DIRECTIVA 2002/19/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 7 martie 2002
privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei(1),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(2), hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),
întrucât:
(1) Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (directivă-cadru)(4) stabileşte obiectivele unui cadru de reglementare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice din Comunitate, inclusiv pentru reţelele de telecomunicaţii fixe şi mobile, reţelele de televiziune prin cablu, reţelele utilizate pentru radiodifuziunea terestră, reţelele de satelit şi reţelele Internet, utilizate atât pentru transmisia vocală, cât şi pentru fax, date şi imagini. Este posibil ca aceste reţele să fi fost deja autorizate de statele membre în cadrul Directivei 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (Directiva privind autorizarea)(5) sau să fi fost autorizate în cadrul măsurilor de reglementare anterioare. Dispoziţiile prezentei directive se aplică reţelelor utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului. Prezenta directivă are ca obiect acordurile privind accesul şi interconectarea încheiate între furnizorii de servicii. Prezenta directivă nu impune nici o obligaţie în ceea ce priveşte reţelele care nu sunt publice, cu excepţia cazului în care, atunci când acestea beneficiază de acces la reţelele publice, sunt supuse unor condiţii prevăzute de statele membre.
(2) Serviciile care furnizează conţinuturi precum oferirea spre vânzare a unui pachet de emisiuni de radiodifuziune
(3) Termenul "acces" poate avea sensuri multiple şi, prin urmare, este necesar să se definească exact modul în care acest termen este utilizat în prezenta directivă, fără a aduce atingere modului în care poate fi utilizat în cadrul altor măsuri comunitare. Un operator poate fi proprietarul reţelei sau al infrastructurii aferente acesteia sau le poate închiria parţial sau în întregime.
___________
(1) JO C 365 E, 19.12.2000, p. 215 şi JO C 270 E, 25.9.2001, p. 161.
(2) JO C 123, 25.4.2001, p. 50.
(3) Avizul Parlamentului European din 1 martie 2001 (JO C 277, 1.10.2001, p. 72), poziţia comună a Consiliului din 17 septembrie 2001 (JO C 337, 30.11.2001, p. 1) şi decizia Parlamentului European din 12 decembrie 2001 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 14 februarie 2002.
(4) Vezi p. 33 din prezentul Jurnal Oficial.
(5) Vezi p. 21 din prezentul Jurnal Oficial.
----------------
(4) Directiva 95/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind utilizarea standardelor de transmisie a semnalelor de televiziune(1) nu a prevăzut nici un sistem de transmisie de televiziune digitală specifică şi nici vreo cerinţă în materie de servicii, ceea ce a permis operatorilor de pe piaţă să ia iniţiativa şi să elaboreze sisteme adaptate. Datorită Grupului privind telecomunicaţia digitală, operatorii de pe piaţa europeană au elaborat o familie de sisteme de transmisie de televiziune care au fost adoptate de radiodifuzorii din întreaga lume. Aceste sisteme de transmisie au fost standardizate de către Institutul European de Standardizare în domeniul Telecomunicaţiilor (ETSI) şi au devenit recomandări ale Uniunii Internaţionale de Telecomunicaţii. În ceea ce priveşte televiziunea digitală în format mare, formatul de 16:9 constituie referinţa pentru serviciile şi programele de televiziune în format mare, fiind introdus pe pieţele statelor membre ca urmare a Deciziei 93/424/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 de stabilire a unui plan de acţiune pentru introducerea serviciilor de televiziune avansate în Europa(2).
(5) Pe o piaţă deschisă şi competitivă nu ar trebui să existe nici o restricţie care să împiedice întreprinderile să negocieze acorduri de acces şi de interconectare între ele, în special acorduri transfrontaliere, în măsura în care normele privind concurenţa din tratat sunt respectate. În vederea realizării unei veritabile pieţe paneuropene mai eficiente, cu o concurenţă efectivă, care să ofere mai multe alternative şi servicii mai competitive pentru consumatori, întreprinderile care primesc o cerere de acces sau de interconectare ar trebui, în principiu, să încheie astfel de acorduri pe o bază comercială şi să le negocieze cu bună credinţă.
(6) Pe pieţele pe care încă mai există diferenţe majore în ceea ce priveşte puterea de negociere între întreprinderi şi pe care anumite întreprinderi se bazează pe infrastructura oferită de alţii pentru a-şi furniza serviciile, este necesar să se stabilească un cadru care să asigure funcţionarea eficientă a pieţei. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să aibă puterea de a garanta, în caz de eşec al negocierilor comerciale, acces şi interconectare adecvate, precum şi interoperabilitate a serviciilor în interesul utilizatorilor finali. În special acestea pot asigura legătura cap la cap prin impunerea unor obligaţii proporţionale întreprinderilor care controlează accesul la utilizatorii finali.
Controlul mijloacelor de acces poate implica proprietatea sau controlul asupra legăturii numărul sau numerele naţionale necesare pentru a accesa punctul terminal al reţelei utilizatorului final. Acest lucru poate fi necesar în cazul în care, de exemplu, operatorii de reţele ar limita în mod nejustificat alternativele oferite utilizatorilor finali în ceea ce priveşte accesul la portalurile şi serviciile de Internet.
(7) Măsurile juridice sau administrative naţionale care stabilesc legătura dintre termenii şi condiţiile de acces sau interconectare la activităţile părţii care doreşte interconectarea şi în special la nivelul investiţiei sale în infrastructura reţelei, şi nu la serviciile de acces sau interconectare furnizate, pot genera denaturări ale pieţei şi pot, prin urmare, să nu fie compatibile cu normele privind concurenţa.
___________
(1) JO L 281, 23.11.1995, p. 51.
(2) JO L 196, 5.8.1993, p. 48.
----------------
(8) Operatorii de reţele care controlează accesul la propriii lor clienţi fac acest lucru utilizând un număr sau o adresă de identificare unică dintr-o serie de numere şi adrese publicate. Este necesar ca şi alţi operatori de reţele să poată furniza trafic acestor clienţi şi, prin urmare, să fie capabili să se interconecteze reciproc direct sau indirect.
Drepturile şi obligaţiile existente în materie de negociere a interconectărilor ar trebui menţinute. De asemenea, se recomandă păstrarea obligaţiilor prevăzute anterior de Directiva 95/47/CE care impune reţelelor de comunicaţii electronice complet digitale utilizate pentru distribuţia serviciilor de televiziune şi deschise publicului să fie capabile să distribuie servicii şi programe de televiziune în format mare, astfel încât utilizatorii să poată recepţiona aceste programe în formatul în care sunt transmise.
(9) Utilizatorii finali trebuie să beneficieze de interoperabilitate, care este un obiectiv important al prezentului cadru de reglementare. Încurajarea interoperabilităţii este unul dintre obiectivele autorităţilor naţionale de reglementare, conform prezentului cadru, care impune şi Comisiei publicarea unei liste de standarde şi specificaţii referitoare la furnizarea de servicii, interfeţe tehnice şi funcţii de reţea, ca bază pentru încurajarea armonizării comunicaţiilor electronice. Statele membre trebuie să încurajeze utilizarea standardelor şi specificaţiilor publicate, dar numai în măsura strict necesară pentru a asigura interoperabilitatea serviciilor şi îmbunătăţirea libertăţii de a alege a utilizatorilor.
(10) Este posibil ca doar normele privind concurenţa să nu fie suficiente pentru a asigura diversitatea culturală şi pluralismul mijloacelor de comunicare în masă în domeniul televiziunii digitale. Directiva 95/47/CE a prevăzut un cadru de reglementare iniţial pentru noua industrie a televiziunii digitale care trebuie păstrat, inclusiv în special obligaţia de a furniza acces condiţionat în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii, pentru a garanta existenţa unei game largi de programe şi servicii.
Evoluţia tehnologiei şi a pieţei impune revizuirea acestor obligaţii în mod periodic, fie de către statele membre, pentru pieţele lor naţionale, fie de către Comisie, pentru Comunitate, în special pentru a determina dacă se justifică extinderea obligaţiilor la porţi de conectare noi, precum ghiduri electronice de programe (EPG) şi interfeţe de programe de aplicare (API), în măsura în care este necesar pentru a asigura accesul utilizatorilor finali la serviciile de radiodifuziune digitale specifice. Statele membre pot specifica serviciile de radiodifuziune digitale la care trebuie să se asigure accesul utilizatorilor finali prin măsuri cu putere de lege sau măsuri administrative pe care le consideră necesare.
(11) De asemenea, statele membre pot permite autorităţii naţionale de reglementare să revizuiască obligaţiile referitoare la accesul condiţionat la serviciile de radiodifuziune digitale pentru a putea evalua printr-o analiză de piaţă dacă este necesar să retragă sau să modifice condiţiile pentru operatorii care nu au putere semnificativă pe piaţa pertinentă. O astfel de retragere sau modificare nu ar trebui să afecteze în mod negativ accesul utilizatorilor finali la astfel de servicii sau perspectiva unei concurenţe efective.
(12) Pentru a asigura continuitatea acordurilor existente şi pentru a evita un vid juridic, este articolelor 4, 6, 7, 8, 11, 12 şi 14 din Directiva 97/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 iunie 1997 privind interconectarea în domeniul telecomunicaţiilor în ceea ce priveşte asigurarea serviciului universal şi a interoperabilităţii prin aplicarea principiilor furnizării unei reţele deschise (FRD)(1), obligaţiile privind accesul special impuse în temeiul articolului 16 din Directiva 98/10/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 1998 privind aplicarea furnizării unei reţele deschise (FRD) la telefonia vocală şi la serviciul universal pentru telecomunicaţii într-un mediu competitive(2) şi obligaţiile privind furnizarea capacităţii de transmisie pe linii închiriate în cadrul Directivei 92/44/CEE a Consiliului din 5 iunie 1992 privind aplicarea furnizării de reţele deschise în cazul liniilor închiriate(3) sunt preluate iniţial în noul cadru de reglementare, dar fac obiectul unei revizuiri imediate în funcţie de situaţia pieţei. O astfel de revizuire ar trebui să se extindă la organizaţiile care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 2887/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind accesul dezintegrat la bucla locală(4).
___________
(1) JO L 199, 26.7.1997, p. 32. Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/61/CE (JO L 268, 03.10.1998, p. 37).
(2) JO L 101, 1.4.1998, p. 24.
(3) JO L 165, 19.6.1992, p. 2. Directivă modificată ultima dată de Decizia 98/80/CE a Comisiei (JO L 14, 20.01.1998, p. 27).
(4) JO L 366, 30.12.2000, p. 4.
---------------
(13) Revizuirea ar trebui efectuată cu ajutorul unei analize economice a pieţei bazate pe metodologia dreptului concurenţei. Scopul este de a reduce treptat reglementările ex ante specifice ale sectorului, pe măsură ce se intensifică concurenţa de pe piaţă. Cu toate acestea, procedura ia în considerare şi problemele tranzitorii de pe piaţă, precum cele privind roaming-ul internaţional, dar şi posibilitatea apariţiei unor noi blocaje generate de evoluţia tehnologică, care pot necesita reglementări ex ante, de exemplu în domeniul reţelelor de acces în bandă largă. Pot exista situaţii în care concurenţa se dezvoltă într-un ritm diferit pe diferite segmente de piaţă şi în diferite state membre, iar autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să fie capabile să relaxeze obligaţiile de reglementare de pe acele pieţe în care concurenţa determină obţinerea rezultatelor dorite. Pentru a se asigura faptul că operatorii de pe piaţă aflaţi în situaţii similare beneficiază de acelaşi tratament în diferite state membre, Comisia trebuie să poată garanta armonizarea aplicării dispoziţiilor prezentei directive. Autorităţile naţionale de reglementare şi autorităţile naţionale competente pentru punerea în aplicare a dreptului concurenţei ar trebui, după caz, să îşi coordoneze acţiunile pentru a se asigura că aplică soluţia cea mai potrivită. Comunitatea şi statele membre şi-au asumat, în cadrul negocierilor privind serviciile de telecomunicaţii de bază desfăşurate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, angajamente referitoare la interconectarea reţelelor de telecomunicaţii pe care trebuie să le respecte.
(14) Directiva 97/33/CE a stabilit o serie de obligaţii susceptibile să fie impuse întreprinderilor cu o putere semnificativă pe piaţă, în special în ceea ce priveşte transparenţa, nediscriminarea, separarea contabilă, accesul şi controlul preţurilor, inclusiv orientarea preţurilor în funcţie de costuri. Această serie de obligaţii posibile ar trebui păstrată, dar, în afară de aceasta ar trebui să se stabilească în plus o listă maximă de obligaţii care se pot aplica întreprinderilor, pentru a evita reglementarea excesivă. În mod excepţional, pentru a garanta respectarea angajamentelor internaţionale şi a legislaţiei comunitare, poate fi adecvată impunerea unor obligaţii privind accesul sau interconectarea pentru toţi operatorii de pe piaţă, aşa cum se întâmplă în prezent în cazul sistemelor de acces condiţionat în domeniul serviciilor de televiziune digitală.
(15) Impunerea unor obligaţii specifice pentru o întreprindere care are o putere semnificativă pe piaţă nu necesită o analiză de piaţă suplimentară, ci o justificare privind faptul că obligaţia în cauză este adecvată şi proporţională în ceea ce priveşte natura problemei identificate.
(16) Transparenţa termenilor şi a condiţiilor privind accesul şi interconectarea, inclusiv preţurile, permite accelerarea negocierilor, evitarea disputelor şi oferă încredere operatorilor de pe piaţă în ceea ce priveşte faptul că un anumit serviciu nu este furnizat în condiţii discriminatorii. Caracterul deschis şi transparenţa interfeţelor tehnice pot fi extrem de importante în vederea asigurării interoperabilităţii. În cazul în care autorităţile naţionale de reglementare impun obligaţii referitoare la publicarea informaţiilor, acestea pot să precizeze şi modul în care aceste informaţii sunt puse la dispoziţia publicului, stabilind, de exemplu, tipul de suport (hârtie şi/sau electronic) şi dacă publicarea se face gratuit sau nu, luând în considerare tipul şi scopul informaţiilor în cauză.
(17) Principiul nediscriminării garantează că întreprinderile puternice de pe piaţă nu denaturează concurenţa, în special în cazul în care este vorba despre întreprinderi integrate vertical care furnizează servicii întreprinderilor care reprezintă concurenţa pe pieţele din aval.
(18) Separarea contabilă permite evidenţierea preţurilor interne şi permite autorităţilor naţionale de reglementare să verifice, după caz, respectarea obligaţiilor privind nediscriminarea. În această privinţă, Comisia a publicat Recomandarea 98/322/CE din 8 aprilie 1998 privind interconectarea pe o piaţă a telecomunicaţiilor liberalizată (Partea 2 - separarea contabilă şi contabilitatea costurilor)(1).
(19) Obligativitatea acordării accesului la infrastructura reţelei poate fi justificată în măsura în care permite intensificarea concurenţei, dar autorităţile naţionale de reglementare trebuie să stabilească un echilibru între dreptul unui proprietar de a exploata infrastructura sa în propriul avantaj şi dreptul altor furnizori de servicii de a accesa infrastructurile esenţiale pentru furnizarea unor servicii aflate în concurenţă. În cazul în care anumite obligaţii impun operatorilor să îndeplinească cererile rezonabile privind accesul şi dreptul de utilizare a elementelor reţelei şi a infrastructurii asociate acesteia, astfel de cereri pot fi refuzate numai pe baza unor criterii obiective, precum fezabilitatea tehnică sau nevoia de a păstra integritatea reţelei. În cazul în care accesul este refuzat, partea lezată poate solicita aplicarea procedurilor de soluţionare a litigiilor menţionate la articolele 20 şi 21 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) în cazul respectiv. Un operator căruia i se impun obligaţii de acces nu poate fi obligat să furnizeze tipurile de acces pe care nu este în măsură să le furnizeze. Impunerea de către autorităţile naţionale de reglementare a accesului obligatoriu care duce la creşterea concurenţei pe termen scurt nu ar trebui să determine scăderea stimulentelor pentru concurenţă în ceea ce priveşte investiţiile în infrastructuri alternative care să asigure o concurenţă puternică pe termen lung. Aceste probleme sunt abordate în avizul privind aplicarea normelor privind concurenţa la acordurile referitoare la acces din sectorul telecomunicaţiilor, publicat de Comisie(2). Autorităţile naţionale de reglementare pot impune condiţii tehnice şi operaţionale furnizorului şi beneficiarilor accesului obligatoriu în conformitate cu legislaţia comunitară. În special impunerea standardelor tehnice ar trebui să respecte Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice şi de norme referitoare la serviciile societăţii informaţionale(3).
___________
(1) JO L 141, 13.5.1998, p. 6.
(2) JO C 265, 22.8.1998, p. 2.
(3) JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă modificată de Directiva 98/48/CE (JO L 217, 5.8.1998, p. 18).
----------------
(20) Un control al preţurilor poate fi necesar în cazul în care analiza de piaţă efectuată pentru o anumită piaţă indică prezenţa unei concurenţe ineficiente. Autorităţile naţionale de reglementare pot interveni oarecum limitat, de exemplu sub forma unei obligaţii de stabilire a unor preţuri rezonabile la alegerea operatorului, astfel cum se prevede în Directiva 97/33/CE, sau mult mai semnificativă, sub forma unei obligaţii de stabilire a preţurilor în funcţie de costuri, astfel încât acestea să fie pe deplin justificate în cazul în care concurenţa nu este suficient de puternică pentru a preveni stabilirea unor preţuri excesive. În special operatorii care au o putere semnificativă pe piaţă trebuie să evite comprimarea preţurilor într-un mod în care diferenţa dintre preţurile lor cu amănuntul şi preţurile pentru interconectare percepute concurenţei care furnizează servicii similare să nu poate permite asigurarea unei concurenţe durabile. În cazul în care o autoritate naţională de reglementare calculează costurile aferente instituirii unui serviciu obligatoriu în conformitate cu prezenta directivă, aceasta ar trebui să garanteze un venit rezonabil pentru capitalul angajat, incluzând costurile aferente forţei de muncă şi construcţiei, valoarea capitalului fiind ajustată, după caz, pentru a reflecta evaluarea actualizată a activelor şi eficacitatea operaţiunilor. Metoda de recuperare a costurilor trebuie să fie adaptată situaţiei, luând în considerare necesitatea de a promova concurenţa eficientă şi durabilă şi de a maximiza beneficiile consumatorului.
(21) Atunci când o autoritate naţională de reglementare impune obligaţii privind instituirea unui sistem de contabilitate a costurilor pentru a susţine controlul preţurilor, aceasta poate efectua ea însăşi un audit anual pentru a garanta respectarea sistemului de contabilitate a costurilor, cu condiţia să deţină personalul calificat necesar, sau poate solicita efectuarea auditului de către alt organism calificat, care este independent faţă de operatorul în cauză.
(22) Publicarea informaţiilor de către statele membre garantează faptul că operatorii de pe piaţă şi potenţialii noi operatori care intră pe piaţă înţeleg care le sunt drepturile şi obligaţiile şi ştiu unde pot găsi informaţii detaliate relevante. Publicarea în jurnalul oficial naţional permite părţilor în cauză să găsească informaţiile pertinente.
(23) Pentru a se asigura că piaţa paneuropeană a comunicaţiilor electronice este eficientă şi efectivă, Comisia ar trebui să monitorizeze şi să publice informaţiile privind taxele care contribuie la determinarea preţurilor pentru utilizatorii finali.
(24) Dezvoltarea pieţei comunicaţiilor electronice, cu infrastructura asociată, ar putea avea efecte adverse asupra mediului şi a peisajului. Prin urmare, statele membre ar trebui să monitorizeze acest proces şi, după caz, să acţioneze în vederea limitării la maxim a oricăror astfel de efecte prin încheierea de acorduri adecvate şi de alte convenţii cu autorităţile competente.
(25) Pentru a stabili dacă legislaţia comunitară se aplică în mod corect, Comisia trebuie să ştie ce întreprinderi au fost desemnate ca având o putere semnificativă pe piaţă şi ce obligaţii au fost impuse operatorilor de pe piaţă de către autorităţile naţionale de reglementare. Este de aceea necesar ca, în afară de publicarea la nivel naţional a acestor informaţii, statele membre să trimită Comisiei informaţiile în cauză. În cazul în care statele membre trebuie să trimită Comisiei informaţiile, acestea pot fi în formă electronică, sub rezerva convenirii unei proceduri de autentificare adecvate.
(26) Având în vedere ritmul progresului tehnologic şi evoluţia pieţei, punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui revizuită în termen de trei ani de la data aplicării sale, pentru a determina dacă obiectivele acesteia au fost atinse.
(27) Ar trebui adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităţilor de exercitare a competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei(1).
___________
(1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
----------------
(28) Întrucât obiectivele acţiunii preconizate, şi anume instituirea unui cadru armonizat pentru reglementarea accesului la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată şi interconectarea acestora nu pot fi îndeplinite în mod suficient de către statele membre şi întrucât, din cauza dimensiunii şi a efectelor acţiunii, acestea pot fi îndeplinite mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii consacrat în articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, consacrat în articolul menţionat anterior, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
CAPITOLUL I
DOMENIU DE APLICARE, SCOP ŞI DEFINIŢII
Articolul 1
Domeniu de aplicare şi scop
(1) În cadrul stabilit de Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), prezenta directivă armonizează modul în care statele membre reglementează accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora. Scopul este de a institui un cadru de reglementare în conformitate cu principiile pieţei interne pentru relaţiile dintre furnizorii de reţele şi servicii care să stimuleze o concurenţă durabilă, interoperabilitatea serviciilor de comunicaţii electronice şi care să asigure beneficii pentru consumatori.
(2) Prezenta directivă stabileşte drepturi şi obligaţii pentru operatorii şi întreprinderile care doresc să obţină interconectarea şi/sau accesul la reţelele lor sau la infrastructura asociată. Aceasta stabileşte obiectivele pentru autorităţile naţionale de reglementare în ceea ce priveşte accesul şi interconectarea şi procedurile destinate să garanteze revizuirea obligaţiilor impuse de autorităţile naţionale de reglementare şi, după caz, retragerea acestora după îndeplinirea obiectivelor dorite. În prezenta directivă, accesul nu se referă la accesul pentru utilizatorii finali.
Articolul 2
Definiţii
În sensul prezentei directive se aplică definiţiile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).
De asemenea, se aplică următoarele definiţii:
(a) "acces" înseamnă punerea la dispoziţia altei întreprinderi a infrastructurii şi/sau a serviciilor, în conformitate cu condiţiile definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice. Sunt incluse, inter alia: accesul la elementele reţelei şi la infrastructura asociată, care poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu (aici sunt incluse, în special, accesul la bucla locală şi la infrastructura asociată şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală), accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, conducte şi piloni, accesul la sistemele de software pertinente, inclusiv la sistemele de asistenţă pentru exploatare, accesul la conversia numerelor sau la sisteme care oferă funcţionalităţi echivalente, accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming, accesul la sistemele de acces condiţionat pentru serviciile de televiziune digitală; accesul la serviciile de reţele virtuale;
(b) "interconectare" înseamnă legătura fizică şi logică realizată între reţele publice de comunicaţii utilizate de aceeaşi întreprindere sau de alta pentru a permite utilizatorilor unei întreprinderi să comunice cu utilizatorii aceleiaşi întreprinderi sau cu cei ai altei întreprinderi sau pentru a accesa serviciile furnizate de altă întreprindere. Serviciile pot fi furnizate de părţile implicate sau de alte părţi care au acces la reţea. Interconectarea este un tip specific de acces pus în aplicare între operatorii de reţele publice;
(c) "operator" înseamnă o întreprindere care furnizează sau este autorizată să furnizeze o reţea publică de comunicaţii sau o infrastructură asociată;
(d) "serviciu de televiziune în format mare" înseamnă un serviciu de televiziune care constă, în întregime sau parţial, din programe produse şi editate pentru a fi difuzate pe format mare. Formatul 16:9 este formatul de referinţă pentru serviciile de televiziune în format mare;
(e) "buclă locală" înseamnă circuitul fizic care leagă punctul terminal al reţelei din din reţeaua publică de telefonie fixă.
CAPITOLUL II
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 3
Cadrul general pentru acces şi interconectare
(1) Statele membre se asigură că nu există restricţii care să împiedice întreprinderile din acelaşi stat membru sau din state membre diferite să negocieze între ele acorduri de stabilire a modalităţilor tehnice şi comerciale de acces şi interconectare, în conformitate cu legislaţia comunitară. Întreprinderea care solicită accesul sau interconectarea nu trebuie să fie autorizată pentru funcţionare în statul membru în care solicită accesul sau interconectarea în cazul în care nu furnizează servicii şi în cazul în care nu exploatează o reţea în statul membru în cauză.
(2) Fără a aduce atingere articolului 31 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor legate de reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva privind serviciul universal)(1), statele membre nu menţin măsuri legale sau administrative care obligă operatorii, la acordarea accesului sau a interconectării, să ofere termeni şi condiţii diferite unor întreprinderi pentru servicii echivalente şi/sau să impună obligaţii care nu au legătură cu serviciile de acces şi interconectare furnizate, fără să aducă atingere condiţiilor prevăzute de anexa la Directiva 2002/20/CE (Directiva de autorizare).
___________
(1) Vezi p. 51 din prezentul Jurnal Oficial.
----------------
Articolul 4
Drepturile şi obligaţiile întreprinderilor
(1) Operatorii reţelelor publice de comunicaţii au dreptul şi, la cererea altor întreprinderi autorizate în acest sens, obligaţia de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării serviciilor de comunicaţii electronice disponibile pentru public, în vederea asigurării furnizării şi interoperabilităţii serviciilor pe întreg teritoriul Comunităţii. Operatorii oferă acces şi interconectare altor întreprinderi în termenii şi condiţiile ce respectă obligaţiile impuse de autoritatea naţională de reglementare în temeiul articolelor 5, 6, 7 şi 8.
(2) Reţelele publice de comunicaţii electronice instituite pentru distribuţia de servicii de televiziune digitală trebuie să poată furniza servicii şi programe de televiziune în format mare.
Operatorii de reţele care primesc şi redistribuie servicii sau programe de televiziune în format mare păstrează formatul mare.
(3) Fără a aduce atingere articolului 11 din Directiva 2002/20/CE (Directiva de autorizare), pe parcursul sau după procesul de negociere a acordurilor privind accesul şi interconectarea, să folosească informaţiile în cauză numai în scopul în care ele au fost furnizate şi să respecte în orice moment caracterul confidenţial al informaţiilor transmise sau păstrate. Informaţiile primite nu pot fi comunicate altei părţi, în special altor departamente, filiale sau parteneri pentru care aceste informaţii pot reprezenta un avantaj în ceea ce priveşte concurenţa.
Articolul 5
Competenţele şi responsabilităţile autorităţii naţionale de reglementare în ceea ce priveşte accesul şi interconectarea
(1) În vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), autorităţile naţionale de reglementare încurajează şi, după caz, asigură, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive, accesul şi interconectarea adecvată, precum şi interoperabilitatea serviciilor, exercitându-şi responsabilităţile într-un mod care să promoveze eficienţa şi concurenţa durabilă şi care să permită obţinerea de avantaje maxime de către utilizatorii finali.
În special, fără a aduce atingere măsurilor care pot fi luate cu privire la întreprinderile care au o putere semnificativă pe piaţă în conformitate cu articolul 8, autorităţile naţionale de reglementare trebuie să fie în măsură să impună:
(a) în măsura necesară pentru a asigura legătura cap la cap, obligaţii pentru întreprinderile care controlează accesul către utilizatorii finali, inclusiv, în cazurile justificate, obligaţia de a asigura interconectarea reţelelor lor, în cazul în care nu s-a realizat încă acest lucru;
(b) în măsura în care este necesar pentru a asigura accesul utilizatorilor finali la serviciile de emisie digitală de radio şi televiziune specificate de statele membre, obligaţii pentru operatori de a furniza acces la alte elemente de infrastructură menţionate de anexa I partea II, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii.
(2) Atunci când impun unui operator obligaţii de furnizare a accesului în conformitate cu articolul 12, autorităţile naţionale de reglementare pot stabili condiţiile tehnice şi operaţionale care trebuie îndeplinite de furnizorii şi/sau de beneficiarii accesului în cauză, în conformitate cu legislaţia comunitară, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura funcţionarea normală a reţelei. Condiţiile referitoare la punerea în aplicare a standardelor sau a specificaţiilor tehnice specifice respectă articolul 17 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).
(3) Obligaţiile şi condiţiile impuse în conformitate cu alineatele (1) şi (2) sunt obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii şi sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile menţionate la articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).
(4) În ceea ce priveşte accesul şi interconectarea, statele membre se asigură că autoritatea naţională de reglementare poate interveni din proprie iniţiativă, atunci când o astfel de acţiune este justificată, sau la cererea oricăreia dintre părţile implicate, în absenţa unui acord între întreprinderi, pentru a garanta respectarea obiectivelor politicilor prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive şi cu procedurile menţionate la articolele 6 şi 7, 20 şi 21 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).
CAPITOLUL III
OBLIGAŢIILE IMPUSE OPERATORILOR ŞI PROCEDURILE DE ANALIZĂ A PIEŢEI
Articolul 6
Sistemele de acces condiţionat şi alte tipuri de infrastructură
(1) Statele membre se asigură că, în ceea ce priveşte accesul condiţionat la serviciile de radio şi televiziune digitale difuzate telespectatorilor şi ascultătorilor în Comunitate, indiferent de mijloacele de transmisie, se aplică condiţiile stabilite în anexa I, partea I.
(2) Având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei, anexa I poate fi modificată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 14 alineatul (3).
(3) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (1), statele membre pot permite autorităţilor lor naţionale de reglementare, în cel mai scurt termen de la intrarea în vigoare a prezentei directive şi apoi periodic, să revizuiască condiţiile aplicate în conformitate cu prezentul articol prin realizarea unei analize de piaţă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) pentru a determina dacă să păstreze, să modifice sau să retragă condiţiile aplicate.
În cazul în care, în urma acestei analize de piaţă, o autoritate naţională de reglementare constată că unul sau mai mulţi operatori nu au o putere semnificativă pe piaţa pertinentă, aceasta poate modifica sau retrage condiţiile în ceea ce priveşte operatorii în cauză, în conformitate cu procedurile menţionate la articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), numai în măsura în care:
(a) accesibilitatea pentru utilizatorii finali la transmisiile de radio şi televiziune şi la serviciile şi canalele de transmisie specificate în conformitate cu articolul 31 din Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal) nu este afectată de modificarea sau retragerea în cauză, şi
(b) perspectivele privind concurenţa efectivă de pe piaţă pentru:
(i) serviciile cu amănuntul de radio şi televiziune digitale, şi
(ii) sistemele de acces condiţionat şi alte tipuri de infrastructură asociate, nu sunt afectate în mod negativ de modificarea sau retragerea în cauză.
Părţile afectate de o astfel de modificare sau retragere a condiţiilor sunt notificate într-un termen adecvat.
(4) Condiţiile aplicate în conformitate cu prezentul articol nu aduc atingere competenţei statelor membre de a impune obligaţii în ceea ce priveşte modul de prezentare a ghidurilor electronice de programe şi a instrumentelor de prezentare şi navigare similare.
Articolul 7
Revizuirea obligaţiilor anterioare în materie de acces şi interconectare
(1) Statele membre menţin toate obligaţiile cu privire la acces şi interconectare impuse întreprinderilor care furnizează reţele şi servicii publice de comunicaţii care se aplicau înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive în temeiul articolelor 4, 6, 7, 8 11, 12 şi 14 din Directiva 97/33/CE, al articolului 16 din Directiva 98/10/CE şi ale articolelor 7 şi 8 din Directiva 92/44/CE, până la revizuirea obligaţiilor în cauză şi până la adoptarea unei hotărâri în această privinţă, în conformitate cu alineatul (3).
(2) Comisia indică pieţele pertinente pentru obligaţiile menţionate la alineatul (1) în recomandarea iniţială privind pieţele pertinente de produse şi servicii şi în decizia de identificare a pieţelor transnaţionale care urmează să fie adoptată în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).
(3) Statele membre se asigură că, în cel mai scurt timp de la intrarea în vigoare a prezentei directive şi apoi periodic, autorităţile naţionale de reglementare realizează o analiză de piaţă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) pentru a determina dacă să menţină, să modifice sau să retragă obligaţiile în cauză. Părţile afectate de modificarea sau retragerea obligaţiilor sunt notificate într-un termen adecvat.
Articolul 8
Impunerea, modificarea sau retragerea obligaţiilor
(1) Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a impune obligaţiile menţionate la articolele 9 - 13.
(2) În cazul în care în urma unei analize de piaţă efectuate în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) un operator este desemnat ca având o putere semnificativă pe piaţă, autorităţile naţionale de reglementare impun obligaţiile prevăzute la articolele 9 - 13 din prezenta directivă, după caz.
(3) Fără a aduce atingere:
- dispoziţiilor articolului 5 alineatul (1), articolului 5 alineatul (2) şi articolului 6,
- dispoziţiilor articolelor 12 şi 13 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), condiţiei 7 din partea B din anexa la Directiva 2002/20/CE (Directiva de autorizare) aplicate în temeiul articolului 6 alineatul (1) din directiva menţionată anterior, ale articolelor 27, 28 şi 30 din Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal) şi dispoziţiilor pertinente din Directiva 97/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor(1), care conţine obligaţiile întreprinderilor altele decât cele desemnate ca având o putere semnificativă pe piaţă, sau
- necesităţii de a respecta angajamentele internaţionale, autorităţile naţionale de reglementare nu impun obligaţiile prevăzute la articolele 9 - 13 operatorilor care nu au fost desemnaţi în conformitate cu alineatul (2).
În situaţii excepţionale, în cazul în care o autoritate naţională de reglementare intenţionează să impună operatorilor cu o putere semnificativă pe piaţă obligaţii privind accesul sau interconectarea, altele decât cele stabilite la articolele 9 - 13 din prezenta directivă, aceasta prezintă Comisiei o cerere. Comisia, hotărând în conformitate cu articolul 14 alineatul (2), adoptă o decizie care autorizează sau interzice autorităţii naţionale de reglementare să ia astfel de măsuri.
(4) Obligaţiile impuse în conformitate cu prezentul articol sunt bazate pe natura problemei identificate, proporţionale şi justificate în ceea ce priveşte obiectivele stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Aceste obligaţii pot fi impuse numai în urma consultării în conformitate cu articolele 6 şi 7 din directiva menţionată anterior.
(5) În ceea ce priveşte alineatul (3) primul paragraf a treia liniuţă, autorităţile naţionale de reglementare notifică Comisiei deciziile de impunere, de modificare sau de retragere a obligaţiilor privind anumiţi operatori de pe piaţă, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).
___________
(1) JO L 24, 30.1.1998, p. 1.
----------------
Articolul 9
Obligaţia de transparenţă
(1) Autorităţile naţionale de reglementare pot, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, impune obligaţii de transparenţă privind interconectarea şi accesul care să îi oblige pe operatori să publice informaţiile specificate, cum ar fi informaţiile contabile, specificaţiile tehnice, caracteristicile reţelei, modalităţile şi condiţiile de furnizare şi utilizare şi preţurile.
(2) În special în cazul în care un operator are obligaţii de nediscriminare, autorităţile suficient de detaliată pentru a garanta că întreprinderile nu sunt obligate să plătească pentru infrastructura care nu este necesară pentru serviciul solicitat, prezentând o descriere a ofertelor pertinente, împărţite pe componente în funcţie de necesităţile de pe piaţă, incluzând termenii şi condiţiile aferente, inclusiv preţurile. Autoritatea naţională de reglementare este, inter alia, capabilă să impună modificări ofertelor de referinţă pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor impuse în temeiul prezentei directive.
(3) Autorităţile naţionale de reglementare pot preciza informaţiile exacte care urmează să fie furnizate, gradul de detaliere a acestora şi modalitatea de publicare.
(4) Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul în care un operator are obligaţii în conformitate cu articolul 12 privind accesul dezintegrat la bucla locală cu pereche de fire metalice răsucite, autorităţile naţionale de reglementare se asigură că varianta publicată a ofertei de referinţă cuprinde cel puţin elementele prevăzute de anexa II.
(5) Având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei, anexa II poate fi modificată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 14 alineatul (3).
Articolul 10
Obligaţia de nediscriminare
(1) O autoritate naţională de reglementare poate impune, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, obligaţii de nediscriminare în ceea ce priveşte interconectarea şi accesul.
(2) Obligaţiile de nediscriminare garantează în special faptul că operatorii aplică condiţii echivalente în împrejurări echivalente altor întreprinderi care furnizează servicii echivalente şi că furnizează servicii şi informaţii altor întreprinderi în aceleaşi condiţii şi la acelaşi nivel de calitate ca cele pe care le asigură propriilor servicii sau celor ale filialelor sau ale partenerilor lor.
Articolul 11
Obligaţia de separare contabilă
(1) O autoritate naţională de reglementare poate impune, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, obligaţii de separare contabilă în ceea ce priveşte activităţi specifice din domeniul interconectării şi/sau accesului.
În special, autoritatea naţională de reglementare poate obliga societăţile integrate vertical să prezinte în mod transparent preţurile en gros şi preţurile interne, inter alia pentru a garanta respectarea obligaţiei de nediscriminare prevăzute la articolul 10 sau, după caz, pentru a preveni subvenţiile încrucişate abuzive. Autorităţile naţionale de reglementare pot specifica formatul şi metodologia contabilă care trebuie utilizate.
(2) Fără a aduce atingere articolului 5 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), pentru a facilita verificarea respectării obligaţiilor de transparenţă şi nediscriminare, autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a solicita înregistrările contabile, inclusiv datele privind veniturile încasate de la terţi, care să le fie furnizate la cerere. Autorităţile naţionale de reglementare pot publica astfel de informaţii, în măsura în care acestea contribuie la realizarea unei pieţe deschise şi competitive, respectând reglementările de drept intern şi pe cele comunitare privind confidenţialitatea informaţiilor comerciale.
Articolul 12
Obligaţiile referitoare la accesul la anumite elemente din infrastructura reţelelor şi la utilizarea acesteia
(1) O autoritate naţională de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, obligaţii privind acceptarea cererilor rezonabile de acces la anumite elemente şi la infrastructura specifică asociată reţelei şi la utilizarea acestora, inter alia în situaţii în care autoritatea naţională de reglementare consideră că refuzul accesului sau termenii şi condiţiile nerezonabile cu efect similar pot împiedica crearea unei pieţe de comerţ cu amănuntul competitive şi durabile sau că nu serveşte interesul utilizatorului final.
Operatorilor li se poate impune, inter alia:
(a) să acorde terţilor acces la anumite elemente şi la infrastructura reţelei, inclusiv acces dezintegrat la bucla locală;
(b) să negocieze cu bună credinţă cu întreprinderile care solicită acces;
(c) să nu retragă accesul la infrastructură acordat deja;
(d) să furnizeze anumite servicii cu ridicata în vederea revânzării acestora cu amănuntul de către terţi;
(e) să acorde acces deschis la interfeţele tehnice, la protocoale sau la alte tehnologii cheie care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor sau a serviciilor de reţele virtuale;
(f) să furnizeze colocare sau alte forme de utilizare în comun a infrastructurii, inclusiv a conductelor, clădirilor sau pilonilor;
(g) să furnizeze anumite servicii necesare asigurării interoperabilităţii serviciilor cap la cap pentru utilizatori, inclusiv infrastructură pentru serviciile de reţele inteligente sau de roaming în reţelele mobile;
(h) să furnizeze acces la sistemele de asistenţă operaţională sau la sistemele de software similare necesare în vederea asigurării concurenţei loiale în domeniul furnizării de servicii;
(i) să interconecteze reţele sau infrastructuri de reţele.
Autorităţile naţionale de reglementare pot asocia acestor obligaţii anumite condiţii privind caracterul echitabil sau rezonabil şi respectarea termenelor.
(2) Atunci când autorităţile naţionale de reglementare analizează dacă este necesar să impună obligaţiile menţionate la alineatul (1), mai ales atunci când evaluează dacă aceste obligaţii sunt proporţionale cu obiectivele stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), iau în considerare, în special, următorii factori:
(a) viabilitatea tehnică şi economică a utilizării sau a instalării unei infrastructuri competitive, având în vedere ritmul actual de evoluţie a pieţei şi ţinând seama de natura şi tipul interconectării şi accesului în cauză;
(b) fezabilitatea furnizării accesului propus, ţinând seama de capacitatea disponibilă;
(c) investiţia iniţială a proprietarului infrastructurii, având în vedere riscurile aferente investiţiei;
(d) necesitatea de salvgardare a concurenţei pe termen lung;
(e) după caz, eventualele drepturi de proprietate intelectuală pertinente;
(f) furnizarea de servicii paneuropene.
Articolul 13
Controlul preţurilor şi obligaţiile în ceea ce priveşte sistemul de contabilitate a costurilor
(1) O autoritate naţională de reglementare poate impune, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, obligaţii privind recuperarea costurilor şi controlul preţurilor, inclusiv obligaţii privind orientarea preţurilor în funcţie de costuri, precum şi obligaţii privind sistemele de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea unor tipuri specifice de interconectare şi acces, în situaţii în care o analiză a pieţei indică faptul că lipsa unei concurenţe eficace înseamnă că operatorul în cauză poate menţine preţurile la un nivel extrem de ridicat sau poate comprima preţurile în detrimentul utilizatorilor finali. Autorităţile naţionale de reglementare iau în considerare investiţiile făcute de operator şi îi permit realizarea unui venit rezonabil din capitalul angajat, ţinând seama de riscurile aferente.
(2) Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că toate mecanismele de recuperare a costurilor sau metodele de stabilire a preţurilor obligatorii sunt destinate promovării eficienţei economice şi a concurenţei durabile şi maximizării avantajelor pentru consumatori. În acest sens, autorităţile naţionale de reglementare pot lua în considerare şi preţurile disponibile pe pieţele concurente comparabile.
(3) În cazul în care un operator are obligaţia de a-şi orienta preţurile în funcţie de costuri, acestuia îi revine sarcina de a dovedi că taxele sunt determinate în funcţie de costuri, incluzând o rată rezonabilă a venitului obţinut din investiţii. În scopul calculării costului furnizării eficiente a unor servicii, autorităţile naţionale de reglementare pot folosi metode de contabilitate a costurilor diferite de cele folosite de întreprinderea în cauză. Autorităţile naţionale de reglementare pot cere unui operator să îşi justifice integral preţurile şi, după caz, pot cere ajustarea preţurilor.
(4) Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că, atunci când punerea în aplicare a unui sistem de contabilitate a costurilor este obligatorie în vederea sprijinirii controalelor preţurilor, se pune la dispoziţia publicului o descriere a sistemului de contabilitate a costurilor, prezentând cel puţin categoriile principale în cadrul cărora sunt grupate costurile şi regulile utilizate pentru alocarea costurilor. Respectarea sistemului de contabilitate a costurilor este verificată de un organism competent independent. Anual se publică o atestare a conformităţii.
CAPITOLUL IV
DISPOZIŢII PROCEDURALE
Articolul 14
Comitetul
(1) Comisia este asistată de comitetul pentru comunicaţii instituit în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, respectându-se dispoziţiile articolului 8 din decizia menţionată anterior.
(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, respectându-se dispoziţiile articolului 8 din decizia menţionată anterior.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(4) Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.
Articolul 15
Publicarea informaţiilor şi accesul la aceste informaţii
(1) Statele membre se asigură că obligaţiile specifice impuse întreprinderilor în temeiul prezentei directive sunt publicate şi că produsul/serviciul specific şi pieţele geografice sunt identificate. Acestea se asigură că, sunt puse la dispoziţia publicului informaţii actualizate, într-un mod care garantează accesul cu uşurinţă al tuturor părţilor interesate la informaţiile în cauză, cu condiţia ca acestea să nu fie confidenţiale şi, în special, să nu conţină secrete de afaceri.
(2) Statele membre trimit Comisiei o copie a tuturor informaţiilor de acest tip publicate. Comisia pune la dispoziţie aceste informaţii într-un format uşor accesibil şi le distribuie, după caz, comitetului de comunicaţii.
Articolul 16
Notificare
(1) Comisia este notificată de statele membre până cel târziu la data aplicării menţionate la articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf cu privire la autorităţile naţionale de reglementare responsabile de îndeplinirea sarcinilor stabilite de prezenta directivă.
(2) Comisia este notificată de autorităţile naţionale de reglementare cu privire la numele operatorilor consideraţi ca având o putere semnificativă pe piaţă în sensul prezentei directive, precum şi cu privire la obligaţiile impuse acestora în conformitate cu prezenta directivă. Orice modificare ce afectează obligaţiile impuse întreprinderilor sau orice modificare la nivelul întreprinderilor reglementate de dispoziţiile prezentei directive este notificată fără întârziere Comisiei.
Articolul 17
Procedurile de revizuire
Comisia revizuieşte periodic modul de aplicare a prezentei directive şi raportează Parlamentului European şi Consiliului, primul raport fiind întocmit cel târziu la trei ani de la data aplicării menţionată la articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf. În acest sens, Comisia poate cere statelor membre informaţii, care sunt furnizate fără întârziere.
Articolul 18
Transpunere
(1) Statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 24 iulie 2003. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Statele membre aplică aceste dispoziţii începând cu 25 iulie 2003.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, precum şi al oricăror modificări ulterioare aduse dispoziţiilor în cauză.
Articolul 19
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Articolul 20
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 7 martie 2002.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele Preşedintele
P. COX J. C. APARICIO
------------------------------------
ANEXA I
CONDIŢII DE ACCES AL TELESPECTATORILOR ŞI ASCULTĂTORILOR DIN COMUNITATE LA SERVICIILE DE RADIO ŞI TELEVIZIUNE DIGITALE
Partea I: Condiţiile privind sistemele de acces condiţionat care se aplică în conformitate cu articolul 6 alineatul (1)
În ceea ce priveşte accesul condiţionat al telespectatorilor şi ascultătorilor din Comunitate la serviciile de radio şi televiziune digitale, indiferent de mijloacele de transmisie, statele membre se asigură, în conformitate cu articolul 6, că se aplică următoarele condiţii:
(a) sistemele de acces condiţionat care sunt operaţionale pe piaţa din Comunitate au capacitatea tehnică necesară pentru un transcontrol cu costuri mici care să permită un control complet efectuat de operatorii de servicii de la nivel local sau regional care folosesc astfel de sisteme de acces condiţionat;
(b) toţi operatorii de servicii de acces condiţionat, indiferent de mijloacele de transmisie, care furnizează servicii de acces la servicii de radio şi televiziune digitale pe care se bazează radiodifuzorii de servicii de acces pentru a ajunge la un grup potenţial de telespectatori sau ascultători trebuie:
- să ofere tuturor radiodifuzorilor, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii conforme cu dreptul comunitar din domeniul concurenţei, servicii tehnice care să permită recepţionarea serviciilor de radio şi televiziune digitale de telespectatorii şi ascultătorii autorizaţi prin intermediul decodoarelor gestionate de operatorii de servicii şi să respecte dreptul concurenţei,
- să păstreze conturi financiare separate privind activitatea lor de furnizori de servicii de acces condiţionat.
(c) atunci când acordă licenţe producătorilor de materiale pentru consumatori, titularii de drepturi de proprietate industriale pentru produsele şi sistemele de acces condiţionat trebuie să se asigure că acţionează în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii.
Luând în considerare factorii tehnici şi comerciali, acordarea licenţelor de către titularii de drepturi nu trebuie să se facă sub rezerva condiţiilor de interzicere, intimidare sau descurajare privind includerea, în cazul aceluiaşi produs:
- a unei interfeţe comune care să permită conectarea cu mai multe alte sisteme de acces, sau
- a unor mijloace specifice altui sistem de acces, sub rezerva respectării de către beneficiarul licenţei a condiţiilor adecvate şi rezonabile care să asigure, în ceea ce îl priveşte, siguranţa tranzacţiilor operatorilor de acces condiţionat.
Partea II: Alte infrastructuri pentru care se pot aplica condiţiile menţionate la articolul 5 alineatul (1) litera (b)
(a) Accesul la interfeţele de programe de aplicaţii (API);
(b) Accesul la ghiduri electronice de programe (EPG).
ANEXA II
LISTA MINIMĂ A ELEMENTELOR CARE TREBUIE INCLUSE ÎN OFERTA DE REFERINŢĂ PENTRU ACCESUL DEZINTEGRAT LA BUCLA LOCALĂ CU PERECHE DE FIRE METALICE RĂSUCITE CARE TREBUIE PUBLICATĂ DE OPERATORII NOTIFICAŢI
În sensul prezentei anexe se aplică următoarele definiţii:
(a) "sub-buclă locală" înseamnă o porţiune dintr-o buclă locală care face legătura între punctul terminal din amplasamentul abonatului şi un punct de concentrare sau un punct de acces intermediar specificat din reţeaua publică de telefonie fixă;
(b) "acces dezintegrat la bucla locală" înseamnă acces dezintegrat complet la bucla locală şi acces partajat la bucla locală; nu presupune modificarea dreptului de proprietate asupra buclei locale;
(c) "acces dezintegrat complet la bucla locală" înseamnă furnizarea către un beneficiar a accesului la bucla locală sau la sub-bucla locală a operatorului notificat, acces care autorizează utilizarea întregului spectru de frecvenţe disponibile pe perechea de fire metalice răsucite;
(d) "acces partajat la bucla locală" înseamnă furnizarea către beneficiar a accesului la bucla locală sau la sub-bucla locală a operatorului notificat, acces care autorizează utilizarea frecvenţelor fără voce din spectrul de frecvenţe disponibile pe perechea de fire metalice răsucite; bucla locală continuă să fie utilizată de operatorul notificat în vederea furnizării de servicii de telefonie către public.
A. Condiţii pentru accesul dezintegrat la bucla locală
1. Elemente de reţea la care se oferă acces, care includ în special următoarele elemente:
(a) accesul la bucle locale;
(b) accesul la frecvenţe fără voce din cadrul spectrului de frecvenţe dintr-o buclă locală, în cazul accesului partajat la bucla locală;
2. Informaţii privind amplasarea punctelor de acces fizice(1), disponibilitatea buclelor locale în anumite părţi ale reţelei de acces;
3. Condiţii tehnice privind accesul la bucla locală şi utilizarea acesteia, inclusiv caracteristici tehnice ale perechii de fire metalice răsucite din bucla locală;
4. Proceduri de plasare a comenzilor şi de aprovizionare, restricţii de utilizare.
B. Servicii de colocare
1. Informaţii privind amplasamentele pertinente ale operatorului notificat18.
2. Opţiuni de colocare de la amplasamentele menţionate la punctul 1 (inclusiv colocare fizică şi, după caz, colocare la distanţă şi colocare virtuală).
3. Caracteristici ale echipamentelor: restricţii, după caz, privind echipamentele care pot fi colocate.
4. Probleme de siguranţă: măsuri luate de operatorii notificaţi în vederea asigurării siguranţei amplasamentelor lor.
5. Condiţii de acces pentru personalul operatorilor concurenţi.
6. Standarde de siguranţă.
7. Norme de alocare a spaţiului în cazul în care spaţiul de colocare este limitat.
8. Condiţii în care beneficiarii pot inspecta amplasamentele în care se poate realiza o colocare fizică sau amplasamentele în care colocarea a fost refuzată din cauza unei capacităţi insuficiente.
C. Sisteme informaţionale
Condiţiile de acces la sistemele de asistenţă operaţională, la sistemele informaţionale sau la bazele de date pentru pregătirea comenzilor, aprovizionare, plasarea comenzilor, întreţinere şi solicitări de reparaţii şi facturare ale operatorului notificat.
D. Condiţii de furnizare
1. Termenul de execuţie pentru cererile de furnizare de servicii şi infrastructură; acordurile privind nivelul serviciilor, soluţionarea problemelor, procedurile de revenire la serviciul normal şi calitatea parametrilor serviciului.
2. Termeni contractuali standard, inclusiv, după caz, compensaţii prevăzute în caz de nerespectare a termenelor de execuţie.
3. Preţuri sau formule de stabilire a preţurilor pentru fiecare serviciu, funcţie şi infrastructură menţionată anterior.
___________
(1) Pentru a evita eventualele probleme de siguranţă publică, difuzarea acestor informaţii poate fi limitată numai la părţile interesate.
----------------
