DIRECTIVA CONSILIULUI
din 22 iunie 1994
privind protecţia tinerilor la locul de muncă (94/33/CE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 118a,
având în vedere propunerea Comisiei(1),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(2), hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în art. 118c din Tratat(3),
_____________
(1) JO C 84, 4.4.1992, p. 7.
(2) JO C 313, 30.11.1992, p. 70.
(3) Avizul Parlamentului European din 17 decembrie 1992 (JO C 21, 25.1.1993, p. 167). Poziţia comună a Consiliului din 23 noiembrie 1993 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 (JO C 91, 28.3.1994, p. 89).
--------------------
întrucât art. 118a din Tratat prevede obligativitatea Consiliului de a adopta, prin intermediul directivelor, cerinţe minime pentru a promova îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
întrucât, în conformitate cu articolul menţionat, aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar împiedica crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
întrucât Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată în cadrul Consiliului European de la Strasbourg, din 9 decembrie 1989, de către şefii de stat şi de guvern ai celor 11 state membre, declară, în special la pct. 20 şi 22, următoarele:
"20. Fără a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor, în special cele care asigură prin formare integrarea profesională a acestora şi cu excepţia unor derogări limitate la anumite munci uşoare, vârsta minimă de încadrare în muncă nu trebuie să fie inferioară vârstei la care încetează perioada de şcolarizare obligatorie şi, în nici un caz, celei de 15 ani.
22. Trebuie să fie luate măsurile necesare în vederea adaptării normelor de drept al muncii aplicabile tinerilor lucrători, astfel încât acestea să răspundă cerinţelor dezvoltării lor, precum şi nevoilor lor de formare profesională şi de încadrare în muncă.
Durata muncii lucrătorilor sub 18 ani trebuie, în special, limitată - fără ca această limitare să poată fi evitată prin recurgerea la ore suplimentare - şi trebuie interzisă munca de noapte, cu excepţia anumitor locuri de muncă stabilite de legislaţiile sau reglementările naţionale."
întrucât trebuie să se ţină cont de principiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii în domeniul protecţiei tinerilor la locul de muncă, inclusiv de cele privind vârsta minimă de ocupare sau de încadrare în muncă;
întrucât, în rezoluţia sa privind munca copiilor(1), Parlamentul European sintetizează aspectele muncii tinerilor şi le subliniază aspectele muncii tinerilor şi subliniază, în special, efectele pe care aceasta le are asupra sănătăţii, securităţii şi dezvoltării lor fizice şi intelectuale şi insistă asupra necesităţii de a adopta o directivă care să armonizeze legislaţiile naţionale în domeniu;
întrucât Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă(2) prevede în art. 15 că grupurile deosebit de vulnerabile la riscuri trebuie să fie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific;
___________
(1) JO C 190, 20.7.1987, p. 44.
(2) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.
-----------------
întrucât copiii şi adolescenţii trebuie să fie consideraţi grupuri expuse la riscuri specifice şi trebuie luate măsuri în privinţa securităţii şi sănătăţii lor;
întrucât vulnerabilitatea copiilor impune ca statele membre să interzică munca acestora şi să vegheze ca vârsta minimă de ocupare sau de încadrare în muncă să nu fie inferioară vârstei la care încetează şcolarizarea obligatorie pe bază de program integral impusă de legislaţia naţională şi, în nici un caz, celei de 15 ani; întrucât aceste derogări de la interzicerea muncii copiilor nu pot fi admise decât în cazuri speciale şi în condiţiile prevăzute de prezenta directivă; întrucât acestea nu pot, în nici un caz, să aducă atingere frecvenţei şcolare şi dreptului de a beneficia de instruire;
întrucât caracteristicile proprii trecerii de la copilărie la vârsta adultă impun reglementarea şi protecţia strictă a muncii adolescenţilor;
întrucât orice angajator trebuie să garanteze tinerilor condiţii de muncă adaptate vârstei lor;
întrucât angajatorii trebuie să pună în practică măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii tinerilor pe baza unei evaluări a riscurilor existente pentru tineri şi care sunt legate de munca lor;
întrucât statele membre trebuie să protejeze tinerii împotriva riscurilor specifice care rezultă din lipsa de experienţă, din absenţa conştientizării riscurilor existente sau potenţiale sau din insuficienta dezvoltare a tinerilor;
întrucât statele membre trebuie să interzică, în acest scop, munca tinerilor pentru lucrările prevăzute de prezenta directivă.
întrucât adoptarea de cerinţe minime precise în privinţa organizării timpului de lucru poate îmbunătăţi condiţiile de muncă ale tinerilor;
întrucât durata maximă a muncii tinerilor trebuie să fie strict limitată şi întrucât munca de noapte a tinerilor trebuie să fie interzisă, cu excepţia anumitor locuri de muncă stabilite de legislaţiile sau reglementările naţionale;
întrucât este necesar ca statele membre să ia măsuri adecvate pentru ca timpul de lucru al adolescenţilor care frecventează învăţământul şcolar să nu prejudicieze aptitudinea lor de a beneficia de instruire;
întrucât timpul consacrat pregătirii de către tinerii care lucrează în cadrul unui sistem de formare teoretică şi/sau practică în alternanţă sau de stagiu în întreprindere trebuie să fie inclus în timpul de lucru;
întrucât, în vederea asigurării securităţii şi sănătăţii tinerilor, aceştia trebuie să beneficieze de perioade minime de repaus - zilnic, săptămânal şi anual - şi de perioade de pauză adecvate;
întrucât, în ceea ce priveşte perioada de repaus săptămânal, este necesar să se ţină cont în mod adecvat de diversitatea factorilor culturali, etnici, religioşi şi a altor factori din statele membre; întrucât revine cu precădere fiecărui stat membru să decidă, în ultimă instanţă, dacă şi în ce măsură duminica trebuie să fie inclusă în repausul săptămânal;
întrucât o experienţă de muncă adecvată poate contribui la realizarea obiectivului care vizează pregătirea tinerilor pentru viaţa profesională şi socială de adult, cu condiţia să urmărească evitarea oricărui prejudiciu în privinţa securităţii, sănătăţii şi dezvoltării lor;
întrucât, dacă derogările de la interdicţiile şi limitările prevăzute de prezenta directivă par indispensabile pentru anumite activităţi sau situaţii specifice, aplicarea lor nu va putea să aducă atingere principiilor sistemului de protecţie instituit;
întrucât prezenta directivă constituie un element concret în cadrul realizării dimensiunii sociale a pieţei interne;
întrucât sistemul de protecţie prevăzut de prezenta directivă necesită, în scopul aplicării sale concrete, punerea în practică de către statele membre a unui regim de măsuri având un caracter efectiv şi proporţionat;
întrucât punerea în aplicare a anumitor dispoziţii ale prezentei directive prezintă pentru un stat membru dificultăţi deosebite pentru sistemul său de protecţie a tinerilor în muncă; întrucât, prin urmare, este necesar să se admită că acest stat membru poate să nu aplice respectivele dispoziţii pe durata unei perioade corespunzătoare,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
SECŢIUNEA I
Articolul 1
Obiectul
1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice munca copiilor.
Statele membre se asigură ca, în condiţiile prevăzute de prezenta directivă, vârsta minimă de ocupare sau de încadrare în muncă nu este inferioară vârstei la care încetează şcolarizarea obligatorie pe bază de program integral, impusă de legislaţia naţională şi, în orice caz, celei de 15 ani.
2. Statele membre se asigură că munca adolescenţilor este strict reglementată şi protejată în condiţiile prevăzute de prezenta directivă.
3. Statele membre se asigură, de o manieră generală, că orice angajator garantează tinerilor condiţii de muncă adaptate vârstei lor.
Statele membre asigură protecţia tinerilor împotriva exploatării economice şi împotriva oricărei munci care poate să dăuneze securităţii, sănătăţii sau dezvoltării lor fizice, psihologice, morale sau sociale sau să compromită educaţia acestora.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
1. Prezenta directivă se aplică oricărei persoane în vârstă de până la 18 ani care are un contract de muncă sau un raport de muncă definit de dreptul în vigoare într-un stat membru şi/sau supus dreptului în vigoare într-un stat membru.
2. Statele membre pot, pe cale legislativă sau normativă, să prevadă că prezenta directivă nu se aplică, în limitele şi în condiţiile pe care acestea le stabilesc, pe cale legislativă sau normativă, lucrărilor ocazionale sau de scurtă durată care privesc:
(a) serviciul casnic exercitat într-o gospodărie particulară sau
(b) munca care este considerată ca nefiind vătămătoare, dăunătoare sau periculoasă pentru tineri în întreprinderea familială.
Articolul 3
Definiţii
În sensul prezentei directive, se înţelege prin:
(a) "tânăr": orice persoană în vârstă de până la 18 ani, prevăzută în art. 2 alin. (1);
(b) "copil": orice tânăr care nu a atins vârsta de 15 ani sau care face încă obiectul şcolarizării obligatorii pe bază de program integral, impusă de legislaţia naţională;
(c) "adolescent": orice tânăr în vârstă de cel puţin 15 ani şi de cel mult 18 ani, care nu mai face obiectul şcolarizării obligatorii pe bază de program integral, impusă de legislaţia naţională;
(d) "munci uşoare": toate muncile care, prin natura proprie sarcinilor pe care le presupun şi a condiţiilor specifice în care acestea sunt efectuate:
(i) nu pot prejudicia securitatea, sănătatea sau dezvoltarea copilului
şi
(ii) nu sunt de natură să le prejudicieze frecvenţa şcolară, participarea la programe de orientare sau de formare profesională aprobate de autoritatea competentă sau aptitudinea de a beneficia de instruirea primită;
(e) "timp de lucru": orice perioadă pe durata căreia tânărul se află la muncă, la dispoziţia angajatorului şi în exercitarea activităţii sau funcţiilor sale, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale;
(f) "perioada de repaus": orice perioadă care nu este timp de lucru.
Articolul 4
Interzicerea muncii copiilor
1. Statele membre iau măsurile necesare pentru interzicerea muncii copiilor.
2. Ţinând cont de obiectivele prevăzute în art. 1, statele membre pot, pe cale legislativă sau normativă, să prevadă ca interzicerea muncii copiilor să nu se aplice:
(a) copiilor care exercită activităţile prevăzute în art. 5;
(b) copiilor în vârstă de cel puţin 14 ani care lucrează în cadrul unui sistem de formare în alternanţă sau de stagiu în întreprindere, în măsura în care această muncă este prestată în conformitate cu condiţiile prescrise de autoritatea competentă;
(c) copiilor în vârstă de cel puţin 14 ani care efectuează munci uşoare, altele decât cele care ţin de art. 5; cu toate acestea, alte munci uşoare decât cele care ţin de art. 5 pot fi efectuate de către copii începând cu vârsta de 13 ani pentru un număr limitat de ore pe săptămână şi pentru categorii de muncă stabilite de legislaţia naţională.
3. Statele membre care recurg la posibilitatea prevăzută în alin. (2) lit. (c) stabilesc condiţiile de muncă specifice acestor munci uşoare, cu respectarea dispoziţiilor prezentei directive.
Articolul 5
Activităţi culturale sau similare
1. Încadrarea copiilor în vederea desfăşurării unor activităţi cu caracter cultural, artistic, sportiv sau publicitar este condiţionată de obţinerea unei autorizaţii prealabile eliberate de autoritatea competentă pentru fiecare caz în parte.
2. Statele membre stabilesc, pe cale legislativă sau normativă, condiţiile de muncă pentru copii în cazurile prevăzute în alin. (1) şi modalităţile procedurii de autorizare prealabilă, cu condiţia ca activităţile:
(i) să nu poată prejudicia securitatea, sănătatea sau dezvoltarea copiilor şi
(ii) să nu fie de natură a prejudicia frecvenţa şcolară, participarea la programele de orientare sau de formare profesională aprobate de autoritatea competentă sau aptitudinea lor de a beneficia de instruirea primită.
3. Prin derogare de la procedura prevăzută în alin. (1) şi pentru copiii care au atins vârsta de 13 ani, statele membre pot să autorizeze, pe cale legislativă sau normativă, în condiţii pe care le stabilesc, încadrarea copiilor în vederea desfăşurării unor activităţi cu caracter cultural, artistic, sportiv sau publicitar.
4. Statele membre care dispun de un sistem de aprobare specific pentru agenţiile de manechine în ceea ce priveşte activităţile copiilor pot să menţină acest sistem.
SECŢIUNEA II
Articolul 6
Obligaţii generale ale angajatorului
1. Fără a aduce atingere art. 4 alin. (1), angajatorul ia măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii tinerilor, ţinând cont în special de riscurile specifice prevăzute în art. 7 alin. (1).
2. Angajatorul pune în practică măsurile prevăzute în alin. (1) pe baza unei evaluări a riscurilor existente pentru tineri şi legate de munca acestora.
Evaluarea trebuie să fie efectuată înainte ca tinerii să înceapă munca şi cu ocazia oricărei modificări importante a condiţiilor de muncă şi trebuie să se refere în principal la următoarele elemente:
(a) echipamentul şi organizarea locului de muncă şi a postului de lucru;
(b) natura, gradul şi durata expunerii la agenţi fizici, biologici şi chimici;
(c) organizarea, alegerea şi utilizarea echipamentelor de lucru, în special a agenţilor, maşinilor, aparatelor şi dispozitivelor, precum şi manipularea acestora;
(d) organizarea procedeelor de lucru, desfăşurarea muncii şi interacţiunea acestora (organizarea muncii);
(e) stadiul formării şi informării tinerilor.
Atunci când această evaluarea demonstrează existenţa unui risc pentru securitatea, sănătatea fizică sau mintală sau dezvoltarea tinerilor, trebuie să se asigure o evaluare şi o supraveghere a sănătăţii tinerilor, gratuite şi adecvate, la intervale regulate, fără a aduce atingere Directivei 89/391/CEE.
Evaluarea şi supravegherea gratuită poate să facă parte dintr-un sistem naţional de sănătate.
3. Angajatorul informează tinerii cu privire la eventualele riscuri şi la toate măsurile adoptate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea tinerilor.
În afară de aceasta, angajatorul informează reprezentanţii legali ai copiilor cu privire la eventualele riscuri şi la măsurile adoptate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea copiilor.
4. Angajatorul asociază serviciile de protecţie şi de prevenire prevăzute în art. 7 din Directiva 89/391/CEE în planificarea, aplicarea şi controlul condiţiilor de securitate şi de sănătate aplicabile muncii tinerilor.
Articolul 7
Vulnerabilitatea tinerilor - Interdicţii de muncă
1. Statele membre asigură protecţia tinerilor împotriva riscurilor specifice pentru securitatea, sănătatea şi dezvoltarea lor, care rezultă din lipsa de experienţă, din absenţa conştientizării riscurilor existente sau potenţiale, sau din insuficienta dezvoltare a tinerilor.
2. Fără a aduce atingere art. 4 alin. (1), statele membre interzic, în acest scop, munca tinerilor în activităţi care:
(a) depăşesc în mod obiectiv capacităţile lor fizice sau psihologice;
(b) implică o expunere nocivă la agenţi toxici, cancerigeni, care cauzează modificări genetice ereditare, având efecte nefaste pentru făt pe perioada gravidităţii sau având orice alt efect nefast cronic asupra fiinţei umane;
(c) implică o expunere nocivă la radiaţii;
(d) prezintă riscuri de accidentare pe care se presupune că tinerii, din cauza neconştientizării aspectelor de securitate sau a lipsei lor de experienţă sau de pregătire, nu le pot identifica sau preveni sau
(e) care pun în pericol sănătatea prin expunerea la frig sau căldură sau din cauza zgomotului sau a vibraţiilor.
Printre activităţile care pot să antreneze riscuri specifice pentru tineri, în sensul alin. (1), figurează în special:
- lucrările care implică o expunere nocivă la agenţii fizici, biologici şi chimici prevăzuţi în anexă la punctul I şi
- procedeele şi lucrările prevăzute în anexă la punctul II.
3. Statele membre pot, pe cale legislativă sau normativă, să autorizeze pentru adolescenţi derogări de la alin. (2), atunci când acestea sunt indispensabile pentru formarea profesională a adolescenţilor şi cu condiţia ca protecţia securităţii şi sănătăţii acestora să fie asigurată prin efectuarea lucrărilor sub supravegherea unei persoane competente în sensul art. 7 din Directiva 89/391/CEE şi sub rezerva garantării protecţiei asigurate de directiva menţionată.
SECŢIUNEA III
Articolul 8
Timpul de lucru
1. Statele membre care recurg la posibilitatea prevăzută în art. 4 alin. (2) lit. (b) sau (c) iau măsurile necesare pentru limitarea timpului de lucru al copiilor:
(a) la 8 ore pe zi şi la 40 de ore pe săptămână pentru copiii care fac obiectul unui sistem de formare în alternanţă sau de stagiu în întreprindere;
(b) la 2 ore pe zi de şcoală şi la 12 ore pe săptămână pentru muncile efectuate pe durata perioadei şcolare, în afara orelor de şcoală, în măsura în care legislaţiile şi/sau practicile naţionale nu interzic acest lucru;
În nici un caz, timpul zilnic de lucru nu poate depăşi 7 ore; această limită poate fi extinsă la 8 ore pentru copiii care au atins vârsta de 15 ani;
(c) la 7 ore pe zi şi la 35 de ore pe săptămână pentru lucrările efectuate pe durata unei perioade de inactivitate şcolară de cel puţin o săptămână; aceste limite pot fi extinse la 8 ore pe zi şi la 40 de ore pe săptămână pentru copiii care au atins de 15 ani;
(d) la 7 ore pe zi şi la 35 de ore pe săptămână pentru muncile uşoare efectuate de copiii care nu mai fac obiectul şcolarizării obligatorii pe bază de program integral, impusă de legislaţia naţională.
2. Statele membre iau măsurile necesare pentru limitarea timpului de lucru al adolescenţilor la 8 ore pe zi şi la 40 de ore pe săptămână.
3. Timpul consacrat pregătirii de către tânărul care lucrează în cadrul unui sistem de formare teoretică şi/sau practică în alternanţă sau de stagiu în întreprindere este inclus în timpul de lucru.
4. Atunci când un tânăr este încadrat în muncă de mai mulţi angajatori, zilele de muncă şi orele de muncă efectuate sunt însumate.
5. Statele membre pot, pe cale legislativă sau normativă, să autorizeze derogări de la alin. (1) lit. (a) şi de la alin. (2) cu titlu de excepţie sau atunci când motive obiective justifică derogarea. Statele membre stabilesc, pe cale legislativă sau normativă, condiţiile, limitele şi modalităţile de punere în aplicare a unor astfel de derogări.
Articolul 9
Munca de noapte
1. (a) Statele membre care recurg la posibilitatea prevăzută în art. 4 alin. (2) lit. (b)
sau (c) iau măsurile necesare pentru interzicerea muncii copiilor între orele 8 seara şi 6 dimineaţa.
(b) Statele membre iau măsurile necesare pentru interzicerea muncii adolescenţilor fie între orele 10 seara şi 6 dimineaţa, fie între orele 11 seara şi 7 dimineaţa.
2. (a) Statele membre pot, pe cale legislativă sau normativă, să autorizeze munca
adolescenţilor pe durata perioadei de interzicere a muncii de noapte prevăzute în alin. (1) lit. (b) pentru anumite sectoare de activitate.
În acest caz, statele membre iau măsurile adecvate pentru supravegherea adolescentului de către un adult pentru situaţiile în care o astfel de supraveghere este necesară pentru protecţia adolescentului.
(b) În cazul aplicării lit. (a), munca rămâne interzisă între miezul nopţii şi ora 4 dimineaţa.
Cu toate acestea, statele membre pot, pe cale legislativă sau normativă, să autorizeze munca adolescenţilor pe durata perioadei de interzicere a muncii de noapte în cazurile prevăzute în cele ce urmează atunci când motive obiective o justifică şi cu condiţia ca un repaus compensator adecvat să fie acordat adolescenţilor şi ca obiectivele prevăzute în art. 1 să nu fie puse în discuţie:
- lucrări efectuate în sectoarele navigaţiei sau pescuitului;
- lucrări efectuate în cadrul forţelor armate sau poliţiei;
- lucrări efectuate în spitale sau instituţii similare;
- activităţi cu caracter cultural, artistic, sportiv sau publicitar.
3. Adolescenţii beneficiază, înainte de a li se atribui o muncă de noapte şi, ulterior, la intervale regulate, de o evaluare gratuită a sănătăţii şi capacităţii lor, cu excepţia cazului în care munca pe durata perioadei de interzicere a muncii are un caracter excepţional.
Articolul 10
Perioada de repaus
1. (a) Statele membre care recurg la posibilitatea prevăzută în art. 4 alin. (2) lit. (b)
sau (c) iau măsurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioadă de 24 de ore, copiii să beneficieze de o perioadă minimă de repaus de 14 ore consecutive.
(b) Statele membre iau măsurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioadă de 24 de ore, adolescenţii să beneficieze de o perioadă minimă de repaus de 12 ore consecutive.
2. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioadă de 7 zile:
- copiii în privinţa cărora au recurs la posibilitatea prevăzută în art. 4 alin. (2) lit. (b) sau (c) şi
- adolescenţii
să beneficieze de o perioadă minimă de repaus de două zile, dacă este posibil, consecutive.
Atunci când motive tehnice sau organizatorice justifică acest lucru, perioada minimă de repaus poate fi redusă, dar nu poate, în nici un caz, să fie mai mică de 36 de ore consecutive.
Perioada minimă de repaus prevăzută în primul şi al doilea paragraf include, în principiu, duminica.
3. Statele membre pot, pe cale legislativă sau normativă, să prevadă ca perioadele minime de repaus prevăzute în alin. (1) şi (2) să poată fi întrerupte în cazul unor activităţi caracterizate de perioade de muncă fracţionate sau de scurtă durată în cursul zilei.
4. Statele membre pot, pe cale legislativă sau normativă, să prevadă pentru adolescenţi derogări de la alin. (1) lit. (b) şi de la alin. (2) în cazurile prevăzute în cele ce urmează, atunci când motive obiective justifică acest lucru şi cu condiţia ca un repaus compensator adecvat să fie acordat adolescenţilor şi ca obiectivele prevăzute în art. 1 să nu fie puse în discuţie:
(a) lucrări efectuate în sectoarele navigaţiei sau pescuitului;
(b) lucrări efectuate în cadrul forţelor armate sau poliţiei;
(c) lucrări efectuate în spitale sau în instituţii similare;
(d) lucrări efectuate în agricultură;
(e) lucrări efectuate în sectorul turismului sau în sectorul hotelier, al restaurantelor şi cafenelelor;
(f) activităţi caracterizate de perioade de muncă fracţionate în cursul zilei.
Articolul 11
Repausul anual
Statele membre care recurg la posibilitatea prevăzută în art. 4 alin. (2) lit. (b) sau (c) se asigură ca perioada liberă de orice muncă să fie inclusă, în măsura posibilului, în cadrul vacanţelor şcolare ale copiilor care fac obiectul şcolarizării obligatorii pe bază de program integral, impusă de legislaţia naţională.
Articolul 12
Timpul de pauză
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca tinerii să beneficieze, în cazul în care timpul de lucru zilnic este mai mare de 4 ore şi jumătate, de un timp de pauză de cel puţin 30 de minute, dacă este posibil, consecutive.
Articolul 13
Munca adolescenţilor în caz de forţă majoră
Statele membre pot, pe cale legislativă sau normativă, să autorizeze derogări de la art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. (b), art. 10 alin. (1) lit. (b) şi, în privinţa adolescenţilor, de la art. 12, pentru munci prestate în împrejurările prevăzute în art. 5 alin. (4) din Directiva 89/391/CEE, cu condiţia ca aceste munci să fie de scurtă durată şi să nu sufere nici o întârziere, ca lucrătorii adulţi să nu fie disponibili şi ca perioade echivalente de repaus compensator să fie acordate adolescenţilor respectivi în termen de 3 săptămâni.
SECŢIUNEA IV
Articolul 14
Măsuri
Fiecare stat membru stabileşte toate măsurile necesare ce urmează a fi aplicate în cazul nerespectării dispoziţiilor adoptate în aplicarea prezentei directive; aceste măsuri trebuie să aibă un caracter efectiv şi proporţionat.
Articolul 15
Adaptarea anexei
Adaptările de natură strict tehnică ale anexei în funcţie de progresul tehnic, de evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor internaţionale sau a cunoştinţelor în domeniul reglementat de prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută de art. 17 din Directiva 89/391/CEE.
Articolul 16
Clauza de menţinere a drepturilor dobândite
Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a elabora, în funcţie de evoluţia situaţiei, dispoziţii diferite în domeniul protecţiei tinerilor, în măsura în care cerinţele minime prevăzute de prezenta directivă sunt respectate, punerea în practică a prezentei directive nu constituie o justificare valabilă pentru diminuarea nivelului general de protecţie a tinerilor.
Articolul 17
Dispoziţii finale
1. (a) Statele membre pun în aplicare dispoziţiile legale, de reglementare şi
administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 22 iunie 1996 cel târziu sau se asigură că, cel târziu la această dată, partenerii sociali stabilesc dispoziţiile necesare prin acord, statele membre fiind obligate să adopte orice dispoziţie necesară care să le permită garantarea în orice moment a rezultatelor impuse de prezenta directivă.
(b) Pe durata unei perioade de patru ani de la data prevăzută la lit. (a), Regatul Unit poate să nu aplice art. 8 alin. (1) lit. (b) primul paragraf în ceea ce priveşte dispoziţia referitoare la durata maximă a săptămânii de lucru, precum şi art. 8 alin. (2) şi art. 9 alin. (1) lit. (b) şi alin. (2).
Comisia prezintă un raport cu privire la efectele prezentei dispoziţii.
Consiliul, hotărând în conformitate cu condiţiile prevăzute în Tratat, decide dacă perioada menţionată anterior trebuie să fie prelungită.
(c) Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
2. Când statele membre adoptă dispoziţiile prevăzute în alin. (1), ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
3. Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziţii de drept intern, deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.
4. Statele membre raportează Comisiei, la fiecare cinci ani, cu privire la punerea în practică a dispoziţiilor prezentei directive, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Comisia informează Parlamentul European, Consiliul şi Comitetul Economic şi Social cu privire la aceasta.
5. Comisia prezintă periodic Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, ţinând cont de alin. (1), (2), (3) şi (4).
Articolul 18
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, la 22 iunie 1994.
Pentru Consiliu,
Preşedintele,
E. YIANNOPOULOS
------------------------
ANEXĂ
Listă neexhaustivă de agenţi, procedee şi activităţi [art. 7 alin. (2) al doilea paragraf]
I. Agenţi
1. Agenţi fizici
(a) Radiaţii ionizate
(b) Munca într-o atmosferă cu suprapresiune ridicată, de exemplu în incintele sub presiune, scufundarea subacvatică
2. Agenţi biologici
(a) Agenţi biologici din grupele 3 şi 4 în sensul art. 2 lit. (d) din Directiva Consiliului 90/679/CEE din 26 noiembrie 1990 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici la locul de muncă (a şaptea directivă individuală în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE)(1).
3. Agenţi chimici
(a) Substanţe şi preparate care, în conformitate cu Directiva Consiliului 67/548/CEE din 27 iunie 1967 privind apropierea dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase(2) şi cu Directiva Consiliului 88/379/CEE din 7 iunie 1998 privind apropierea dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea preparatelor periculoase(3), sunt clasificate în toxice (T), foarte toxice (Tx), corozive (C) sau explozive (E).
_____________
(1) JO L 374, 31.12.1990, p. 1.
(2) JO 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 93/679/CEE (JO L 268, 29.10.1993, p. 71).
(3) JO L 187, 16.7.1988, p. 14. Directivă modificată ultima dată de Directiva 93/18/CEE (JO L 104, 29.4.1993, p. 46).
--------------------
(b) Substanţe şi preparate care, în conformitate cu Directivele 67/548/CEE şi 88/379/CEE, se clasifică în nocive (Xn) şi care prezintă una sau mai multe dintre următoarele fraze de risc:
- pericol de efecte ireversibile foarte grave (R 39)
- posibilitatea unor efecte ireversibile (R 40)
- pot avea efecte de sensibilizare prin inhalare (R 42)
- pot avea efecte de sensibilizare prin contactul cu pielea (R 43)
- pot cauza cancer (R 45)
- pot cauza modificări genetice ereditare (R 46)
- riscul unor efecte grave pentru sănătate în caz de expunere prelungită (R 48)
- pot modifica fertilitatea (R 60)
- riscul apariţiei, pe durata gravidităţii, a unor efecte nefaste pentru copil (R 61)
(c) Substanţe şi preparate care, în conformitate cu Directivele 67/548/CEE şi 88/379/CEE, se clasifică în iritante (Xi) şi care prezintă una sau mai multe dintre următoarele fraze de risc:
- foarte inflamabile (R 12)
- pot avea efecte de sensibilizare prin inhalare (R 42)
- pot avea efecte de sensibilizare prin contactul cu pielea (R 43)
(d) Substanţele şi preparatele prevăzute în art. 2 lit. (c) din Directiva Consiliului 90/349/CEE din 28 iunie 1990 privind protecţia lucrătorilor la locul de muncă împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni (a şasea directivă individuală în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE)(1).
___________
(1) JO L 196, 26.7.1990, p. 1.
-----------------
(e) Plumbul şi compuşii săi, în măsura în care agenţii respectivi pot fi absorbiţi de organismul uman.
(f) Azbestul.
II. Procedee şi lucrări
1. Procedeele şi lucrările prevăzute în anexa I la Directiva 90/349/CEE
2. Lucrările de fabricaţie şi de manipulare a dispozitivelor, artificiilor sau a diverselor obiecte care conţin explozivi
3. Lucrările din menajeriile de animale feroce sau veninoase
4. Lucrările de sacrificare industrială a animalelor
5. Lucrările care presupun manipularea aparatelor de producţie, înmagazinare sau folosire a gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate
6. Lucrările care presupun folosirea cuvelor, bazinelor, rezervoarelor, recipienţilor şi canistrelor ce conţin agenţii chimici prevăzuţi la pct. 1.3
7. Lucrările care prezintă riscul prăbuşirii
8. Lucrările care prezintă riscuri electrice de înaltă tensiune
9. Lucrările al căror ritm este condiţionat de maşini şi care sunt remunerate în funcţie de rezultat.
