DIRECTIVA CONSILIULUI
din 20 iunie 1991
de modificare a Directivei 89/392/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamente tehnice
(91/368/CEE)
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 100a,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
în cooperare cu Parlamentul European (2),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
întrucât echipamentele tehnice care implică riscuri specifice fie datorită mobilităţii lor, fie capacităţii de a ridica încărcături, fie datorită ambelor fenomene combinate, trebuie să îndeplinească atât cerinţele generale de sănătate şi siguranţă stabilite în Directiva 89/392/CEE (4), cât şi cerinţele de sănătate şi siguranţă referitoare la aceste riscuri specifice;
întrucât nu este necesar să se prevadă, pentru respectivele tipuri de echipamente tehnice, alte proceduri de certificare decât cele prevăzute iniţial de Directiva 89/392/CEE;
întrucât stabilirea unor cerinţe esenţiale suplimentare de sănătate şi de siguranţă pentru riscurile specifice datorate mobilităţii şi ridicării de încărcături se poate efectua prin modificarea Directivei 89/392/CEE, astfel încât să se includă aceste dispoziţii suplimentare;
întrucât această modificare poate fi folosită pentru a corecta anumite imperfecţiuni ale cerinţelor esenţiale de sănătate şi siguranţă aplicabile tuturor echipamentelor tehnice;
întrucât este necesar să se prevadă un regim tranzitoriu care să permită statelor membre să autorizeze introducerea pe piaţă şi darea în folosinţă a echipamentelor tehnice fabricate în conformitate cu normele naţionale în vigoare la 31 decembrie 1992;
întrucât anumite echipamente sau echipamente tehnice reglementate de directivele existente intră în sfera de aplicare a prezentei directive; întrucât este preferabil să existe o singură directivă care să reglementeze toate echipamentele; întrucât, în consecinţă, este de dorit să se abroge directivele relevante existente la data aplicării prezentei directive,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 37, 17.2.1990, p. 5 şi
JO C 268, 24.10.1990, p. 12.
(2) JO C 175, 16.7.1990, p. 119 şi
JO C 129, 20.5.1991.
(3) JO C 168, 10.7.1990, p. 15.
(4) JO L 183, 29.6.1989, p. 9.
-----------------
Articolul 1
Directiva 89/392/CEE se modifică după cum urmează:
1. Articolul 1 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:
«"Echipament tehnic" înseamnă, de asemenea, un echipament interschimbabil care modifică funcţia unei maşini, care se introduce pe piaţă în scopul de a fi asamblat la o maşină sau la o serie de maşini diferite sau la un aparat de tracţiune de către operatorul însuşi, în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb sau un instrument»;
(b) la alineatul (3):
— prima liniuţă se elimină,
— a doua liniuţă se înlocuieşte cu următorul text:
"— echipament de ridicare proiectat şi construit pentru a ridica şi/sau a deplasa persoane cu sau fără încărcături, cu excepţia stivuitoarelor cu dispozitiv de ridicare a postului operatorului.",
— la a treia liniuţă, se adaugă următorul text:
"cu excepţia cazului în care este o maşină folosită pentru a ridica sau coborî încărcături,",
— se adaugă următoarele liniuţe:
"— mijloacele de transport, adică vehiculele şi remorcile lor destinate numai transportului aerian, rutier, feroviar, fluvial sau de pasageri, precum şi mijloacele de transport în măsura în care astfel de mijloace sunt destinate transportului bunurilor pe cale aeriană, pe drumurile publice sau pe reţelele feroviare sau fluviale. Vehiculele folosite în industria de extracţie a substanţelor minerale nu sunt excluse,
— nave maritime şi unităţile offshore mobile împreună cu echipamentele aflate la bordul acestor vase sau unităţi,
— funiculare pentru transportul public sau privat de persoane,
— tractoare agricole şi forestiere, definite la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (1), modificată ultima dată prin Directiva 88/297/CEE (2),
— maşinile destinate în mod special şi construite pentru scopuri militare sau pentru poliţie.
___________
(1) JO L 84, 28.3.1974, p. 10.
(2) JO L 126, 20.5.1988, p. 52."
-----------------
2. La articolul 2 alineatul (3) prima teza, expresia "..dispoziţii ale prezentei directive" se înlocuieşte cu "dispoziţii comunitare în vigoare".
3. La articolul 4 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:
«"Echipamente interschimbabile", în sensul articolului 1 alineatul (2) al treilea paragraf, se consideră a fi echipamente tehnice şi, în consecinţă, trebuie să poarte marcajul "CE" în toate cazurile şi să fie însoţite de declaraţia de conformitate "CE" menţionată de anexa II punctul (A).»
4. La articolul 8, se adaugă următorul alineat:
«(7) Obligaţiile stabilite la alineatul (6) nu se aplică persoanelor care asamblează la o maşină sau un tractor un echipament interschimbabil, prevăzut la articolul 1, cu condiţia ca piesele să fie compatibile şi fiecare parte constitutivă a maşinii asamblate să poarte marcajul "CE" şi să fie însoţită de declaraţia de conformitate "CE".»
5. Articolul 13 se înlocuieşte cu următorul text:
"Articolul 13
(1) Statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 1 ianuarie 1992. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Statele membre aplică actele în cauză de la 1 ianuarie 1993, însă, pentru echipamentul menţionat de Directivele 86/295/CEE (1), 86/296/CEE (2) şi 86/663/CEE (3), aceste acte se aplică de la 1 iulie 1995.
____________
(1) JO L 186, 8.7.1986, p. 1.
(2) JO L 186, 8.6.1986, p. 10.
(3) JO L 384, 31.12.1986, p. 12."
------------------
(2) În plus, statele membre permit, pentru perioada până la 31 decembrie 1994, cu excepţia echipamentului menţionat de Directivele 86/295/CEE, 86/296/CEE şi 86/663/CEE, pentru care această perioadă se încheie la 31 decembrie 1995, introducerea pe piaţă şi darea în folosinţă a echipamentelor tehnice în conformitate cu reglementările naţionale în vigoare pe teritoriul lor la 31 decembrie 1992.
Directivele 86/295/CEE, 86/296/CEE şi 86/663/CEE nu împiedică punerea în aplicare a alineatului (1) de la 1 iulie 1995.
(3)Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(4)Înainte de 1 ianuarie 1994, Comisia examinează progresul înregistrat în activitatea de standardizare în ceea ce priveşte prezenta directivă şi propune măsurile corespunzătoare.
6. Anexa I se modifică după cum urmează:
(a) La punctul (1.3.7) se adaugă următorul paragraf:
"Trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a preveni blocarea accidentală a pieselor mobile folosite în muncă. În cazurile în care, în ciuda măsurilor de precauţie luate, este posibilă o blocare, ar trebui ca producătorul să ofere mijloacele sau uneltele specifice de protecţie, un manual de instrucţiuni şi, eventual, un semn pe utilaj, pentru a permite deblocarea sigură a echipamentului.";
(b) Se inserează următorul punct:
"1.6.5. Curăţarea pieselor interne
Echipamentul trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât părţile interne care au conţinut substanţe sau preparate periculoase să poată fi curăţate fără a se intra în ele; toate deblocările trebuie să se poată face şi din afară. Dacă este absolut imposibil să se evite pătrunderea în interiorul echipamentului, fabricantul trebuie să ia măsuri pe parcursul fabricării acestuia pentru a permite ca operaţiunea de curăţare să se efectueze cu minimum de risc..";
(c) La punctul (1.7.0) se adaugă următorul paragraf:
"În cazul în care sănătatea şi siguranţa persoanelor expuse pot fi puse în pericol din cauza funcţionării defectuoase a unui echipament nesupravegheat, echipamentul trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de emitere a unor semnale acustice sau luminoase adecvate.";
(d) La punctul (1.7.3) se adaugă următoarele paragrafe:
"În cazul în care o piesă a echipamentului trebuie să fie manevrată în timpul utilizării cu un echipament de ridicat, masa acestuia trebuie să fie indicată în mod lizibil, imposibil de şters şi fără ambiguităţi..
Echipamentul interschimbabil menţionat la articolul 1 alineatul (2) litera (a) a treia liniuţă trebuie să poarte aceleaşi informaţii.";
(e) La punctul (1.7.4) litera (a), se adaugă următoarea liniuţă:
"— dacă este necesar, caracteristicile esenţiale ale uneltelor corespunzătoare pentru echipament.";
(f) La punctul (1.7.4) litera (f), al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"În cazul în care nu se aplică standardele armonizate, nivelurile sonore trebuie să fie măsurate prin utilizarea celor mai adecvate metode pentru acel echipament.";
(g) Se adaugă punctele (3)-(5.7) stabilite la anexa I la prezenta directivă.
7. La anexa II partea (B), se inserează următoarele liniuţe după a doua liniuţă:
"— după caz, denumirea şi adresa organismului de notificare şi numărul certificatului de examinare "CE" de tip,
— după caz, denumirea şi adresa organismului de notificare la care a fost înaintat dosarul în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) prima liniuţă,
— după caz, denumirea şi adresa organismului de notificare care a efectuat verificarea în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) a doua liniuţă,
— după caz, o trimitere la standardele armonizate."
8. La anexa IV, punctul (12) se înlocuieşte cu punctele (12)-(15) prevăzute de anexa II la prezenta directivă.
Articolul 2
De la 31 decembrie 1994 se abrogă:
— Articolele 2 şi 3 din Directiva 73/361/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1973 de apropiere a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre cu privire la atestarea şi marcarea cablurilor, lanţurilor şi cârligelor (1), modificată ultima dată de Directiva 76/434/CEE (2),
— Directiva 76/434/CEE a Comisiei din 13 aprilie 1976 de adaptare la progresul tehnic a Directivei Consiliului din 19 noiembrie 1973 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la certificarea şi marcarea cablurilor, lanţurilor şi cârligelor. De la 31 decembrie 1995 se abrogă:
— Directiva 86/295/CEE a Consiliului din 26 mai 1986 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la structurile de protecţie la răsturnare (ROPS) pentru anumite instalaţii de construcţii (3),
— Directiva 86/296/CEE a Consiliului din 26 mai 1986 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la structurile de protecţie împotriva căderii obiectelor (FOPS) pentru anumite instalaţii de construcţii (4),
— Directiva 86/663/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la stivuitoarele autopropulsate (5), modificată ultima dată de Directiva 89/240/CEE (6).
___________
(1) JO L 335, 5.12.1973, p. 51.
(2) JO L 122, 8.5.1976, p. 20.
(3) JO L 186, 8.7.1986, p. 1.
(4) JO L 186, 8.7.1986, p. 10.
(5) JO L 384, 31.12.1986, p. 12.
(6) JO L 100, 12.4.1989, p. 1.
-----------------
Articolul 3
(1) Statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 1 ianuarie 1992. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Statele membre aplică aceste acte de la 1 ianuarie 1993.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, 20 iunie 1991.
Pentru Consiliu
Preşedintele
R. GOEBBELS
-------------------------------------------
ANEXA I
Punctele (3)-(5.7) se adaugă la anexa I la Directiva 89/392/CEE:
"3. CERINŢE ESENŢIALE DE SĂNĂTATE ŞI SIGURANŢĂ ÎN VEDEREA DIMINUĂRII RISCURILOR SPECIFICE DATORATE MOBILITĂŢII ECHIPAMENTELOR
Pe lângă cerinţele esenţiale de sănătate şi siguranţă de la punctele (1) şi (2), echipamentele tehnice care prezintă riscuri datorate mobilităţii trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât să respecte cerinţele indicate mai jos.
Riscurile datorate mobilităţii există întotdeauna în cazul maşinilor cu autopropulsie, remorcate sau împinse, sau trase de alte maşini sau tractoare, care funcţionează în zone de lucru şi necesită fie mobilitate în timpul funcţionării, fie o deplasare continuă între mai multe poziţii de lucru fixe succesive..
Riscuri datorate mobilităţii pot exista şi în cazul maşinilor care funcţionează fără a fi mişcate, dar care sunt echipate în aşa fel încât pot fi mutate mai uşor dintr-un loc în altul (maşini dotate cu roţi, rulete, glisiere etc., sau plasate pe suporturi, cărucioare etc.).
În scopul verificării motocultivatoarelor cu discuri şi a motograpelor pentru ca acestea să nu prezinte riscuri inacceptabile pentru persoanele expuse, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze sau să ceară să se efectueze pentru fiecare tip de maşină încercările corespunzătoare.
3.1. Generalităţi
3.1.1. Definiţie
Prin "conducător" se înţelege un operator care răspunde de deplasarea unui echipament. Conducătorul poate fi transportat de echipament sau poate merge pe jos, însoţind echipamentul, sau poate ghida maşina prin telecomandă (cablu, radio etc.).
3.1.2. Iluminatul
Dacă fabricantul a prevăzut utilizarea echipamentului cu autopropulsie într-un loc întunecos, echipamentul trebuie să fie dotat cu un dispozitiv de iluminare corespunzător lucrării de efectuat, fără a aduce atingere altor regulamente aplicabile (regulamente ale traficului rutier, regulamente de navigaţie etc.).
3.1.3. Proiectarea echipamentului în vederea uşurării manevrării
În timpul manevrării echipamentului sau a unor părţi ale acestuia, nu trebuie să existe posibilitatea unor mişcări bruşte sau a unor riscuri datorate instabilităţii, atât timp cât echipamentul sau părţi ale acestuia sunt manevrate în conformitate cu instrucţiunile fabricantului.
3.2. Postul de lucru
3.2.1. Postul de conducere
Postul de conducere trebuie să fie proiectat în conformitate cu principiile ergonomice. Pot să existe două sau mai multe posturi de conducere şi, în astfel de cazuri, fiecare post de conducere trebuie să fie dotat cu toate dispozitivele de control necesare. În cazul în care există mai mult de un post de conducere, echipamentul trebuie să fie proiectat în aşa fel încât folosirea unuia dintre ele să excludă folosirea celorlalte, cu excepţia opririlor de avarie. Postul de conducere trebuie să asigure o asemenea vizibilitate încât conducătorul să poată acţiona echipamentul şi instrumentele acestuia în condiţiile de utilizare prevăzute în deplină siguranţă pentru el însuşi şi pentru persoanele expuse. Dacă este necesar, trebuie să se prevadă dispozitive corespunzătoare pentru a remedia riscurile datorate unei vizibilităţii directe necorespunzătoare.
Echipamentul trebuie să fie proiectat şi construit în aşa fel încât din postul de conducere să nu existe nici un risc de contact neaşteptat cu roţile sau şenilele pentru conducătorul sau operatorii aflaţi la bord.
Postul de conducere trebuie proiectat şi construit în aşa fel încât să evite orice risc pentru sănătate provocat de gazele de eşapament şi/sau de lipsa de oxigen.
Postul de conducere al conducătorilor transportaţi trebuie să fie proiectat şi construit în aşa fel încât să se poată fixa pe el o cabină, în măsura în care există spaţiu. În acest caz, cabina trebuie să conţină un loc pentru instrucţiunile necesare conducătorului şi/sau operatorilor. Postul de conducere trebuie să fie prevăzut cu o cabină corespunzătoare acolo unde există riscuri datorate unui mediu periculos.
În cazul în care echipamentul este prevăzut cu o cabină, aceasta trebuie să fie proiectată, construită şi/sau echipată în aşa fel încât să asigure condiţii bune de acţionare pentru conducător şi protecţia acestuia împotriva altor pericole care ar putea exista (de exemplu, încălzire şi ventilaţie necorespunzătoare, vizibilitate inadecvată, zgomot şi vibraţii excesive, căderea unor obiecte, perforarea de către obiecte, răsturnarea etc.). Ieşirea trebuie să permită o evacuare rapidă. În plus, trebuie să se prevadă o ieşire de urgenţă într-o direcţie diferită faţă de cea obişnuită.
Materialele folosite pentru cabină şi pentru amenajarea ei trebuie să fie ignifuge.
3.2.2. Scaunele
Scaunul conducătorului oricărui echipament trebuie să dea posibilitate conducătorului să menţină o poziţie stabilă şi să fie proiectat cu respectarea principiilor ergonomice.
Scaunul trebuie să fie proiectat în aşa fel încât să reducă vibraţiile transmise conducătorului până la cel mai scăzut nivel la care se poate ajunge în mod normal.
Dispozitivele de fixare ale scaunului trebuie să reziste la toate solicitările la care pot fi supuse, mai ales în cazul unei răsturnări. În cazul în care sub picioarele conducătorului nu există podea, conducătorul trebuie să aibă o stinghie pentru picioare acoperită cu un material antiderapant.
În cazul în care echipamentul este prevăzut cu o structură de protecţie în caz de răsturnare, scaunul trebuie să fie echipat cu o centură de siguranţă sau cu un dispozitiv echivalent care să-l menţină pe conducător pe locul său, fără a-i stânjeni mişcările necesare pentru conducere sau orice alte mişcări provocate de poziţia suspendată..
3.2.3.Alte locuri
În cazul în care condiţiile de utilizare prevăd că, pe lângă conducător, şi alţi operatori sunt transportaţi ocazional sau în mod regulat de echipament sau lucrează pe el, trebuie să fie prevăzute locuri corespunzătoare care să le dea posibilitatea de a fi transportaţi sau de a lucra la el fără risc, în special, fără riscul de a cădea.
În cazul în care condiţiile de lucru permit, aceste locuri de muncă trebuie prevăzute cu scaune.
Dacă postul de conducere trebuie să fie echipat cu cabină, celelalte locuri trebuie să fie, de asemenea, protejate împotriva pericolelor care au justificat protejarea postului de conducere.
3.3. Comenzi
3.3.1. Dispozitive de comandă
Conducătorul trebuie să aibă posibilitatea de a acţiona toate dispozitivele necesare pentru funcţionarea maşinii din postul de conducere, cu excepţia funcţiilor care pot fi activate în condiţii de siguranţă numai prin utilizarea dispozitivelor de control amplasate mai departe de postul de conducere. Aceasta se referă în special la alte posturi de lucru decât postul de conducere, de care răspund alţi operatori, nu conducătorul, sau pentru care conducătorul trebuie să părăsească postul de conducere pentru a efectua manevra în condiţii de siguranţă.
În cazul în care există pedale, acestea trebuie proiectate, construite şi montate în aşa fel încât să permită acţionarea lor de către conducător în siguranţă cu risc minim de confuzie; trebuie să aibă o suprafaţă antiderapantă şi să fie uşor de curăţat.
În cazul în care funcţionarea lor poate conduce la riscuri, mai ales mişcări periculoase, dispozitivele de comandă ale echipamentului, cu excepţia celor cu poziţii prestabilite, trebuie să revină la poziţia neutră imediat ce operatorul nu mai acţionează asupra lor.
În cazul echipamentelor cu roţi, sistemul de ghidare trebuie să fie proiectat şi construit în aşa fel încât să reducă forţa mişcărilor bruşte ale volanului sau ale levierului cauzate de şocurile asupra roţilor de direcţie.
Orice dispozitiv de control care blochează diferenţialul trebuie să fie proiectat şi dispus în aşa fel încât să permită diferenţialului să se deblocheze când echipamentul este în mişcare.
Ultima teză de la punctul (1.2.2) nu se aplică funcţiei de mobilitate.
3.3.2. Pornirea/deplasarea
Utilajele autopropulsate cu conducător transportat trebuie să fie echipate în aşa fel încât să împiedice pornirea motorului de către persoane neautorizate.
Mişcarea de deplasare a utilajului autopropulsat cu conducător transportat trebuie să fie posibilă numai atunci când conducătorul se află la locul de comandă.
Atunci când, în scopuri funcţionale, utilajul trebuie să fie dotat cu dispozitive care depăşesc gabaritul lui normal (de exemplu, stabilizatori, braţ de macara etc.) conducătorul trebuie să aibă mijloacele de a verifica uşor, înainte de punerea în mişcare a echipamentului, că aceste dispozitive sunt aşezate într-o poziţie care permite deplasarea în siguranţă.
Aceasta se aplică şi tuturor celorlalte piese care, pentru a permite deplasarea în siguranţă, trebuie să fie plasate în anumite poziţii şi, dacă este necesar, blocate.
În cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic, deplasarea echipamentului trebuie să fie condiţionată de poziţia sigură a pieselor mai sus menţionate.
Nu trebuie să existe posibilitatea ca echipamentul să se mişte în timp ce se porneşte motorul.
3.3.3. Funcţia de deplasare
Fără a aduce atingere dispoziţiilor regulamentelor circulaţiei rutiere, utilajele autopropulsate şi remorcile acestora trebuie să îndeplinească cerinţele de încetinire, oprire, frânare şi imobilizare în aşa fel încât să asigure siguranţa în toate condiţiile de funcţionare, viteză, stare a solului şi denivelări prevăzute de fabricant şi corespunzătoare cu condiţiile întâlnite în utilizarea normală.
Conducătorul trebuie să aibă posibilitatea de a încetini şi de a opri utilajul autopropulsat cu ajutorul unui dispozitiv principal. În măsura în care este necesar din punct de vedere al siguranţei, în caz de defectare a dispozitivului principal sau în absenţa alimentării cu energie care să acţioneze dispozitivul principal, trebuie să se prevadă un dispozitiv de avarie cu comenzi în întregime independente şi uşor accesibile pentru a permite încetinirea şi oprirea.
În cazul în care este necesar din punct de vedere al siguranţei, trebuie prevăzut un dispozitiv de parcare pentru imobilizarea maşinii staţionate. Acest dispozitiv poate fi combinat cu unul din dispozitivele menţionate la al doilea paragraf, cu condiţia ca acesta să fie pur mecanic.
Echipamentele comandate de la distanţă trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât să se oprească automat în cazul în care conducătorul pierde controlul. Punctul (1.2.4) nu se aplică pentru funcţiei de deplasare.
3.3.4. Deplasarea utilajelor cu conducător pedestru
Deplasarea utilajelor autopropulsate cu conducător pedestru trebuie să fie posibilă numai prin acţionarea permanentă de către conducător a dispozitivului de control respectiv. În special, nu trebuie să existe posibilitatea ca deplasarea să se producă în timp ce se porneşte motorul.
Sistemele de comandă pentru utilajele cu control pedestru trebuie să fie proiectate în aşa fel încât să reducă la minimum riscurile derivând din deplasarea bruscă a maşinii către conducător, în special:
(a) de strivire;
(b) accidentare cauzată de uneltele rotative.
De asemenea, viteza normală de deplasare a utilajului trebuie să fie compatibilă cu viteza de deplasare a unui om care merge pe jos.
În cazul utilajelor la care se poate adapta un instrument rotativ, nu trebuie să existe posibilitatea de acţionare a acestui instrument atunci când este angajată comanda de mers înapoi, cu excepţia cazului în care mişcarea utilajului rezultă din mişcarea instrumentului. În acest caz, viteza de mers înapoi trebuie să fie de aşa natură încât să nu prezinte pericol pentru conducător.
3.3.5. Defectarea circuitului de comandă
Defectarea alimentării cu energie a servodirecţiei, atunci când aceasta există, nu trebuie să împiedice conducerea utilajului în intervalul de timp necesar pentru oprirea lui.
3.4. Protecţia împotriva riscurilor mecanice
3.4.1. Mişcări necomandate
Când o piesă a utilajului a fost oprită, orice deplasare din poziţia de oprire, indiferent din ce motive, altele decât acţionarea comenzilor, trebuie să fie de aşa natură încât să nu prezinte pericol pentru persoanele expuse.
Utilajul trebuie proiectat, construit şi plasat, dacă este cazul, pe suportul său mobil, în aşa fel încât atunci când se mişcă, oscilaţiile necontrolate ale centrului lui de greutate să nu-i afecteze stabilitatea şi nici să nu exercite o presiune excesivă asupra structurii sale.
3.4.2. Riscuri de rupere în timpul funcţionării
Acele piese ale utilajului care se rotesc cu viteză mare şi care, în pofida măsurilor luate, se pot rupe sau dezintegra, trebuie să fie fixate şi protejate în aşa fel încât, în caz de rupere, fragmentele lor să fie reţinute sau, dacă acest lucru nu este posibil, să nu poată fi proiectate spre posturile de conducere sau de operare.
3.4.3. Răsturnarea
În cazul în care un utilaj autopropulsat cu conducător transportat sau eventual cu operatori transportaţi riscă să se răstoarne, utilajul trebuie să fie proiectat şi dotat cu puncte de ancorare care să-i permită să fie echipat cu o structură de protecţie pentru răsturnare (SPR).
Această structură trebuie să fie de aşa natură încât, în caz de răsturnare, să permită conducătorului transportat şi, atunci când este cazul, operatorilor transportaţi, un volum limită de deformare (VLD).
Pentru a verifica dacă structura respectă cerinţele precizate la al doilea paragraf, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze el însuşi sau să ceară să se efectueze încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de structură vizat.
În plus, utilajele pentru lucrări de terasamente enumerate mai jos, cu o capacitate ce depăşeşte 15 kW, trebuie să fie dotate cu o structură de protecţie pentru răsturnare:
— maşini de încărcat cu şenile sau roţi,
— maşini de încărcat cu lopată,
— tractoare cu şenile sau roţi,
— screpere,
— maşini de nivelat,
— basculante cu articulaţie.
3.4.4. Obiecte în cădere
Când, în cazul unui utilaj autopropulsat cu conducător transportat sau eventual cu operatori transportaţi, există riscuri din cauza unor obiecte sau materiale care pot să cadă, utilajul trebuie să fie proiectat şi dotat cu puncte de ancorare care să-i permită să fie echipat cu o structură de protecţie împotriva obiectelor care cad (SPOC).
Această structură trebuie să fie de aşa natură încât, în cazul căderii unor obiecte sau materiale, să garanteze operatorilor transportaţi un volum limită de deformare (VLD).
Pentru a verifica dacă structura respectă cerinţele precizate în alineatul al doilea, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze el însuşi sau să ceară să se efectueze încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de structură vizat.
3.4.5. Mijloace de acces
Mânerele şi scările trebuie să fie proiectate, construite şi fixate în aşa fel încât operatorii să le folosească instinctiv şi să nu folosească comenzi pentru acest scop.
3.4.6. Dispozitive de remorcare
Toate echipamentele utilizate pentru remorcare sau pentru a fi remorcate trebuie să fie dotate cu dispozitive de remorcare sau cârlige proiectate, construite şi fixate în aşa fel încât să asigure conectarea şi deconectarea uşoară şi în siguranţă şi să prevină deconectarea accidentală în timpul utilizării.
În măsura în care sarcina de pe bara de tracţiune impune acest lucru, astfel de utilaje trebuie să fie echipate cu un suport cu o suprafaţă de sprijin adaptată încărcăturii şi solului.
3.4.7. Transmisia energiei între utilajul autopropulsat (sau tractor) şi maşina receptoare
Arborii de transmisie cu cardan care leagă utilajul autopropulsat (sau tractorul) de primul palier fix al maşinii receptoare trebuie să fie protejaţi pe partea utilajului cu autopropulsie şi pe partea maşinii receptoare pe toată lungimea arborelui şi a cardanelor sale.
Pe partea utilajului autopropulsat (sau a tractorului), priza la care este ataşat arborele de transmisie trebuie să fie protejată fie printr-un ecran fixat pe utilajul auto-propulsat (sau tractor), fie prin alt dispozitiv care asigură o protecţie echivalentă.
Pe partea utilajului remorcat, arborele receptor trebuie să fie introdus într-o carcasă de protecţie fixată pe utilaj.
Limitatoarele de torsiune sau roţile libere pot să fie fixate la cardan numai pe partea dinspre maşina remorcată. Arborele de transmisie cu cardan trebuie să fie marcat în mod corespunzător.
Toate utilajele remorcate a căror funcţionare necesită un arbore de transmisie pentru a le conecta la utilajul autopropulsat sau la tractor trebuie să aibă un sistem de ataşare a arborelui de transmisie în aşa fel încât atunci când utilajul este decuplat, arborele de transmisie şi apărătoarea sa să nu fie avariate de contactul cu solul sau cu o piesă a utilajului.
Părţile exterioare ale apărătoarei trebuie să fie proiectate, construite şi montate în aşa fel încât să nu se poată roti împreună cu arborele de transmisie. Apărătoarea trebuie să acopere arborele de transmisie până la capetele fălcilor interne în cazul unui cardan simplu şi cel puţin până la mijlocul cuplajului sau cuplajelor exterioare în cazul cardanelor "cu unghi mare".
Fabricanţii care asigură mijloacele de acces la posturile de lucru din apropierea arborelui de transmisie cardanică trebuie să se asigure că dispozitivele de protecţie descrise la al şaselea paragraf nu pot fi utilizate ca trepte, decât dacă au fost proiectate şi construite în acest scop.
3.4.8. Elemente mobile de transmisie
Prin derogare de la punctul (1.3.8.A), în cazul motoarelor cu ardere internă, dispozitivele de protecţie demontabile care împiedică accesul la piesele în mişcare ale compartimentului motoarelor nu trebuie să aibă dispozitive de blocare dacă trebuie să fie deschise prin utilizarea unei unelte sau printr-o comandă situată la postul de conducere, dacă acesta din urmă se află într-o cabină complet închisă cu o încuietoare care să împiedice accesul persoanelor neautorizate.
3.5. Protecţia împotriva altor riscuri
3.5.1. Baterii
Carcasa bateriilor trebuie să fie construită şi fixată, iar bateria instalată în aşa fel încât să se evite pe cât posibil şansa ca electrolitul să fie ejectat pe operator în eventualitatea unei răsturnări şi/sau să se evite acumularea de vapori în locurile ocupate de operatori.
Utilajul trebuie proiectat şi construit în aşa fel încât bateria să poată fi deconectată cu ajutorul unui dispozitiv uşor accesibil prevăzut în acest scop.
3.5.2. Incendiu
În funcţie de riscurile anticipate de fabricant în timpul funcţionării utilajului, atunci când dimensiunile sale permit, acesta trebuie:
— fie să permită instalarea unor stingătoare de incendiu uşor accesibile,
— fie să fie prevăzute cu sisteme incorporate de stingere a incendiilor.
3.5.3. Emisiile de praf, gaze etc.
Atunci când există astfel de riscuri, echipamentul de captare prevăzut la punctul (1.5.13) poate fi înlocuit prin alte mijloace, de exemplu, precipitarea prin stropire cu apă.
Al doilea şi al treilea paragraf de la punctul (1.5.13) nu se aplică acolo unde funcţia principală a utilajului este aceea de a pulveriza produse.
3.6. Indicaţii
3.6.1. Semnalizare şi avertizare
Echipamentele trebuie să aibă mijloace de semnalizare şi/sau plăci cu instrucţiuni referitoare la utilizarea, reglarea, întreţinerea lor, ori de câte ori este necesar să se asigure sănătatea şi siguranţa persoanelor expuse. Acestea trebuie să fie alese, proiectate şi construite în aşa fel încât să fie vizibile şi imposibil de şters.
Fără a aduce atingere cerinţelor care trebuie respectate pentru călătoria pe drumurile publice, utilajele cu conducător transportat trebuie să aibă următoarele echipamente:
— un dispozitiv de avertizare acustică pentru a alerta persoanele expuse,
— un sistem de semnalizare luminoasă relevantă pentru condiţiile de utilizare prevăzute, cum ar fi lămpi de stop, lumini de mers înapoi şi girofaruri. Această ultimă cerinţă nu se aplică în cazul utilajelor care sunt destinate numai lucrului în subteran şi care nu sunt alimentate cu energie electrică.
Utilajele telecomandate care, în condiţii normale de folosire, expun persoanele riscurilor de impact sau strivire, trebuie să fie prevăzute cu mijloace corespunzătoare de semnalizare a mişcărilor lor sau cu mijloace de protejare a persoanelor expuse împotriva unor astfel de riscuri. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul în care utilajele presupun, atunci când sunt în funcţiune, repetarea constantă unei mişcări înainte înapoi pe o singură axă, iar conducătorul nu are vizibilitate directă spre spatele maşinii.
Echipamentele trebuie să fie construite în aşa fel încât dispozitivele de avertizare şi semnalizare să nu poată fi dezactivate în mod involuntar. În cazul în care acest lucru este esenţial pentru siguranţă, astfel de dispozitive trebuie să fie prevăzute cu mijloace prin care să se verifice dacă sunt în stare bună de funcţionare, iar defectarea lor trebuie să fie vizibilă pentru operator.
În cazul în care deplasarea utilajului sau a uneltelor sale este deosebit de riscantă, trebuie să existe indicatoare pe maşină care să avertizeze împotriva apropierii de maşină în timp ce aceasta este în stare de funcţionare; indicatoarele trebuie să fie lizibile de la o distanţă suficient de mare pentru a asigura siguranţa persoanelor care trebuie să se afle în apropiere.
3.6.2. Marcajul
La cerinţele minime expuse la (1.7.3.) trebuie să fie adăugate următoarele:
— puterea nominală exprimată în kW,
— masa în kilograme în configuraţia cea mai uzuală şi, dacă este cazul:
— forţa maximă de tracţiune prevăzută de fabricant la cârligul de tracţiune în N,
— sarcina verticală maximă prevăzută de fabricant la cârligul de tracţiune în N.
3.6.3. Manualul de instrucţiuni
Pe lângă cerinţele minimale expuse la punctul (1.7.4), manualul de instrucţiuni trebuie să conţină următoarele informaţii:
(a) în privinţa vibraţiilor emise de utilaj, fie valoarea actuală, fie o cifră calculată din măsurări efectuate pe un utilaj identic:
— valoarea medie ponderată la pătrat a acceleraţiei la care sunt supuse braţele, dacă aceasta depăşeşte 2,5m/s2; dacă această valoare nu trebuie să depăşească 2,5m/s2, acest lucru trebuie menţionat,
— valoarea medie ponderată la pătrat a acceleraţiei la care este supus trupul (picioarele sau posteriorul), dacă aceasta depăşeşte 0,5m/s2; dacă această valoare nu trebuie să depăşească 0,5m/s2, acest lucru trebuie menţionat,
În cazul în care nu se aplică standardele armonizate, vibraţiile trebuie măsurate folosindu-se metoda cea mai potrivită pentru utilajul în cauză.
Fabricantul trebuie să indice condiţiile de funcţionare a utilajului în timpul măsurărilor şi metodele folosite pentru efectuarea măsurărilor;
(b) în cazul utilajelor care permit mai multe utilizări în funcţie de echipamentul folosit, fabricanţii utilajului de bază la care se pot ataşa echipamentele interschimbabile şi fabricanţii echipamentelor interschimbabile trebuie să furnizeze informaţiile necesare pentru ca echipamentul să poată fi instalat şi utilizat în siguranţă.
4. CERINŢE ESENŢIALE DE SĂNĂTATE ŞI SIGURANŢĂ PENTRU DIMINUAREA RISCURILOR DATORATE OPERAŢIUNILOR DE RIDICARE
Pe lângă cerinţele esenţiale de sănătate şi siguranţă de la punctele (1), (2) şi (3), echipamentele care prezintă riscuri datorate operaţiunilor de ridicare - în principal, pericole de cădere a încărcăturii şi coliziuni sau riscuri de răsturnare provocate de operaţiunea de ridicare - trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât să îndeplinească cerinţele expuse mai jos.
Riscurile datorate operaţiunii de ridicare există în special în cazul echipamentelor destinate să deplaseze o sarcină unitară, presupunând un schimb de nivel în deplasare. Încărcătura poate fi constituită din obiecte, materiale sau bunuri.
4.1. Generalităţi
4.1.1. Definiţii
(a) "accesorii de ridicare" înseamnă componente sau echipamente care nu sunt ataşate de utilaj, ci sunt plasate între utilaj şi încărcătură sau pe încărcătură pentru a o ataşa;
(b) "accesorii de ridicare separate" înseamnă accesorii care ajută la fabricarea sau utilizarea unui dispozitiv de legare, cum ar fi cârlige cu ochi, verigi, inele, inele cu tijă etc.
(c) "sarcină ghidată" înseamnă o încărcătură a cărei deplasare se face în întregime de-a lungul unor ghidaje rigide sau flexibile, a căror poziţie este stabilită de puncte fixe;
(d) "coeficient de exploatare" înseamnă raportul aritmetic dintre sarcina garantată de fabricant pe care o poate ţine o piesă a echipamentului, un accesoriu sau utilaj şi sarcina maximă de lucru marcată pe echipament, pe accesoriu sau pe utilaj;
(e) "coeficient de încercare" înseamnă raportul aritmetic dintre sarcina folosită pentru efectuarea încercării statice sau dinamice pe o piesă a echipamentului, un accesoriu sau pe utilaj şi sarcina maximă de lucru marcată, respectiv, pe echipament, pe accesoriu sau pe utilaj;
(f) "încercare statică" înseamnă încercarea în timpul căreia utilajul sau accesoriul de ridicare este mai întâi inspectat şi apoi supus unei forţe corespunzătoare cu sarcina maximă de lucru înmulţită cu coeficientul corespunzător de încercare statică şi apoi reinspectat, după ce numita sarcină a fost eliberată, pentru a se constata că nu s-au produs avarii;
(g) "încercare dinamică" înseamnă încercarea în timpul căreia utilajul este folosit în toate configuraţiile sale posibile la sarcina de lucru maximă, ţinându-se seama de comportamentul dinamic al echipamentului pentru a se verifica dacă echipamentul şi proprietăţile de siguranţă funcţionează în mod corespunzător.
4.1.2. Protecţia împotriva riscurilor mecanice
4.1.2.1. Riscuri datorate lipsei de stabilitate
Utilajele trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât stabilitatea cerută prin 1.3.1. să fie menţinută atât în stare de funcţionare, cât şi în afara ei, inclusiv în toate fazele de transport, montare şi demontare, în timpul unor defectări previzibile ale componentelor, precum şi în timpul încercărilor efectuate în conformitate cu manualul de instrucţiuni.
În acest scop, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să folosească metode de verificare corespunzătoare: în special, pentru cărucioarele stivuitoare cu autopropulsie cu o ridicare la peste 1,80 m, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze sau să pună să se efectueze pentru fiecare tip de cărucior stivuitor vizat o încercare de stabilitate a platformei sau o încercare similară.
4.1.2.2. Şine de ghidare şi căi de rulare
Utilajele trebuie prevăzute cu dispozitive care să acţioneze pe şine de ghidare sau căi de rulare pentru a se preveni deraierea.
Cu toate acestea, dacă are loc deraierea în pofida existenţei acestor dispozitive sau dacă se produce o avarie a ghidajelor sau a unui element de rulare, trebuie să se prevadă dispozitive care să împiedice căderea echipamentului, a componentei sau a încărcăturii sau răsturnarea maşinii.
4.1.2.3. Rezistenţa mecanică
Utilajele, accesoriile de ridicare şi componentele detaşabile trebuie să reziste solicitărilor cărora le sunt supuse, atât atunci când sunt în stare de folosinţă, cât şi - atunci când acest lucru este aplicabil - când nu sunt în stare de folosinţă, în condiţiile de instalare şi funcţionare prevăzute de fabricant şi în toate configuraţiile relevante, cu respectarea, după caz, a efectelor factorilor atmosferici şi a forţelor exercitate de persoane. Această cerinţă trebuie să fie satisfăcută şi în timpul transportului, montării şi demontării.
Echipamentele şi accesoriile de ridicare trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât să prevină defecţiunile datorate oboselii sau uzurii, ţinând seama de utilizarea pentru care sunt prevăzute.
Materialele folosite trebuie să fie alese ţinându-se seama de mediul de muncă prevăzut de fabricant şi avându-se în vedere, în special, coroziunea, abraziunea, impacturile, fragilitatea la rece şi îmbătrânirea.
Echipamentele şi accesoriile de ridicare trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât să reziste la suprasarcini în încercări statice fără deformare permanentă sau defecte aparente.
Calculul trebuie să ţină seama de valorile coeficientului de încercare statică ales pentru a garanta un nivel corespunzător de siguranţă; acest coeficient are, de regulă, următoarele valori:
(a) utilaje şi accesorii de ridicare acţionate manual: 1,5;
(b) alte utilaje: 1,25.
Echipamentele trebuie proiectate şi construite astfel încât să poată rezista, fără să se defecteze, la încercările dinamice efectuate cu sarcină de lucru maximă, înmulţită cu coeficientul de încercare dinamică. Acesta din urmă este ales astfel încât să garanteze un nivel de siguranţă corespunzător: coeficientul este, în general, egal cu 1,1.
Încercările dinamice trebuie efectuate pe utilajele gata de a fi puse în funcţiune în condiţii normale de utilizare. De regulă, încercările vor fi efectuate la vitezele nominale stabilite de fabricant. Dacă circuitul de comandă al utilajului permite mai multe mişcări simultane (de exemplu, rotarea şi deplasarea încărcăturii), încercările trebuie să fie efectuate în condiţiile cel mai puţin favorabile, adică, în general, prin combinarea respectivelor mişcări.
4.1.2.4. Scripeţi, tamburi, lanţuri sau cabluri
Scripeţii, tamburii şi roţile trebuie să aibă un diametru corespunzător cu dimensiunea cablului sau a lanţurilor cu care vor fi echipate.
Tamburii şi roţile trebuie să fie proiectate, construite şi instalate în aşa fel încât cablurile sau lanţurile cu care sunt echipate să se poată bobina în jurul lor fără a cădea de pe ele.
Cablurile folosite direct pentru ridicarea sau susţinerea încărcăturii nu trebuie să aibă nici un fel de alte înnădiri decât cele de la extremităţi (înnădirile sunt tolerate în instalaţiile care sunt destinate din concepţie să fie modificate în mod regulat, în conformitate cu necesităţile de utilizare). Ansamblurile de cabluri şi terminaţii au un coeficient de exploatare ales în aşa fel încât să garanteze un nivel adecvat de siguranţă; de regulă, acest coeficient este egal cu cinci.
Lanţurile de ridicare au un coeficient ales în aşa fel încât să garanteze un nivel adecvat de siguranţă; în general, acest coeficient este egal cu patru.
Pentru a verifica dacă s-a atins un coeficient de exploatare adecvat, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze sau să ceară să se efectueze încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de lanţ şi cablu utilizat direct pentru ridicarea încărcăturii şi pentru extremităţile cablurilor.
4.1.2.5. Accesorii separate de ridicare
Dimensiunile accesoriilor de ridicare trebuie să ţină seama de procesele de obosire şi îmbătrânire pentru un număr de cicluri de funcţionare în conformitate cu durata de viaţă specificată în condiţiile de funcţionare pentru aplicaţia prevăzută.
În plus:
(a) coeficientul de exploatare al ansamblului cablu metalic/extremitate cablu este ales în aşa fel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranţă; acest nivel este, în general, egal cu cinci. Cablurile nu trebuie să prezinte nici un fel de înnădituri sau bucle decât la capete;
(b) în cazul în care se folosesc lanţuri cu verigi sudate, acestea trebuie să fie de tipul cu zale scurte. Coeficientul de exploatare al lanţurilor de orice tip este ales în aşa fel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranţă; în general, acest coeficient este egal cu patru;
(c) coeficientul de exploatare al cablurilor textile depinde de material, de metoda de fabricare, de dimensiuni şi de utilizare. Acest coeficient este ales în aşa fel încât să garanteze un nivel corespunzător de siguranţă; în general, acest coeficient este egal cu şapte, cu condiţia ca materialele folosite să se dovedească a fi de foarte bună calitate şi metoda de fabricaţie să fie corespunzătoare cu utilizarea prevăzută. Dacă nu se întâmplă aşa, coeficientul este stabilit, de regulă, la un nivel mai înalt pentru a asigura un nivel echivalent de siguranţă.
Cablurile textile şi chingile nu trebuie să aibă alte noduri, înnădituri sau adaosuri decât cele de la capătul chingii, cu excepţia cablurilor cu legare continuă.
(d) toate componentele metalice care alcătuiesc sau sunt utilizate împreună cu o chingă trebuie să aibă un coeficient de exploatare ales în aşa fel încât să garanteze un nivel adecvat de siguranţă; în general, acest coeficient este egal cu patru;
(e) capacitatea maximă de lucru a unui cablu de legătură cu prindere multiplă este determinată pe baza coeficientului de siguranţă de la piciorul cel mai slab, iar numărul de picioare şi factorul de reducţie depind de configuraţia chingii;
(f) pentru a se verifica dacă s-a atins un coeficient de lucru adecvat, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să efectueze sau să pună să se efectueze încercările corespunzătoare pentru fiecare din tipurile de componente menţionate la litera (a), (b), (c), şi (d).
4.1.2.6. Controlul mişcărilor
Dispozitivele de control al mişcărilor trebuie să acţioneze în aşa fel încât utilajul pe care sunt instalate să fie menţinut în stare de siguranţă:
(a) utilajul trebuie să fie proiectat sau prevăzut cu astfel de dispozitive încât amplitudinea mişcării componentelor sale să fie menţinută între anumite limite specifice. Acţionarea acestor dispozitive trebuie să fie precedată de un semnal de avertizare, atunci când este cazul;
(b) în cazul în care mai multe utilaje fixe sau montate pe şine pot fi manevrate simultan în acelaşi loc, existând riscul de coliziune, aceste utilaje trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât să aibă posibilitatea instalării unor sisteme care să permită evitarea acestor riscuri;
(c) mecanismele utilajelor trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât încărcătura să nu poată să alunece în mod periculos sau să cadă liber şi pe neaşteptate, nici chiar în cazul unei întreruperi parţiale sau totale a alimentării cu energie sau când operatorul încetează să mai comande maşina;
(d) în condiţii normale de funcţionare, nu trebuie să existe posibilitatea ca încărcătura să fie lăsată în jos numai prin acţionarea frânei de fricţiune, cu excepţia utilajelor a căror funcţionare cere să se procedeze în acest fel;
(e) dispozitivele de ţinere trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât să se evite scăparea bruscă a încărcăturii.
4.1.2.7. Mânuirea încărcăturilor
Postul de conducere al utilajului trebuie să fie plasat în aşa fel încât să asigure o vedere cât mai amplă a traiectoriilor pieselor în mişcare, pentru a se evita eventuala coliziune cu persoanele sau echipamentele sau alte utilaje care ar putea executa manevre în acelaşi timp şi care pot constitui un risc.
Utilajele cu încărcături ghidate fixate într-un singur loc trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât să prevină lovirea persoanelor expuse de încărcătură sau de contragreutăţi.
4.1.2.8. Trăsnetul
Utilajele care au nevoie de protecţie împotriva efectelor trăsnetelor în timpul funcţionării trebuie să fie prevăzute cu un sistem care să conducă sarcinile electrice rezultate în pământ.
4.2. Cerinţe speciale pentru utilajele a căror sursă de energie este alta decât efortul manual
4.2.1. Dispozitive de comandă
4.2.1.1. Postul de conducere
Cerinţele expuse la punctul (3.2.1.) se aplică şi utilajelor fixe.
4.2.1.2. Scaunele
Cerinţele expuse la punctul (3.2.2.), primul şi al doilea paragraf şi cele expuse la punctul (3.2.3.) se aplică şi utilajelor fixe.
4.2.1.3. Dispozitivele de control
Dispozitivele care controlează mişcările utilajelor sau ale echipamentelor acestora trebuie să revină la poziţia lor neutră imediat ce operatorul încetează să mai acţioneze asupra lor. Cu toate acestea, pentru mişcările parţiale sau complete pentru care nu există riscul ca încărcătura sau utilajul să intre în coliziune, numitele dispozitive pot fi înlocuite cu dispozitive de control care să autorizeze oprirea automată la nivele preselectate, fără o comandă care să necesite acţiunea permanentă a operatorului.
4.2.1.4. Controlul solicitării
Utilajele cu o încărcătură maximă de lucru de peste 1000 de kilograme sau cu un moment de răsturnare de peste 40000 Nm trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de avertizare a conducătorului şi de prevenire a mişcărilor periculoase ale încărcăturii în cazurile de:
— supraîncărcare a utilajului:
— fie ca urmare a depăşirii încărcăturii maxime de lucru,
— fie ca urmare a momentelor depăşirii încărcăturii maxime,
— momente care conduc la depăşirea răsturnării ca urmare a ridicării încărcăturii.
4.2.2. Instalaţia ghidată de cabluri
Cablurile transportoare, tractoare sau transportoare-tractoare trebuie să fie susţinute de contragreutăţi sau de alte dispozitive care să permită un control permanent al tensiunii.
4.2.3. Riscuri pentru persoanele expuse. Mijloace de acces la postul de conducere şi la punctele de intervenţie
Utilajele cu încărcături ghidate şi utilajele pentru care suporţii încărcăturii urmează un traseu clar definit trebuie să fie echipate cu dispozitive care să prevină orice riscuri pentru persoanele expuse.
4.2.4. Aptitudinea pentru utilizare
Când utilajul este introdus pe piaţă sau este pus în funcţiune pentru prima oară, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să se asigure - luând măsurile necesare sau cerând ca acestea să fie luate - că accesoriile şi utilajele de ridicare care sunt gata de utilizare - indiferent că sunt acţionate manual sau alimentate cu energie - pot să-şi îndeplinească funcţiile specifice în condiţii de siguranţă. Numitele măsuri trebuie să ţină seama de aspectele statice şi dinamice ale echipamentului.
În cazul în care echipamentul nu poate fi asamblat în incinta fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate, trebuie să se ia măsurile corespunzătoare la locul de utilizare. În caz contrar, măsurile pot fi luate la sediul fabricantului sau la locul de utilizare.
4.3. Marcajul
4.3.1. Lanţuri şi cabluri
Fiecare lungime de lanţ, cablu sau chingă de ridicare, care nu face parte dintr-un ansamblu, trebuie să poarte un marcaj sau, acolo unde acest lucru nu este posibil, o placă sau un inel permanent cu numele şi adresa fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate şi referinţele de identificare ale certificatului relevant.
Certificatul trebuie să prezinte informaţiile cerute de standardele armonizate sau, dacă acestea nu există, cel puţin următoarele informaţii:
— numele fabricantului sau al reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate,
— adresa din cadrul Comunităţii a fabricantului sau a reprezentantului său autorizat, după caz,
— o descriere a lanţului sau cablului care va include:
— dimensiunea sa nominală,
— construcţia,
— materialul din care este confecţionat şi
— orice tratament metalurgic special aplicat materialului,
— dacă a fost încercat, standardul utilizat,
— încărcătura maximă la care trebuie supus lanţul sau cablul în timpul funcţionării. Se pot furniza o serie de valori pentru aplicaţii specifice.
4.3.2. Accesorii de ridicat
Toate accesoriile de ridicat trebuie să prezinte următoarele informaţii:
— identificarea fabricantului,
— identificarea materialului (de exemplu, clasificarea internă), atunci când această informaţie este necesară pentru compatibilitatea dimensională,
— identificarea sarcinii maxime de exploatare,
— marcajul "CE".
În cazul accesoriilor care includ componente cum ar fi cablurile şi chingile, pe care marcajul este practic imposibil, informaţiile menţionate în primul paragraf trebuie să fie prezentate pe o placă sau pe un alt mijloc şi fixate foarte bine de accesoriu.
Informaţiile specifice trebuie să fie lizibile şi situate într-un loc de unde nu există pericolul să dispară ca urmare a manevrării, uzurii etc. şi să nu pună în pericol rezistenţa accesoriului.
4.3.3. Utilajele
Pe lângă informaţiile minime prevăzute la punctul (1.7.3.), fiecare utilaj trebuie să prezinte în mod lizibil şi imposibil de şters informaţii referitoare la sarcina sa nominală:
(i) indicate în formă decodificată şi cât mai vizibil pe utilaj în cazul echipamentelor care au numai o singură valoare posibilă;
(ii) acolo unde sarcina nominală depinde de configuraţia maşinii, fiecare post de conducere trebuie să fie prevăzut cu o plăcuţă de sarcină care să indice, de preferinţă sub forma unei diagrame sau cu ajutorul unui tabel, sarcinile nominale ale fiecărei configuraţii.
Utilajele echipate cu suport de sarcină care permite accesul persoanelor şi implică riscul de cădere trebuie să aibă un semn de avertizare clar şi imposibil de şters care să interzică ridicarea persoanelor. Acest semn de avertizare trebuie să fie vizibil din toate locurile de unde este posibil accesul.
4.4. Manualul de instrucţiuni
4.4.1 Accesoriile de ridicare
Fiecare accesoriu de ridicare sau fiecare lot comercial indivizibil de accesorii de ridicare trebuie să fie însoţit de un manual de instrucţiuni care să prezinte cel puţin următoarele informaţii specifice:
— condiţiile normale de utilizare,
— instrucţiunile de utilizare, de demontare şi de întreţinere,
— limitele de utilizare [mai ales pentru accesoriile care nu respectă punctul (4.1.2.6.) litera (e)].
4.4.2. Utilajele
Pe lângă punctul (1.7.4), manualul de instrucţiuni trebuie să includă şi următoarele informaţii:
(a) caracteristicile tehnice ale utilajului şi în special:
— dacă este cazul, o copie a tabelului sarcinilor descris la punctul (4.3.3.) litera (ii)
— reacţiile la suporţi sau ancoraje şi caracteristicile şinelor,
— dacă este cazul, definiţia şi mijloacele de instalare a balastului;
(b) cuprinsul jurnalului de exploatare şi întreţinere, dacă acesta nu este furnizat o dată cu utilajul;
(c) indicaţii de utilizare, mai ales pentru a remedia vizibilitatea directă insuficientă a operatorului asupra încărcăturii;
(d) instrucţiunile necesare pentru efectuarea încercărilor înainte de punerea în funcţiune pentru prima dată a unui utilaj care nu este asamblat la sediul fabricantului în forma în care urmează să fie utilizat.
5. CERINŢE ESENŢIALE DE SĂNĂTATE ŞI SIGURANŢĂ PENTRU UTILAJELE DESTINATE LUCRULUI ÎN SUBTERAN
Pe lângă cerinţele de siguranţă şi sănătate prevăzute la punctele (1), (2), (3) şi (4), utilajele destinate lucrului în subteran trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât să respecte cerinţele expuse mai jos.
5.1. Riscuri datorate lipsei de stabilitate
Elementele de sprijin mobile trebuie să fie proiectate şi construite în aşa fel încât să menţină direcţia dată atunci când se deplasează şi să nu alunece înainte de a ajunge sub sarcină sau când sunt sub sarcină şi nici după ce sarcina a fost îndepărtată. Ele trebuie să fie echipate cu ancoraje pentru plăcile superioare ale stâlpilor hidraulici individuali de susţinere.
5.2. Deplasarea
Elementele de sprijin mobile trebuie să permită deplasarea nestânjenită a persoanelor expuse.
5.3. Iluminatul
Cerinţele prevăzute la punctul (1.1.4) al treilea paragraf nu se aplică.
5.4. Dispozitivele de comandă
Dispozitivele de acceleraţie şi frână ale utilajelor care se deplasează pe şine trebuie să fie manuale. Cu toate acestea, comanda de oprire în caz de urgenţă ("om-mort") poate fi acţionată cu piciorul.
Dispozitivele de comandă ale elementelor de sprijin mobile trebuie să fie proiectate şi dispuse în aşa fel încât, în timpul operaţiunilor de deplasare, operatorii să fie protejaţi de un suport fix.
Dispozitivele de control trebuie să fie protejate împotriva unei declanşări neprevăzute.
5.5. Oprirea
Utilajele cu autopropulsie care se deplasează pe şine pentru utilizarea la lucru în subteran trebuie să fie echipate cu o comandă de oprire în caz de urgenţă ("om-mort") care să acţioneze pe circuitul de control al deplasării utilajului.
5.6. Incendiu
Liniuţa a doua a punctului (3.5.2) este obligatorie în privinţa utilajelor care conţin componente uşor inflamabile.
Sistemul de frânare al utilajului destinat utilizării la lucrările în subteran trebuie să fie proiectat şi construit în aşa fel încât să nu producă scântei sau să provoace incendii.
Echipamentele cu motoare termice utilizate la lucrări în subteran trebuie să fie dotate numai cu motoare cu combustie internă care utilizează combustibil cu o presiune scăzută de evaporare şi care exclud orice de scântei de origine electrică.
5.7. Emisiile de praf, gaze etc.
Gazele de eşapament ale motoarelor cu combustie internă nu trebuie să fie eliberate în sus."
-----------------------------------------
ANEXA II
Punctele (12)-(15) se adaugă la anexa IV la Directiva 89/392/CEE:
"12. Echipamente tehnice pentru exploatare în subteran de următoarele tipuri:
— echipamente tehnice pe şine: locomotive şi vagonete de frânare,
— suporturi pentru tavanul galeriei acţionate hidraulic,
— motoare cu combustie internă montate la echipamente tehnice folosite în exploatarea în subteran.
13. Bene pentru colectarea gunoiului menajer, cu încărcare manuală şi prevăzute cu un mecanism de compresie.
14. Dispozitive de protecţie şi arbori de transmisie detaşabili cu cuple universale, descrise la punctul (3.4.7)
15. Elevatoare pentru vehicule."
----------------------------------------
