor nemiscatoare urmariteArt. 514. De la comandament până ce ordonanţa de adjudecare va ramine definitivă, pastrarea bunurilor urmarite va fi incredintata datornicului urmarit.Prin urmare, el nu va putea face nici o taiere de lemne şi nu va putea aduce nici o stricaciune imobilului, sub pedeapsa de despăgubiri şi chiar de urmărire criminala, de va fi cazul.Art. 515. Judecatoria însă va putea, după cererea unui sau mai multor din creditori, ca sa incredinteze pastrarea nemiscatorului bun unui alt conservator şi, după împrejurări, el va putea indatora pe datornic să se stramute din imobilul în care va fi locuind.Art. 516. Conservatorul va fi, până ce ordonanţa va ramine definitivă, insarcinat:- cu paza imobilului urmarit;- cu adunarea chiriilor, arendelor şi altor venituri;- cu recolta şi cu vinzarea fructelor care se va face potrivit art. 470.Art. 517. Conservatorul va fi dator sa dea socoteala judecatoriei, faţa cu părţile chemate în regula, despre venituri şi cheltuieli, în zece zile după adjudecare, sau la termenul fixat de judecatorie, sub pedeapsa, în caz de neurmare, de a fi destituit, lipsit de salariul sau şi condamnat la despăgubiri.Art. 518. Produsul administraţiei conservatorului, îndată după încasare, se va depune prin judecatorie la Casa de Depuneri şi Consemnatiuni, spre a fi impartit creditorilor împreună cu preţul nemiscatorului.Art. 519. Dacă datornicul nu are alt mijloc de vietuire decit fructele sau veniturile bunurilor urmarite, judecatoria va putea, în timpul urmaririi, să-i dea un ajutor din aceste venituri pentru vietuirea lui şi a familiei lui.Secţiunea a VI - aConcursul mai multor urmariri imobiliareArt. 520. Dacă mai mulţi creditori au facut comandament urmarind acelasi imobil, toate urmaririle lor se vor intruni ca să se faca una singura pentru toţi, după cererea lor sau chiar din oficiu.Toţi creditorii ce se vor intruni la o urmărire au drept egal, afara numai dacă titlul sau calitatea lor le acorda un alt drept de prioritate sau precadere.Când un imobil este urmarit inaintea mai multor judecatorii, intrunirea se va face la judecatoria aleasa în prima ipoteca, iar în lipsa unei asemenea alegeri, la judecatoria situaţii imobilului.Retragerea unui creditor pentru orice cauza nu poate intrerupe cursul urmaririi sau al vanzarii, intrucat ceilalti creditori courmaritori nu consimt la aceasta.Art. 521. Când se fac mai multe cereri de urmărire asupra diferitelor bunuri nemiscatoare ale aceluiasi datornic, judecatoria va putea, după cererea datornicului, sa amine cererile de urmărire de mai în urma, dacă se va crede ca din vinzarea nemiscatorului sau nemiscatoarelor urmarite de mai înainte se vor putea despagubi şi creditorii ce au urmarit mai în urma.Secţiunea a VII - aOpozitii şi cereri incidente la o urmărire de bunuri nemiscatoareArt. 522. Opozitiile ce se fac în contra unei urmariri de nemiscatoare, sau din partea datornicului, ori a creditorilor săi, sau din partea altor al treilea care intervin, sau pentru a se anula urmarirea sau pentru revendicarea ori pastrarea unui drept de proprietate sau a oricărui alt drept asupra nemiscatoarelor urmarite, se vor face prin cerere în scris către judecatoria prin care s-a facut urmarirea:Art. 523. Aceste cereri de opozitii vor fi motivate, vor arata actele şi titlurile pe care se intemeiaza şi care vor trebui să fie depuse în copii, certificate pentru conformitate de reclamant, la grefa judecatoriei odata cu cererea, sub pedeapsa de nulitate.Ele vor fi iscălite de partea reclamanta sau de un imputernicit al său special cu procura legalizata.Dacă în timpul judecatii partea va declara ca se slujeste şi de alte acte, instanţa va chibzui, putind acorda un nou termen de infatisare.Reclamantul va fi obligat ca, în cererea de opozitie, să-şi aleaga un domiciliu în orasul de reşedinţa al judecatoriei, sub pedeapsa de nulitate.Articolul 524-561Abrogate.*)--------Art. 524-561 au fost abrogate prin art. 1 pct. 209 din Ordonanţa de urgenta nr. 138 din 2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 octombrie 2000."Art. 524. Judecatoria, de îndată, va incuviinta citarea atit a creditorului sau a creditorilor ce urmaresc, cit şi a datornicului urmarit, comunicindu-li-se şi copie după cerere.Art. 525. Judecatoria se va pronunţă asupra tuturor opozitiilor de orice natura inaintea zilei pentru adjudecare.Secţiunea a VIII - aAminarea adjudecariiArt. 526. Dacă prin contestaţie se cere desfiintarea urmaririi pentru nulitatea titlului pe baza caruia se urmareste, judecatoria va judeca temeinicia acestei contestatii.Dacă contestaţia este bazata pe o cerere prin care insasi proprietatea nemiscatorului urmarit e reclamata, în total sau în parte, judecatoria, apreciind seriozitatea cererii, va putea sa amine vinzarea până când cererea de revendicare se va judeca definitiv. Judecatoria, în cazul revendicarii numai a unei părţi din imobilul sau imobilele urmarite, va putea chiar sa proceada la vinzare, scotind din licitaţie ceea ce este contestat sau sa amine pentru tot. În aceste cazuri, judecatoria va putea, după împrejurări, sa oblige pe contestator şi la darea unei cautiuni ce o va fixa.Art. 527. Când judecatoria va respinge contestaţia, va face de îndată vinzarea, hotărârile date în aceste cazuri nefiind supuse decit recursului o dată cu ordonanţa de adjudecare.În cazul când judecatoria admite contestaţia, aceste hotărâri vor fi supuse apelului potrivit art. 402 din acest cod.Dacă instanţa de apel schimba sentinta judecatoriei şi recursul nu s-a facut în termenul prevăzut de art. 402, ea va trimite afacerea la aceeasi judecatorie, care va face noi publicatii de vinzare în termenul aratat de art. 529 din acest cod şi va continua cu urmarirea.Art. 528. Adjudecarea se va mai amina:1. când aceasta se va cere de creditorul ce urmareste şi de datornic şi când creditorii care au intervenit nu se impotrivesc;2. când executarea hotărârii sau a actului pe baza caruia se face urmarirea s-a suspendat.Art. 529. În orice caz, aminarea adjudecarii nu poate fi mai scurta de 4 saptamani.Alte publicatii şi afipte noi se vor face în doua saptamani cel puţin inaintea zilei din nou hotarita pentru adjudecare.Cu aceste noi publicatii şi afipte se va urma potrivit art. 504, 506 şi 508 din acest cod.Secţiunea a IX - aLicitaţia şi adjudecarea bunurilor nemiscatoare urmariteArt. 530. Vinzarea nemiscatoarelor urmarite se va face în ziua anunţată pentru licitare şi care va fi după expirarea celor 5 zile ale afisarii.Art. 531. Licitaţia se va începe prin citirea incunostintarilor şi publicatiilor, a condiţiilor vanzarii, a sarcinilor ce exista asupra nemiscatorului, a opozitiilor şi a hotărârilor care le-au judecat.Art. 532. Sedinta va fi publică şi telalii vor anunta inceputul licitaţiei.Art. 533. Strigarile se vor începe numai după ce creditorul ce a urmarit ori unul din creditorii ce au intervenit va declara ca voieste a face vinzarea.În caz contrar, licitarea se inchide şi nu se va putea deschide decit după o noua cerere a unuia din creditorii ce au urmarit sau care au intervenit şi după noi publicatii şi noi termene. Termenul cel nou al adjudecarii nu va putea fi mai scurt de 20 zile de la ziua publicarii, nici mai lung de 60 zile.Cheltuielile facute cu prima urmărire inchisa vor fi în sarcina creditorului ce a urmarit.Art. 534. În ziua adjudecarii provizorii, strigarile vor începe de la preţul indicat de creditor în afipte şi publicatii.Art. 535. Orice persoană solvabila şi capabila de a contracta şi a dobindi bunurile ce se vind, va putea lua până la licitare şi da un pret mai mare.Judecatoria va aprecia care dintre concurenti vor trebui să depună o garantie de a douazecea parte a pretului fixat, potrivit art. 534 din acest cod.Judecatoria, la inceputul licitaţiei, va pune în vedere concurentilor, ori care ar fi, rinduielile art. 266 şi 549 din Codul penal.Datornicul nu va putea concura nici personal şi nici prin persoana interpusa.Solvabilitatea, capacitatea şi interpozitia sunt lasate la aprecierea sumara şi imediata a judecatoriei.Cei ce iau parte la licitaţie ca mandatari vor trebui să prezinte o procura speciala legalizata, care se va opri la dosarul vanzarii.Art. 536. Grefierul şi executorul judecătoresc vor tine liste de numele persoanelor ce au luat parte la licitaţie şi de sumele cu care au concurat.Art. 537. Strigarile se vor repeta de trei ori: între fiecare strigare va fi neaparat un interval de cinci minute cel puţin.Vorbirea despre aceasta se va face de către grefier.Bunul se va adjudeca asupra aceluia care la cea din urma strigare va fi dat preţul cel mai mare.Dacă nimeni nu a dat un pret mai mare decit acela care s-a pus de creditor şi cu care s-a deschis licitaţia, bunul se va putea adjudeca asupra acelui creditor.În lipsa de mai mulţi concurenti, se va putea adjudeca imobilul asupra acelui ce va fi oferit un pret mai mare decit cel oferit de creditor.Art. 538. Adjudecatarul va iscali lista cu preţul cu care s-a adjudecat bunul asupra-i şi nu se va mai putea retrage din momentul când s-a pronuntat de judecator cuvintul "adjudecat".Art. 539. Judecatoria va incheia îndată proces-verbal despre toate şi va anunta pe părţile prezente ca peste 8 zile sa vina iarasi la judecatorie. Acest termen se va afisa la usa instanţei.Art. 540. În timpul acestor 8 zile şi în ziua de supralicitare, orice altă persoană capabila va putea sa supraliciteze, adica sa dea un pret cu a zecea parte cel puţin mai mare peste preţul cu care s-a adjudecat bunul. Nu se va primi supralicitarea fără depunerea adaosului de a zecea parte.Art. 541. Supralicitatorul va arata adaosul prin o cerere scrisa şi iscălită către tribunalul popular.Art. 542. În ziua fixata pentru supralicitare, judecatoria va pune din nou bunul în licitare, dacă creditorul urmaritor sau intervenientii staruiesc în vinzare, incepindu-se de la preţul dat de supralicitator.Bunul se va adjudeca definitiv asupra aceluia care, la aceasta a doua licitare, va da preţul cel mai mare.Se vor observa rinduielile art. 533 în acest cod.Art. 543. Dacă în timpul acelor 8 zile nu s-a ivit nici o propunere de supralicitare şi, dacă la noua infatisare din ziua a opta nu va da nimeni un pret mai mare, bunul va ramine pe seama primului adjudecatar.Secţiunea a X - aConsemnarea pretului adjudecariiArt. 544. Adjudecatarul este obligat să depună la Casa de Consemnatiuni sau administratia financiară de judet, preţul în numerar, taxa executorilor judecătorești pentru emiterea ordonantei şi taxa de înregistrare, în termen de o luna de la data adjudecarii definitive.Taxa executorilor judecătorești pentru emiterea ordonantei şi taxa de înregistrare nu intră în preţul vanzarii, ci sunt în sarcina adjudecatarului.Preţul se va putea depune şi în efecte de ale statului sau garantate de stat; în acest caz, însă, se vor depune efecte cu cuponul curent şi cu un adaos de zece la suta peste pret.Efectele se vor socoti după cursul zilei de depunere.Când preţul este depus în efecte, adjudecatarul va fi obligat ca în termen de 7 zile de când ordonanţa de adjudecare va deveni executorie să depună preţul în numerar în locul efectelor cu dobinda legala din ziua depunerii efectelor.După expirarea acestui termen, efectele depuse se vor transforma în numerar din oficiu prin mijlocirea sindicului bursei, raminind adjudecatarul răspunzător de orice diferenţa ce s-ar ivi, precum şi în drept a-şi primi prisosul.Art. 545. Dacă adjudecatarul este creditor ipotecar sau privilegiat, în rang util şi necontestat, creanta să se va putea depune drept pret.Judecatoria nu se va pronunţă decit după expirarea unui termen de 5 zile de la depunerea creantei asupra admisibilitatii ei de drept pret.Dacă în acest interval se iveste vreo contestaţie judecatoria o va judeca de urgenta citindu-se părţile, fără apel în caz de admiterea creantei.În caz de respingerea creantei, adjudecatarul va avea dreptul de apel în termen de 10 zile de la data hotărârii prin care creanta s-a respins.Art. 546. Dacă, la expirarea termenelor sus citate, adjudecatarul nu va aduce recipisa de depunerea pretului la Casa de Consemnatiuni sau administratia financiară a judeţului, precum şi recipisa de plată taxelor, şi de înregistrare, judecatorie sau de la sine, sau după cererea uneia din părţile interesate, va pune bunul din nou în licitaţie în socoteala adjudecatarului.Garantia depusa de adjudecatar nu i se va elibera, decit după ce ordonanţa de adjudecare a imobilului va fi rămasă definitivă şi nu-i va fi aplicabil art. 550 de mai jos.Art. 547. Aceasta noua licitaţie se va incunostiinta datornicului urmarit, adjudecatarului în socoteala caruia se face vinzarea şi creditorilor urmaritori şi intervenienţi, în persoana sau la domiciliu, şi se va publică potrivit art. 504 din aceasta legiuire.Termenul adjudecarii nu poate fi mai scurt de 20 zile, nici mai lung de 60 zile din ziua publicatiilor.Art. 548. În aceasta noua publicatie se va cuprinde pe linga cele aratate la art. 500 şi 502, numele adjudecatarului care nu a depus preţul şi suma cu care se adjudecase asupra-i.Aceasta suma va sluji ca punct de plecare la noua adjudecare.Art. 549. Dacă în ziua insemnata pentru adjudecare nimeni nu va da un pret mai mare peste vechiul adjudecatar şi dacă acesta va depune în acea zi preţul adjudecarii sale, cu dobinda legala din ziua când trebuia să depună preţul şi cheltuielile ce au ocazionat noua adjudecare, el va fi mentinut în calitatea sa de adjudecatar.Art. 550. Dacă, din contra, el nu va depune acest pret, bunul se va adjudeca pe seama aceluia care va da un pret fie şi mai mic; iar fostul adjudecatar va fi condamnat a plati diferenţa până la preţul primei adjudecari cu dobinda legala şi cheltuielile ocazionate cu noua adjudecare, prin sentinta de adjudecare în cont.Aceasta sentinta va fi fără apel.Secţiunea a XI - aActele de adjudecare şi recursul în contra lorArt. 551. Îndată după sfirsitul adjudecarii şi depunerea pretului, potrivit art.544 sau 545 din acest cod, judecatoria va da adjudecatarului ordonanţa de adjudecarea nemiscatorului.Ordonanţa va cuprinde, pe scurt, jurnalul de adjudecare desăvârşită, individualizarea nemiscatorului adjudecat, numele fostului proprietar şi al adjudecatarului şi aratarea platii pretului, în intregime, a taxelor de executare, timbrul şi impozitul proportional.Completul judecatoriei va semna atit originalul ordonantei ce se va preda părţi, cit şi acel ce va ramine la dosar.Aceasta ordonanţa se va transcrie în registrele de mutatii tinute de notariatul de stat corespunzător instanţei de executare.Ordonanţa de adjudecare este supusă recursului.Art. 552. Datornicul urmarit, creditorii sau orice altă persoană interesata pot face recurs împotriva ordonantei de adjudecare, în termen de 40 zile de la data transcrierii acesteia, potrivit art. 551 alin. 4.Art. 553. Acest recurs se va judeca de urgenta; el va fi suspensiv de executare.Art. 554. În curgerea acestor 40 zile, preţul adjudecarii se va pastra la Casa de Consemnatiuni şi nemişcătorul nu se va da în posesia adjudecatarului, urmind a fi conservat potrivit rinduielilor aratate în art. 514 până la 519 din aceasta legiuire.Art. 555. Ordonanţa de adjudecare se va putea casa în cazurile urmatoare:1. când s-a calcat vreo rinduiala a legii prescrisa sub pedeapsa de nulitate, potrivit articolelor de mai sus şi art. 105 din acest cod;2. pentru cauza de incompetenta, exces de putere şi omisiune esenţială.Art. 556. Dacă ordonanţa se caseaza, judecatoria care a facut urmarirea va continua procedura şi actele urmaririi de la actul casat.Sumele consemnate se vor restitui adjudecatarului.Art. 557. Când cele 40 zile s-au sfirsit, fără să se faca cerere în casare sau când cererea aceasta s-a respins şi s-au indeplinit dispozitiile art. 544 din acest cod, ordonanţa de adjudecare se va executa, de va fi loc şi preţul se va urmări între creditori.Partea interesata va dovedi neatacarea cu recurs a ordonantei de adjudecare printr-un certificat eliberat de instanţa competenţa, potrivit legii, sa primeasca cererea de recurs.Secţiunea a XII - aEfectele adjudecariiArt. 558. Ordonanţa de adjudecare, rămasă definitivă şi executata, trece adjudecatarului dreptul ce avea şi urmăritul asupra bunului vindut; imobilul însă ramine liber de orice privilegiu sau ipoteca la care era supus.Art. 559. În privinta contractelor de încheiere sau arendare ale bunului adjudecat, se va urma potrivit art. 513 alin. 2 din aceasta legiuire.Art. 560. Ordonanţa de adjudecare are puterea unui titlu executor, observându-se însă dispozitiile art. 557 din acest cod.În privinta transmiterii dreptului de proprietate şi folosinţă asupra persoanei adjudecatarului, aceasta ordonanţa are efect retroactiv din momentul chiar al depunerii pretului.Art. 561. Orice cerere de evictiune, totala sau parţială a bunului adjudecat, se va prescrie în termen de 5 ani, din momentul executarii ordonantei de adjudecare.Aceasta prescriptie va curge şi contra absentilor, nevârstnicilor, interzisilor şi celor pusi sub consiliu judiciar.Dacă cererea de evictiune se va face înainte de imparteala pretului adjudecarii, judecatoria va putea, după cererea adjudecatarului, gasind cererea de evictiune serioasa, sa suspende, cu sau fără cautiune, imparteala pretului până la judecata definitivă a cererii în revendicare.Când cererea în revendicare va fi facuta după imparteala pretului adjudecarii, se va urma după dreptul comun.Prescriptiile incepute la epoca publicarii acestui codice se vor regula după legile cele vechi.Cu toate acestea, prescriptiile incepute mai înainte de punerea în aplicare a acestui cod şi pentru a caror implinire ar trebui sa treaca mai mult de 5 ani, se vor implini după trecere de 5 ani, cu incepere de la data punerii în executare a legii de faţă."Capitolul V Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silita **)Articolul 562Suma de bani realizata prin executarea silita se elibereaza creditorului urmaritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibila se preda debitorului.Articolul 563(1)În cazul în care executarea silita a fost pornita de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alti creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, dacă legea nu prevede altfel:a) creantele reprezentand cheltuieli de judecată, pentru măsuri asiguratorii sau de executare silita, pentru conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli facute în interesul comun al creditorilor;b) creantele reprezentand salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de muncă, prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurarilor sociale, precum şi creantele reprezentand obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sănătăţii;c) creantele rezultand din obligaţia de întreţinere, alocatii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;d) creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;e) creantele rezultand din împrumuturi acordate de stat;f) creantele reprezentand despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;g) creantele rezultand din împrumuturi bancare, din livrari de produse, prestări de servicii sau executari de lucrari, precum şi din chirii sau arenzi;h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;i) alte creante.(2)În cazul creanţelor care au aceeasi ordine de preferinta, dacă legea nu prevede altfel, suma realizata se repartizeaza între creditori proportional cu creanta fiecaruia.Articolul 564Dacă exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferinta conservate, în condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite inaintea creanţelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).-----------Art. 564 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.*)Art. 564 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 565Dobanzile şi penalitatile sau alte asemenea accesorii ale creantei principale vor urma ordinea de preferinta a acestei creante.Articolul 566(1)În cazul în care unul dintre titlurile depuse de creditorii urmaritori contine obligaţia debitorului de a plati o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile rămase în patrimoniul debitorului după efectuarea executarii sau veniturile sale nu asigura plata în viitor a ratelor datorate, executorul judecătoresc sau partea interesata va sesiza instanţa în circumscripţia careia se face executarea. Instanţa va stabili suma globală cu care creditorul va participa la distribuirea sumei realizate prin urmărire. Incheierea se da cu citarea părţilor şi este supusă numai recursului.(2)Dacă debitorul a decedat şi se constată că, în raport cu numărul mostenitorilor, locul unde acestia se gasesc, modul în care s-a facut imparteala mostenirii sau cu alte asemenea împrejurări, plata în rate a creanţelor este greu de realizat, instanţa poate, la cererea creditorului, sa procedeze potrivit alin. 1, stabilind suma totala ce se cuvine creditorului, precum şi suma pe care o va plati fiecare mostenitor în parte.Articolul 567(1)Creantele condiţionale sau afectate de un termen suspensiv se vor plati potrivit ordinii de preferinta prevăzute la art. 563 şi 564.(2)Dacă condiţia este rezolutorie, nu se va putea elibera creditorului suma cuvenita decat dacă acesta va da o cautiune sau va constitui o ipoteca în favoarea celor care ar trebui să se foloseasca de această sumă în cazul indeplinirii condiţiei.(3)Dacă condiţia este suspensiva, suma cuvenita creditorului va fi distribuita creditorilor care vin după acesta, dacă acestia vor da o cautiune sau vor constitui o ipoteca pentru a garanta restituirea sumei primite în caz de indeplinire a condiţiei.(4)În cazul în care creditorii prevăzuţi la alin. 2 şi 3 nu dau o cautiune sau nu constituie o ipoteca, suma se va consemna la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara*) până la indeplinirea condiţiei rezolutorii sau suspensive.-----------Alin. (1) al art. 567 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. Nr. 217 din 27 aprilie 2001.Alin. (1) al art. 567 a fost modificat de pct. 76 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".**) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 568Dacă creanta este afectată de un termen suspensiv, aceasta se va plati chiar dacă termenul nu s-a implinit. Când o astfel de creanta este fără dobânda, plata înainte de termen nu se va face decat dacă se scade dobânda cuvenita până la implinirea termenului. Dacă însă creditorul nu este de acord să se faca scaderea, partea să se va consemna la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara*), pentru a fi eliberata la implinirea termenului.-----------*) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:Urmatorii termeni din Codul de procedură civila se inlocuiesc astfel:86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:"- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".Articolul 569(1)Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.(2)În cazul valorificarii bunurilor grevate de un drept de gaj ori ipoteca sau de alte drepturi reale dobandite după înscrierea vreunei garantii reale asupra acestor bunuri, despre care a luat cunoştinţa în condiţiile art. 425 ori art. 500 alin. 3, executorul este obligat sa incunostinteze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost constituite aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.(3)În acest caz, titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitatie şi servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuti în ordinea inscrierii cu valoarea acestor drepturi inscrise în cartea funciara, iar dacă nu este înscrisă, cu valoarea determinata potrivit art. 500 alin. 4, care poate fi contestata în condiţiile art. 570 alin. 2.Articolul 570(1)Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, executorul va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente.(2)Cel nemultumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului sa consemneze obiectiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestaţia suspenda de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgenta şi cu precadere, cu citarea în termen scurt a părţilor.Articolul 571După intocmirea procesului-verbal prevăzut de art. 570 alin. 1 nici un creditor nu mai este în drept sa ceara a participa la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.----------**) Capitolul V este reprodus asa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 210 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul V avea urmatorul continut: "Capitolul V. Tablou de imparteala pretului nemiscatoarelorSecţiunea I Deschiderea distributiei şi infatisarea titlurilorArt. 562. Îndată ce ordonanţa de adjudecare a devenit executorie, creditorii vor depune titlurile creantei lor pentru facerea tabloului de imparteala.Acest tablou va cuprinde:1. diferite cheltuieli ale urmaririi şi plăţile agentilor urmaritori;2. creantele fiecarui creditor privilegiat sau ipotecar, după rangul privilegiului sau ipotecii sale;3. creantele simple sau chirografare.Secţiunea a II - aÎnchiderea distributiei şi plata creanţelorArt. 563. Titlurile creanţelor ce s-au platit integral se vor depune la grefa spre a se da datornicului urmarit.Dacă o creanta se va plati numai în parte, judecatorul va insemna pe dinsa partea ce se plateste şi titlurile se inapoiaza tot creditorului.Art. 564. Judecatoria, pe baza tabloului de imparteala a creanţelor, asa precum definitiv sunt inscrise în tablou, va incheia proces-verbal despre creantele ce au a se plati îndată şi va da fiecarei părţi un mandat de plată cuvenita, din preţul adjudecarii asupra Casei de Depuneri şi Consemnatiuni.Va mai trimite către aceasta Casa şi un extract de pe tabloul de imparteala.Art. 565. Aceasta Casa va plati fiecarei părţi după mandatul sau.Fiecare parte va iscali de primirea plati, atit pe mandatul de plată, cit şi pe marginea extractului din tablou.Îndată ce toate plăţile s-au facut, Casa de Consemnatiuni va inapoia judecatoriei şi extractul de tablou care cuprinde chitantele de plăţile facute.Grefierul va aseza acest contract în dosarul adjudecarii.Art. 566. O dată ce tabloul de imparteala s-a inchis, prin incheierea procesului-verbal al judecatoriei şi trimiterea extractului de tablou la Casa de Consemnatiuni, nici un creditor nu se mai poate primi a produce titluri de creante sau a contesta creante inscrise în tabloul de imparteala.Se vor putea însă primi contestatii asupra greselilor de socoteala ce s-au putut face în tabloul de imparteala.Se vor putea însă primi contestatii asupra greselilor de socoteala ce s-au putut face în tabloul de imparteala.Secţiunea a III - aRegularea unor creante specialeArt. 567. Creantele condiţionale se vor aseza la rindul lor ca şi cum ar fi creante simple.Art. 568. Dacă condiţia va fi rezolutorie, nu se va putea libera creditorului suma cuvenita, decit dacă acel creditor va da cautiune sau o ipoteca către aceia care ar trebui să se foloseasca de acea suma, în caz de implinirea condiţiei.Art. 569. Când condiţia va fi suspensiva, suma cuvenita creditorului condiţional se va da creditorilor ce vin după dinsul, dacă însă acestia vor da acelui creditor condiţional o cautiune sau ipoteca ca îi vor intoarce suma ce au primit în caz de implinirea condiţiei.Art. 570. Dacă în cazurile aratate prin cele doua articole de mai sus, creditorii nu vor, ori nu pot sa dea o cautiune ori ipoteca, suma va ramine depusa la Casa de Consemnatiuni până la implinirea condiţiei rezolutorii sau suspensive.Art. 571. Dacă creanta este cu termen, se va inscrie la rindul ei, şi se va plati îndată, desi termenul nu e ajuns. Dacă însă acea creanta e fără dobinda, plata înainte de vreme nu se va face decit scăzându-se dobinda cuvenita până la implinirea termenului. Nevoind creditorul sa faca scaderea, partea să se va pastra la Casa de Consemnatiuni, spre a i se elibera la termen."Capitolul VI Predarea silita a bunurilor şi executarea silita a altor obligaţii de a face sau de a nu face*)Secţiunea I Dispozitii comuneArticolul 572În cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu consta în lasarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, în desfiintarea unei constructii, plantatii sau a altei lucrari ori în indeplinirea oricarei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu executa de bunavoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somatie, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu imprejurarile cauzei şi natura obligaţiei ce se executa, va proceda fie la executarea silita, fie va sesiza instanţa de executare în vederea aplicarii unei amenzi civile.-----------Art. 572 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 573Dacă creditorul justifica o nevoie urgenta sau exista pericol ca debitorul să se sustraga de la urmărire, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor, ca executarea silita a obligaţiilor prevăzute la art. 572 să se faca de îndată, fără somatie.Articolul 574(1)Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce suma urmeaza a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilitatii predarii acestuia, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre data cu citarea părţilor.(2)Hotărârea este executorie şi este supusă recursului. Suspendarea executarii acestei hotărâri nu se va putea obtine decat cu consemnarea sumei stabilite. Dispozitiile art. 428 sunt aplicabile în mod corespunzător.(3)Pe baza cererii prevăzute la alin. 1 instanţa va putea înfiinţa măsuri asiguratorii.Secţiunea a II-a Predarea silita a bunurilor mobileArticolul 575Dacă partea obligata sa predea un bun mobil, determinat prin calitate şi cantitate, nu-şi indeplineste obligaţia în termen de o zi de la primirea somaţiei, predarea lui se va face prin executare silita.Articolul 576În vederea executarii silite a obligaţiei prevăzute la art. 575, executorul judecătoresc va ridica bunul urmarit de la debitor sau de la persoana la care se afla, punandu-l pe creditor în drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu.Articolul 577Executorul judecătoresc va incheia, în condiţiile art. 388, un proces-verbal despre indeplinirea executarii, stabilind totodata cheltuielile de executare pe care urmeaza să le plateasca debitorul. Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privinta cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului.Secţiunea a III-a Predarea silita a bunurilor imobileArticolul 578Dacă partea obligata sa părăsească ori sa predea un imobil nu-şi indeplineste aceasta obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi indepartata prin executare silita, iar imobilul va fi predat celui indreptatit.Articolul 578^1Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată.Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă, şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică.--------------Art. 578^1 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 579În vederea executarii silite a obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor sa părăsească de îndată imobilul, iar în caz de impotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punand pe creditor în drepturile sale.Articolul 580Dacă executarea priveste un imobil în care se gasesc bunuri mobile ce nu formeaza obiectul executarii şi pe care debitorul nu le ridica singur, executorul va incredinta aceste bunuri în pastrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului.Articolul 580^1Despre indeplinirea executarii potrivit prevederilor prezentei secţiuni executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispozitiile art. 577 fiind aplicabile.Secţiunea a IV-a Executarea silita a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu faceArticolul 580^2Dacă debitorul refuza sa indeplineasca o obligaţie de a face cuprinsa într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabila, data cu citarea părţilor, sa o indeplineasca el insusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.Articolul 580^3(1)Dacă obligaţia de a face nu poate fi indeplinita prin altă persoană decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabila, data cu citarea părţilor, sa plateasca, în favoarea statului, o amenda civila de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilita pe zi de intarziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.(2)Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de intarziere în favoarea statului va fixa suma datorata statului cu acest titlu, prin incheierea irevocabila, data cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozitiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.(3)Amenda civila va putea fi anulata, în tot sau în parte, ori redusa, dacă debitorul executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare.(4)Incheierile date în condiţiile prezentului articol sunt executorii şi se comunică din oficiu, prin grija grefierului de sedinta, organelor fiscale competente în vederea executarii silite, potrivit Codului de procedura fiscala.(5)Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.-----------Alin. (2) al art. 580^3 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 580^3 au fost introduse de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.Articolul 580^4(1)Dispozitiile prevăzute în secţiunea de faţa sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligaţie de a nu face.(2)Creditorul va putea cere instanţei de executare să fie autorizat, prin încheiere irevocabila, data cu citarea părţilor, sa desfiinteze el insusi sau prin alte persoane, dacă este cazul, pe socoteala debitorului, lucrarile facute de acesta împotriva obligaţiei de a nu face.Articolul 580^5În cazurile prevăzute de art. 580^2 şi 580^4, dacă debitorul se opune la executarea obligaţiei de către creditor, acesta va putea obtine, prin intermediul executorului judecătoresc, concursul organelor de politie, jandarmerie sau al altor agenti ai forţei publice, după caz.----------*) Capitolul VI este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 211 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare Capitolul VI avea urmatorul continut: " Capitolul VI. Predarea silita a miscatoarelor şi nemiscatoarelorArt. 572. Dacă partea condamnata a restitui niste lucruri miscatoare nu voieste a le da în termenul precis de judecată, nici a doua zi după somatia ce i se face prin executorul judecătoresc predarea acestor obiecte către proprietarul lor se va face prin puterea şi autoritatea publică.Art. 573. Se vor observa pentru predarea silita a acestor obiecte formalitatile prescrise pentru urmarirea miscatoarelor de la art. 411 până la art. 430 din acest cod, afară de cele ce se orânduieşte de aceste articole în privinta custodelui sau punerii peceţilor.Art. 574. Pe linga procesul-verbal ce executorul judecătoresc va incheia pentru luarea obiectului din mana datornicului, el va face un alt proces-verbal care va constata ca ele s-au predat proprietarului.Acesta va iscali acest din urma proces-verbal, care se va depune la grefa instanţei respective.Art. 575. Dacă partea condamnata a iesi dintr-un nemiscator sau a lasă posesia unui nemiscator sau a-l preda proprietarului nu voieste a lasă imobilul în termenul insemnat de judecată, nici 8 zile după somatia ce i se va face, ea va fi gonita cu puterea şi autoritatea publică şi nemişcătorul se va preda proprietarului sau.Art. 576. Spre acest sfirsit, acela care va avea titlul executor de punere în posesie se va indrepta la judecatorie al locului unde este asezat imobilul şi judecatoria va insarcina pe un executor judecătoresc, ca singur sau insotit de un judecator, sa mearga la faţa locului spre a executa predarea nemiscatorului.Executorul judecătoresc va lua cu sine şi agenti politienesti după trebuinta.Art. 577. Executorul judecătoresc va soma pe parte a iesi de îndată din imobil şi, nevoind, va incheia proces-verbal de impotrivirea sa, procedind în urma cu ajutorul forţei publice la departarea lui din imobil şi va declara pus în posesia bunului pe cel în drept.Dacă partea lipseste de acasa sau nu voieste a deschide usile, executorul judecătoresc se va însoţi în toate cazurile, de un comisar de politie ori un ajutor al său, acolo unde sunt; de primar sau ajutorul sau, acolo unde nu sunt ofiteri de politie.Art. 578. Dacă mobilele persoanei condamnate nu sunt urmarite pentru datorii, executorul judecătoresc va proceda la scoaterea mobilelor pe strada sau pe calea publică. Şi dacă partea condamnata lipseste de acasa şi nu e de nimeni reprezentata, se va pune un custode la aceste mobile, cu plata de la proprietarul lor.Numirea custodelui şi predarea mobilelor în paza lui se va face potrivit art. 418 şi urmatoarele din acest cod.Art. 579. Se va face un proces-verbal despre toate operaţiile din faţa locului, precum şi despre predarea imobilului în posesia proprietarului sau.O copie de pe acest proces-verbal se va lasă atit la partea izgonita din imobil cit şi la proprietarul pus în posesie.El se va iscali de toate persoanele ce au luat parte la executare, precum şi de părţi.Dacă acestea nu vor voi, sau nu vor putea sa iscălească, se va face vorbire în procesul-verbal.Originalul acestui proces-verbal se va depune la judecatoria prin care s-a incuviintat executarea şi care va trebui de îndată la primirea procesului-verbal sa indeplineasca cele orânduite de art. 403 din acest cod.Art. 580. Toate cheltuielile de executare aratate în acest titlu vor fi în sarcina deposedatului."Cartea a VI - a Proceduri speciale*)--------*) Denumirea Cartii VI este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 212 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Cartea VI avea urmatoarea denumire: "Cartea VI. Proceduri diverse"Capitolul I Ordonante presedintialeArticolul 581(1)Instanţa va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.(2)Cererea de ordonanţa preşedinţială se va introduce la instanţa competenţa să se pronunte asupra fondului dreptului.(3)Ordonanţa va putea fi data şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta şi cu precadere. Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.*)(4)Ordonanţa este vremelnica şi executorie. Instanţa va putea hotari ca executarea să se faca fără somatie sau fără trecerea unui termen.---------Alin. (2) al art. 581 a fost introdus de pct. 30 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (3) al art. 581 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 213 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 581 avea urmatorul continut: "(3) Ordonanţa va putea fi data şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului dreptului."Articolul 582(1)Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.(2)Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al carei cuantum se va stabili de către aceasta.(3)Recursul se judeca de urgenta şi cu precadere, cu citarea părţilor. Dispozitiile art. 581 alin. 3 referitoare la amanarea pronuntarii şi redactarea ordonantei sunt aplicabile.(4)Împotriva executarii ordonantei presedintiale se poate face contestaţie.*)----------*) Art. 582 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 214 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 582 avea urmatorul continut: " Art. 582. (1) Ordonanţa este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.(2)Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, putind sa oblige partea la depunerea unei cautiuni.(3)Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronuntare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsa.(4)Apelul şi recursul se judeca de urgenta şi, cu precadere, cu citarea părţilor.(5)Împotriva executarii ordonantelor presedintiale se poate face contestaţie."Capitolul II Refacerea inscrisurilor şi hotărârilor disparuteArticolul 583(1)Dosarele sau inscrisurile privitoare la o pricina în curs de judecată, disparute în orice chip, se pot reface de insasi instanţa investita cu judecarea pricinii.(2)Spre acest sfârşit, instanţa va soroci termen, chiar din oficiu, citand părţile, martorii şi expertii; va cere copii de pe inscrisurile ce i-au fost trimise de autorităţi şi de care părţile s-au folosit sau de pe inscrisurile depuse de părţi, dispunand totodata să se scoata din registrele instanţei toate datele privitoare la inscrisurile ce se refac.(3)Copiile legalizate de pe inscrisurile disparute ce se afla în stapanirea părţilor, ori altor persoane sau autorităţilor pot folosi la refacerea dosarului.(4)Incheierea de refacere nu se va putea ataca decat o dată cu fondul.(5)Inscrisurile astfel refacute ţin locul originalelor, până la gasirea acestora.Articolul 584(1)Dacă dosarul sau inscrisurile disparute priveau o pricina în care se pronuntase o hotărâre de către prima instanţa şi împotriva careia se facuse apel, aceasta hotărâre se va reface după cel de al doilea exemplar al hotărârii pastrat de prima instanţa; iar dacă şi acel exemplar ar fi disparut, vor putea folosi la refacere copiile legalizate de pe hotărâre, ce s-au încredinţat părţilor sau altor persoane.(2)În acest scop, instanţa va putea dispune să se faca, din oficiu, publicatii într-un ziar mai raspandit, cu aratarea ca orice posesor al unei copii de pe hotărâre sa o depuna la grefa instanţei care a ordonat publicatia.(3)Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea aratata la alin. 1 şi 2, se va trece la refacerea ei de către instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 583.*)(4)Dacă dosarul, inclusiv hotărârea, nu se poate reface nici potrivit alin. 3, instanţa de apel va judeca din nou pricina în fond. Pentru judecata din nou a cauzei, părţile sunt obligate sa faca dovada ca între ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecarii şi ca acesta a fost solutionat prin hotărâre judecătorească. Dovada se va face cu orice inscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidente ale instanţei judecătorești sau ale altor autorităţi.**)----------*) Alin. (3) al art. 584 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 215 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 584 avea urmatorul continut: "(3) Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea aratata mai sus, ori dacă părţile tăgăduiesc fiinta sau cuprinsul inscrisurilor pe care s-a intemeiat hotărârea, se va pasi la refacerea lor de către instanţa de apel potrivit cu dispozitiile aratate în articolul de mai sus."**) Alin. (4) al art. 584 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 216 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 584 avea urmatorul continut: "(4) Dacă nici pe aceasta cale dosarul nu se poate reface, instanţa de apel judeca din nou pricina în fond."Articolul 585(1)Instanţa care a pronuntat hotărârea disparuta va proceda în toate cazurile la refacerea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 583 şi 584.(2)Dacă în cursul judecatii a fost gasita hotărârea disparuta, cererea va fi respinsa.(3)De asemenea, dacă ulterior judecatii hotărârea disparuta a fost gasita, hotărârea refacuta potrivit dispoziţiilor aratate la alin. 1 va fi anulata de către instanţa care a pronuntat-o.*)----------*) Art. 585 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 217 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 585 avea urmatorul continut: "Art. 585. Dacă dosarul sau inscrisurile disparute priveau o pricina în care se pronuntase o hotărâre devenita irevocabila, acea hotărâre se va reface de instanţa de fond, după procedura prevăzută de art. 583 şi 584."Capitolul III Despre oferte de plată şi consemnatiiArticolul 586Când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă o ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează.--------------Art. 586 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 6 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 587În scopul prevăzut la art. 586, debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc din circumscripţia tribunalului în care se află domiciliul creditorului sau domiciliul ales al acestuia, o somaţie, prin care este invitat să primească prestaţia datorată.În acea somaţie se vor arăta locul, data şi ora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fie predat creditorului.--------------Art. 587 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 7 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 588În cazul în care creditorul primeşte suma sau bunul oferit, debitorul este liberat de obligaţia sa.Executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale.----------Alin (2) al art. 588 a fost modificat prin art. 1 pct. 36 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 588 avea urmatorul continut: "(2) Debitorul, în acest caz, va putea, spre a se libera, sa consemneze suma sau lucrul oferit la Casa de Economii şi Consemnatiuni sau administratia financiară a judeţului respectiv, iar recipisa se va depune la executorii judecătorești ai instanţei domiciliului creditorului."----------Alin. (2) al art. 588 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 588 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 8 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 589Dacă creditorul nu se prezintă sau refuză să primească suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va consemna aceste împrejurări.În acest caz, debitorul, spre a se libera de datorie, va putea să consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa de consemnare se va depune la executorul judecătoresc care a trimis somaţia. Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care urmează a se face consemnarea şi nu poate fi condiţionată de existenţa acordului creditorului. Consemnarea bunurilor se face în condiţiile prevăzute de lege.Consemnarea va fi precedată de o nouă somaţie adresată creditorului în care se vor arăta ziua şi ora când şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune.------------Art. 589 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 9 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 590După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-un proces-verbal, efectuarea plăţii şi liberarea debitorului.Procesul-verbal se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acestuia.În termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal prevăzut la alin. 1, creditorul va putea cere anularea acestuia pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă, ale ofertei de plată şi consemnaţiunii, la judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut consemnarea. Hotărârea este supusă numai recursului, în termen de 10 zile de la comunicare.Debitorul este considerat liberat la data consemnării plăţii, în afară de cazul în care se anulează oferta de plată şi consemnaţiunea.------------Art. 590 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 10 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 590^1Oferta de plată poate fi făcută şi în timpul procesului, în faţa oricărei instanţe, în orice stadiu al judecăţii. În acest caz, prin încheiere, creditorul este pus în întârziere să primească suma sau, după caz, bunul. Dacă creditorul este prezent şi primeşte prestaţia datorată, liberarea debitorului se va constata prin încheiere.În cazul în care creditorul lipseşte sau refuză primirea prestaţiei, debitorul va proceda la consemnare conform dispoziţiilor art. 589 alin. 2, iar recipisa de consemnare va fi pusă la dispoziţia instanţei, care, prin încheiere, va constata liberarea debitorului.Încheierile prevăzute la alin. 1 şi 2 se atacă numai odată cu fondul, cu excepţia celor date în recurs, care sunt irevocabile.------------Art. 590^1 a fost introdus de pct. 11 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 590^2În baza procesului-verbal întocmit în condiţiile art. 588 sau art. 590 ori a încheierii emise în condiţiile art. 590^1, cel interesat va putea cere radierea din cartea funciară ori din alte registre publice a drepturilor de ipotecă constituite în vederea garantării creanţei stinse în condiţiile prezentului capitol.------------Art. 590^2 a fost introdus de pct. 11 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 590^3Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu prevederile Codului civil referitoare la ofertele de plată şi consemnaţiuni.------------Art. 590^3 a fost introdus de pct. 11 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Capitolul IV Masurile asiguratorii*)Secţiunea I Sechestrul asiguratorArticolul 591(1)Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanta este constatata prin act scris şi este exigibila, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni în cuantumul fixat de către instanţa.(2)Acelasi drept îl are şi creditorul a cărui creanta nu este constatata în scris, dacă dovedeste ca a intentat actiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cautiune de jumătate din valoarea reclamata.(3)Instanţa poate incuviinta sechestrul asigurator chiar dacă creanta nu este exigibila, în cazurile în care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustraga de la urmărire sau să-şi ascunda ori să-şi risipeasca averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedeasca indeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să depună o cautiune al carei cuantum va fi fixat de către instanţa.Articolul 592(1)Cererea de sechestru asigurator se adreseaza instanţei care judeca procesul.(2)Instanţa va decide de urgenta, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixand totodata, dacă este cazul, cuantumul cautiunii şi termenul inauntrul caruia urmeaza să fie depusa aceasta. Incheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judeca de urgenta şi cu precadere, cu citarea în termen scurt a părţilor.(3)Dispozitiile art. 581 alin. 3 privitoare la pronuntarea şi redactarea hotărârii se aplică atât la solutionarea cererii, cat şi la judecarea recursului.(4)Nedepunerea cautiunii în termenul fixat de instanţa atrage desfiintarea de drept a sechestrului. Aceasta se constata prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor.Articolul 593(1)Măsura sechestrului asigurator se aduce la indeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silita, care se aplică în mod corespunzător.(2)În cazul bunurilor mobile, executorul va aplica sechestrul asupra bunurilor urmaribile numai în măsura necesară realizării creantei.(3)Sechestrul asigurator pus asupra unui imobil se va inscrie de îndată în cartea funciara. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv.(4)Împotriva modului de aducere la indeplinire a masurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie.Articolul 594Dacă debitorul va da, în toate cazurile, garantie indestulatoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurator. Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, de urgenta şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai recursului în termen de 5 zile de la pronuntare. Recursul se judeca de urgenta şi cu precadere. Dispozitiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.Articolul 595În cazul în care cererea principala, în temeiul careia a fost incuviintata măsura asiguratorie, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotărâre irevocabila, ori dacă cel care a facut-o a renuntat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea masurii de către instanţa care a incuviintat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor. Dispozitiile art. 593 se aplică în mod corespunzător.---------Art. 595 a fost modificat prin art. 1 pct. 37 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare art. 595 avea urmatorul continut: "Art. 595. În cazul în care cererea principala, în temeiul careia a fost incuviintata măsura asiguratorie, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotărâre irevocabila, debitorul poate cere ridicarea masurii de către instanţa care a incuviintat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabila, data fără citarea părţilor. Dispozitiile art. 593 se aplică în mod corespunzător."----------Art. 595 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.----------*) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 596Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decat după ce creditorul a obţinut titlul executoriu.Secţiunea a II-a Poprirea asiguratorieArticolul 597(1)Poprirea asiguratorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite de art. 591.(2)Dispozitiile art. 592-595 se aplică în mod corespunzător.Secţiunea a III-a Sechestrul judiciarArticolul 598Ori de cate ori exista un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanţa competenţa pentru judecarea cererii principale va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.Articolul 599(1)Se va putea, de asemenea, incuviinta sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:1. asupra unui bun pe care debitorul îl ofera pentru liberarea sa;2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual;3. asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garantia creditorului, când acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori când are motive temeinice sa banuiasca ca debitorul va fugi ori să se teama de sustrageri sau deteriorari.(2)În aceste cazuri, competenţa este instanţa în circumscripţia careia se afla bunul.Articolul 600(1)Cererea de sechestru judiciar se judeca de urgenta, cu citarea părţilor. În caz de admitere, instanţa va putea sa oblige pe reclamant la darea unei cautiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3. Incheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronuntare. Dispozitiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.(2)Paza bunului sechestrat va fi incredintata persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neintelegere, unei persoane desemnate de instanţa, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situarii bunului ce urmeaza a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi inaintat şi instanţei care a incuviintat măsura.(3)Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va incasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plati datorii cu caracter curent, precum şi cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecata în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instanţei care l-a numit.(4)Dacă administrator-sechestru a fost numita o altă persoană decat deţinătorul, instanţa va fixa, pentru activitatea depusa, o sumă drept remuneratie, stabilind totodata şi modalitatile de plată.Articolul 601În cazuri urgente, preşedintele instanţei va putea numi, prin încheiere irevocabila data fără citarea părţilor, un administrator provizoriu până la solutionarea cererii de sechestru judiciar.---------*) Capitolul IV (art. 591-601) este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 218 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Capitolul IV avea urmatorul continut: "Capitolul IV. Sechestrul asigurator şi judiciarArt. 591. (1) Proprietarii, principalii chiriasi sau arendasii vor putea, pentru arenzile sau chiriile neplatite şi datorate, sa sechestreze, printr-o simpla petitie, data către autoritatea judecătorească locala, lucrurile şi fructele care se vor afla în casa, mosie sau pamantul inchiriat ori arendat.(2)Ei vor putea sa sechestreze şi averea miscatoare care se afla în casa, mosie sau pamantul inchiriat ori arendat.(3)Ei vor putea sa sechestreze şi averea miscatoare care se afla în casa sau pe mosia lor, dar care s-a transportat în alt loc fără consimtamantul proprietarului, şi proprietarul păstrează privilegiul sau pe aceasta avere, intrucat timp a revendicat-o, potrivit art. 1730 din Codul civil.(4)Acelasi drept îl au proprietarii, principalii chiriasi şi arendasii care nu au contract scris; sunt însă indatorati ca o dată cu cererea de sechestru, să prezinte dovada de chemare în judecata şi sa dea o cautiune fixata de autoritatea judecătorească.Art. 592. Lucrurile subchiriaşilor care se vor afla în locurile ocupate de dinsii şi fructele pamantului ce li s-a subarendat se vor putea sechestra pentru plata chiriei sau arenzii ce datoreste chiriasul sau arendasul principal. Li se vor tine însă în seama chiriile sau arenzile ce ei au platit de buna credinta pentru termenii trecuti, nu însă şi plăţile ce vor fi facut înainte de vreme.Art. 593. Aceste sechestrari se vor face prin un executor judecătoresc al instanţei unde este asezat nemişcătorul, cu aceleasi forme cu care se fac şi urmaririle pentru vinzarea silita a miscatoarelor.Art. 594. (1) Orice alt creditor, a carei creanta este constanta printr-un act scris şi este ajunsa la termen va putea, deodata cu chemarea în judecata pentru plata creantei sale, sa puna, un sechestru asigurator pe mobilele datornicului sau.(2)Acelasi drept îl vor avea şi creditorii care n-au act scris; sunt însă indatorati ca, odata cu cererea de sechestru, sa dea o cautiune de a treia parte din valoarea reclamata.Art. 595. Acest sechestru se va pune cu incuviintarea instanţei datornicului şi creditorul va putea fi supus la o cautiune.Art. 596. (1) Ori de cite ori exista un proces asupra proprietăţii sau posesiei unui lucru miscator sau nemiscator, asupra administraţiei sau folosinţei unui lucru comun, judecata va putea, după cererea celui interesat şi citarea părţilor, sa incuviinteze sechestrul bunului sau al lucrului comun, a cărui proprietate, posesie, administratie sau folosinţă se discuta, putind sa oblige pe reclamant a da o cautiune ce va fi fixata de judecată.(2)Paza bunului sechestrat poate fi incredintata sau deţinătorului acelui bun sau unei a treia persoane, numita de judecator, în caz de neintelegere între părţi.(3)Sechestrul va putea face toate actele de conservare şi administratie. Va putea sta în judecata în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, numai cu o prealabila indrituire a autorităţii care l-a numit.(4)Sechestrul judiciar va incasa orice venituri şi sume datorate, va putea plati datorii cu caracter curent precum şi cele constatate prin titlul executor.(5)Plata sechestrului se va fixa de judecată care l-a înfiinţat.(6)În nici un caz ea nu va putea depăşi, pe fiecare an, de zece la suta din venitul net anual al bunului apreciat de instanţa.Art. 597. (1) Judecatoria va putea însă sa incuviinteze a se sechestra în miinile datornicului averea sa miscatoare, pentru creantele aratate la art. 594, chiar când nu sunt ajunse la termen, în cazurile urmatoare:1. când datornicul a micsorat prin fapta sa asigurarile ce daduse sau nu a dat asigurarile promise;2. când e pericol ca datornicul sa fuga sau să-şi ascunda ori să-şi risipeasca averea sa.(2)În ambele aceste cazuri, sechestrul nu se va putea incuviinta decit cu dare de cautiune care va fi fixata de autoritatea judecătorească.Art. 598. Dacă datornicul va da, în toate cazurile, garantie indestulatoare, judecatoria va putea ridica sechestrul de asigurare.Art. 599. Sechestrul de asigurare se va pune prin executorii judecătorești, după aceleasi forme ca şi cele cerute pentru urmarirea miscatoarelor şi numai pe averea miscatoare ce se poate urmări.Art. 600. În toate cazurile aratate în acest capitol, autoritatea judecătorească va putea, după trebuinte şi în cazurile urgente, sa dea autorităţii locale ordin în scris ca chiar inaintea mergerii agentului să se opreasca datornicul a scoate sau a da de o parte vreun lucru din cele a caror sechestrare se cere.Art. 601. În toate cazurile aratate în acest capitol, vinzarea silita a mobilelor nu se va putea face decit după ce creditorul va fi dobândit un titlu executor."Capitolul V Deliberarile consiliului de familieArticolul 602 - 606Abrogate.*)----------*) Dispozitiile cuprinse în acest capitol au fost abrogate prin art. 49 din Decretul nr. 32 din 31.01.1954, pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.Capitolul VI DivortulArticolul 607Cererea de divort este de competenţa judecatoriei în circumscripţia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Dacă sotii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul din soti nu mai locuieste în circumscripţia judecatoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenţa este aceea în circumscripţia careia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în tara, este competenţa judecatoriei în circumscripţia careia îşi are domiciliul reclamantul.Articolul 608(1)Sotul pârât poate să faca şi el cerere de divort, cel mai tarziu până la prima zi de infatisare, în sedinta publică, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată, pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului, în cererea reclamantului.(2)Cererea paratului se va face la aceeasi instanţa şi se va judeca împreună cu cererea reclamantului.Articolul 609În cazul când motivele divorţului s-au ivit după începerea dezbaterilor la prima instanţa şi în timp ce judecata primei cereri se afla în apel, cererea paratului va fi facuta direct la instanţa investita cu judecarea apelului.------------La articolul 609, cuvintele "secţiunea tribunalului popular" se inlocuiesc cu "instanţa" de pct. 33 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 610Neintroducerea cererii în termenele aratate în articolele de mai sus atrage decaderea pentru sotul pârât din dreptul de a cere divortul, afară de cazul când cererea reclamantului a fost respinsa şi motivele divorţului s-au ivit în urma.Articolul 611Cererea de pensie de întreţinere potrivit Codului familiei se va face la judecatoria investita cu cererea de divort, chiar dacă între timp s-au ivit schimbari cu privire la domiciliul părţilor.Articolul 612(1)Cererea de divort va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, numele copiilor minori nascuti din căsătorie sau care se bucura de situaţia legala a copiilor nascuti din căsătorie.*)(2)Dacă nu sunt copii minori, se va face aratare despre aceasta.(3)La cerere, se va alatura un extract de căsătorie şi cate un extract de nastere al copiilor minori.(4)Cererea de divort, împreună cu inscrisurile doveditoare, se va prezenta personal de către reclamant presedintelui judecatoriei.(5)Pârâtul nu este tinut sa faca intampinare.(6)Interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedirea motivelor de divort.***)----------Alin. (4) al art. 612 a fost modificat de pct. 34 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.*) Alin. (1) al art. 612 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 219 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 612 avea urmatorul continut: "(1) Cererea de despartenie va cuprinde, pe linga cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, numele copiilor minori nascuti din căsătorie sau care se bucura de starea legala de copii legitimi faţă de amindoi sotii, precum şi a copiilor recunoscuti de acestia."**) Alin. (6) al art. 612 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 220 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (6) al art. 612 avea urmatorul continut: "(6) Interogatorul şi juramintul nu pot fi cerute pentru dovedirea motivelor de despartenie."------------***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 612 alin. 6 din Codul de procedură civilă, constatându-se ca acestea sunt neconstituţionale.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, dispoziţiile art. 612 alin. 6 din Codul de procedură civilă au fost suspendate în perioada 29 noiembrie 2007-12 ianuarie 2007, iar incepând cu data de 13 ianuarie 2007 acestea şi-au încetat efectele juridice.Articolul 613Preşedintele instanţei, primind cererea de divort, va da reclamantului sfaturi de impacare şi, în cazul în care acesta staruie în cererea sa, va fixa termen pentru judecarea cauzei.----------Art. 613 a fost modificat de pct. 35 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 613^1În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.Primind cererea de divorţ formulată în condiţiile alin. 1, instanţa va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care va fixa termen pentru soluţionarea cererii în camera de consiliu.La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.La cererea soţilor, instanţa va pronunţa o hotărâre cu privire la divorţ potrivit alin. 3. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa se va pronunţa, potrivit legii, cu privire la numele pe care îl va purta fiecare soţ după desfacerea căsătoriei şi, când este cazul, cu privire la încredinţarea copiilor minori şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Tot astfel, instanţa va putea lua act de învoiala soţilor cu privire la alte cereri accesorii, în condiţiile legii.În cazul în care soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa va continua judecata administrând probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestor cereri.----------Art. 613^1 a fost modificat de pct. 36 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Art. 613^1 a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 613^1aCând cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.Dispoziţiile art. 613^1 alin. 4 şi 5 şi art. 619 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.Dacă reclamantul nu este de acord cu pronunţarea divorţului în condiţiile alin. 1, cererea va fi soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 617.------------Art. 613^1a a fost introdus de pct. 12 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 613^1bCând divorţul este cerut pentru că starea sănătăţii unuia dintre soţi face imposibilă continuarea căsătoriei, instanţa va administra probe privind existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav şi va pronunţa divorţul, potrivit Codului civil, fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.------------Art. 613^1b a fost introdus de pct. 12 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 613^2Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţa preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocatia pentru copii şi la folosirea locuinţei.Articolul 614În faţa instanţelor de fond, părţile se vor infatisa în persoana, afara numai dacă unul dintre soti executa o pedeapsă privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are reşedinţa în strainatate; în aceste cazuri, părţile se vor putea infatisa prin mandatar.Articolul 614^1În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului prin înţelegerea părţilor.În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.-----------Art. 614^1 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 615(1)Cererea de divort se judeca în sedinta publică. Instanţa va putea sa dispună însă judecarea în camera de consiliu, dacă va aprecia ca prin aceasta s-ar asigura o mai buna judecare sau administrare a probelor.(2)În toate cazurile hotărârea se pronunţă în sedinta publică.Articolul 616Dacă la termenul de judecată, în prima instanţa, reclamantul lipseste nejustificat şi se infatiseaza numai pârâtul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta.----------Art. 616 a fost modificat de pct. 37 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 616^1Dacă procedura de chemare a sotului pârât a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica dacă pârâtul îşi are domiciliul la locul indicat în cerere şi dacă, constata că nu domiciliaza acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum şi, dacă este cazul, la locul sau de muncă.----------Art. 616^1 a fost modificat de pct. 38 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 616^2Dacă în timpul procesului de divorţ unul dintre soţi decedează, instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărâre irevocabilă, închiderea dosarului.Cu toate acestea, când cererea de divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât. În caz contrar, dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile.Pentru introducerea în cauză a moştenitorilor soţului reclamant, instanţa va suspenda procesul potrivit dispoziţiilor art. 243 alin. 1 pct. 1.------------Art. 616^2 a fost introdus de pct. 13 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 617Instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei.Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 617^1 privind pronunţarea divorţului din culpa exclusivă a reclamantului.Hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva, dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.În cazul divorţului prin acordul soţilor, instanţa va pronunţa divorţul fără a face menţiune cu privire la culpa soţilor.----------Alin. (2) şi (3) ale art. 617 au fost introduse de pct. 39 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (3) al art. 617 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Art. 617 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 14 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Alin. (3) al art. 617 a fost modificat de art. VI din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012.Articolul 617^1Când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei.În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului.Dacă soţul pârât se declară de acord cu divorţul, dispoziţiile art. 613^1 alin. 3-5 şi art. 619 alin. 4 se vor aplica în mod corespunzător.-----------Art. 617^1 a fost introdus de pct. 15 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 618(1)Reclamantul poate renunta la cerere în tot cursul judecatii inaintea instanţelor de fond, chiar dacă pârâtul se impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are nici o inraurire asupra cererii facute de pârât.(2)Actiunea de divort se va stinge prin impacarea sotilor în orice faza a procesului, chiar dacă intervine în instanţa de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.(3)Reclamantul însă va putea porni o cerere noua pentru fapte petrecute după impacare, şi în acest caz el se va putea folosi şi de faptele vechi.----------Alin. (2) al art. 618 a fost modificat de pct. 40 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 619(1)Termenul de apel, precum şi cel de recurs este de 30 de zile şi curge de la comunicarea hotărârii.(2)Apelul sau, după caz, recursul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesustinut, dacă la judecata se prezinta numai pârâtul.(3)Apelul sau recursul paratului va fi judecat chiar dacă se infatiseaza numai reclamantul.(4)Hotărârea care se pronunţă în condiţiile art. 613^1 alin. 1 este definitivă şi irevocabila în ce priveste divortul.(5)Hotărârea data în materie de divort nu este supusă revizuirii.(6)Instanţa la care hotărârea de divorţ a rămas irevocabilă o va trimite, din oficiu, serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor unde a fost încheiată căsătoria, Registrului naţional notarial al regimurilor matrimoniale, prevăzut de Codul civil, şi, după caz, oficiului naţional al registrului comerţului.----------Art. 619 a fost modificat de pct. 41 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Alin. (6) al art. 619 a fost introdus de pct. 16 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Alin. (6) al art. 619 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei "serviciul de stare civilă" cu sintagma "serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor".Capitolul VII Proceduri relative la deschiderea unei succesiuniArticolul 620 - 642Abrogate.*)---------*) Art. 620-642 au fost abrogate prin Decretul nr. 40 din 22 ianuarie 1953 privitor la procedura succesorala notariala.Secţiunea a IV - aVinzarea miscatoarelor unei mosteniriArticolul 643 - 673Abrogate.*)---------*) Art. 643-673 au fost abrogate prin art. 1 pct. 221 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 643-673 aveau urmatorul continut: "Art. 643. Când vinzarea miscatoarelor unei mosteniri se va face pe baza art. 730 alin. 1 din Codul civil, aceasta vinzare se va executa potrivit rinduielilor aratate pentru vinzarea silita a miscatoarelor, prin art. 437, 440, 443, 444 şi 455 din acest cod.Art. 644. Partea interesata se va adresa la judecatorie, alegind şi un domiciliu în acel loc, dacă locuieste în altă parte.Art. 645. Se va face inventarul obiectelor de vindut, după ce se va chema atit cel ce a facut cererea, cit şi alte persoane interesate cunoscute.Art. 646. Vinzarea publică se va face la locul insemnat de judecatorie potrivit art. 432 din aceasta legiuire.Secţiunea a V - aVinzarea bunurilor nemiscatoare ale nevârstnicilor*)Art. 647. Vanzarea bunurilor nemiscatoare ale nevârstnicilor nu va putea fi incuviintata decit după un aviz al rudelor, aratator de natura bunurilor şi de valoarea lor aproximativa.Acest aviz nu va fi necesar dacă bunurile vor fi totodata şi ale vârstnicilor şi dacă vinzarea este ceruta de dinsii. Se va urma atunci potrivit rinduielilor din sectia urmatoare.Art. 648. Când judecatoria va intari acest aviz, va declara tot în hotărârea sa ca vinzarea se va face în fiinta tutorelui inaintea judecatoriei.Art. 649. Incheierea care va incuviinta vinzarea va insemna şi preţul cu care are a se începe şi condiţiile ei.Art. 650. Aceasta pretuire va fi regulata sau după avizul rudelor sau după titlurile proprietăţii, sau după contractele autentice sau iscălită cu data certa şi, de nu sunt contracte, după rolul contributiei funciare.Cu toate astea, judecatoria va putea, după împrejurări, sa faca pretuire totala sau parţială a nemiscatoarelor.Pretuirea aceasta se face, după importanţa şi natura bunurilor, prin unul sau trei experti, numiti de judecatorie spre acest sfirsit.Art. 651. Dacă pretuirea a fost ordonata, expertul sau expertii, după ce vor jura inaintea judecatorului, vor face raportul lor, care va arata în scurt bazele pretuirii, fără de a intră în amanunte de descriere a bunurilor de vinzare.Acest raport se va depune la grefa judecatoriei şi se va da o copie de pe dinsul la cei ce o vor cere.Art. 652. Se va forma apoi un act de publicatie care va cuprinde:1. aratarea hotărârii care incuviinteaza vinzarea;2. numele, prenumele nevârstnicului şi al tutorelui sau;3. aratarea nemiscatoarelor ce se vind şi un extract din condiţiile vanzarii cuprinse mai pe larg în hotărârea vanzarii;4. preţul cu care are sa inceapa licitaţia;5. ziua, locul şi ora când are să se faca vinzarea.Art. 653. Acest act se va afisa, timp de 30 de zile cel puţin, atit la usa judecatoriei sau la locul unde are să se faca vinzarea, cit şi la usa consiliului local unde se afla bunurile.Art. 654. Dacă în ziua insemnata pentru adjudecare nu iese un pret nici macar egal cu preţul insemnat de judecatorie şi publicat, judecatoria va putea, după imprejurare, sau sa aprobe preţul iesit sau sa amine vinzarea pentru alt termen, care se va publică tot în chipul aratat în articolul de mai sus.Art. 655. Sunt declarate comune acestei secţiuni articolele 531, 532, 536, 537, 538, 539, 544, 545, 546, 547, 548, 549 şi 550 din acest cod.Art. 656. În cele 8 zile care vor urma după adjudecare, oricine va putea sa supraliciteze cu a zecea parte mai mult peste preţul iesit, conformindu-se şi cu cele aratate la art. 541, 542, 543 şi 654 din acest cod.Secţiunea a VI - aImpartiri şi licitatiiArt. 657. Impartirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecatorie dacă ele nu o pot face prin buna înţelegere.Art. 658. În cazurile aratate de art. 733 şi 747 din codicele civil, impartirea se va face după cererea părţii celei mai staruitoare.Art. 659. Numirea de tutore pentru nevărstnici, care intr-o imparteala au interese contrarii, se va face de către judecatorie, după avizul consiliului de familie.Art. 660. În urma raportului judecatorului numit pentru operaţiunile impartelii, potrivit art. 733 din codicele civil, judecatoria va hotari a se face imparteala în natura şi, de va fi trebuinta, va hotari vinzarea unora sau mai multor nemiscatoare.Aceasta vinzare se va face prin licitaţie inaintea judecatoriei unde se afla asezat nemişcătorul, cu expertiza sau fără expertiza, după împrejurări.Art. 661. Dacă judecatoria va hotari a se face expertiza, el va putea numi unul sau trei experti, care, după ce vor jura, vor face la faţa locului raportul lor după bazele pretuirii, fără să între în amanuntele de descriere a obiectelor de impartit.Art. 662. Vinzarea obiectelor se va face potrivit cu cele ce s-a zis pentru vinzarea bunurilor nemiscatoare ale nevârstnicilor.Până la vinzare, părţile vor putea imparti între ele veniturile bunului miscator, potrivit cu partea ce fiecare are stabilit judecatoreste sau recunoscut de toţi, în bunul ce se vinde.Art. 663. Dacă în ziua insemnata pentru adjudecare preţul iesit nu va fi egal cu preţul pus de judecatorie se va urma cum s-a zis în art. 654 din acest cod.Art. 664. În cele opt zile după adjudecare, oricine va putea sa supraliciteze cu a zecea parte mai mult peste preţul adjudecarii, potrivit cu cele zise la art. 656 din acest cod.Art. 665. Când situaţia nemiscatorului va cere mai multe expertize deosebite şi se va constata ca fiecare bun nu se poate imparti, vinzarea prin licitaţie nu se mai face dacă, din apropierea raporturilor, rezultă ca totalitatea nemiscatoarelor poate a se imparti în natură.Art. 666. Dacă cererea este ca nemişcătoarele să se imparta în mai multe părţi în natura, după ce vor face pretuirea, vor insemna cum trebuie să se compuna fiecare lot sau partea a se da.Raportul expertilor fiind aprobat de judecatorie, loturile sau particelele vor fi trase la sorti, fără cu părţile, inaintea judecatoriei.Art. 667. În celelalte cazuri se va urma potrivit cu art. 737 până la 750 din codicele civil.Secţiunea a VII - aBeneficiul de inventarArt. 668. Dacă mostenitorul beneficiar voieste, înainte de a se declara mostenitor, ca, potrivit cu codicele civil, să se autorizeze a vinde bunurile miscatoare ale mostenirii, el va prezenta spre acest sfirsit, o petitie la judecatoria locului unde s-a deschis mostenirea.Vinzarea se va face inaintea unui executor judecătoresc, conform art. 432, 437, 438, 440, 442, 443, 444 şi 445.Art. 669. Dacă cererea este de a se vinde bunuri nemiscatoare de ale succesiunii, mostenitorul beneficiar va prezenta judecatoriei locului unde e deschisa succesiunea o petitie în care se arata necesitatea acestei vanzarii şi nemişcătoarele de vindut.Judecatorul va comunică cererea procurorului şi va hotari de trebuie a se face vinzarea şi de trebuie sau nu a se face pretuirea de experti.Art. 670. Se va proceda la vinzarea după formalitatile prescrise pentru vinderea nemiscatoarelor unui nevârstnic.Art. 671. Mostenitorul beneficiar se va socoti mostenitor pur şi simplu dacă a vindut nemiscatoare fără a urma potrivit rinduielilor prescrise mai sus.Art. 672. Actiunile ce mostenitorul beneficiar are a intenta în contra mostenirii, le va intenta în contra celorlalţi mostenitori, le va intenta în contra unui curator ce se va numi după formele cum se numesc curatorii la mostenirile vacante.Art. 673. Mostenitorul beneficiar va fi obligat a da socoteala despre administratia sa şi va fi răspunzător de actele gestiunii sale."CAP VII^1Procedura impartelii judiciare*)----------*) Capitolul VII^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 222 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Articolul 673^1Judecarea oricarei cereri de imparteala privind bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comuna se face cu procedura prevăzută în capitolul de faţa, în afara cazurilor în care legea stabileste o alta procedura.Articolul 673^2Reclamantul este obligat sa arate în cerere persoanele între care urmeaza a avea loc imparteala, titlul pe baza caruia se cere imparteala, toate bunurile supuse impartelii, evaluarea lor, locul unde acestea se afla, precum şi persoana care le detine sau le administreaza.Articolul 673^3La prima zi de infatisare, dacă părţile sunt prezente, instanţa le va cere declaratii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse impartelii şi va lua act, când este cazul, de recunoasterile şi acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla şi valoarea acestora.Articolul 673^4(1)În tot cursul procesului instanţa va starui ca părţile sa imparta bunurile prin buna invoiala.(2)Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la impartirea bunurilor, instanţa va hotari potrivit invoielii lor. Imparteala se poate face prin buna invoiala şi dacă printre cei interesati se afla minori sau persoane puse sub interdictie, însă numai cu incuviintarea prealabila a autorităţii tutelare, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal.(3)În cazul în care înţelegerea priveste impartirea numai a anumitor bunuri, instanţa va lua act de aceasta invoiala şi va pronunţă o hotărâre parţială, continuand procesul pentru celelalte bunuri.(4)Dispozitiile art. 271-273 sunt aplicabile.Articolul 673^5(1)Dacă părţile nu se invoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia şi creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii faţă de altii. Dacă se imparte o mostenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile şi creantele comostenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile mostenirii.(2)Instanţa va face imparteala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedeaza la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se intregesc printr-o sumă de bani.Articolul 673^6(1)Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de masuratoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele aratate la art. 673^5 alin. 1, intocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. Prin aceeasi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.(2)Raportul de expertiza va arata evaluarea şi criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natura şi în ce mod anume, propunand loturile ce urmeaza să fie atribuite.Articolul 673^7În cazul în care, după pronuntarea incheierii prevăzute de art. 673^6 alin. 1, dar mai înainte de pronuntarea hotărârii de imparteala, se constată că exista şi alti coproprietari sau ca au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse impartelii, fără ca, privitor la acesti coproprietari sau la acele bunuri, sa fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da o noua încheiere, care va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise. În aceleasi condiţii instanţa poate, cu consimtamantul tuturor coproprietarilor, sa scoata un bun care a fost cuprins din eroare în masa de impartit.Articolul 673^8Incheierile prevăzute la art. 673^6 alin. 1 şi art. 673^7 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odata cu fondul, fiind supuse acelorasi cai de atac ca şi hotărârea data asupra fondului procesului.-----------Articolul 673^8 a fost modificat prin art. 1 pct. 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.Art. 673^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 673^9La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va tine seama, după caz, şi de acordul părţilor, marimea cotei-părţi ce se cuvine fiecareia ori masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupatia părţilor, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere imparteala, au facut constructii, imbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.-----------Art. 673^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 673^10(1)În cazul în care imparteala în natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scadere importanţa a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod pagubitor destinaţia economica, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu intregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer sa li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 673^9. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezinta cotele-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.(2)Dacă coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul.(3)În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol.(4)La cererea unuia dintre coproprietari instanţa, ţinând seama de imprejurarile cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodata sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plateasca.Articolul 673^11(1)În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vanzarea bunului, stabilind totodata dacă vanzarea se va face de către părţi prin buna invoiala ori de către executorul judecătoresc.(2)Dacă s-a dispus ca vanzarea bunului să se faca de părţi prin buna invoiala, instanţa va stabili şi termenul în care aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La implinirea termenului părţile vor prezenta instanţei dovada vanzarii.(3)În cazul în care vanzarea prin buna invoiala nu se realizează în termenul prevăzut de alin. 2, instanţa, prin încheiere, va dispune ca vanzarea să fie efectuata de executorul judecătoresc.(4)Incheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste incheieri nu mai pot fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului.Articolul 673^12(1)După ramanerea irevocabila a incheierii prin care s-a dispus vanzarea bunului de către executorul judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vanzarii la licitaţie publică.(2)Executorul va fixa termenul de licitaţie, care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii incheierii, şi va instiinta coproprietarii despre data, ora şi locul vanzarii.(3)Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile executorul va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen.(4)În cazul vanzarii unui bun imobil, executorul va întocmi şi va afisa publicatia de vanzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie.(5)Coproprietarii pot conveni ca vanzarea bunurilor să se faca la orice pret oferit de participantii la licitaţie.(6)Dispozitiile prezentului articol se completeaza în mod corespunzător cu dispozitiile capitolelor II, III şi IV din Cartea a V-a privind vanzarea la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile.Articolul 673^13La cererea uneia dintre părţi instanţa poate proceda la imparteala bunurilor pentru care nu a dispus vanzarea potrivit art. 673^11.Articolul 673^14(1)În toate cazurile, asupra cererii de imparteala instanţa se va pronunţă prin hotărâre.(2)Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalti, precum şi cele rezultate din vanzare vor fi impartite de instanţa potrivit dreptului fiecarui coproprietar.(3)În cazul în care imparteala nu se poate realiza în nici una dintre modalitatile prevăzute de lege, instanţa va hotari închiderea dosarului.Capitolul VIII Cererile privitoare la posesiuneArticolul 674Cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul civil.-------------Art. 674 a fost modificat de pct. 17 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 675Cererile posesorii se judecă de urgenţă şi cu precădere.Sunt inadmisibile cererea reconvenţională şi orice alte cereri prin care se solicită protecţia unui drept în legătură cu bunul în litigiu.Întâmpinarea nu este obligatorie.-------------Art. 675 a fost modificat de pct. 18 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 676Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleaşi părţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului.Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o acţiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară în legătură cu acelaşi bun.-------------Art. 676 a fost modificat de pct. 19 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Capitolul IX Despartirea averilor dintre barbati şi femeiArticolul 677 - 686Abrogate.*)----------*) Art. 677-686 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.Capitolul X Despre interdictieArticolul 687 - 691Abrogate.*)---------Art. 687-691 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.Capitolul XI Cesiunea bunurilorArticolul 692 - 697Abrogate.*)-----------*) Art. 692-697 au fost abrogate prin art. 1 pct. 223 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 692-697 aveau urmatorul continut: " Art. 692. Datornicii, care vor fi în pozitie de a reclama cesiunea judiciara acordată de art. 1126 al codicelui civil, vor fi tinuti a depune la grefa judecatoriei, unde aceasta cerere va fi facuta, bilantul lor, registrele lor, dacă au, şi titlurile lor active.Art. 693. Cererea datornicului se va indrepta la judecatoria domiciliului sau.Art. 694. Aceasta cerere va fi comunicata parchetului. Ea nu va suspenda efectul nici unei urmariri, afara numai dacă judecatorii, chemind şi pe părţi, vor ordona ca să se suspende aceasta execuţie provizor.Art. 695. Datornicul admis la beneficiul de cesiune va fi dator sa declare în persoana, chemindu-se creditorii în sedinta publică a judecatoriei, ca voieste a ceda bunurile sale.Judecatoria va incheia proces-verbal de pe aceasta declarare.Art. 696. Hotărârea care va admite cesiunea bunurilor da putere creditorilor a vinde bunurile miscatoare sau nemiscatoare ale datornicului şi se va proceda la aceasta vinzare în formele prescrise pentru mostenitorii sub beneficiu de inventar.Art. 697. Nu pot fi admisi la beneficiu de cesiune: stelionarii, bancrutii fraudulosi, persoanele condamnate pentru furt sau inselaciune (escrocherie); nici contabilii, tutorii, administratorii sau depozitarii."Capitolul XII Conventiile matrimonialeArticolul 698 - 709Abrogate.*)----------Art. 698-709 au fost abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.Capitolul XIII Transcrierea actelor de stramutare şi urmarirea proprietăţii şi despre inscripţia privilegiilor, ipotecilor şi amanetelorArticolul 710 - 720Abrogate.*)-----------*) Dispozitiile acestei secţiuni (art. 710-720) au fost abrogate prin Legea nr. 7/1996, precum şi prin Legea nr. 99/1999.Art. 72 din LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996 prevedea:" La data finalizarii lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliara pentru intreg teritoriul administrativ al unui judet îşi inceteaza aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, urmatoarele dispozitii legale:- art. 710-720 din Codul de procedură civila, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;După definitivarea cadastrului la nivelul intregii tari, se abroga:- art. 710-720 din Codul de procedură civila, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;"Art. 105 din LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999 prevedea:" La data intrarii în vigoare a prezentului titlu se abroga:- art. 710 şi 713 din Codul de procedură civila, în ceea ce priveste publicitatea amanetului;Capitolul XIV Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor dintre profesionişti----------*) Capitolul XIV a fost reintrodus prin art. 1 pct. 224 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.Denumirea Cap. XIV din Cartea a XVI-a a fost modificată de pct. 20 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^1(1)În procesele şi cererile dintre profesionişti evaluabile în bani şi derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.(1^1) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei.(2)În scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.(3)Data convocarii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.(4)Rezultatul concilierii se va consemna într-un inscris cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecarei părţi.(5)Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocarii prevăzute la alin. 2, dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare în judecata.-----------Alin. (1) al art. 720^1 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1^1) al art. 720^1 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (2) al art. 720^1 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1) şi (1^1) ale art. 720^1 au fost modificate de pct. 21 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^2Părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti.-----------Art. 720^2 a fost modificat de pct. 22 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^3(1)Cererea de chemare în judecata va cuprinde:a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar;b) numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezinta în litigiu, anexandu-se dovada calităţii;c) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea inscrisurilor corespunzătoare;d) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se intemeiaza cererea;e) semnatura părţii sau a reprezentantului acesteia, după caz.(2)La cererea de chemare în judecata se vor anexa copii certificate de pe toate inscrisurile pe care reclamantul îşi intemeiaza pretentiile, mentionandu-se care dintre aceste inscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art. 720^1 alin. 2.Articolul 720^4(1)La primirea cererii de chemare în judecata potrivit art. 114, când este cazul, reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii, care nu a fost comunicat paratului la convocarea pentru conciliere.(2)Pârâtul va fi citat cu menţiunea ca este obligat să depună intampinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, iar în procesele urgente, cu cel puţin 3 zile. Intampinarea va avea cuprinsul prevăzut de art. 115, mentionandu-se şi datele aratate la art. 720^3 alin. 1 lit. a) şi b).(3)Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.(4)Încheierea privind luarea măsurilor prevăzute la art. 114^1 alin. 6 poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă a fost dată cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă a fost dată fără citarea lor.------------Alin. (3) al art. 720^4 a fost modificat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (4) al art. 720^4 a fost modificat de pct. 23 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^5(1)Dacă pârâtul are pretentii împotriva reclamantului derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala. În cazul litigiilor prevăzute de art. 720^1 nu este necesară o alta incercare de conciliere.(2)Cererea reconventionala trebuie să indeplineasca condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata şi va fi introdusa în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea intampinarii.(3)În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconventionala, reclamantul va depune intampinare până la prima zi de infatisare. La cererea părţii interesate, instanţa, ţinând seama de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea intampinarii, precum şi pentru studierea acesteia de către pârât.Articolul 720^6(1)Procesele şi cererile dintre profesionişti se judecă cu precădere. Instanţa este datoare să asigure, potrivit legii, realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului.(2)Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor. Dispoziţiile art. 132 alin. 3 sunt aplicabile.(3)Pentru motive temeinice, alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. 2.------------Alin. (2) al art. 720^6 a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Alin. (1) al art. 720^6 a fost modificat de pct. 24 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^7În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.------------Art. 720^7 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.Articolul 720^8Hotărârile date în primă instanţă potrivit prevederilor prezentului capitol sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.------------Art. 720^8 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.Art. 720^8 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.Art. 720^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 720^8 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 25 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^9Hotărârea judecătorească dată potrivit prevederilor prezentului capitol, care se aduce la îndeplinire prin executare silită şi purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi.-----------*) Art. 720^9 a fost modificat de Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.Art. 720^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 81 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Art. 720^9 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 26 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 720^10Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizarii prin instrainare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societatilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum şi litigiile privind drepturile şi oblibaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se solutioneaza de către instantele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comerciala, potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.-----------Art. 720^10 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Cartea a VII - a Dispozitii finaleArticolul 721Dispoziţiile codului de faţă constituie procedura de drept comun în materie civilă; ele se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii contrare.----------Art. 721 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 27 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.Articolul 722(1)Indeplinirea actelor de procedura şi comunicarea lor se fac în mod gratuit.(2)Cheltuielile necesare pentru indeplinirea actelor de procedura şi comunicarea lor, prin posta sau alte mijloace, ocazionate de desfăşurarea procesului, se acopera din fondurile repartizate anume în acest scop, de la bugetul de stat.---------Art. 722 a fost modificat de pct. 42 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 723(1)Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta şi potrivit scopului în vederea caruia au fost recunoscute de lege.(2)Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite.Articolul 723^1(1)În cazurile prevăzute de lege, suma datorata de parte cu titlu de cautiune se fixeaza de către instanţa şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau la orice alta institutie bancara pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.(2)Dacă legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane lei.(3)Cautiunea se elibereaza celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel indreptatit în cauza nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la implinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabila, s-a solutionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cautiunea se elibereaza de îndată, dacă partea interesata declara în mod expres că nu urmareste obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.-----------Art. 723^1 a fost introdus de pct. 83 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 724Abrogat.*)---------*) Art. 724 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 725(1)Dispozitiile legii noi de procedura se aplică, din momentul intrarii ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată incepute sub legea veche, precum şi executarilor silite incepute sub acea lege.(2)Procesele în curs de judecată la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile legii noi privitoare la competenţa sunt pe deplin aplicabile.(2^1) În cazul în care instanţa este desfiintata, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi de procedura.(3)Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse cailor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronuntate.(4)Actul de procedura indeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedura ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi mentinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil.*)-----------*) Art. 725 a fost modificat prin art. 1 pct. 225 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 725 avea urmatorul continut: " Art. 725. Actele de procedura indeplinite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi rămân valabile."Alin. (3) al art. 725 a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001**).Alin. (2^1) al art. 725 a fost introdus de pct. 84 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.**) Alin. (3) al art. 725 a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 şi respinsa de LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005, ducand la eliminarea alin. (3). Textul acestui alineat este preluat de noul alin. (2^1), alin. (4) devine prin renumerotare noul alin. (3) şi alin. (5) devine noul alin. (4).Articolul 726Abrogat.*)----------*) Art. 726 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 727Ori de cate ori prin alte legi se face trimitere la dispozitii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti facuta, când este cazul, la dispozitiile corespunzătoare care le inlocuiesc.*)----------*) Art. 727 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 226 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 727 avea urmatorul continut: " Art. 727. Ori de cite ori legile fac trimitere la dispozitii abrogate în temeiul prezentei legi, trimiterea se va socoti facuta la dispozitiile corespunzătoare din cuprinsul legii de faţa."Articolul 728 - 732Abrogate.*)---------*) Art. 728-732 au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 733Amenzile aplicate în temeiul prevederilor prezentului cod, alte creante fiscale, precum şi orice sume ce constituie venituri bugetare, potrivit legii, se executa de către organele competente, potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silita a creanţelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.----------*) Art. 733 a fost modificat prin art. 1 pct. 227 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 733 avea urmatorul continut: "Art. 733. Amenzile aplicate în temeiul prevederilor codului de faţa se executa potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silita a sumelor cuvenite bugetului de stat."---------Art. 733 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.Articolul 734Abrogat.*)----------*) Art. 734 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.Articolul 735(1)Legea nr. 389 din iunie 1943 pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpati, ramine în vigoare.(2)Abrogat.*)---------*) Alin. (2) al art. 735 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.-----------------NOTĂ:Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003, asa cum a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004 prevede:"Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta se aplică şi proceselor în curs de judecată incepute sub legea anterioara, precum şi executarii silite incepute sub acea lege.Procesele în curs de judecată la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante, cu excepţia proceselor şi cererilor în materie comerciala aflate pe rolul curtilor de apel, în prima instanţa, al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei. Cererile în anulare împotriva ordonantelor privind somatia de plată, pronuntate de tribunal în cauze comerciale al caror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, se vor solutiona tot de către tribunal. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenţa sunt aplicabile.Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgenta rămân supuse cailor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronuntate."Alin. 2 şi 3 ale art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003 au fost modificate de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004:"Procesele în curs de judecată la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante, cu excepţia proceselor şi cererilor în materie comerciala aflate pe rolul curtilor de apel, în prima instanţa, al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei. Cererile în anulare împotriva ordonantelor privind somatia de plată, pronuntate de tribunal în cauze comerciale al caror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, se vor solutiona tot de către tribunal. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenţa sunt aplicabile.Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgenta rămân supuse cailor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronuntate."Art. II şi III din LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004 prevad:"Art. II(1)Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronuntarii lor şi aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se trimit spre judecata instanţelor imediat superioare celor care au pronuntat hotărârea în prima instanţa.(2)Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie şi care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecata curtilor de apel.(3)Recursurile prevăzute la alin. (1) şi (2), a caror admisibilitate în principiu nu a fost examinata până la data intrarii în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativa, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinata, se trimit prin declinarea competentei, prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, fără citarea părţilor.Art. IIIReproducem mai jos dispozitiile art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004, în forma modificata potrivit LEGII nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, având urmatorul continut:"Art. IIArt. II din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede:"(1) Procesele în curs de judecată în prima instanţa la data schimbarii competentei instanţelor legal investite, precum şi caile de atac se judeca de instantele competente, potrivit legii.(1)Hotărârile pronuntate de judecatorii în prima instanţa în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii în vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se trimit la curtile de apel. Dispozitiile art. II alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător."(1)Procesele în curs de judecată în prima instanţa la data schimbarii competentei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instante.(2)Caile de atac se judeca de instantele competente, potrivit prezentei ordonante de urgenta.(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgenta se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se trimit la curtile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competentei, prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, fără citarea părţilor.(4)În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenţa sunt aplicabile."(2)Apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.(3)Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie la data intrarii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curtilor de apel se trimit la curtile de apel.(4)În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativa, instanţelor devenite competente să le judece."----------------
