DIRECTIVA CONSILIULUI
din 12 iunie 1986
privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură
(86/278/CEE)
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 100 şi 235,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
întrucât scopul prezentei directive este de a reglementa utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură, astfel încât să se prevină efectele nocive asupra solului, vegetaţiei, animalelor şi omului, încurajând utilizarea lor corectă;
întrucât neconcordanţa dintre prevederile statelor membre privind utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură ar putea afecta funcţionarea pieţei comune; întrucât se impune apropierea legilor în acest domeniu în conformitate cu art. 100 din Tratat;
întrucât nămolurile de epurare utilizate în agricultură nu sunt reglementate de Directiva Consiliului 75/442/CEE din 15 iulie 1975 privind deşeurile (4);
întrucât măsurile prevăzute în Directiva Consiliului 78/319/CEE din 20 martie 1978 privind deşeurile toxice şi periculoase (5) se aplică şi nămolurilor de epurare care conţin sau sunt contaminate cu substanţe sau materiale enumerate în anexa la directiva menţionată, care sunt de asemenea natură sau sunt prezente în asemenea cantităţi sau concentraţii încât reprezintă un risc pentru sănătatea omului sau pentru mediu;
_______________
(1) JO C 264, 08.10.1982, p. 3 şi JO C 154, 14.06.1984, p. 6.
(2) JO C 77, 19.03.1984, p. 136.
(3) JO C 90, 05.04.1983, p. 27.
(4) JO L 194, 25.07.1975, p. 39.
(5) JO L 84, 31.03.1978, p. 43.
-----------------------
întrucât trebuie prevăzut un regim special pentru a asigura protecţia deplină a omului, animalelor, plantelor şi mediului împotriva efectelor nocive care apar în urma utilizării necontrolate a nămolurilor;
întrucât obiectivul prezentei directive este de asemenea să stabilească anumite măsuri comunitare iniţiale privind protecţia solurilor;
întrucât nămolurile pot avea proprietăţi agronomice valoroase şi este aşadar justificat să se încurajeze valorificarea lor în agricultură, cu condiţia ca acestea să fie utilizate în mod corect; întrucât utilizarea nămolurilor de epurare nu trebuie să dăuneze calităţii solului şi a produselor agricole;
întrucât anumite metale grele pot fi toxice pentru plante şi, de asemenea, pentru om, prin prezenţa lor în recolte şi întrucât este necesar să se stabilească valori limită obligatorii pentru aceste elemente în sol;
întrucât utilizarea nămolurilor ar trebui interzisă atunci când concentraţia acestor metale în sol depăşeşte aceste valori limită;
întrucât, în plus, este necesar să se prevină depăşirea acestor valori limită ca urmare a utilizării nămolurilor; întrucât, în acest scop, este necesar să se limiteze cantitatea de metale grele adăugate la solul cultivat, fie prin stabilirea unor cantităţi maxime ale aportului de nămoluri utilizate pe an, fie prin grija ca valorile limită ale concentraţiei de metale grele în nămolurile utilizate să nu depăşească valorile limită pentru cantităţile de metale grele care pot fi adăugate solului pe baza unei medii de 10 ani;
întrucât nămolurile trebuie să fie tratate înainte de a fi utilizate în agricultură; întrucât statele membre pot autoriza totuşi utilizarea nămolurilor netratate, fără riscuri pentru sănătatea oamenilor sau animalelor, dacă acestea sunt injectate sau îngropate în sol;
întrucât trebuie să treacă o anumită perioadă de timp între utilizarea nămolurilor şi folosirea pământului pentru păşunat, recolta culturilor furajere sau anumitor culturi care sunt în mod normal în contact direct cu solul şi care sunt consumate crude; întrucât utilizarea nămolurilor trebuie să fie interzisă la culturile de legume şi fructe în timpul perioadei de vegetaţie, cu excepţia culturilor de pomi fructiferi;
întrucât nămolurile ar trebui utilizate în condiţii care garantează protecţia solului şi a apelor subterane şi de suprafaţă în conformitate cu Directivele 75/440/CEE (1) şi 80/68/CEE (2); întrucât, în acest scop, este necesar să se controleze calitatea nămolurilor şi a solurilor pe care acestea sunt utilizate şi, ulterior, să se efectueze analize şi să se comunice anumite rezultate utilizatorilor;
_______________
(1) JO L 194, 25.07.1975, p. 26.
(2) JO L 20, 26.01.1980, p. 43.
----------------------
întrucât trebuie păstrat un anumit număr de informaţii esenţiale pentru a asigura o mai bună conştientizare a utilizării nămolurilor în agricultură şi întrucât aceste informaţii ar trebui înaintate sub formă de rapoarte periodice Comisiei; întrucât, în temeiul acestor rapoarte, Comisia va elabora, dacă va fi necesar, propuneri care să asigure o protecţie mai mare a solului şi mediului;
întrucât nămolurile rezultate de la staţiile mici de epurare a apelor reziduale care epurează în principal ape reziduale menajere prezintă riscuri reduse pentru sănătatea omului, animalelor, plantelor şi pentru mediu şi, în consecinţă, se impune exceptarea de la unele dintre obligaţiile prevăzute privind informarea şi analiza;
întrucât statele membre ar trebui să poată elabora dispoziţii mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă; întrucât astfel de dispoziţii ar trebui comunicate Comisiei; întrucât progresul tehnic şi ştiinţific ar putea face necesară adaptarea rapidă a anumitor cerinţe prevăzute în prezenta directivă; întrucât, în vederea facilitării introducerii măsurilor necesare în acest scop, ar trebui să fie stabilită o procedura prin care s-ar putea realiza o cooperare între statele membre şi Comisie; întrucât o astfel de cooperare ar trebui să aibă loc în cadrul Comitetului privind adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic;
întrucât Tratatul nu a prevăzut competenţele necesare, altele decât cele din art. 235,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Scopul prezentei directive este de a reglementa utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură astfel încât să se prevină efectele nocive asupra solului, vegetaţiei, animalelor şi omului, încurajând utilizarea lor corectă;
Articolul 2
În sensul prezentei directive:
(a) "nămoluri" reprezintă:
(i) nămoluri reziduale provenite de la staţiile de epurare care tratează apele reziduale menajere sau urbane şi de la alte staţii de epurare care tratează apele reziduale cu o compoziţie similară apelor reziduale menajere şi urbane;
(ii) nămoluri reziduale de la fosele septice şi de la alte instalaţii similare pentru tratarea apelor reziduale;
(iii) nămoluri reziduale provenite de la alte staţii de epurare decât cele menţionate la pct. (i) şi (ii);
(b) "nămoluri tratate" reprezintă:
nămolurile tratate printr-un proces biologic, chimic sau termic, prin stocare pe termen lung sau prin orice alt procedeu corespunzător astfel încât să reducă în mod semnificativ puterea lor de fermentare şi riscurile pentru sănătate rezultate prin utilizarea lor;
(c) "agricultură" reprezintă:
orice tip de cultură în scop comercial şi alimentar, inclusiv în scopul creşterii animalelor;
(d) "utilizare" reprezintă:
împrăştierea nămolurilor pe sol sau orice altă aplicare a nămolurilor pe şi în sol.
Articolul 3
1. Nămolurile menţionate în art. 2 lit. (a) pct. (i) pot fi utilizate în agricultură numai în conformitate cu prezenta directivă.
2. Fără a aduce atingere Directivelor 75/442/CEE şi 78/319/CEE:
¾ nămolurile menţionate în art. 2 lit. (a) pct. (ii) pot fi utilizate în agricultură sub rezerva oricăror condiţii pe care statul membru în cauză le poate considera necesare pentru protecţia sănătăţii omului şi a mediului;
¾ nămolurile menţionate în art. 2 lit. (a) pct. (iii) pot fi utilizate în agricultură numai dacă utilizarea lor este reglementată de statul membru în cauză.
Articolul 4
Valorile pentru concentraţiile de metale grele în solul pe care se aplică nămoluri, concentraţiile de metale grele din nămoluri şi cantităţile maxime anuale ale unor astfel de metale grele care pot fi introduse în soluri cu destinaţie agricolă, sunt prezentate în anexele I A, I B şi I C.
Articolul 5
Fără a aduce atingere art. 12:
1. statele membre interzic utilizarea nămolurilor atunci când concentraţia unuia sau mai multor metale grele din sol depăşeşte valorile limită pe care le stabilesc în conformitate cu anexa I A şi iau măsurile necesare pentru a asigura că aceste valori limită nu sunt depăşite ca urmare a utilizării nămolurilor.
2. statele membre reglementează utilizarea nămolurilor astfel încât acumularea de metale grele în sol să nu ducă la o depăşire a valorilor limită menţionate la alin. (1). În acest scop, statele membre aplică una sau alta dintre procedurile prevăzute la lit. (a) şi (b):
(a) statele membre stabilesc cantităţile maxime de nămoluri exprimate în tone de materie uscată care poate fi aplicată pe sol pe unitatea de suprafaţă şi pe an, respectând în acelaşi timp valorile limită pentru concentraţia de metale grele în nămoluri, pe care acestea o stabilesc în conformitate cu anexa I B;
sau
(b) statele membre asigură respectarea valorilor limită pentru cantităţile de metale introduse în sol pe unitatea de suprafaţă şi pe unitatea de timp, prezentate în anexa IC.
Articolul 6
Fără a aduce atingere art. 7:
(a) nămolurile sunt tratate înainte de a fi utilizate în agricultură. Statele membre pot totuşi autoriza, în anumite condiţii stabilite de ele, utilizarea nămolurilor netratate, dacă acestea sunt injectate sau introduse în sol;
(b) producătorii de nămoluri de epurare furnizează cu regularitate utilizatorilor toate informaţiile menţionate în anexa II A.
Articolul 7
Statele membre interzic utilizarea de nămoluri sau furnizarea de nămoluri în vederea utilizării lor:
(a) pe păşuni sau pe culturi furajere, dacă terenul este folosit pentru păşunat sau la recoltarea de culturi furajere pe aceste terenuri înainte de a fi trecut o anumită perioadă de timp. Această perioadă de timp, care trebuie stabilită de statele membre în funcţie de situaţia lor geografică şi climatică, nu poate în nici un caz mai scurtă de trei săptămâni;
(b) pe culturile de legume şi fructe în timpul perioadei de vegetaţie, cu excepţia culturilor de pomi fructiferi;
(c) pe solurile destinate culturilor de legume şi fructe care sunt în mod normal în contact direct cu solul şi sunt consumate crude, pentru o perioadă de 10 luni înaintea recoltării şi în timpul recoltării.
Articolul 8
Următoarele reguli se respectă la utilizarea nămolurilor:
¾ utilizarea trebuie să ţină cont de necesităţile nutriţionale ale plantelor şi nu poate să altereze calitatea solurilor şi apelor de suprafaţă şi subterane;
¾ dacă nămolurile sunt utilizate pe soluri al căror pH este mai mic decât 6, statele membre trebuie să ţină seama de creşterea instabilităţii metalelor grele şi de absorbţia lor de către plante şi să reducă, dacă este cazul, valorile limită pe care le-au stabilit în conformitate cu anexa I A.
Articolul 9
Nămolurile şi solurile pe care acestea sunt utilizate se analizează după cum se menţionează în anexele II A şi II B.
Metodele de referinţă de prelevare de probe şi analiză sunt indicate în anexa II C.
Articolul 10
1. Statele membre se asigură că sunt ţinute la zi registre care să conţină:
(a) cantităţile de nămoluri produse şi cantităţile furnizate pentru agricultură;
(b) compoziţia şi caracteristicile nămolurilor faţă de parametrii specificaţi în anexa II A;
(c) tipul de tratament efectuat, după cum se defineşte în art. 2 lit. (b);
(d) numele şi adresele destinatarilor de nămoluri şi locul de utilizare a nămolurilor.
2. Aceste registre trebuie să fie ţinute la dispoziţia autorităţilor competente şi servesc la stabilirea raportului de sinteză menţionat în art. 17.
3. Informaţiile privind metodele de tratament şi rezultatele analizelor sunt comunicate la cerere autorităţilor competente.
Articolul 11
Statele membre pot excepta de la aplicarea dispoziţiilor art. 6 lit. (b) şi art. 10 alin. (1) lit. (b), (c) şi (d) şi alin. (2) nămolurile rezultate de la staţiile de epurare a apelor reziduale, a căror capacitate de tratare este mai mică de 300 kg de CBO5 pe zi, corespunzător unui număr de 5 000 locuitori şi care sunt destinate în primul rând epurării apelor reziduale menajere.
Articolul 12
Dacă condiţiile impun acest lucru, statele membre pot adopta măsuri mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă.
Orice decizie de această natură se comunică imediat Comisiei, în conformitate cu acordurile existente.
Articolul 13
Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic, în conformitate cu procedura menţionată în art. 15, include dispoziţiile anexelor la prezenta directivă, cu excepţia parametrilor şi valorilor cuprinse în anexele I A, I B şi I C, a oricăror factori care ar putea afecta evaluarea valorilor şi a parametrilor pentru analiză menţionaţi în anexele II A şi II B.
Articolul 14
1. Se constituie un comitet pentru adaptarea prezentei directive la progresul ştiinţific şi tehnic (denumit în continuare "comitetul"), format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.
2. Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.
Articolul 15
1. Dacă trebuie urmată procedura prevăzută în prezentul articol, comitetul este sesizat de preşedinte, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.
2. Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul îşi dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care preşedintele îl poate stabili în funcţie de urgenţa subiectului în cauză. Comitetul hotărăşte cu o majoritate de 54 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate conform art. 148 alin. (2) din Tratat. Preşedintele nu participă la vot.
3. (a) Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
(b) Dacă măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absenţa avizului, Comisia propune Consiliului, fără întârziere, măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
(c) Dacă, în termen de trei luni de la prezentarea propunerii, Consiliul nu hotărăşte, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.
Articolul 16
1. Statele membre pun în aplicare dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive în termen de trei ani de la notificarea acesteia.
Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
2. Statele membre comunică Comisiei textul dispoziţiilor de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 17
După cinci ani de la notificarea prezentei directive şi din patru în patru ani ulterior, statele membre pregătesc un raport de sinteză privind utilizarea nămolurilor în agricultură, precizând cantităţile de nămoluri utilizate, criteriile urmate şi orice dificultăţi întâmpinate; statele membre transmit acest raport Comisiei, care publică informaţiile conţinute în acesta. În temeiul acestui raport, Comisia înaintează, dacă este cazul, propunerile necesare pentru a asigura o mai bună protecţie a solului şi mediului.
Articolul 18
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, 12 iunie 1986.
Pentru Consiliu
Preşedintele
P. WINSEMIUS
---------------------------------------
ANEXAI A
VALORILE LIMITĂ PENTRU CONCENTRAŢIILE DE METALE GRELE ÎN SOL (mg/kg de materie uscată într-o probă reprezentativă de sol cu un pH de la 6 la 7, după cum se defineşte în anexa II C)
---------------------------------------+----------------------------------------
Parametri | Valori limită(1)
---------------------------------------+----------------------------------------
Cadmiu | 1 - 3
Cupru(2) | 50 - 140
Nichel(2) | 30 - 75
Plumb | 50 - 300
Zinc | 150 - 300
Mercur | 1 - 1,5
Crom(3) | -
---------------------------------------+----------------------------------------
(1) Statele membre pot autoriza o depăşire a valorilor limită fixate anterior
în cazul utilizării nămolurilor pe terenuri care, la data notificării prezentei
directive, sunt destinate eliminării nămolurilor, dar pe care se cultivă culturi
destinate exclusiv pentru hrana animalelor. Statele membre trebuie să informeze
Comisia cu privire la numărul şi tipul terenurilor respective. De asemenea,
statele membre trebuie să încerce să asigure că nu există nici un pericol pentru
sănătatea omului sau pentru mediu.
(2) Statele membre pot autoriza o depăşire a valorilor limită pentru aceşti
parametri pentru soluri cu un pH constant mai mare decât 7. Concentraţiile
maxime autorizate ale acestor metale grele nu trebuie să depăşească în nici un
caz aceste valori cu mai mult de 50%. De asemenea, statele membre trebuie să
încerce să asigure că nu există nici un pericol pentru sănătatea omului sau
pentru mediu, în special pentru apele subterane.
(3) Nu este posibil să se fixeze în această etapă valorile limită pentru
crom. Consiliul va fixa aceste valori limită într-o etapă ulterioară pe baza
propunerilor care urmează să fie înaintate Comisiei, în termen de un an de la
notificarea prezentei directive.
--------------------------------------------------------------------------------
ANEXA I B
VALORILE LIMITĂ PENTRU CONCENTRAŢIILE DE METALE GRELE DIN NĂMOLURILE DESTINATE UTILIZĂRII ÎN AGRICULTURĂ
(mg/kg de materie uscată)
---------------------------------------+----------------------------------------
Parametri | Valori limită(1)
---------------------------------------+----------------------------------------
Cadmiu | 20 - 40
Cupru | 1.000 - 1.750
Nichel | 300 - 400
Plumb | 750 - 1.200
Zinc | 2.500 - 4.000
Mercur | 16 - 25
Crom(1) | -
---------------------------------------+----------------------------------------
(1) Nu este posibil să se fixeze în această etapă valorile limită pentru
crom. Consiliul va fixa aceste valori limită într-o etapă ulterioară pe baza
propunerilor ce urmează a fi înaintate Comisiei în termen de un an de la
notificarea prezentei directive.
--------------------------------------------------------------------------------
ANEXA I C
VALORILE LIMITĂ PENTRU CANTITĂŢILE DE METALE GRELE CARE POT FI INTRODUSE ANUAL ÎN TERENURILE AGRICOLE PE BAZA UNEI MEDII DE 10 ANI
(kg/ha/an)
---------------------------------------+----------------------------------------
Parametri | Valori limită(1)
---------------------------------------+----------------------------------------
Cadmiu | 0,15
Cupru | 12
Nichel | 3
Plumb | 15
Zinc | 30
Mercur | 0,1
Crom(1) | -
---------------------------------------+----------------------------------------
(1) Statele membre pot autoriza o depăşire a valorilor limită reprezentate
mai sus în cazul utilizării nămolurilor pe terenuri care, la data notificării
prezentei directive, sunt destinate eliminării nămolurilor, dar pe care se
cultivă culturi destinate exclusiv pentru hrana animalelor. Statele membre
trebuie să informeze Comisia cu privire la numărul şi tipul terenurilor
respective. De asemenea, statele membre trebuie să încerce să asigure că nu
există nici un pericol pentru sănătatea omului sau pentru mediu.
(2) Nu este posibil să se fixeze în această etapă valorile limită pentru
crom. Consiliul va fixa aceste valori limită într-o etapă ulterioară pe baza
propunerilor ce urmează a fi înaintate Comisiei în termen de un an de la
notificarea prezentei directive.
--------------------------------------------------------------------------------
ANEXA II A
ANALIZA NĂMOLURILOR
1. De regulă, nămolurile trebuie analizate cel puţin o dată la şase luni. Dacă apar modificări în caracteristicile apei reziduale epurate, frecvenţa analizelor trebuie să fie mărită. Dacă rezultatele analizelor nu variază în mod semnificativ în decursul unui an întreg, nămolurile trebuie să fie analizate cel puţin o dată la 12 luni.
2. În cazul nămolurilor rezultate de la staţiile de epurare menţionate în art. 11, dacă nu s-a efectuat o analiză a nămolurilor în cele 12 luni anterioare punerii în aplicare în fiecare stat membru a prezentei directive, trebuie să fie efectuată o analiză în termen de 12 luni de la această punere în aplicare, sau, dacă este cazul, în termen de 6 luni de la decizia de autorizare a utilizării în agricultură a nămolurilor rezultate de la astfel de staţii. Statele membre decid cu privire la frecvenţa unor analize ulterioare pe baza rezultatelor analizei iniţiale, orice modificări ale naturii apelor reziduale epurate şi orice alţi factori relevanţi aferenţi.
3. Sub rezerva dispoziţiilor alin. (4), analiza ar trebui să includă următorii parametri:
¾ materie uscată, materie organică;
¾ pH;
¾ azot şi fosfor;
¾ cadmiu, cupru, nichel, plumb, zinc, mercur, crom.
4. În cazul cuprului, zincului şi cromului, dacă s-a demonstrat, spre satisfacţia autorităţii competente a statelor membre în cauză, că aceste metale nu sunt prezente sau sunt prezente doar în cantităţi neglijabile în apele reziduale epurate în staţia de epurare, statele membre decid cu privire la frecvenţa analizelor care trebuie efectuate.
-----------------------------------------
ANEXA II B
ANALIZA SOLULUI
1. Ori de câte ori se utilizează nămoluri care nu provin de la staţiile de epurare menţionate în art. 11, statele membre trebuie să se asigure mai întâi ca conţinutul de metale grele din sol să nu depăşească valorile limită stabilite în conformitate cu anexa I A. În acest scop, statele membre decid ce analize vor fi efectuate, luând în considerare datele ştiinţifice disponibile privind caracteristicile şi omogenitatea solului.
2. Statele membre decid cu privire la frecvenţa analizelor ulterioare, luând în considerare conţinutul de metale din sol anterior utilizării nămolurilor, cantitatea şi compoziţia nămolurilor folosite şi orice alţi factori relevanţi aferenţi.
3. Analiza ar trebui să includă următorii parametri:
¾ pH;
¾ cadmiu, cupru, nichel, plumb, zinc, mercur şi crom.
----------------------------------------
ANEXA II C
METODE DE PRELEVARE DE PROBE ȘI DE ANALIZĂ
1. Prelevare de probe de sol
Probele reprezentative de sol pentru analiză ar trebui să fie constituite în mod normal prin amestecarea împreună a 25 carote prelevate de pe un teren nu mai mare sau egal cu 5 ha, care este lucrată în acelaşi scop.
Probele trebuie luate la o adâncime de 25 cm în cazul în care adâncimea solului arabil este mai mică de această valoare; cu toate acestea, adâncimea de prelevare în acest ultim caz nu trebuie să fie mai mică de 10 cm.
2. Prelevări de probe de nămol
Nămolurile trebuie prelevate după tratare, însă înaintea livrării către utilizator şi ar trebui să fie reprezentative pentru producţia de nămoluri.
3. Metode de analiză
Analiza metalelor grele trebuie să fie efectuată în urma mineralizării cu acid puternic. Metoda de referinţă de analiză trebuie să fie cea a spectrometriei cu absorbţie atomică, iar limita de detecţie pentru fiecare metal nu trebuie să fie mai mare de 10% din valoarea limită adecvată.
-----------------------------------------
