DIRECTIVA 2004/72/CE A COMISIEI
din 29 aprilie 2004
privind modalităţile de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte practicile comerciale admise, definirea informaţiei confidenţiale pentru instrumentele financiare derivate din produsele de bază, stabilirea listelor de persoane care au acces la informaţii confidenţiale, declararea operaţiunilor efectuate de persoanele care exercită responsabilităţi de conducere şi notificarea operaţiunilor suspecte [5] (Text cu relevanţă pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
având în vedere Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă)(1), în special articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf şi alineatul (2) litera (a), precum şi articolul 6 alineatul (10) a patra, a cincea şi a şaptea liniuţă,
având în vedere avizul tehnic al Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare (CERVM)(2),
___________
(1) JO L 96, 12.4.2003, p. 16.
(2) CERVM a fost instituit prin Decizia 2001/527/CE a Comisiei din 6 iunie 2001 (JO L 191, 13.7.2001, p. 43).
-----------------
întrucât:
(1) Practicile participanţilor la operaţiunile de piaţă trebuie să respecte principiile de echitate şi eficacitate pentru a nu dăuna activităţii normale a pieţei şi integrităţii acesteia. Practicile de piaţă care ar împiedica interacţiunea dintre cerere şi ofertă prin limitarea posibilităţilor de reacţie ale celorlalţi participanţi la aceste operaţiuni ar putea dăuna integrităţii pieţei, prin urmare e puţin probabil ca autorităţile competente să le accepte. În schimb, practicile care ameliorează lichiditatea pieţei sunt mai degrabă acceptate decât cele care o diminuează. Practicile care nu respectă normele şi dispoziţiile prin care se previn abuzurile de piaţă sau care nu respectă codul de conduită sunt, de asemenea, considerate inacceptabile de către autorităţile competente. În contextul evoluţiei rapide a practicilor pentru adaptarea la exigenţele investitorilor, autorităţile competente trebuie să supravegheze apariţia unor noi practici de piaţă.
(2) Transparenţa practicilor de piaţă ale participanţilor reprezintă un criteriu fundamental pe care autorităţile competente trebuie să îl ia în considerare pentru a determina în ce măsură este acceptabilă o practică dată. Cu cât practica este mai puţin transparentă, cu atât mai mici sunt şansele ca aceasta să fie acceptată. Totuşi, din motive structurale, este posibil ca anumite practici observate pe pieţele nereglementate să fie mai puţin transparente decât unele practici similare de pe pieţele reglementate. Aceasta nu înseamnă că autorităţile competente trebuie să le considere din oficiu inacceptabile.
(3) Practicile de piaţă proprii unei pieţe date nu trebuie să compromită integritatea altor pieţe ale Uniunii Europene cu care ar avea legături directe sau indirecte, indiferent dacă pieţele respective sunt reglementate sau nu. Prin urmare, cu cât riscul de a prejudicia integritatea unei astfel de pieţe legate de Uniune ar fi mai mare, cu atât ar fi mai mică posibilitatea ca autorităţile competente să accepte astfel de practici.
(4) Pentru a evalua acceptabilitatea unei practici specifice, autorităţile competente trebuie să se consulte cu celelalte autorităţi competente, în special în cazul în care există alte pieţe care pot fi comparate cu piaţa în cauză. În anumite circumstanţe, este posibil ca o practică de piaţă considerată acceptabilă pe o anumită piaţă, să nu fie considerată acceptabilă pe o altă piaţă comunitară cu care se face comparaţia. În acest caz, Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare poate examina problema în vederea găsirii unei soluţii. În deciziile lor privind această acceptabilitate, autorităţile competente trebuie să se asigure că participanţii la piaţă şi utilizatorii finali pot beneficia de un grad înalt de consultare şi transparenţă.
(5) Pentru participanţii la pieţele de instrumente derivate pentru care piaţa subiacentă nu este un instrument financiar, consolidarea securităţii juridice a noţiunii de informaţie confidenţială este esenţială.
(6) Stabilirea de către emitenţi sau de către persoanele care acţionează în numele sau în interesul lor, a unor liste cu persoanele care lucrează ca reprezentanţi ai lor în cadrul unui contract de muncă sau de alt tip şi care au acces la informaţii confidenţiale cu referire directă sau indirectă la emitent este o măsură utilă pentru protecţia integrităţii pieţei. Aceste liste ar putea fi folosite de emitenţi sau de persoanele respective pentru a controla mai bine fluxul informaţiilor confidenţiale şi, prin urmare, pentru a gestiona mai bine obligaţiile de confidenţialitate. În plus, acestea ar furniza autorităţilor competente un instrument preţios de controlare a punerii în aplicare a legislaţiei privind abuzurile de piaţă. Este necesar ca emitenţii şi autorităţile competente să identifice informaţiile confidenţiale la care are acces o persoană şi să determine data la care acesta a avut acces la ele. Accesul la informaţii confidenţiale cu referire directă sau indirectă la emitent menţine, pentru persoanele care figurează pe o asemenea listă, obligativitatea de a se abţine de la orice utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale în conformitate cu Directiva 2003/6/CE.
(7) Declararea operaţiunilor efectuate pe cont propriu de către persoane care exercită responsabilităţi de conducere la nivelul emitentului sau de către persoane care au legături strânse cu acestea constituie o informaţie preţioasă pentru participanţii la piaţă, iar pentru autorităţile competente un mijloc suplimentar de supraveghere a pieţelor. Responsabilii de înalt nivel sunt obligaţi să notifice propriile operaţii şi să se abţină de la orice utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale în conformitate cu Directiva 2003/6/CE.
(8) Comunicarea operaţiunilor trebuie să se facă în conformitate cu regulile de transfer de date cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE(1) a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
___________
(1) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
-----------------
(9) Notificarea către autorităţile competente a operaţiunilor suspecte efectuate de persoane care operează cu instrumente financiare cu titlu profesional trebuie însoţită de indicaţii suficient de concludente privind existenţa unui risc de abuz de piaţă, respectiv a unor motive serioase care determină suspiciunea că operaţiunile respective ar putea constitui o utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale sau o manipulare a pieţei. Anumite operaţiuni luate ca atare pot părea total lipsite de orice caracter suspect, dar raportate la alte operaţiuni, la un anumit comportament sau la alte informaţii pot furniza indicaţii privind posibilitatea unui abuz de piaţă.
(10) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi ia în considerare principiile recunoscute, în special de Carta drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană şi articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
(11) Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Definiţii
În sensul aplicării articolului 6 alineatul (10) din Directiva 2003/6/CE se înţelege prin:
(1) "persoană care exercită responsabilităţi de conducere în cadrul unui emitent": o persoană care este:
(a) un membru al organelor de administraţie, de gestionare sau de supraveghere a emitentului;
(b) un responsabil de înalt nivel care, fără a fi membru al organelor prevăzute la litera (a), dispune de acces regulat la informaţii confidenţiale cu referire directă sau indirectă la emitent şi de competenţa de a lua decizii de gestionare privind evoluţia viitoare şi strategia de întreprindere a emitentului respectiv;
(2) "persoană care are legături strânse cu o persoană care exercită responsabilităţi de conducere în cadrul unui emitent de instrumente financiare":
(a) soţul (soţia) persoanei care exercită responsabilităţi de conducere, precum şi orice alt partener al acestei persoane, considerat echivalent al soţului (soţiei) în conformitate cu legislaţia internă;
(b) în conformitate cu legislaţia internă, copiii aflaţi în întreţinerea persoanei care exercită responsabilităţi de conducere;
(c) orice rudă a persoanei care exercită responsabilităţi de conducere şi care, la data operaţiunii în cauză, locuieşte împreună cu aceasta de cel puţin un an;
(d) orice persoană juridică, fiduciar sau trust, orice parteneriat în care responsabilităţile de conducere sunt exercitate de una dintre persoanele menţionate la punctul (1) din prezentul articol sau la literele (a), (b) şi (c) de la prezentul alineat ori care este direct sau indirect controlată de această persoană ori care s-a constituit în beneficiul persoanei respective sau ale cărei interese economice sunt substanţial echivalente cu cele ale persoanei respective;
(3) "persoană care efectuează operaţiuni cu titlu profesional": cel puţin un fond de investiţii sau o instituţie de credit;
(4) "întreprindere de investiţii": orice persoană în sensul articolului 1 punctul (2) din Directiva 93/22/CEE(1) a Consiliului;
(5) "instituţie de credit": orice persoană în sensul articolului 1 punctul (1) din Directiva 2000/12/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului(2);
(6) "autoritate competentă": autoritatea competentă în sensul articolului 1 punctul (7) din Directiva 2003/6/CE.
___________
(1) JO L 141, 11.6.1993, p. 27.
(2) JO L 126, 26.5.2000, p. 1.
----------------
Articolul 2
Criteriile de evaluare a practicilor de piaţă
(1) În sensul aplicării articolului 1 alineatul (1) al doilea paragraf şi a alineatului (2) litera (a) din Directiva 2003/6/CE, statele membre iau măsuri astfel încât autorităţile competente, fără a aduce atingere colaborării lor cu alte autorităţi, să ţină seama, în evaluarea acceptabilităţii unei practici de piaţă privată, cel puţin de criteriile următoare:
(a) gradul de transparenţă al practicii raportat la întreaga piaţă;
(b) necesitatea de salvgardare a interacţiunii libere a forţelor de pe piaţă şi interacţiunea adecvată dintre cerere şi ofertă;
(c) intensitatea impactului practicii de piaţă în cauză asupra lichidităţii şi eficienţei pieţei;
(d) măsura în care practica în cauză ţine seama de mecanismele de tranzacţionare ale pieţei respective şi permite participanţilor pe această piaţă să reacţioneze în mod rapid şi adecvat la noua situaţie de piaţă creată;
(e) riscul pe care îl presupune practica respectivă pentru integritatea pieţelor implicate în mod direct sau indirect şi pe care se tranzacţionează acelaşi instrument financiar la nivel comunitar, indiferent dacă pieţele respective sunt reglementate sau nu;
(f) concluziile oricărei anchete privind practica de piaţă în cauză, realizată de autoritatea competentă sau de orice altă autoritate menţionată la articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2003/6/CE, în special în cazul în care practica în cauză nu respectă normele sau dispoziţiile privind abuzurile de piaţă sau codurile de conduită, indiferent dacă este vorba de piaţa în cauză sau de pieţe direct sau indirect afiliate în cadrul Comunităţii;
(g) caracteristicile structurale ale pieţei în cauză, în special caracterul său reglementat sau nu, tipurile de instrumente financiare tranzacţionate şi tipurile de participanţi la această piaţă, cu precădere importanţa relativă a participării investitorilor cu amănuntul. Statele membre iau măsuri astfel încât, în cazul în care consideră că este nevoie de operaţiunea de salvgardare prevăzută la alineatul (1) litera (b), autorităţile competente să analizeze în special impactul practicii de piaţă în cauză asupra principalilor parametri ai pieţei şi mai ales condiţiile speciale de piaţă dominante înainte de punerea în aplicare a practicii în cauză, cursul mediu ponderat din timpul unei sesiuni unice sau cursul de închidere zilnic.
(2) Statele membre iau măsuri astfel încât practicile de piaţă, în special atunci când sunt noi sau emergente, să nu fie considerate inacceptabile de autoritatea competentă doar pentru că încă nu au fost recunoscute formal pe piaţa în cauză.
(3) Statele membre iau măsuri astfel încât autorităţile competente să reexamineze în mod regulat practicile de piaţă acceptate, în special pentru a ţine seama de evoluţiile semnificative în mediul de piaţă în cauză, cum ar fi modificările regulilor de negociere sau modificările infrastructurii pieţei.
Articolul 3
Procedurile de consultare şi publicarea deciziilor
(1) În sensul aplicării articolului 1 alineatul (1) al doilea paragraf şi alineatul (2) litera (a) din Directiva 2003/6/CE, statele membre iau măsuri astfel încât autorităţile competente să verifice procedurile prevăzute la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol în vederea evaluării sau reevaluării acceptabilităţii unei practici de piaţă speciale.
(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 11 alineatul (2) din Directiva 2003/6/CE, statele membre iau măsuri astfel încât autorităţile competente, înainte de a accepta sau respinge practica de piaţă în cauză, să consulte în mod adecvat organismele pertinente, în special reprezentanţii emitenţilor, prestatorilor de servicii financiare şi ai consumatorilor, precum şi ai altor autorităţi şi operatorii de pe piaţă.
Procedura de consultare trebuie să prevadă consultarea altor autorităţi competente, în special dacă există alte pieţe comparabile ca structură, volum prelucrat sau tipuri de operaţiuni efectuate.
(3) Statele membre iau măsuri astfel încât autorităţile competente să facă publice deciziile privind acceptarea practicii de piaţă în cauză, însoţindu-le de o descriere adecvată a acesteia.
De asemenea, statele membre iau măsuri astfel încât autorităţile competente să comunice cât mai repede aceste decizii Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare care le publică fără întârziere pe site-ul web în vederea consultării. Informaţia publicată precizează factorii care au fost luaţi în considerare pentru determinarea acceptabilităţii practicii în cauză, în special în cazurile în care concluziile privind acceptabilitatea diferă în funcţie de pieţele statelor membre.
(4) În cazul în care au fost deja demarate anchete privind aceste cazuri precise, procedura de consultare prevăzută la alineatele (1)-(3) se poate amâna până la stabilirea concluziilor anchetelor şi a eventualelor sancţiuni.
(5) O practică de piaţă acceptată după aplicarea procedurii de consultare prevăzute la alineatele (1)-(3) nu poate fi modificată decât prin utilizarea unei proceduri de consultare identice.
Articolul 4
Informaţie confidenţială în raport cu instrumentele derivate din produsele de bază
În sensul aplicării articolului 1 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2003/6/CE, utilizatorilor pieţelor pe care se tranzacţionează instrumente derivate din produsele de bază trebuie să li se furnizeze o informaţie care vizează, direct sau indirect, unul sau mai multe dintre instrumentele derivate în cazul în care informaţia respectivă:
(a) este în mod regulat pusă la dispoziţia utilizatorilor acestor pieţe sau
(b) este în mod obligatoriu divulgată în conformitate cu actele cu putere de lege sau cu regulile pieţei, cu contractele sau obiceiurile caracteristice pieţei produsului de bază subiacent sau pieţei instrumentelor derivate din produsele de bază în cauză.
Articolul 5
Listele de persoane care au acces la informaţii confidenţiale
(1) În sensul aplicării articolului 6 alineatul (3) al treilea paragraf din Directiva 2003/6/CE, statele membre iau măsuri astfel încât listele de persoane care au acces la informaţii confidenţiale să cuprindă toate persoanele prevăzute de acest articol, care, în mod regulat sau ocazional, au acces la informaţii confidenţiale cu referire directă sau indirectă la emitent.
(2) Listele de persoane care au acces la informaţii confidenţiale trebuie să menţioneze cel puţin:
(a) identitatea tuturor persoanelor care au acces la informaţii confidenţiale;
(b) motivul includerii pe listă;
(c) datele de creare şi actualizare a listei de persoane care au acces la informaţii confidenţiale.
(3) O listă de persoane care au acces la informaţii confidenţiale trebuie imediat actualizată:
(a) în caz de schimbare a motivului pentru care o persoană a fost înscrisă pe listă;
(b) în cazul adăugării unei noi persoane pe listă;
(c) menţionându-se dacă şi când o persoană înscrisă pe listă nu mai are acces la informaţii confidenţiale.
(4) Statele membre iau măsuri astfel încât listele de persoane care au acces la informaţii confidenţiale să fie păstrate timp de cel puţin cinci ani după întocmirea sau actualizarea lor.
(5) Statele membre iau măsuri astfel încât persoanele care răspund de întocmirea listelor de persoane care au acces la informaţii confidenţiale să ia măsurile necesare pentru ca orice persoană aflată pe aceste liste şi care are acces la informaţii confidenţiale să cunoască obligaţiile legale şi de reglementare care îi revin şi să fie informată în legătură cu sancţiunile penale, administrative sau disciplinare prevăzute în cazul utilizării sau al circulaţiei ilicite a acestor informaţii.
Articolul 6
Operaţiuni efectuate de persoane care exercită responsabilităţi de conducere
(1) În sensul aplicării articolului 6 alineatul (4) din Directiva 2003/6/CE şi fără a aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a impune obligaţii de notificare, altele decât cele prevăzute de prezentul articol, statele membre iau măsuri astfel încât toate operaţiunile privind acţiunile admise la negocierea pe o piaţă reglementată ori instrumentele derivate sau alte instrumente financiare legate de acestea, efectuate în nume propriu de către persoanele prevăzute la articolul 1 punctele (1) şi (2) să fie notificate autorităţilor competente. Regulile de notificare pe care aceste persoane trebuie să le respecte sunt cele ale statului membru în care se află sediul social al emitentului. Notificarea se efectuează autorităţii competente a statului membru în termen de cinci zile lucrătoare de la operaţiune. Dacă sediul social al emitentului nu se află într-un stat membru, notificarea se face autorităţii competente a statului membru în care acesta trebuie să prezinte informaţiile anuale privind acţiunile sale, în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2003/71/CE.
(2) Statele membre pot decide ca, până la atingerea sumei de cinci mii de euro la sfârşitul unui an calendaristic, notificarea să nu fie solicitată sau să poată fi amânată până la data de 31 ianuarie a anului următor. Această sumă totală se calculează adunându-se operaţiunile efectuate în numele persoanelor menţionate la articolul 1 punctul (1) şi a operaţiunilor efectuate în nume propriu de către persoanele menţionate la articolul 1 punctul (2).
(3) Notificarea trebuie să conţină informaţiile următoare:
(a) numele persoanei care exercită responsabilităţi de conducere în cadrul emitentului sau, dacă este cazul, numele persoanei care are legături strânse cu aceasta;
b) motivul obligaţiei de notificare;
(c) numele emitentului în cauză;
(d) descrierea instrumentului financiar;
(e) natura operaţiunii (de exemplu, achiziţie sau cedare);
(f) data şi locul operaţiunii;
(g) preţul şi valoarea operaţiunii.
Articolul 7
Operaţiuni suspecte care trebuie notificate
În sensul aplicării articolului 6 alineatul (9) din Directiva 2003/6/CE, statele membre iau măsuri astfel încât persoanele prevăzute la articolul 1 punctul (3) să decidă, pe baza examinării fiecărui caz, dacă o operaţiune poate fi în mod rezonabil suspectată de utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale sau de manipulare a pieţei. În acest scop, acestea iau în considerare elementele constitutive ale utilizării abuzive a informaţiilor confidenţiale sau ale manipulării pieţei menţionate la articolele 1-5 din Directiva 2003/6/CE, în Directiva 2003/124/CE a Comisiei(1) privind modalităţile de aplicare a Directivei 2003/6/CE privind definiţia şi publicarea informaţiilor confidenţiale şi definiţia manipulărilor pieţei, precum şi în articolul 4 din prezenta directivă. Fără a se aduce atingere articolului 10 din Directiva 2003/6/CE, persoanele care efectuează operaţiuni cu titlu profesional se supun regulilor de notificare ale statului membru în care se află sediul lor social, administraţia centrală sau sucursala. Notificarea se adresează autorităţii competente a statului membru respectiv. Statele membre iau măsuri astfel încât autorităţile competente cărora le sunt notificate operaţiunile suspecte să transmită imediat această informaţie autorităţilor competente ale pieţelor reglementate în cauză.
___________
(1) JO L 339, 24.12.2003, p. 70.
----------------
Articolul 8
Termen de notificare
Statele membre iau măsurile necesare astfel încât persoanele menţionate în articolul 1 punctul (3), care ar afla un fapt sau o informaţie prin care operaţiunea în cauză ar deveni în mod rezonabil suspectă, să notifice fără întârziere acest lucru.
Articolul 9
Conţinutul notificării
(1) Statele membre iau măsuri astfel încât persoanele responsabile cu notificarea să transmită autorităţii competente informaţiile următoare:
(a) descrierea operaţiunilor, în special a tipului de ordin (ordin limită, ordin "în cel mai bun caz" sau alte caracteristici ale ordinului) şi a modului de negociere folosit (de exemplu, achiziţie în bloc);
(b) motivele care determină suspiciunea că anumite operaţiuni ar putea reprezenta un abuz de piaţă;
(c) mijloacele de identificare a persoanelor în numele cărora au fost efectuate operaţiuni şi a celorlalte persoane implicate în aceste operaţiuni;
(d) calitatea în temeiul căreia acţionează persoana care are obligaţia de notificare (în nume propriu sau în numele unor terţi);
(e) orice altă informaţie pertinentă privind operaţiuni suspecte.
(2) În cazul în care aceste informaţii nu sunt disponibile în momentul notificării, trebuie menţionate cel puţin motivele pentru care persoanele care efectuează notificarea suspectează operaţiunile de a constitui o utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale sau o manipulare a pieţei. Celelalte informaţii se comunică autorităţii competente din momentul în care devin disponibile.
Articolul 10
Moduri de notificare
Statele membre iau măsuri astfel încât trimiterea notificării la autoritatea competentă să se poată face sub formă de scrisoare, mesaj electronic, fax sau telefon, cu rezerva ca în acest ultim caz, la cererea autorităţii competente, să se dea o confirmare scrisă.
Articolul 11
Responsabilitatea şi secretul profesional
(1) Statele membre iau măsuri astfel încât persoanele menţionate în articolele 7-10, care trimit notificarea autorităţii competente, să nu informeze nici o persoană în legătură cu aceasta, în special persoanele în numele cărora au fost făcute operaţiunile sau persoanele aflate în legături strânse cu acestea, cu excepţia unor dispoziţii legale. Respectarea acestei obligativităţi nu expune persoana care a transmis notificarea la nici o răspundere, indiferent de natura acesteia, cu condiţia ca persoana care notifică să acţioneze de bună credinţă.
(2) Statele membre iau măsuri astfel încât autorităţile competente să nu ofere nici unei persoane informaţii privind identitatea persoanelor care au transmis notificarea operaţiunilor, dacă aceste informaţii le-ar dăuna sau ar putea să le dăuneze. Această dispoziţie nu aduce atingere cerinţelor regimului de control de aplicare şi de sancţiuni din Directiva 2003/6/CE şi nici regulilor de transfer de date cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE.
(3) Notificarea de bună credinţă transmisă autorităţii competente, menţionată la articolele 7-10, nu constituie o violare a restricţiei de divulgare a informaţiei primite prin intermediul unui contract ori al unui act cu putere de lege sau al unui act administrativ şi nu presupune nici o responsabilitate, de nici o natură, pentru persoana care o transmite.
Articolul 12
Transpunerea
(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 12 octombrie 2004. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziţii împreună cu un tabel de concordanţă dintre aceste dispoziţii şi prezenta directivă.
Când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 13
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 14
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 29 aprilie 2004.
Pentru Comisie
Frederik BOLKENSTEIN
Membru al Comisiei
----------------------------
