Afişare în paralel: LEGE nr. 115 din 28 iunie 1999 şi Răspunderea miniștrilor în constituțiile române: relația dintre răspunderea politică și răspunderea juridică

Structură Act

Răspunderea miniștrilor în constituțiile române: relația dintre răspunderea politică și răspunderea juridicăRevista ”Dreptul”, Nr. 10/2018, pag. 20Autor: Ștefan DeaconuNota - Compartimentul juridic - C.T.C.E. Piatra-Neamț:Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială. Întrucât nu intenționăm să ne substituim interpretării date de autor asupra problemei de drept reținute spre analiză în acest articol, vă prezentăm, cu titlu exemplificativ, câteva paragrafe din acest studiu:Din această perspectivă a răspunderii miniștrilor față de Parlament, Constituțiile socialiste stabileau că orice deputat avea dreptul de a pune întrebări sau de a interpela guvernul sau pe miniștri în parte, Primul-ministru sau ministrul întrebat și interpelat fiind obligat să răspundă, verbal sau în scris, în aceeași ședință sau în termen de cel mult 3 zile.Urmărirea penală a unui ministru poate fi realizată totdeauna pentru o faptă penală și nu pentru o decizie politică. A îniția și aproba în Guvern, spre exemplu, un act normativ sau administrativ alături de ceilalți membri ai Guvernului este o decizie eminamente politică a unui ministru. Or, o astfel de decizie politică nu poate face obiect al vreunei infracțiuni.(Textul complet al articolului se regăsește în publicația menționată mai sus)