DIRECTIVA CONSILIULUI

din 2 aprilie 1979

privind conservarea păsărilor sălbatice (79/409/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 235,

întrucât se constată o scădere, uneori chiar foarte rapidă, a efectivului dintr-un mare număr de specii de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european al statelor membre; întrucât acest declin reprezintă o amenințare gravă pentru conservarea mediului natural, în special din cauza echilibrelor biologice care sunt astfel amenințate;

având în vedere propunerea Comisiei ⁽¹⁾,

având în vedere avizul Adunării ⁽²⁾,

întrucât speciile de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european al statelor membre sunt în majoritate specii migratoare; întrucât astfel de specii constituie un patrimoniu comun şi întrucât protecţia eficientă a păsărilor este o problemă transfrontalieră tipică legată de mediu, care implică responsabilităţi comune;

având în vedere avizul Comitetului Economic si Social ⁽³⁾,

întrucât condiţiile de viaţă ale păsărilor din Groenlanda sunt fundamental diferite de cele din alte regiuni ale teritoriului european al statelor membre din cauza unor circumstanţe generale şi, în special, din cauza climei, a densităţii reduse a populaţiei şi a dimensiunii şi a situaţiei geografice excepţionale a insulei;

întrucât Declaraţia Consiliului din 22 noiembrie 1973 privind programul de acţiune al Comunităţilor Europene privind mediul ⁽⁴⁾ impune acţiuni specifice pentru protecţia păsărilor, completată de Rezoluţia Consiliului Comunităţilor Europene si a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, din 17 mai 1977 privind continuarea şi punerea în aplicare a unei strategii şi a unui program de acţiune privind mediul la nivelul Comunităţii Europene ⁽⁵⁾;

----------------

(1)           JO C 24, 1.2.1977, p. 3; JO C 201, 23.8.1977, p. 2.

(2)           JO C 163, 11.7.1977, p. 28.

(3)           JO C 152, 29.6.1977, p. 3.

(4)           JO C 112, 20.12.1973, p. 40.

(5)           JO C 139, 13.6.1977, p. 1.

----------------

întrucât, din motivele arătate anterior, prezenta directivă nu se aplică Groenlandei;

întrucât este necesar să se asigure conservarea speciilor de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european al statelor membre, în cadrul funcţionării pieţei comune, în vederea îndeplinirii obiectivelor comunitare privind îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, a dezvoltării armonioase a activităţilor economice pe tot cuprinsul Comunităţii şi a unei dezvoltări continue şi echilibrate, dar competenţele specifice necesare pentru a acţiona în acest sens nu au fost prevăzute de tratat;

întrucât măsurile care trebuie luate se aplică diferiţilor factori care pot afecta efectivele de păsări, şi anume consecinţelor activităţilor umane, în special distrugerii şi poluării habitatelor păsărilor, capturării şi omorârii de către om şi comerţului care rezultă din astfel de practici; întrucât stringenţa acestor măsuri trebuie adaptată la situaţia diferitelor specii în cadrul politicii de conservare;

întrucât prin conservare se urmăreşte protecţia şi gestionarea pe termen lung a resurselor naturale ca parte integrantă a patrimoniului popoarelor europene; întrucât prin conservare se pot controla resursele naturale, precum şi utilizarea acestora pe baza măsurilor necesare pentru menţinerea şi adaptarea pe cât este posibil a echilibrelor naturale dintre specii;

întrucât conservarea, menţinerea şi restaurarea unei diversităţi suficiente şi a unei suprafeţe suficiente pentru habitate este esenţială pentru conservarea tuturor speciilor de păsări; întrucât pentru anumite specii de păsări trebuie să se prevadă măsuri de conservare speciale în privinţa habitatelor acestora pentru a li se asigura supravieţuirea şi reproducerea în aria de răspândire; întrucât astfel de măsuri trebuie să ia în considerare şi speciile migratoare şi trebuie să fie coordonate în vederea stabilirii unui cadru coerent;

întrucât, pentru a împiedica interesele comerciale să exercite o presiune nocivă la nivelul exploatării, este necesar să se interzică în general comercializarea şi să se elimine toate derogările pentru acele specii a căror situaţie o permite, luându-se în considerare condiţiile specifice din fiecare regiune;

întrucât, din cauza densităţii mari a unor populaţii de păsări, a răspândirii lorgeografice şi a sporului lor natural ridicat din cadrul Comunităţii în ansamblul ei, este posibil ca aceste specii să fie vânate, ceea ce constituie un tip acceptabil de exploatare; în cazul în care se stabilesc şi se respectă anumite limite, astfel de acţiuni de vânătoare trebuie să fie compatibile cu menţinerea populaţiei din speciile respective la un nivel satisfăcător;

întrucât diversele mijloace, dispozitive sau metode de capturare sau de omorâre pe scară largă sau în mod neselectiv, precum şi vânarea cu anumite mijloace de transport trebuie interzise din cauza presiunii excesive pe care o exercită sau o pot exercita asupra efectivelor din speciile respective;

întrucât, din cauza importanţei care poate fi acordată unor situaţii specifice, trebuie să se prevadă posibilitatea acordării de derogări în anumite condiţii şi sub rezerva monitorizării de către Comisie;

întrucât conservarea păsărilor şi, în special, a păsărilor migratoare prezintă încă probleme care impun continuarea cercetării ştiinţifice; întrucât această cercetare oferă şi posibilitatea de a evalua eficienţa măsurilor luate;

întrucât trebuie să se urmărească, prin consultare cu Comisia, că introducerea de orice specii de păsări sălbatice care nu se găsesc în mod natural pe teritoriul european al statelor membre nu dăunează florei şi faunei locale;

întrucât Comisia pregăteşte şi transmite statelor membre, la intervale de trei ani, un raport de sinteză pe baza informaţiilor furnizate de către statele membre cu privire la aplicarea unor prevederi de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive;

întrucât este necesar ca anumite anexe să fie adaptate rapid pe baza progresului tehnic şi ştiinţific; întrucât, pentru a facilita punerea în aplicare a măsurilor necesare în acest scop, trebuie prevăzută o procedură care să stabilească cooperarea strânsă dintre statele membre şi Comisie în cadrul unui Comitet pentru adaptarea la progresul tehnic şi ştiinţific,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)        Prezenta directivă se referă la conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre pentru care se aplică tratatul. Directiva reglementează protejarea, gestionarea şi controlul asupra acestor specii şi stabileşte normele pentru exploatarea acestora.

(2)        Prezenta directivă se aplică păsărilor, precum şi ouălor, cuiburilor şi habitatelor acestora.

(3)        Prezenta directivă nu se aplică Groenlandei.

Articolul 2

Statele membre iau măsurile necesare pentru a menţine populaţia speciilor menţionate la articolul 1 la un nivel care să îndeplinească condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale, ţinând seama în acelaşi timp de condiţiile economice şi de recreere sau pentru a adapta populaţia acestor specii la nivelul respectiv.

Articolul 3

(1)        Ţinând seama de cerinţele articolului 2, statele membre iau măsurile care se impun pentru a conserva, menţine sau restabili o diversitate şi o suprafaţă pentru habitate suficientă pentru toate speciile de păsări menţionate la articolul 1.

(2)        Conservarea, menţinerea şi restabilirea biotopurilor şi a habitatelor presupun, în primul rând, următoarele măsuri:

(a)        crearea unor arii protejate;

(b)        întreţinerea şi gestionarea habitatelor situate în interiorul şi în afara zonelor de protecţie, conform nevoilor ecologice;

(c)        restabilirea biotopurilor distruse;

(d)        crearea de biotopuri.

Articolul 4

(1)        Speciile menţionate la anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supravieţuirea şi reproducerea în aria de răspândire.

În acest context, se tine seama de următoarele specii de păsări:

(a)        specii pe cale de dispariţie;

(b)        specii vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului lor;

(c)        specii  considerate rare din cauza efectivului redus al populaţiilor sau a distribuţiei locale limitate;

(d)        alte specii care necesită o atenţie specială din cauza naturii specifice a habitatului lor.

Tendinţele şi variaţiile efectivului populaţiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare.

Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr şi suprafaţă, ca arii de protecţie specială pentru conservarea acestor specii, ţinând seama de condiţiile de protecţie din zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă.

(2)        Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat şi nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecţie în zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă, în ceea ce priveşte zonele de înmulţire, arealul de schimbare a penelor şi zonele de hibernare a acestor specii, grecum şi punctele de popas de-a lungul rutelor lor de migrare. In acest scop, statele membre acordă o atenţie specială protecţiei zonelor umede, în special zonelor umede de importanţă internaţională.

(3)        Statele membre transmit Comisiei toate informaţiile relevante pentru ca aceasta să poată lua iniţiativele corespunzătoare în vederea coordonării necesare pentru ca zonele menţionate anterior la alineatele (1) şi (2) să formeze un tot unitar care să îndeplinească cerinţele de protecţie pentru acele specii în zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă.

(4)        Cu privire la zonele de protecţie menţionate anterior la alineatele (1) şi (2), statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, atâta timp cât acestea au relevanţă în contextul obiectivelor prezentului articol. Statele membre depun eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor şi în afara zonelor de protecţie.

Articolul 5

Fără a se aduce atingere articolelor 7 şi 9, statele membre iau măsurile impuse pentru a stabili un sistem de protecţie pentru toate speciile de păsări menţionate la articolul 1, interzicând în special următoarele:

(a)        omorârea sau capturarea deliberată a speciilor respective, indiferent de metoda utilizată;

(b)        distrugerea sau producerea de daune în mod deliberat asupra cuiburilor sau a ouălor, sau eliminarea cuiburilor;

(c)        culegerea ouălor din natură şi păstrarea acestora, chiar dacă sunt goale;

(d)        perturbarea deliberată a acestor păsări, în special în perioada de reproducere sau de maturizare, dacă o astfel de perturbare este relevantă în contextul obiectivelor prezentei directive;

(e)        ţinerea în captivitate a păsărilor din specii a căror vânare şi capturare este interzisă.

Articolul 6

(1)        Fără a se aduce atingere dispoziţiilor alineatelor (2) şi (3), statele membre interzic, pentru toate speciile de păsări menţionate la articolul 1, vânzarea, transportul în scopul vânzării, păstrarea în scopul vânzării şi oferirea spre vânzare a păsărilor vii sau moarte şi a oricăror părţi ale păsărilor sau a produselor aviare uşor de recunoscut.

(2)        Activităţile prevăzute la alineatul (1) nu sunt interzise în cazul speciilor menţionate la anexa III/l, cu condiţia ca păsările să fi fost omorâte ori capturate prin mijloace legale sau să fi fost obţinute prin mijloace legale.

(3)        În cazul speciilor menţionate la anexa III/2, statele membre pot permite desfăşurarea pe teritoriul lor a activităţilor menţionate la alineatul (1), stabilind anumite restricţii, cu condiţia ca păsările să fi fost omorâte ori capturate prin mijloace legale sau să fi fost obţinute prin mijloace legale.

Statele membre care doresc să acorde astfel de autorizaţii trebuie în primul rând să consulte Comisia pentru a verifica, împreună cu aceasta, dacă comercializarea exemplarelor din aceste specii va duce sau se poate anticipa în mod rezonabil că ar putea duce la ameninţarea efectivelor de populaţie, a distribuţiei geografice sau a ratei de reproducere a acestor specii pe întreg teritoriul Comunităţii. în cazul în care, în urma analizării, se arată că autorizaţia preconizată ar duce, în opinia Comisiei, la o astfel de ameninţare asupra uneia dintre speciile menţionate anterior sau la posibilitatea ca aceasta să fie astfel ameninţată, Comisia înaintează statului membru respectiv o recomandare argumentată corespunzător, exprimânduşi opoziţia faţă de comercializarea speciilorîn cauză. în cazul în care consideră că nu există astfel de riscuri, Comisia informează statul membru cu privire la aceasta.

Recomandarea Comisiei se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

Statele membre care acordă autorizația în baza prezentului alineat verifică la intervale regulate dacă sunt îndeplinite în continuare condițiile care reglementează acordarea acestei autorizații.

(4)        Comisia efectuează studii asupra statutului biologic al speciilor menţionate la anexa III/3 şi asupra efectelor pe care comercializarea le poate avea asupra acestui statut.

Cu cel puţin patru luni înainte de data limită prevăzută la articolul 18 alineatul (1) din prezenta directivă, Comisia înaintează un raport şi propunerile sale Comitetului prevăzut la articolul 16, în vederea luării unei decizii referitoare la includerea speciilor respective în anexa III/2.

Până la luarea acestei decizii, statele membre pot aplica reglementările de drept intern existente asupra acestor specii, fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol.

Articolul 7

(1)        Datorită efectivului populaţiei, distribuţiei geografice si ratei de reproducere pe întreg teritoriul Comunităţii, legislaţia internă permite vânarea speciilor menţionate la anexa II. Statele membre se asigură că vânarea acestor specii nu aduce atingere eforturilor de conservare în aria lor de răspândire.

(2)        Speciile menţionate la anexa 11/1 pot fi vânate în zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă.

(3)        Speciile menționate la anexa II/2 pot fi vânate numai în statele membre în dreptul cărora sunt indicate.

(4)        Statele membre se asigură că practicarea vânătorii, inclusiv a vânătorii cu şoimi, dacă aceasta se practică, desfăşurată conform măsurilor de drept intern în vigoare, respectă principiile de utilizare raţională şi de control echilibrat ecologic al speciilor de păsări respective şi că această practică este compatibilă cu măsurile ce decurg din articolul 2, cu privire la populaţiile acestor specii, în special ale speciilor migratoare. Statele membre se asigură în special că speciile cărora li se aplică legislaţia asupra vânătorii nu sunt vânate în perioada de maturizare, nici în diferitele etape de reproducere. În cazul speciilor migratoare, statele membre se asigură în special că speciile cărora li se aplică reglementările asupra vânătorii nu sunt vânate în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre ariile de creştere. Statele membre trebuie să transmită Comisiei toate informaţiile relevante privind punerea în aplicare efectivă a reglementărilor lor legislative asupra vânătorii.

Articolul 8

(1)        În privința vânării, a capturării sau a omorârii păsărilor care intră sub incidența prezentei directive, statele membre interzic utilizarea oricăror mijloace, sisteme sau metode folosite pentru capturarea sau omorârea pe scară largă sau neselectivă a păsărilor sau care pot produce dispariția pe plan local a unei specii, în special a uneia dintre speciile menționate la anexa IV litera (a).

(2)        în afară de aceasta, statele membre interzic vânarea din mijloace de transport şi în condiţiile menţionate la anexa IV litera (b).

Articolul 9

(1)        Statele membre pot aplica derogări de la prevederile articolelor 5, 6, 7 şi 8, în cazul în care nu există altă soluţie satisfăcătoare, din următoarele motive:

(a)        -           în interesul siguranţei şi al sănătăţii publice;

-           în interesul siguranţei aerului;

-           pentru a preveni daune considerabile asupra recoltelor, a şeptelului, a pădurilor, a pescăriilor şi a apelor;

-           pentru protecţia florei si a faunei;

(b)        în scopul cercetării şi al învăţământului, al repopulării sau al reintroducerii şi al înmulţirii necesare în acest sens;

(c)        pentru a permite, în condiţii strict controlate şi pe bază selectivă, capturarea, păstrarea sau alte utilizări judicioase ale anumitor păsări în număr mic.

(2)        Derogarea trebuie să specifice următoarele:

-           speciile care fac obiectul derogărilor;

-           mijloacele, sistemele sau metodele autorizate pentru capturare sau sacrificare;

-           condiţiile de rise şi circumstanţele de timp şi spaţiu sub rezerva cărora pot fi acordate astfel de derogări;

-           autoritatea împuternicită să declare că sunt îndeplinite condiţiile impuse şi să decidă mijloacele, sistemele sau metodele care pot fi utilizate, în ce limite şi de către cine;

-           controalele care trebuie efectuate.

(3)        În fiecare an, statele membre înaintează Comisiei un raport asupra punerii în aplicare a prezentului articol.

(4)        Pe baza informaţiilor pe care le deţine şi, în special, pe baza informaţiilor care îi sunt comunicate în temeiul alineatului (3), Comisia se asigură permanent că aceste derogări nu produc consecinţe incompatibile cu prezenta directivă. Comisia ia măsurile necesare în acest scop.

Articolul 10

(1)        Statele membre încurajează cercetarea şi orice activitate necesară ca fundament pentru protecţia, gestionarea şi utilizarea populaţiilor din toate speciile de păsări menţionate la articolul 1.

(2)        O atenţie specială este acordată cercetării şi activităţii asupra subiectelor menţionate la anexa V. Statele membre transmit Comisiei toate informaţiile solicitate pentru a-i da posibilitatea să ia măsurile necesare pentru coordonarea cercetării şi a activităţilor menţionate la prezentul articol.

Articolul 11

Statele membre se asigură că introducerea speciilor de păsări care nu se găsesc în mod natural în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre nu prejudiciază flora şi fauna locală. Statele membre consultă Comisia în această privinţă.

Articolul 12

(1)        Statele membre înaintează Comisiei, la intervale de trei ani, începând de la data expirării termenului limită prevăzut la articolul 18 alineatul (1), un raport asupra punerii în aplicare a prevederilor legislative interne adoptate în temeiul prezentului articol.

(2)        La intervale de trei ani, Comisia pregăteşte un raport de sinteză pe baza informaţiilor prevăzute la alineatul (1). Acea parte a proiectului de raport care conţine informaţiile furnizate de un stat membru este transmisă autorităţilor statului membru respectiv pentru verificare. Versiunea finală a raportului este înaintată statelor membre.

Articolul 13

Punerea în aplicare a măsurilor luate în baza prezentei directive nu poate duce la o deteriorare a situaţiei actuale în ceea ce priveşte conservarea speciilor de păsări menţionate la articolul 1.

Articolul 14

Statele membre pot introduce măsuri de protecție mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 15

Modificările necesare pentru adaptarea anexelor I si V din prezenta directivă la progresul tehnic şi ştiinţific, precum şi modificările menţionate la articolul 6 alineatul (4) al doilea paragraf sunt adoptate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17.

Articolul 16

(1)        în sensul modificărilor menţionate la articolul 15 din prezenta directivă, se instituie un Comitet pentru adaptarea la progresul tehnic şi ştiinţific (denumit în continuare „comitetul”), constituit din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.

(2)        Comitetul adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 17

(1)        în cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută de prezentul articol, comitetul este sesizat de preşedinte, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2)        Reprezentantul Comisiei înaintează un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul îşi dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care preşedintele îl poate stabili în funcţie de urgenţa subiectului în cauză. Comitetul hotărăşte cu o majoritate de 41 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate potrivit articolul 148 alineatul (2) din tratat. Preşedintele nu participă la vot.

(3)        (a)        Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea corespund cu avizul

Comitetului.

(b)        Dacă măsurile luate în discuţie nu corespund avizului comitetului sau în absenţa avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.

(c)        Dacă, în termen de trei luni de la data înaintării la Consiliu, acesta nu se pronunţă, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.

Articolul 18

(1)        Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de doi ani de la notificarea acesteia. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)        Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 19 Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 2 aprilie 1979.

Pentru Consiliu

Presedintele

J. FRANţOIS PONCET

--------------------------

ANEXA I

ANEXA 11/1

ANEXA 11/2