DIRECTIVA 2002/91/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 16 decembrie 2002
privind performanţa energetică a clădirilor
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 175 alin. (1),
având în vedere propunerea Comisiei 1,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social 2,
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 3,
în conformitate cu procedura prevăzută în art. 251 din Tratat 4,
întrucât:
(1) Art. 6 din Tratat prevede includerea cerinţelor de protecţie a mediului înconjurător în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Comunităţii;
(2) Resursele naturale, la a căror utilizare prudentă şi raţională se referă art. 174 din Tratat, includ produse petroliere, gaze naturale şi combustibili solizi, care reprezintă surse esenţiale de energie, dar care sunt totodată şi principalele surse de emisii de bioxid de carbon;
(3) Creşterea randamentului energetic constituie o componentă importantă a pachetului de politici şi măsuri necesare pentru respectarea Protocolului de la Kyoto şi ar trebui să facă parte din orice pachet de politici având drept scop îndeplinirea unor angajamente viitoare;
(4) Gestionarea cererii de energie este un instrument important care dă Comunităţii posibilitatea de a influenţa piaţa globală a energiei şi, în consecinţă, siguranţa aprovizionării cu energie pe termen mediu şi lung;
(5) În concluziile adoptate la 30 mai 2000 şi la 5 decembrie 2000, Consiliul a aprobat planul de acţiune al Comisiei privind randamentul energetic şi a solicitat măsuri specifice în sectorul construcţiilor;
(6) Sectorul rezidenţial şi terţiar, constituit în cea mai mare parte din clădiri, reprezintă peste 40% din consumul energetic final din Comunitate; acest sector se va extinde în continuare, tendinţă care va duce inevitabil la creşterea consumurilor de energie şi, în consecinţă, a emisiilor de bioxid de carbon;
(7) Directiva 93/76/CEE a Consiliului din 13 septembrie 1993 de limitare a emisiilor de bioxid de carbon prin îmbunătăţirea randamentului energetic (SAVE) 5, prin care se solicită statelor membre să elaboreze şi să pună în aplicare programe în domeniul randamentului energetic pentru sectorul construcţiilor şi să prezinte rapoarte cu privire la măsurile luate, a început să producă efecte benefice importante care se fac deja simţite. Totuşi, este nevoie de un instrument juridic complementar pentru a stabili acţiuni mai concrete, care să vizeze exploatarea marelui potenţial, încă nevalorificat, al economisirii de energie şi reducerea marilor decalaje între statele membre în ceea ce priveşte rezultatele obţinute în acest sector;
(8) Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind armonizarea dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative ale statelor membre referitoare la produsele de construcţie 6, impune ca lucrările de construcţii, precum şi instalaţiile lor de încălzire, răcire şi ventilaţie, să fie proiectate şi realizate astfel încât cantitatea de energie necesară pe durata utilizării acestora să fie redusă, avându-se în vedere condiţiile climatice locale şi confortul locatarilor;
(9) Măsurile care vizează îmbunătăţirea în continuare a performanţei energetice a clădirilor ar trebui să ţină seama de condiţiile climatice şi locale, precum şi de ambianţa climatică din interior şi de raportul cost-eficienţă. Ele nu ar trebui să contravină altor cerinţe esenţiale referitoare la clădiri, cum ar fi accesibilitatea, siguranţa şi destinaţia prevăzută a clădirii;
(10) Performanţa energetică a clădirilor ar trebui calculată pe baza unei metodologii care să poată fi diferenţiată de la o regiune la alta, şi care să includă, în afară de izolaţia termică, şi alţi factori care joacă un rol din ce în ce mai important, cum ar fi instalaţiile de încălzire şi de climatizare, folosirea surselor de energie regenerabilă şi proiectarea clădirii. O abordare comună a acestui proces, dus la îndeplinire de specialişti calificaţi şi/sau autorizaţi, a căror independenţă trebuie să fie garantată pe baza unor criterii obiective, va contribui la omogenizarea regulilor în ceea ce priveşte eforturile statelor membre de a economisi energia în sectorul construcţiilor şi va permite în egală măsură viitorilor proprietari sau utilizatori să aibă o viziune clară asupra performanţei energetice pe piaţa imobiliară în cadrul Comunităţii;
(11) Comisia intenţionează să elaboreze în continuare standarde, ca de exemplu EN 832 şi prEN 13790, pentru a include, de asemenea, sistemele de climatizare şi iluminat;
(12) Clădirile vor avea un impact pe termen lung asupra consumului de energie şi clădirile noi ar trebui să îndeplinească cerinţe minime de performanţă energetică, adaptate climatului local. Cele mai bune practici în această privinţă ar trebui să vizeze utilizarea optimă a factorilor semnificativi care duc la creşterea performanţei energetice. Întrucât posibilităţile de aplicare a sistemelor de alimentare cu energii alternative nu sunt de regulă explorate la întregul lor potenţial, ar trebui analizată fezabilitatea din punct de vedere tehnic, al mediului înconjurător şi economic, a sistemelor de alimentare cu energii alternative; această analiză poate fi realizată de statul membru mai întâi printr-un studiu, din care să rezulte o listă de măsuri de conservare a energiei adaptate unor condiţii locale medii de pe piaţă şi care să satisfacă criteriul raportului cost-eficienţă.
Înainte de începerea construcţiei clădirii, se pot solicita studii de specialitate, dacă măsura sau măsurile sunt considerate fezabile;
(13) Lucrările importante de renovare a unor clădiri existente, care depăşesc o anumită dimensiune, ar trebui privite ca o ocazie de a adopta măsuri eficiente din punct de vedere al costului pentru creşterea performanţei energetice. Se consideră ca lucrări importante de renovare acele lucrări în care costul total al renovării legat de îmbrăcămintea clădirii şi/sau de instalaţiile energetice, cum ar fi instalaţiile de încălzire, alimentare cu apă caldă, climatizare, ventilaţie şi iluminat, depăşeşte 25% din valoarea clădirii, excluzând valoarea terenului pe care este situată clădirea, sau acele lucrări în care peste 25% din îmbrăcămintea clădirii este supusă renovării;
(14) Totuşi, ameliorarea performanţei energetice globale a unei clădiri existente nu presupune neapărat o renovare totală a clădirii, ci ar putea să se limiteze numai la acele părţi care au impactul cel mai semnificativ asupra performanţei energetice a clădirii şi care sunt rentabile;
(15) Cerinţele referitoare la renovarea clădirilor existente nu ar trebui să fie incompatibile cu destinaţia prevăzută, calitatea sau caracterul clădirii. Costurile suplimentare pe care le presupune o astfel de renovare ar trebui să poată fi recuperate într-un interval de timp rezonabil în raport cu durata de viaţă din punct de vedere tehnic prevăzută pentru acea investiţie, ca urmare a economiilor de energie rezultate;
(16) Procesul de certificare poate fi susţinut prin programe vizând facilitarea accesului egal la performanţe energetice superioare; se poate baza pe acorduri între organizaţiile reprezentând părţile interesate şi un organism numit de statele membre; poate fi realizat de societăţi specializate în servicii energetice care acceptă să se angajeze să facă investiţiile respective. Mecanismele adoptate ar trebui supervizate şi urmărite de către statele membre, care ar trebui, de asemenea, să înlesnească accesul la programe de stimulare. În măsura posibilităţilor, certificatul ar trebui să descrie situaţia reală a clădirii din punct de vedere al performanţei energetice şi poate fi revizuit în consecinţă. Clădirile aparţinând autorităţilor publice şi cele frecventate des de către public ar trebui să constituie un exemplu, prin luarea în consideraţie a problemelor de protecţie a mediului înconjurător şi de conservare a energiei, trebuind aşadar să fie supuse certificării energetice periodice. Certificatele privind performanţa energetică ar trebui expuse în locuri vizibile, astfel încât publicul să fie mai bine informat în această privinţă. În plus, afişarea temperaturilor în interior recomandate oficial şi a temperaturilor în interior măsurate efectiv ar trebui să descurajeze utilizarea abuzivă a sistemelor de încălzire, climatizare şi ventilaţie. Aceste măsuri ar trebui să contribuie la evitarea unui consum inutil de energie şi să asigure condiţii climatice de interior confortabile (confort termic) în raport cu temperatura exterioară;
(17) Statele membre pot, de asemenea, să recurgă la alte mijloace/măsuri, care nu sunt prevăzute de prezenta directivă, pentru a încuraja creşterea performanţei energetice. Statele membre ar trebui să încurajeze buna gestionare a energiei prin luarea în consideraţie a intensităţii de utilizare a clădirilor;
(18) În ultimii ani s-a înregistrat o creştere a numărului de sisteme de climatizare în ţările din sudul Europei. Aceasta creează probleme considerabile la orele de vârf energetic, determinând creşterea costului electricităţii şi dezechilibrarea balanţei energetice în aceste ţări. Ar trebui acordată prioritate strategiilor care duc la creşterea performanţelor termice ale clădirilor pe timp de vară. În acest scop, ar trebui dezvoltate într-o mai mare măsură tehnicile de răcire pasivă, preponderent cele care îmbunătăţesc condiţiile climatice de interior şi microclimatul din preajma clădirilor;
(19) Întreţinerea periodică a cazanelor şi a sistemelor de climatizare de către un personal calificat permite menţinerea reglajelor corecte, în conformitate cu specificaţiile tehnice ale produselor, ceea ce asigură o performanţă optimă din punct de vedere al mediului înconjurător, al securităţii şi al energiei. O evaluare independentă a întregii instalaţii de încălzire este recomandată ori de câte ori înlocuirea poate fi luată în consideraţie pe baza analizei raportului cost-eficienţă;
(20) Facturarea către ocupanţii clădirilor a costurilor de încălzire, climatizare şi apă caldă, calculate proporţional cu consumurile efective, ar putea contribui la economii de energie în sectorul locuinţelor. Ocupanţii ar trebui să aibă posibilitatea să îşi regleze propriul consum de căldură şi de apă caldă, dacă astfel de măsuri sunt rentabile;
(21) În conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii consacrate în art. 5 din Tratat, principiile generale şi obiectivele unui sistem de cerinţe în ceea ce priveşte performanţa energetică ar trebui stabilite la nivel comunitar, dar normele de punere în aplicare a acestuia ar trebui lăsate la latitudinea statelor membre, permiţând astfel fiecărui stat membru să îşi aleagă regimul care corespunde cel mai bine condiţiilor sale specifice. Prezenta directivă se limitează la cerinţele minime pentru îndeplinirea acestor obiective şi nu merge dincolo de ceea ce este necesar în acest scop;
(22) Ar trebui prevăzută posibilitatea de adaptare rapidă a metodologiei de calcul, precum şi posibilitatea ca statele membre să revizuiască periodic cerinţele minime în domeniul performanţei energetice a clădirilor în funcţie de progresul tehnic, inter alia în ceea ce priveşte proprietăţile (sau calitatea) de izolaţie ale materialului de construcţie, precum şi în funcţie de evoluţiile ulterioare în domeniul standardizării;
(23) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia Consiliului 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităţilor de exercitare a competenţelor executive conferite Comisiei 7,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
1 JO C 213 E, 31.07.2001, p. 266 şi JO C 203 E, 27.08.2002, p. 69.
2 JO C 36, 08.02.2002, p. 20.
3 JO C 107, 03.05.2002, p. 76.
4 Avizul Parlamentului European din 6 februarie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), poziţia comună a Consiliului din 7 iunie 2002 (JO C 197, 20.08.2002, p. 6) şi decizia Parlamentului European din 10 octombrie 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
5 JO L 237, 22.09.1993, p. 28.
6 JO L 40, 11.02.1989, p. 12. Directivă modificată de Directiva 93/68/CEE (JO L 220, 30.08.1993, p. 1).
7 JO L 184, 17.07.1999, p. 23.
----------------
Articolul 1
Obiectiv
Obiectivul prezentei directive este de a promova îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor în cadrul Comunităţii, ţinând cont de condiţiile climatice din exterior şi de specificităţile locale, cât şi de cerinţele legate de climatul interior şi de raportul cost-eficienţă.
Prezenta directivă stabileşte cerinţe cu privire la:
(a) cadrul general pentru o metodologie de calcul al performanţei energetice integrate a clădirilor;
(b) aplicarea cerinţelor minime privind performanţa energetică la clădirile noi;
(c) aplicarea cerinţelor minime de performanţă energetică la clădirile mari existente, supuse unor lucrări importante de renovare;
(d) certificarea energetică a clădirilor; şi
(e) inspecţia periodică a cazanelor şi a sistemelor de climatizare în clădiri precum şi evaluarea instalaţiilor de încălzire ale căror cazane au o vechime de peste 15 ani.
Articolul 2
Definiţii
În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiţii:
1. "clădire": construcţie cu acoperiş şi ziduri în care energia se utilizează pentru a regla climatul interior; termenul clădire se poate referi la clădirea în ansamblul ei sau la părţi ale acesteia care au fost proiectate sau modificate pentru a fi utilizate separat;
2. "performanţă energetică a unei clădiri": cantitatea de energie efectiv consumată sau estimată pentru a face faţă necesităţilor legate de utilizarea standard a clădirii, care presupune, inter alia, încălzirea, apa caldă, sistemul de răcire, ventilaţia şi iluminatul. Această cantitate se reflectă într-unul sau mai mulţi indicatori numerici care au fost calculaţi luând în consideraţie izolaţia, caracteristicile tehnice şi de montaj, proiectarea şi amplasarea în raport cu parametrii climatici, expunerea la soare şi influenţa structurilor învecinate, resursele proprii de generare a energiei şi alţi factori, inclusiv climatul din interior, care influenţează necesarul de energie;
3. "certificat de performanţă energetică a unei clădiri": certificat, recunoscut de statul membru sau de o persoană juridică desemnată de acesta, care cuprinde performanţa energetică a unei clădiri calculată în conformitate cu o metodologie care se înscrie în cadrul general stabilit în anexă;
4. "PCCE" (producere combinată de căldură şi electricitate): transformare simultană a combustibilului primar în energie mecanică sau în energie electrică şi energie termică, cu îndeplinirea anumitor criterii de calitate în materie de randament energetic;
5. "sistem de climatizare": combinaţie a tuturor componentelor necesare pentru a asigura o formă de tratare a aerului în care temperatura este controlată sau poate fi diminuată, eventual în combinaţie cu controlul ventilaţiei, umidităţii şi purităţii aerului;
6. "cazan": ansamblu format din corpul cazanului şi arzător, destinat să transmită apei căldura rezultată în urma procesului de combustie;
7. "putere nominală utilă (exprimată în kW)": puterea calorică maximă specificată şi garantată de către producător ca fiind furnizată în timpul unei exploatări continue, cu respectarea randamentului util indicat de fabricant;
8. "pompă de căldură": dispozitiv sau instalaţie care extrage căldura din aer, apă sau sol la o temperatură scăzută şi pentru a o furniza unei clădiri.
Articolul 3
Adoptarea unei metodologii
Statele membre aplică, la nivel naţional sau regional, o metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor pe baza cadrului general prevăzut în anexă. Părţile 1 şi 2 din acest cadru se adaptează progresului tehnic în conformitate cu procedura menţionată la art. 14 alin. (2), ţinând cont de standardele sau normele aplicate în legislaţia statelor membre.
Această metodologie este stabilită la nivel naţional sau regional.
Performanţa energetică a unei clădiri este exprimată într-un mod transparent şi poate include un indicator al emisiei de CO2.
Articolul 4
Stabilirea cerinţelor de performanţă energetică
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că cerinţele minime de performanţă energetică pentru clădiri sunt stabilite pe baza metodologiei prevăzute la art. 3. La stabilirea acestor cerinţe, statele membre pot să facă o distincţie între clădirile noi şi cele deja existente, precum şi între diverse categorii de clădiri. Aceste cerinţe ţin seama de condiţiile generale care caracterizează climatul interior, cu scopul de a evita posibile efecte negative cum ar fi o ventilaţie necorespunzătoare, precum şi de condiţiile locale, destinaţia clădirii şi vechimea acesteia. Aceste cerinţe sunt revizuite la intervale periodice, care nu trebuie să depăşească cinci ani şi, dacă este necesar, sunt actualizate pentru a reflecta progresul tehnic din sectorul de construcţii.
(2) Cerinţele de performanţă energetică se aplică în conformitate cu art. 5 şi 6.
(3) Statele membre pot să hotărască să nu stabilească sau să nu aplice cerinţele menţionate la alin. (1) pentru următoarele categorii de clădiri:
— clădiri şi monumente protejate oficial ca făcând parte dintr-un complex desemnat ca atare sau datorită valorii lor arhitecturale sau istorice deosebite, dacă aplicarea acestor cerinţe ar altera în mod inacceptabil caracterul sau înfăţişarea acestora,
— clădiri utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios,
— construcţii provizorii prevăzute să fie utilizate o perioadă de doi ani sau mai puţin, platforme industriale, ateliere şi clădiri din domeniul agricol ce nu sunt utilizate ca locuinţe şi care prezintă o cerere redusă de energie şi clădiri non-rezidenţiale din domeniul agricol utilizate de un sector reglementat printr-un acord sectorial naţional în ceea ce priveşte performanţa energetică,
— clădiri rezidenţiale care sunt destinate a fi utilizate mai puţin de patru luni pe an,
— clădiri independente cu o suprafaţă utilă totală mai mică de 50 m2.
Articolul 5
Clădiri noi
Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că noile clădiri îndeplinesc cerinţele minime de performanţă energetică menţionate la art. 4.
Pentru clădiri noi cu o suprafaţă utilă totală de peste 1.000 m2, statele membre veghează ca şi alte sisteme alternative să facă obiectul unui studiu de fezabilitate din punct de vedere tehnic, economic şi al mediului înconjurător, ca de exemplu:
— sisteme descentralizate de alimentare cu energie bazate pe surse de energie regenerabilă,
— PCCE,
— sisteme de încălzire sau de răcire urbane sau colective, dacă există,
— pompe de căldură, în anumite condiţii,
şi veghează să se ţină cont de astfel de studii înainte de începerea construcţiei.
Articolul 6
Clădiri existente
Statele membre iau măsurile necesare pentru a veghea ca, atunci când clădiri cu o suprafaţă utilă totală de peste 1 000 m2 sunt supuse unor renovări majore, performanţa lor energetică să fie îmbunătăţită pentru a satisface cerinţele minime, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcţional şi economic. Statele membre determină aceste cerinţe minime de performanţă energetică pe baza cerinţelor de performanţă energetică stabilite pentru clădiri în conformitate cu art. 4. Cerinţele pot fi stabilite fie pentru clădirea renovată în totalitate, fie pentru sistemele sau componentele renovate atunci când acestea fac parte dintr-o lucrare de renovare ce urmează să fie realizată într-o perioadă de timp determinată, cu obiectivul mai sus menţionat de îmbunătăţire a performanţei energetice globale a clădirii.
Articolul 7
Certificatul de performanţă energetică
(1) Statele membre veghează ca la construcţia, vânzarea sau închirierea unei clădiri, un certificat de performanţă energetică să fie pus la dispoziţia proprietarului sau a potenţialului cumpărător sau locatar de către proprietar, după caz. Certificatul este valabil cel mult 10 ani.
Pentru apartamentele sau unităţile din cadrul aceluiaşi imobil destinate a fi utilizate separat, certificarea poate să se bazeze pe:
— o certificare comună a întregii clădiri pentru blocurile cu un sistem de încălzire comun, sau
— pe evaluarea unui alt apartament reprezentativ din acelaşi bloc.
Statele membre pot exclude categoriile menţionate la art. 4 alin. (3) de la aplicarea acestui alineat.
(2) Certificatul de performanţă energetică a unei clădiri include valori de referinţă cum ar fi standarde legale în vigoare şi criterii de evaluare care să dea posibilitatea consumatorilor să compare şi să evalueze performanţa energetică a unei clădiri. Certificatul este însoţit de recomandări pentru îmbunătăţirea rentabilităţii performanţei energetice.
Singurul obiectiv al certificatelor este să furnizeze informaţii, iar efectele pe care astfel de certificate le-ar putea avea în cadrul unei proceduri judiciare sau de altă natură sunt stabilite în conformitate cu legislaţia naţională.
3. Statele membre iau măsurile necesare pentru a veghea ca pentru clădirile cu o suprafaţă utilă totală de peste 1 000 m2 ocupate de autorităţi publice şi de instituţii care prestează servicii publice unui număr mare de persoane şi care sunt, în consecinţă, vizitate frecvent de aceste persoane, un certificat de performanţă energetică eliberat de cel mult 10 ani să fie afişat într-un loc unde să poată fi văzut de public.
Plaja temperaturilor de interior recomandate şi curente, precum şi, dacă este cazul, alţi factori climatici de interes pot fi afişaţi într-un loc vizibil.
Articolul 8
Inspecţia cazanelor
În ceea ce priveşte reducerea consumului de energie şi limitarea emisiilor de bioxid de carbon, statele membre:
(a) elaborează măsurile necesare pentru stabilirea unei inspecţii periodice a cazanelor cu ardere de combustibil lichid sau solid convenţional şi cu putere nominală utilă de 20 până la 100 kW. Astfel de inspecţii pot fi făcute de asemenea la cazane care utilizează alţi combustibili.
Cazanele cu putere nominală utilă de peste 100 kW sunt inspectate cel puţin o dată la fiecare doi ani. În cazul cazanelor cu combustibil gazos, această perioadă poate fi extinsă la patru ani.
La instalaţiile de încălzire cu cazane cu putere nominală utilă de peste 20 kW şi cu vechime mai mare de 15 ani, statele membre elaborează măsurile necesare pentru stabilirea unei inspecţii unice a întregii instalaţii de încălzire. Pe baza acestei inspecţii, care include o evaluare a randamentului cazanului şi a dimensionării cazanului în raport cu necesităţile de încălzire a clădirii, experţii oferă consultanţă utilizatorilor în privinţa înlocuirii cazanelor, a altor modificări ale sistemului de încălzire şi a soluţiilor alternative; sau
(b) iau măsurile necesare pentru ca utilizatorii să primească consultanţă cu privire la înlocuirea cazanelor, la alte modificări ale sistemului de încălzire şi la alte soluţii preconizabile care pot include inspecţii pentru evaluarea randamentului cazanului şi a dimensionării acestuia. Impactul global al acestei abordări ar trebui să fie în linii mari echivalent cu cel rezultat din aplicarea dispoziţiilor de la pct. (a). Statele membre care aleg această opţiune prezintă Comisiei, din doi în doi ani, un raport asupra echivalenţei abordării lor.
Articolul 9
Inspecţia sistemelor de climatizare
În ceea ce priveşte reducerea consumului de energie şi a emisiilor de bioxid de carbon, statele membre elaborează măsurile necesare pentru stabilirea unei inspecţii periodice a sistemelor de climatizare cu o putere nominală utilă de peste 12 kW.
Inspecţia include o evaluare a randamentului şi dimensionării sistemului de climatizare în raport cu necesităţile de răcire ale clădirii. Utilizatorii primesc consultanţă cu privire la posibila îmbunătăţire sau înlocuire a sistemului de climatizare, precum şi cu privire la unele soluţii alternative.
Articolul 10
Experţi independenţi
Statele membre veghează ca certificarea clădirilor, elaborarea recomandărilor însoţitoare şi inspectarea cazanelor şi a sistemelor de climatizare să fie realizate în mod independent de către experţi calificaţi şi/sau autorizaţi, care lucrează fie ca independenţi, fie ca angajaţi ai unor organisme publice sau unităţi private.
Articolul 11
Revizuiri
Comisia, asistată de Comitetul constituit în temeiul art. 14, evaluează prezenta directivă în lumina experienţei acumulate pe parcursul aplicării sale şi, dacă este necesar, face propuneri cu privire la, inter alia:
(a) eventuale măsuri complementare referitoare la renovarea clădirilor cu o suprafaţă utilă totală mai mică de 1 000 m2;
(b) stimulente generale pentru noi măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice în clădiri.
Articolul 12
Informare
Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a informa pe utilizatorii clădirilor în privinţa metodelor şi practicilor care servesc la creşterea performanţei energetice. La solicitarea statelor membre, Comisia va asista statele membre la organizarea unor campanii de informare în acest sens, campanii ce pot fi cuprinse în cadrul unor programe comunitare.
Articolul 13
Adaptarea cadrului general
Pct. 1 şi 2 din anexă sunt revizuite la intervale periodice, dar nu la mai puţin de doi ani.
Orice modificări necesare în scopul adaptării pct. 1 şi 2 din anexă la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la art. 14 alin. (2).
Articolul 14
Comitetul
(1) Comisia este asistată de un comitet.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică art. 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile art. 8 din aceasta.
Perioada menţionată la art. 5 alin. (6) din Decizia 1999/468/CE este fixată la trei luni.
(3) Comitetul adoptă regulamentul său de procedură.
Articolul 15
Transpunere
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive cel târziu la 4 ianuarie 2006. Statele membre informează Comisia imediat cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare acestei trimiteri.
(2) În cazul în care nu dispun de experţi calificaţi şi/sau autorizaţi, statele membre pot să beneficieze de un termen suplimentar de trei ani pentru a pune în aplicare integral dispoziţiile art. 7, 8 şi 9. Atunci când recurg la această opţiune, statele membre informează Comisia în acest sens, oferindu-i justificările care se impun, precum şi un calendar referitor la punerea în aplicare ulterioară a prezentei directive.
Articolul 16
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Articolul 17
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 2002.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele Preşedintele
P. COX M. FISCHER BOEL
---------------------------------------
ANEXĂ
Cadru general pentru calculul performanţei energetice a clădirilor (art. 3)
1. Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor include cel puţin următoarele elemente:
(a) caracteristicile termice ale clădirii (îmbrăcămintea şi compartimentarea interioară, etc.); aceste caracteristici pot include, de asemenea, etanşeitatea la aer;
(b) instalaţiile de încălzire şi de alimentare cu apă caldă, inclusiv caracteristicile lor în materie de izolaţii;
(c) instalaţia de climatizare;
(d) ventilaţia;
(e) instalaţia de iluminat integrată (mai ales sectorul non-rezidenţial);
(f) poziţia şi orientarea clădirilor, inclusiv climatul exterior;
(g) sistemele solare pasive şi de protecţie solară;
(h) ventilaţia naturală;
(i) condiţiile climatice din interior, inclusiv climatul interior prevăzut..
2. Se ia în consideraţie influenţa pozitivă a următoarelor elemente, acolo unde este relevant pentru prezentul calcul:
(a) sistemele solare active şi alte sisteme electrice şi de încălzire bazate pe surse de energie regenerabilă;
(b) electricitatea produsă prin PCCE;
(c) sistemele de încălzire şi de răcire urbane sau colective;
(d) iluminatul natural.
3. În sensul prezentului calcul, clădirile sunt clasificate corespunzător în categoriile următoare:
(a) case individuale de diferite tipuri;
(b) blocuri de apartamente;
(c) birouri;
(d) unităţi de învăţământ;
(e) spitale;
(f) hoteluri şi restaurante;
(g) construcţii sportive;
(h) clădiri pentru comerţ en gros şi cu amănuntul;
(i) alte tipuri de clădiri cu consum energetic.
---------------------------------------
