DIRECTIVA CONSILIULUI
din 11 decembrie 1989
privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieţei interne
(89/662/CEE)
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 43,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Parlamentului European (2)
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
întrucât Comunitatea trebuie să adopte măsurile privind crearea treptată a pieţei interne pe parcursul unei perioade care expiră la 31 decembrie 1992;
întrucât o funcţionare armonioasă a organizaţiilor comune ale pieţei de produse animaliere şi produse de origine animalieră implică dispariţia obstacolelor veterinare din calea dezvoltării schimburilor intracomunitare de produse de tipul menţionat anterior; întrucât, în această privinţă, libera circulaţie a produselor agricole reprezintă un element fundamental al organizaţiilor comune ale pieţei şi trebuie să permită o dezvoltare raţională a producţiei agricole, precum şi o utilizare optimă a factorilor de producţie;
întrucât, în domeniul veterinar, se efectuează în prezent controale la frontiere în scopul asigurării protecţiei sănătăţii publice şi a sănătăţii animale;
întrucât obiectivul final vizează limitarea controalelor veterinare la punctul de plecare;
întrucât realizarea acestui obiectiv implică o armonizare a cerinţelor fundamentale privind protecţia sănătăţii publice şi a sănătăţii animale;
întrucât în vederea realizării pieţei interne trebuie, în aşteptarea realizării acestui obiectiv, să se pună accentul pe necesitatea efectuării de controale la punctul de plecare şi pe organizarea de controale la destinaţie; întrucât această soluţie duce la renunţarea la posibilitatea de a se efectua controale veterinare la frontierele interne ale Comunităţii;
întrucât această soluţie implică o încredere sporită în controalele veterinare efectuate de statul expeditor; întrucât acesta trebuie să vegheze asupra efectuării controalelor veterinare în mod corespunzător;
întrucât în statul destinatar controalele veterinare pot fi efectuate prin sondaj la punctul de destinaţie; întrucât, în caz de prezumţie de nereguli grave, controlul veterinar se poate totuşi efectua pe parcursul transportului mărfii;
întrucât statele membre trebuie să precizeze modul în care doresc să efectueze controalele într-un plan care va fi prezentat ulterior şi va face obiectul unei aprobări comunitare;
întrucât trebuie prevăzute măsurile care se vor lua atunci când, în urma unui control veterinar, se constată că expedierea este defectuoasă; întrucât, în acest cadru, se pot distinge trei ipoteze: prima prevede măsuri de regularizare a documentelor necorespunzătoare; a doua urmăreşte prevenirea oricărui pericol cu ocazia constatării unei boli epizootice, a unei boli noi, gravă şi contagioasă, sau a oricărei cauze care ar putea constitui un pericol pentru animale sau pentru sănătatea oamenilor; a treia ipoteză priveşte cazul în care mărfurile nu corespund condiţiilor stabilite din alte motive decât cele enumerate anterior;
întrucât trebuie prevăzută o procedură de soluţionare a conflictelor care pot apărea în legătură cu expedierile făcute de o exploataţie, un centru de producţie sau o întreprindere;
întrucât trebuie prevăzut un regim de protecţie şi, în acest domeniu, în special din motive de eficacitate, răspunderea trebuie să revină, în primul rând, statului expeditor; întrucât Comisia trebuie să poată acţiona, în special deplasându-se la faţa locului şi adoptând măsurile care se impun în situaţia dată;
întrucât, pentru a avea un efect util, regulile stabilite prin prezenta directivă trebuie să se aplice tuturor mărfurilor supuse unor cerinţe veterinare în cadrul schimburilor intracomunitare;
întrucât, în privinţa anumitor epizootii, statele membre se află încă în situaţii sanitare diferite, iar în aşteptarea unui demers comunitar privind mijloacele de luptă împotriva acestor boli trebuie să se renunţe, provizoriu, la controlul schimburilor intracomunitare de animale vii şi să se permită controlul documentelor în timpul transportului; întrucât în stadiul actual al armonizării şi în aşteptarea normelor comunitare trebuie să se ţină cont, pentru mărfurile care nu fac obiectul normelor armonizate, de cerinţele statului destinatar în măsura în care acestea sunt în conformitate cu art. 36 din Tratat;
întrucât dispoziţiile directivelor existente trebuie adaptate la noile norme stabilite de prezenta directivă;
întrucât aceste norme trebuie reexaminate înainte de 1993;
întrucât trebuie încredinţat Comisiei rolul de a lua măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive şi, în acest scop, trebuie prevăzute proceduri prin care să se instaureze o cooperare strânsă între statele membre în cadrul comitetului sanitar veterinar permanent,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 225, 31.08.1988, p. 4.
(2) JO C 326, 19.12.1988, p. 28.
(3) JO L 56, 06.03.1989, p. 7.
----------------
Articolul 1
Statele membre se asigură ca, fără a aduce atingere prevederilor art. 6, controalele veterinare pe produsele de origine animală aflate sub incidenţa directivelor menţionate la anexa A sau la art. 14 şi care sunt destinate schimburilor să nu mai fie efectuate la frontiere, ci conform dispoziţiilor prezentei directive.
Articolul 2
În sensul prezentei directive:
1) "control veterinar" reprezintă orice control de natură fizică şi/sau orice formalitate administrativă privind produsele menţionate la art. 1 şi vizând, în mod direct sau indirect, asigurarea protecţiei sănătăţii publice sau animale;
2) "schimburi" reprezintă schimburile de mărfuri dintre statele membre, în sensul art. 9 alin. (2) din Tratat;
3) "unitate" reprezintă orice întreprindere care produce, stochează sau prelucrează produsele prevăzute la art. 1;
4) "autoritate competentă" reprezintă autoritatea centrală a unui stat membru care are competenţa de a efectua controale veterinare sau orice autoritate căreia autoritatea centrală i-a delegat această competenţă;
5) "medic veterinar oficial" reprezintă medicul veterinar desemnat de autoritatea centrală competentă a statului membru.
CAPITOLUL I
Controale la sursă
Articolul 3
1. Statele membre se asigură că sunt destinate schimburilor numai acele produse care au fost obţinute, controlate, marcate şi etichetate conform legislaţiei comunitare privind destinaţia respectivă şi care sunt însoţite, până ajung la destinatarul menţionat, de certificatul sanitar, de certificatul de salubritate sau de orice alte documente prevăzute de normele veterinare comunitare.
Exploataţiile de origine garantează, printr-un autocontrol permanent, că produsele respective corespund cerinţelor menţionate la primul paragraf.
Fără a aduce atingere atribuţiilor de control care îi revin medicului veterinar oficial prin normele comunitare, autoritatea competentă efectuează un control regulat al exploataţiilor pentru a se asigura că produsele destinate schimburilor corespund cerinţelor comunitare sau, în cazurile menţionate la alin. (3) din prezentul articol sau la art. 14, cerinţelor statului membru destinatar.
Dacă există o suspiciune fondată privind nerespectarea cerinţelor, autoritatea competentă va efectua verificările necesare şi, dacă suspiciunea se adevereşte, va lua măsurile corespunzătoare care pot merge până la suspendarea aprobării.
2. Dacă transportul se face spre mai multe destinaţii, produsele trebuie să fie grupate într-un număr de loturi egal cu numărul destinaţiilor. Fiecare lot trebuie însoţit de certificatul sau de documentul menţionat anterior.
Dacă produsele menţionate la art. 1 sunt destinate exportului către o ţară terţă, transportul trebuie să rămână sub control vamal până la punctul de ieşire de pe teritoriul Comunităţii.
3. Statele membre care fac importuri facultative din ţări terţe vor informa Comisia şi celelalte state membre despre existenţa unor astfel de importuri.
Dacă produsele sunt introduse pe teritoriul Comunităţii de un alt stat membru decât cele menţionate anterior, acesta va efectua un control al documentelor privind originea şi destinaţia lor, conform art. 6 alin. (1).
Statele membre destinatare vor interzice reexpedierea de pe teritoriul lor a produselor, cu excepţia cazului în care destinatar este un alt stat membru care importă aceleaşi produse.
Articolul 4
1. Statele membre expeditoare iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea de către operatori a cerinţelor veterinare în toate stadiile de producţie, depozitare, comercializare şi transport a produselor menţionate la art. 1.
Acestea se asigură în special ca:
— produsele obţinute conform directivelor menţionate la anexa A să fie controlate identic, din punct de vedere veterinar, indiferent dacă sunt destinate schimburilor intracomunitare sau pieţei naţionale,
— produsele prevăzute la anexa B să nu fie expediate către teritoriul unui alt stat membru dacă nu pot fi comercializate pe teritoriul propriu pentru motivele menţionate la art. 36 din Tratat.
2. Statele membre expeditoare iau măsurile administrative corespunzătoare, legale sau penale, în vederea sancţionării oricărei infracţiuni comise faţă de legislaţia veterinară de către persoane fizice sau juridice, ori de câte ori se vor constata infracţiuni faţă de normele comunitare, în special atunci când se va constata că certificatele sau documentele întocmite nu corespund stării reale a produselor sau când ştampila de salubritate a fost pusă pe produse care nu sunt conforme cu aceste norme.
CAPITOLUL II
Controlul la destinaţie
Articolul 5
1. Statele membre destinatare pun în aplicare următoarele măsuri de control:
a) la locul de destinaţie al mărfii, autoritatea competentă poate verifica, pe baza controalelor sanitare veterinare prin sondaj şi nediscriminatorii, respectarea cerinţelor de la art. 3; cu această ocazie, ea poate efectua prelevarea de eşantioane.
În plus, atunci când dispune de elemente informative care-i permit să bănuiască o infracţiune, autoritatea competentă a statului membru prin care se tranzitează sau a statului membru destinatar poate efectua controale şi pe parcursul transportului mărfii pe teritoriile respective, inclusiv controale privind conformitatea mijloacelor de transport;
b) în cazul în care produsele menţionate la art. 1 şi provenite dintr-un alt stat membru sunt destinate:
— unei exploataţii aflate sub răspunderea unui medic veterinar oficial, acesta trebuie să se asigure că exploataţia respectivă nu admite aceste produse decât dacă, din punctul de vedere al marcajului şi al documentelor însoţitoare, corespund cerinţelor de la art. 3 alin. (1) sau, în cazul produselor menţionate la anexa B, dacă sunt însoţite de documentul prevăzut de legislaţia ţării de destinaţie,
— unui intermediar autorizat care efectuează o împărţire a loturilor, unei întreprinderi comerciale cu sucursale multiple sau oricărei exploataţii care nu se supune unui control permanent, aceştia au obligaţia să verifice existenţa marcajelor, a certificatului sau a documentelor menţionate la prima liniuţă înainte de a efectua vreo împărţire sau vreo comercializare şi să semnaleze orice lipsă sau anomalie autorităţii competente,
— altor destinatari, în special în caz de descărcare parţială pe parcursul transportului, lotul trebuie să fie însoţit, conform art. 3 alin. (1), de originalul certificatului menţionat la prima liniuţă.
Garanţiile care trebuie oferite de destinatarii menţionaţi la a doua şi a treia liniuţă sunt determinate în cadrul unei convenţii care va fi semnată împreună cu autoritatea competentă cu ocazia înregistrării prealabile prevăzute la alin. (3). Autoritatea competentă verifică pe bază de controale prin sondaj respectarea acestor garanţii.
2. Fără a aduce atingere prevederilor art. 4, în cazul în care nu au fost stabilite normele comunitare prevăzute de reglementarea comunitară, precum şi în cazul prevăzut la art. 14, statul membru destinatar poate solicita, respectând dispoziţiile generale din Tratat, aplicarea de către exploataţia de origine a normelor în vigoare din reglementările naţionale ale statului membru respectiv. Statul membru de origine verifică conformitatea produselor respective cu cerinţele menţionate.
3. Operatorii cărora le sunt livrate produse provenite dintr-un alt stat membru sau care efectuează împărţirea completă a unui lot de astfel de produse:
a) se supun, la cererea autorităţii competente, unei înregistrări prealabile;
b) ţin un registru în care sunt menţionate aceste livrări;
c) sunt obligaţi, la cererea autorităţii competente, să semnaleze sosirea produselor provenind dintr-un alt stat membru în măsura necesară efectuării controalelor menţionate la alin. (1);
d) păstrează, pe o perioadă care va fi precizată de autoritatea competentă, dar timp de minimum şase luni, certificatele sanitare sau documentele menţionate la art. 3 pentru a le putea prezenta autorităţii competente, la cererea acesteia.
4. Modalităţile de aplicare a prezentului articol sunt stabilite conform procedurii prevăzute la art. 18.
5. Consiliul, pe baza unui raport al Comisiei conţinând eventuale propuneri de modificare, va reexamina prezentul articol într-un interval de trei ani de la punerea în aplicare a prezentei directive.
Articolul 6
1. Cu ocazia controalelor efectuate în punctele prin care pot fi introduse pe teritoriul Comunităţii produse provenind dintr-o ţară terţă, puncte cum ar fi porturile, aeroporturile şi punctele de frontieră cu ţările terţe, statele membre se asigură că sunt luate măsurile următoare:
a) trebuie să se verifice documentele privind originea produselor;
b) în cazul în care provin din ţări terţe, produsele importate sunt expediate sub control vamal către posturile de inspecţie în vederea efectuării controalelor sanitare veterinare.
Produsele menţionate la anexa A nu pot fi vămuite decât dacă, în urma controalelor, se asigură conformitatea lor cu normele comunitare.
Produsele menţionate la anexa B sau cele care fac obiectul unor importuri facultative, conform art. 3 alin. (3), şi care, după introducerea pe teritoriul Comunităţii sunt destinate expedierii către un alt stat membru, trebuie:
— să fie controlate din punct de vedere veterinar pentru a se stabili cu certitudine conformitatea lor cu reglementările statului membru destinatar,
— sau, după simpla inspecţie vizuală a concordanţei dintre documente şi produse, să fie expediate sub control vamal până la locul de destinaţie, unde vor fi efectuate controalele sanitare veterinare;
c) produsele de origine comunitară sunt supuse regulilor de control prevăzute la art. 5.
2. Totuşi, începând cu 1 ianuarie 1993 şi prin derogare de la alin. (1), toate produsele transportate cu mijloace de transport care fac legătura între două puncte geografice ale Comunităţii în mod regulat şi direct se vor supune regulilor de control prevăzute la art. 5.
Articolul 7
1. Dacă la un control efectuat la punctul de destinaţie al transportului sau pe parcursul acestuia autorităţile competente ale unui stat membru:
a) constată prezenţa unor agenţi care cauzează una dintre bolile menţionate de Directiva 82/894/CEE (1), modificată ultima dată de Decizia Comisiei 89/162/CEE (2), a unei zoonoze, a unei boli sau a oricărei cauze susceptibile de a constitui un pericol grav pentru animale sau pentru om sau constată că produsele provin dintr-o regiune contaminată de o boală epizootică, atunci respectivele autorităţi dispun, cu excepţia aspectelor care depind de poliţia sanitară, pentru produsele supuse vreunui tratament menţionat la art. 4 din Directiva 80/215/CEE (3), modificată ultima dată de Directiva 88/660/CEE (4), distrugerea lotului sau renunţarea la orice altă utilizare prevăzută de normele comunitare.
Cheltuielile aferente distrugerii lotului vor fi suportate de expeditor sau de mandatarul acestuia.
Autorităţile competente ale statului membru destinatar vor comunica imediat prin telex autorităţilor competente ale celorlalte state membre, precum şi Comisiei, constatările efectuate, hotărârile luate şi motivele care stau la baza acestor hotărâri.
Se vor putea aplica măsurile de protecţie prevăzute la art. 9.
În plus, la cererea unui stat membru şi conform procedurii prevăzute la art. 17, Comisia va putea stabili orice măsură necesară realizării unei abordări concertate a statelor membre pentru a face faţă unor situaţii neprevăzute de normele comunitare;
b) constată că marfa nu corespunde condiţiilor impuse de directivele comunitare sau dacă nu există decizii privind normele comunitare prevăzute de directivele sau normele naţionale, atunci respectivele autorităţi pot lăsa la latitudinea expeditorului sau a mandatarului acestuia posibilitatea de a alege între:
— distrugerea mărfurilor
sau
— utilizarea lor în alte scopuri, inclusiv reexpedierea lor, autorizată de autoritatea competentă, în ţara exploataţiei de origine.
Totuşi, în cazul în care se constată nereguli în certificat sau în documente, se acordă expeditorului o perioadă pentru clarificarea acestora înainte de a se recurge la această ultimă posibilitate.
2. În conformitate cu procedura prevăzută la art. 18, Comisia stabileşte lista agenţilor sau bolilor menţionate la alin. (1), precum şi modalităţile de aplicare a prevederilor prezentului articol.
___________
(1) JO L 378, 31.12.1982, p. 58.
(2) JO L 61, 04.03.1989, p. 48.
(3) JO L 47, 21.02.1980, p. 4.
(4) JO L 382, 31.12.1985, p. 35.
-----------------
Articolul 8
1. În cazurile prevăzute la art. 7, autoritatea competentă a unui stat membru destinatar intră fără întârziere în legătură cu autorităţile competente ale statului membru expeditor.
Acestea din urmă iau toate măsurile necesare şi comunică autorităţii competente a statului membru destinatar natura controalelor efectuate, hotărârile luate, precum şi motivaţia acestora.
Dacă autoritatea competentă a statului membru destinatar consideră că aceste măsuri nu sunt suficiente, căută, împreună cu autoritatea competentă a statului membru respectiv, căile şi modalităţile de rezolvare a situaţiei, chiar printr-o deplasare la faţa locului, dacă e nevoie.
În cazul în care controalele prevăzute la art. 7 permit constatarea unor deficienţe repetate, autoritatea competentă a statului membru destinatar informează Comisia şi serviciile veterinare ale celorlalte state membre.
La cererea statului membru destinatar sau din proprie iniţiativă, Comisia, ţinând cont de natura infracţiunilor constatate, poate:
— să trimită la faţa locului o misiune de inspecţie,
— să însărcineze un medic veterinar oficial, care va trebui acceptat de diversele părţi implicate, cu verificarea faptelor în exploataţia respectivă; numele acestuia trebuie să figureze pe o listă care va fi elaborată de Comisie la sugestia statelor membre,
— să ceară autorităţii competente o intensificare a prelevărilor de eşantioane din producţia exploataţiei respective.
Comisia informează statele membre în legătură cu concluziile sale.
Dacă aceste măsuri sunt luate pentru a face faţă unor deficienţe repetate din partea unei exploataţii, Comisia îi va imputa respectivei exploataţii cheltuielile făcute pentru aplicarea prevederilor de la liniuţele paragrafului anterior.
În aşteptarea concluziilor Comisiei, statul membru expeditor trebuie să intensifice, la cererea statului membru destinatar, controalele privind produsele provenite din exploataţia respectivă şi, în cazul unor motive grave legate de sănătatea animală sau publică, să suspende aprobarea.
Statul membru destinatar poate să-şi intensifice propriile controale privind produsele care provin din aceeaşi exploataţie.
La cererea unuia dintre cele două state membre implicate şi în cazul în care avizul expertului confirmă deficienţele, Comisia trebuie, conform procedurii prevăzute la art. 17, să ia măsurile necesare care pot merge până la autorizarea statelor membre de a refuza provizoriu introducerea pe teritoriul lor a produselor provenite din exploataţia respectivă. Aceste măsuri trebuie confirmate sau revăzute în cel mai scurt timp, conform procedurii prevăzute la art. 17.
Modalităţile generale de aplicare a prezentului articol sunt stabilite conform procedurii prevăzute la art. 18.
2. Nu sunt afectate de prezenta directivă posibilităţile de recurs prevăzute de legislaţia în vigoare în statele membre împotriva hotărârilor autorităţilor competente. Hotărârile luate de autoritatea competentă a statului membru destinatar şi indicaţiile legate de motivarea lor trebuie comunicate expeditorului sau mandatarului său, precum şi autorităţii competente a statului membru expeditor.
La cererea expeditorului sau a mandatarului, hotărârile motivate sunt comunicate în scris, cu indicarea căilor de atac permise de legislaţia în vigoare în statul membru destinatar, precum şi a formei şi a intervalului de timp în care ele trebuie iniţiate.
Totuşi, în caz de litigiu şi fără a aduce atingere acestor căi de atac, dacă cele două părţi implicate sunt de acord, ele pot supune litigiul, în termen de maxim o lună de zile, aprecierii unui expert care figurează pe o listă de experţi a Comunităţii. Lista se va stabili de către Comisie, iar cheltuielile legate de expertiză vor fi suportate de Comunitate.
Expertul este însărcinat să emită un aviz în maxim şaptezeci şi două de ore. Părţile se supun avizului expertului, conform legislaţiei veterinare comunitare.
3. Cheltuielile aferente reexpedierii transportului, depozitării mărfurilor, utilizării în alte scopuri, precum şi distrugerii lor sunt suportate de destinatar.
CAPITOLUL III
Dispoziţii comune
Articolul 9
1. Fiecare stat membru semnalează imediat celorlalte state membre şi Comisiei atât apariţia pe teritoriul său a bolilor prevăzute de Directiva 82/894/CEE, cât şi apariţia oricărei zoonoze, boli sau cauze care poate constitui un pericol grav pentru animale sau pentru sănătatea umană.
Statul membru expeditor pune imediat în aplicare măsurile de luptă sau de prevenire prevăzute de normele comunitare, în special stabilirea zonelor de protecţie şi stabileşte orice altă măsură pe care o consideră necesară.
Statul membru destinatar sau de tranzit care, cu ocazia unui control menţionat la art. 5, a constatat una dintre bolile sau cauzele menţionate la primul paragraf poate lua, la nevoie, măsurile de prevenire prevăzute de normele comunitare.
În aşteptarea măsurilor care se iau conform alin. (4), statul membru destinatar poate lua măsuri conservatoare faţă de exploataţia respectivă în cazul unor motive grave legate de protecţia sănătăţii publice sau animale, şi faţă de zona de protecţie prevăzută de normele comunitare în cazul unei epizootii.
Măsurile luate de statele membre vor fi comunicate fără întârziere Comisiei şi celorlalte state membre.
2. La cererea statului membru menţionat la alin. (1), primul paragraf, sau la iniţiativa Comisiei, unul sau mai mulţi reprezentanţi ai Comisiei se pot deplasa imediat la faţa locului pentru a examina, în colaborare cu celelalte autorităţi competente, măsurile luate şi emit un aviz în legătură cu acestea.
3. În cazul în care Comisia nu a fost informată asupra măsurilor luate sau consideră aceste măsuri insuficiente, ea poate, în colaborare cu statul membru respectiv şi până la întrunirea comitetului veterinar permanent, să ia măsuri de conservare legate de produsele provenite din regiunea afectată de epizootie sau dintr-o anumită exploataţie. Aceste măsuri vor fi prezentate în cel mai scurt timp comitetului veterinar permanent pentru a fi confirmate, modificate sau infirmate conform procedurii prevăzute la art. 17.
4. În toate cazurile, Comisia va examina situaţia în cel mai scurt timp, în cadrul comitetului sanitar veterinar permanent. Ea va stabili, conform procedurii prevăzute la art. 17, măsurile necesare pentru produsele menţionate la art. 1 şi, dacă e nevoie, pentru produsele care provin sau au fost derivate din acestea. Comisia urmăreşte evoluţia situaţiei şi în funcţie de această evoluţie, conform aceleiaşi proceduri, modifică sau abrogă deciziile luate.
5. Modalităţile de aplicare a acestui articol, în special lista zoonozelor sau cauzelor susceptibile de a constitui un pericol grav pentru sănătatea umană, se stabilesc conform procedurii prevăzute la art. 18.
Articolul 10
Fiecare stat membru şi Comisia desemnează serviciul sau serviciile competente în materie de controale veterinare care efectuează aceste controale şi asigură colaborarea cu serviciile de control ale celorlalte state membre.
Articolul 11
Statele membre iau măsuri astfel încât agenţii serviciilor lor veterinare, la nevoie în colaborare cu agenţii altor servicii abilitate în acest sens, să poată:
— să efectueze inspecţii ale staţiilor de producţie, birourilor, laboratoarelor, instalaţiilor, mijloacelor de transport, dotărilor şi materialelor, produselor de întreţinere şi curăţare, procedeelor folosite pentru producerea sau prelucrarea produselor, precum şi pentru marcarea, etichetarea şi prezentarea acestora,
— să efectueze controale în legătură cu respectarea de către personal a cerinţelor prevăzute de textele menţionate la anexa A,
— să preleveze eşantioane din produsele deţinute în vederea stocării sau comercializării, precum şi din cele puse în circulaţie sau transportate,
— să examineze materialul documentar sau informatic util controalelor care rezultă din aplicarea măsurilor prevăzute la art. 3 alin. (1).
În acest scop, agenţii trebuie să obţină din partea exploataţiilor controlate colaborarea necesară pentru a-şi exercita atribuţiile.
Articolul 12
1. Se elimină alin. (3) al art. 8 şi art. 10 şi 11 din Directiva 64/443/CEE (1), modificată ultima dată de Directiva 88/657/CEE (2).
2. Se elimină alin. (3) şi (4) ale art. 5, precum şi art. 9, 10 şi 11 din Directiva 71/118/CEE (1), modificată ultima dată de Directiva 88/657/CEE.
3. În Directiva 72/461/CEE (2), modificată ultima dată de Directiva 87/489/CEE (3):
i) se elimină alin. (2), (3), (4), (5) ale art. 5, precum şi art. 6 şi 8;
ii) la art. 8a, trimiterile la art. 8 se înlocuiesc cu trimiterea la art. 9 din Directiva 89/662/CEE.
4. Se elimină alin. (3) al art. 7 şi art. 12 şi 16 din Directiva 77/99/CEE (4), modificată ultima dată de Directiva 89/227/CEE (5).
5. În Directiva 80/215/CEE:
i) se elimină alin. (2), (3), (4) şi (5) ale art. 5, precum şi art. 6 şi 7;
___________
(1) JO L 121, 29.07.1964, p. 2012/64.
(2) JO L 382, 31.12.1988, p. 3.
(1) JO L 55, 08.03.1971, p. 23.
(2) JO L 302, 31.12.1972, p. 24.
(3) JO L 280, 03.10.1987, p. 28.
(4) JO L 26, 31.01.1977, p. 85.
(5) JO L 93, 06.04.1989, p. 25.
----------------
ii) la art. 7a, trimiterile la art. 7 se înlocuiesc cu trimiterea la art. 9 din Directiva 89/662/CEE.
6. Se elimină alin. (3) şi (4) ale art. 5, precum şi art. 7, 8 şi 12 din Directiva 85/397/CEE (1), modificată ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3768/85 (2).
7. Se elimină alin. (1) şi (3) ale art. 10 din Directiva 88/657/CEE.
8. Se elimină art. 8 şi 9 din Directiva 89/437/CEE (3).
9. La anexa B din Directiva 72/462/CEE (4) se adăugă menţiunea următoare la certificat:
"Numele şi adresa primului destinatar".
___________
(1) JO L 226, 24.08.1985, p. 13.
(2) JO L 362, 31.12.1985, p. 8.
(3) JO L 212, 22.07.1989, p. 87.
(4) JO L 302, 31.12.1972, p. 28.
-----------------
Articolul 13
1. La Directivele 64/433/CEE şi 71/118/CEE se adăugă următorul articol:
"Articolul 19
Regulile prevăzute de Directiva 89/662/CEE (*) privind controalele sanitare veterinare în cadrul schimburilor intracomunitare, în vederea realizării pieţei interne, se vor aplica în special în ceea ce priveşte controalele la sursă, organizarea şi consecinţele controalelor pe care le va efectua statul membru destinatar, precum şi măsurile de protecţie care vor trebui puse în aplicare.
___________
(*) JO L 395, 30.12.1989, p. 13."
----------------
2. La Directivele 72/461/CEE şi 80/215/CEE se adăugă următorul articol:
"Articolul 15
Regulile prevăzute de Directiva 89/662/CEE (*) privind controalele veterinare în cadrul schimburilor intracomunitare, în vederea realizării pieţei interne, se aplică în special în ceea ce priveşte controalele la sursă, organizarea şi consecinţele controalelor pe care le efectuează statul membru destinatar, precum şi măsurile de protecţie care trebuie puse în aplicare.
___________
(*) JO L 395, 30.12.1989, p. 13."
----------------
3. La Directiva 77/99/CEE se adăugă următorul articol:
"Articolul 24
Regulile prevăzute de Directiva 89/662/CEE (*) privind controalele veterinare în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieţei interne se aplică în special în ceea ce priveşte controalele la sursă, organizarea şi consecinţele controalelor pe care le efectuează statul membru destinatar, precum şi măsurile de protecţie care trebuie puse în aplicare.
___________
(*) JO L 395, 30.12.1989, p. 13."
-----------------
4. La Directivele 85/397/CEE şi 88/657/CEE se adăugă următorul articol:
"Articolul 18
Regulile prevăzute de Directiva 89/662/CEE (*) privind controalele veterinare în cadrul schimburilor intracomunitare, în vederea realizării pieţei interne, se aplică în special în ceea ce priveşte controalele la sursă, organizarea şi consecinţele controalelor pe care le efectuează statul membru destinatar, precum şi măsurile de protecţie care trebuie puse în aplicare.
___________
(*) JO L 395, 30.12.1989, p. 13."
-----------------
5. La Directiva 88/437/CEE se adăugă următorul articol:
"Articolul 17
Regulile prevăzute de Directiva 89/662/CEE (*) privind controalele veterinare în cadrul schimburilor intracomunitare, în vederea realizării pieţei interne, se aplică în special în ceea ce priveşte controalele la sursă, organizarea şi consecinţele controalelor pe care le efectuează statul membru destinatar, precum şi măsurile de protecţie care trebuie puse în aplicare.
___________
(*) JO L 395, 30.12.1989, p. 13."
----------------
Articolul 14
În aşteptarea unor norme comunitare, până la data de 31 decembrie 1992, schimburile de produse prevăzute la anexa B sunt supuse regulilor de control prevăzute de prezenta directivă, în special celor prevăzute la art. 5 alin. (2).
Statele membre comunică, înainte de data prevăzută la art. 19, condiţiile şi modalităţile care se aplică în prezent la schimburile de produse menţionate la primul paragraf.
Consiliul, hotărând în conformitate cu propunerea Comisiei, stabileşte, înainte de 31 decembrie 1991, regimul definitiv care se aplică la schimburile de produse menţionate la anexa B.
Articolul 15
La art. 9 din Directiva 64/432/CEE1 se inserează următorul punct:
"2a. La cererea unui stat membru sau la iniţiativa Comisiei, unul sau mai mulţi reprezentanţi ai acesteia se pot deplasa imediat la faţa locului pentru a examina, împreună cu autorităţile competente, măsurile luate şi emit un aviz asupra acestora."
___________
(1) JO nr. 121, 29.07.1977/64.
----------------
Articolul 16
1. Statele membre înaintează Comisiei, cel târziu cu trei luni înainte de data prevăzută la art. 19 alin. (1), un program care va preciza măsurile naţionale pe care le vor pune în aplicare pentru realizarea obiectivelor prevăzute prin prezenta directivă, în special frecvenţa controalelor.
2. Comisia examinează programele înaintate de statele membre conform alin. 1.
3. În fiecare an, începând cu 1991, Comisia va adresa statelor membre o recomandare privind un program de controale pentru anul următor. Comitetul veterinar permanent va exprima, în prealabil, un aviz în legătură cu recomandarea respectivă. Aceasta va putea fi adaptată ulterior.
Articolul 17
1. În cazurile în care se face trimitere la procedura prevăzută de prezentul articol, comitetul veterinar permanent, înfiinţat prin Decizia 68/361/CEE (2) şi numit în continuare "comitet", va fi sesizat fără întârziere de preşedintele său, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea unui stat membru.
2. Reprezentantul Comisiei va supune comitetului un proiect de măsuri pentru viitor. Comitetul îşi exprimă avizul în legătură cu acest proiect într-o perioadă pe care preşedintele o poate stabili în funcţie de urgenţa problemei respective. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la art. 148 alin. (2) din Tratat pentru adoptarea deciziilor pe care Consiliul trebuie să le ia la propunerea Comisiei. Cu ocazia votărilor în cadrul comitetului, voturile reprezentanţilor statelor membre sunt determinate în conformitate cu dispoziţiile articolului citat anterior. Preşedintele nu participă la vot.
3. Comisia adoptă măsurile preconizate atunci când acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
4. Dacă măsurile avute în vedere nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în lipsa unui aviz, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere în legătură cu măsurile preconizate.
Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Dacă, la expirarea perioadei de 15 zile de la data la care a fost sesizat Consiliul nu a luat o hotărâre, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie, cu excepţia cazului în care Consiliul s-a pronunţat cu majoritate simplă împotriva măsurilor respective.
___________
(2) JO L 225, 18.10.1968, p. 23.
----------------
Articolul 18
1. În cazurile în care se face trimitere la procedura prevăzută de prezentul articol, comitetul veterinar permanent, instituit prin Decizia 68/361/CEE şi numit în continuare "comitet" va fi sesizat fără întârziere de preşedintele său, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea unui stat membru.
2. Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect de măsuri pentru viitor. Comitetul îşi exprimă avizul în legătură cu acest proiect într-o perioadă pe care preşedintele o poate stabili în funcţie de urgenţa problemei respective. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la art. 148 alin. (2) din Tratat pentru adoptarea deciziilor pe care Consiliul trebuie să le ia la propunerea Comisiei. Cu ocazia votului în cadrul comitetului, voturile reprezentanţilor statelor membre sunt determinate în conformitate cu dispoziţiile articolului citat anterior. Preşedintele nu participă la vot.
3. Comisia adoptă măsurile preconizate atunci când acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.
4. În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în lipsa unui aviz, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere în legătură cu măsurile preconizate.
Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Dacă, în termen de trei luni de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu a adoptat măsurile propuse, acestea vor fi adoptate de Comisie, cu excepţia cazului în care Consiliul s-a pronunţat cu majoritate simplă împotriva măsurilor respective.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Articolul 19
1. Înainte de 31 decembrie 1990, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată în legătură cu propunerea Comisiei referitoare la controalele veterinare în cadrul schimburilor intracomunitare de animale vii.
Înainte de data prevăzută la primul paragraf, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabileşte regulile şi principiile generale care se aplică în cadrul controalelor care se vor efectua în ţările terţe şi al controalelor importurilor de produse menţionate de prezenta directivă provenite din aceste ţări. De asemenea, punctele de control la frontierele externe, precum şi cerinţele la care acestea vor trebui să se conformeze vor fi stabilite înaintea acestei date.
2. Înainte de 31 decembrie 1992, Consiliul va reexamina dispoziţiile prezentei directive pe baza unui raport al Comisiei asupra experienţei dobândite, însoţit de eventuale propuneri în legătură cu care se va pronunţa cu majoritate calificată.
Articolul 20
Până la 31 decembrie 1992, pentru a permite o punere în aplicare progresivă a regimului de control prevăzut de prezenta directivă, statele membre vor putea, prin derogare de la art. 5 alin. (1):
— să menţină controlul documentelor în timpul transportului în ceea ce priveşte carnea şi produsele derivate din carne pentru a asigura respectarea cerinţelor specifice prevăzute de legislaţia comunitară în cazul febrei aftoase şi a pestei porcine,
— să efectueze un control al documentelor în timpul transportului în ceea ce priveşte produsele importate din ţări terţe de către statele membre.
Articolul 21
Până la 1 octombrie 1992, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabileşte regimul aplicabil la expirarea dispoziţiilor tranzitorii prevăzute la art. 20.
Articolul 22
Statele membre pun în aplicare legile, reglementările şi dispoziţiile administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive începând cu o dată care va fi stabilită prin decizia ce se va adopta înainte de 31 decembrie 1990, conform art. 19 alin. (1) al doilea paragraf, dar până cel târziu la 31 decembrie 1991.
Cu toate acestea, Republica Elenă dispune de o perioadă suplimentară de un an pentru a se conforma acestor dispoziţii.
Articolul 23
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 11 decembrie 1989.
Pentru Consiliu,
Preşedintele,
H. NALLET
--------------------------------------
ANEXA A
Legislaţia veterinară
— Directiva Consiliului 64/433/CEE din 26 iunie 1964 privind problemele sanitare în cadrul schimburilor intracomunitare de cărnuri proaspete (JO 121, 29.07.1964, p. 2012/64), modificată ultima dată de Directiva 88/657/CEE (JO L 382, 31.12.1988, p. 3).
— Directiva Consiliului 71/118/CEE din 15 februarie 1971 privind problemele sanitare în materie de schimburi de cărnuri proaspete de pasăre (JO L 55, 08.03.1971, p. 23), modificată ultima dată de Directiva 88/657/CEE (JO L 382, 31.12.1988, p. 3).
— Directiva Consiliului 72/461/CEE din 12 decembrie 1972 privind problemele de poliţie sanitară în cadrul schimburilor intracomunitare de cărnuri proaspete (JO L 302, 31.12.1972, p. 24), modificată ultima dată de Directiva 87/489/CEE (JO L 280, 03.10.1987, p. 28).
— Directiva Consiliului 77/99/CEE din 21 decembrie 1976 privind problemele sanitare în cadrul schimburilor intracomunitare de produse derivate din carne (JO L 26, 31.01.1977, p. 85), modificată ultima dată de Directiva 89/227/CEE (JO L 93, 06.04.1989, p. 25).
— Directiva Consiliului 80/215/CEE din 22 ianuarie 1980 privind problemele de poliţie sanitară în cadrul schimburilor intracomunitare de produse derivate din carne (JO L 47, 21.02.1980, p. 4), modificată ultima dată de Directiva 88/660/CEE (JO L 382, 31.12.1988, p. 35).
— Directiva Consiliului 85/397/CEE din 5 august 1985 privind problemele sanitare şi de poliţie sanitară în cadrul schimburilor intracomunitare de lapte tratat termic (JO L 226, 24.08.1985, p. 13), modificată ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3768/85 (JO L 362, 31.12.1985, p. 8).
— Directiva Consiliului 88/657/CEE din 14 decembrie 1988 privind stabilirea cerinţelor referitoare la producţia şi schimburile de carne tocată, de bucăţi de carne cântărind sub 100 grame şi preparate din carne (JO L 382, 31.12.1988, p. 3) (1).
— Directiva Consiliului 89/437/CEE din 20 iunie 1989 privind problemele de natură igienică şi sanitară legate de producerea şi comercializarea ovoproduselor (JO L 212, 22.07.1989, p. 87) (1).
___________
(1) Cu începere de la 1 ianuarie 1992.
-----------------
ANEXA B
Produse care nu fac obiectul armonizării comunitare, dar care, în cazul schimburilor, urmează să fie supuse controalelor prevăzute de prezenta directivă
Produse de origine animală care fac obiectul anexei II din Tratat
— carne de iepure şi de vânat,
— lapte crud şi produse lactate,
— produse de acvacultură destinate consumului uman,
— produse derivate din peşte destinate consumului uman,
— moluşte bivalve vii destinate consumului uman,
— produse derivate din carne de iepure şi de vânat,
— sânge,
— grăsimi animale topite, jumări şi produse obţinute în urma topirii,
— miere,
— melci comestibili,
— pui de baltă destinaţi consumului uman.
---------------------------------------
