DIRECTIVA CONSILIULUI 1999/13/CE
din 11 martie 1999
privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 130s alin. (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în art. 189c din Tratat (3),
(1) întrucât programul de acţiune al Comunităţii Europene privind mediul, aprobat de Consiliu şi de reprezentanţii guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, pune accentul, în Rezoluţiile din 22 noiembrie 1973 (4), 17 mai 1977 (5) 7 februarie 1983 (6), 19 octombrie 1987 (7) şi 1 februarie 1993 (8) pe importanţa prevenirii şi reducerii poluării atmosferice;
(2) întrucât, în special, Rezoluţia din 19 octombrie 1987 subliniază importanţa unei acţiuni comunitare axate, între altele, pe punerea în aplicare a unor norme corespunzătoare în scopul de a asigura un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii publice şi a mediului;
(3) întrucât Comunitatea Europeană şi statele membre sunt părţi ale Protocolului la Convenţia din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe scară extinsă cu privire la controlul emisiilor de compuşi organici volatili în vederea reducerii fluxurilor lor transfrontaliere şi a fluxurilor de produşi fotochimici oxidanţi secundari rezultaţi, cu obiectivul de a proteja sănătatea umană şi mediul împotriva efectelor nocive ale acestora;
(4) întrucât poluarea datorată compuşilor organici volatili dintr-un stat membru afectează deseori aerul şi apa altui stat membru; întrucât, în conformitate cu art. 130r din Tratat, este necesară o acţiune la nivel comunitar;
(5) întrucât utilizarea solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii cauzează, datorită caracteristicilor acestora, emisii în aer de compuşi organici care pot fi nocivi pentru sănătatea publică şi/sau contribuie la formarea locală sau transfrontalieră, în stratul limită al troposferei, de oxidanţi fotochimici care pun în pericol resursele naturale de o importanţă vitală pentru mediu şi economie şi care au, în anumite condiţii de expunere, efecte nocive pentru sănătatea umană;
(6) întrucât problemele grave legate de concentraţia ozonului în troposfera superioară, care au apărut în ultimii ani, au stârnit o preocupare generală cu privire la influenţa acestui fapt asupra sănătăţii publice şi mediului;
(7) întrucât se impune întreprinderea unei acţiuni preventive pentru a proteja sănătatea publică şi mediul împotriva consecinţelor emisiilor deosebit de nocive, datorate utilizării solvenţilor organici, şi pentru a garanta cetăţenilor dreptul la un mediu curat şi sănătos;
(8) întrucât emisiile de compuşi organici pot fi evitate sau reduse în multe activităţi şi instalaţii, deoarece se dispune sau se va dispune, în următorii ani, de înlocuitori mai puţin nocivi; întrucât, în cazul în care nu sunt disponibili substituenţi corespunzători, alte măsuri tehnice ar trebui să fie luate pentru a reduce emisiile în mediu, în măsura în care acest lucru este posibil şi realizabil din punct de vedere tehnic şi economic;
(9) întrucât utilizarea de solvenţi organici şi emisiile de compuşi organici care exercită cele mai grave efecte asupra sănătăţii publice ar trebui să fie reduse cât de mult permit posibilităţile tehnice;
(10) întrucât instalaţiile şi procedeele care intră sub incidenţa prezentei directive şi care nu sunt supuse unei autorizări în conformitate cu legislaţia comunitară sau cea naţională, trebuie să facă obiectul unei înregistrări, cel puţin;
(11) întrucât instalaţiile şi activităţile existente trebuie adaptate, dacă este cazul, astfel încât, într-un termen adecvat, să respecte cerinţele stabilite pentru instalaţiile şi activităţile noi; întrucât respectivul termen ar trebui să fie în concordanţă cu calendarul fixat pentru respectarea Directivei Consiliului 96/61/CE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (9);
(12) întrucât părţile relevante ale instalaţiilor existente care suferă modificări substanţiale trebuie, în principiu, să se conformeze cerinţelor aplicabile noilor instalaţii în ceea ce priveşte partea echipamentului care a fost modificată substanţial;
(13) întrucât solvenţii organici sunt utilizaţi în multe tipuri diferite de instalaţii şi activităţi şi, de aceea, pe lângă cerinţele generale, trebuie definite şi cerinţe specifice şi, în acelaşi timp, trebuie fixate praguri pentru dimensiunea instalaţiilor sau activităţilor care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive;
(14) întrucât un înalt nivel de protecţie a mediului impune fixarea şi aplicarea unor limite de emisie a compuşilor organici în mediu, precum şi pentru anumite instalaţii şi activităţi care utilizează solvenţi organici în cadrul Comunităţii, fixarea unor condiţii corespunzătoare de exploatare, în conformitate cu principiul celei mai bune tehnici disponibile;
(15) întrucât, în unele cazuri, statele membre pot scuti agenţii de la aplicarea valorilor limită de emisie, pentru că alte măsuri, precum utilizarea produşilor sau tehnicilor fără solvenţi sau cu conţinut scăzut de solvenţi, permit realizarea unei reduceri echivalente a emisiilor;
(16) întrucât trebuie să se ţină seama în mod corespunzător de măsurile de reducere a emisiilor adoptate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive;
(17) întrucât obiectivele prezentei directive pot fi atinse mai eficient prin alte abordări decât prin punerea în aplicare a unor valori limită uniforme de emisie; întrucât, de aceea, statele membre pot scuti instalaţiile existente de la aplicarea valorilor limită de emisie, dacă vor pune în aplicare un plan naţional care, în termenul de punere în aplicare a prezentei directive, să permită o reducere cel puţin egală a emisiilor de compuşi organici provenind de la aceste instalaţii şi activităţi;
(18) întrucât instalaţiile existente care intră sub incidenţa Directivei 96/61/CE şi care sunt incluse într-un plan naţional, nu pot fi scutite, în nici un caz, de la aplicarea dispoziţiilor directivei respective, inclusiv art. 9 alin. (4);
(19) întrucât, în multe cazuri, instalaţiilor mici şi medii, existente sau noi, li se pot aplica cerinţe mai puţin stricte, pentru a le păstra competitivitatea;
(20) întrucât curăţării chimice "uscate" îi corespunde un prag zero, sub rezerva unor scutiri specificate;
(21) întrucât este necesar să se supravegheze emisiile, inclusiv prin utilizarea unor tehnici de măsurare, pentru a evalua concentraţiile masice sau cantitatea de poluanţi a căror eliberare în mediu este permisă;
(22) întrucât agenţii trebuie să reducă emisiile de solvenţi organici, inclusiv emisiile uşor dispersabile, precum şi emisiile de compuşi organici; întrucât planul de gestionare a solvenţilor este un instrument important de verificare a acestei reduceri; întrucât, deşi planul de gestionare a solvenţilor oferă orientare, stadiul său de elaborare nu permite stabilirea unei metodologii comunitare;
(23) întrucât statele membre trebuie să adopte o procedură şi măsuri obligatorii pentru situaţiile în care se depăşesc limitele de emisie;
(24) întrucât Comisia şi statele membre trebuie să colaboreze pentru a asigura schimbul de informaţii privind punerea în aplicare a prezentei directive şi progresele realizate în căutarea soluţiilor de substituire,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 99, 26.03.1997, p. 32.
(2) JO C 287, 22.09.1997, p. 55.
(3) Avizul Parlamentului European din 14 ianuarie 1998 (JO C 34, 02.02 1998, p. 75), Poziţia comună a Consiliului din 16 iunie 1998 (JO C 248, 07.08.1998, p. 1) şi Decizia Parlamentului European din 21 octombrie 1998 (JO C 341, 09.11.1998, p. 70).
(4) JO C 112, 20.12.1973, p. 1.
(5) JO C 139, 13.06.1977, p. 1.
(6) JO C 46, 17.02.1983, p. 1.
(7) JO C 328, 07.12.1987, p. 1.
(8) JO C 138, 01.02.1993, p. 1.
(9) JO L 257, 10.10.1996, p. 26.
---------------
Articolul 1
Scopul şi domeniul de aplicare
Scopul prezentei directive este de a preveni sau a reduce efectele directe sau indirecte ale emisiilor de compuşi organici volatili în mediu, în principal în aer, şi potenţialele lor riscuri pentru sănătatea publică, prin măsuri şi proceduri care să fie puse în aplicare în activităţile industriale definite în anexa I, în măsura în care acestea din urmă se situează la un nivel superior pragurilor de consum al solvenţilor, indicate în anexa IIA.
Articolul 2
Definiţii
În sensul prezentei directive:
1. instalaţie reprezintă o unitate tehnică fixă în care se efectuează una sau mai multe activităţi care intră în domeniul de aplicare definit la art. 1, precum şi orice altă activitate, asociată direct, care este legată tehnic de activităţile exercitate pe acel şantier şi care poate afecta emisiile;
2. instalaţie existentă reprezintă o instalaţie în funcţiune sau, în conformitate cu legislaţia în vigoare înainte de data punerii în aplicare a prezentei directive, o instalaţie autorizată sau înregistrată sau care face obiectul unei cereri complete de autorizare, conform avizului autorităţii competente, cu condiţia ca instalaţia să fie pusă în funcţiune cel târziu la un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive;
3. instalaţie mică reprezintă o instalaţie ale cărei activităţi se situează la pragurile cele mai joase ale elementelor 1, 3, 4, 5, 8, 10, 13, 16 sau 17 din anexa IIA sau alte activităţi din anexa IIA care au un consum de solvenţi mai mic de 10 tone/an;
4. modificare substanţială reprezintă
— pentru o instalaţie care intră în domeniul de aplicare a Directivei 96/61/CE, se aplică definiţia specificată în respectiva directivă,
— pentru o instalaţie mică, o modificare a capacităţii nominale având ca efect o creştere de peste 25% a emisiilor de compuşi organici volatili. Orice modificare care poate avea, în opinia autorităţii competente, efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane sau a mediului este de asemenea considerată modificare substanţială,
– pentru toate celelalte instalaţii, o modificare a capacităţii nominale având ca efect o creştere de peste 10% a emisiilor de compuşi organici volatili. Orice modificare care poate avea, în opinia autorităţii competente, efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane sau a mediului este de asemenea considerată modificare substanţială;
5. autoritate competentă reprezintă autoritatea, autorităţile sau organismele însărcinate, conform legislaţiei statelor membre, cu îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta directivă;
6. agent reprezintă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deţine o instalaţie sau, dacă este prevăzut în legislaţia naţională, orice persoană căreia i s-a conferit o putere economică decisivă asupra funcţionării tehnice a instalaţiei;
7. autorizaţie reprezintă o decizie scrisă prin care autoritatea competentă acordă permisiunea de a pune în funcţiune întreaga instalaţie sau o parte a acesteia;
8. înregistrare reprezintă o procedură definită într-un act juridic, care presupune cel puţin notificarea la autoritatea competentă a intenţiei agentului de a pune în funcţiune o instalaţie sau activitate ce intră în domeniul de aplicare a prezentei directive;
9. emisie reprezintă orice evacuare de compuşi organici volatili de la o instalaţie în mediu;
10. emisie uşor dispersabilă reprezintă orice emisie (care nu are loc sub formă de gaze de ardere) de compuşi organici volatili în aer, sol şi apă, precum şi de solvenţi din compoziţia produselor, cu excepţia cazului în care există indicaţii contrare specificate în anexa II A. Acest termen acoperă şi emisiile necapturate care sunt eliberate în mediul exterior prin ferestre, uşi, guri de aerisire sau alte deschizături similare;
11. gaze de ardere reprezintă scurgerea gazoasă finală care conţine compuşi organici volatili sau alţi poluanţi şi care se evacuează în aer printr-un coş de furnal sau alte echipamente de împrăştiere a fumului. Ratele debitului volumetric sunt exprimate în m3/h în condiţii standard;
12. emisii totale reprezintă suma emisiilor uşor dispersabile şi a emisiilor de gaze de ardere;
13. valoarea limită de emisie reprezintă masa compuşilor organici volatili, exprimată pe baza unor parametri specifici, a concentraţiei, procentului şi/sau nivelului unei emisii, calculată în condiţii normale, N, care nu trebuie depăşită în cursul uneia sau mai multor perioade date;
14. substanţe reprezintă orice element chimic şi compuşii săi, în stare naturală sau rezultaţi în urma unor procese industriale, sub formă solidă, lichidă sau gazoasă;
15. preparat reprezintă amestec sau soluţie compusă din două sau mai multe substanţe;
16. compus organic reprezintă orice compus care conţine cel puţin elementul carbon şi unul sau mai multe dintre elementele următoare: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, silicon sau azot, cu excepţia oxizilor de carbon şi carbonaţilor şi bicarbonaţilor anorganici;
17. compus organic volatil (COV) reprezintă orice compus organic având o presiune a vaporilor de minimum 0,01 kPa, la o temperatură de 293,15 K, sau având o volatilitate corespunzătoare în condiţii speciale de utilizare. În sensul prezentei directive, fracţiunea de creozot care depăşeşte această valoare a presiunii vaporilor la temperatura de 293,15 K este considerată un COV;
18. solvent organic reprezintă orice COV folosit separat sau în combinaţie cu alţi agenţi, fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deşeuri, sau utilizat ca agent de curăţare pentru a dizolva impurităţi, sau ca dizolvant, ca mediu de dispersie, ca regulator de viscozitate, regulator de tensiune superficială, plastifiant sau conservant;
19. solvent organic halogenat reprezintă solvent organic care conţine cel puţin un atom de brom, clor, fluor sau iod pe moleculă;
20. preparat de acoperire reprezintă orice preparat, inclusiv toţi solvenţii organici şi preparatele care conţin solvenţi organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat pentru a obţine un efect decorativ, protector sau alt efect funcţional pe o suprafaţă;
21. adeziv reprezintă orice preparat, inclusiv toţi solvenţii organici şi preparatele care conţin solvenţi organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat pentru a lipi între ele părţi ale aceluiaşi produs;
22. cerneală reprezintă un preparat, inclusiv toţi solvenţii organici şi preparatele care conţin solvenţi organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat într-o activitate de tipărire pentru a imprima un text sau o imagine pe o suprafaţă;
23. lac reprezintă un preparat de acoperire transparent;
24. consum reprezintă cantitatea totală de solvenţi organici utilizată într-o instalaţie pe parcursul unui an calendaristic sau al oricărei alte perioade de doisprezece luni, minus COV recuperaţi pentru reutilizare;
25. intrare reprezintă cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în preparate, care este utilizată la efectuarea unei activităţi, cuprinzând şi solvenţii reciclaţi în interiorul sau în exteriorul unei instalaţii, care sunt socotiţi la fiecare utilizare în cadrul unei activităţi;
26. reutilizarea solvenţilor organici reprezintă utilizarea, în scopuri tehnice sau comerciale, a solvenţilor organici recuperaţi dintr-o instalaţie, inclusiv sub formă de combustibili, excepţie făcând solvenţii organici recuperaţi care sunt evacuaţi definitiv ca deşeuri;
27. fluxul masei reprezintă cantitatea de COV eliberaţi, exprimată în unitate de masă/oră;
28. capacitate nominală reprezintă masa maximă, exprimată în medie pe zi, de solvenţi organici utilizaţi într-o instalaţie, atunci când aceasta funcţionează în condiţii normale şi la randamentul prevăzut;
29. funcţionare normală reprezintă toate etapele de funcţionare a unei instalaţii sau a unei activităţi, cu excepţia operaţiilor de pornire, oprire şi de întreţinere a echipamentelor; 30. condiţii controlate reprezintă condiţii la care funcţionează o instalaţie, astfel încât COV eliberaţi în urma activităţii să fie capturaţi şi eliminaţi în mod controlat, fie printr-un coş, fie printr-un echipament de împrăştiere, şi să nu fie, astfel, complet dispersabili;
31. condiţii standard reprezintă o temperatură de 273,15 K şi o presiune de 101,3 kPa;
32. medie la 24 de ore reprezintă media aritmetică a tuturor citirilor valide efectuate pe durata a 24 de ore de funcţionare normală;
33. operaţiuni de pornire şi oprire reprezintă operaţiuni prin care se pune în funcţiune, se scoate din funcţiune, se introduce sau se scoate din mersul în gol o instalaţie, un echipament sau un rezervor. Fazele de oscilaţie care intervin în condiţii normale de funcţionare a unei instalaţii nu sunt considerate operaţiuni de pornire şi oprire.
Articolul 3
Obligaţii pentru instalaţiile noi
Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că:
1. toate instalaţiile noi se conformează dispoziţiilor art. 5, 8 şi 9;
2. toate instalaţiile noi care nu sunt reglementate de Directiva 96/61/CE sunt înregistrate sau autorizate înainte de a fi puse în funcţiune.
Articolul 4
Obligaţii pentru instalaţiile existente
Fără să aducă atingere prevederilor Directivei 96/61/CE, statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că:
1. instalaţiile existente se conformează dispoziţiilor art. 5, 8 şi 9 până la 31 octombrie 2007 cel târziu;
2. toate instalaţiile existente trebuie să fi fost înregistrate sau autorizate până la 31 octombrie 2007 cel târziu;
3. instalaţiile care urmează să fie înregistrate sau autorizate şi care aplică sistemul de reducere prevăzut în anexa IIB notifică acest lucru autorităţii competente până la 31 octombrie 2005 cel târziu;
4. în cazul în care o instalaţie:
— suferă o modificare substanţială sau
— intră pentru prima dată în domeniul de aplicare a prezentei directive, în urma unei modificări substanţiale,
acea parte a instalaţiei care suferă o modificare substanţială este tratată fie ca o instalaţie nouă, fie ca o instalaţie existentă, cu condiţia ca totalul emisiilor întregii instalaţii să nu depăşească nivelul care ar fi fost atins dacă partea modificată substanţial ar fi fost tratată ca o nouă instalaţie.
Articolul 5
Cerinţe
1. Statele membre iau măsurile corespunzătoare, fie prin precizare în cadrul condiţiilor autorizaţiei, fie prin stabilirea unor reguli generale obligatorii, pentru a asigura conformitatea cu alin. (2)-(12).
2. Toate instalaţiile se conformează:
(a) fie valorilor limită de emisie din gazele de ardere şi valorilor de emisie uşor dispersabilă, fie valorilor limită ale emisiei totale, precum şi celorlalte cerinţe prevăzute în anexa IIA;
sau
(b) cerinţelor specificate în sistemul de reducere prezentat în anexa IIB.
3. (a) În ceea ce priveşte emisiile uşor dispersabile, statele membre aplică valorile de emisie uşor dispersabilă la o instalaţie ca valori limită de emisie. Cu toate acestea, dacă se demonstrează autorităţilor competente că o instalaţie dată nu poate, din punct de vedere tehnic şi economic, să respecte această valoare, autorităţile competente pot acorda o derogare pentru respectiva instalaţie, atâta timp cât nu se anticipează riscuri semnificative pentru sănătatea umană sau mediu. Pentru fiecare derogare, agentul trebuie să demonstreze autorităţilor competente că se recurge la cea mai bună tehnică disponibilă.
(b) Activităţile care nu se pot efectua în condiţii controlate pot fi scutite de la aplicarea limitelor de emisie stabilite în anexa IIA, dacă această posibilitate este prevăzută în mod explicit în anexa respectivă. Prin urmare, se pune în aplicare sistemul de reducere din anexa IIB, dacă nu se demonstrează autorităţilor competente că această opţiune nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi economic. În acest caz, agentul trebuie să demonstreze autorităţilor competente că se recurge la cea mai bună tehnică disponibilă.
Statele membre prezintă un raport la Comisie privind derogarea de la lit. (a) şi (b) în conformitate cu art. 11.
4. Pentru instalaţiile care nu pun în aplicare sistemul de reducere, orice instalaţie de împrăştiere montată după data intrării în vigoare a prezentei directive se conformează tuturor cerinţelor din anexa IIA.
5. Instalaţiile în care se desfăşoară două sau mai multe activităţi, fiecare depăşind pragurile fixate în anexa IIA, trebuie:
(a) pentru substanţele indicate la alin. (6), (7) şi (8), să respecte cerinţele de la alineatele respective pentru fiecare activitate;
(b) pentru celelalte substanţe:
(i) fie să aplice cerinţele de la alin. (2) pentru fiecare activitate în parte;
(ii) fie să atingă un nivel al emisiilor totale sub nivelul care ar fi fost atins prin aplicarea pct. (i).
6. Substanţele şi preparatele cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate indicativele de risc R45, R46, R49, R60 şi R61, din cauza conţinutului lor în COV din clasa substanţelor cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere conform Directivei 67/548/CEE (1), sunt înlocuite, în măsura în care este posibil şi ţinând seama de recomandările de la art. 7 alin. (1), cu substanţe sau preparate mai puţin nocive în termenul cel mai scurt cu putinţă.
7. Pentru emisiile de COV menţionaţi la alin. (6), pentru care fluxul masic al sumei compuşilor care justifică etichetarea indicată la alineatul respectiv este de minimum 10 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 2 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi.
8. Pentru emisiile de COV halogenaţi cărora le este atribuit indicativul de risc R40, pentru care fluxul masic al sumei compuşilor care justifică etichetarea R40 este de minimum 100 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 20 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi.
Emisiile de COV menţionaţi la alin. (6) şi (8) trebuie controlate ca emisii provenind de la o instalaţie care funcţionează în condiţii controlate, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic şi economic, cu scopul de a proteja sănătatea publică şi mediul.
9. Emisiile de COV cărora le este atribuit sau pe care trebuie aplicat, după intrarea în vigoare a prezentei directive, unul dintre indicativele de risc menţionate la alin. (6) şi (8), trebuie să se conformeze, în termenul cel mai scurt, valorilor limită de emisie menţionate la alin. (7) şi respectiv (8).
10. Se iau toate măsurile de precauţie corespunzătoare pentru a reduce la minimum emisiile în cursul fazelor de pornire şi oprire.
11. Instalaţiile existente care utilizează un echipament de împrăştiere existent şi respectă valorile limită de emisie următoare:
— 50 mg C/Nm3 în cazul incinerării,
— 150 mg C/Nm3 pentru celelalte echipamente de împrăştiere,
beneficiază, pentru o perioadă de 12 ani de la data menţionată la art. 15, de o derogare de la aplicarea valorilor limită de emisie pentru gaze de ardere, prevăzute în tabelul din anexa II A, cu condiţia ca emisiile totale ale întregii instalaţii să nu depăşească nivelul care ar fi fost atins dacă s-ar fi respectat toate cerinţele din tabel.
12. Nici sistemul de reducere, nici aplicarea alin. (11) sau a art. 6 nu scutesc instalaţiile care evacuează substanţele menţionate la alin. (6), (7) şi (8) de respectarea cerinţelor menţionate la alineatele în cauză.
13. În cazul în care se efectuează, în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 793/93 (2) şi cu Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1488/94 (3) sau Directiva Consiliului 67/548/CEE şi Directiva Comisiei 93/67/CEE (4), o evaluare a riscurilor privind una din substanţele care justifică etichetarea R40, R60 sau R61 şi care sunt reglementate de prezenta directivă, Comisia examinează concluziile evaluării riscurilor şi, dacă este cazul, ia măsurile necesare.
___________
(1) JO 196, 16.08.1967, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva Comisiei 98/98/CE (JO L 355, 30.12.1998, p. 1).
(2) JO L 84, 05.04.1993, p. 1.
(3) JO L 161, 29.06.1994, p. 3.
(4) JO L 227, 08.09.1993, p. 9.
----------------
Articolul 6
Planuri naţionale
1. Fără să aducă atingere prevederilor Directivei 96/61/CE, statele membre pot stabili şi pune în aplicare planuri naţionale de reducere a emisiilor care provin de la activităţile şi instalaţiile industriale reglementate la art. 1, cu excepţia activităţilor 4 şi 11 din anexa IIA. Nici una din celelalte activităţi nu poate fi exclusă din sfera de aplicare a prezentei directive printr-un plan naţional. Aceste planuri trebuie să conducă la o reducere a emisiilor anuale de COV de la instalaţiile existente, reglementate de prezenta directivă, pe durata aceluiaşi calendar şi la un nivel cel puţin egal cu cel care ar fi atins prin aplicarea valorilor limită de emisie prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) şi în anexa II, în perioada de valabilitate a planului naţional. Planul naţional, actualizat, dacă este cazul, este prezentat Comisiei la fiecare trei ani.
Statul membru care stabileşte şi pune în aplicare planuri naţionale poate scuti anumite instalaţii existente de la aplicarea valorilor limită de emisie fixate la art. 5 alin. (2) şi (3) şi în anexa II. Un plan naţional nu poate în nici un caz să acorde unei instalaţii existente o derogare de la dispoziţiile Directivei 96/61/CE.
2. Un plan naţional cuprinde o listă a măsurilor adoptate sau care trebuie adoptate pentru ca obiectivul fixat la alin. (1) să fie atins, precum şi detalii privind mecanismul propus pentru a monitoriza punerea în aplicare a planului. Acest plan trebuie de asemenea să conţină obiective interimare de reducere obligatorii, care să măsoare progresele realizate în vederea îndeplinirii obiectivului final. El trebuie să fie compatibil cu legislaţia comunitară existentă aplicabilă în domeniu, precum şi cu dispoziţiile relevante din prezenta directivă, şi să cuprindă:
— indicarea activităţii sau activităţilor la care se aplică planul;
— reducerea emisiilor care trebuie să fie îndeplinită de aceste activităţi, care corespunde celei care ar fi fost atinsă prin aplicarea limitelor de emisie precizate la alin. (1);
— numărul instalaţiilor reglementate de plan şi totalul emisiilor acestora, precum şi emisia totală a fiecărei activităţi.
Planul trebuie, de asemenea, să cuprindă o descriere amănunţită a instrumentelor prevăzute pentru a răspunde cerinţelor acestuia, dovada că aceste instrumente sunt executorii, precum şi detalii privind mijloacele care vor fi utilizate pentru a demonstra conformitatea cu planul.
3. Statul membru înaintează planul Comisiei. Planul trebuie să fie însoţit de o documentaţie suport pentru a verifica dacă obiectivul stabilit la alin. (1) este îndeplinit, inclusiv orice documentaţie solicitată special de către Comisie. Instalaţiile existente care suferă o modificare substanţială rămân în domeniul de aplicare a planului, cu condiţia să fi făcut parte din acest plan înainte să fi fost efectuată modificarea respectivă.
4. Statul membru desemnează o autoritate naţională competentă pentru culegerea şi evaluarea informaţiilor solicitate conform alin. (3) şi pentru punerea în aplicare a planului naţional.
5. (a) Comisia informează comitetul prevăzut la art. 13 cu privire la criteriile de evaluare a planurilor naţionale cel târziu la un an după intrarea în vigoare a prezentei directive.
(b) Dacă, după analizarea planului, a planului înaintat din nou sau a rapoartelor înaintate de un stat membru conform art. 11, Comisia estimează că planul nu va produce rezultatele prevăzute în termenul fixat, aceasta informează statul membru şi comitetul prevăzut la art. 13 cu privire la avizul său şi la motivele care stau la baza avizului. Comisia dispune de şase luni de la primirea planului sau raportului pentru a transmite acest aviz. În următoarele trei luni, statul membru în cauză notifică la Comisie măsurile rectificative pe care le va adopta pentru a îndeplini obiectivele fixate şi informează comitetul cu privire la acestea.
6. În cazul în care Comisia decide, în termen de şase luni de la notificarea măsurilor rectificative, că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a asigura realizarea obiectivelor planului în termenul fixat, statul membru este obligat să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (3) şi în anexa II, în termenul specificat de prezenta directivă pentru instalaţiile existente. Comisia informează comitetul prevăzut la art. 13 cu privire la decizia sa.
Articolul 7
Soluţii alternative
1. Comisia asigură stabilirea unui schimb de informaţii între statele membre şi întreprinderile respective privind utilizarea substanţelor organice şi a potenţialilor lor înlocuitori. Comisia ia în considerare următoarele aspecte:
— adecvarea opţiunilor disponibile;
— efectele lor potenţiale asupra sănătăţii umane, în general, şi în timpul expunerii la locul de muncă, în special;
— efectele lor potenţiale asupra mediului şi
— consecinţele lor economice, în special costurile şi avantajele,
pentru a elabora recomandări privind utilizarea substanţelor şi a tehnicilor care au cele mai reduse efecte posibile asupra aerului, apei, solului, ecosistemelor şi sănătăţii umane. În urma acestui schimb de informaţii, Comisia publică recomandările pentru fiecare activitate.
2. Statele membre garantează că recomandările specificate la alin. (1) sunt luate în considerare pentru autorizaţie şi pentru formularea regulilor generale obligatorii.
Articolul 8
Monitorizarea
1. Statele membre introduc obligaţia, pentru agentul unei instalaţii care intră sub incidenţa prezentei directive, de a furniza autorităţii competente, o dată pe an sau la cerere, date care să permită acesteia din urmă să verifice conformitatea cu prezenta directivă.
2. Statele membre asigură monitorizarea permanentă a acelor canale la care este racordat un echipament de împrăştiere şi care, la punctul final de emisie, eliberează mai mult de 10 kg/h din cantitatea totală de carbon organic, pentru verificarea conformităţii.
3. În celelalte cazuri, statele membre asigură efectuarea unor măsurări continue sau periodice. Pentru măsurările periodice, se efectuează cel puţin trei citiri în timpul fiecărui exerciţiu de măsurare.
4. Măsurările nu se impun în cazul în care, pentru respectarea prezentei directive, nu este necesar un echipament de împrăştiere la capătul ciclului.
5. Comisia organizează un schimb de informaţii cu privire la utilizarea planurilor de gestionare a solvenţilor în statele membre, pe baza datelor preluate în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, în termen de trei ani de la data precizată la art. 15.
Articolul 9
Respectarea valorilor limită de emisie
1. Conformitatea cu următoarele trebuie demonstrată autorităţii competente:
— valorile limită de emisie pentru gazele de ardere, valorile de emisie uşor dispersabilă şi valorile limită ale emisiei totale,
— cerinţele din sistemul de reducere cuprins în anexa IIB,
— dispoziţiile prevăzute la art. 5 alin. (3).
Anexa III referitoare la planul de gestionare a solvenţilor oferă recomandări privind modul în care se poate demonstra conformitatea cu aceşti parametri.
Se pot adăuga volume de gaz la gazele de ardere în scopul răcirii sau diluării, dacă această operaţiune este justificată din punct de vedere tehnic, dar acestea nu se iau în considerare la determinarea concentraţiei masice a poluantului din gazele de ardere.
2. Conformitatea trebuie reverificată în urma unei modificări substanţiale.
3. În cazul măsurărilor continue, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate dacă:
(a) nici una dintre mediile calculate la 24 de ore de funcţionare normală nu depăşeşte valorile limită de emisie şi
(b) nici una dintre mediile calculate la o oră nu depăşeşte valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5.
4. În cazul măsurărilor periodice, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate dacă, în cursul unui exerciţiu de monitorizare:
(a) media tuturor citirilor nu depăşeşte valorile limită de emisie şi
(b) nici una dintre mediile calculate la o oră nu depăşeşte valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5.
5. Conformitatea cu dispoziţiile art. 5 alin. (7) şi (8) se verifică pe baza sumei concentraţiilor masice ale fiecăruia dintre compuşii organici volatili în cauză. În toate celelalte cazuri, dacă nu există dispoziţii contrare în anexa IIA, conformitatea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis.
Articolul 10
Neconformitatea
Dacă se constată încălcarea cerinţelor prezentei directive, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta că:
(a) agentul informează autoritatea competentă şi ia măsurile necesare pentru a restabili, în cel mai scurt termen, conformitatea cu prezenta directivă;
(b) în caz de neconformitate, care ar reprezenta un pericol direct pentru sănătatea umană şi atâta timp cât conformitatea nu este restabilită conform condiţiilor prevăzute la lit. (a), executarea activităţii este suspendată.
Articolul 11
Sisteme de informare şi rapoarte
1. La fiecare trei ani, statele membre trimit la Comisie, sub forma unui raport, informaţii cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive. Respectivul raport este întocmit pe baza unui chestionar sau plan elaborat de Comisie în conformitate cu procedura adoptată la art. 6 din Directiva 91/692/CEE (1). Chestionarul sau planul este adresat statelor membre cu şase luni înainte de începutul perioadei cuprinse în raport. Raportul este transmis Comisiei în cursul celor nouă luni următoare perioadei de trei ani cuprinse în raport. Statele membre publică rapoartele şi le transmit în acelaşi timp Comisiei, sub rezerva restricţiilor prevăzute la art. 3 alin. (2) şi (3) din Directiva 90/313/CEE (2). Primul raport acoperă perioada primilor trei ani care urmează datei menţionate la art. 15.
2. Informaţiile prezentate conform alin. (1) cuprinde, în special, date reprezentative suficiente pentru a demonstra respectarea cerinţelor de la art. 5 şi, dacă este cazul, a celor de la art. 6.
3. Comisia elaborează un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, pe baza datelor transmise de statele membre, la cel târziu cinci ani după înaintarea primelor rapoarte de către statele membre. Comisia transmite acest raport, însoţit de propuneri, dacă este necesar, la Parlamentul European şi la Consiliu.
___________
(1) JO L 377, 31.12.1991, p. 48.
(2) JO L 158, 23.06.1990, p. 56.
-----------------
Articolul 12
Accesul publicului la informaţie
1. Fără să aducă atingere dispoziţiilor Directivei 90/313/CEE, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta cel puţin că cererile de autorizare pentru instalaţiile noi sau pentru modificări substanţiale ale instalaţiilor supuse unui regim de autorizare conform Directivei 96/61/CE sunt puse la dispoziţia publicului, pentru o perioadă corespunzătoare, pentru a permite acestuia să îşi prezinte observaţiile înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie. Fără să aducă atingere dispoziţiilor Directivei 96/61/CE, nu este obligatoriu să se transforme modul de prezentare a informaţiei destinate publicului.
Decizia autorităţii competente, precum şi o copie a autorizaţiei şi toate actualizările ulterioare, trebuie puse la dispoziţia publicului.
Regulile generale obligatorii aplicabile instalaţiilor şi lista activităţilor înregistrate şi autorizate sunt accesibile publicului.
2. Rezultatele monitorizării emisiilor, impuse în condiţiile de autorizare sau înregistrare prevăzute la art. 8 şi 9 şi deţinute de autoritatea competentă, trebuie puse la dispoziţia publicului.
3. Alin. (1) şi (2) se aplică sub rezerva restricţiilor prevăzute la art. 3 alin. (2) şi (3) din Directiva 90/313/CEE privind motivele autorităţilor competente de a refuza furnizarea unor informaţii, în special a celor legate de confidenţialitatea comercială şi industrială.
Articolul 13
Comitetul
Comisia este sprijinită de un comitet cu caracter consultativ, format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de reprezentantul Comisiei.
Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie luate. Comitetul îşi dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care preşedintele îl poate stabili în funcţie de urgenţa subiectului în cauză, dacă este cazul prin votare.
Avizul este consemnat în procesul verbal; în afară de aceasta, fiecare stat membru are dreptul să solicite consemnarea poziţiei sale în procesul-verbal.
Comisia ţine seama în cea mai mare măsură de avizul emis de comitet. Ea informează comitetul asupra modului în care ţine seama de acest aviz.
Articolul 14
Sancţiuni
Statele membre stabilesc sancţiunile aplicabile în caz de încălcare a dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru punerea lor în aplicare. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi descurajatoare. Statele membre notifică aceste dispoziţii la Comisie cel târziu la data menţionată la art. 15 şi notifică orice modificare ulterioară a acestor sancţiuni în cel mai scurt termen.
Articolul 15
Transpunerea
1. Statele membre pun în aplicare dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la ..... aprilie 2001 cel târziu. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
Când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
2. Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziţii de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 16
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Articolul 17
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 11 martie 1999.
Pentru Consiliu
Preşedintele
J. TRITTIN
--------------------------------------
ANEXA I
DOMENIUL DE APLICARE
Prezenta anexă conţine categoriile de activităţi menţionate la art. 1. În cazul depăşirii pragurilor fixate în anexa IIA, activităţile menţionate în prezenta anexă intră sub incidenţa prezentei directive. În fiecare caz, activitatea cuprinde şi curăţarea echipamentului, însă nu şi curăţarea produsului finit, decât dacă se specifică astfel.
Acoperirea cu adeziv
— Orice activitate în care un adeziv este aplicat pe o suprafaţă, cu excepţia aplicării adezivilor şi laminării care intră în procedee de tipărire.
Activitatea de acoperire
— Orice activitate în care se aplică unul sau mai multe straturi pe:
— vehiculele enumerate mai jos:
— automobilele noi din categoria M1 în sensul Directivei 70/156/CEE (1) şi din categoria N1, dacă sunt acoperite la aceeaşi instalaţie ca vehiculele M1;
___________
(1) JO L 42, 23.02.1970, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 97/27/CE (JO L 233, 25.08.1997, p. 1).
----------------
— cabinele de camioane, definite ca adăpostul şoferului, precum şi orice carcasă integrată destinată echipamentului tehnic al vehiculelor din categoria N2 şi N3 în sensul Directivei 70/156/CEE;
— camioane şi remorci, definite ca vehicule din categoriile N1, N2 şi N3 în sensul Directivei 70/156/CEE, cu excepţia cabinelor de camioane;
— autobuze, definite ca vehicule din categoriile M2 şi M3 în sensul Directivei 70/156/CEE;
— remorcile din categoriile O1, O2, O3 şi O4 în sensul Directivei 70/156/CEE,
— suprafeţele de metal şi de plastic, inclusiv suprafeţele aeronavelor, vapoarelor, trenurilor etc.,
— suprafeţele din lemn,
— textile, ţesături, filme şi hârtie
— piele.
Nu intră în această rubrică acoperirea suporturilor cu metal prin tehnici de pulverizare chimică şi electroforetică. Dacă activitatea de acoperire cuprinde o etapă în care acelaşi articol este imprimat, oricare ar fi tehnica utilizată, această imprimare este considerată ca făcând parte din operaţia de acoperire. Totuşi, imprimarea efectuată ca activitate distinctă nu este inclusă, dar poate fi reglementată de prezenta directivă, dacă această activitate de imprimare se află în domeniul de aplicare a prezentei directive.
Învelirea bobinelor
— Orice activitate în care sârma de oţel bobinată, oţelul inoxidabil, oţelul învelit, banda de aluminiu şi de aliaje din cupru sunt acoperite cu una sau mai multe pelicule într-un proces continuu.
Curăţarea chimică "uscată"
— Orice activitate industrială sau comercială în care se utilizează COV într-o instalaţie, pentru a curăţa îmbrăcăminte, mobilă sau alte bunuri de consum similare, cu excepţia eliminării manuale a petelor în sectorul textilelor şi al îmbrăcămintei.
Fabricarea încălţămintei
— Orice activitate de confecţionare a încălţămintei sau a unor părţi ale acesteia.
Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor
— Fabricarea produselor finite menţionate anterior, precum şi a produselor intermediare, dacă sunt fabricate în acelaşi loc, prin amestecarea pigmenţilor, răşinilor şi materialelor adezive cu ajutorul solvenţilor organici sau prin alte mijloace, incluzând în proces şi dispersia şi predispersia, corectarea viscozităţii şi a nuanţei şi încărcarea produsului final în recipientul său.
Fabricarea produselor farmaceutice
— Sinteza chimică, fermentaţia, extracţia, prepararea şi prezentarea produselor farmaceutice finite, precum şi fabricarea produselor intermediare, dacă se desfăşoară în acelaşi loc.
Tipărire
— Orice activitate de reproducere a unor texte şi/sau imagini în care cerneala este transferată pe orice tip de suport cu ajutorul unei forme purtătoare de imagine. Această operaţie cuprinde tehnici asociate de lăcuire, vopsire şi laminare. Totuşi, numai următoarele procedee specifice sunt reglementate de prezenta directivă:
— flexografie - un procedeu de tipărire în care este utilizată o formă purtătoare de imagine din cauciuc sau fotopolimeri elastici, ale cărei suprafeţe tipăritoare sunt deasupra porţiunilor neutre, şi în care sunt aplicate cerneluri lichide care se usucă prin evaporare;
— tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire - activitate de tipărire cu hârtie în sul care utilizează o formă purtătoare de imagine, suprafeţele tipăritoare şi neutră se află în acelaşi plan, unde prin tipărire pe rotativă se înţelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul şi nu cu foi izolate. Porţiunea neutră este tratată în aşa fel încât să atragă apa şi, astfel, să respingă cerneala. Suprafaţa tipăritoare este tratată în aşa fel încât să primească şi să transmită cerneala spre suprafaţa ce trebuie tipărită. Evaporarea se face într-un cuptor unde suportul tipărit este încălzit cu aer cald;
— laminarea asociată unui procedeu de tipărire - lipirea a două sau mai multe materiale flexibile cu scopul de a produce laminate;
— rotogravura de editare - activitate de tipărire prin rotogravură folosită pentru tipărirea hârtiei destinate revistelor, broşurilor, cataloagelor sau altor produse similare, cu ajutorul cernelei pe bază de toluen;
— rotogravura - activitate de tipărire în care se foloseşte o formă purtătoare de imagine cilindrică, suprafaţa tipăritoare se află dedesubtul porţiunii neutre, şi care utilizează cerneluri lichide ce se usucă prin evaporare. Alveolele sunt umplute de cerneală şi porţiunea neutră este curăţată de surplusul de cerneală înainte ca suprafaţa care urmează să fie tipărită să intre în contact cu cilindrul şi ca cerneala să iasă din alveole;
— tipărire serigrafică în rotativă - activitate de tipărire cu hârtie în sul în care cerneala este transferată spre suprafaţa ce urmează să fie tipărită, prin introducerea ei într-o formă purtătoare de imagine poroasă, suprafaţa tipăritoare este deschisă şi porţiunea neutră este etanşată, acest procedeu folosind cerneluri care se usucă doar prin evaporare. Prin tipărire pe rotativă se înţelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul şi nu cu foi izolate;
— glazurare - activitate prin care un lac sau un preparat adeziv este aplicat pe un material flexibil în scopul de a sigila ulterior materialul de ambalare.
Conversia cauciucului
— Orice activitate de mixare, frezare, malaxare, calandrare, extrudare şi vulcanizare a cauciucului natural sau sintetic, precum şi orice operaţiune conexă destinată să transforme cauciucul natural sau sintetic în produs finit.
Curăţarea suprafeţelor
— Orice activitate, cu excepţia curăţării chimice "uscate", în care se folosesc solvenţi organici pentru îndepărtarea murdăriei de pe suprafaţa unui material, inclusiv degresarea. O activitate care constă în mai multe etape înainte sau după orice altă activitate este considerată o singură activitate de curăţare a suprafeţei. Această activitate nu se referă la curăţarea echipamentului utilizat, ci la curăţarea suprafeţelor produselor.
Extracţia uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale şi rafinarea uleiurilor vegetale
— Orice activitate de extragere a uleiului vegetal din seminţe sau alte materii vegetale, procesarea reziduurilor uscate pentru a produce alimente destinate animalelor, purificarea grăsimilor şi uleiurilor vegetale provenite din seminţe, materie vegetală şi/sau materie animală.
Refinisarea vehiculelor
— Orice activitate industrială sau comercială de acoperire a unei suprafeţe, precum şi activităţi conexe de degresare, care constă în aplicarea:
— preparatului pe suprafaţa unui vehicul rutier în sensul Directivei 70/156/CEE sau pe o parte a unui astfel de vehicul, care se desfăşoară în afara instalaţiilor de fabricare, în cadrul reparaţiei, întreţinerii şi decorării vehiculelor sau
— preparatului iniţial pe un vehicul rutier în sensul Directivei 70/156/CEE sau pe o parte a unui astfel de vehicul, cu ajutorul unor materiale de acelaşi tip ca cele de refinisare, când această operaţiune nu se realizează în linia de fabricaţie originală sau
— preparatului pe o remorcă (inclusiv semiremorci) (categoria O).
Acoperirea sârmei bobinate
— Orice activitate de acoperire a conductorilor metalici utilizaţi pentru bobinarea transformatoarelor, motoarelor etc.
Impregnarea lemnului
— Orice activitate de aplicare a unui conservant pe o suprafaţă din lemn de construcţie.
Laminarea lemnului şi plasticului
— Orice activitate de lipire a lemnului şi/sau plasticului pentru a produce laminate.
----------------------------------------
ANEXA II A
I. PRAGURI DE CONSUM ȘI LIMITE DE EMISIE
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
| | | Valori | Valorile emisiei | |
| Activitate | Prag |limită de| uşor | |
| (praguri de | (prag de | emisie | dispersabile | Valori ale |
| consum al | consum al | din | (procentul | emisiei totale | Dispoziţii speciale
| solvenţilor în|solvenţilor|gazele de| cantităţii de | |
| tone/an) |în tone/an)| ardere |solvent utilizate)| |
| | | (mg +--------+---------+----------+----------+
| | | C/Nm3) | nouă |existentă| nouă |existentă |
---+---------------+-----------+---------+--------+---------+----------+----------+---------------------------
|Tipărire pe | | | | |(1) Solventul rezidual din
|rotativă ofset |15 - 25 |100 |30(1) | |produsul finit nu este
1. |cu uscare prin |> 25 |20 |30(1) | |considerat ca parte a
|încălzire | | | | |emisiilor uşor
|(> 15) | | | | |dispersabile.
---+---------------+-----------+---------+--------+---------+----------+----------+---------------------------
2. |Rotogravura de | |75 |10 |15 | | |
|editare (> 25) | | | | | | |
---+---------------+-----------+---------+--------+---------+----------+----------+---------------------------
|Alt tip de | | | | |
|rotogravură, | | | | |
|flexografie, | | | | |
|tipărire | | | | |
|serigrafică în | | | | |
3. |rotativă, |15 - 25 |100 |25 | |(1) Prag pentru tipărirea
|unităţi de |> 25 |100 |20 | |serigrafică în rotativă pe
|laminare sau |> 30(1) |100 |20 | |textile şi carton.
|glazurare | | | | |
|(> 15) tipărire| | | | |
|serigrafică în | | | | |
|rotativă pe | | | | |
|textile/carton | | | | |
|(> 30) | | | | |
---+---------------+-----------+---------+--------+---------+---------------------+---------------------------
| | | | | | |(1) Utilizând compuşi
| | | | | | |menţionaţi la art. 5 alin.
|Curăţarea |1 - 5 |20(2) |15 | | |(6) şi (8).
4. |suprafeţelor |> 5 |20(2) |10 | | |(2) Limita se referă la
|(1) | | | | | |masa compuşilor în mg/Nm3,
|(> 1) | | | | | |şi nu la cantitatea totală
| | | | | | |de carbon
---+---------------+-----------+---------+--------+---------+---------------------+---------------------------
| | | | | |(1) Instalaţiile care
| | | | | |dovedesc autorităţii
|Alte tipuri de | | | | |competente că masa medie de
5. |curăţare a |2 - 10 |75(1) |20(1) | |solvent organic din totalul
|suprafeţelor |> 10 |75(1) |15(1) | |materialului de curăţare
|(> 2) | | | | |folosit nu depăşeşte 30%
| | | | | |sunt scutite de la
| | | | | |aplicarea acestor valori
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
|Vopsirea | | | | |(1) Se demonstrează
|autovehiculelor| | | | |conformitatea cu art. 9
6. |(> 15) şi |> 0,5 |50(1) |25 | |alin. (3) pe baza
|refinisarea | | | | |măsurărilor medii de 15
|vehiculelor | | | | |minute.
---+---------------+-----------+---------+--------+---------+---------------------+---------------------------
| | | | | | |(1) Pentru instalaţiile
|Acoperirea | | | | | |care utilizează tehnici ce
7. |bobinelor | |50(1) |5 |10 | |permit refolosirea
|(> 25) | | | | | |solvenţilor recuperaţi,
| | | | | | |limita de emisie este 150.
---+---------------+-----------+---------+--------+---------+---------------------+---------------------------
| | | | | |(1) Valoarea limită de
| | | | | |emisie se aplică proceselor
| | | | | |de acoperire şi de uscare
| | | | | |în condiţii controlate.
| | | | | |(2) Prima valoare limită de
| | | | | |emisie se aplică proceselor
| | | | | |de uscare, iar a doua se
| | | | | |aplică proceselor de
| | | | | |acoperire.
| | | | | |(3) Pentru instalaţiile de
|Alte tipuri de | | | | |acoperire a textilelor care
|acoperire, | | | | |utilizează tehnici ce
|inclusiv | | | | |permit reutilizarea
|acoperirea | | | | |solvenţilor recuperaţi,
8. |metalelor, |5 - 15 |100(1)(4)|20(4) | |limita de emisie aplicată
|materialelor |> 15 |50/75 |20(4) | |proceselor integrate de
|plastice, | |(2)(3)(4)| | |acoperire şi uscare este
|textilelor(5), | | | | |150.
|ţesăturilor, | | | | |(4) Conform art. 5 alin.
|filmului şi | | | | |(3) lit. (b), activităţile
|hârtiei (> 5) | | | | |de acoperire care nu se pot
| | | | | |efectua în condiţii
| | | | | |controlate (de ex.
| | | | | |construcţii navale,
| | | | | |vopsirea aeronavelor) pot
| | | | | |fi scutite de la aplicarea
| | | | | |acestor valori.
| | | | | |(5) Tipărirea serigrafică
| | | | | |în rotativă la textile este
| | | | | |inclusă la activitatea nr.
| | | | | |3.
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
| | | | | |(1) Se aplică instalaţiilor
|Învelirea | | | |10 g/kg(1) |la care diametrul mediu al
9. |sârmei bobinate| | | |5 g/kg(2) |sârmei <= 0,1 mm.
|(> 5) | | | | |(2) Se aplică celorlalte
| | | | | |instalaţii.
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
| | | | | |(1) Limitele de emisie se
| | | | | |aplică proceselor de
| | | | | |acoperire şi uscare
|Acoperirea |15 - 25 |100(1) |25 | |efectuate în condiţii
10.|suprafeţelor |> 25 |50/75(2) |20 | |controlate.
|din lemn (> 15)| | | | |(2) Prima valoare se aplică
| | | | | |proceselor de uscare, iar a
| | | | | |doua, proceselor de
| | | | | |acoperire.
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
| | | | | |(1) Se exprimă în masa
| | | | | |solventului emis pe
| | | | | |kilogram de produs curăţat
| | | | | |şi uscat.
| | | | | |(2) Limita de emisie
| | | | | |prevăzută la art. 5 alin.
| | | | | |(8) nu se aplică pentru
| | | | | |acest sector.
| | | | | |(3) Următoarea derogare se
| | | | | |referă numai la Grecia:
|Curăţarea | | | | 20 g/kg |valoarea limită a emisiei
11.|chimică | | | | (1)(2)(3) |totale nu se aplică, pentru
|"uscată" | | | | |o perioadă de 12 ani de la
| | | | | |data intrării în vigoare a
| | | | | |prezentei directive,
| | | | | |instalaţiilor existente,
| | | | | |situate în zone îndepărtate
| | | | | |şi/sau pe insule, cu o
| | | | | |populaţie de cel mult 2000
| | | | | |de locuitori permanenţi,
| | | | | |unde factorul economic nu
| | | | | |permite utilizarea
| | | | | |tehnologiilor avansate.
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
|Impregnarea | | | | |(1) Nu se aplică la
12.|lemnului | |100(1) |45 |11 kg/m3 |impregnarea cu creozot.
|(> 25) | | | | |
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
| | | | | |Limitele de emisie sunt
| | | | | |exprimate în grame de
| | | | | |solvent emis pe m2 de
|Acoperirea |10 - 25 | | |85 g/m2 |produs realizat.
13.|pieilor |> 25 | | |75 g/m2 |(1) Pentru activităţile de
|(> 10) |(> 10)(1) | | |150 g/m2 |acoperire a pieilor, în
| | | | | |industria mobilei, şi
| | | | | |pentru mici bunuri de
| | | | | |consum din piele precum
| | | | | |genţi, curele, portmoneuri
| | | | | |etc.
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
| | | | | |Valorile limită ale emisiei
|Fabricarea | | | |25 g pe |totale sunt exprimate în
14.|încălţămintei | | | |pereche |grame de solvent emis pe
|(> 5) | | | | |pereche de încălţăminte
| | | | | |finită produsă.
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
|Laminarea | | | | |
15.|lemnului şi | | | |30 g/m2 |
|plasticului | | | | |
|(> 5) | | | | |
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
| | | | | |(1) Dacă se folosesc
| | | | | |tehnici care permit
16.|Acoperirea cu |5 - 15 |50(1) |25 | |reutilizarea solvenţilor
|adeziv (> 5) |> 15 |50(1) |20 | |recuperaţi, valoarea limită
| | | | | |de emisie din gazele de
| | | | | |ardere este 150.
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
|Fabricarea | | | | |
|preparatelor de| | | |5% din cantitatea de |Valoarea emisiei uşor
|acoperire, a |100 - 1000 |150 |5 |solvent utilizată |dispersabile nu include
17.|lacurilor, |> 1000 |150 |3 |3% din cantitatea de |solventul vândut ca parte a
|cernelurilor şi| | | |solvent utilizată |unui preparat de acoperire
|adezivilor | | | | |dintr-un recipient închis.
|(> 100) | | | | |
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
| | | | | |(1) Dacă se folosesc
| | | | | |tehnici care permit
| | | | | |reutilizarea solvenţilor
| | | | | |recuperaţi, valoarea limită
| | | | | |de emisie din gazele de
|Conversia | | | |25% din cantitatea |ardere este 150.
18.|cauciucului | |20(1) |25(2) |de solvent utilizată |(2) Valoarea emisiei uşor
|(> 15) | | | | |dispersabile nu include
| | | | | |solventul vândut ca parte a
| | | | | |unui produs sau preparat de
| | | | | |acoperire dintr-un
| | | | | |recipient închis.
---+---------------+-----------+---------+------------------+---------------------+---------------------------
| | | | |Grăsime animală: |
| | | | |1,5 kg/tonă |
| | | | |Ricin: |
| | | | |3 kg/tonă |(1) Valorile limită de
| | | | |Seminţe de rapiţă: |emisie pentru instalaţiile
| | | | |1 kg/tonă |de tratare a loturilor de
|Extracţia | | | |Seminţe de |seminţe şi a altor materii
|uleiurilor | | | |floarea-soarelui: |vegetale trebuie stabilite
|vegetale şi a | | | |1 kg/tonă |de autoritatea competentă
19.|grăsimilor | | | |Boabe de soia |în funcţie de caz,
|animale şi | | | |(concasare normală): |aplicându-se cele mai bune
|rafinarea | | | |0,8 kg/tonă |tehnici disponibile.
|uleiurilor | | | |Boabe de soia |(2) Se aplică tuturor
|vegetale (> 10)| | | |(fulgi albi): |proceselor de fracţionare,
| | | | |1,2 kg/tonă |cu excepţia rafinării
| | | | |Alte seminţe şi |(eliminarea răşinilor din
| | | | |materii vegetale: |uleiuri).
| | | | |3 kg/tonă(1) |(3) Se aplică rafinării.
| | | | |1,5 kg/tonă(2) |
| | | | |4 kg/tonă(3) |
---+---------------+-----------+---------+--------+---------+---------------------+---------------------------
| | | | | | |(1) Dacă se folosesc
| | | | | | |tehnici care permit
| | | | | | |reutilizarea solvenţilor
| | | | | |5% 15% |recuperaţi, valoarea limită
|Fabricarea | | | | |din din |de emisie din gazele de
20.|produselor | |20(1) |5(2) |15(2) |cantitatea cantitatea|ardere este 150.
|farmaceutice | | | | |de de |(2) Valoarea emisiei uşor
|(> 50) | | | | |solvent solvent |dispersabile nu include
| | | | | |utilizată utilizată |solventul vândut ca parte a
| | | | | | |unui produs sau preparat de
| | | | | | |acoperire dintr-un
| | | | | | |recipient închis.
---+---------------+-----------+---------+--------+---------+---------------------+---------------------------
II. INDUSTRIA DE VOPSIRE A AUTOVEHICULELOR
Valorile limită ale emisiei totale se exprimă în grame de solvent emis pe metru pătrat de suprafaţă a produsului şi în kilograme de solvent emis pe caroserie de maşină.
Suprafaţa produselor indicate în tabelul prezentat ulterior este definită după cum urmează:
— aria calculată pe baza suprafeţei de acoperire electroforetică totală şi aria tuturor părţilor care sunt eventual adăugate în faze succesive ale procesului de acoperire şi care primesc acelaşi preparat ca cel utilizat pentru produsul în cauză, sau aria totală a produsului tratat în instalaţie.
Aria suprafeţei de acoperire electroforetică este calculată cu ajutorul formulei următoare:
2 x greutatea totală a carcasei produsului
-------------------------------------------------------------
grosimea medie a plăcii de metal x densitatea plăcii de metal
Această metodă se aplică şi pentru alte elemente acoperite alcătuite din plăci.
Se utilizează proiectarea asistată de calculator sau alte metode echivalente pentru calcularea ariei altor părţi adăugate sau ariei totale tratate în instalaţie.
Valoarea limită a emisiei totale din tabelul de mai jos se referă la toate fazele procesului care se desfăşoară în aceeaşi instalaţie, de la aplicarea preparatului prin electroforeză sau prin orice alt procedeu până la lustruirea stratului de acoperire, precum şi la solventul utilizat pentru curăţarea materialului, inclusiv zona de pulverizare şi alte echipamente fixe, atât pe durata procesului de producţie, cât şi în afara acestuia. Valoarea limită a emisiei totale se exprimă prin masa totală a compuşilor organici pe m2 de suprafaţă totală a produsului tratat şi prin masa totală a compuşilor organici pe caroserie de maşină.
--------------------------+------------------------------+-------------------------------------
Activitate | Pragul de producţie | Valoarea limită a emisiei totale
(praguri de consum al |(se referă la producţia anuală+----------------+--------------------
solvenţilor în tone/an) | de material vopsit) |Instalaţie nouă |Instalaţie existentă
--------------------------+------------------------------+----------------+--------------------
Vopsirea maşinilor noi |> 5000 |45 g/m2 |60 g/m2
(> 15) | |sau |sau
| |1,3 kg/caroserie|1,9 kg/caroserie
| |+ 33 g/m2 |+ 41 g/m2
+------------------------------+----------------+--------------------
|<= 5000 bloc şasiu-caroserie |90 g/m2 |90 g/m2
|sau |sau |sau
|> 3500 şasiu |1,5 kg/caroserie|1,5 kg/caroserie
| |+ 70 g/m2 |+ 70 g/m2
--------------------------+------------------------------+----------------+--------------------
| | Limita emisiei totale (g/m2)
--------------------------+------------------------------+----------------+--------------------
Vopsirea cabinelor noi de |<= 5000 |65 |85
camioane (> 15) |> 5000 |55 |75
--------------------------+------------------------------+----------------+--------------------
Vopsirea camioanelor şi |<= 2500 |90 |120
remorcilor noi (> 15) |> 2500 |70 |90
--------------------------+------------------------------+----------------+--------------------
Vopsirea autobuzelor noi |<= 2000 |210 |290
(> 15) |> 2000 |150 |225
--------------------------+------------------------------+----------------+--------------------
Instalaţiile de acoperire a vehiculelor cu consum inferior pragurilor de consum al solvenţilor indicate în tabelul anterior trebuie să respecte cerinţele aplicabile pentru sectorul de refinisare a vehiculelor specificate în anexa II A.
ANEXA II B
SISTEMUL DE REDUCERE
1. Principii
Sistemul de reducere trebuie să ofere agentului posibilitatea de a obţine prin alte mijloace o reducere a emisiilor care să fie echivalentă cu ceea pe care ar realiza-o aplicând valorile limită de emisie. În acest scop, agentul poate pune în aplicare orice sistem de reducere proiectat special pentru instalaţia sa, cu condiţia realizării, în final, a unei reduceri echivalente a emisiilor. Statele membre prezintă un raport la Comisie, conform art. 11 din directivă, privind stadiul realizării unei reduceri echivalente a emisiilor, inclusiv experienţa dobândită prin aplicarea sistemului de reducere.
2. Punerea în aplicare
Pentru aplicarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, adezivilor sau cernelurilor, se poate utiliza următorul sistem. În cazurile unde următorul sistem nu este corespunzător, autoritatea competentă poate permite agentului să aplice orice alt sistem care, în opinia sa, respectă principiile menţionate anterior. În acest scop, planul ţine seama de punctele următoare:
(i) dacă substituenţii fără solvenţi sau cu conţinut redus de solvenţi sunt încă în curs de sintetizare, se acordă agentului o prelungire a termenului în vederea punerii în aplicare a sistemului său de reducere a emisiilor;
(ii) punctul de referinţă pentru reducerea emisiilor ar trebui să corespundă în cea mai mare măsură emisiilor care ar fi obţinute dacă nu ar fi luată nici o măsură de reducere.
Sistemul de reducere următor se aplică instalaţiilor pentru care se poate presupune un conţinut constant în materie uscată al produsului şi se poate utiliza acest conţinut în vederea definirii punctului de referinţă pentru reducerea emisiilor.
(i) agentul prezintă un plan de reducere a emisiilor care cuprinde în special o diminuare a conţinutului mediu de solvenţi din cantitatea totală utilizată şi/sau o creştere a eficienţei utilizării substanţelor solide, în vederea realizării unei reduceri a emisiilor totale de la o instalaţie la un nivel numit emisie ţintă, care corespunde procentului emisiilor anuale de referinţă. În acest scop, agentul trebuie să respecte următorul program:
-------------------------------------------+------------------------------------
Perioada |
--------------------+----------------------+Emisii anuale totale maxime permise
Instalaţii noi | Instalaţii existente |
--------------------+----------------------+------------------------------------
Până la 31.10.2001 |Până la 31.10.2005 |Emisia ţintă x 1,5
--------------------+----------------------+------------------------------------
Până la 31.10.2004 |Până la 31.10.2007 |Emisia ţintă
--------------------+----------------------+------------------------------------
(ii) Emisiile anuale de referinţă se calculează după cum urmează:
(a) Se determină masa totală a substanţelor solide din cantitatea de preparat de acoperire şi/sau cerneală, lac sau adeziv, consumată în cursul unui an. Substanţele solide sunt toate substanţele prezente în preparatele de acoperire, cerneală, lacuri sau adezivi, care devin solide în urma evaporării apei sau compuşilor organici volatili.
(b) Emisiile anuale de referinţă se calculează înmulţind masa determinată la lit. (a) cu factorul corespunzător din tabelul următor. Autorităţile competente pot corecta aceşti factori pentru instalaţii în care substanţele solide sunt utilizate mai eficient.
--------------------------------------------------------------------------+--------------------
Activitate |Factor de înmulţire
|pentru pct. (ii) (b)
--------------------------------------------------------------------------+--------------------
Tipărirea prin rotogravură; tipărirea prin flexografie; laminarea ca parte| 4
a activităţii de tipărire; glazurarea ca parte a activităţii de tipărire; |
acoperirea lemnului; acoperirea materialelor textile, ţesăturilor, |
filmelor sau hârtiei; acoperirea cu adeziv |
--------------------------------------------------------------------------+--------------------
Învelirea bobinelor, refinisarea vehiculelor | 3
--------------------------------------------------------------------------+--------------------
Înveliş în contact cu alimentele, vopsirea aeronavelor | 2,33
--------------------------------------------------------------------------+--------------------
Alte operaţii de acoperire şi tipărirea serigrafică în rotativă | 1,5
--------------------------------------------------------------------------+--------------------
(c) Emisia ţintă este egală cu emisia anuală de referinţă înmulţită cu un procent egal cu:
— (valoarea emisiei uşor dispersabile + 15) pentru instalaţiile cărora li se aplică rubrica 6 şi pragurile minime de la rubricile 8 şi 10 din anexa II A;
— (valoarea emisiei uşor dispersabile + 5) pentru toate celelalte instalaţii.
(d) Conformitatea este îndeplinită dacă emisia efectivă de solvenţi, determinată cu ajutorul planului de gestionare a solvenţilor, este inferioară sau egală cu emisia ţintă.
----------------------------------------
ANEXA III
PLANUL DE GESTIONARE A SOLVENŢILOR
1. Introducere
Prezenta anexă oferă asistenţă pentru realizarea unui plan de gestionare a solvenţilor. Anexa identifică principiile care trebuie aplicate (pct. 2), prezintă un cadru pentru bilanţul masei (pct. 3) şi indică cerinţele privind verificarea conformităţii (pct. 4).
2. Principii
Planul de gestionare a solvenţilor are următoarele obiective:
(i) verificarea conformităţii pe baza art. 9 alin. (1);
(ii) identificarea posibilităţilor viitoare de reducere;
(iii) informarea publicului cu privire la consumul de solvenţi, emisiile de solvenţi şi conformitatea cu prezenta directivă.
3. Definiţii
Definiţiile următoare prezintă un cadru pentru elaborarea bilanţului masei.
Solvenţi organici utilizaţi la intrare (I):
I1 Cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în preparate cumpărate, care este utilizată în instalaţii în cursul perioadei în care se calculează bilanţul masei.
I2 Cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în preparate cumpărate, recuperaţi şi reutilizaţi ca solvenţi la intrare în cadrul procesului. (Solventul reciclat este socotit la fiecare utilizare în cadrul activităţii.)
Solvenţi organici la ieşire (O):
O1 Emisii din gazele de ardere.
O2 Pierderea solvenţilor organici în apă, ţinându-se seama, dacă este cazul, de tratarea apei reziduale pentru calculul prevăzut pentru O5.
O3 Cantitatea de solvenţi organici care rămân sub formă de impurităţi sau reziduuri în produsele ieşite din proces.
O4 Emisii necapturate de solvenţi organici în aer. Aceasta cuprinde ventilaţia generală a încăperilor, însoţită de eliberarea aerului în mediu prin ferestre, uşi, guri de aerisire sau alte deschizături similare.
O5 Pierderea solvenţilor organici şi/sau a compuşilor organici în urma unor reacţii chimice sau fizice (inclusiv cei distruşi prin incinerare sau alte tratări ale gazelor şi apelor reziduale, sau capturaţi, de exemplu prin absorbţie, cu condiţia să nu fie socotiţi în O5, O7 sau O8).
O6 Solvenţi organici conţinuţi în deşeurile colectate.
O7 Solvenţi organici sau solvenţi organici conţinuţi în preparate, care sunt vânduţi sau sunt destinaţi vânzării ca produse de valoare comercială.
O8 Solvenţi organici conţinuţi în preparate, recuperaţi în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizaţi ca mărime de intrare în proces, cu condiţia să nu fie socotiţi în O7.
O9 Solvenţi organici eliberaţi în alte moduri.
4. Ghid de utilizare a planului de gestionare a solvenţilor în vederea verificării conformităţii
Planul de gestionare a solvenţilor este utilizat, în funcţie de cerinţa specială a cărei respectare se verifică, după cum urmează:
(i) Verificarea conformităţii cu opţiunea de reducere din anexa II B, cu o valoare limită a emisiei totale exprimată în emisii de solvent pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în anexa II A.
(a) Pentru toate activităţile cărora li se aplică anexa II B, planul de gestionare a solvenţilor este elaborat anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare:
C = I1 - O8
În acelaşi timp, se determină cantitatea de solide utilizate în preparatele de acoperire, pentru a stabili în fiecare an emisiile anuale de referinţă şi emisia ţintă.
(b) Planul de gestionare a solvenţilor este stabilit anual pentru a determina emisiile (E) şi a evalua conformitatea cu valorile limită ale emisiei totale, exprimate în emisie de solvenţi pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în anexa II A. Emisiile se pot calcula cu ajutorul ecuaţiei următoare:
E = F + O1
Unde F este emisia uşor dispersabilă definită la pct. (ii) lit. (a). Cifra de emisie este apoi împărţită la parametrul aplicabil produsului în cauză.
(c) Planul de gestionare a solvenţilor este stabilit anual pentru a determina totalul emisiilor din toate activităţile în cauză şi pentru a evalua conformitatea cu cerinţele de la art. 5 alin. (5) lit. (b) pct. (ii), iar cifra astfel obţinută este apoi comparată cu totalul emisiilor care ar fi fost obţinute dacă cerinţele din anexa II ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat.
(ii) Determinarea emisiilor uşor dispersabile în vederea comparării lor cu valorile emisiilor uşor dispersabile din anexa II A
(a) Metodă
Emisiile uşor dispersabile se pot calcula cu ajutorul ecuaţiei următoare:
F = I1 - O1 - O5 - O6 - O7 - O8
sau
F = O2 + O3 + O4 + O9
Această cantitate se poate determina prin măsurarea directă a cantităţilor. Se mai poate face un calcul echivalent, de exemplu pe baza eficacităţii în capturarea emisiilor din cadrul procesului.
Valoarea emisiei uşor dispersabile se exprimă ca proporţie din cantitatea utilizată ca mărime de intrare, care se poate calcula cu ajutorul ecuaţiei următoare:
I = I1 + I2
(b) Frecvenţa
Emisiile uşor dispersabile se determină cu ajutorul unui set de măsurări limitat, dar cuprinzător. Nu sunt necesare alte măsurări până la modificarea echipamentului.
---------------------------------------
