DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
97/5/CE
din 27 ianuarie 1997
privind viramentele transfrontaliere
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 100a,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
având în vedere avizul Institutului Monetar European,
în conformitate cu procedura stabilită prin art. 189b din Tratat (3) în lumina textului comun aprobat la data de 22 noiembrie 1996 de către Comitetul de mediere,
(1) întrucât volumul plăţilor transfrontaliere creşte continuu pe măsură ce realizarea pieţii interne şi progresul către uniunea economică şi monetară deplină conduc la sporirea schimburilor comerciale şi circulaţiei persoanelor pe teritoriul Comunităţii; întrucât viramentele transfrontaliere reprezintă o parte substanţială a volumului şi valorii plăţilor transfrontaliere;
(2) întrucât este esenţial ca persoanele şi firmele, mai ales întreprinderile mici şi mijlocii să poată efectua rapid transferuri de credit în condiţii de siguranţă şi cu costuri mici dintr-o zonă a Comunităţii în alta; întrucât, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind aplicarea regulilor comunitare ale concurenţei sistemului viramentelor transfrontaliere) (4), crearea unui climat concurenţial sporit pentru efectuarea de viramente trebuie să conducă la îmbunătăţirea serviciilor şi reducerea preţurilor;
(3) întrucât prezenta directivă urmăreşte să continue progresele făcute în sensul realizării pieţii interne, mai ales în ceea ce priveşte liberalizarea circulaţiei capitalului cu scopul de a realiza uniunea economică şi monetară; întrucât dispoziţiile sale trebuie să se aplice viramentelor efectuate în monedele naţionale ale statelor membre şi în ECU;
(4) întrucât Parlamentul European, prin rezoluţia din 12 februarie 1993 (5) a solicitat elaborarea unei directive a Consiliului care să stabilească reguli în domeniul transparenţei şi al calităţii efectuării plăţilor transfrontaliere;
(5) întrucât problemele reglementate de prezenta directivă trebuie să fie abordate separat de problemele sistemice care continuă să fie în atenţia Comisiei; întrucât se poate dovedi necesar să se facă o nouă propunere de abordare a acestor probleme sistemice în special problema caracterului definitiv al plăţii ("settlement finality");
(6) întrucât scopul prezentei directive este de a îmbunătăţi serviciile de viramente transfrontaliere şi, deci, de a ajuta Institutul Monetar European în promovarea eficienţei viramentelor transfrontaliere cu scopul de a pregăti a treia etapă a uniunii economice şi monetare;
(7) întrucât, în conformitate cu obiectivele stabilite în a doua expunere de motive, prezenta directivă trebuie să se aplice oricărui virament cu o valoare mai mică de 50 000 ECU;
(8) întrucât, având în vedere al treilea paragraf al art. 3b din Tratat şi în scopul asigurării transparenţei, prezenta directivă stabileşte cerinţele minime necesare pentru a asigura un nivel adecvat de informare a clienţilor atât înainte cât şi după efectuarea viramentelor transfrontaliere; întrucât prezentele cerinţe indică şi procedurile de soluţionare a plângerilor şi a procedurilor de recurs puse la dispoziţia clienţilor, ca şi toate căile de acces la aceste proceduri; întrucât prezenta directivă stabileşte condiţiile minime de execuţie, mai ales în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor contractuale, la care trebuie să adere instituţiile ce oferă servicii de viramente transfrontaliere, inclusiv obligaţia de a efectua un virament transfrontalier în conformitate cu instrucţiunile clientului; întrucât prezenta directivă îndeplineşte condiţiile ce derivă din principiile stabilite de Recomandarea Comisiei 60/109/CEE din data de 14 februarie 1990 cu privire la transparenţa condiţiilor bancare referitoare la efectuarea de tranzacţii financiare transfrontaliere (6); întrucât prezenta directivă nu aduce atingere Directivei Consiliului nr. 91/308/CEE din 10 iunie 1991 privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării capitalurilor (7);
(9) întrucât prezenta directivă trebuie să contribuie la reducerea perioadei maxime de timp necesare pentru efectuarea unui virament transfrontalier şi la încurajarea acelor instituţii care au redus deja timpul necesar acestei operaţiuni să menţină această practică;
(10) întrucât Comisia, în raportul pe care îl va prezenta Parlamentului European ca şi Consiliului în termen de doi ani de la aplicarea prezentei directive, trebuie să examineze în special limita de timp ce trebuie aplicată în absenţa unei limite de timp convenită între ordonator şi instituţia sa, ţinând cont atât de progresele tehnice cât şi de situaţia existentă în fiecare dintre statele membre;
(11) întrucât trebuie să existe obligaţia impusă instituţiilor de a rambursa în cazul în care nu se poate finaliza cu succes viramentul; întrucât obligaţia de a rambursa impune o răspundere potenţială asupra instituţiilor, ceea ce, în absenţa unei limite de timp, ar putea avea un efect negativ asupra îndeplinirii cerinţelor de solvabilitate; întrucât acea obligaţie de a rambursa trebuie deci să se aplice până la suma de 12 500 ECU;
(12) întrucât art. 8 nu aduce atingere dispoziţiilor generale de drept intern conform cărora o instituţie are răspunderea faţă de ordonator atunci când nu se realizează un virament transfrontalier deoarece s-a comis o eroare la nivelul acelei instituţii;
(13) întrucât este necesar să fie tratate în mod distinct, dintre situaţiile cu care se pot confrunta instituţiile care sunt implicate în efectuarea unui virament transfrontalier, inclusiv situaţiile legate de incapacitatea de plată, situaţiile de forţă majoră; întrucât în acest sens trebuie luată drept bază definiţia cazurilor de forţă majoră din art. 4 alin. (6) din Directiva 90/314/CEE din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii turistice, călătoriile în circuit, excursiile şi vacanţele organizate (8);
(14) întrucât în toate statele membre trebuie să existe proceduri adecvate de plângere şi recurs pentru soluţionarea posibilelor litigii dintre clienţi şi instituţii, folosind procedurile existente acolo unde este cazul;
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 360, 17.12.1994, p. 13 şi JO C 199, 03.08.1995, p. 16
(2) JO C 236, 11.09.1995, p. 1
(3) Avizul Parlamentului European din 19 mai 1995(JO C 151, 19.06.1995, p. 370), poziţia comună a Consiliului din 4 decembrie 1995 (JO C 353, 30.12.1995, p. 52) şi Decizia Parlamentului European din 13 martie 1996 (JO C 96, 01.04.1996, p. 74). Decizia Consiliului din 19 decembrie 1996 şi Decizia Parlamentului European din 16 ianuarie 1997.
(4) JO C 251, 27.09.1995, p. 3
(5) JO C 72, 15.03.1993, p. 158
(6) JO L 67, 15.03.1990, p. 39
(7) JO L 166, 28.06.1991, p. 77
(8) JO L 158, 23.06.1990, p. 59
----------------
SECŢIUNEA I
DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIŢII
Articolul 1
Domeniu de aplicare
Dispoziţiile prezentei directive se aplică viramentelor transfrontaliere efectuate în moneda statelor membre şi având o valoare de până la echivalentul a 50 000 ECU, viramente ordonate de alte persoane decât cele menţionate în art. 2 alin. (a), (b) şi (c) şi executate de instituţii de credit sau de alte instituţii.
Articolul 2
Definiţii
În sensul prezentei directive:
a) "instituţie de credit" este o instituţie definită conform art. 1 din Directiva Consiliului 77/780/CEE9 şi include sucursalele instituţiilor de credit, conform înţelesului acestui cuvânt de la a treia liniuţă a acestui articol ce sunt amplasate pe teritoriul Comunităţii, care au sediul în afara Comunităţii şi care efectuează viramente transfrontaliere ca obiect al activităţii lor;
b) "alte instituţii" înseamnă orice persoană fizică sau juridică, alta decât instituţiile de credit, care efectuează viramente transfrontaliere ca obiect al activităţii lor;
c) "instituţie financiară" este o instituţie definită conform art. 4 alin. (1) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 3604/93 din 13 decembrie 1993, regulament ce specifică definiţiile referitoare la aplicarea interdicţiei cu privire la accesul privilegiat menţionat în art. 104a din Tratat10;
d) "instituţie" este o instituţie de credit sau o altă instituţie; în sensul art. 6, 7 şi 8, sucursalele unei instituţii de credit amplasate în diferite state membre care participă la efectuarea unui virament transfrontalier se consideră instituţii distincte;
e) "instituţie intermediară" este o instituţie care nu aparţine nici ordonatorului nici beneficiarului şi care participă la efectuarea unui virament transfrontalier;
f) "virament transfrontalier" este o tranzacţie efectuată la iniţiativa unui ordonator prin intermediul unei instituţii sau al unei sucursale pe care o are într-un stat membru, cu scopul de a pune o sumă de bani la dispoziţia unui beneficiar dintr-o instituţie sau dintr-o sucursală a acesteia dintr-un alt stat membru; ordonatorul şi beneficiarul pot fi una şi aceeaşi persoană;
g) "ordin de virament transfrontalier" este o instrucţiune necondiţionată dată sub orice formă direct de către un ordonator unei instituţii pentru a efectua un virament transfrontalier;
h) "ordonator" este o persoană fizică sau juridică care ordonă efectuarea unui virament transfrontalier către un beneficiar;
i) "beneficiar" este destinatarul final al viramentului transfrontalier pentru care se disponibilizează fondurile respective într-un cont la care acesta să aibă acces;
j) "client" este ordonatorul sau beneficiarul, după cum este cazul în contextul respectiv;
k) "rata de referinţă a dobânzii" este o rată a dobânzii care reprezintă compensarea şi care este stabilită în conformitate cu regulile stabilite de statul membru în care este situată instituţia care trebuie să plătească clientului compensarea;
l) "data acceptării" este data îndeplinirii tuturor condiţiilor cerute de instituţia respectivă în privinţa ordinului de virament transfrontalier şi de care este legată existenţa unei acoperiri financiare adecvate ca şi de informaţiile necesare pentru executarea ordinului.
___________
(9) JO L 322, 17.12.1977, p. 30. Directiva a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/26/CE (JO L 168, 18.07.1995, p. 7)
(10) JO L 332, 31.12.1993, p. 4
----------------
SECŢIUNEA A II-A
TRANSPARENŢA CONDIŢIILOR PENTRU EFECTUAREA VIRAMENTELOR TRANSFRONTALIERE
Articolul 3
Informaţii prealabile cu privire la condiţiile de efectuare a unui virament transfrontalier
Instituţiile trebuie să pună la dispoziţia actualilor şi posibililor lor clienţi toate informaţiile necesare despre condiţiile de efectuare a viramentelor transfrontaliere atât în scris cât şi prin mijloace electronice, dacă este necesar. Aceste informaţii trebuie să includă cel puţin:
¾ precizări privind perioada de timp necesară pentru ca, în executarea unui ordin de virament transfrontalier dat instituţiei, fondurile să fie creditate în contul instituţiei beneficiarului; trebuie să se indice clar începutul acelei perioade,
¾ precizări privind timpul necesar, în cazul recepţionării unui virament transfrontalier, pentru ca fondurile creditate în contul instituţiei să fie creditate în contul beneficiarului,
¾ modul de a calcula comisioanele şi spezele plătibile de către client instituţiei, inclusiv rata acestora, dacă este cazul,
¾ data valorii, care a fost aplicată de instituţie, dacă este cazul,
¾ detalii privind procedurile de plângere şi recurs aflate la dispoziţia clientului ca şi modalităţile de a avea acces la ele,
¾ precizări cu privire la cursurile de schimb de referinţă folosite.
Articolul 4
Informaţii ulterioare efectuării unui virament transfrontalier
Cu excepţia cazurilor în care clienţii renunţă în mod expres la acest lucru, instituţiile trebuie să le furnizeze clienţilor informaţii clare în scris şi în format electronic, dacă este cazul, într-o formă uşor accesibilă, după efectuarea sau recepţionarea unui virament transfrontalier. Aceste informaţii trebuie să includă cel puţin următoarele:
¾ referinţă care să permită clientului să identifice viramentul transfrontalier,
¾ suma iniţială a viramentului transfrontalier,
¾ suma totală a comisioanelor şi spezelor bancare plătibile de către client,
¾ data valorii care a fost aplicată de instituţie, dacă este cazul.
Dacă ordonatorul a precizat că toate comisioanele pentru viramentul transfrontalier trebuie să fie suportate total sau parţial de către beneficiar, acesta din urmă trebuie să fie informat de către propria sa instituţie.
Dacă s-a convertit o anumită sumă de bani, instituţia care a făcut această conversie trebuie să-l informeze pe client cu privire la cursul de schimb folosit.
SECŢIUNEA A III-A
OBLIGAŢIILE MINIME ALE INSTITUŢIILOR CU PRIVIRE LA VIRAMENTELE TRANSFRONTALIERE
Articolul 5
Angajamente specifice ale instituţiei
Cu excepţia cazului în care instituţia nu doreşte să facă afaceri cu acel client, orice instituţie trebuie, la cererea clientului de a se efectua un virament transfrontalier conform unor specificaţii date, să prezinte un angajament cuprinzând timpul necesar pentru efectuarea transferului ca şi comisioanele şi spezele de plătit, în afară de cele legate de cursul de schimb folosit.
Articolul 6
Obligaţii privind perioada de timp necesară
1. Instituţia ordonatorului trebuie să efectueze respectivul virament transfrontalier în decursul perioadei de timp convenită cu ordonatorul.
Dacă limita de timp convenită nu este respectată sau, în cazul când nu există o asemenea limită de timp, dacă la sfârşitul celei de-a cincea zile lucrătoare (celei de-a cincea zile în care băncile fac tranzacţii bancare) ce urmează după data la care a fost acceptat ordinul de virament transfrontalier, fondurile nu au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului, instituţia ordonatorului trebuie să-l despăgubească pe ordonator.
Despăgubirea constă în plata unei dobânzi calculate aplicând rata dobânzii de referinţă la suma viramentului transfrontalier pentru perioada care începe de la:
¾ sfârşitul limitei de timp convenite sau, dacă nu există o asemenea limită de timp, la sfârşitul celei de-a cincea zile lucrătoare ce urmează datei la care a fost acceptat ordinul de virament transfrontalier, până la
¾ data la care fondurile sunt creditate în contul instituţiei beneficiarului.
La fel, dacă faptul că viramentul transfrontalier nu se efectuează în limita de timp convenită, sau, dacă nu există o asemenea limită de timp, înainte de sfârşitul celei de-a cincea zile lucrătoare de la data acceptării ordinului de virament transfrontalier este din vina unei instituţii intermediare, acelei instituţii i se cere să despăgubească instituţia ordonatorului.
2. Instituţia beneficiarului trebuie să pună suma care rezultă ca urmare a efectuării viramentului transfrontalier la dispoziţia benefiaciarului în limita de timp convenită cu beneficiarul.
Dacă limita de timp convenită nu este respectată sau, în cazul că nu există o asemenea limită de timp, dacă, la sfârşitul acelei zile lucrătoare ce urmează zilei în care fondurile au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului, fondurile nu au fost creditate în contul beneficiarului, instituţia beneficiarului îl va despăgubi pe beneficiar.
Despăgubirea constă în plata unei dobânzi calculate aplicând rata dobânzii de referinţă la suma ce rezultă din viramentul transfrontalier pe o perioadă de timp de la:
¾ sfârşitul limitei de timp convenite, sau, dacă nu există o asemenea limită de timp, sfârşitul acelei zile lucrătoare ce urmează zilei în care fondurile au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului până la
¾ data la care fondurile sunt creditate în contul beneficiarului.
Nu trebuie plătită nici o despăgubire conform alin. 1 şi 2 dacă instituţia ordonatorului sau, dacă este cazul, instituţia beneficiarului pot stabili că întârzierea se datorează ordonatorului sau, dacă este cazul, beneficiarului.
4. Dispoziţiile alin. 1, 2 şi 3 nu aduc nici o atingere celorlalte drepturi ale clienţilor sau instituţiilor care au participat la executarea unui ordin de virament transfrontalier.
Articolul 7
Obligaţia de a efectua viramentul transfrontalier în conformitate cu instrucţiunile
1. După data acceptării ordinului de virament transfrontalier, instituţia ordonatorului, orice instituţie intermediară ca şi instituţia beneficiarului trebuie fiecare să fie obligate să efectueze viramentul transfrontalier pentru întreaga sumă implicată cu excepţia cazului în care ordonatorul a precizat că beneficiarul suportă total sau parţial costurile viramentului transfrontalier.
Dispoziţiile primului alineat nu aduc atingere posibilităţii instituţiei beneficiarului de a percepe o taxă de la beneficiar legată de administrarea contului său, în conformitate cu regulile şi cutumele existente. Totuşi, o asemenea taxă nu poate fi folosită de instituţie pentru a evita plata obligaţiilor impuse de alineatul sus-menţionat.
2. Fără a aduce atingere oricărei alte pretenţii ce poate fi formulate, dacă instituţia ordonatorului sau o instituţie intermediară a făcut o reţinere din suma viramentului transfrontalier, încălcând astfel dispoziţiile alin. 1, instituţia ordonatorului trebuie ca, la cererea ordonatorului, fără nici un fel de alte reţineri şi pe cheltuiala sa proprie, să viramenteze suma reţinută beneficiarului cu excepţia cazului în care ordonatorul nu solicită ca acea sumă să-i fie virată lui.
Orice instituţie intermediară care a efectuat o reţinere, încălcând astfel dispoziţiile alin. 1 trebuie să viramenteze suma reţinută, fără nici o altă reţinere şi pe cheltuiala sa proprie, la instituţia ordonatorului sau, dacă o cere instituţia ordonatorului, la beneficiarul viramentului transfrontalier.
3. Dacă încălcarea datoriei de a executa ordinul de virament transfrontalier în conformitate cu instrucţiunile ordonatorului a fost cauzată de instituţia beneficiarului, fără a prejudicia orice alte pretenţii ce pot fi formulate, instituţia beneficiarului trebuie să aibă răspunderea să viramenteze beneficiarului, pe cheltuiala sa proprie, orice sumă care a fost greşit reţinută.
Articolul 8
Obligaţia pe care o au instituţiile de a returna fondurile în cazul în care nu se efectuează viramentul transfrontalier
1. Dacă, după ce un ordin de virament transfrontalier a fost acceptat de instituţia ordonatorului, sumele respective nu sunt creditate în contul instituţiei beneficiarului, fără a aduce atingere oricăror altor pretenţii ce pot fi formulate, instituţia ordonatorului trebuie să vireze ordonatorului contravaloarea viramentului transfrontalier, până la concurenţa sumei de 12 500 ECU, la care se adaugă:
¾ dobânda calculată aplicând rata dobânzii de referinţă la valoarea viramentului transfrontalier pentru perioada cuprinsă între data emiterii ordinului de virament transfrontalier şi data creditului, ca şi
¾ taxele legate de viramentul transfrontalier plătite de ordonator.
Aceste sume trebuie să fie puse la dispoziţia ordonatorului în termen de paisprezece zile lucrătoare ce urmează datei la care acesta şi-a formulat cererea, cu excepţia cazului în care viramente au fost efectuate între timp în contul instituţiei beneficiarului.
O asemenea cerere nu poate fi formulată înainte de expirarea limitei de timp convenită între instituţia ordonatorului şi ordonator pentru executarea ordinului de virament transfrontalier sau, dacă nu există o asemenea limită de timp, înainte de expirarea limitei de timp stabilită în art. 6 alin. (1) al doilea paragraf.
În mod similar, fiecare instituţie intermediară care a acceptat un ordin de virament transfrontalier are obligaţia de a returna fondurile implicate în viramentul transfrontalier pe propria sa cheltuială, inclusiv toate costurile şi dobânzile implicate, instituţiei care i-a dat instrucţiunile de a executa acel ordin. Dacă viramentul transfrontalier nu a fost efectuat din cauza unor erori sau omisiuni din instrucţiunile date de această instituţie, instituţia intermediară trebuie să se străduiască pe cât posibil să returneze suma implicată în virament.
2. Prin derogare de la alin. 1, dacă viramentul transfrontalier nu a fost efectuat din cauza faptului că nu a fost executat de către o instituţie intermediară aleasă de instituţia beneficiarului, această instituţie (a beneficiarului) are obligaţia de pune fondurile la dispoziţia beneficiarului până la concurenţa sumei de 12 500 ECU.
3. Prin derogare de la alin. 1, dacă viramentul transfrontalier nu a fost efectuat din cauza unor erori sau omisiuni în instrucţiunile date de ordonator instituţiei sale sau din cauza neexecutării viramentului transfrontalier de către o instituţie intermediară aleasă în mod special de către ordonator, instituţia ordonatorului ca şi alte instituţii implicate trebuie să se străduiască pe cât posibil să returneze suma implicată în virament.
Dacă suma a fost recuperată de instituţia ordonatorului, aceasta are obligaţia de a o vira ordonatorului. Instituţiile, inclusiv instituţia ordonatorului nu au obligaţia, în acest caz, de a returna taxele şi dobânzile acumulate şi pot reţine costurile ce rezultă din recuperare dacă se specifică astfel.
Articolul 9
Situaţia de forţă majoră
Fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivei 91/308/CEE, instituţiile care participă la efectuarea unui virament transfrontalier sunt eliberate de obligaţiile stabilite în prezenta directivă dacă pot invoca situaţii de forţă majoră, adică împrejurări anormale şi neprevăzute în afara controlului persoanei care invocă motive de forţă majoră, împrejurări ale căror consecinţe ar fi fost de neevitat în ciuda tuturor eforturilor de a le evita şi care sunt relevante pentru dispoziţiile sale.
Articolul 10
Soluţionarea litigiilor
Statele membre trebuie să se asigure că există proceduri de plângere şi căi de atac adecvate şi eficiente pentru soluţionarea litigiilor între ordonator şi instituţia sa sau între beneficiar şi instituţia sa, folosind procedurile existente acolo unde este cazul.
SECŢIUNEA IV
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 11
Punerea în aplicare
1. Statele membre trebuie să adopte legile, reglementările şi dispoziţiile administrative necesare pentru a respecta prezenta directivă până cel târziu la 14 august 1999. Ele au obligaţia să informeze imediat Comisia despre adoptarea acestor dispoziţii.
Când statele membre adoptă aceste dispoziţii, trebuie să existe o trimitere la prezenta directivă sau trebuie să se facă o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Metoda de a face o asemenea trimitere este stabilită de statele membre.
2. Statele membre trebuie să comunice Comisiei textul principalelor legi, reglementări sau dispoziţii administrative pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 12
Raportul înaintat Parlamentului European şi Consiliului În decurs de cel mult doi ani de la data punerii în aplicare a prezentei directive, Comisia trebuie să prezinte un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive, raport însoţit, dacă este cazul, de propuneri de revizuire.
În lumina situaţiei existente în fiecare dintre statele membre şi a evoluţiilor tehnice care au avut loc, acest raport trebuie să se ocupe în special de problema limitei de timp prevăzută în art. 6 alin. (1).
Articolul 13
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Articolul 14
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 27 ianuarie 1997.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele, Preşedintele,
J.M. GIL-ROBLES G.ZALM
--------------------------------------
DECLARAŢIE COMUNĂ - A PARLAMENTULUI EUROPEAN, A CONSILIULUI ȘI A COMISIEI
Parlamentul European, Consiliul şi Comisia iau notă de hotărârea statelor membre de a pune în aplicare legile, reglementările şi dispoziţiile administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data de 1 ianuarie 1999.
--------------------------------------
