DIRECTIVA CONSILIULUI
din 21 noiembrie 1994
privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la transporturile rutiere de mărfuri periculoase (94/55/CE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 75,
având în vedere propunerea Comisiei(1),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(2), acţionând în conformitate cu procedura stabilită în art. 189 c al Tratatului(3),
___________
(1) JO C 17, 20.01.1994, p. 6.
(2) JO C 195, 18.07.1994, p. 15.
(3) Avizul Parlamentului European din 3 mai 1994 (JO C 205, 25.07.1994, p. 54), poziţia comună a Consiliului din 19 septembrie 1994 (JO C 301, 27.10.1994, p. 25) şi decizia Parlamentului European din 17 noiembrie 1994 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
----------------
(1) întrucât, de-a lungul anilor, transportul rutier de mărfuri periculoase, atât naţional, cât şi internaţional, a crescut în mod semnificativ, contribuind la creşterea pericolelor în cazul unui accident;
(2) întrucât toate statele membre, cu excepţia Irlandei, sunt părţi contractante ale Acordului european privind transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR), a cărui sferă de cuprindere geografică se extinde dincolo de Comunitate şi care stabileşte reguli uniforme pentru transportul rutier internaţional în siguranţă al mărfurilor periculoase; întrucât, aşadar, este de dorit ca aceste reguli să se extindă şi asupra traficului naţional pentru a se armoniza în întreaga Comunitate condiţiile în care sunt transportate mărfurile periculoase pe şosele;
(3) întrucât nici una din legile comunitare nu cuprinde tot ansamblul măsurilor necesare pentru asigurarea transportului în siguranţă a mărfurilor periculoase şi măsurile naţionale respective variază de la un stat membru la altul; întrucât aceste discrepanţe reprezintă un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor de transport şi, mai mult, a liberei circulaţii a vehiculelor şi a echipamentelor de transport; întrucât, pentru a se depăşi acest obstacol, trebuie să se definească reguli uniforme aplicabile transportului intra-comunitar în ansamblul său;
(4) întrucât o acţiune de asemenea natură trebuie efectuată la nivelul Comunităţii pentru a se asigura consecvenţa cu alte legi comunitare, pentru a garanta un grad satisfăcător de armonizare în vederea facilitării liberei circulaţii a mărfurilor şi a serviciilor şi pentru a asigura un nivel înalt de siguranţă pentru operaţiunile de transport naţional şi internaţional;
(5) întrucât prevederile prezentei directive nu aduc atingere angajamentelor luate de Comunitate şi de statele membre ale acesteia, în conformitate cu scopurile stabilite prin Agenda 21, Capitolul 19 la conferinţa Unced din iunie 1992 de la Rio de Janeiro, de a face eforturi în vederea armonizării viitoare a sistemelor de clasificare a substanţelor periculoase;
(6) întrucât nici o legislaţie specifică a Comunităţii nu reglementează în prezent condiţiile de siguranţă în care trebuie să se transporte agenţii biologici şi microorganismele modificate genetic prevăzute prin Directivele Consiliului 90/219/CEE(1), 90/220/CEE(2) şi 90/679/CEE(3);
___________
(1) JO L 117, 08.05.1990, p. 1.
(2) JO L 117, 08.05.1990, p. 15.
(3) JO L 374, 31.12.1990, p. 1.
-----------------
(7) întrucât prezenta directivă ţine seama de alte politici comunitare în domeniul securităţii muncitorilor, al construcţiei vehiculelor şi al protecţiei mediului;
(8) întrucât statele membre au în continuare libertatea de a reglementa orice operaţiune pentru transportul substanţelor periculoase efectuat pe teritoriul lor de către un vehicul care nu se supune prevederilor directivei, indiferent de locul unde este înmatriculat vehiculul;
(9) întrucât statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a aplica reglementările specifice de circulaţie rutieră pentru transportul mărfurilor periculoase pe teritoriile lor;
(10) întrucât statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a-şi menţine cerinţele de control al calităţii în ceea ce priveşte anumite operaţiuni de transport naţional până când Comisia raportează Consiliului asupra acestor chestiuni;
(11) întrucât prevederile ADR autorizează încheierea unor acorduri de derogare de la acestea şi întrucât numărul mare de acorduri încheiate pe cale bilaterală între statele membre împiedică libera prestare a serviciilor de transport pentru mărfuri periculoase; întrucât includerea dispoziţiilor necesare în anexele la prezenta directivă ar trebui să excludă nevoia unor astfel de derogări; întrucât ar trebui stabilită o perioadă de tranziţie în timpul căreia statele membre să poată continua aplicarea acordurilor existente între ele;
(12) întrucât este necesar să se transpună în legislaţia comunitară prevederile ADR, inclusiv cerinţele referitoare la construcţia vehiculelor care transportă mărfuri periculoase; întrucât, în acest context, trebuie să se prevadă o perioadă de tranziţie, în aşa fel încât statele membre să poată menţine temporar anumite dispoziţii naţionale specifice cu privire la cerinţele de construcţie pentru vehiculele înmatriculate pe plan naţional;
(13) întrucât trebuie să fie folosite procedurile de informare existente în domeniul propunerilor legislative naţionale înrudite, pentru a se mări transparenţa pentru toţi agenţii economici;
(14) întrucât, în ceea ce priveşte transporturile naţionale, statele membre trebuie să-şi păstreze dreptul de a aplica regulile conforme cu recomandările multimodale ale Naţiunilor Unite privind transportul mărfurilor periculoase, în măsura în care ADR nu este încă armonizat cu aceste reguli, al căror scop este să faciliteze transportul intermodal al mărfurilor periculoase;
(15 întrucât statele membre trebuie să aibă posibilitatea să reglementeze sau să interzică transportul rutier al anumitor mărfuri periculoase pe teritoriile lor, dar numai pentru alte motive decât cele de siguranţă a transportului; întrucât, în acest context, statele membre pot să-şi păstreze dreptul de a impune, în cazul anumitor transporturi de substanţe foarte periculoase, utilizarea transportului feroviar sau pe căi navigabile interioare sau să menţină un ambalaj foarte specific pentru anumite substanţe foarte periculoase;
(16) întrucât în scopul prezentei directive statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a aplica reguli mai stricte sau mai blânde anumitor operaţiuni de transport desfăşurate pe teritoriile lor de către vehiculele înmatriculate acolo;
(17) întrucât armonizarea condiţiilor trebuie să ţină seama de circumstanţele naţionale specifice şi, din acest motiv, dispoziţiile prezentei directive trebuie să fie suficient de flexibile, oferind statelor membre posibilitatea de a acorda anumite derogări; întrucât aplicarea noilor evoluţii tehnologice şi industriale nu trebuie să fie împiedicată şi trebuie să se prevadă derogări temporare în acest scop;
(18) întrucât vehiculelor înmatriculate în statele terţe trebuie să li se permită să efectueze transporturi internaţionale pe teritoriile statelor membre dacă respectă ADR;
(19) întrucât trebuie să existe posibilitatea de adaptare rapidă a prezentei directive la progresul tehnic, pentru a se ţine seama de noile prevederi incorporate în ADR şi pentru a se decide asupra aplicării şi punerii în practică a măsurilor de urgenţă în caz de accidente sau incidente; întrucât trebuie creat un comitet în acest scop şi se impune elaborarea unei proceduri pentru o cooperare strânsă cu statele membre şi cu Comisia în cadrul acestui comitet;
(20) întrucât anexele la prezenta directivă conţin prevederi care acoperă pregătirea profesională a anumitor conducători auto de pe vehiculele care transportă mărfuri periculoase pe cale rutieră; întrucât, aşadar, Directiva Consiliului 89/684/CEE din 21 decembrie 1994, cu privire la pregătirea profesională pentru anumiţi conducători auto de pe vehiculele ce transportă mărfuri periculoase pe căile rutiere(1), ar trebui abrogată,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
____________
(1) JO L 398, 30.12.1989, p. 33.
------------------
CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare, definiţii şi dispoziţii generale
Articolul 1
1. Dispoziţiile prezentei directive se aplică transportului rutier de mărfuri periculoase în interiorul statelor membre sau între acestea. Ea nu se aplică la transportul de mărfuri periculoase cu vehicule aparţinând forţelor armate sau aflate în responsabilitatea acestora.
2. Prezenta directivă nu aduce atingere, totuşi, dreptului statelor membre de a fixa, cu respectarea legislaţiei comunitare, cerinţe privind:
(a) transportul naţional şi internaţional de mărfuri periculoase pe teritoriile lor, efectuat cu vehicule care nu intră sub incidenţa prezentei directive,
(b) reglementările de circulaţie rutieră specifice transportului naţional şi internaţional de mărfuri periculoase;
(c) controalele de calitate efectuate la întreprinderi, în conformitate cu standardele ISO 9001 şi 9002, atunci când efectuează operaţiuni de transport naţionale care implică:
(i) substanţe explozive şi articole din clasa 1, când cantitatea de substanţă explozivă conţinută de fiecare unitate de transport depăşeşte:
- 1.000 kg pentru diviziunea 1.1 sau
- 3.000 kg pentru diviziunea 1.2 sau
- 5.000 kg pentru diviziunile 1.3 şi 1.5;
(ii) următoarele substanţe foarte periculoase, în cisterne sau în rezervoare cisternă cu o capacitate totală de peste 3.000 de litri:
- substanţe din clasa 2
-> gaze clasificate ca (at)
(bt)
(b)
(ct)
(c)
-> gaze lichefiate răcite adânc, de 7° (b) şi 8° (b),
- substanţe din clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1 şi 8
-> neprevăzute la (b) sau (c) în aceste clase, sau
-> prevăzute la (b) sau (c), dar având un cod de periculozitate format din trei sau mai multe cifre semnificative (fără nici un zero);
(iii) următoarele ambalaje din clasa 7 (materiale radioactive): ambalaje de materiale fisionabile, ambalaje de tip B (U), ambalaje de tip B (M).
Domeniul de aplicare a dispoziţiilor naţionale referitoare la aceste cerinţe nu poate fi extins.
Dacă măsuri similare devin obligatorii prin dispoziţiile comunitare, prevederile în cauză încetează să se aplice.
Înainte de 31 decembrie 1998 Comisia va înainta Consiliului un raport de evaluare a aspectelor de securitate acoperite prin prezenta dispoziţie, împreună cu o propunere corespunzătoare în vederea menţinerii sau abrogării ei.
Articolul 2
În sensul prezentei directive:
- "ADR" reprezintă Acordul european privind transportul rutier de mărfuri periculoase, încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, cu amendamentele aferente,
- "vehicul" reprezintă orice fel de autovehicul destinat folosirii pe calea rutieră, care este complet sau incomplet, având cel puţin patru roţi şi o viteză maximă proiectată de peste 25 km/oră şi remorcile acestuia, cu excepţia vehiculelor care circulă pe şine, a tractoarelor agricole şi forestiere şi a tuturor echipamentelor mobile,
- "mărfuri periculoase" reprezintă acele substanţe şi articole al căror transport pe cale rutieră este interzis sau autorizat numai în anumite împrejurări de anexele A şi B la prezenta directivă,
- "transport" reprezintă orice operaţiune de transport rutier efectuată de un vehicul integral sau parţial pe căile rutiere publice de pe teritoriul unui stat membru, inclusiv activitatea de încărcare şi descărcare, acoperite prin anexele A şi B, fără a aduce atingere reglementărilor stabilite prin legile statelor membre referitoare la răspunderea legată de aceste operaţiuni.
Nu este inclus transportul efectuat integral în perimetrul unei zone închise.
Articolul 3
1. Fără a se aduce atingere art. 6, mărfurile periculoase al căror transport este interzis prin Anexele A şi B la prezenta directivă nu vor fi transportate pe căile rutiere.
2. Cu excepţia cazurilor în care prezenta directivă stipulează altfel, transportul altor mărfuri periculoase enumerate în Anexa A este autorizat în cazul în care respectă condiţiile impuse prin Anexele A şi B, în special în ceea ce priveşte:
(a) ambalajul şi etichetarea mărfurilor în cauză; şi
(b) construcţia, echipamentul şi exploatarea corespunzătoare a vehiculului care transportă mărfurile în cauză.
CAPITOLUL II
Derogări, restricţii şi scutiri
Articolul 4
Numai în scopul operaţiunilor de transport naţional efectuate de vehicule înmatriculate pe teritoriul său, fiecare stat membru poate să păstreze acele prevederi ale legislaţiei naţionale privind transportul mărfurilor periculoase pe cale rutieră care sunt în conformitate cu recomandările ONU privind transportul de mărfuri periculoase, până când Anexele A şi B la prezenta directivă vor fi revizuite în aşa fel încât să reflecte aceste recomandări. Statele membre respective informează Comisia în mod corespunzător.
Articolul 5
1. Fără a se aduce atingere legislaţiei comunitare, în special în privinţa accesului la piaţă, fiecare stat membru îşi va păstra dreptul - strict pentru alte raţiuni decât cele de siguranţă pe perioada transportului, cum ar fi raţiuni de securitate naţională sau de protecţie a mediului de a reglementa sau de a interzice transportul anumitor mărfuri periculoase pe teritoriul său.
2. Toate regulile impuse de un stat membru vehiculelor care efectuează un transport internaţional prin teritoriul său şi autorizate prin marginalul 10 599 al Anexei B sunt limitate ca domeniu pe plan local, se aplică atât transportului naţional, cât şi internaţional şi nu dau naştere nici unei discriminări.
3. (a) Cu excepţia cerinţelor de construcţie fiecare stat membru poate aplica dispoziţii
mai stricte în privinţa transportului efectuat cu vehicule înmatriculate sau puse în circulaţie pe teritoriul său.
(b) Statele membre pot păstra totuşi prevederile specifice naţionale privind centrele de greutate ale vehiculelor cisternă înmatriculate pe teritoriul lor, până când va fi eventual amendat marginalul 211 128 al anexei B la prezenta directivă, dar în nici un caz după 31 decembrie 1998.
4. Dacă un stat membru consideră că dispoziţiile aplicabile privind siguranţa sunt insuficiente pentru a limita pericolele implicate de transport în cazul unui accident sau incident şi dacă există nevoia urgentă de a se întreprinde o acţiune, el informează Comisia, în stadiul de planificare, despre măsurile pe care îşi propune să le ia. Acţionând în conformitate cu procedura stabilită în art. 9, Comisia decide dacă aplicarea acestor măsuri poate fi autorizată şi stabileşte durata lor.
5. Statele membre pot menţine toate dispoziţiile naţionale aplicabile la 31 decembrie 1996 în ceea ce priveşte:
- transportul substanţelor din clasa 1.1,
- transportul gazelor toxice, instabile şi/sau inflamabile din clasa 2,
- transportul substanţelor care conţin dioxină sau furan,
- transportul în cisterne sau rezervoare cisternă a peste 3.000 litri a lichidelor din clasele 3, 4.2, 4.3, 5.1, 6.1 sau 8, care nu apar sub (b) sau (c) în aceste clase.
Aceste dispoziţii se pot referi numai la:
- interzicerea unor astfel de operaţiuni de transport rutier dacă ele pot fi efectuate pe calea ferată sau pe căile navigabile interioare,
- cerinţa de a se urma anumite trasee preferenţiale,
- orice alte dispoziţii referitoare la ambalarea substanţelor care conţin dioxină sau furan.
Aceste dispoziţii nu pot fi extinse şi nici înăsprite. Statul membru comunică aceste dispoziţii naţionale Comisiei, care va informa în mod corespunzător celelalte state membre.
Articolul 6
1. Fiecare stat membru poate autoriza transportul rutier pe teritoriul său al mărfurilor periculoase clasificate, ambalate şi etichetate în conformitate cu cerinţele internaţionale ale transportului maritim sau aerian, ori de câte ori operaţiunea de transport implică o călătorie pe mare sau pe căile aeriene.
2. Dispoziţiile din Anexele A şi B referitoare la limba utilizată în marcajele şi documentaţia relevantă nu se aplică operaţiunilor de transport limitate la teritoriul unui singur stat membru. Statele membre pot să autorizeze folosirea altor limbi decât cele prevăzute în anexe pentru operaţiunile de transport efectuate pe teritoriul lor.
3. Pe teritoriul său, fiecare stat membru poate să autorizeze utilizarea unor vehicule construite înainte de 1 ianuarie 1997, care nu respectă prevederile prezentei directive, dar au fost construite în conformitate cu cerinţele naţionale în vigoare la 31 decembrie 1996, cu condiţia ca aceste vehicule să fie menţinute la nivelele necesare de siguranţă.
4. Fiecare stat membru poate să menţină dispoziţiile legislaţiei naţionale în vigoare la 31 decembrie 1996 cu privire la construcţia, utilizarea şi condiţiile de transport ale noilor recipiente în sensul marginalului 2 212 al Anexei A şi a noilor cisterne care nu sunt în conformitate cu cerinţele prevăzute la Anexele A şi B, până când la aceste anexe se vor adăuga referiri, cu acelaşi caracter de obligativitate ca şi prevederile prezentei directive, cu privire la standardele de construcţie şi utilizare a cisternelor şi recipientelor şi în orice caz numai până la 31 decembrie 1998. Recipientele şi cisternele construite înainte de 1 ianuarie 1999 şi menţinute la nivelele de siguranţă cerute pot continua să fie folosite în condiţiile iniţiale.
5. Fiecare stat membru poate să menţină dispoziţiile naţionale, altele decât cele stipulate în anexele A şi B, cu privire la temperatura de referinţă pentru transportul pe teritoriul său al gazelor lichefiate sau al amestecurilor de gaze lichefiate, până când sunt incorporate în standardele europene dispoziţiile cu privire la temperaturile de referinţă corespunzătoare pentru zonele climatice respective şi până când la anexele A şi B sunt adăugate referiri la aceste standarde.
6. Fiecare stat membru poate permite utilizarea, pentru transportul pe teritoriul său, a ambalajelor construite, dar ne-certificate în conformitate cu ADR, înainte de 1 ianuarie 1997, cu condiţia ca aceste ambalaje să prezinte data fabricaţiei şi să fie capabile să treacă testele stabilite de legislaţia naţională în vigoare la 31 decembrie 1996 şi cu condiţia ca aceste ambalaje să fie menţinute la nivelele de securitate relevante (inclusiv testarea şi inspectarea atunci când se impune), în conformitate cu următoarea schemă: recipientele metalice medii pentru transportul în vrac şi butoaiele de metal cu o capacitate de peste 50 de litri, timp de maximum 15 ani de la data fabricării lor; alte ambalaje de metal şi toate ambalajele de plastic, maximum cinci ani de la data fabricării lor, dar nu mai târziu de 31 decembrie 1998.
7. Până la 31 decembrie 1998 fiecare stat membru poate permite transportul pe teritoriul său al anumitor mărfuri periculoase ambalate înainte de 1 ianuarie 1997, cu condiţia ca mărfurile să fie clasificate, ambalate şi etichetate în conformitate cu cerinţele legislaţiei naţionale în vigoare înainte de 1 ianuarie 1997.
8. Pentru operaţiunile de transport efectuate pe teritoriul său de către vehiculele înmatriculate în acel teritoriu, fiecare stat membru poate menţine prevederile legislaţiei naţionale în vigoare la 31 decembrie 1996 cu privire la afişarea unui cod de acţiune de urgenţă în locul numărului de identificare a pericolului prevăzut în Anexa B.
9. După ce a consultat Comisia, fiecare stat membru poate să menţină prevederi mai puţin stricte decât cele prevăzute la Anexele A şi B la prezenta directivă pentru transportul în interiorul teritoriului său a unor cantităţi mici din anumite mărfuri periculoase, cu excepţia substanţelor care au o radioactivitate de nivel mediu sau înalt.
10. Cu condiţia să nu se compromită siguranţa, statele membre pot acorda derogări temporare de la Anexele A şi B, în scopul efectuării pe teritoriul lor a încercărilor necesare înainte de amendarea acestor anexe, pentru a le adapta la evoluţiile tehnologice şi industriale. Comisia va fi informată în legătură cu aceasta şi va informa în mod corespunzător celelalte state membre.
O derogare temporară, convenită între autorităţile competente ale statelor membre pe baza marginalelor 2 010 şi 10 602 din Anexele A şi B, ia forma unui acord multilateral propus tuturor autorităţilor competente ale statelor membre de către autoritatea care ia iniţiativa în privinţa acordului. Comisia este informată în mod corespunzător.
Orice derogări de felul celor menţionate în primul şi al doilea paragraf se aplică fără discriminare pe bază de naţionalitate sau loc de stabilire a expeditorului, transportatorului sau destinatarului; ele pot dura maximum cinci ani şi nu se pot reînnoi.
11. Fiecare stat membru poate autoriza transporturi ad hoc de mărfuri periculoase care sunt fie interzise prin Anexele A şi B, fie efectuate în condiţii diferite faţă de cele stabilite în Anexele A şi B.
12. Fără a se aduce atingere alin. (2), fiecare stat membru poate să aplice, cel târziu până la 31 decembrie 1998, acordurile existente cu alte state membre care respectă ADR, fără discriminare pe bază de naţionalitate sau loc de stabilire a expeditorului, transportatorului sau destinatarului. Orice altă derogare autorizată de marginalele 2 010 şi 10 602 ale Anexelor A şi B trebuie să fie conformă cu alin. (10).
Articolul 7
În funcţie de dispoziţiile naţionale sau comunitare cu privire la accesul la piaţă, vehiculele înmatriculate sau puse în circulaţie în statele terţe sunt autorizate să efectueze transporturi internaţionale de mărfuri periculoase în cadrul Comunităţii dacă transporturile în cauză respectă ADR.
CAPITOLUL III
Dispoziţii finale
Articolul 8
Amendamentele necesare pentru adaptarea Anexelor A şi B la progresul ştiinţific şi tehnic în domeniile prevăzute prin prezenta directivă, pentru a ţine seama de amendamentele la anexele ADR, sunt adoptate în conformitate cu procedura stabilită în art. 9.
Articolul 9
1. Comisia este asistată de un comitet pentru transportul mărfurilor periculoase, numit în continuare "Comitetul", care este format din reprezentanţi ai statelor membre şi este condus de un reprezentant al Comisiei.
2. Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului proiectul măsurilor care urmează să fie luate. Comitetul îşi prezintă avizul asupra proiectului într-un interval de timp pe care preşedintele îl poate fixa în conformitate cu urgenţa chestiunii. Avizul este emis de majoritatea stabilită în art. 148 alin. (2) al Tratatului, în cazul deciziilor pe care Consiliul este chemat să le adopte ca urmare a unei propuneri din partea Comisiei. Voturile reprezentanţilor statelor membre din cadrul Comitetului sunt ponderate în modul stabilit în acel articol. Preşedintele nu votează.
3. (a) Comisia adoptă măsurile avute în vedere dacă acestea sunt în conformitate cu
avizul Comitetului.
(b) Dacă măsurile examinate nu sunt în conformitate cu avizul Comitetului sau dacă nu se emite nici un aviz, Comisia prezintă fără întârziere Consiliului o propunere în legătură cu măsurile ce urmează a fi luate. Consiliul acţionează prin majoritate calificată.
Dacă în termen de trei luni de la data sesizării sale Consiliul nu acţionează, Comisia adoptă măsurile propuse.
Articolul 10
1. Statele membre pun în vigoare, înainte de 1 ianuarie 1997, legile, reglementările şi dispoziţiile administrative necesare pentru respectarea prezentei directive. Ele informează apoi Comisia în legătură cu aceasta.
Când statele membre adoptă aceste măsuri, ele includ referiri la publicarea lor oficială sau sunt însoţite de astfel de referiri. Statele membre stabilesc modul în care se fac aceste referiri.
2. Statele membre comunică Comisiei textele principalelor prevederi din legislaţia naţională pe care o adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 11
1. Directiva 89/684/CEE este abrogată prin prezenta directivă, începând cu termenul limită al transpunerii prezentei directive în legislaţia naţională.
2. Certificatele provizorii emise de statele membre în conformitate cu art. 4 alin. (2) al prezentei directive pentru transportul naţional rămân valabile numai până la 31 decembrie 1996. Certificatele emise în conformitate cu art. 4 alin. (4) al prezentei directive pot fi folosite în continuare până la sfârşitul perioadei lor de valabilitate, dar nu mai târziu de 1 iulie 1997 pentru mărfurile periculoase transportate în cisterne sau pentru explozibili şi nu mai târziu de 1 ianuarie 2000 pentru celelalte mărfuri periculoase.
Articolul 12
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 21 noiembrie 1994.
Pentru Consiliu,
Preşedintele,
M. WISSMANN
--------------------
ANEXA A
Marginalele 2.000 - 3.999 ale Anexei A la Acordul european privind transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR), în vigoare de la 1 ianuarie 1995, cu observaţia că termenul "stat membru" înlocuieşte termenul "parte contractantă".
NB: Versiunile în limbile oficiale ale Comunităţii sunt publicate imediat după elaborarea unui text centralizat şi definitivarea traducerilor.
ANEXA B
Marginalele 10.000 - 260.000 ale Anexei B la Acordul european privind transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR), în vigoare de la 1 ianuarie 1995, cu observaţia că termenul "stat membru" înlocuieşte termenul "parte contractantă".
NB: Versiunile în limbile oficiale ale Comunităţii sunt publicate imediat după elaborarea unui text centralizat şi definitivarea traducerilor.
