DIRECTIVA CONSILIULUI 75/439/CEE

din 16 iunie 1975

privind eliminarea uleiurilor reziduale

(75/439/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 100 şi 235,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (¹),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (²),

întrucât orice neconcordanţă între prevederile privind eliminarea uleiurilor reziduale, deja în vigoare sau în curs de adoptare în fiecare dintre statele membre, poate genera condiţii inegale de concurenţă şi, astfel, poate afecta direct funcţionarea pieţei comune; întrucât este, în consecinţă, necesară o armonizare legislativă în acest domeniu, după cum se prevede la art. 100 din Tratat;

întrucât este necesar ca această armonizare legislativă să fie însoţită de acţiunea comunitară, astfel încât unul dintre obiectivele Comunităţii în domeniul protecţiei mediului să poată fi atins prin reglementări mai cuprinzătoare; întrucât este necesară aplicarea unor prevederi specifice în acest scop; întrucât drepturile de acţiune necesare în acest scop nu au fost prevăzute în Tratat, trebuie invocat art. 235 din Tratat;

întrucât toate prevederile cu privire la eliminarea uleiurilor reziduale ar trebui să conţină ca obiectiv esenţial protecţia mediului împotriva efectelor nocive provocate de evacuarea, depozitarea sau tratarea acestor uleiuri;

întrucât reciclarea uleiurilor reziduale ar putea genera o politică de aprovizionare cu combustibili;

întrucât programul de acţiune al Comunităţilor Europene în domeniul mediului (³) subliniază importanţa problemei legate de eliminarea uleiurilor reziduale fără efecte nocive asupra mediului;

întrucât cantităţile de uleiuri reziduale, în special de emulsii, au crescut în cadrul Comunităţii;

întrucât este nevoie de un sistem eficient şi coerent de tratare a uleiurilor reziduale, care să nu genereze bariere pentru comerţul intracomunitar şi nici să nu afecteze concurenţa, un sistem care să se aplice tuturor produselor de acest tip, chiar şi celor care sunt compuse doar parţial din ulei, şi care să asigure tratarea inofensivă a acestor produse în condiţii satisfăcătoare din punct de vedere economic;

întrucât un astfel de sistem trebuie să reglementeze tratarea, evacuarea, depozitarea şi colectarea uleiurilor reziduale şi să asigure un sistem de autorizare pentru întreprinderile care elimină astfel de uleiuri, cu privire la colectarea şi/sau eliminarea obligatorie a acestor uleiuri în anumite cazuri şi la procedurile de inspecţie adecvate;

întrucât în cazurile în care anumite întreprinderi sunt obligate să colecteze şi/sau să elimine uleiurile reziduale, trebuie să li se poată oferi compensaţii pentru acea parte a costurilor aferente care nu sunt acoperite din propriile venituri, iar aceste compensaţii pot fi finanţate, printre altele, printr-o taxă pe uleiurile noi sau regenerate,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În sensul prezentei directive, "uleiuri reziduale" reprezintă orice produs rezidual semi-lichid sau lichid, compus total sau parţial din ulei mineral sau sintetic, inclusiv reziduurile uleioase din rezervoare, amestecurile de ulei cu apă şi emulsiile de ulei în apă.

Articolul 2

Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta colectarea şi eliminarea uleiurilor reziduale în condiţii de siguranţă.

Articolul 3

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în limita posibilităţilor, eliminarea uleiurilor reziduale se efectuează prin reciclare (regenerare şi/sau ardere în alte scopuri decât pentru distrugere).

Articolul 4

Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta interzicerea:

1.   oricărei evacuări de uleiuri reziduale în apele interioare de suprafaţă, în apele subterane, în apele de coastă şi în sistemele de canalizare-epurare;

2.   oricărei depozitări şi/sau deversări de uleiuri reziduale cu efect nociv asupra solului şi a oricărei evacuări necontrolate de reziduuri rezultate de la prelucrarea uleiurilor reziduale;

3.   oricărei prelucrări de uleiuri reziduale care generează poluare atmosferică la un nivel care depăşeşte nivelul stabilit prin prevederile existente.

Articolul 5

Atunci când scopurile definite în art. 2, 3 şi 4 nu pot fi îndeplinite în nici un alt mod, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura efectuarea de către una sau mai multe întreprinderi a colectării şi/sau eliminării produselor furnizate acestor întreprinderi de către cei care le deţin, când acest lucru este adecvat în zona alocată acestor întreprinderi de către autorităţile competente.

Articolul 6

Pentru a se conforma măsurilor luate în temeiul art. 4, orice întreprindere care elimină uleiuri reziduale trebuie să obţină o autorizaţie.

Această autorizaţie trebuie acordată de către autorităţile competente după examinarea instalaţiilor, în cazurile în care acest lucru este necesar. Aceste autorităţi trebuie să impună condiţiile adecvate stadiului de dezvoltare tehnică.

Articolul 7

Dacă o persoană care deţine uleiuri reziduale nu se poate conforma măsurilor adoptate conform art. 4, aceasta trebuie să le pună la dispoziţia întreprinderii sau întreprinderilor menţionate în art. 5.

Articolul 8

Deţinătorii unor cantităţi de uleiuri reziduale care conţin anumite impurităţi în concentraţii depăşind anumite procente trebuie să le manipuleze şi să le stocheze separat.

Autorităţile competente trebuie să stabilească procentele şi cantităţile respective, care pot să difere în funcţie de categoriile de produse menţionate în primul paragraf.

Articolul 9

Întreprinderile care colectează şi/sau elimină uleiuri reziduale trebuie să efectueze aceste operaţiuni astfel încât să nu existe riscuri evitabile de poluare a apei, aerului sau solului.

Articolul 10

Orice întreprindere care produce, colectează şi/sau elimină anual o cantitate de uleiuri reziduale depăşind o cantitate determinată, care va fi stabilită de fiecare stat membru, dar care nu poate fi mai mare de 500 litri, trebuie:

¾      să realizeze înregistrări privind cantitatea, calitatea, originea şi locaţia acestor uleiuri şi privind expedierea şi recepţia lor, inclusiv şi datele de expediere şi recepţie şi/sau

¾      să furnizeze aceste informaţii autorităţilor competente la cerere.

Statele membre au dreptul de a stabili cantitatea de uleiuri reziduale conform primului paragraf în funcţie de o cantitate echivalentă de ulei nou, calculată pe baza unui coeficient de conversie rezonabil.

Articolul 11

Orice întreprindere care elimină uleiuri reziduale trebuie să furnizeze autorităţilor competente, la cererea acestora, orice informaţii privind eliminarea sau depozitarea acestor uleiuri reziduale şi a reziduurilor acestora.

Articolul 12

Întreprinderile menţionate la art. 6 trebuie inspectate periodic de către autorităţile competente, în special în privinţa conformităţii la condiţiile lor de autorizare.

Articolul 13

O concesie reciprocă pentru obligaţiile impuse de statele membre conform art. 5 constă în posibilitatea de acordare de compensaţii întreprinderilor de colectare şi/sau eliminare pentru serviciile prestate. Aceste compensaţii nu pot depăşi costurile anuale neacoperite înregistrate efectiv de întreprindere, având în vedere realizarea unui profit rezonabil.

Valoarea acestor compensaţii trebuie stabilită astfel încât să nu afecteze în mod semnificativ concurenţa sau să genereze tendinţe artificiale de comercializare a produselor.

Articolul 14

Aceste compensaţii pot fi finanţate, printre altele, şi prin impunerea unei taxe pe produsele care, după utilizare, se transformă în uleiuri reziduale, sau pe uleiurile reziduale.

Finanţarea compensaţiilor trebuie să se conformeze principiului "poluatorul plăteşte".

Articolul 15

Fiecare stat membru trebuie să transmită periodic Comisiei informaţii privind expertiza sa tehnică, experienţa câştigată şi rezultatele obţinute în urma aplicării măsurilor luate conform prezentei directive.

Comisia trimite statelor membre un rezumat de ansamblu al acestor informaţii.

Articolul 16

La fiecare trei ani, statele membre elaborează un raport privind situaţia eliminării uleiurilor reziduale în ţările respective şi îl înaintează Comisiei.

Articolul 17

Statele membre pun în aplicare măsurile necesare, în conformitate cu prezenta directivă în termen de 24 de luni de la notificare şi, începând de la data respectivă, informează Comisia în această privinţă.

Articolul 18

Prevederile adoptate de statele membre conform prezentei directive pot fi aplicate progresiv întreprinderilor menţionate la art. 6 şi care existau în momentul notificării prezentei directive, în termen de patru ani de la data notificării menţionate.

Articolul 19

Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei textele principalelor dispoziţii de drept intern, adoptate în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 20

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 16 iunie 1975.

Pentru Consiliu

Preşedintele

R. RYAN

___________

(¹)            JO C 85, 18.07.1974, p. 6.

(²)            JO C 125, 16.10.1974, p. 33.

(³)            JO C 112, 20.12.1973, p. 3.

----------------