DIRECTIVA COMISIEI

din 23 iulie 1991

de stabilire a principiilor şi a orientărilor de bună practică de fabricaţie pentru medicamentele de uz veterinar

(91/412/CEE)

COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene,

având în vedere Directiva 81/851/CEE a Consiliului din 28 septembrie 1981 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la medicamentele de uz veterinar (¹), modificată ultima dată prin Directiva 90/676/CEE (²), în special articolul 27a,

având în vedere Directiva 90/677/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1990 de extindere a domeniului de aplicare a Directivei 81/851/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la medicamentele de uz veterinar şi de stabilire de dispoziţii suplimentare pentru medicamentele imunologice (³) de uz veterinar,

___________

(¹)            JO L 317, 06.11.1981, p. 1.

(²)            JO L 373, 31.12.1990, p. 15.

(³)            JO L 373, 31.12.1990, p. 26.

----------------

întrucât toate medicamentele de uz veterinar fabricate sau importate în Comunitate, inclusiv medicamentele destinate exportului, ar trebui să fie fabricate în conformitate cu principiile şi orientările de bună practică de fabricaţie;

întrucât, în conformitate cu legislaţia internă, statele membre pot cere respectarea acestor principii de bună practică de fabricaţie în cursul fabricării medicamentelor destinate studiilor clinice;

întrucât orientările detaliate, menţionate la articolul 27a din Directiva 81/851/CEE, au fost publicate de Comisie, după consultarea cu serviciile de inspecţie farmaceutică din statele membre, sub forma unui Ghid de bună practică de fabricaţie a medicamentelor;

întrucât este necesar ca orice titular al unei autorizaţii de fabricaţie să asigure o bună gestionare a calităţii produselor sale; întrucât aceasta implică punerea în aplicare a unui sistem de asigurare a calităţii farmaceutice;

întrucât agenţii autorităţilor competente ar trebui să raporteze cu privire la respectarea bunei practici de fabricaţie şi întrucât aceste rapoarte ar trebui comunicate, în urma unei cereri motivate, autorităţilor competente din alt stat membru;

întrucât principiile şi orientările de bună practică de fabricaţie ar trebui să vizeze în principal personalul, spaţiile şi echipamentul, documentele, producţia, controlul calităţii, contractul de întreprindere, reclamaţiile şi retragerile de pe piaţă, precum şi auto-inspecţia;

întrucât principiile şi orientările prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic din directivele privind eliminarea barierelor tehnice în calea comerţului din sectorul medicamentelor de uz veterinar, instituit prin articolul 2b din Directiva 81/852/CEE a Consiliului din 28 septembrie 1981 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la standardele şi protocoalele analitice, farmacotoxicologice şi clinice în domeniul testărilor de medicamente de uz veterinar (¹), modificată ultima dată prin Directiva 87/20/CEE (²),

___________

(¹)            JO L 317, 06.11.1981, p. 16.

(²)            JO L 15, 17.1.1987, p. 34.

----------------

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

Prezenta directivă stabileşte principiile şi orientările de bună practică de fabricaţie a medicamentelor de uz veterinar, pentru fabricarea cărora se cere autorizaţia menţionată la articolul 24 din Directiva 81/851/CEE.

Articolul 2

În sensul prezentei Directive, se aplică definiţia medicamentului, stabilită la articolul 1 punctul 2 din Directiva 65/65/CEE (³) a Consiliului, precum şi definiţia medicamentului de uz veterinar, stabilită la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 81/851/CEE.

În afara de aceasta, se înţelege prin:

—   "producător": oricare titular al autorizaţiei menţionate la articolul 24 din Directiva 81/851/CEE,

—   "persoană calificată": persoana menţionată la articolul 29 din Directiva 81/851/CEE,

—   "asigurarea calităţii farmaceutice": ansamblul măsurilor luate pentru a se asigura că medicamentele de uz veterinar sunt de calitatea cerută pentru întrebuinţarea căreia îi sunt destinate,

—   "bună practică de fabricaţie": elementul asigurării calităţii care garantează că medicamentele sunt fabricate şi controlate în mod constant în conformitate cu standardele de calitate corespunzătoare întrebuinţării lor.

___________

(³)            JO 22, 09.2.1965, p. 369/65.

----------------

Articolul 3

Statele membre se asigură, prin inspecţii repetate, asemenea celor menţionate la articolul 34 din Directiva 81/851/CEE, că producătorii respectă principiile şi orientările de bună practică de fabricaţie stabilite de prezenta directivă.

Pentru interpretarea acestor principii şi orientări, producătorii şi agenţii autorităţilor competente se raportează la orientările detaliate, menţionate la articolul 27a din Directiva 81/851/CEE. Aceste orientări detaliate sunt publicate de Comisie în Ghidul de bună practică de fabricaţie a medicamentelor şi în anexele la aceasta (Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene, Reglementarea medicamentelor în Comunitatea Europeană, volumul IV).

Articolul 4

Producătorii se asigură ca toate operaţiunile de fabricare a medicamentelor să se efectueze prin respectarea bunei practici de fabricaţie şi în conformitate cu autorizaţia lor de fabricaţie.

În cazul în care medicamentele de uz veterinar sunt importate din ţări terţe, importatorii se asigură că acestea au fost fabricate de producători autorizaţi corespunzător şi supuse unor standarde de bună practică de fabricaţie, cel puţin echivalente cu cele prevăzute de Comunitate.

Articolul 5

Producătorii se asigură că toate operaţiunile de fabricare a medicamentelor, care fac obiectul unei autorizaţii de introducere pe piaţă, să fie efectuate în conformitate cu datele din dosarul de autorizare, astfel cum a fost acceptat de către autorităţile competente.

Producătorii au obligaţia de a-şi reevalua metodele de fabricaţie, în funcţie de progresele ştiinţifice şi tehnice; în cazul în care se dovedeşte necesară o modificare a dosarului de autorizare a introducerii pe piaţă, proiectul de modificare se prezintă autorităţilor competente.

CAPITOLUL II

PRINCIPII ŞI ORIENTĂRI DE BUNĂ PRACTICĂ DE FABRICAŢIE

Articolul 6

Gestionarea calităţii

Orice producător trebuie să instituie şi să pună în aplicare un sistem eficace de asigurare a calităţii farmaceutice, care să implice o participare activă a personalului de conducere şi a personalului din diverse servicii.

Articolul 7

Personalul

1. Orice producător trebuie să dispună, pentru fiecare loc de fabricaţie, de un număr suficient de personal, care posedă competenţele şi calificările cerute pentru îndeplinirea obiectivului de asigurare a calităţii farmaceutice.

2. Obligaţiile membrilor personalului de conducere şi de control, inclusiv persoanele calificate, responsabile cu punerea în aplicare a bunei practici de fabricaţie, trebuie detaliate în fişa postului. Relaţiile ierarhice dintre aceste persoane trebuie descrise într-o organigramă. Organigrama şi fişele postului trebuie aprobate în conformitate cu procedurile interne ale producătorului.

3. Personalul menţionat la alineatul (2) trebuie investit cu autoritatea necesară pentru a-şi exercita corect responsabilitatea.

4. Personalul trebuie să beneficieze de o formare iniţială şi continuă, care să cuprindă aspecte teoretice şi practice ale conceptului de asigurare a calităţii şi bunei practici de fabricaţie.

5. Programele de igienă adaptate activităţilor trebuie stabilite şi respectate. Ele cuprind proceduri privind sănătatea, igiena şi îmbrăcămintea personalului.

Articolul 8

Spaţii şi echipament

1. Spaţiile şi echipamentul trebuie să fie situate, proiectate, construite, adaptate şi întreţinute în aşa fel încât să corespundă operaţiunilor care trebuie efectuate.

2. Spaţiile şi echipamentul trebuie să fie dispuse, proiectate şi utilizate în aşa fel încât să se reducă la minimum riscul de eroare şi să se permită o curăţenie şi o întreţinere eficace, cu scopul de a se evita contaminările, printre care contaminările încrucişate şi, în general, orice atingere adusă calităţii produselor.

3. Spaţiile şi echipamentul, destinate operaţiunilor esenţiale pentru calitatea produselor, trebuie să fi făcut deja obiectul unei calificări corecte.

Articolul 9

Documente

1. Orice producător trebuie să dispună de un sistem de documentare care să cuprindă specificaţiile, formulele de fabricaţie, instrucţiunile de fabricaţie şi de ambalare, procedurile şi evidenţele, rapoartele şi înregistrările privind diferitele operaţiuni de fabricaţie pe care le efectuează. Documentele trebuie să fie clare, lipsite de erori şi actualizate. Producătorul trebuie să dispună de documente prestabilite privind operaţiunile şi condiţiile generale de fabricaţie, precum şi de documente specifice pentru fabricarea fiecărui lot. Acest ansamblu de documente trebuie să permită reconstituirea istoricului fiecărui lot fabricat. Documentele privind un lot trebuie să fie păstrate cel puţin un an după data expirării lotului în cauză şi cel puţin cinci ani după atestarea menţionată la articolul 30 alineatul (2) din Directiva 81/851/CEE.

2. În cazul în care folosirea documentelor scrise este înlocuită cu sisteme de prelucrare electronică, fotografică sau cu alte sisteme de prelucrare a datelor, producătorul trebuie să fi validat deja sistemul adoptat, dovedind că datele pot fi corect păstrate în perioada avută în vedere. Datele păstrate în acest mod trebuie să poată fi uşor accesibile într-un mod lizibil. Datele păstrate pe suport electronic trebuie să fie protejate împotriva oricărei pierderi sau distrugeri a datelor, de exemplu prin duplicare sau transfer pe un alt suport.

Articolul 10

Producţie

Diferitele etape de producţie trebuie să se efectueze în conformitate cu instrucţiunile şi procedurile prestabilite şi prin respectarea bunei practici de fabricaţie. Trebuie să fie disponibile mijloace suficiente şi adaptate, pentru a se efectua controalele în cursul fabricaţiei. Trebuie luate măsuri cu caracter tehnic şi/sau organizaţional pentru a se evita contaminările încrucişate şi substituirile.

Orice nouă fabricare sau modificare importantă a unui procedeu de fabricaţie trebuie să fi fost validată. Fazele critice ale procedeelor de fabricaţie trebuie revalidate periodic.

Articolul 11

Controlul calităţii

1. Orice producător trebuie să dispună de un departament de control al calităţii. Acest departament trebuie să fie plasat sub autoritatea unei persoane care are calificările necesare şi este independent de celelalte departamente.

2. Acest departament trebuie să dispună de unul sau mai multe laboratoare de control, care deţin mijloace suficiente în ceea ce priveşte personalul şi echipamentul, pentru a efectua controalele şi testele necesare pe materii prime şi ambalaje, precum şi controalele produselor intermediare şi finite. Recurgerea la laboratoare din exterior este autorizată în conformitate cu articolul 12 din prezenta directivă şi după acordarea autorizaţiei menţionate la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 81/851/CEE.

3. În cursul evaluării produselor finite în vederea punerii lor în vânzare sau distribuţie, departamentul de control al calităţii trebuie să ţină seama, în afară de rezultatele analitice şi de celelalte elemente indispensabile, cum ar fi condiţiile de producţie, rezultatele controalelor realizate în cursul procesului de fabricaţie, examinarea documentelor de fabricaţie şi conformitatea produselor cu specificaţiile (inclusiv produsul finit ambalat).

4. Trebuie să se păstreze probe din fiecare lot de produse finite, cel puţin un an după data expirării produsului finit. Cu excepţia cazului în care statul membru în care se efectuează procesul de fabricaţie cere o durată de păstrare mai lungă, probele de materii prime (cu excepţia solvenţilor, gazelor şi a apei) trebuie să fie păstrate cel puţin doi ani după scoaterea produsului finit corespunzător. Această perioadă poate fi scurtată în cazul în care stabilitatea lor, menţionată în specificaţia corespunzătoare, este mai mică. Toate aceste probe trebuie să fie ţinute la dispoziţia autorităţilor competente.

Pentru anumite medicamente fabricate la bucată sau în serie foarte mică sau a căror depozitare ar putea pune probleme speciale, se pot defini alte condiţii de prelevare şi de păstrare a probelor, de comun acord cu autoritatea competentă.

Articolul 12

Contractul de antrepriză

1. Orice operaţie de fabricaţie sau legată de fabricaţie, care se realizează sub contract, trebuie să facă obiectul unui contract scris între beneficiarul contractului şi antreprenor.

2. Contractul trebuie să precizeze clar obligaţiile fiecărei părţi şi, în special, respectarea principiilor şi orientărilor de bună practică de fabricaţie de către antreprenor şi modul în care persoana sau persoanele calificate, responsabile cu scoaterea fiecărui lot, îşi asumă pe deplin răspunderea.

3. Un subcontractor nu trebuie să subcontracteze toată sau o parte din lucrarea încredinţată prin contract de către beneficiar, fără a fi autorizat în scris de către acesta.

4. Antreprenorul trebuie să respecte principiile şi orientările de bună practică de fabricaţie care îl privesc şi să se supună inspecţiilor autorităţilor competente, astfel cum sunt prevăzute la articolul 34 din Directiva 81/851/CEE.

Articolul 13

Reclamaţii şi retrageri de medicamente de pe piaţă

Orice producător trebuie să pună în practică un sistem de înregistrare şi de prelucrare a reclamaţiilor, precum şi un sistem de retragere rapidă şi permanentă a medicamentelor de uz veterinar din circuitul de distribuţie. Orice reclamaţie privind un defect de fabricaţie trebuie să fie înregistrată şi examinată de către producător. Acesta trebuie să informeze autoritatea competentă din statul său cu privire la orice defect de fabricaţie care ar putea fi la originea unei retrageri de pe piaţă a medicamentelor sau a instituirii unor măsuri de limitare a distribuţiei acestora. În măsura în care este posibil, se indică ţara de destinaţie. Orice retragere de pe piaţă trebuie făcută în conformitate cu obligaţiile prevăzute la articolul 42 din Directiva 81/851/CEE.

Articolul 14

Auto-inspecţia

Auto-inspecţia face parte din sistemul de asigurare a calităţii şi trebuie să se realizeze în mod repetat, în scopul de a controla punerea în aplicare şi respectarea bunei practici de fabricaţie şi de a propune măsurile de rectificare necesare. Auto-inspecţia şi orice altă măsură de rectificare ulterioară trebuie să facă obiectul unor rapoarte.

CAPITOLUL III

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 15

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data de 23 iulie 1993. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 16

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 iulie 1993.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Vicepreşedinte

------------------------------------------