REGULAMENTUL (CE) nr. 2006/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI AL CONSILIULUI
din 27 octombrie 2004
privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului ("Regulamentul privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului") (Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1), după consultarea Comitetului Regiunilor, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2),
întrucât:
(1) Rezoluţia Consiliului din 8 iulie 1996 privind cooperarea dintre administraţii pentru aplicarea legislaţiei privind piaţa internă(3) a recunoscut necesitatea continuării eforturilor constante de îmbunătăţire a cooperării dintre administraţii şi a invitat statele membre şi Comisia să examineze, cu prioritate, posibilitatea de a consolida cooperarea administrativă în aplicarea legislaţiei.
(2) Dispoziţiile naţionale în vigoare privind aplicarea legilor care protejează interesele consumatorilor nu sunt adaptate la problemele puse de aplicarea legislaţiei pe piaţa internă, iar o cooperare eficientă şi raţională în această materie este imposibilă. Aceste dificultăţi împiedică cooperarea între autorităţile publice însărcinate cu aplicarea legislaţiei pentru a detecta încălcarea intracomunitară a legilor care protejează interesele consumatorilor, pentru a investiga aceste încălcări, a le pune capăt sau a le interzice. Aplicarea deficitară a legislaţiei în cazuri transfrontaliere care decurge din aceasta permite comercianţilor şi furnizorilor să se sustragă de la aplicarea legislaţiei prin schimbarea sediilor lor în cadrul Comunităţii. Aceasta dă naştere la o deturnare a concurenţei pentru comercianţii şi furnizorii care respectă legea şi îşi exercită activităţile fie la scară naţională, fie pe plan transfrontalier. În afară de aceasta, dificultăţile de a garanta respectarea legislaţiei pe plan transfrontalier determină diminuarea încrederii consumatorilor să accepte ofertele comerciale transfrontaliere, ceea ce are ca efect diminuarea încrederii lor în piaţa internă.
(3) Prin urmare, ar trebui, pe de o parte, să se faciliteze cooperarea între autorităţile publice însărcinate cu aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorilor, în cazul în care acestea se confruntă cu încălcări intracomunitare şi, pe de cealaltă parte, să se contribuie la buna funcţionare a pieţei interne, la calitatea şi la coerenţa aplicării legislaţiei în materie de protecţie a consumatorilor şi la supravegherea intereselor economice ale consumatorilor.
(4) Legislaţia comunitară conţine reţele de cooperare destinate să asigure respectarea acesteia în scopul protecţiei consumatorilor dincolo de interesele lor economice, în special în ceea ce priveşte sănătatea. Ar trebui să se procedeze la un schimb de cele mai bune practici între reţelele stabilite în temeiul prezentului regulament şi reţelele menţionate anterior.
(5) Domeniul de aplicare al dispoziţiilor prevăzute de prezentul regulament în materie de asistenţă reciprocă ar trebui să se limiteze la încălcările intracomunitare ale legislaţiei comunitare privind protecţia consumatorilor. Eficienţa cu care aceste încălcări sunt urmărite în justiţie la nivel naţional ar trebui să garanteze lipsa discriminării între tranzacţiile naţionale şi cele intracomunitare. Prezentul regulament nu aduce atingere competenţelor Comisiei în ceea ce priveşte încălcările legislaţiei comunitare comise de statele membre, nici nu conferă Comisiei puteri care să-i permită să pună capăt încălcărilor intracomunitare definite de prezentul regulament.
(6) Protecţia consumatorilor împotriva încălcărilor intracomunitare necesită punerea în aplicare a unei reţele de autorităţi publice însărcinate cu aplicarea legislaţiei în întreaga Comunitate. Aceste autorităţi trebuie să dispună de un minim de puteri comune de anchetă şi de executare a legislaţiei, pentru a aplica prezentul regulament în mod eficient şi a descuraja comercianţii şi furnizorii de la comiterea de încălcări intracomunitare.
(7) Capacitatea autorităţilor competente de a coopera liber pe o bază reciprocă pentru a schimba informaţii, a detecta şi a ancheta încălcările intracomunitare şi de a lua măsuri pentru a le pune capăt acestora sau a le interzice este indispensabilă pentru garantarea bunei funcţionări a pieţei interne şi a protecţiei consumatorilor.
(8) În cazul în care primesc o cerere de asistenţă reciprocă, autorităţile competente ar trebui, de asemenea, să recurgă la alte puteri sau măsuri care sunt la dispoziţia lor la nivel naţional, inclusiv puterea de a declanşa urmărirea penală pentru a pune capăt sau a interzice fără întârziere încălcările intracomunitare, după caz.
(9) Pentru a asigura că anchetele nu sunt compromise, iar reputaţia comercianţilor şi a furnizorilor nu este afectată pe nedrept, informaţiile schimbate între autorităţile competente ar trebui să beneficieze de garanţiile cele mai riguroase de confidenţialitate şi de secret profesional. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date(4) şi Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi libera circulaţie a acestor date(5) ar trebui să se aplice în contextul prezentului regulament.
(10) Problemele existente privind aplicarea legislaţiei depăşesc frontierele Uniunii Europene, iar interesele consumatorilor comunitari ar trebui protejate de acţiunile operatorilor comerciali care încalcă legea şi sunt stabiliţi în ţări terţe. Prin urmare, ar trebui negociate acorduri internaţionale cu aceste ţări terţe în domeniul asistenţei reciproce pentru aplicarea legilor care protejează interesele consumatorilor. Aceste acorduri internaţionale ar trebui negociate la nivel comunitar în domeniile reglementate de prezentul regulament, pentru a garanta o protecţie optimă a consumatorilor comunitari şi buna funcţionare a cooperării cu ţările terţe în privinţa aplicării legislaţiei.
(11) Ar trebui coordonate la nivel comunitar activităţile statelor membre în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei în domeniul încălcărilor intracomunitare pentru a se îmbunătăţi aplicarea prezentului regulament şi a se contribui la calitatea şi coerenţa aplicării legislaţiei.
(12) Ar trebui coordonate la nivel comunitar activităţile de cooperare administrativă ale statelor membre în ceea ce priveşte aspectele intracomunitare ale acestora, pentru a se îmbunătăţi aplicarea legislaţiei privind protecţia consumatorilor. Această cooperare s-a conturat deja prin aplicarea reţelei extrajudiciare europene.
(13) În cazul în care coordonarea activităţilor statelor membre prevăzută de prezentul regulament necesită ajutor financiar din partea Comunităţii, acordarea acestui ajutor se decide în conformitate cu procedurile prevăzute de Decizia nr. 20/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 decembrie 2003 de stabilire a unui cadru general pentru finanţarea activităţilor comunitare care trebuie efectuate în sprijinul politicii consumatorilor între anii 2004-2007(6), în special acţiunile 5 şi 10 menţionate de anexa la respectiva decizie şi de deciziile viitoare.
(14) Organizaţiile consumatorilor joacă un rol esenţial pentru informarea şi educarea consumatorilor, precum şi în ceea ce priveşte protecţia intereselor consumatorilor, inclusiv soluţionarea litigiilor şi ar trebui încurajate să coopereze cu autorităţile competente pentru a îmbunătăţi aplicarea prezentului regulament.
(15) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei(7).
(16) Pentru a supraveghea eficienţa punerii în aplicare a prezentului regulament şi a proteja eficient consumatorii, statele membre au obligaţia să prezinte rapoarte periodice.
(17) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi aderă la principiile consacrate, în special prin Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene(8). Prin urmare, ar trebui să fie interpretat şi aplicat în conformitate cu aceste drepturi şi principii.
(18) Având în vedere că obiectivul prezentului regulament, anume cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să aplice legislaţia în materie de protecţie a consumatorului, nu poate fi realizat suficient de statele membre din cauza imposibilităţii acestora de a asigura cooperarea şi colaborarea prin acţiuni izolate şi poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate să ia măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii prevăzut la articolul menţionat anterior, prezentul regulament nu depăşeşte cerinţele necesare pentru realizarea acestui obiectiv,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
___________
(1) JO C 108, 30.4.2004, p. 86.
(2) Avizul Parlamentului European din 20 aprilie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 7 octombrie 2004.
(3) JO C 224, 1.8.1996, p. 3.
(4) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(5) JO L 8, 12.1.2001, p. 1.
(6) JO L 5, 9.1.2004, p. 1. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 786/2004/CE (JO L 138, 30.4.2004, p. 7).
(7) JO L 184,17.7.1999, p. 23.
(8) JO C 364, 18.12.2000, p. 1.
-----------------
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII INTRODUCTIVE
Articolul 1
Obiectiv
Prezentul regulament stabileşte condiţiile în care autorităţile competente ale statelor membre, desemnate responsabile de aplicarea legilor care protejează interesele consumatorilor, cooperează între ele şi cu Comisia pentru a garanta respectarea acestor legi şi buna funcţionare a pieţei interne şi pentru a îmbunătăţi protecţia intereselor economice ale consumatorilor.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile în materie de asistenţă reciprocă menţionate la capitolele II şi III se aplică încălcărilor intracomunitare.
(2) Prezentul regulament nu aduce atingere normelor comunitare de drept internaţional privat, în speciale celor legate de competenţa judiciară şi de dreptul aplicabil.
(3) Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării, în statele membre, a măsurilor privind cooperarea judiciară în materie penală şi civilă, în special funcţionarea Reţelei Judiciare Europene.
(4) Prezentul regulament nu aduce atingere respectării de către statele membre a oricărei alte obligaţii în materie de asistenţă reciprocă în ceea ce priveşte protecţia intereselor economice colective ale consumatorilor, inclusiv în materie penală, care decurge din alte acte juridice, inclusiv din acorduri bilaterale sau multilaterale.
(5) Prezentul regulament nu aduce atingere Directivei 98/27/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind acţiunile în încetare în ceea ce priveşte protecţia intereselor consumatorilor(1).
(6) Prezentul regulament nu aduce atingere legislaţiei comunitare privind piaţa internă, în special dispoziţiilor privind libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor.
(7) Prezentul regulament nu aduce atingere legislaţiei comunitare privind serviciile de difuzare a programelor de televiziune.
___________
(1) JO L 166, 11.6.1998, p. 51. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/65/CE (JO L 271, 9.10.2002, p. 16).
-----------------
Articolul 3
Definiţii
În sensul prezentului regulament se înţelege prin:
(a) "legi care protejează interesele consumatorilor", directivele transpuse în dreptul intern al statelor membre şi în regulamentele menţionate de anexă;
(b) "încălcare intracomunitară", orice act sau altă omisiune contrară legilor care protejează interesele consumatorilor, astfel cum sunt definite la litera (a), care aduce atingere sau poate aduce atingere intereselor colective ale consumatorilor dintr-unul sau mai multe state membre, altele decât cel în care actul sau omisiunea în cauză îşi are originea sau a avut loc, sau pe teritoriul căruia este stabilit comerciantul sau furnizorul responsabil sau în care se găsesc dovezile sau activele privind actul sau omisiunea respectivă;
(c) "autoritatea competentă", orice autoritate publică stabilită la nivel naţional, regional sau local şi care are competenţe specifice de asigurare a respectării legilor care protejează interesele consumatorilor;
(d) "birou unic de legătură", autoritatea publică a fiecărui stat membru desemnat responsabil de coordonarea aplicării prezentului regulament în statul membru respectiv;
(e) "agent abilitat", un agent al unei autorităţi competente desemnat responsabil de aplicarea prezentului regulament;
(f) "autoritate solicitantă", autoritatea competentă care formulează o cerere de asistenţă reciprocă;
(g) "autoritatea solicitată", autoritatea competentă care primeşte o cerere de asistenţă reciprocă;
(h) "comerciant sau furnizor", orice persoană fizică sau juridică care, în ceea ce priveşte legile care protejează interesele consumatorilor, are activităţi comerciale, liberale, artizanale sau profesionale;
(i) "activităţi de supraveghere a pieţei", acţiunile unei autorităţi competente însărcinate să determine dacă au avut loc încălcări intracomunitare pe teritoriul său;
(j) "reclamaţia unui consumator", o declaraţie, susţinută de dovezi suficiente, prin care un comerciant sau furnizor a comis sau este susceptibil să comită o încălcare a legilor care protejează interesele consumatorilor;
(k) "interesele colective ale consumatorilor", interesele unui anumit număr de consumatori care au suferit sau sunt susceptibili să sufere un prejudiciu din cauza unei încălcări.
Articolul 4
Autorităţi competente
(1) Fiecare stat membru desemnează autorităţile competente şi biroul unic de legătură responsabil de aplicarea prezentului regulament.
(2) Fiecare stat membru poate, în cazul în care consideră că este necesar pentru a se conforma obligaţiilor care îi revin în conformitate cu prezentul regulament, să desemneze alte autorităţi publice. Acesta poate, de asemenea, să desemneze organisme care au un interes legitim să pună capăt sau să interzică încălcările intracomunitare, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3).
(3) Fiecare autoritate competentă dispune, fără a aduce atingere alineatului (4), de puterile de anchetă şi de executare necesare aplicării prezentului regulament şi le exercită în conformitate cu legislaţia naţională.
(4) Autorităţile competente pot să-şi exercite puterile menţionate la alineatul (3) în conformitate cu legislaţia naţională, fie:
(a) direct sub autoritatea lor proprie sau sub controlul autorităţilor judiciare, fie
(b) cerând tribunalelor competente să le acorde decizia necesară, inclusiv, după caz, prin recurs, în cazul în care această cerere nu este îndeplinită.
(5) În măsura în care autorităţile competente îşi exercită puterile făcând apel la tribunale în conformitate cu alineatul (4) litera (b), aceste tribunale sunt competente să ia deciziile necesare.
(6) Puterile menţionate la alineatul (3) nu se exercită decât în cazul în care există motive întemeiate să se bănuiască o încălcare intracomunitară şi acestea includ cel puţin dreptul:
(a) de acces la orice document pertinent, sub orice formă, care are legătură cu încălcarea intracomunitară;
(b) să ceară oricărei persoane să comunice informaţii utile legate de încălcarea intracomunitară;
(c) să efectueze inspecţiile necesare la locul faptei;
(d) să ceară în scris comerciantului sau furnizorului în cauză să înceteze încălcarea comunitară;
(e) să obţină de la comerciantul sau furnizorul responsabil de încălcarea intracomunitară angajamentul de a pune capăt încălcării şi, după caz, să facă acest angajament public;
(f) să ceară încetarea sau interzicerea oricărei încălcări intracomunitare şi, după caz, să facă publice deciziile care decurg din aceasta;
(g) să ceară părţii care a pierdut cauza să despăgubească statul sau beneficiarul desemnat sau prevăzut de legislaţia naţională, în caz de neexecutare a deciziei.
(7) Statele membre se asigură că autorităţile competente dispun de resursele necesare pentru aplicarea prezentului regulament. Agenţii abilitaţi îndeplinesc standardele profesionale şi sunt supuşi unor proceduri sau unor reguli de conduită interne adecvate, care garantează în special protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, echitatea procedurilor şi respectarea adecvată a dispoziţiilor prevăzute la articolul 13 în materie de confidenţialitate şi de secret profesional.
(8) Fiecare autoritate competentă face publice drepturile şi competenţele care recunosc în temeiul prezentului regulament şi desemnează agenţii abilitaţi.
Articolul 5
Liste
(1) Fiecare stat membru comunică Comisiei şi statelor membre identitatea autorităţilor competente, a celorlalte autorităţi publice şi a organismelor care au un interes legitim să pună capăt sau să interzică încălcările intracomunitare, precum şi a biroului unic de legătură.
(2) Comisia publică şi actualizează lista de birouri unice de legătură şi de autorităţi competente în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
CAPITOLUL II
ASISTENŢĂ RECIPROCĂ
Articolul 6
Schimbul de informaţii la cerere
(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată furnizează fără întârziere, în conformitate cu articolul 4, orice informaţie pertinentă cerută pentru a se stabili dacă s-a produs o încălcare intracomunitară sau dacă există motive întemeiate să se bănuiască că o astfel de încălcare se poate produce.
(2) Autoritatea solicitată procedează, după caz cu ajutorul altor autorităţi publice, la anchetele adecvate sau ia orice altă măsură necesară sau adecvată, în conformitate cu articolul 4, pentru a aduna informaţiile cerute.
(3) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată poate autoriza un agent abilitat al autorităţii solicitante să însoţească agenţii autorităţii solicitate pe parcursul anchetelor acestora.
(4) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2).
Articolul 7
Schimbul de informaţii fără cerere prealabilă
(1) În cazul în care o autoritate competentă are cunoştinţă de o încălcare intracomunitară sau are motive întemeiate să bănuiască că o astfel de încălcare se poate produce, aceasta informează autorităţile competente din celelalte state membre şi Comisia despre aceasta, furnizând de îndată toate informaţiile necesare.
(2) În cazul în care o autoritate competentă ia măsuri executorii suplimentare sau primeşte cereri de asistenţă reciprocă în ceea ce priveşte încălcarea intracomunitară, aceasta informează autorităţile competente din celelalte state membre şi Comisia despre aceasta.
(3) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2).
Articolul 8
Cereri de măsuri executorii
(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată ia toate măsurile executorii necesare pentru a pune capăt sau a interzice, fără întârziere, încălcarea intracomunitară.
(2) Pentru a îndeplini obligaţiile care îi revin în temeiul alineatului (1), autoritatea solicitată îşi exercită puterile menţionate la articolul 4 alineatul (6) şi orice alte puteri care i se recunosc în temeiul legislaţiei naţionale. Autoritatea solicitată stabileşte, după caz cu ajutorul altor autorităţi publice, măsurile executorii care trebuie luate pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea intracomunitară în mod proporţionat, raţional şi eficient.
(3) Autoritatea solicitată poate, de asemenea, să-şi îndeplinească obligaţiile care îi revin în temeiul alineatelor (1) şi (2) prin însărcinarea unui organism desemnat în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) a doua teză ca având un interes legitim să pună capăt sau să interzică încălcarea intracomunitară în numele autorităţii solicitate. În cazul în care acest organism nu reuşeşte să pună capăt sau să interzică încălcarea intracomunitară în cel mai scurt termen, autoritatea solicitată este obligată să-şi îndeplinească obligaţiile care îi revin în temeiul alineatelor (1) şi (2).
(4) Autoritatea solicitată nu poate să ia măsurile prevăzute la alineatul (3) decât în cazul în care, după consultarea autorităţii solicitante privind recurgerea la măsurile respective, aceasta din urmă şi autoritatea solicitată convin că:
- recurgerea la măsurile prevăzute la alineatul (3) pentru a pune capăt sau a interzice încălcarea intracomunitară este cel puţin la fel de eficientă ca o acţiune a autorităţii solicitate
şi
- însărcinarea organismului desemnat de legislaţia naţională să ia măsurile respective nu generează divulgarea către acest organism a informaţiilor protejate în temeiul articolului 13.
(5) În cazul în care autoritatea solicitantă estimează că acele condiţii prevăzute la alineatul (4) nu sunt îndeplinite, aceasta informează în scris autoritatea solicitată despre aceasta, aducând motive în sprijinul afirmaţiei sale. În cazul în care autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată sunt în dezacord, autoritatea solicitată poate să sesizeze Comisia, care emite un aviz în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2).
(6) Autoritatea solicitată poate să se consulte cu autoritatea solicitantă la adoptarea măsurilor executorii menţionate la alineatele (1) şi (2). Autoritatea solicitată informează fără întârziere autoritatea solicitantă, autorităţile competente ale celorlalte state membre şi Comisia despre măsurile luate şi efectul acestora asupra încălcării intracomunitare, indicând în special dacă aceasta din urmă a încetat.
(7) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol se adoptă în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
Articolul 9
Coordonarea activităţilor de supraveghere a pieţei şi de executare a legislaţiei
(1) Autorităţile competente îşi coordonează activităţile de supraveghere a pieţei şi de executare a legislaţiei. Acestea schimbă între ele toate informaţiile necesare în acest sens.
(2) În cazul în care autorităţile competente au cunoştinţă de o încălcare intracomunitară care aduce atingere intereselor consumatorilor din mai mult de două state membre, acestea îşi coordonează măsurile executorii şi cererile de asistenţă reciprocă prin intermediul unui birou unic de legătură. Acestea se străduiesc în special să conducă anchetele şi să ia măsurile executorii în mod simultan.
(3) Autorităţile competente informează în prealabil Comisia despre această coordonare şi pot să invite agenţii şi alte persoane însoţitoare autorizate de Comisie să participe.
(4) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol se adoptă în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
Articolul 10
Baza de date
(1) Comisia menţine o bază de date electronică în care păstrează şi prelucrează informaţiile pe care le primeşte în temeiul articolelor 7, 8 şi 9. Baza de date se pune numai la dispoziţia autorităţilor competente în scopul consultării. În ceea ce priveşte obligaţia de a notifica informaţiile care trebuie păstrate în baza de date şi prelucrarea datelor cu caracter personal conţinute în aceste informaţii, autorităţile competente sunt considerate responsabile de prelucrare în conformitate cu articolul 2 litera (d) din Directiva 95/46/CE. În ceea ce priveşte obligaţiile care îi revin în conformitate cu prezentul articol şi prelucrarea datelor cu caracter personal conţinute în aceste informaţii, Comisia este considerată responsabilă de prelucrarea datelor în conformitate cu articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(2) În cazul în care o autoritate competentă stabileşte că notificarea unei încălcări intracomunitare pe care a efectuat-o în temeiul articolului 7 s-a dovedit ulterior nefondată, aceasta retrage notificarea şi Comisia elimină fără întârziere informaţia respectivă din baza de date. În cazul în care Comisiei i se notifică de către o autoritate solicitată în temeiul articolului 8 alineatul (6) că o încălcare intracomunitară a încetat, datele păstrate în privinţa încălcării respective se şterg la cinci ani după notificare.
(3) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
CAPITOLUL III
CONDIŢII GENERALE DE REGLEMENTARE A ASISTENŢEI RECIPROCE
Articolul 11
Competenţe generale
(1) Autorităţile competente îşi îndeplinesc obligaţiile în temeiul prezentului regulament ca şi cum ar acţiona în interesul consumatorilor din ţara lor, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea unei alte autorităţi competente din ţara lor.
(2) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta, prin intermediul biroului unic de legătură, o coordonare eficientă a aplicării prezentului regulament de către autorităţile competente, celelalte autorităţi publice, organismele care au un interes legitim să pună capăt sau să interzică încălcările intracomunitare pe care le-au desemnat, precum şi tribunalele competente.
(3) Statele membre încurajează cooperarea dintre autorităţile competente şi toate celelalte organisme care au un interes legitim, în temeiul dreptului naţional, să pună capăt sau să interzică încălcările intracomunitare, pentru ca eventualele încălcări intracomunitare să fie notificate fără întârziere autorităţilor competente.
Articolul 12
Proceduri privind cererile de asistenţă reciprocă şi schimburile de informaţii
(1) Autoritatea solicitantă se asigură că orice cerere de asistenţă reciprocă conţine suficiente informaţii pentru a permite autorităţii solicitate să îndeplinească cererea, inclusiv orice dovadă necesară care nu poate fi obţinută decât pe teritoriul autorităţii solicitante.
(2) Cererile sunt transmise de autoritatea solicitantă biroului unic de legătură al autorităţii solicitate, prin biroul unic de legătură al autorităţii solicitante. Acestea sunt adresate fără întârziere de biroul unic de legătură al autorităţii solicitate către autoritatea competentă în cauză.
(3) Cererile de asistenţă şi toate comunicările de informaţii se fac în scris prin intermediul unui formular standard şi sunt transmise pe cale electronică, prin baza de date menţionată la articolul 10.
(4) Autorităţile competente în cauză convin în privinţa limbilor care trebuie utilizate în cererile şi în comunicările de informaţii înainte de prezentarea cererilor. În cazul în care nu se ajunge la un acord, cererile se comunică în limba sau limbile oficiale ale statului membru al autorităţii solicitate.
(5) Informaţiile transmise în urma unei cereri se comunică direct şi simultan autorităţii solicitante şi biroului unic de legătură al autorităţii solicitante şi celui al autorităţii solicitate.
(6) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol se adoptă în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
Articolul 13
Utilizarea informaţiilor şi protecţia datelor cu caracter personal, precum şi a secretului profesional şi comercial
(1) Informaţiile furnizate pot să fie utilizate numai pentru a asigura respectarea legilor care protejează interesele consumatorilor.
(2) Autorităţile competente pot să invoce ca probă informaţii, documente, constatări, declaraţii, copii certificate sau date transmise, în acelaşi temei ca documentele similare din ţara lor.
(3) Informaţiile comunicate sub orice formă unor persoane care lucrează pentru autorităţile competente, tribunale, alte autorităţi publice şi pentru Comisie, inclusiv informaţiile notificate Comisiei şi înregistrate în baza de date menţionată la articolul 10, a căror divulgare ar aduce atingere:
- protecţiei vieţii private şi integrităţii individului, în special în conformitate cu legislaţia comunitară privind protecţia datelor cu caracter personal,
- intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală,
- procedurilor jurisdicţionale şi avizelor juridice
sau
- obiectivelor activităţilor de inspecţie sau de anchetă, sunt confidenţiale şi supuse obligaţiei secretului profesional, cu excepţia cazului în care divulgarea lor este necesară pentru a pune capăt sau a interzice o încălcare intracomunitară şi cu condiţia ca autoritatea care comunică informaţiile să consimtă să le divulge.
(4) În sensul aplicării prezentului regulamentul, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a restrânge drepturile şi obligaţiile prevăzute la articolele 10, 11 şi 12 din Directiva 95/46/CE pentru a proteja interesele menţionate la articolul 13 alineatul (1) literele (d) şi (f) din directiva menţionată anterior. Comisia poate să restrângă drepturile şi obligaţiile menţionate la articolul 4 alineatul (1), la articolul 11, la articolul 12 alineatul (1), la articolele 13-17 şi la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, în cazul în care această restricţie constituie o măsură necesară pentru protecţia intereselor menţionate la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (e) din regulamentul menţionat anterior.
(5) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol se adoptă în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
Articolul 14
Schimbul de informaţii cu ţările terţe
(1) În cazul în care o autoritate competentă primeşte informaţii de la o autoritate dintr-o ţară terţă, aceasta le transmite autorităţilor competente relevante din celelalte state membre, în măsura în care acordurile de asistenţă bilaterale încheiate cu ţara terţă în cauză o autorizează şi în conformitate cu legislaţia comunitară privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal.
(2) Autoritatea competentă poate, de asemenea, să transmită unei autorităţi dintr-o ţară terţă, în cadrul unui acord bilateral de asistenţă încheiat cu ţara în cauză, informaţii transmise în conformitate cu prezentul regulament, cu condiţia ca autoritatea competentă care a furnizat iniţial informaţiile să consimtă şi în conformitate cu legislaţia comunitară privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal.
Articolul 15
Condiţii
(1) Statele membre renunţă la orice cerere de rambursare a cheltuielilor suportate în conformitate cu prezentul regulament. Cu toate acestea, în cazul în care măsurile sunt considerate nefondate de către un tribunal, statul membru al autorităţii solicitante rămâne responsabil, faţă de statul membru al autorităţii solicitate, de orice cheltuială suportată şi de orice pierdere suferită din acest motiv, în ceea ce priveşte toate elementele care au legătură cu fondul încălcării intracomunitare.
(2) Autoritatea solicitată poate să refuze să răspundă la o cerere de măsuri executorii prezentată în conformitate cu articolul 8, în urma unei consultări cu autoritatea solicitantă în cazul în care:
(a) o procedură judiciară a fost deja începută sau s-a dat deja o hotărâre definitivă în ceea ce priveşte aceleaşi încălcări intracomunitare de către autorităţile judiciare ale statului membru al autorităţii solicitate sau al autorităţii solicitante;
(b) după părerea sa, după anchetarea adecvată efectuată de autoritatea solicitată s-a stabilit că nu a avut loc nici o încălcare intracomunitară
sau
(c) după părerea sa, autoritatea solicitantă nu a furnizat suficiente informaţii în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), cu excepţia cazului în care autoritatea solicitată a refuzat deja să răspundă cererii în temeiul alineatului (3) litera (c) în ceea ce priveşte aceeaşi încălcare intracomunitară.
(3) Autoritatea solicitată poate să refuze să răspundă unei cereri de informaţii prezentată în conformitate cu articolul 6 în cazul în care:
(a) după părerea sa, în urma unei consultări cu autoritatea solicitantă, se dovedeşte că aceasta din urmă nu are nevoie de informaţiile cerute pentru a stabili dacă o încălcare intracomunitară s-a produs sau există motive întemeiate să se bănuiască că o astfel de încălcare se poate produce;
(b) autoritatea solicitantă estimează că informaţiile nu intră sub incidenţa dispoziţiilor privind confidenţialitatea şi secretul profesional menţionate la articolul 13 alineatul (3)
sau
(c) o cercetare penală sau o procedură judiciară a fost deja începută sau s-a dat deja o hotărâre definitivă cu privire la aceleaşi încălcări intracomunitare şi împotriva aceloraşi comercianţi sau furnizori de către autorităţile judiciare ale statului membru al autorităţii solicitate sau de cel al autorităţii solicitante.
(4) Autoritatea solicitată poate să decidă să nu se conformeze obligaţiilor care îi revin în temeiul articolului 7, în cazul în care o cercetare penală sau o procedură judiciară a fost deja începută sau s-a dat deja o hotărâre definitivă cu privire la aceleaşi încălcări şi împotriva aceloraşi comercianţi sau furnizori de către autorităţile judiciare ale statului membru al autorităţii solicitate sau de cel al autorităţii solicitante.
(5) Autoritatea solicitantă şi Comisia sunt informate de către autoritatea solicitată despre motivele respingerii asistenţei. Autoritatea solicitantă poate să sesizeze Comisia, care emite un aviz în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2).
(6) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol se adoptă în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
CAPITOLUL IV
ACTIVITĂŢI COMUNITARE
Articolul 16
Coordonarea aplicării legislaţiei
(1) În măsura necesară realizării obiectivelor prezentului regulament, statele membre se informează reciproc şi informează Comisia despre activităţile lor care prezintă un interes comunitar în domenii cum sunt:
(a) formarea agenţilor lor însărcinaţi să se asigure de aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorilor, inclusiv formarea lingvistică şi organizarea de seminarii de formare;
(b) adunarea şi clasificarea reclamaţiilor consumatorilor;
(c) dezvoltarea unor reţele de agenţi abilitaţi specializaţi pe sectoare;
(d) dezvoltarea unor unelte de informare şi comunicare;
(e) elaborarea de standarde, metodologii şi orientări în materie de protecţie a consumatorilor destinate agenţilor însărcinaţi să se asigure de aplicarea legislaţiei;
(f) schimbul de agenţi.
Statele membre pot, în cooperare cu Comisia, să efectueze activităţi comune în domeniile menţionate la literele (a)-(f). Statele membre elaborează, în cooperare cu Comisia, un cadru comun pentru clasificarea reclamaţiilor consumatorilor.
(2) Autorităţile competente pot face schimb de agenţi abilitaţi, pentru a îmbunătăţi cooperarea. Acestea iau măsurile necesare pentru ca agenţii abilitaţi care fac obiectul unui schimb să participe la activităţile autorităţii competente. În acest scop, agenţii respectivi sunt autorizaţi să realizeze sarcinile care le sunt încredinţate de către autoritatea competentă gazdă, în conformitate cu legile statului membru respectiv.
(3) Pe parcursul schimbului, responsabilitatea civilă şi penală a agentului abilitat este supusă aceloraşi condiţii ca aceea a agenţilor autorităţii competente gazde. Agenţii abilitaţi care fac obiectul unui schimb îndeplinesc standardele profesionale şi sunt supuşi regulilor de conduită interne adecvate ale autorităţii competente gazde, care garantează, în special protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, echitatea procedurilor şi respectarea adecvată a dispoziţiilor prevăzute la articolul 13 în materie de confidenţialitate şi de secret profesional.
(4) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv modalităţile de aplicare a activităţilor comune, se adoptă în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
Articolul 17
Cooperare administrativă
(1) În măsura necesară realizării obiectivelor prezentului regulament, statele membre se informează reciproc şi informează Comisia despre activităţile lor care prezintă un interes comunitar în domenii cum sunt:
(a) informarea şi consilierea consumatorilor;
(b) susţinerea activităţilor reprezentanţilor consumatorilor;
(c) susţinerea activităţilor organismelor însărcinate cu soluţionarea extrajudiciară a litigiilor cu consumatorii;
(d) asistenţa oferită consumatorilor în materie de acces la justiţie;
(e) adunarea de date statistice, de rezultate ale cercetărilor şi de alte informaţii privind comportamentul şi atitudinea consumatorilor, precum şi consecinţele pentru aceştia. Statele membre pot, în cooperare cu Comisia, să efectueze activităţi comune în domeniile menţionate la literele (a)-(e). Statele membre elaborează, în cooperare cu Comisia, un cadru comun pentru activităţile menţionate la litera (e).
(2) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv modalităţile de aplicare a activităţilor comune, se adoptă în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
Articolul 18
Acorduri internaţionale
Comunitatea cooperează cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente în domeniile reglementate de prezentul regulament în scopul îmbunătăţirii protecţiei intereselor economice ale consumatorilor. Modalităţile de cooperare, inclusiv stabilirea unor înţelegeri de asistenţă reciprocă, pot să facă obiectul unor acorduri între Comunitate şi ţările terţe în cauză.
CAPITOLUL V
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 19
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de un comitet.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE se aplică, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3) Comitetul îşi stabileşte propriul regulament de procedură.
Articolul 20
Mandatul comitetului
(1) Comitetul poate să examineze orice problemă legată de aplicarea prezentului regulament ridicată de preşedintele său, fie la iniţiativa acestuia din urmă, fie la cererea unui reprezentant al unui stat membru.
(2) În special, examinează şi evaluează funcţionarea dispoziţiilor în materie de cooperare prevăzute de prezentul regulament.
Articolul 21
Rapoarte
(1) Comisiei i se comunică de către statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă sau al acordurilor, altele decât cele privind cazuri individuale, pe care le încheie în materiile reglementate de prezentul regulament.
(2) La fiecare doi ani începând cu data de intrare în vigoare a prezentului regulament, Comisiei i se raportează de către statele membre în ceea ce priveşte aplicarea prezentului regulament. Comisia face aceste rapoarte publice.
(3) Rapoartele prezintă:
(a) orice informaţie nouă privind organizarea, puterile, resursele sau responsabilităţile autorităţilor competente;
(b) orice informaţie privind tendinţele, mijloacele sau metodele de comitere a încălcărilor intracomunitare, în special cele care au evidenţiat insuficienţe sau lacune în prezentul regulament sau în legile care protejează interesele consumatorilor;
(c) orice informaţie privind tehnicile de aplicare a legislaţiei care s-au dovedit eficiente;
(d) statistici recapitulative privind activităţile autorităţilor competente, cum sunt acţiunile efectuate în temeiul prezentului regulament, reclamaţiile primite, măsurile executorii şi deciziile luate;
(e) sinteze ale deciziilor interpretative majore emise de tribunalele naţionale privind legile care protejează interesele consumatorilor;
(f) orice alte informaţii relevante pentru aplicarea prezentului regulament.
(4) Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament stabilit pe baza rapoartelor prezentate de statele membre.
Articolul 22
Intrare în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 29 decembrie 2005.
Dispoziţiile privind asistenţa reciprocă menţionate la capitolele II şi III se aplică de la 29 decembrie 2006.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Strasburg, 27 octombrie 2004.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele Preşedintele
J.P. BORRELL FONTELLES A. NICOLAI
-----------------------------------
ANEXĂ
Directive şi regulamente reglementate de articolul 3 litera (a)(1)
1. Directiva 84/450/CEE din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative din statele membre referitoare la publicitatea înşelătoare (JO L 250, 19.9.1984 p. 17). Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 290, 23.10.1997, p. 18).
2. Directiva 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecţia consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale (JO L 372, 31.12.1985, p. 31).
3. Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum (JO L 42, 12.2.1987, p. 48). Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 101, 1.4.1998, p. 17).
4. Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziţii legale, de reglementare şi administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune: articolele 10-21 (JO L 298, 17.10.1989, p. 23). Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 202, 30.7.1997, p. 60).
5. Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanţe şi circuite (JO L 158, 23.6.1990, p. 59).
6. Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29). Directivă astfel cum a fost modificată prin Decizia 2002/995/CE a Comisiei (JO L 353, 30.12.2002, p. 1).
7. Directiva 94/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 1994 privind protecţia cumpărătorilor în ceea ce priveşte anumite aspecte ale contractelor privind cumpărarea dreptului de folosinţă a bunurilor imobile în regim de indiviziune (JO L 280, 29.10.1994, p. 83).
8. Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în cazul contractelor la distanţă (JO L 144, 4.6.1997, p. 19). Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/65/CE (JO L 271, 9.10.2002, p. 16).
9. Directiva 97/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 octombrie 1997 de modificare a Directivei 84/450/CEE privind publicitatea înşelătoare pentru a include publicitatea comparativă.
10. Directiva 98/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecţia consumatorului prin indicarea preţurilor produselor oferite consumatorilor (JO L 80, 18.3.1998, p. 27).
11. Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe (JO L 171, 7.7.1999, p. 12).
12. Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă ("Directiva privind comerţul electronic") (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).
13. Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman: articolele 86-100 (JO L 311, 28.11.2001, p. 67). Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27/CE (JO L 136, 30.4.2004, p. 34).
14. Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum.
15. Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor (JO L 46, 17.2.2004, p. 1).
___________
(1) Directivele nr. 1, 6, 8 şi 13 conţin dispoziţii speciale.
-----------------
