--------------

(1)           Atunci când un birou autorizat îşi are sediul într-o altă localitate decât cea în care se găseşte sediul principal al organismului emitent indicat în coloana 7, statul membru în cauză, menţionat în coloana 5, comunică denumirea şi sediul acestui birou autorizat Comisiei Comunităţilor Europene. Comisia informează autorităţile vamale din statele membre cu privire la aceasta.

--------------

 

Articolul 27

 

1.         Certificatele corespund modelelor din anexele indicate în coloana 4 din tabelul menţionat la articolul 26. Ele se tipăresc şi se completează în una dintre limbile oficiale ale CEE şi, după caz, într-o limbă oficială a ţării exportatoare.

 

2.         Formatul certificatului este de aproximativ 210 x 297 mm.

 

Hârtia folosită este:

 

-           în cazul mărfurilor înscrise la numărul de ordine 3 în tabelul menţionat la articolul 26, hârtie albă fără pastă mecanică, finisată pentru scris şi cântărind între 55g/m2 şi 65g/m2.

 

Faţa certificatului are imprimat un fond ghioşat, de culoare roz, astfel încât să evidenţieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

 

-           În cazul mărfurilor înscrise la numerele de ordine 4 şi 5 în tabelul prevăzut la menţionat 26, hârtie albă cu o margine galbenă cântărind maximum 40g/m2,

 

-           În cazul altor mărfuri din tabel, hârtie albă cântărind minimum 40g/m2.

 

3.         În cazul mărfurilor înregistrate la numărul de ordine din tabelul menţionat la articolul 26, marginea certificatului poate avea motive decorative pe o bandă exterioară cu lăţimea de maximum 13 mm.

 

4.         În cazul mărfurilor indicate la numărul de ordine 2 în tabelul menţionat la articolul 26, certificatul se întocmeşte într-un original şi două copii. Originalul este de culoare albă, prima copie roz şi cea de a doua galbenă.

 

5.         În cazul mărfurilor înscrise la numărul de ordine 2 în tabelului menţionat la articolul 26, fiecare certificat este individualizat de un număr de ordine atribuit de organismul emitent, urmat de sigla naţionalităţii organismului respectiv.

 

Copiile prezintă acelaşi număr de ordine şi aceeaşi sigla a naţionalităţii ca şi originalul.

 

6.         Autorităţile vamale ale statului membru în care se declară mărfurile pentru libera circulaţie pot cere o traducere a certificatului.

 

Articolul 28

 

Certificatul se completează fie prin dactilografiere, fie de mână. În acest din urmă caz se completează cu cerneală şi se folosesc litere mari de tipar.

 

Articolul 29

 

1.         Certificatul sau, în cazul transporturilor fracţionate de mărfuri înscrise la numerele de ordine 1, 6 şi 7 în tabelul menţionat la articolul 26, o fotocopie a certificatului, menţionat la articolul 34, se prezintă autorităţilor vamale ale statului membru importator împreună cu mărfurile aferente, în termenele de mai jos, începând cu data eliberării certificatului:

 

-           2 luni, în cazul mărfurilor enumerate la numărul de ordine 2 din tabel;

 

-           3 luni, în cazul mărfurilor enumerate la numerele de ordine 1, 3 şi 4 din tabelul menţionat;

 

-           6 luni, în cazul mărfurilor enumerate la numerele de ordine 5 şi 7 din tabelul menţionat;

 

-           24 de luni, în cazul mărfurilor enumerate la numărul de ordine 6 din tabelul menţionat.

 

2.         În cazul mărfurilor enumerate la numărul de ordine 2 din tabelul prevăzut la articolul 26:

 

-           originalul şi prima copie a certificatului se prezintă autorităţilor competente,

 

-           a doua copie a certificatului se trimite de către organismul emitent direct autorităţilor vamale ale statului membru importator.

 

Articolul 30

 

1.         Un certificat este valabil numai dacă este confirmat în timp util de către unul din organismele emitente prevăzute în coloana 6 din tabelul menţionat la articolul 26.

 

2.         Un certificat este vizat în mod corespunzător atunci când indică locul şi data eliberării şi poartă ştampila organismului emitent şi semnătura persoanei sau persoanelor împuternicite să îl semneze.

 

Articolul 31

 

1.         Un organism emitent poate apărea în tabelul menţionat la articolul 26 numai dacă:

 

(a)        este recunoscut ca atare de ţara exportatoare;

 

(b)        se angajează să verifice datele înscrise în certificat;

 

(c)        se angajează să furnizeze Comisiei şi statelor membre, la cererea acestora, toate informaţiile necesare care să permită efectuarea unei evaluări a datelor înscrise în certificate.

 

2.         Tabelul menţionat la articolul 26 se revizuieşte atunci când condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) nu mai sunt îndeplinite sau când organismul emitent nu-şi îndeplineşte una sau mai multe din obligaţiile sale.

 

Articolul 32

 

Facturile prezentate în sprijinul declaraţiilor pentru libera circulaţie prezintă numărul de ordine sau numărul (numerele) certificatului (certificatelor) corespunzător (corespunzătoare).

 

Articolul 33

 

Ţările enumerate în coloana 5 din tabelul menţionat la articolul 26 trimit Comisiei specimenele de ştampile folosite de organismul sau organismele emitente şi de birourile autorizate. Comisia comunică această informaţie autorităţilor vamale ale statelor membre.

 

Articolul 34

 

În cazul mărfurilor enumerate la numerele de ordine 1, 6 şi 7 din tabelul menţionat la articolul 26, în cazul în care un transport de mărfuri se fracţionează, certificatul original se fotocopiază pentru fiecare parte a transportului. Fotocopiile şi certificatul original se prezintă autorităţilor vamale unde se află mărfurile.

 

Pe fiecare fotocopie trebuie să se menţioneze numele şi adresa destinatarului şi este prevăzută cu menţiunea în roşu "Extras valabil pentru ... kg." (în cifre şi litere) împreună cu locul şi data fracţionării. Aceste menţiuni se autentifică prin aplicarea ştampilei biroului vamal şi prin semnătura funcţionarului vamal abilitat. Datele referitoare la fracţionarea transportului de mărfuri se înscriu pe certificatul original ce se păstrează de biroul vamal interesat.

 

TITLUL IV

 

ORIGINEA MĂRFURILOR

 

CAPITOLUL I

 

Originea nepreferenţială

 

Secţiunea 1

 

Prelucrări sau transformări care conferă originea

 

Articolul 35

 

Prezentul capitol prevede, pe de o parte, pentru textilele şi articolele textile cuprinse în secţiunea XI a nomenclaturii combinate şi, pe de altă parte, pentru alte produse decât textilele şi articole textile, prelucrările sau transformările care se consideră a corespunde criteriilor prevăzute la articolul 24 din cod şi care conferă produselor menţionate originea ţării în care s-au efectuat.

Prin "ţară" se înţelege, după caz, o ţară terţă sau Comunitatea.

 

Subsecţiunea I

 

Textile şi articole textile cuprinse în secţiunea XI a

Nomenclaturii Combinate

 

Articolul 36

 

În cazul textilelor şi articolelor textile care se încadrează în secţiunea XI a Nomenclaturii Combinate, potrivit dispoziţiilor articolului 37, se consideră transformare completă prelucrarea sau transformarea ce conferă originea în temeiul articolului 24 din cod.

 

Articolul 37

 

Operaţiunile de prelucrare sau transformare în urma cărora produsele obţinute se încadrează într-una dintre poziţiile tarifare ale Nomenclaturii Combinate, diferită de cele aferente diferitelor materiale neoriginare, se consideră transformare completă.

 

Cu toate acestea, pentru produsele enumerate în anexa 10, se consideră complete numai transformările specifice prevăzute în coloana 3 din respectiva anexă în legătură cu fiecare produs obţinut, indiferent dacă ele presupun o schimbare a încadrării tarifare.

 

Metoda de aplicare a regulilor din anexa 10 este descrisă în notele introductive din anexa 9.

 

Articolul 38

 

În aplicarea articolului precedent, următoarele se consideră prelucrări sau transformări sunt întotdeauna considerate insuficiente pentru a conferi caracterul originar, indiferent dacă se schimbă sau nu poziţia tarifară:

 

(a)        manipulările destinate să asigure păstrarea în aceeaşi stare a produselor pe durata transportului şi depozitării (ventilaţie, întindere, uscare, eliminare a părţilor deteriorate şi alte operaţiuni similare);

 

(b)        operaţiuni simple constând în înlăturarea prafului, cernere, triere, clasificarea, asortarea (inclusiv alcătuirea de seturi de produse), spălarea, debitarea;

 

(c)        (i)         schimbări de ambalaje şi separări sau unificări de transporturi de mărfuri;

 

 

(ii)        simpla punere în saci, lăzi, cutii, fixarea pe planşete şi alte operaţiuni simple de ambalare;

 

(d)        aplicarea de însemne, etichete sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;

 

(e)        simpla asamblare a părţilor în vederea constituirii unui produs complet;

 

(f)         o combinaţie de două sau mai multe operaţiuni prevăzute la literele (a)-(e).

 

Subsecţiunea 2

 

Alte produse decât textile sau articole textile, care se încadrează la secţiunea XI din Nomenclatura Combinată

 

Articolul 39

 

În cazul produselor obţinute care sunt enumerate în anexa 11, sunt considerate ca operaţiuni de prelucrare sau transformare, care conferă originea, în temeiul articolului 24 din cod, prelucrările sau transformările enumerate în coloana 3 din anexă.

 

Metoda de aplicare a regulilor din anexa 11 este descrisă în notele introductive din anexa 9.

 

Subsecţiunea 3

 

Dispoziţii comune pentru toate produsele

 

Articolul 40

 

În cazul în care listele din anexele 10 şi 11 prevăd că originea este dobândită dacă valoarea materialelor fără origine folosite nu depăşeşte un anume procent din preţul franco fabrică al produselor obţinute, acest procent se calculează după cum urmează:

 

-           termenul "valoare" reprezintă valoarea în vamă la data importului materialelor neoriginare sau, dacă aceasta nu se cunoaşte şi nu se poate stabili, primul preţ verificabil plătit pentru aceste materiale în ţara de transformare,

 

-           expresia "preţ franco fabrică" reprezintă preţul de fabrică al produsului obţinut din care sau dedus toate taxele interne care sunt, sau pot fi, restituite când respectivul produs se exportă,

 

-           sintagma "valoarea dobândită ca rezultat al operaţiunilor de asamblare" se înţelege creşterea în valoare care rezultă din operaţiunile de asamblarea propriu-zise, inclusiv orice operaţiune de finisare şi de control, şi, eventual, din incorporarea oricăror piese originare din ţara în care au fost efectuate aceste operaţiuni, inclusiv profitul şi costurile generale suportate în ţara respectivă ca urmare a operaţiunilor menţionate anterior.

 

Secţiunea 2

 

Aplicarea dispoziţiilor privind piesele de schimb

 

Articolul 41

 

Piesele de schimb esenţiale destinate echipamentelor, maşinilor, aparatelor sau vehiculelor puse în liberă circulaţie sau exportate anterior se consideră ca având aceeaşi origine ca şi echipamentele, maşinile, aparatele sau vehiculele respective, cu condiţia respectării condiţiilor prevăzute în prezenta secţiune.

 

Articolul 42

 

Prezumţia de origine menţionată la articolul precedent se acceptă numai:

 

-           dacă aceasta este necesară pentru importul în ţara de destinaţie,

 

-           în cazul în care utilizarea respectivelor piese de schimb esenţiale în echipamente, maşini, aparate sau vehicule în faza de producţie a acestora nu ar fi împiedicat conferirea originii comunitare sau a originii ţării de producţie echipamentelor, maşinilor, aparatelor sau vehiculelor.

 

Articolul 43

 

În sensul articolului 4, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

a)         "echipament, maşină, aparat sau vehicul": mărfurile enumerate în secţiunile XVI, XVII şi XVIII ale Nomenclaturii Combinate;

 

b)         "piese de schimb esenţiale": piese care sunt:

 

-           componente în absenţa cărora nu se poate asigura funcţionarea corectă a produselor menţionate la litera (a) şi puse în liberă circulaţie sau exportate anterior,

 

-           caracteristice acestor mărfuri şi

 

-           destinate pentru întreţinerea curentă şi înlocuirea unor piese de acelaşi tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.

 

Articolul 44

 

În cazul în care se prezintă o cerere autorităţilor competente sau instituţiilor abilitate ale statelor membre în vederea obţinerii unui certificat de origine pentru piese de schimb esenţiale în sensul articolului 41, certificatul şi cererea referitoare la acesta trebuie să includă în caseta 6 (Numărul de ordine - Mărci şi numere - Numărul şi natura coletelor - Descrierea mărfurilor) o declaraţie a persoanei interesate din care să rezulte că respectivele mărfuri sunt destinate întreţinerii curente a unui echipament, a unei maşină, a unui aparat sau vehicul exportat anterior, împreună cu descrierea exactă a echipamentului, maşinii, aparatului sau vehiculului respectiv.

 

În măsura în care este posibil, persoana interesată precizează, de asemenea, datele înscrise pe certificatul de origine (autoritatea emitentă, numărul şi data eliberării certificatului) sub acoperirea căruia s-a exportat echipamentul, maşina, aparatul sau vehiculul pentru a cărui întreţinere sunt destinate piesele.

 

Articolul 45

 

În cazul în care originea pieselor de schimb esenţiale menţionate la articolul 41 trebuie dovedită în vederea punerii lor în liberă circulaţie în cadrul Comunităţii prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie să includă datele prevăzute la articolul 44.

 

Articolul 46

 

Pentru a asigura aplicarea regulilor prevăzute în prezenta secţiune, autorităţile competente ale statelor membre pot solicita dovezi suplimentare, îndeosebi:

 

-           prezentarea facturii sau a unei copii a facturii aferente echipamentului, maşinii, aparatului sau vehiculului pus în liberă circulaţie sau exportat anterior,

 

-           contractul sau o copie a contractului sau orice alt document care să dovedească faptul că livrarea se efectuează în cadrul serviciului normal de întreţinere.

 

Secţiunea 3

 

Aplicarea dispoziţiilor privind certificatele de origine

 

Subsecţiunea 1

 

Dispoziţii privind certificatele de origine universale

 

Articolul 47

 

Atunci când originea unei mărfi este sau trebuie dovedită la import prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

 

(a)        să fie întocmit de o autoritate sau organism abilitat în acest scop de către ţara emitentă;

 

(b)        să conţină toate datele necesare pentru identificarea produsului la care se referă, în special:

 

-           numărul de colete, natura lor, mărcile şi numerele coletelor,

 

-           tipul de marfă,

 

-           greutatea brută şi netă a mărfii; aceste date putând fi totuşi înlocuite cu alte date, cum ar fi numărul sau volumul, atunci când marfa este supusă unor modificări considerabile de greutate pe durata transportului sau când greutatea sa nu poate fi apreciată sau când identificarea se realizează în mod normal prin alte caracteristici de acest fel,

 

-           numele expeditorului;

 

(c)        să certifice fără nici un dubiu că marfa respectivă este originară dintr-o anumită ţară.

 

Articolul 48

 

1.         Certificatul de origine eliberat de autorităţile competente sau organismele abilitate ale statelor membre trebuie să respecte condiţiile stabilite la articolul 47 literele (a) şi (b)

 

2.         Certificatele şi cererile aferente se întocmesc pe formulare care corespund modelelor din anexa 12.

 

3.         Aceste de certificate de origine atestă că mărfurile provin din Comunitate.

 

Cu toate acestea, când necesităţile de export impun, certificatele pot atesta că mărfurile sunt originare dintr-un anumit stat membru.

 

În orice situaţie, simpla certificare a originii comunitare este admisă atunci când condiţiile prevăzute la articolul 24 din cod sunt îndeplinite numai ca urmare a unui cumul de operaţiuni efectuate în mai multe state membre.

 

Articolul 49

 

Certificatele de origine se eliberează pe baza cererii scrise a persoanei interesate.

 

Dacă circumstanţele justifică acest lucru, în special în cazul în care solicitantul desfăşoară permanent operaţiuni de export, statele membre pot renunţa să solicite depunerea unei cereri pentru fiecare operaţiune de export, cu condiţia respectării dispoziţiilor în materie de origine.

 

În cazurile justificate de cerinţele comerciale, se pot elibera unul sau mai multe copii suplimentare ale certificatului de origine.

 

Aceste copii se întocmesc în conformitate cu modelul din anexa 12.

 

Articolul 50

 

1.         Formatul certificatului este 210 x 297 mm, se acceptă o toleranţă în lungime de la maximum 5 mm în minus până la 8 mm în plus. Hârtia folosită este de culoare albă fără pastă mecanică, finisată pentru scris şi cântărind cel puţin 64 g/m2 sau între 25 şi 30 g/m2 când se foloseşte hârtie pentru poştă aeriană. Faţa originalului are imprimat un fond ghioşat, de culoare sepia, astfel încât să evidenţieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

 

2.         Formularul de cerere se tipăreşte în limba oficială sau în una ori mai multe dintre limbile oficiale ale statului membru exportator; formularul certificatului de origine se tipăreşte în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunităţii sau, în funcţie de uzanţele şi cerinţele comerciale, în orice altă limbă.

 

3.         Statele membre îşi rezervă dreptul de a tipări formularele certificatelor de origine sau pot încredinţa tipărirea lor unor imprimerii aprobate de acestea. În acest din urmă caz, fiecare certificat trebuie să facă trimitere la această aprobare. Fiecare certificat de origine trebuie să aibă inscripţionate numele şi adresa imprimeriei sau un semn prin care aceasta să poată fi identificată. Aceasta are, de asemenea, un număr de serie tipărit sau ştampilat, cu ajutorul căruia să poată fi identificată.

 

Articolul 51

 

Formularele de cerere şi certificatele de origine se completează la maşina de scris sau de mână cu litere de tipar, în mod identic, în una din limbile oficiale ale Comunităţii sau, în funcţie de uzanţele şi cerinţele comerciale, în orice altă limbă.

 

Articolul 52

 

Fiecare certificat de origine menţionat la articolul 48 are un număr de serie prin care să poată fi identificat. Cererea pentru certificat şi toate exemplarele certificatului trebuie să aibă acelaşi număr.

 

Autorităţile competente sau organismele abilitate ale statelor membre pot numerota aceste documente în ordinea eliberării lor.

 

Articolul 53

 

Autorităţile competente ale statelor membre decid ce date suplimentare, dacă este cazul, să se înscrie în cerere. Aceste date suplimentare trebuie să se limiteze la strictul necesar.

 

Fiecare stat membru informează Comisia în legătură cu dispoziţiile pe care le adoptă în conformitate cu alineatul precedent. Comisia comunică imediat aceste informaţii celorlalte state membre.

 

Articolul 54

 

Autorităţile competente sau organismele abilitate ale statelor membre care au eliberat certificate de origine trebuie să păstreze cererile timp de minim doi ani.

 

Cu toate acestea, cererile pot fi păstrate şi sub formă de copii, cu condiţia ca ele să aibă aceeaşi valoare probantă în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv.

 

Subsecţiunea 2

 

Dispoziţii specifice referitoare la certificate de origine pentru anumite produse agricole care beneficiază de regimuri speciale de import

 

Articolul 55

 

Articolele 56-65 definesc condiţiile în care sunt utilizate certificatelor de origine referitoare la produse agricole originare din ţări terţe pentru care s-au instituit regimuri speciale de import nepreferenţiale, în măsura în care aceste regimuri se referă la dispoziţiile următoare.

 

(a)        Certificate de origine

 

Articolul 56

 

1.         Certificatele de origine aferente produselor agricole originare din ţări terţe pentru care se instituie regimuri speciale de import nepreferenţiale se întocmesc pe formulare în conformitate cu modelul din anexa 13.

 

2.         Astfel de certificate se eliberează de către autorităţile guvernamentale competente ale ţărilor terţe interesate denumite în continuare "autorităţi emitente", dacă produsele la care se referă certificatele se consideră ca originare din aceste ţări în sensul dispoziţiilor în vigoare în cadrul Comunităţii.

 

3.         Aceste certificate trebuie, de asemenea, să certifice toate informaţiile necesare prevăzute în legislaţia comunitară privind regimurile speciale de import menţionate la articolul 55.

 

4.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice privind regimurile speciale de import menţionate la articolul 55, termenul de valabilitate al certificatelor de origine este de 10 luni de la data eliberării lor de către autorităţile emitente.

 

Articolul 57

 

1.         Certificatele de origine întocmite în conformitate cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni constau dintr-un singur exemplar identificat prin menţiunea "original" înscrisă lângă titlul documentului.

 

Dacă sunt necesare exemplare suplimentare, acestea poartă menţiunea "copie" înscrisă lângă titlul documentului.

 

2.         Autorităţile competente din cadrul Comunităţii acceptă ca valabil numai originalul certificatului de origine.

 

Articolul 58

 

1.         Formatul certificatul de origine este 210 x 297 mm; se admite o toleranţă de la maximum 5 mm în minus la 8 mm în plus în ceea ce priveşte lungimea. Hârtia trebuie să fie albă, fără pastă mecanică şi să cântărească cel puţin 40 g/m2.. Faţa originalului are imprimat un fond ghioşat, de culoare galbenă, care să evidenţieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

 

2.         Formularele certificatului se tipăresc şi se completează în una din limbile oficiale ale Comunităţii.

 

Articolul 59

 

1.         Formularele certificatului se completează la maşina de scris cu caractere de tipar sau cu ajutorul unui sistem mecanografic sau printr-un procedeu similar.

 

2.         Certificatul nu trebuie să conţină ştersături sau suprascriere. Orice modificare se face prin tăierea menţiunilor eronate şi prin adăugarea, după caz, a datelor corecte. Aceste modificări trebuie aprobate de către persoana care le-a făcut şi vizate de autorităţile emitente.

 

Articolul 60

 

1.         Certificatele de origine eliberate în conformitate cu articolele 56-59 trebuie să conţină în caseta 5 datele suplimentare ce pot fi cerute, după caz, pentru aplicarea regimurilor speciale de import aferente în conformitate cu dispoziţiile articolului 56 alineatul (3).

 

2.         Spaţiile nefolosite din casetele 5, 6 şi 7 se barează cu un X astfel încât să nu se poată face adăugiri ulterioare.

 

Articolul 61

 

Fiecare certificat de origine trebuie să aibă un număr de serie, tipărit sau netipărit, care să-l individualizeze şi trebuie să prezinte ştampila autorităţii emitente, precum şi semnătura persoanei sau persoanelor abilitate.

 

Certificatul se eliberează atunci când se exportă produsele la care se referă şi autorităţile emitente păstrează o copie a fiecărui certificat eliberat.

 

Articolul 62

 

În mod excepţional, certificatele de origine menţionate mai sus pot fi eliberate după exportul produselor la care se referă, în cazul în care nu au fost eliberate la data exportului ca urmare a unor erori involuntare, omisiuni sau circumstanţe speciale.

 

Autorităţile emitente nu pot elibera retroactiv certificatul de origine prevăzut la articolele 56-61 decât după ce se asigură că datele de identificare din cererea exportatorului corespund cu cele din dosarul corespunzător.

 

Certificatele eliberate retroactiv poartă următoarea menţiune:

 

-           expedido a posteriori,

 

-           udstedt efterfolgende,

 

-           Nachtraglich ausgestellt,

 

-           Issued retrospectively,

 

-           Delivre a posteriori,

 

-           rilasciato a posteriori,

 

-           afgegeven a posteriori,

 

-           emitido a posteriori.

 

în rubrica "Observaţii".

 

b)         Cooperarea administrativă

 

Articolul 63

 

1.         Atunci când regimurile speciale de import pentru anumite produse agricole prevăd folosirea certificatului de origine menţionat la articolele 56-62, aplicarea regimurilor respective este condiţionată de instituirea unei proceduri de cooperare administrativă, fără a aduce atingere unei eventuale derogări prevăzute în regimul special de import în cauză.

 

În acest sens, ţările terţe interesate transmit Comisiei Comunităţilor Europene:

 

-           numele şi adresele autorităţilor emitente ale certificatelor de origine, precum şi specimenele ştampilelor pe care le folosesc,

 

-           numele şi adresele autorităţilor guvernamentale către care trebuie trimise cererile de control a posteriori al certificatelor de origine prevăzute la articolul 64 de mai jos.

 

Comisia transmite toate informaţiile de mai sus autorităţilor competente ale statelor membre.

 

2.         În cazul în care ţările terţe interesate nu transmit Comisiei informaţiile prevăzute la alineatul (1), autorităţile competente ale Comunităţii refuză dreptul de acces la regimurile speciale de import.

 

Articolul 64

 

1.         Controlul a posteriori al certificatelor de origine prevăzute la articolele 56-62 se face prin sondaj şi ori de câte ori există îndoieli asupra autenticităţii sau exactităţii informaţiilor pe care le conţin acestea.

 

În ceea ce priveşte originea, controlul se desfăşoară la iniţiativa autorităţilor vamale.

 

În scopul aplicării reglementărilor agricole, controlul se poate desfăşura, când este cazul, de către alte autorităţi competente.

 

2.         Pentru aplicarea dispoziţiilor alineatului (1), autorităţile competente din Comunitate returnează certificatul de origine sau o copie a acestuia autorităţii guvernamentale desemnate de către ţara exportatoare, indicând, dacă este cazul, motivele de formă sau de fond care justifică ancheta. Dacă se prezintă o factură, originalul sau copia acesteia se anexează la certificatul de origine returnat. Autorităţile furnizează, de asemenea, toate informaţiile obţinute care sugerează că datele înscrise pe certificate sunt incorecte sau că certificatul nu este autentic.

 

În cazul în care aplicarea regimurilor speciale de import este suspendată până la obţinerea rezultatelor controlului, autorităţile vamale din Comunitate acordă liberul de vamă produselor sub rezerva măsurilor asiguratorii pe care le consideră necesare.

 

Articolul 65

 

1.         Rezultatele controalelor a posteriori se comunică autorităţilor competente din cadrul Comunităţii în cel mai scurt termen posibil.

 

Rezultatele menţionate trebuie să facă posibil să se stabilească dacă certificatele de origine returnate în condiţiile prevăzute la articolul 64 se aplică mărfurilor efectiv exportate şi dacă acestea din urmă pot efectiv să conducă la aplicarea respectivului regim special de import.

 

2.         Dacă nu se dă un răspuns la cererile de control a posteriori într-un termen limită de maximum 6 luni, autorităţile competente din cadrul Comunităţii refuză definitiv acordarea dreptului de a beneficia de regimuri speciale de import.

 

Capitolul 2

 

Originea preferenţială

 

Secţiunea 1

 

Sistemul de preferinţe generalizate

 

Subsecţiunea 1

 

Definiţia conceptului de produse originare

 

Articolul 66

 

În sensul dispoziţiilor referitoare la preferinţele tarifare generalizate acordate de Comunitate anumitor produse originare din ţări în curs de dezvoltare, următoarele produse sunt considerate ca fiind originare dintr-o ţară care beneficiază de preferinţele menţionate (denumită în continuare "ţară beneficiară"), cu condiţia ca ele să fi fost transporte direct în Comunitate, în sensul dispoziţiilor articolului 75:

 

a)         produse obţinute integral în ţara respectivă;

 

b)         produse obţinute în ţara respectivă, la fabricarea cărora s-au folosit alte produse decât cele prevăzute la litera (a), cu condiţia ca respectivele produse să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente, în sensul articolului 68 alineatul (1).

 

Articolul 67

 

1.         Următoarele produse se consideră ca fiind obţinute integral într-o ţară beneficiară, în sensul articolului 66 litera (a):

 

(a)        produse minerale extrase din solul sau de platforma continentală a ţării respective;

 

(b)        produse vegetale recoltate în ţara respectivă;

 

(c)        animale vii născute şi crescute în ţara respectivă;

 

(d)        produse obţinute de la animale vii în ţara respectivă;

 

(e)        produse obţinute din pescuit şi vânat în ţara respectivă;

 

(f)         produse rezultate din pescuitul maritim şi alte produse obţinute din mare de navele acesteia;

 

(g)        produse realizate la bordul navelor-uzină exclusiv din produsele prevăzute la litera (f);

 

(h)        articole folosite colectate în ţara respectivă şi care se pot folosi numai pentru recuperarea materiilor prime;

 

(i)         deşeuri şi resturi provenind din operaţiuni de fabricaţie desfăşurate în ţara respectivă;

 

(j)         produse extrase din solul marin sau subsolul din afara apelor teritoriale, cu condiţia ca acea ţară să aibă dreptul de a exploata acest sol sau subsol;

 

(k)        produse fabricate în ţara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a) şi (j).

 

2.         Expresia "navele acesteia" de la alineatul (1) litera (f) se aplică numai navelor:

 

-           care sunt înregistrate sau înmatriculate în ţara beneficiară,

 

-           care navighează sub pavilionul ţării beneficiare,

 

-           care sunt deţinute în proporţie de 50% de către resortisanţi ai ţării beneficiare sau de către o societate cu sediul principal în ţara respectivă, în care directorul administratorii, preşedintele consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere şi majoritatea membrilor consiliului sunt resortisanţi ai acestei ţări şi la care, în cazul societăţilor de persoane sau al societăţilor cu răspundere limitată, cel puţin jumătate din capital aparţine ţării respective, colectivităţilor publice sau resortisanţilor ţării respective,

 

-           ale căror comandamente sunt în întregime formate din resortisanţi ai ţării beneficiare şi

 

-           ale căror echipaje sunt constituite în proporţie de cel puţin 75% din resortisanţi ai ţării beneficiare.

 

3.         Expresia "într-o ţară beneficiară" acoperă, de asemenea, apele teritoriale ale ţării respective.

 

4.         Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează sau se transformă produsele de pescuit se consideră parte a teritoriului ţării beneficiare căreia îi aparţin, cu condiţia ca ele să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (2).

 

Articolul 68

 

1.         În sensul articolului 66 litera (b) materialele neoriginare se consideră a fi prelucrate sau transformate suficient când produsul obţinut se clasifică la o poziţie tarifară diferită de cele în care sunt clasificate toate materialele neoriginare folosite la fabricarea produsului cu respectarea dispoziţiilor alineatelor (2) şi (3) de mai jos.

 

Anexa 14 conţine notele aplicabile produselor realizate din materiale neoriginare.

 

Prin termenii "capitole" şi "poziţii tarifare" folosite în prezentele dispoziţii se înţeleg capitolele şi poziţiile tarifare (coduri de patru cifre) folosite în nomenclatura care constituie sistemul armonizat.

 

Termenul "clasificat" se referă la clasificarea unui produs sau material la o anumită poziţie tarifară.

 

2.         Pentru un produs menţionat în coloanele 1 şi 2 ale listei din anexa 15 se respectă condiţiile stipulate în coloana 3 pentru produsul respectiv în locul regulii enunţate la alineatul (1).

 

(a)        Termenul "valoare" din lista prezentată în anexa 15 reprezintă valoarea în vamă la data importului materialelor neoriginare sau, dacă aceasta nu se cunoaşte sau nu se poate stabili, primul preţ verificabil plătit pentru aceste materiale în ţara respectivă. În cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare, dispoziţiile prezentei litere se aplică mutatis mutandis.

 

(b)        Expresia "preţ franco fabrică" din lista de la anexa 15 reprezintă preţul plătit pentru produsul obţinut de producătorul în întreprinderea în care se desfăşoară ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca preţul să includă valoarea tuturor materialelor folosite în procesul de fabricaţie, minus taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut se exportă.

 

3.         În sensul articolului 66 litera (b), următoarele prelucrări sau transformări se consideră insuficiente pentru a conferi caracterul originar, indiferent dacă se schimbă sau nu poziţia tarifară:

 

(a)        manipulări destinate să asigure păstrarea produselor în aceeaşi stare pe durata transportului şi depozitării (ventilaţie, întindere, uscare, refrigerare, plasarea în saramură, atmosferă de dioxid de sulf sau alte soluţii apoase, eliminare a părţilor deteriorate şi alte operaţiuni similare);

 

(b)        operaţiuni simple constând din înlăturarea prafului, cernerea, trierea, clasificarea, asortarea (inclusiv alcătuirea de seturi de produse), spălarea, vopsirea, debitarea;

 

(c)        (i)         schimbări de ambalaje şi divizări sau unificări de transporturi de mărfuri;

 

(ii)        simpla plasare în sticle, recipiente, saci, tuburi, cutii, fixarea pe planşete etc. şi toate celelalte operaţiuni simple de ambalare;

 

(d)        aplicarea de mărci, etichete sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;

 

(e)        simpla amestecare a produselor, indiferent dacă ele sunt sau nu de aceleaşi tipuri, în cazul în care una sau mai multe componente nu îndeplinesc condiţiile stabilite în prezentul titlu pentru a le permite să fie considerate produse originare;

 

(f)         simpla asamblare a părţilor produselor pentru a constitui un produs complet;

 

(g)        cumulul a două sau mai multe operaţiuni prevăzute la punctele (a)-(f).

 

(h)        sacrificarea animalelor.

 

Articolul 69

 

Pentru a stabili dacă produsul este originar dintr-o ţară beneficiară nu este necesar să se stabilească dacă energia electrică, combustibilii, instalaţiile şi echipamentele sau maşinile şi sculele folosite pentru a-l obţine sunt sau nu originare din ţări terţe.

 

Articolul 70

 

1.         Prin derogare de la articolul 66, pentru a stabili dacă produsul fabricat într-o ţară beneficiară care este membră a unui grup regional este originar din ţara respectivă în sensul articolului menţionat, produsele originare din oricare dintre ţările grupului regional în cauză care sunt folosite la fabricarea produsului respectiv sunt tratate ca şi cum ar fi originare din ţara în care are loc fabricarea produsului respectiv.

 

2.         Ţara de origine a produsului finit se determină în conformitate cu articolul 71.

 

3.         Cumulul regional se aplică la trei grupuri regionale distincte din care fac parte ţările beneficiare ale sistemului de preferinţe generalizate (SPG):

 

a)         Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN);

 

b)         Piaţa Comună a Americii Centrale (PCAC);

 

c)         Grupul Andin.

 

4.         "Grup regional" reprezintă ASEAN, PCAC sau Grupul Andin, după caz.

 

Articolul 71

 

1.         Produsele cu caracter originar în temeiul articolului 70 au originea ţării din grupul regional în care s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca:

 

-           valoarea adăugată în această ţară în sensul alineatului (3) din prezentul articol să fie mai mare decât cea mai mare valoare în vamă a produselor folosite originare din una dintre celelalte ţări ale grupului regional,

 

-           prelucrarea sau transformarea efectuată în această ţară să o depăşească pe aceea stabilită la articolul 68 alineatul (3) şi, în cazul produselor textile, prelucrările menţionate în anexa 16.

 

2.         În toate celelalte cazuri, produsele au originea ţării din grupul regional care deţine valoarea în vamă cea mai ridicată a produselor originare care provin din alte ţări ale grupului regional.

 

3.         "Valoarea adăugată" reprezintă preţul franco fabrică minus valoarea în vamă a fiecăruia dintre produsele incorporate originare dintr-o altă ţară a grupului regional.

 

Articolul 72

 

1.         Articolele 70 şi 71 se aplică numai în cazul în care:

 

a)         dispoziţiile care reglementează schimburile comerciale în cadrul cumulului regional, între ţările grupului regional, sunt identice cu cele prevăzute în prezenta secţiune;

 

b)         fiecare stat al grupului regional s-a angajat să respecte sau să asigure respectarea dispoziţiilor prezentei secţiuni şi să asigure cooperarea necesară atât cu Comunitatea, cât şi cu celelalte ţări ale grupului regional pentru a asigura eliberarea corectă a certificatelor de origine tip A şi verificarea certificatelor de origine tip A şi controlul acestora, precum şi al formularelor APR.

 

Acest angajament se transmite Comisiei prin intermediul secretariatului grupului regional respectiv. Secretariatele sunt următoarele:

 

-           Secretariatul general al ASEAN,

 

-           Secretariatul permanent al Pieţei Comune a Americii Centrale,

 

-           Junta del Acuerdo de Cartagena,

după caz.

 

2.         Atunci când pentru fiecare grup regional au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1), Comisia informează statele membre cu privire la aceasta.

 

Articolul 73

 

Accesoriile, piesele de schimb şi utilajele ce se livrează împreună cu un echipament, o maşină, un aparat sau vehicul care fac parte din echipamentul normal şi sunt incluse în preţul acestora sau care nu sunt facturate separat se consideră parte integrantă a echipamentului, maşinii, aparatului sau vehiculului respectiv.

 

Articolul 74

 

Seturile, în sensul regulii generale 3 a sistemului armonizat se consideră originare atunci când articolele componente sunt originare. Cu toate acestea, un set compus din articole originare şi neoriginare, se consideră ca fiind originar în întregime dacă valoarea articolelor neoriginare nu depăşeşte 15% din preţul franco fabrică al setului.

 

Articolul 75

 

1.         Următoarele produse se consideră ca fiind transportate direct din ţara beneficiară exportatoare către Comunitate:

 

a)         produse al căror transport se efectuează fără a tranzita teritoriul oricărei alte ţări cu excepţia, în cazul aplicării articolului70, teritoriului altei ţări din acelaşi grup regional;

 

b)         produse al căror transport se efectuează cu tranzitarea teritoriului altor ţări decât al ţării beneficiare exportatoare sau, în cazul aplicării articolului 70, a altui teritoriu decât al altor ţări din acelaşi grup regional, cu sau fără transbordare sau antrepozitare temporară în acele ţări, cu condiţia ca transportul prin acele ţări să fie justificat de considerente geografice sau exclusiv datorat cerinţelor de transport şi ca produsele:

 

-           să rămână sub supravegherea autorităţilor vamale ale ţării de tranzit sau antrepozitare şi

 

-           să nu fie introduse în circuitul comercial sau pentru consum şi

 

-           să nu fi suferit, după caz, alte operaţiuni decât descărcare şi reîncărcare sau orice altă operaţiuni destinate păstrării lor în aceeaşi stare;

 

c)         produsele al căror transport se efectuează cu tranzitarea teritoriului Austriei, Finlandei, Norvegiei, Suediei sau Elveţiei şi care se reexportă ulterior în totalitate sau parţial în Comunitate, cu condiţia ca mărfurile:

 

-           să fi rămas sub supravegherea autorităţilor vamale ale ţării de tranzit sau antrepozitare

 

-           să nu fi fost introduse pentru consum şi

 

-           să nu fi suferit alte operaţiuni decât descărcare şi reîncărcare sau orice altă operaţiune de destinate păstrării lor în aceeaşi stare;

 

d)         produsele al căror transport se efectuează prin conducte cu tranzitarea teritoriului altei ţări decât ţara beneficiară exportatoare.

 

2.         Dovada că sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1) literele (b) şi (c) se face faţă de autorităţile vamale ale Comunităţii prin prezentarea:

 

a)         fie a unui document de transport unic eliberat în ţara beneficiară exportatoare sub acoperirea căruia se efectuează traversarea ţării de tranzit;

 

b)         fie a unui certificat eliberat de autorităţile vamale ale ţării de tranzit care să cuprindă:

 

-           o descriere exactă a mărfurilor,

 

-           data descărcării şi a reîncărcării mărfurilor sau, eventual, a îmbarcării sau debarcării acestora, cu indicarea navele folosite şi

 

-           certificarea condiţiilor în care mărfurile au rămas în ţara de tranzit;

 

c)         fie, în lipsa acestora, orice alte documente doveditoare.

 

Articolul 76

 

Condiţiile prevăzute în prezenta subsecţiune privind dobândirea caracterului originar se respectă fără întrerupere în ţara beneficiară.

 

Dacă produsele originare exportate din ţara beneficiară către altă ţară sunt reintroduse se consideră că ele nu sunt originare dacă nu se poate face dovada faţă de autorităţile competente:

 

-           că mărfurile reintroduse sunt aceleaşi cu cele exportate şi că

 

-           ele nu au suferit nici o operaţiune în acea ţară în afara celor necesare pentru a asigura păstrarea lor în aceeaşi stare pe durata şederii lor în ţara respectivă.

 

Articolul 77

 

1.         Se pot acorda derogări de la prezentele dispoziţii în favoarea ţărilor beneficiare ale sistemului de preferinţe generalizate mai puţin dezvoltate atunci când acest lucru se justifică prin dezvoltarea industriilor existente sau crearea unor industrii noi în ţările respective. Aceste ţări beneficiare mai puţin dezvoltate sunt enumerate în regulamentele ale Consiliului şi în deciziile CECO privind aplicarea preferinţelor tarifare generalizate.

 

În acest scop, ţara interesată prezintă Comisiei Comunităţilor Europene o cerere pe baza unui dosar justificativ întocmit în conformitate cu alineatul (3).

 

2.         Examinarea cererilor prezentate ţine seama în principal de:

 

a)         cazurile în care aplicarea regulilor de origine existente ar afecta considerabil capacitatea unei industrii existente din ţara interesată de a continua exporturile către Comunitate cu referire specială la cazurile în care acest lucru ar conduce la încetarea activităţii;

 

b)         cazurile specifice în care se poate demonstra clar că investiţiile importante într-o industrie ar putea fi descurajate de regulile de origine şi în cazul în care derogarea care favorizează realizarea programului de investiţii ar permite ca respectarea acestor reguli să se facă în etape;

 

c)         impactul economic şi social pe care decizia îl poate avea, mai ales în materie de ocupare a forţei de muncă.

 

3.         Pentru a facilita examinarea cererilor de derogare, ţara solicitantă pune la dispoziţie informaţii cât mai complete în susţinerea cererii sale, mai ales cu privire la punctele de mai jos:

 

-           descrierea produsului finit,

 

-           natura şi cantitatea produselor care au fost prelucrate sau transformate în ţara respectivă,

 

-           procesul de fabricaţie,

 

-           valoarea adăugată,

 

-           numărul de angajaţi din întreprinderea interesată,

 

-           volumul anticipat al exporturilor către Comunitate,

 

-           motivarea perioadei solicitate,

 

-           alte observaţii.

 

Aceleaşi dispoziţii se aplică în cazul eventualelor prelungiri.

 

Subsecţiunea 2

 

Dovada originii

 

(a)        Certificat de origine tip A

 

Articolul 78

 

1.         Produsele originare în sensul prezentei secţiuni sunt admise la import în Comunitate, beneficiind de preferinţele tarifare menţionate la articolul 66 pe baza prezentării unui certificat de origine tip A, al cărui model este prevăzut în anexa 17, eliberat fie de autorităţile vamale, fie de alte autorităţi publice ale ţării beneficiare sub rezerva că respectiva ţară:

 

-           a comunicat Comisiei Comunităţilor Europene informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 93 şi

 

-           acordă asistenţă Comunităţii permiţând autorităţilor vamale din statele membre să verifice autenticitatea documentului sau exactitatea informaţiilor privitoare la adevărata origine a produselor respective.

 

2.         Un certificat de origine tip A se eliberează numai când poate servi ca titlu justificativ necesar pentru aplicarea preferinţelor tarifare prevăzute la articolul 66.

 

3.         Certificatul de origine tip A se eliberează numai pe baza unei cereri scrise prezentată de exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia.

4.         Exportatorul sau reprezentantul său trebuie să prezinte cererea însoţită de toate documentele justificative pentru a dovedi că produsele pentru export întrunesc condiţiile necesare în vederea eliberării unui certificat de origine tip A.

 

5.         Certificatul se eliberează de către autoritatea publică competente din ţara beneficiară dacă produsele de export pot fi considerate ca fiind originare din ţara respectivă în sensul dispoziţiilor din subsecţiunea 1.

 

6.         Pentru a verifica dacă se respectă condiţia menţionată la alineatul (5), autoritatea publică competentă are dreptul să solicite orice act doveditor sau să efectueze verificările pe care le consideră necesare.

 

7.         Autorităţii publice competente din ţara beneficiară exportatoare îi revine sarcina de a asigura completarea corectă a certificatelor şi cererilor.

 

8.         Completarea casetei 2 a certificatului de origine tip A este opţională. În consecinţă, în caseta 12 trebuie să se facă menţiunea "Comunitatea Economică Europeană" sau unul din statele membre. În schimb, în cazul aplicării procedurii de tranzit prevăzute la articolul 75 alineatul (1) litera (c) şi la articolul 80, în conformitate cu ultimul paragraf al articolului 83 alineatul (3), este necesar să se menţioneze unul dintre statele prevăzute la acest ultim articol ca ţară importatoare.

 

9.         Data eliberării certificatului de origine tip A trebuie să se înscrie în caseta 11. Semnătura din această casetă, rezervată autorităţii care eliberează certificatul, este olografă.

 

10.        Certificatul de origine tip A se eliberează de către autorităţile competente ale ţării beneficiare exportatoare atunci când produsele prevăzute se exportă. El se pune la dispoziţia exportatorului de îndată ce se efectuează sau se asigură efectuarea exportului.

 

Articolul 79

 

Întrucât certificatul de origine tip A constituie act justificativ pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la preferinţele tarifare prevăzute la articolul 66, autoritatea publică competentă a ţării exportatoare trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru a verifica originea produselor şi pentru a controla celelalte date înscrise în certificat.

 

Articolul 80

 

În sensul prezentei secţiuni, produsele originare pot beneficia de preferinţele tarifare menţionate la articolul 66 atunci când sunt importate în Comunitate dacă sunt însoţite de un certificat de origine tip A eliberat de autorităţile vamale din Austria, Finlanda, Norvegia, Suedia sau Elveţia, pe baza unui certificat de origine tip A eliberat de autorităţile competente din ţara beneficiară exportatoare, atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 75 şi dacă Austria, Finlanda, Norvegia, Suedia sau Elveţia sprijină Comunitatea permiţând autorităţilor sale vamale să verifice autenticitatea şi exactitatea certificatelor eliberate. Procedura de verificare prevăzută la articolul 95 se aplică mutatis mutandis. Termenul prevăzut la primul paragraf al articolului 93 alineatul (3) se prelungeşte la opt luni.

 

Articolul 81

 

1.         În cazuri excepţionale, certificatul de origine tip A se poate elibera după exportul efectiv al produselor la care se referă, dacă nu a fost eliberat la data exportului ca urmare a unor erori involuntare, a unor omisiuni sau a altor situaţii deosebite şi cu condiţia ca mărfurile să nu fi fost exportate înainte de a transmiterea către Comisia Comunităţii Europene a informaţiilor prevăzute la articolul 93.

 

2.         Autoritatea publică competentă poate elibera retroactiv un certificat numai după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu acelea cuprinse în dosarul de export aferent şi dacă nu s-a eliberat un certificat de origine tip A când produsele respective au fost exportate.

 

3.         Certificatele de origine tip A eliberate retroactiv trebuie să conţină în caseta 4 menţiunea "Delivre a posteriori" sau "issued retrospectively".

 

Articolul 82

 

1.         În cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorităţii publice competente emitente eliberarea unui duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia sa. În caseta 4 a duplicatului tip A se menţionează "Duplicata" sau "Duplicate" împreună cu data eliberării şi seria certificatului original.

 

2.         Pentru aplicarea articolului 85, duplicatul este valabil începând cu data menţionată în certificatul original.

 

Articolul 83

 

1.         Înlocuirea unuia sau mai multor certificate de origine tip A cu unul sau mai multe astfel de certificate este posibilă la orice dată cu condiţia ca acest lucru să fie făcut de autorităţile vamale comunitare răspunzătoare de controlul produselor.

 

2.         Certificatul înlocuitor eliberat în conformitate cu prezentul articol sau cu articolul 80 se consideră certificat de origine definitiv pentru produsele la care se referă. Certificatul înlocuitor se eliberează pe baza unei cereri scrise prezentată de către reexportator.

 

3.         Certificatul înlocuitor trebuie să specifice în caseta din dreapta sus numele ţării intermediare în care a fost eliberat.

 

Caseta 4 trebuie să conţină una din menţiunile următoare: "certificat de remplacement" sau "replacement certificate", precum şi data eliberării certificatului de origine iniţial şi seria acestuia.

 

Numele reexportatorului se introduce în caseta 1.

 

Numele destinatarului final poate fi înscris în caseta 2.

 

Datele referitoare la factura reexportatorului trebuie să figureze în caseta 10.

 

În casetele 3 şi 9 se înscriu toate menţiunile de pe certificatul iniţial referitoare la produsele reexportate.

 

Viza autorităţii care a eliberat certificatul înlocuitor se înscrie în caseta 11. Răspunderea acestei autorităţi se reduce la eliberarea certificatului înlocuitor.

 

Menţiunile din caseta 12 referitoare la ţara de origine şi la ţara de destinaţie se preiau din certificatul original. Reexportatorul semnează în această casetă. Reexportatorul care semnează cu bună credinţă în această casetă nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise în certificatul original.

 

4.         Biroul vamal căruia i se cere să efectueze această operaţiune menţionează pe certificatul iniţial greutatea, numărul şi natura mărfurilor expediate şi indică seria certificatului sau certificatelor înlocuitoare. Biroul vamal interesat păstrează certificatul original timp de cel puţin doi ani.

 

5.         La certificatul înlocuitor se poate anexa o fotocopie a certificatului original.

 

Articolul 84

 

1.         Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (4) de mai jos, certificările de autenticitate prevăzută la articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 3833/90 al Consiliului⁽⁴⁾ se aplică în caseta 7 a certificatului de origine tip A prevăzut la articolul 78.

 

2.         Certificările menţionate la alineatul (1) constau în descrierea mărfurilor în conformitate cu alineatul (3) de mai jos, însoţite de ştampila autorităţii publice competente, precum şi de semnătura olografă a funcţionarului autorizat să certifice autenticitatea descrierii mărfurilor din caseta 7.

 

3.         Descrierea mărfurilor prevăzută în caseta 7 a certificatului de origine este formulată, după caz, după cum urmează:

 

-           "tabac brut ou non fabrique du type Virginia flue-cured" sau "unmanufactured flue cured tobacco Virginia type",

 

-           "eau-de-vie d'Agave «Tequila» en recipients contenant deux litres ou moins" sau "agave brandy Tequila, in containers holding two litres or less",

 

-           "eau-de-vie a base de raisins, appelee «Pisco», en recipients contenant deux litres ou moins" oder "spirits produced from grapes, called «Pisco», in containers holding two litres or less",

 

-           "eau-de-vie a base de raisins, appelee «Singani» en recipient contenant deux litres ou moins" sau "spirits produced from grapes, called «Singani», in containers holding two litres or less".

 

4.         Prin derogare de la dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) de mai sus şi fără a se aduce atingere dispoziţiilor alineatului (3), ştampila utilizată de autorităţile competente pentru a certifica autenticitatea descrierii produselor prevăzute la alineatul (3) nu se aplică în caseta 7 a certificatului de origine tip A dacă autoritatea abilitată să elibereze certificatul de origine este autoritatea publică abilitată să elibereze certificatul de autenticitate.

 

___________

(4)           JO L 370, 31. 12. 1990, p. 86.

----------------

 

Articolul 85

 

1.         Certificatul de origine tip A se prezintă în termen de 10 luni de la data eliberării sale de către autoritatea publică a ţării beneficiare exportatoare către autorităţile vamale ale statului membru importator în care se prezintă produsele.

 

2.         Certificatele de origine tip A prezentate autorităţilor vamale după expirarea perioadei de valabilitate prevăzută la alineatul (1) se pot accepta în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 66 în cazul în care nerespectarea termenului este justificată de cazuri de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale.

 

3.         Autorităţile vamale pot, de asemenea, accepta astfel de certificate în cazul în care produsele au fost prezentate înainte de expirarea termenului respectiv.

 

Articolul 86

 

1.         Produsele expediate dintr-o ţară beneficiară pentru a fi prezentate în cadrul unei expoziţii organizate într-o altă ţară şi vândute pentru a fi importate în Comunitate beneficiază la import de preferinţele tarifare menţionate la articolul 66, cu condiţia ca produsele să respecte cerinţele prevăzute în prezenta secţiune pentru a fi recunoscute ca originare din ţara beneficiară exportatoare şi atât timp cât se face dovada către autorităţile vamale:

 

(a)        că exportatorul a expediat aceste produse de pe teritoriul ţării beneficiare exportatoare direct către ţara în care se desfăşoară expoziţia;

 

(b)        că acest exportator le-a vândut sau cedat unui destinatar din Comunitate;

 

(c)        că aceste produse au fost transportate în Comunitate în starea în care au fost expediate pentru expoziţie;

 

(d)        că, de la data expedierii pentru participarea la expoziţie, respectivele produse au fost folosite exclusiv în scop demonstrativ în cadrul expoziţiei.

 

2.         Certificatul de origine tip A se prezintă autorităţilor vamale în condiţii obişnuite. Pe el trebuie să fie înscrise numele şi adresa expoziţiei. Dacă este cazul, se pot solicita acte doveditoare suplimentare care să ateste natura produselor şi condiţiile în care au fost expuse.

 

3.         Alineatul (1) se aplică oricărei expoziţii, oricărui târg sau oricărei manifestări publice similare cu caracter comercial, industrial, agricol sau de meserii care nu se organizează în scop privat în magazine şi la sedii ale unor firme în vederea vânzării de produse străine şi pe durata cărora produsele în cauză rămân sub supravegherea autorităţilor vamale.

 

Articolul 87

 

Certificatul de origine tip A se prezintă autorităţilor vamale din statul membru importator în sprijinul declaraţiei vamale.

 

Autorităţile vamale pot cere, de asemenea, ca declaraţia de punere în liberă circulaţie să fie însoţită de o declaraţie din partea importatorului care să ateste că produsele respectă condiţiile prevăzute la articolul 66 privind aplicarea preferinţelor tarifare.

 

Articolul 88

 

Fără a se aduce atingere articolului 68 alineatul (3), în cazul în care un articol demontat sau nemontat prevăzut la capitolul 84 sau 85 din sistemului armonizat se importă în transporturi fracţionate în condiţiile stabilite de autorităţile vamale, la cererea declarantului în vamă, se consideră că este vorba de un singur articol şi se poate prezenta un certificat de origine tip A pentru articolul complet la importul primului transport de mărfuri.

 

(b)        Formularul APR

 

Articolul 89

 

1.         Prin derogare de la dispoziţiile articolului 78, în cazul produselor care fac obiectul trimiterilor poştale (inclusiv colete) se face dovada originii în sensul prezentului regulament prin formularul APR, al cărui model se află în anexa 18, cu condiţia ca trimiterile să fie constituite numai din produse originare şi ca valoarea lor să nu depăşească 3 000 ECU pe transport de mărfuri şi cu condiţia ca asistenţa prevăzută la articolul 78 alineatul (1) să se aplice cu privire la acest formular.

 

2.         Formularul APR se completează şi semnează de către exportator sau, pe răspunderea acestuia, de către reprezentantul său autorizat. Semnătura din caseta 6 a formularului trebuie să fie olografă.

 

3.         Pentru fiecare trimitere poştală se completează un formular APR. După completarea şi semnarea formularului, în cazul expedierii prin coletărie poştală, exportatorul îl anexează la buletinul de expediţie. În cazul trimiterilor prin serviciul de scrisori, exportatorul introduce formularul în scrisoarea respectivă.

 

4.         Dacă mărfurile care fac obiectul expedierii au fost deja supuse verificării în ţara exportatoare în legătură cu conceptul de "produs originar", exportatorul menţiona această verificare în caseta 7 "Observaţii" din formularul APR.

 

5.         Aceste dispoziţii nu exonerează exportatorii de respectarea celorlalte formalităţi prevăzute de regulamentele vamale sau poştale.

 

6.         Dispoziţiile articolelor 85 şi 87 se aplică formularelor APR mutatis mutandis.

 

(b)        Alte dispoziţii privind dovada originii

 

Articolul 90

 

Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice sau care se află în bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferinţele tarifare prevăzute la articolul 66, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de origine tip A sau completarea unui formular APR, cu condiţia ca aceste importuri să nu aibă caracter comercial şi să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru aplicarea prezentului articol şi să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declaraţiei.

 

Valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depăşească 215 ECU în cazul trimiterilor mici şi 600 ECU în cazul bagajelor personale ale călătorilor.

 

Articolul 91

 

1.         Atunci când se aplică articolul 70, dovada caracterului originar al produselor exportate dintr-o ţară aparţinând unui grup regional către altă ţară din acelaşi grup în vederea prelucrării sau transformării ulterioare sau pentru a fi reexportate în altă ţară unde nu se efectuează alte prelucrări sau transformări se stabileşte printr-un certificat de origine tip A sau printr-un formular APR eliberat sau întocmit în prima ţară.

 

2.         Autorităţile ţării beneficiare care răspunde de eliberarea unui certificat de origine tip A pentru produsele pentru obţinerea cărora se folosesc materiale originare dintr-o altă ţară din acelaşi grup regional ţin seama de certificatul de origine tip A eliberat de autorităţile competente ale celeilalte ţări sau de formularul APR întocmit în ţara respectivă. Ţara de origine determinată în conformitate cu articolul 71 se înscrie în caseta 12 a certificatelor de origine tip A sau în caseta 8 a formularului APR.

 

3.         Certificatele de origine tip A eliberate în acest fel trebuie să cuprindă menţiunea "cumul regional CEE" sau "cumul regional" în caseta 4.

 

Articolul 92

 

Constatarea unor mici neconcordanţe între datele înscrise în certificat şi cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea certificatului, dacă se stabileşte că acesta din urmă corespunde produselor descrise.

 

Subsecţiunea 3

 

Metode de cooperare administrativă

 

Articolul 93

 

1.         Ţările beneficiare comunică Comisiei Comunităţilor Europene numele şi adresele autorităţilor publice abilitate să elibereze certificate de origine tip A, specimenele de ştampile folosite de aceste autorităţi, precum şi numele şi adresa autorităţilor publice abilitate să desfăşoare verificări ale formularelor tip A şi ale formularelor APR.

 

2.         Ţările beneficiare comunică, de asemenea, Comisiei Comunităţilor Europene numele şi adresele autorităţilor publice care pot elibera certificatele de autenticitate prevăzute la articolul 84, împreună cu specimenele de ştampile folosite.

 

3.         Comisia comunică aceste informaţii autorităţilor vamale din statele membre.

 

Articolul 94

 

Pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la preferinţele tarifare menţionate la articolul 66, ţările beneficiară respectă sau asigură respectarea reglementărilor privind completarea şi eliberarea certificatelor de origine tip A, respectarea condiţiilor de folosire a formularului APR şi a condiţiilor de cooperare administrativă.

 

Articolul 95

 

1.         Controlul a posteriori al certificatelor de origine tip A şi a formularelor APR se face prin sondaj sau de câte ori autorităţile vamale au îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentului sau la exactitatea datelor referitoare la originea reală a produselor în cauză.

 

2.         Pentru aplicarea dispoziţiilor alineatului (1), autorităţile vamale înapoiază certificatul de origine tip A sau formularul APR autorităţii publice competente din ţara exportatoare beneficiară, indicând, după caz, deficienţele de formă sau de fond care justifică o anchetă. În cazul prezentării facturii, aceasta sau copia ei se anexează formularului APR. Autorităţile vamale prezintă, de asemenea, orice informaţie obţinută care sugerează că datele înscrise pe respectivul certificat sau formular sunt inexacte.

 

Dacă autorităţile în cauză decid să suspende preferinţele tarifare menţionate la articolul 66 în funcţie de rezultatele controlului, ele acordă liberul de vamă cu condiţia respectării măsurilor de asiguratorii considerate necesare.

 

3.         Atunci când se prezintă o cerere pentru un control a posteriori în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1), acest control are loc, iar rezultatele se comunică autorităţilor vamale comunitare în termen de maximum şase luni. Rezultatele permit să se stabilească dacă certificatul de origine tip A sau formularul APR respectiv se aplică produselor exportate în mod real şi dacă aceste produse beneficiază de preferinţele tarifare menţionate la articolul 66.

 

4.         În cazul certificatelor de origine tip A eliberate în conformitate cu articolul 91, răspunsul menţionează certificatele de origine tip A sau la formularele APR luate în considerare.

 

5.         Dacă în cazul existenţei unor îndoieli întemeiate şi în absenţa răspunsului în termenul de  stabili autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autorităţilor competente li se trimite o a doua comunicare. În cazul în care, după cea de-a doua comunicare, rezultatele controalelor nu sunt aduse la cunoştinţă autorităţilor interesate în termen de patru luni sau dacă aceste rezultate nu confirmă autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, respectivele autorităţi refuză acordarea preferinţelor generalizate, în afara cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale.

 

6.         În cazul în care procedura de control sau orice altă informaţie disponibilă demonstrează că se încalcă prevederile prezentei secţiuni, ţara beneficiară exportatoare, din proprie iniţiativă sau la cererea Comunităţii Europene, întreprinde anchetele necesare sau cere ca aceste controale să se desfăşoare de urgenţă pentru identificarea şi prevenirea unor asemenea încălcări şi în acest scop ţara beneficiară interesată poate invita Comunitatea să participe la anchetă.

 

7.         În scopul controlului a posteriori al certificatelor de origine tip A, copiile certificatelor, precum şi eventualele documentele referitoare la acestea se păstrează cel puţin doi anide către autorităţile publice competente din ţara beneficiară exportatoare.

 

Articolul 96

 

Dispoziţiile articolului 75 alineatul (1) litera (c) şi ale articolului 80 se aplică numai în măsura în care, în contextul preferinţelor tarifare acordate de Austria, Finlanda, Norvegia, Suedia şi Elveţia anumitor produse originare din ţări în curs de dezvoltare, aceste ţări aplică dispoziţii similare celor prevăzute mai sus.

 

Subsecţiunea 4

 

Dispoziţii finale

 

Articolul 97

 

Fără a se aduce atingere articolului 87, certificatele de origine tip A, precum şi documentele justificative privind transportul direct se pot prezenta în termen de şase luni de la data la care se admite sau se readmite ca o ţară sau un teritoriu să beneficieze de sistemele de preferinţe generalizate pentru produse menţionate în regulamentele Consiliului şi în deciziile CECO pe anul respectiv, care se află fie în tranzit, fie depozitate temporar în Comunitate, în regim de antrepozit vamal sau într-o zonă liberă ori într-un antrepozit liber.

 

Secţiunea 2

 

Teritoriile ocupate

 

Subsecţiunea 1

 

Definirea conceptului de produse originare

 

Articolul 98

 

1.         Pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la preferinţele tarifare acordate de Comunitate anumitor produse originare din teritoriile ocupate, următoarele produse, cu condiţia caele să fi fost transportate direct în sensul articolului 103, sunt considerate:

 

(a)        produse originare din teritoriile ocupate:

 

(i)         produse obţinute în întregime în aceste teritorii;

 

(ii)        produse obţinute în aceste teritorii, la fabricarea cărora se folosesc şi alte produse decât cele obţinute în aceste teritorii, cu condiţia că produsele respective să fi suferit prelucrări şi transformări suficiente în sensul articolului 100. Totuşi, această condiţie nu se aplică produselor care, în sensul prezentei subsecţiuni, sunt originare din Comunitate;

 

(b)        produse originare din Comunitate:

 

(i)         produse obţinute în întregime în Comunitate;

 

(ii)        produse obţinute în Comunitate, la fabricarea cărora se folosesc şi alte produse decât cele obţinute în întregime în Comunitate, cu condiţia ca aceste produse să fi suferit prelucrări şi transformări suficiente în sensul articolului 100. Totuşi, această condiţie nu se aplică produselor care, în sensul prezentei subsecţiuni, sunt originare din teritoriile ocupate.

 

2.         Expresia "teritorii ocupate" se referă la malul stâng al fluviului Iordan şi la Fâşia Gaza, ambele ocupate de Israel.

 

Articolul 99

 

Următoarele produse sunt considerate ca fiind obţinute în întregime în teritoriile ocupate:

 

(a)        produse minerale extrase din solul sau de pe platforma continentală a acestora;

 

(b)        produse vegetale recoltate în teritoriile respective;

 

(c)        animale născute şi crescute în teritoriile respective;

 

(d)        produse obţinute de la animale crescute în teritoriile respective;

 

(e)        produse de vânat sau pescuit obţinute în teritoriile respective;

 

(f)         articole uzate colectate în teritoriile respective care servesc numai pentru recuperarea materiilor prime;

 

(g)        deşeuri şi resturi provenind din operaţiuni de prelucrare efectuate în teritoriile respective;

 

(h)        produse extrase din solul şi subsolul marin situat în afara apelor teritoriale, cu condiţia ca ritoriile în cauză să aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;

 

(i)         produse fabricate în exclusivitate în teritoriile în cauză din produsele prevăzute la literele (a)-(h).

 

Articolul 100

 

1.         În sensul articolului 98 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) şi litera (b) punctul (ii), materialele neoriginare se consideră că au suferit suficiente prelucrări şi transformări atunci când produsul obţinut este clasificat la o poziţie diferită decât cele în care sunt clasificate toate materialele neoriginare folosite pentru fabricarea acestuia, sub rezerva alineatelor (2) şi (3) de mai jos.

 

Se aplică dispoziţiile articolului 68 alineatul (1) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf.

 

2.         Dacă un produs figurează în coloanele 1 şi 2 ale listei din anexa 19, pentru produsul avut în vedere trebuie îndeplinite condiţiile stabilite în coloana 3 în locul regulii de la alineatul (1).

 

(a)        Termenul "valoare" din lista de la anexa 19 reprezintă valoarea în vamă la data importului materialelor neoriginare folosite sau, dacă aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ verificabil plătit pentru aceste materiale în teritoriul respectiv.

 

În cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare folosite, alineatul precedent se aplică mutatis mutandis.

 

(b)        Expresia "preţ franco fabrică" din lista de la anexa 19 reprezintă preţul plătit producătorului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca preţul să includă valoarea tuturor materialelor folosite în producţie minus orice taxe interne care sunt sau pot fi restituite când produsul obţinut este exportat.

 

3.         Pentru aplicarea articolului 98 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) şi litera (b) punctul (ii), operaţiunile sau transformările prevăzute la articolul 68 alineatul (3) literele (a)-(h) se consideră prelucrare sau transformare insuficientă pentru a le conferi caracter de produse originare, indiferent dacă există sau nu o schimbare a poziţiei tarifare.

 

Articolul 101

 

Pentru a stabili dacă un produs este originar din teritoriile ocupate nu este necesar a se verifica dacă energia electrică, combustibilul, instalaţiile şi echipamentele, maşinile şi uneltele folosite pentru obţinerea mărfurilor sau orice materiale şi produse folosite în cursul fabricaţiei care nu intră şi nu erau destinate să intre în compoziţia finală a mărfurilor sunt sau nu originare din ţări terţe.

 

Articolul 102

 

Dispoziţiile articolelor 73 şi 74 se aplică prezentei secţiuni.

 

Articolul 103

 

1.         Următoarele se consideră ca fiind transportate direct din teritoriile ocupate către Comunitatea Europeană şi din Comunitatea Europeană către teritoriile ocupate:

 

(a)        produsele transportate fără tranzitarea unui alt teritoriu;

 

(b)        produsele transportate cu tranzitarea altor teritorii decât teritoriile ocupate sau ale Comunităţii, cu sau fără transbordare sau antrepozitare temporară, cu condiţia ca tranzitarea acestor teritorii să fie motivată de considerente geografice sau exclusiv de cerinţele de transport şi ca produsele:

 

-           să nu fi fost introduse în consum în ţara respectivă şi

 

-           să nu fi suferit alte operaţiuni cu excepţia descărcării, încărcării şi a altor operaţiuni destinate a le păstra în aceeaşi stare;

 

(c)        produse al căror transport s-a efectuat prin conductă cu tranzitarea altor teritorii decât cele ale teritoriilor ocupate.

 

2.         Dovada că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) se face către autorităţile vamale din Comunitatea Europeană sau către Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate prin prezentarea:

 

(a)        unui document unic de transport întocmit în teritoriile ocupate sau în Comunitatea Europeană sub acoperirea căruia se realizează transportul prin ţara de tranzit sau

 

(b)        unui atestat eliberat de autorităţile vamale ale ţării de tranzit care să conţină:

 

-           o descriere exactă a mărfurilor,

 

-           data de descărcare şi reîncărcare a produselor sau de îmbarcare sau debarcare, identificând navele folosite,

 

-           care să certifice condiţiile în care mărfurile au staţionat în ţara de tranzit sau

 

(c)        în lipsa acestora, orice document justificativ.

 

Articolul 104

 

Condiţiile prevăzute în prezenta subsecţiune privind dobândirea statutului de produse originare se respectă permanent în Comunitatea Europeană sau în teritoriile ocupate.

 

Dacă produsele originare exportate din Comunitatea Europeană sau din teritoriile ocupate spre o altă ţară sunt reintroduse în ţara respectivă, ele sunt considerate ca produse fără origine, cu excepţia cazului în care se face proba către autorităţile competente:

 

-           că mărfurile reintroduse sunt aceeaşi ca şi mărfurile exportate şi

 

-           ele nu au suferit alte operaţiuni în afara celor necesare pentru păstrarea lor în aceeaşi stare pe perioada staţionării în ţara respectivă.

 

Subsecţiunea 2

 

Dovada originii

 

(a)        Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1

 

Articolul 105

 

Dovada caracterului originar al produselor, în sensul prezentei secţiuni, se face cu un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 al cărui model se găseşte în anexa 21.

 

Articolul 106

 

1.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează pe baza cererii scrise prezentate de către exportator sau, pe răspunderea exportatorului, de către reprezentantul autorizat al acestuia. Această cerere se întocmeşte pe un formular al cărui model este prezentat în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni.

 

Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se păstrează cel puţin doianide către Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate.

 

2.         Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea sa toate documentele justificative necesare, făcând dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerinţele pentru eliberarea certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.

 

El se angajează să prezinte, la cererea autorităţilor competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii exactităţii caracterului originar al produselor eligibile pentru regimul preferenţial, precum şi să accepte orice control, efectuat de către autorităţile menţionate, al evidenţelor sale contabile şi al împrejurărilor în care au fost obţinute produsele.

 

3.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se poate elibera numai în cazul în care acesta poate servi ca document justificativ necesar pentru aplicarea preferinţelor tarifare prevăzute la articolul 98.

 

4.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate sau de către autorităţile vamale ale statului membru exportator dacă mărfurile care se exportă se pot considera produse originare în sensul prezentei secţiuni.

 

5.         Întrucât certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 constituie documentul justificativ pentru aplicarea regimului preferenţial prevăzut, Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate sau autorităţile vamale ale statului membru exportator au sarcina de a lua toate măsurile necesare pentru verificarea originii mărfurilor şi a altor date înscrise în certificat.

 

6.         Pentru a verifica dacă se respectă condiţiile menţionate la alineatul (4), Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate sau autorităţile vamale din statul membru exportator au dreptul de a solicita documente justificative sau de a întreprinde controalele pe care le consideră necesare.

 

7.         Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate sau autorităţile vamale din statul membru exportator au obligaţia de a se asigura că formularele prevăzute la alineatul (1) sunt completate corect. Acestea verifică în special dacă spaţiul destinat descrierii mărfurilor se completează în aşa fel încât să se excludă orice posibilitate de a se face adăugiri frauduloase. În acest scop, descrierea mărfurilor se face fără a se lăsa nici un rând liber. În cazul în care spaţiul nu se completează integral se trage o linie orizontală sub ultimul rând al descrierii, spaţiul liber fiind astfel barat.

 

8.         Data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor trebuie menţionată în porţiunea de certificat rezervată pentru autorităţile vamale.

 

9.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate sau de către autorităţile vamale ale statului membru exportator atunci când produsele la care face referire se exportă. El se pune la dispoziţia exportatorului imediat ce exportul se efectuează sau se asigură efectiv.

 

Articolul 107

 

1.         În cazuri excepţionale, certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat şi după exportul produselor la care se referă dacă el nu a fost eliberat la data exportului din cauza unor erori neintenţionate, unor omisiuni sau situaţii speciale. În acest caz, certificatul trebuie să aibă o menţiune specială cu privire la condiţiile în care a fost eliberat.

 

2.         Pentru aplicarea alineatului (1), pe cererea prezentată de către exportator:

 

-           se menţionează locul şi data exportului produselor menţionate în certificat,

 

-           se atestă că la data efectuării exportului nu s-a eliberat certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi se expun motivele.

 

3.         Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate sau autorităţile vamale din statul membru exportator pot elibera retroactiv un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 numai după ce verifică dacă informaţiile din cererea exportatorului sunt conforme cu cele din dosarul corespunzător.

 

Certificatele eliberate retroactiv trebuie să poarte una dintre următoarele menţiuni:

 

-           expedido a posteriori,

 

-           udstedt efterfolgende,

 

-           Nachtraglich ausgestellt,

 

-           Issued retrospectively,

 

-           Delivre a posteriori,

 

-           rilasciato a posteriori,

 

-           afgegeven a posteriori,

 

-           emitido a posteriori.

 

4.         Menţiunea prevăzută la alineatul (3) se înscrie în caseta "Observaţii" din certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1.

 

Articolul 108

 

1.         În cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate cere Camerelor de Comerţ din teritoriile ocupate sau autorităţilor vamale ale statului membru exportator să-i elibereze un duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia lor.

 

2.         Duplicatul eliberat astfel trebuie să conţină una din următoarele menţiuni:

 

-           DUPLICADO,

 

-           DUPLIKAT,

 

-           DUPLIKAT,

 

-           DUPLICATE,

 

-           DUPLICATA,

 

-           DUPLICATO,

 

-           DUPLICAAT,

 

-           SEGUNDA VIA.

 

3.         Menţiunea menţionată la alineatul (2) se înscrie în caseta "Observaţii" de pe certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1.

 

4.         Duplicatul, pe care trebuie reprodusă data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 original, intră în vigoare la această dată.

 

Articolul 109

 

Este posibilă înlocuirea unuia sau mai multor certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 cu unul sau mai multe certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 cu condiţia ca acest lucru să se efectueze la biroul vamal comunitar la care se află mărfurile.

 

Articolul 110

 

1.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se prezintă autorităţilor vamale din statul membru în care se prezintă produsele în termen de 5 luni de la data eliberării de către Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate.

 

2.         Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 care se prezintă autorităţilor vamale ale statului membru după data limită de prezentare menţionată la alineatul (1) se pot accepta în scopul aplicării unui regim preferenţial în cazul în care nerespectarea termenului se datorează unor motive de forţă majoră sau unor circumstanţe excepţionale.

 

3.         În afară de aceasta, autorităţile vamale ale statului membru importator pot accepta certificatele în cazul în care produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului.

 

Articolul 111

 

1.         Produsele trimise din teritoriile ocupate pentru a fi expuse într-o ţară terţă şi vândute după expunere pentru a fi importate în Comunitate beneficiază, la import, de preferinţele tarifare menţionate la articolul 98, cu condiţia ca ele să respecte cerinţele prezentei subsecţiuni care le permit să fie recunoscute ca fiind originare din teritoriile ocupate şi cu condiţia să se facă dovada faţă de autorităţile vamale că:

 

(a)        exportatorul a expediat aceste produse din teritoriile ocupate către ţara în care se organizează expoziţia şi le-a expus în acea ţară;

 

(b)        exportatorul a vândut sau cedat produsele unui destinatar din Comunitate,

 

(c)        produsele au fost transportate în Comunitate în perioada desfăşurării expoziţiei sau imediat după aceea în starea în care au fost expediate pentru a fi expuse;

 

(d)        de la data la care au fost expediate pentru a fi expuse, produsele nu au fost folosite decât în scop demonstrativ în cadrul expoziţiei.

 

2.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se prezintă autorităţilor vamale în condiţii normal. Acesta are înscris pe el numele şi adresa expoziţiei. Dacă este necesar, se pot cere documente justificative suplimentare privind caracterul produselor şi condiţiile în care au fost expuse.

 

3.         Dispoziţiile alineatului (1) se aplică în cazul tuturor expoziţiilor târgurilor sau manifestărilor publice similare cu caracter comercial, industrial, agricol sau de artizanal, care nu se organizează în scop privat în magazine şi clădiri comerciale şi care au ca obiect vânzarea de produse străine şi în timpul cărora produsele rămân sub control vamal.

 

Articolul 112

 

Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se prezintă autorităţilor vamale din statul membru importator în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta secţiune. Aceste autorităţi pot cere traducerea certificatului.

 

Ele pot cere, de asemenea, ca declaraţia de punere în liberă circulaţie să fie însoţită de o declaraţie prin care importatorul atestă că produsele corespund condiţiilor cerute pentru aplicarea preferinţelor tarifare menţionate la articolul 98.

 

Articolul 113

 

În cazul în care, la cererea declarantului, un articol demontat sau nemontat care intră sub incidenţa capitolului 84 sau 85 din sistemul armonizat se importă în câteva transporturi în baza condiţiilor stabilite de autorităţile vamale, se consideră că este un singur articol şi se poate prezenta un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 pentru articolul complet la importul primului transport parţial.

 

Articolul 114

 

În conformitate cu normele în vigoare, certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR. 1 se păstrează de către autorităţile vamale ale statului membru importator.

 

(b) Formularul EUR.2

 

Articolul 115

 

1.         Fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolului 106, în cazul transporturilor care conţin numai produse originare a căror valoare nu depăşeşte 2 820 ECU per transport, dovada originii produselor, în sensul prezentei secţiuni, se face cu formularul EUR.2, al cărui model se găseşte în anexa 22.

 

2.         Formularul EUR.2 se completează şi semnează de către exportator sau, cu aprobarea acestuia, de către reprezentantul său autorizat.

 

3.         Pentru fiecare transport se completează un formular EUR.2.

 

4.         Aceste dispoziţii nu îi exonerează pe exportatori de obligaţia de a respecta alte formalităţi prevăzute de reglementările vamale şi poştale.

 

5.         Exportatorul care întocmeşte un formular EUR.2 prezintă la cererea Camerei de Comerţ din teritoriile ocupate toate documentele justificative privind folosirea acestui formular.

 

Articolul 116

 

Constatarea unor mici discrepanţe între menţiunile înscrise pe certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau pe formularul EUR.2 şi cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea certificatului dacă se stabileşte că certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau formularul EUR.2 corespunde cu mărfurile descrise.

 

Articolul 117

 

1.         Sunt admise pentru import în Comunitatea Europeană ca produse originare, în sensul prezentei secţiuni, fără a mai fi necesară prezentarea documentelor menţionate la articolul 105 sau 115:

 

(a)        produsele trimise sub formă de colete mici de către persoane fizice altor persoane fizice, cu condiţia ca produsele respective să nu depăşească valoarea de 200 ECU;

 

(b)        produse care se găsesc în bagajele personale ale călătorilor, cu condiţia ca valoarea acestora să nu depăşească 565 ECU.

 

2.         Prezentele dispoziţii se aplică numai când aceste importuri nu au caracter comercial şi se declară ca întrunind condiţiile prevăzute pentru aplicarea preferinţelor stabilite şi în cazul în care nu există îndoieli asupra exactităţii declaraţiei.

 

Subsecţiunea 3

 

Metode de cooperare administrativă

 

Articolul 118

 

Teritoriile ocupate trimit Comisiei specimenele de ştampile folosite de Camerele de Comerţ împreună cu adresele autorităţilor abilitate să elibereze certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR. 1 şi efectuează controlul a posteriori al acestor certificate şi al formularelor EUR.2.

Comisia transmite aceste informaţii autorităţilor vamale din statele membre.

 

Articolul 119

 

1.         Controlul a posteriori al certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR. 1 sau a formularelor EUR.2 se face prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statul membru importator sau Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate au îndoieli întemeiate asupra autenticităţii documentului sau a exactităţii informaţiilor privind originea reală a produselor în cauză.

 

2.         Pentru a asigura aplicarea corectă a subsecţiunii 1, teritoriile ocupate acordă asistenţă Comunităţii, permiţând autorităţilor vamale din statele membre să verifice autenticitatea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi a formularelor EUR.2, precum şi exactitatea informaţiilor cu privire la originea reală a produselor respective.

 

3.         În sensul dispoziţiilor de la alineatul (1), autorităţile vamale ale statului membru sau ale teritoriului importator returnează certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, formularul EUR.2 sau o copie a acestui certificat sau formular Camerelor de Comerţ din teritoriile ocupate sau autorităţilor vamale ale statului membru exportator indicând, dacă este cazul, motivele de fond şi de formă care justifică o anchetă.

 

Autorităţile solicitante anexează la certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR. 1 sau la formularul EUR.2 orice document comercial relevant sau o copie a acestora şi prezintă, în sprijinul cererii de control a posteriori toate documentele şi informaţiile ce au fost obţinute şi care sugerează că informaţiile înscrise pe certificatul respectiv sunt inexacte.

 

Dacă decid să suspende aplicarea regimului preferenţial în aşteptarea rezultatelor controlului, autorităţile din statul membru importator dispun eliberarea mărfurilor cu condiţia adoptării unor măsuri asiguratorii considerate necesare.

 

4.         Rezultatele controlului sunt aduse la cunoştinţa autorităţilor vamale din statul membru importator sau Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate sunt informate în termen de şase luni. Aceste rezultate trebuie să facă posibil să se stabilească dacă documentele returnate în conformitate cu alineatul (3) se aplică mărfurilor exportate efectiv şi dacă aceste mărfuri îndeplinesc condiţiile necesare pentru a se solicita regimul preferenţial.

 

Dispoziţiile articolului 95 alineatul (5) se aplică prezentului alineat.

 

5.         În scopul controlului a posteriori al certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1, Camerele de Comerţ din teritoriile ocupate sau autorităţile vamale ale statului membru exportator păstrează documentele de export sau copiile certificatelor care le înlocuiesc pe acestea o perioadă de cel puţin doi ani.

 

Secţiunea 3

 

Republicile Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Slovenia şi teritoriul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei

 

Subsecţiunea 1

 

Definirea conceptului de produse originare

 

Articolul 120

 

În sensul dispoziţiilor privind preferinţele tarifare acordate de Comunitate anumitor produse originare din Republicile Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Slovenia şi pe teritoriul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei denumite în continuare "republică beneficiară", produsele următoare, cu condiţia ca ele să fie transportate direct în sensul articolului 125, se consideră:

 

1.         produse originare dintr-o republică beneficiară:

 

(a)        produse obţinute în întregime într-o republică beneficiară;

 

(b)        produsele obţinute într-o republică beneficiară la fabricarea cărora se folosesc alte produse decât cele obţinute în totalitate în această republică, cu condiţia ca produsele respective să fi suferit prelucrări şi transformări suficiente în sensul articolului 122. Totuşi, această condiţie nu se aplică produselor care, în înţelesul prezentei subsecţiuni, sunt produse originare din Comunitate, cu condiţia ca în republica beneficiară relevantă să fi suferit prelucrări şi transformări ce depăşesc prelucrările şi transformările insuficiente menţionate la articolul 122 alineatul (3);

 

2.         produse originare din Comunitate:

 

(a)        produsele obţinute în întregime în Comunitate;

 

(b)        produsele obţinute în Comunitate la fabricarea cărora se folosesc alte produse decât cele obţinute în totalitate în Comunitate, cu condiţia ca produsele respective să fi suferit prelucrări şi transformări suficiente în sensul articolului 122. Totuşi, această condiţie nu se aplică produselor care, în înţelesul prezentei subsecţiuni, au originea într-o republică beneficiară, cu condiţia ca ele să fi suferit în Comunitate prelucrări şi transformări ce depăşesc prelucrările şi transformările insuficiente menţionate la articolul 122 alineatul (3);

 

Articolul 121

 

1.         Articolele prevăzute la articolul 67 alineatul (1) literele (a)-(k) se consideră ca fiind obţinute în totalitate fie într-o republică beneficiară, fie în Comunitate.

 

2.         Expresia "navele acesteia" de la articolul 67 alineatul (1) litera (f) reprezintă numai navele:

 

-           care sunt înmatriculate sau înregistrate într-un stat membru sau în republica beneficiară interesată,

 

-           care navighează sub pavilionul unui stat membru sau al republicii beneficiare interesate,

 

-           care sunt în proporţie de cel puţin 50% în proprietatea unor resortisanţi ai statului membru ale Comunităţii sau ai republicii beneficiare ori a unei societăţi cu sediul principal într-unul dintre aceste state membru sau în republica beneficiară unde administratorul sau administratorii, preşedintele consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere şi membri ai acestor consilii sunt în majoritate resortisanţi ai statelor membre sau ai republicii beneficiare şi unde, în ceea ce priveşte societăţile de persoane sau societăţile cu răspundere limitată, cel puţin jumătate din capital aparţine acestor state membre sau republicii în cauză, colectivităţilor lor publice sau resortisanţilor lor,

 

-           ale căror comandamente sunt în întregime formate din resortisanţi ai statelor membre sau ai republicii beneficiare respective şi

 

-           ale căror echipaje sunt constituite în proporţie de 75% din resortisanţi ai statelor membre sau ai republicii beneficiare respective.

 

3.         Expresiile "Comunitate" şi "republică beneficiară" se referă şi la apele teritoriale ale acestora. Navele maritime, inclusiv navele-uzină, pe care peştele prins este prelucrat sau transformat, se consideră parte a teritoriului statului căruia îi aparţin, cu condiţia ca ele să respecte dispoziţiile prevăzute la alineatul (2).

 

Articolul 122

 

1.         Pentru aplicarea articolului 120, materialele neoriginare se consideră prelucrate sau transformate atunci când produsul obţinut se clasifică lao altă poziţie tarifară, diferită de cea la care au fost clasificate toate materialele neoriginare folosite la producerea lui, cu condiţia respectării dispoziţiilor de la alineatele (2) şi (3) de mai jos.

 

Se aplică dispoziţiile articolului 68 alineatul (1) paragrafele al doilea, al treilea şi al patrulea.

 

2.         Pentru un produs menţionat în coloanele 1 şi 2 din lista prevăzută în anexa 20 trebuie îndeplinite condiţiile stabilite în coloana 3 în locul regulilor de la alineatul (1).

 

(a)        În cazul în care în lista din anexa 20 se aplică o regulă procentuală pentru stabilirea caracterului originar al unui produs obţinut în cadrul Comunităţii sau într-o republică beneficiară, valoarea adăugată prin prelucrare sau transformare corespunde preţului franco-fabrică al produsului obţinut, mai puţin valoarea în vamă a materialelor din ţări terţe importate în Comunitate sau într-o republică beneficiară.

 

(b)        Termenul "valoare" din lista prevăzută în anexa 20 reprezintă valoarea în vamă la data importului materialelor neoriginare folosite sau, dacă acest lucru nu se cunoaşte şi nu se poate aprecia, primul preţ verificabil plătit pentru materiale pe teritoriul respectiv. În cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare folosite, dispoziţiile paragrafului precedent se aplică mutatis mutandis.

 

(c)        Expresia "preţ franco fabrică" din lista de la anexa 20 reprezintă preţul plătit fabricantului în întreprinderea căruia s-au efectuat ultimele prelucrări şi transformări, cu condiţia ca preţul să includă valoarea tuturor materialelor folosite în procesul de producţie, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut se exportă.

 

3.         Pentru aplicarea alineatelor (1) şi (2), operaţiunile prevăzute la articolul 68 alineatul (3) literele (a)-(h) se consideră lucrări şi transformări insuficiente pentru a conferi caracterul originar, indiferent dacă poziţia tarifară se schimbă sau nu.

 

Articolul 123

 

Pentru a stabili dacă un produs este originar dintr-o republică beneficiară sau din Comunitate, nu este necesar să se verifice dacă energia electrică, combustibilul, instalaţiile şi echipamentele, maşinile şi utilajele folosite pentru obţinerea mărfurilor sau orice materiale şi produse folosite în cursul fabricaţiei şi care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a produsului sunt sau nu originare din ţări terţe.

 

Articolul 124

 

Articolelor 73 şi 74 se aplică prezentei secţiuni.

 

Articolul 125

 

1.         Preferinţele tarifare menţionate la articolul 120 se aplică numai produselor sau materialelor care sunt transportate între teritoriul republicii beneficiare în cauză şi cel al Comunităţii fără tranzitarea altui teritoriu. Cu toate acestea, transportul mărfurilor originare dintr-o republică beneficiară sau din Comunitate care constituie un singur transport pot tranzita alt teritoriu decât cel al unei republici beneficiare sau al Comunităţii cu sau fără transbordare sau antrepozitare temporară pe acest teritoriu, cu condiţia ca mărfurile să fi rămas sub supravegherea autorităţilor vamale din ţara de tranzit sau de antrepozitare şi ca ele să nu fi suferit, după caz, alte operaţiuni cu excepţia descărcării, reîncărcării sau a oricărei alte operaţiuni destinate să le păstreze în aceeaşi stare.

 

Transportul prin conducte al produselor originare din republica beneficiară sau din Comunitate se poate efectua cu tranzitarea altui teritoriu decât acela al Comunităţii sau republicii beneficiare.

 

2.         Dovada respectării condiţiilor prevăzute la alineatul (1) se face faţă de autorităţile vamale competente prin prezentarea:

 

(a)        fie a unui document de transport unic eliberat în ţara sau teritoriul exportator sub acoperirea căruia se efectuează traversarea ţării de tranzit;

 

(b)        fie a unei atestări eliberate de autorităţile vamale ale ţării de tranzit care conţine:

 

-           descrierea exactă a mărfurilor,

 

-           data descărcării şi reîncărcării mărfurilor sau a îmbarcării sau debarcării lor, cu identificarea navelor folosite,

 

-           certificarea condiţiilor în care mărfurile au staţionat în ţara de tranzit;

 

(c)        fie, în lipsa acestora, a oricărui document justificativ.

 

Articolul 126

 

Condiţiile enunţate în prezenta subsecţiune referitoare la dobândirea caracterului originar trebuie îndeplinite permanent în Comunitate sau într-o republică beneficiară.

 

Dacă produsele originare exportate din Comunitate sau dintr-o republică beneficiară către o altă ţară se reintroduc, ele se consideră ca nefiind originare, cu excepţia cazului în care se poate face dovada faţă de autorităţile vamale:

 

-           că mărfurile reintroduse sunt aceleaşi cu mărfurile exportate şi

 

-           că nu au suferit alte operaţiuni cu excepţia celor necesare pentru a asigura păstrarea lor în aceeaşi stare pe perioada rămânerii în ţara respectivă.

 

Subsecţiunea 2

 

Dovada originii

 

(a)        Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1

 

Articolul 127

 

Dovada caracterului originar al produselor, în sensul prezentei secţiuni, se face cu un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 al cărui model figurează în anexa 21.

 

Articolul 128

 

1.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează pe baza unei cereri scrise prezentate de către exportator sau, pe răspunderea exportatorului, de către reprezentant său autorizat. O astfel de cerere se face pe un formular al cărui model se găseşte în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispoziţiile din prezenta subsecţiune.

 

Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 trebuie păstrate cel puţin doi ani de către autorităţile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare.

 

2.         Se aplică dispoziţiile articolului 106 alineatul (2).

 

3.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se poate elibera numai în cazul în care poate servi ca document justificativ pentru aplicarea preferinţelor tarifare menţionate la articolul 120.

 

4.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autorităţile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare dacă mărfurile pot fi considerate produse originare în sensul prezenţei secţiuni.

 

5.         În cazul în care mărfurile se consideră "produse originare" în sensul articolului 120 alineatul (1) litera (b) ultima teză sau alineatul (2) litera (b) ultima teză, eliberarea certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 este condiţionată de prezentarea dovezii de origine eliberate sau întocmite anterior. Această dovadă de origine trebuie păstrată cel puţin doi ani de către autorităţile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare.

 

6.         Întrucât certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 constituie documentul justificativ pentru aplicarea preferinţelor tarifare menţionate la articolul 120, autorităţile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare au obligaţia de a întreprinde toate măsurile necesare pentru verificarea originii mărfurilor şi pentru controlarea celorlalte date înscrise în certificat.

 

7.         Pentru a verifica dacă se respectă condiţiile prevăzute la alineatele (4) şi (5), autorităţile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare au dreptul de a solicita toate documentele justificative sau de a efectua toate verificările pe care le consideră necesare.

 

8.         Autorităţilor vamale din statul membru exportator sau din republica beneficiară le revine răspunderea de a se asigura că formularul prevăzut la articolul 127 se completează corect. Acestea verifică în special dacă spaţiul destinat descrierii produselor se completează în aşa fel încât să se excludă orice posibilitate de a se face adăugiri frauduloase. În acest sens, descrierea produselor se face fără ase lăsa nici unui rând liber. În cazul în care spaţiul nu se completează integral se trage o linie orizontală sub ultimul rând al descrierii, spaţiul liber fiind astfel barat.

 

9.         Data eliberării certificatului de circulaţie trebuie să se indice în partea certificatului de circulaţie a mărfurilor care este rezervată autorităţilor vamale.

 

10.        Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autorităţile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare când produsele la care acesta face referire se exportă. Certificatul se pune la dispoziţia exportatorului de îndată ce exportul s-a realizat sau s-a asigurat efectiv.

 

11.        În cazul Republicii Bosnia-Herţegovina şi al teritoriului fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, menţiunea "autorităţile vamale" din prezentul articol şi din următoarele se interpretează ca referindu-se la Camerele de Comerţ pe perioada în care Camerele de Comerţ ale acestor republici îndeplinesc funcţiile respective.

 

Articolul 129

 

Dispoziţiile articolelor 107 la 109 se aplică prezentei secţiuni.

 

Articolul 130

 

1.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se prezintă în termen de cinci luni de la data eliberării sale de către autorităţile vamale ale statului membru exportator sau ale republicii beneficiare exportatoare autorităţilor vamale ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare în care se introduc produsele.

 

2.         Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 care se prezintă autorităţilor vamale ale statului membru importator sau republicii beneficiare după termenul de prezentare prevăzută la alineatul (1) se poate accepta în scopul aplicării regimului preferenţial, în cazul în care omisiunea de a prezenta certificatul până la termen se datorează unui caz de forţă majoră sau unor circumstanţe excepţionale.

 

3.         În alte cazuri de prezentare ulterioară, autorităţile vamale ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare exportatoare pot accepta certificatele dacă produsele le-au fost prezentate înainte de termenul prevăzut.

 

Articolul 131

 

1.         Produsele expediate din Comunitate sau dintr-o republică beneficiară pentru a fi expuse într-o altă ţară şi vândute după expoziţie pentru a fi importate în Comunitate beneficiază la import de preferinţele tarifare menţionate la articolul 120, cu condiţia ca mărfurile să îndeplinească condiţiile prevăzute la subsecţiunea 1 pentru a fi recunoscute ca originare din Comunitate sau dintr-o republică beneficiară şi cu condiţia să se facă dovada în faţa autorităţilor vamale:

 

(a)        că exportatorul a expediat aceste produse din Comunitate sau dintr-o republică beneficiară către ţara în care se organizează expoziţia şi le-a expus în această ţară;

 

(b)        că exportatorul a vândut mărfurile sau le-a unui destinatar din republica beneficiară sau din Comunitate;

 

(c)        că produsele au fost expediate în Comunitate sau într-o republică beneficiară în timpul desfăşurării expoziţiei sau imediat după aceea către o republică beneficiară în care au fost expediate pentru expoziţie;

 

(d)        că de la data expedierii lor pentru prezentarea în cadrul expoziţiei, produsele nu au fost folosite decât în scop demonstrativ în cadrul expoziţiei.

 

2.         Se aplică dispoziţiile articolul 111 alineatele (2) şi (3)

 

Articolul 132

 

Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se prezintă autorităţilor vamale din statul membru importator sau din republica beneficiară importatoare, în conformitate cu normele stabilite în legislaţia statului membru sau republicii beneficiare în cauză. Autorităţile menţionate pot cere traducerea certificatului.

 

Ele pot cere, de asemenea, ca declaraţia de import să fie însoţită de o declaraţie prin care importatorul să ateste că produsele respectă condiţiile necesare pentru aplicarea preferinţelor tarifare menţionate la articolul 120.

 

Articolul 133

 

Fără a se aduce atingere articolului 122 alineatul (3), în cazul în care, la cererea declarantului în vamă, un articol demontat sau nemontat care intră sub incidenţa capitolului 84 sau 85 din sistemului armonizat se importă în câteva transporturi fracţionate în condiţiile stipulate de autorităţile vamale, acesta se consideră drept un singur articol şi se poate prezenta un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 pentru articolul complet la importul primului transport parţial de mărfuri.

 

Articolul 134

 

Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se păstrează de către autorităţile vamale ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare importatoare în conformitate cu normele în vigoare în Comunitate sau în republica beneficiară.

 

(b)        Formularul EUR.2

 

Articolul 135

 

1.         Fără a se aduce atingere articolului 127, pentru transporturile care conţin numai produse originare a căror valoare nu depăşeşte 3 000 ECU per transport de mărfuri, dovada caracterului originar al produselor, în sensul secţiunii 1, se face cu formularul EUR.2, al cărui model se găseşte în anexa 22.

 

2.         Formularul EUR.2 se completează şi semnează de către exportator sau, sub răspunderea acestuia, de către reprezentantul său autorizat. Dacă mărfurile incluse în transport au făcut deja obiectul unui control în statul membru sau teritoriul exportator, ţinând seama de definiţia noţiunii de "produs originar", exportatorul poate face referire la acest control în rubrica "Observaţii" din formularul EUR.2.

 

3.         Pentru fiecare transport se completează un formular EUR.2.

 

4.         Aceste dispoziţii nu exonerează exportatorii de respectarea altor formalităţi prevăzute de regulamentele vamale sau poştale.

 

5.         Exportatorul care a întocmit formularul EUR.2 prezintă, la cererea autorităţilor vamale din statul membru sau din republica beneficiară, toate documentele justificative referitoare la folosirea acestui formular.

 

Articolul 136

 

În sensul subsecţiunii 1, la importul în Comunitate sau într-o republică beneficiară, următoarele produse originare pot beneficia de preferinţele tarifare menţionate la articolul 120, fără a fi nevoie să se prezinte documentele menţionate la articolul 127 sau la articolul 135:

 

(a)        produsele trimise sub formă de colete mici de către persoane fizice altor persoane fizice, cu condiţia ca valoarea produselor să nu depăşească 215 ECU;

 

(b)        produsele care se găsesc în bagajele personale ale călătorilor, cu condiţia ca valoarea acestora să nu depăşească 600 ECU.

 

Dispoziţiile articolului 117, alineatul (2) se aplică prezentei secţiuni.

 

Subsecţiunea 3

 

Metode de cooperare administrativă

 

Articolul 137

 

Republicile beneficiare transmit Comisiei specimenele ştampilelor folosite, precum şi adresele autorităţilor vamale competente pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi pentru asigurarea controlului a posteriori al acestor certificate şi al formularelor EUR.2. Comisia transmite aceste informaţii autorităţilor vamale ale statelor membre.

 

Articolul 138

 

1.         Controlul a posteriori al certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau al formularelor EUR.2 se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statului membru sau autorităţile vamale ale republicii beneficiare importatoare au îndoieli justificate în ceea ce priveşte autenticitatea documentului sau exactitatea informaţiilor privind origine reală a produselor respective.

 

2.         Pentru asigurarea unei aplicări corecte a prezentelor dispoziţii, statele membre ale Comunităţii, pe de o parte, şi republicile beneficiare, pe de altă parte, se sprijină reciproc prin intermediul autorităţilor vamale pentru verificarea autenticităţii certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi a formularelor EUR.2 şi a exactităţii informaţiilor privind originea reală a produselor respective.

 

3.         În scopul aplicării dispoziţiilor alineatului (1), autorităţile vamale ale statului membru sau ale republicii beneficiare importatoare înapoiază certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, formularul EUR.2 sau o copie a acestora autorităţilor vamale din statul exportator precizând, după caz, motivele de fond sau de formă care justifică declanşarea unei anchete.

 

Autorităţile solicitante anexează, dacă aceasta a fost întocmită, factura sau o copie a acesteia la certificatul EUR.1 sau la formularul EUR.2 şi furnizează toate informaţiile care au putut fi obţinute şi care lasă să se înţeleagă că datele înscrise pe certificatul sau formularul respectiv sunt inexacte.

 

Dacă decid să suspende aplicarea preferinţelor tarifare menţionate la articolul 120, în aşteptarea rezultatelor controlului, autorităţile din statul membru importator acordă liberul de vamă mărfurilor, cu condiţia adoptării măsurilor asiguratorii considerate necesare.

 

4.         Rezultatele controlului a posteriori sunt aduse la cunoştinţa autorităţilor vamale ale statului membru importator sau ale republicii beneficiare în termen de maximum şase luni. Rezultatele trebuie să facă posibil să se stabilească dacă certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau formularul EUR.2 contestat se aplică produselor efectiv exportate şi dacă acestea puteau de fapt să beneficieze de preferinţele tarifare menţionate la articolul 120.

 

Dacă, în cazul existenţei unor îndoieli întemeiate, nu se prezintă un răspuns până la expirarea termenului de şase luni de la data cererii de control ori dacă răspunsul nu face posibil să se stabilească autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autorităţile solicitante refuză beneficiul preferinţelor prevăzute, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a circumstanţelor excepţionale.

 

5.         În scopul controlului a posteriori al certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1, autorităţile vamale ale ţării exportatoare păstrează copiile certificatelor, precum şi documentele de export aferente pe o perioadă de cel puţin doi ani.

 

Subsecţiunea 4

 

Ceuta şi Melilla

 

Articolul 139

 

1.         Termenul "Comunitate" folosit în prezenta secţiune nu acoperă Ceuta sau Melilla. Expresia "produse originare din Comunitate" nu acoperă produsele originare din aceste zone.

 

2.         Subsecţiunile 1-3 ale prezentei secţiuni se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta şi Melilla, sub rezerva condiţiilor speciale prevăzute la articolul 140.

 

Articolul 140

 

1.         Alineatele următoare se aplică în locul articolului 120, iar trimiterile la acest articol se aplică mutatis mutandis prezentului articol.

 

2.         Cu condiţia să fi fost transportate direct în conformitate cu dispoziţiile articolului 125, următoarele se consideră drept:

 

(a)        produse originare din Ceuta şi Melilla:

 

(i)         produse obţinute integral în Ceuta şi Melilla;

 

(ii)        produse obţinute în Ceuta şi Melilla la fabricarea cărora s-au folosit şi alte produse în afara celor menţionate la punctul (i), cu condiţia ca ele să fi fost supuse unor prelucrări şi transformări suficiente în sensul articolului 122. Totuşi, această condiţie nu se aplică produselor originare care, în sensul subsecţiunii 1, provin din Comunitate sau dintr-o republică beneficiară, cu condiţia ca ele să fi fost supuse în Ceuta şi Melilla unor prelucrări şi transformări care depăşesc prelucrările şi transformările insuficiente menţionate la articolul 122 alineatul (3).

 

(b)        produse originare dintr-o republică beneficiară:

 

(i)         produse obţinute integral în această republică beneficiară;

 

(ii)        produsele obţinute în această republică beneficiară la fabricarea cărora s-au folosit alte produse decât cele menţionate la punctul (i), cu condiţia ca produsele respective să fi fost supuse unor prelucrări şi transformări suficiente în sensul articolului 122. Totuşi, această condiţie nu se aplică produselor care, în sensul subsecţiunii 1, sunt originare din Ceuta sau Melilla sau din Comunitate, cu condiţia ca ele să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări care depăşesc prelucrările şi transformările insuficiente menţionate la articolul 122 alineatul (3).

 

3.         Ceuta şi Melilla se consideră un singur teritoriu.

 

4.         Exportatorul sau reprezentantul său autorizat înscrie numele republicii beneficiare respective şi "Ceuta şi Melilla" în caseta 2 a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.

 

În plus, în cazul produselor originare din Ceuta şi Melilla, caracterul originar se precizează în caseta 4 a certificatului EUR.1.

 

5.         Autorităţile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentelor dispoziţii în Ceuta şi Melilla.

 

TITLUL V

 

VALOAREA ÎN VAMĂ

 

CAPITOLUL I

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 141

 

1.         Pentru aplicarea dispoziţiilor articolelor 28-36 din cod şi a celor din prezentul titlu, statele membre respectă dispoziţiile stipulate în anexa 23.

 

Dispoziţiile prevăzute în prima coloană a anexei 23 se aplică în conformitate cu nota interpretativă corespunzătoare care apare în coloana a doua.

 

2.         Dacă pentru stabilirea valorii în vamă este necesar să se facă referire la principii contabile general acceptate, se aplică dispoziţiile anexei 24.

 

Articolul 142

 

1.         În sensul prezentului titlu termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

(a)        "acord": Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale purtate între 1973 şi 1979 şi prevăzute la articolul 31 alineatul (1) prima liniuţă din cod;

 

(b)        "mărfuri produse": mărfuri cultivate, fabricate şi extrase;

 

(c)        "mărfuri identice": mărfuri produse în aceeaşi ţară şi care sunt identice din toate punctele de vedere, inclusiv în privinţa caracteristicilor fizice, calităţii şi renumelui. Existenţa unor diferenţe minore de aspect nu exclude mărfurile respective din categoria mărfurilor considerate identice dacă ele corespund definiţiei.

 

(d)        "mărfuri similare": mărfuri produse în aceeaşi ţară şi care, deşi nu seamănă în toate privinţele, prezintă caracteristici şi materiale componente asemănătoare care le permit să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial; calitatea mărfurilor, renumele lor şi existenţa unei mărci de fabrică sau de comerţ se numără printre elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu;

 

(e)        "mărfuri de aceeaşi natură sau de acelaşi tip": mărfuri care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de o anumită ramură industrială sau sector al unei ramuri industriale şi care include mărfuri identice sau similare.

 

2.         Expresiile "mărfuri identice" şi "mărfuri similare" nu se aplică mărfurilor care conţin sau presupun, după caz, activităţi de engineering, dezvoltare, artă sau design ori planuri şi schiţe, pentru care nu s-a făcut nici o modificare în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, deoarece aceste activităţi au fost realizate în Comunitate.

 

Articolul 143

 

1.         În sensul articolului 29 alineatul (1) litera (d) şi articolului 30 alineatul (2) litera (c) din cod, se consideră că persoanele sunt legate între ele numai în cazul în care:

 

(a)        una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administraţie al întreprinderii celeilalte persoane şi reciproc;

 

(b)        au calitatea juridică de asociaţi;

 

(c)        una este angajatul celeilalte;

 

(d)        oricare dintre aceste persoane posedă, controlează sau deţine direct sau indirect 5 % sau mai mult din acţiunile sau părţile emise cu drept de vot de ambele persoane;

 

(e)        una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;

 

(f)         ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o a treia persoană;

 

(g)        împreună controlează în mod direct sau indirect o a treia persoană sau

 

(h)        sunt membre ale aceleiaşi familii. Persoanele se consideră ca aparţinând aceleiaşi familii numai dacă sunt legate prin oricare din următoarele relaţii:

 

-           soţ şi soţie,

 

-           ascendenţi şi descendenţi, în linie directă de gradul I,

 

-           fraţi şi surori (buni, consangvini şi uterini),

 

-           ascendenţi şi descendenţi, în linie directă de gradul II,

 

-           unchi sau mătuşă şi nepot sau nepoată,

 

-           socri şi ginere sau noră,

 

-           cumnaţi şi cumnate.

 

2.         În sensul prezentului titlu, se consideră că persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt legate între ele numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alineatul (1).

 

Articolul 144

 

1.         Atunci când se determină valoarea în vamă, în conformitate cu dispoziţiile articolului 29 din cod, a mărfurilor al căror preţ nu a fost plătit efectiv la data avută în vedere, pentru determinarea valorii în vamă, preţul de plătit la data avută în vedere pentru achitare se ia, de regulă, ca bază pentru evaluarea în vamă.

 

2.         Comisia şi statele membre se consultă în cadrul comitetului cu privire la aplicarea dispoziţiilor alineatului (1).

 

Articolul 145

 

În cazul în care mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulaţie constituie o parte dintr o cantitate mai mare de mărfuri de acelaşi fel, cumpărate în cadrul unei tranzacţii unice, preţul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din cod este preţul calculat proporţional în funcţie de cantităţile declarate raportate la cantitatea totală cumpărată.

Repartizarea proporţională a preţului plătit efectiv sau de plătit se aplică şi în cazul pierderii parţiale sau în caz de deteriorare a mărfurilor de evaluat înainte de punerea în liberă circulaţie.

 

Articolul 146

 

În cazul în care preţul plătit efectiv sau de plătit menţionat la articolul 29 alineatul (1) din cod include o sumă care reprezintă o taxă internă exigibilă în ţara de origine sau exportatoare cu privire la mărfurile avute în vedere, această sumă nu se include în valoarea în vamă cu condiţia să se demonstreze faţă de autorităţile vamale în cauză că mărfurile respective au fost sau vor fi exonerate de aceasta în beneficiul cumpărătorului.

 

Articolul 147

 

1.         În sensul articolului 29 din cod, faptul că mărfurile care fac obiectul unei tranzacţii sunt declarate pentru a fi puse în liberă circulaţie se consideră drept indiciu suficient că ele au fost vândute în vederea exportului către teritoriul vamal al Comunităţii. Acest indiciu se aplică şi în cazul vânzărilor succesive efectuate înainte de evaluare; în aceste caz, fiecare preţ rezultat din aceste vânzări se poate lua ca bază pentru evaluare, cu respectarea dispoziţiilor articolelor 178-181.

 

2.         Cu toate acestea, în cazul utilizării mărfurilor într-o terţă ţară între data vânzării şi data punerii în liberă circulaţie, nu se impune ca valoarea în vamă să fie valoarea de tranzacţie.

 

3.         Cumpărătorul nu trebuie să îndeplinească altă condiţie decât aceea de a fi parte la contractul de vânzare.

 

Articolul 148

 

În cazul în care, la aplicarea articolului 29 alineatul (1) litera (b) din cod, se stabileşte că vânzarea sau preţul mărfurilor importate se supune unei condiţii sau unei prestaţii a cărei valoare se poate determina cu privire la mărfurile de evaluat, această valoare se consideră drept plată indirectă efectuată de cumpărător către vânzător a unei părţi din preţul efectiv plătit sau de plătit, atât timp cât condiţia sau prestaţia în cauză nu se referă:

 

(a)        nici la o activitate menţionată la articolul 29 alineatul (3) litera (b) din cod;

 

(b)        nici la un element care se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu dispoziţiilor articolului 32 din cod.

 

Articolul 149

 

1.         Pentru aplicarea dispoziţiilor articolului 29 alineatul (3) litera (b) din cod, "activităţi de comercializare" reprezintă toate activităţile legate de acţiunile de publicitate şi de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum şi toate activităţile legate de garanţiile aferente.

 

2.         Astfel de activităţi desfăşurate de cumpărător se consideră ca fiind întreprinse pe seama sa, chiar dacă ele rezultă dintr-o obligaţie ce revine cumpărătorului pe baza unui acord încheiat cu vânzătorul.

 

Articolul 150

 

1.         În sensul articolului 30 alineatul (2) litera (a) din cod (valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri identice vândute în aceleaşi condiţii comerciale şi în cantitate sensibil egală cu a mărfurilor de evaluat. În absenţa unei astfel de vânzări, se face referire la valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute în condiţii comerciale diferite şi/sau în cantităţi diferite, ajustate pentru a ţine seama de diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca aceste ajustări să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării, indiferent dacă acestea conduc la o creştere sau o scădere a valorii.

 

2.         În cazul în care cheltuielile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (c) din cod se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare este ajustată pentru a ţine seama de diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate şi, pe de altă parte, mărfurilor identice în cauză care provin din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite.

 

3.         În cazul în care, pentru aplicarea prezentului articol, se constată existenţa a două sau mai multe valori de tranzacţie pentru mărfuri identice, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se ia în considerare valoarea de tranzacţie cea mai mică.

 

4.         În sensul dispoziţiilor prezentului articol, valoarea de tranzacţie a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nici o valoare de tranzacţie a mărfurilor identice, produse de aceeaşi persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate alineatul (1).

 

5.         În sensul prezentului articol, "valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice importate" reprezintă o valoare în vamă stabilită în prealabil în conformitate cu articolul 29 din cod, ajustată în conformitate cu alineatul (1) şi alineatul (2) din prezentul articol.

 

Articolul 151

 

1.         La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (b) din cod (valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri similare în cadrul unei vânzări în aceleaşi condiţii comerciale şi în cantitate sensibil egală ca în cazul mărfurilor supuse evaluării. Când nu se găseşte o astfel de vânzare, se foloseşte valoarea tranzacţiei cu mărfuri similare vândute în alte condiţii comerciale şi/sau în cantităţi diferite, ajustată pentru a reflecta diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca această ajustare să se poată face pe baza probelor demonstrabile care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării, indiferent dacă aceasta conduce la o creştere sau o scădere a valorii.

 

2.         În cazul în care cheltuielile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (e) din cod se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare se ajustează pentru a ţine seama de diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate şi, pe de alte parte, mărfurilor similare în cauză, care rezultă din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite.

 

3.         În cazul în care, la aplicarea prezentului articol, se constată existenţa a două sau mai multe valori de tranzacţie ale mărfurilor similare, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se ia în considerare valoarea de tranzacţie cea mai mică.

 

4.         În sensul prezentului articol, valoarea de tranzacţie a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nici o valoare de tranzacţie a mărfurilor similare, produse de aceeaşi persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate alineatul (1).

 

5.         În sensul prezentului articol, "valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare importate" reprezintă o valoare în vamă stabilită în prealabil în conformitate cu articolul 29 din cod, ajustată în conformitate cu alineatul (1) şi alineatul (2) din prezentul articol.

 

Articolul 152

 

1.         (a)        În cazul în care mărfurile importate, sau mărfurile identice sau similare importate

se vând în cadrul Comunităţii în aceeaşi stare, valoarea în vamă a mărfurilor importate menţionată la articolul 30 alineatul (2) litera (c) din cod are la bază preţul unitar care corespunde vânzării mărfurilor importate sau mărfurilor identice sau similare importate în cea mai mare cantitate totală la data sau în jurul datei importului mărfurilor de evaluat, către persoane care nu sunt legate de vânzător, cu condiţia deducerii următoarelor elemente:

 

(i)         comisioane plătite în mod obişnuit sau convenite a fi plătite, ori pentru marjele obişnuite practicate pentru asigurarea profitului şi cheltuielilor generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) ocazionate de vânzarea în cadrul Comunităţii a mărfurilor e de aceeaşi categorie sau de acelaşi tip importate;

 

(ii)        cheltuieli obişnuite de transport şi asigurare, precum şi cheltuieli conexe efectuate în Comunitate;

 

(iii)       drepturi de import şi alte impuneri datorate în Comunitate pentru importul sau vânzarea de mărfuri.

 

(b)        În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate nu s-a vândut la data sau în jurul datei la care sunt importate mărfurile de evaluat, valoarea în vamă a mărfurilor importate, stabilită în conformitate cu prezentul articol, are la bază, potrivit dispoziţiilor alineatului (1) litera (a), preţul unitar la care se vând în Comunitate mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate în aceeaşi stare la data cea mai apropiată de după data importului mărfurilor de evaluat, dar în termen de 90 de zile de la data unui astfel de import.

 

2.         În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate nu se vând în Comunitate în aceeaşi stare, atunci, la cererea importatorului, valoarea în vamă se calculează pe baza preţului unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală, după o transformare sau prelucrare ulterioară, către persoane din Comunitate care nu sunt legate de vânzători, ţinându-se seama de valoarea adăugată prin această prelucrare sau transformare şi de deducerile prevăzute la alineatul (1) litera (a).

 

3.         În sensul prezentului articol, preţul unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală reprezintă preţul cu care se vinde cel mai mare număr de unităţi de produs către persoane care nu sunt legate de persoanele de la care cumpără mărfurile în cauză, la primul nivel comercial după import la care se efectuează astfel de vânzări.

 

4.         În sensul prezentului articol, la stabilirea preţului unitar nu se ia în considerare vânzarea în Comunitate către o persoană care, direct sau indirect, gratuit sau cu costuri reduse, furnizează elemente prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din cod în vederea folosirii pentru producerea şi vânzarea la export a mărfurilor importate.

 

5.         În sensul alineatului (1) litera (b), "data cea mai apropiată" reprezintă data la care se efectuează vânzări de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate într-o cantitate suficientă pentru a se putea stabili preţul unitar.

 

Articolul 153

 

1.         La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (d) din cod (valoarea calculată), autorităţile vamale nu pot cere sau impune unei persoane care nu are reşedinţa în Comunitate să prezinte spre examinare documente contabile sau alte documente pentru a se stabili această valoare. Cu toate acestea, informaţiile comunicate de către producătorul mărfurilor în scopul stabilirii valorii în vamă, în conformitate cu prezentul articol, se pot verifica într-o ţară necomunitară de către autorităţile vamale ale unui stat membru cu acordul producătorului şi cu condiţia ca aceste autorităţi să anunţe cu suficient timp înainte autorităţile din ţara respectivă, iar acestea din urmă să-şi dea consimţământul cu privire la efectuarea anchetei.

 

2.         Costul sau valoarea materialelor şi a operaţiunilor de fabricaţie prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (d) prima liniuţă din cod include costul activităţilor menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) şi (iii) din cod.

 

Acesta include, de asemenea, valoarea, repartizată într-o proporţie corespunzătoare, a oricărui produs sau serviciu prevăzut la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din cod, care se furnizează direct sau indirect de către cumpărător pentru producerea mărfurilor importate. Valoarea activităţilor prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod care se produc în Comunitate se include numai în măsura în care aceste activităţi intră în sarcina producătorului.

 

3.         În cazul în care la stabilirea unei valori calculate sunt folosite alte informaţii decât cele furnizate de producător sau în numele acestuia, autorităţile vamale îl informează pe declarant, dacă acesta din urmă solicită acest lucru, cu privire la sursa acestor informaţii, datele folosite şi calculele efectuate pe baza acestor date, sub rezerva articolului 15 din cod.

 

4.         "Cheltuielile generale" prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (d) a doua liniuţă din cod, cuprind costurile directe şi indirecte de producţie şi de comercializare a mărfurilor pentru export care nu sunt incluse la articolul 30 alineatul (2) litera (d) prima liniuţă din cod.

 

Articolul 154

 

În cazul în care containerele menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din cod fac obiectul unor importuri repetate, la cererea declarantului, costul acestora este defalcat corespunzător, în conformitate cu principiile contabile general acceptate.

 

Articolul 155

 

În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, costurile de cercetare şi schiţele preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă.

 

Articolul 156

 

Articolul 33 litera (c) din cod se aplică mutatis mutandis în cazul în care valoarea în vamă se determină prin aplicarea altei metode decât cea a valorii de tranzacţie.

 

CAPITOLUL 2

 

Dispoziţii cu privire la redevenţe şi drepturi de licenţă

 

Articolul 157

 

1.         În sensul articolului 32, alineatul (1) litera (c) din cod, redevenţele şi drepturile de licenţă reprezintă în special plata pentru utilizarea drepturilor legate de:

 

-           producerea de mărfuri importate (mai ales brevete, desene, modele şi tehnologii de fabricaţie) sau

 

-           vânzarea la export a mărfurilor importate (mai ales mărci de comerţ sau de fabrică, modele înregistrate) sau

 

-           utilizarea sau revânzarea mărfurilor importate (mai ales drepturi de autor, procedee de fabricaţie incorporate inseparabil în mărfurile importate).

 

2.         Fără a se aduce atingere articolului 32 alineatul (5) din cod, la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu articolul 29 din cod se adaugă o redevenţă sau un drept de licenţă la preţul efectiv plătit sau de plătit numai dacă această plată:

 

-           este legată de mărfurile supuse de evaluat şi

 

-           constituie o condiţie a vânzării acestor mărfuri.

 

Articolul 158

 

1.         În cazul în care mărfurile importate constituie numai un element sau o componentă a mărfurilor produse în Comunitate, se aplică o ajustare a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai dacă redevenţa sau dreptul de licenţă sunt se referă la aceste mărfuri.

 

2.         În cazul în care mărfurile se importă în stare neasamblată sau trebuie ca înainte de revânzare să sufere numai operaţiuni minore, precum diluarea sau ambalarea, acest lucru nu împiedică redevenţa sau dreptul de licenţă să fie considerate ca referindu-se la mărfurile importate.

 

3.         În cazul în care redevenţele sau drepturile de licenţă se referă parţialla mărfurile importate şi parţial la alte elemente sau componente adăugate mărfurilor după import sau de prestări sau servicii ulterioare importului, defalcarea corespunzătoare se face numai în baza datelor obiective şi cuantificabile, în conformitate cu nota interpretativă menţionată în anexa 23, care este aferentă articolului 32 alineatul (2) din cod.

 

Articolul 159

 

Redevenţa sau dreptul de licenţă care se referă la dreptul de utilizare a unei mărci de fabrică sau de comerţ se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai în cazul în care:

 

-           redevenţa sau dreptul de licenţă se referă la mărfuri care se revând în aceeaşi stare sau care se supun numai unor operaţiuni minore după importare,

 

-           mărfurile se comercializează sub marca, aplicată înainte sau după import, pentru care se plăteşte o redevenţă sau un drept de licenţă şi

 

-           cumpărătorul nu are libertatea de a-şi procura aceste mărfuri de la alţi furnizori care nu sunt legate de vânzător.

 

Articolul 160

 

În cazul în care cumpărătorul achită redevenţe sau drepturi de licenţă către un terţ, condiţiile menţionate la articolul 157 alineatul (2) nu se consideră îndeplinite decât dacă vânzătorul sau o persoană legată de acesta îi cere cumpărătorului să efectueze această plată.

 

Articolul 161

 

În cazul în care modalitatea de calculare a valorii unei redevenţe sau a unui drept de licenţă se raportează la preţul mărfurilor importate, se poate presupune că plata acestei redevenţe sau drept de licenţă se referă la mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedeşte altfel.

Cu toate acestea, în cazul în care valoarea unei redevenţe sau a unui drept de licenţă se calculează independent de preţul mărfurilor importate, plata redevenţei sau dreptului de licenţă se poate referi la mărfurile de evaluat.

 

Articolul 162

 

În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (c) din cod, nu se ia în considerare ţara de reşedinţă a beneficiarului plăţii redevenţei sau dreptului de licenţă.

 

CAPITOLUL 3

 

Dispoziţii referitoare la locul de introducere pe teritoriul Comunităţii

 

Articolul 163

 

1.         În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (e) şi al articolului 33 litera (a) din cod, locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii reprezintă:

 

(a)        pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul de descărcare sau portul de transbordare, dacă transbordarea este certificată de autorităţile vamale ale portului respectiv;

 

(b)        pentru mărfurile transportate pe cale maritimă şi apoi, fără transbordare, pe căi navigabile interioare, primul port unde se poate face descărcarea, situat fie la vărsarea fluviului sau canalului, fie în amonte, cu condiţia să se facă dovada către autorităţile vamale că navlul până la portul de descărcare este mai mare decât cel până la primul port;

 

(c)        pentru mărfurile transportate pe cale ferată, pe căi navigabile interioare sau pe căi rutiere, locul unde este situat primul birou vamal;

 

(d)        pentru mărfurile transportate în alte moduri, locul unde se traversează frontiera terestră a teritoriului vamal al Comunităţii.

 

2.         Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi apoi transportate spre o destinaţie din altă parte a acelui teritoriu cu tranzitarea teritoriilor austriac, elveţian, ungar, ceh şi slovac sau a teritoriului iugoslav la 1 ianuarie 1991, valoarea în vamă se stabileşte în funcţie de primul loc de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii cu condiţia ca mărfurile să fie transportate direct prin teritoriile austriac, elveţian, ungar, ceh şi slovac sau iugoslav în sensul definit mai sus pe o rută obişnuită care traversează aceste teritorii până la locul de destinaţie.

 

3.         Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi apoi transportate pe cale maritimă spre o destinaţie aflată în altă parte a acestui teritoriu, valoarea în vamă se stabileşte în funcţie de primul loc de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii, dacă mărfurile sunt transportate direct pe o rută obişnuită spre locul de destinaţie.

 

4.         Dispoziţiile alineatelor (2) şi (3) ale prezentului articol se aplică şi în cazul în care mărfurile, din motive strict legate de transportul lor, sunt descărcate, transbordate sau imobilizate temporar pe teritoriile austriac, elveţian, ungar, ceh şi slovac sau iugoslav în sensul prevăzut la alineatul (2).

 

5.         Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii şi transportate direct dintr-un departament francez de peste mări către altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii sau viceversa, locul de introducere care se ia în considerare este locul prevăzut la alineatele (1) şi (2), situat în acea parte a teritoriului de vamal al Comunităţii de unde provin mărfurile, dacă acestea au fost descărcate sau transbordate acolo şi acest lucru a fost certificat de către autorităţile vamale.

 

6.         În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (5), se consideră loc de introducere locul prevăzut la alineatul (1) situat în partea teritoriului vamal al Comunităţii către care sunt expediate mărfurile.

 

CAPITOLUL 4

 

Dispoziţii referitoare la cheltuielile de transport

 

Articolul 164

 

La aplicarea articolului 32 alineatul (1) litera (e) şi a articolului 33 litera (a) din cod:

 

(a)        în cazul în care mărfurile se transportă cu acelaşi mod de transport până la un punct situat dincolo de locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii, cheltuielile de transport se repartizează proporţional cu distanţa parcursă în afara şi în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii, cu condiţia de a se face dovada către autorităţile vamale privind cheltuielile angajate pe baza unui tarif obligatoriu şi general, pentru transportul mărfurilor către locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunităţii;

 

(b)        în cazul în care mărfurile sunt facturate la un preţ unic franco destinaţie care corespunde preţului de la locul de introducere, cheltuielile aferente transportului în Comunitate nu se deduc din acest preţ. Se permite totuşi o astfel de deducere dacă se face dovada faţă de autorităţile vamale că preţul franco frontieră este mai mic decât preţul unic franco destinaţie;

 

(c)        în cazul în care transportul este gratuit sau este asigurat de către cumpărător, cheltuielile de transport până la locul de introducere, calculate potrivit tarifului uzual practicat pentru aceleaşi moduri de transport, se includ în valoarea în vamă.

 

Articolul 165

 

1.         Taxele poştale achitate până la locul de destinaţie pentru mărfurile expediate prin poştă se includ în totalitate în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepţia taxelor poştale suplimentare percepute în ţara importatoare.

 

2.         Cu toate acestea, pentru determinarea valorii mărfurilor care fac obiectul unor expeditii fără caracter comercial, aceste taxe nu presupun efectuarea niciunei ajustări a valorii declarate.

 

3.         Alineatele (1) şi (2) nu se aplică mărfurilor transportate prin intermediul serviciilor poştale expres cunoscute sub numele de "EMS-Datapost" ("EMS-Jetpost" în Danemarca, "EMSKurierpostsendungen" în Germania, "CAI-Post" în Italia).

 

Articolul 166

 

Cheltuielile de transport aerian care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se stabilesc prin aplicarea regulilor şi procentelor indicate în anexa 25.

 

CAPITOLUL 5

 

Evaluarea suporturilor informatice folosite la echipamentele de prelucrare a datelor

 

Articolul 167

 

1.         Fără a se aduce atingere articolelor 29-33 din cod, la stabilirea valorii în vamă a suporturilor informatice importate destinate echipamentelor de prelucrare a datelor şi care conţin date sau instrucţiuni, se ţine seama numai de valoarea suportului informatic propriu-zis. Valoarea în vamă a suporturilor importate care conţin date şi instrucţiuni nu include, prin urmare, costul sau valoarea datelor ori a instrucţiunilor, cu condiţia ca acest cost sau această valoare să se distingă de costul sau valoarea suportului în cauză.

 

2.         În sensul prezentului articol:

 

(a)        expresia "suport informatic" nu desemnează circuitele integrate, semiconductorii şi dispozitivele sau articolele similare sau articolele care conţin astfel de circuite sau dispozitive;

 

(b)        expresia "date sau instrucţiuni" nu include înregistrările de sunet, înregistrările cinematografice sau înregistrările video.

 

CAPITOLUL 6

Dispoziţii privind cursul de schimb

 

Articolul 168

 

În sensul articolului 169-172, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

(a)        "Curs înregistrat":

 

-           ultimul curs de schimb de vânzare înregistrat pentru tranzacţii comerciale pe cea mai reprezentativă piaţă de schimb sau pe cele mai reprezentative pieţe de schimb din statul membru în cauză sau

 

-           orice altă descriere a cursului de schimb înregistrat ca atare şi desemnat de statul membru ca "curs înregistrat", cu condiţia cael să reflecte în modul cel mai exact posibil valoarea curentă a monedei respective în cadrul tranzacţiilor comerciale;

 

(b)        "publicat": adus la cunoştinţa publicului într-un mod stabilit de statul membru interesat;

 

(c)        "monedă": orice unitate monetară folosită ca mijloc de decontare fie între autorităţile monetare, fie pe piaţa internaţională.

 

Articolul 169

 

1.         În cazul în care elementele folosite la determinarea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimate în momentul acestei determinări în altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb de folosit la determinarea acestei valori, exprimat în moneda statului membru respectiv este cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii şi publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare.

 

2.         Cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii se foloseşte pe durata lunii calendaristice următoare cu excepţia cazului în care este înlocuit de un curs stabilit în conformitate cu dispoziţiile articolului 171.

 

3.         În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri, în conformitate cu alineatul (1) sau, în cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare, ultimul curs înregistrat şi publicat pentru această monedă, în decursul celor 14 zile precedente, se consideră curs înregistrat pentru ziua de miercuri în cauză.

 

Articolul 170

 

În cazul în care cursul de schimb nu poate fi stabilit în conformitate cu dispoziţiile articolului 169, cursul de schimb care se foloseşte pentru aplicarea dispoziţiilor articolului 35 din cod se desemnează de către statul membru în cauză şi reflectă cât mai exact posibil valoarea curentă a monedei respective în tranzacţii comerciale, exprimată în moneda acestui stat membru.

 

Articolul 171

 

1.         În cazul în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni şi publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare diferă cu 5% sau mai mult faţă de cursul stabilit în conformitate cu articolul 169 pentru a intra în vigoare în luna următoare, el îl înlocuieşte pe acesta din urmă începând din prima zi de miercuri a lunii respective, devenind cursul ce se foloseşte pentru aplicarea articolului 35 din cod.

 

2.         În cazul în care în cursul perioadei de aplicare menţionate în dispoziţiile precedente cursul de schimb înregistrat într-o zi de miercuri şi care este publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare diferă cu 5% sau mai mult faţă de cursul folosit în conformitate cu prezentul capitol, el îl înlocuieşte pe acesta din urmă şi intră în vigoare în următoarea zi de miercuri, devenind cursul folosit în conformitate cu articolul 35 din cod. Cursul de înlocuire rămâne în vigoare până la sfârşit lunii curente, dacă acest curs nu se înlocuieşte ca urmare a aplicării dispoziţiilor din prima teză a prezentului alineat.

 

3.         În cazul în care într-un stat membru cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacă a fost înregistrat, nu a fost publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare, pentru aplicarea alineatelor (1) şi (2) în acel acest stat membru, cursul înregistrat este cursul cel mai recent înregistrat şi publicat anterior zilei de miercuri respective.

 

Articolul 172

 

În cazul în care autorităţile vamale ale unui stat membru autorizează un declarant să furnizeze sau să prezinte ulterior anumite date ale declaraţiei de punere în liberă circulaţie sub forma unei declaraţii periodice, la cererea declarantului, această autorizaţie poate prevedea folosirea unui curs unic la conversia în moneda naţională a statului membru respectiv a elementelor care servesc la stabilirea valorii în vamă exprimate într-o monedă anume. În acest caz, cursul folosit, dintre cursurile înregistrate în conformitate cu prezentul capitol, este cursul aplicabil în prima zi a perioadei care face obiectul declaraţiei.

 

CAPITOLUL 7

Proceduri simplificate pentru anumite mărfuri perisabile

 

Articolul 173

 

1.         În scopul stabilirii valorii în vamă a produselor descrise în conformitate cu clasificarea din anexa 26, Comisia stabileşte pentru fiecare casetă a clasificării, o valoare unitară pentru o cantitate netă de 100 kg exprimată în monedele statelor membre.

 

Valorile unitare se aplică pe perioade de câte 14 zile, fiecare perioadă începând într-o zi de vineri.

 

2.         Valorile unitare se stabilesc în baza următoarelor elemente, care se furnizează Comisiei de către statele membre, pentru fiecare casetă de clasificare:

 

(a)        preţul unitar mediu franco frontieră nevămuit, exprimat în moneda statului membru în cauză pentru cantitatea netă de 100 kg şi calculat în baza preţurilor pentru mărfuri nedeteriorate practicate în centrele comerciale prevăzute în anexa 27 în perioada de referinţă menţionată la articolului 174 alineatul (1);

 

(b)        cantităţile puse în liberă circulaţie pe perioada unui an calendaristic cu perceperea drepturilor de import.

 

3.         Preţul unitar mediu franco frontieră nevămuit se calculează în baza sumelor brute ale vânzărilor efectuate între importatori şi angrosişti. Cu toate acestea, în cazul centrelor de comercializare de la Londra, Milano şi Rungis sumele brute sunt cele înregistrate pentru nivelul comercial la care se vând în mod obişnuit respectivele mărfuri în aceste centre comerciale.

 

Din cifrele obţinute în acest mod se deduc:

 

-           o marjă de comercializare de 15% pentru centrele comerciale Londra, Milano şi Rungis şi de 8% pentru celelalte centre comerciale,

 

-           cheltuielile de transport şi asigurare pe teritoriul vamal,

 

-           o sumă forfetară de 5 ECU, reprezentând toate celelalte cheltuieli care nu sunt incluse în valoarea în vamă.

 

Această sumă se converteşte în moneda fiecărui state membru pe baza celor mai recente cursuri de schimb în vigoare stabilite în conformitate cu articolul 18 din cod,

 

-           drepturile de import şi alte impuneri care nu se includ în valoarea în vamă.

 

4.         Pentru cheltuielile de transport şi de asigurare de dedus în conformitate cu alineatul (3), statele membre pot stabili deduceri forfetare. Aceste sume forfetare şi modalităţile de calculare a acestora se aduc de îndată la cunoştinţa Comisiei.

 

Articolul 174

 

1.         Perioada de referinţă pentru calcularea preţurilor unitare medii menţionate la articolul 173 alineatul (2) litera (a) este perioada de 14 zile care se încheie în joia dinaintea săptămânii în cursul căreia se stabilesc noile valori unitare.

 

2.         Preţurile unitare medii se notifică de către statele membre cel târziu la ora 12 în ziua de luni a săptămânii în care se stabilesc valorile unitare în conformitate cu articolul 173. În cazul în care ziua respectivă este zi nelucrătoare, notificarea se efectuează în ultima zi lucrătoare precedentă.

 

3.         Cantităţile puse în liberă circulaţie pe durata unui an calendaristic pentru fiecare casetă din clasificarea tarifară sunt notificate Comisiei de către toate statele membre înaintea datei de 15 iunie din anul următor.

 

Articolul 175

 

1.         Valorile unitare prevăzute la articolul 173 alineatul (1) se stabilesc de către Comisie marţea, o dată la două săptămâni, pe baza mediei ponderate a preţurilor unitare medii menţionate la articolul 173 alineatul (2) litera (a) în funcţie de cantităţile prevăzute la articolul 173 alineatul (2) litera (b).

 

2.         Pentru stabilirea mediei ponderate, se converteşte în ECU fiecare preţ unitar mediu menţionat la articolul 173 alineatul (2) litera (a) în baza ultimelor rate de conversie stabilite de Comisie şi publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene în săptămâna anterioară celei în care se stabilesc valorile unitare. Aceleaşi rate de conversie se folosesc şi la conversia valorilor unitare astfel obţinute în monedele statelor membre.

 

3.         Ultimele valori unitare publicate rămân în vigoare până la publicarea noilor valori unitare. Cu toate acestea, în cazul unor fluctuaţii mari de preţ în unul sau mai multe state membre, de exemplu, ca urmare a întreruperii continuităţii în importul unui anumit produs, se pot stabili noi valori unitare în baza preţurilor practicate la data stabilirii acestor valori unitare.

 

Articolul 176

 

1.         Transporturile care, la data evaluării pentru determinarea valorii în vamă, conţin cel puţin 5% produse im proprii pentru consumul uman în aceeaşi stare sau a căror valoare s-a depreciat cu cel puţin 20% în raport cu media preţurilor pe piaţă ale produsului în stare corespunzătoare se consideră deteriorate.

 

2.         Transporturile deteriorate se pot evalua:

 

-           fie după sortare, prin aplicarea de valori unitare la partea care este într-o stare corespunzătoare, partea deteriorată fiind distrusă sub supraveghere vamală;

 

-           fie prin aplicarea valorilor unitare stabilite pentru produsele aflate într-o stare corespunzătoare, după deducerea din greutatea transportului de mărfuri a unui procent egal cu procentul apreciat ca fiind deteriorat de către un expert autorizat agreat de autorităţile vamale;

 

-           fie prin aplicarea valorilor unitare stabilite pentru produsele aflate într-o stare corespunzătoare minus procentul apreciat ca deteriorat de către un expert autorizat agreat de autorităţile vamale.

 

Articolul 177

 

1.         La declararea valorii în vamă sau la întreprinderea demersurilor pentru declararea valorii în vamă a unuia sau mai multor produse pe care le importă, în baza valorilor unitare stabilite în conformitate cu prezentul capitol, persoana interesată adoptă sistemul de proceduri simplificate valabil pentru anul calendaristic în curs în ceea ce priveşte produsul sau produsele respective.

 

2.         În cazul în care, ulterior, persoana interesată recurge la alte metode decât procedurile simplificate pentru evaluarea vamală a unuia sau mai multor produse importate de ea, autorităţile vamale ale statului membru în cauză au dreptul să o informeze că este exclusă de la beneficiul procedurilor simplificate pentru produsul sau produsele avute în vedere până la sfârşitul anului calendaristic în curs; această măsură de excludere se poate prelungi în anul calendaristic următor. Măsura de excludere, notificată de autorităţile vamale ale statului membru, se comunică neîntârziat Comisiei, care informează de îndată autorităţile vamale ale celorlalte state membre.

 

CAPITOLUL 8

 

Declararea elementelor şi documentele care trebuie prezentate

 

Articolul 178

 

1.         În cazul în care este necesară stabilirea valorii în vamă în scopul aplicării articolelor 28-36 din cod, o declaraţie cu elementele referitoare la valoarea în vamă (declaraţia de valoare) este anexată la declaraţia vamală întocmită pentru mărfurile importate. Declaraţia de valoare se întocmeşte pe un formular D.V. 1 corespunzător modelului din anexa 28, însoţit, după caz, unul sau mai multe formulare D.V. 1 bis corespunzător modelului din anexa 29.

 

2.         Se cere în mod special ca declaraţia de valoare prevăzută la alineatul (1) să fie făcută numai de persoana care are reşedinţa sau locul de muncă pe teritoriul vamal al Comunităţii şi deţine toate elementele relevante.

 

3.         Autorităţile vamale pot renunţa la cerinţa ca declaraţia să fie întocmită pe formularul prevăzut la alineatul (1) în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor în cază nu se poate determina în conformitate cu dispoziţiile articolului 29 din cod. În astfel de cazuri, persoana prevăzută la alineatul (2) furnizează autorităţilor vamale sau dispune furnizarea către autorităţilor vamale a oricăror alte informaţii suplimentare care pot fi cerute pentru a stabili valoarea în vamă în conformitate cu alt articol din cod; astfel de informaţii suplimentare se furnizează sub forma şi în condiţiile prevăzute de autorităţile vamale.

 

4.         Depunerea într-un birou vamal a unei declaraţii cerute în conformitate cu alineatul (1), fără a aduce atingere posibilei aplicări a dispoziţiilor penale, este echivalentă cu angajarea responsabilităţii persoanei menţionate la alineatul (2) în legătură cu:

 

-           exactitatea şi integralitatea elementelor înscrise în declaraţie,

 

-           autenticitatea documentelor prezentate în susţinerea acestor elemente şi

 

-           furnizarea oricăror informaţii sau documente suplimentare necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor.

 

5.         Acest articol nu se aplică cu privire la mărfurile a căror valoare în vamă este determinată prin sistemul de proceduri simplificate stabilit în conformitate cu dispoziţiile articolelor 173-177.

 

Articolul 179

 

1.         Cu excepţia cazului în care acest lucru este indispensabil pentru perceperea corectă a drepturilor de import, autorităţile vamale renunţă total sau parţial să ceară declaraţia prevăzută la articolul 178 alineatul (1):

 

(a)        în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor importate în cadrul unui transport nu depăşeşte 5 000 ECU, cu condiţia ca acestea să nu reprezinte transporturi fracţionate sau multiple de la acelaşi expeditor pentru acelaşi destinatar sau

 

(b)        în cazul în care importurile respective nu au caracter comercial sau

 

(c)        în cazul în care furnizarea elementelor în cauză nu este necesară pentru aplicarea Tarifului Vamal al Comunităţilor Europene sau în cazul în care drepturile vamale prevăzute în acest tarif nu vor fi percepute datorită aplicării unei reglementări vamale specifice.

 

2.         Valoarea exprimată în ECU prevăzută la alineatul (1) litera (a) se converteşte în conformitate cu articolul 18 din cod. Autorităţile vamale pot rotunji în sus sau în jos suma rezultată în urma efectuării conversiei.

 

Autorităţile vamale pot menţine nemodificată contravaloarea în moneda naţională a sumei fixate în ECU dacă, la adaptarea anuală prevăzută la articolul 18 din cod, conversia acestei sume, înaintea rotunjirii menţionate anterior, conduce la o modificare cu mai puţin de 5% a contravalorii exprimate în moneda naţională sau la o reducere a acesteia.

 

3.         În cazul unui trafic continuu de mărfuri de import furnizate de acelaşi vânzător către acelaşi cumpărător în aceleaşi condiţii comerciale, autorităţile vamale pot renunţa să ceară ca elementele prevăzute la articolul 178 alineatul (1) să fie furnizate în totalitate în susţinerea fiecărei declaraţii vamale, dar trebuie să le solicite date ori câte ori împrejurările se modifică şi cel puţin odată la trei ani.

 

4.         Scutirea acordată în conformitate cu prezentul articol poate fi anulată şi se poate cere prezentarea unui formular D.V. 1 în cazul în care se constată că nu a fost sau nu mai este respectată o condiţie necesară pentru acordarea unei astfel de scutiri.

 

Articolul 180

 

În cazul în care sunt folosite sisteme informatice, sau în cazul în care mărfurile respective fac obiectul unei declaraţii globale, periodice sau recapitulative, autorităţile vamale pot admite variaţii de la forma de prezentare a elementelor solicitate pentru stabilirea valorii în vamă.

 

Articolul 181

 

1.         Persoana menţionată la articolul 178 alineatul (2) prezintă autorităţilor vamale un exemplar al facturii în baza căreia se declarară valoarea în vamă a mărfurilor importate. În cazul în care valoarea în vamă se declară în scris, acest exemplar se păstrează de către autorităţile vamale.

 

2.         În cazul în care valoarea în vamă se declară în scris şi când factura pentru mărfurile importate este întocmită în numele unei persoane stabilite în alt stat membru decât acela în care este declarată valoarea în vamă, declarantul prezintă autorităţilor vamale un al doilea exemplar al acestei facturi. Un exemplar se păstrează de către autorităţile vamale; celălalt, purtând ştampila biroului în cauză, precum şi numărul de înregistrare al declaraţiei la birou vamal menţionat, se înapoiază declarantului pentru a fi trimis persoanei în numele căreia s-a întocmit factura.

 

3.         Autorităţile vamale pot prevedea ca dispoziţiile alineatului (2) să se aplice şi pentru cazul în care persoana pe numele căreia s-a întocmit factura este stabilită în statul membru în care se declară valoarea în vamă.

 

TITLUL VI

 

INTRODUCEREA MĂRFURILOR PE TERITORIUL VAMAL

 

CAPITOLUL 1

 

Verificarea mărfurilor şi prelevarea de probe de către persoana interesată

 

Articolul 182

 

1.         Permisiunea de a verifica mărfurile în conformitate cu articolul 42 din cod se acordă persoanei care este abilitată să atribuie mărfurilor, la cererea sa verbală o destinaţie vamală, cu condiţia ca autorităţile vamale, ţinând seama de circumstanţe, să considere că este necesară depunerea unei cereri scrise.

 

Prelevarea de probe poate fi autorizată numai în baza cererii scrise prezentate de către persoana interesată.

 

2.         Cererea scrisă prevăzută la alineatul (1) se semnează de către persoana interesată şi se prezintă autorităţilor vamale interesate. Ea cuprinde următoarele date:

 

-           numele şi adresa solicitantului,

 

-           locul unde se află mărfurile,

 

-           numărul declaraţiei sumare, în cazul în care aceasta a fost deja prezentată, cu excepţia cazului în care biroul vamal se obligă să înscrie această indicaţie, sau referire la regimul vamal precedent, ori informaţiile necesare pentru identificarea mijloacelor de transport în care se află mărfurile,

 

-           toate celelalte date necesare identificării mărfurilor.

 

Autorităţile vamale fac precizarea cu privire la acordarea autorizaţiei pe cererea prezentată de persoana interesată. În cazul în care cererea se referă la prelevarea de probe, aceste autorităţi precizează cantităţile de mărfuri ce se pot preleva.

 

3.         Verificarea prealabilă a mărfurilor şi prelevarea de probe se efectuează sub controlul autorităţilor vamale, care precizează procedurile de urmat în fiecare caz în parte.

 

Dezambalarea, cântărirea, reambalarea şi orice alte operaţiuni de manipulare a mărfurilor se fac pe riscul şi pe cheltuiala persoanei interesate. Tot ea suportă eventualele costuri legate de efectuarea analizelor.

 

4.         Probele prelevate se supun formalităţilor legate de acordarea unei vamale. În cazul în care verificarea probelor are ca rezultat distrugerea sau pierderea lor iremediabilă, nu se consideră că pentru acestea a luat naştere o datorie vamală. În cazul deşeurilor se aplică dispoziţiile articolului 182 alineatul (5) din cod.

 

CAPITOLUL 2

 

Declaraţia sumară

 

Articolul 183

 

1.         Declaraţia sumară se semnează de către persoana care o întocmeşte.

 

2.         Declaraţia sumară se vizează de către autorităţile vamale şi se păstrează de către acestea în scopul verificării dacă mărfurile prevăzute primesc o destinaţie vamală în termenul prevăzut la articolul 49 din cod.

 

3.         Declaraţia sumară pentru mărfurile care au circulat sub un regim de tranzit anterior prezentării lor în vamă este constituită de exemplarul documentului de tranzit destinat biroului vamal de destinaţie.

 

4.         Autorităţile vamale pot aproba întocmirea declaraţiei sumare prin procedee informatice. În acest caz, regulile prevăzute la alineatul (2) se adaptează în mod corespunzător.

 

Articolul 184

 

1.         Până la data la care mărfurile respective primesc o destinaţie vamală, persoana prevăzută la articolul 183 alineatul (1) are obligaţia de a prezenta din nou, în stare intactă şi la orice solicitare a autorităţilor vamale, mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei sumare şi care nu au fost descărcate din mijlocul de transport în care se află.

 

2.         Fiecare persoană care, după descărcarea mărfurilor, le deţine succesiv pentru a le asigura deplasarea sau depozitarea, devine răspunzătoare de executarea obligaţiei de a prezenta din nou mărfurile în stare intactă la solicitarea autorităţilor vamale.

 

CAPITOLUL 3

 

Depozitarea temporară

 

Articolul 185

 

1.         În cazul în care locurile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) din cod au primit autorizaţie permanentă pentru plasarea de mărfuri în depozitare temporară, ele se denumesc "magazii pentru depozitare temporară".

 

2.         Pentru asigurarea aplicării reglementărilor vamale, autorităţile vamale, în cazul în care nu administrează ele însele magaziile pentru depozitare temporară, pot cere ca:

 

(a)        magaziile pentru depozitare temporară să fie încuiate cu sisteme cu chei duble, una dintre chei fiind păstrată de autorităţile vamale;

 

(b)        persoana care are în exploatare magaziile pentru depozitare temporară păstrează o evidenţă operativă care permit urmărirea mişcării mărfurilor.

 

Articolul 186

 

Plasarea mărfurilor într-o magazie pentru depozitare temporară se efectuează pe baza declaraţiei sumare.

 

Cu toate acestea, autorităţile vamale pot solicita depunerea unei declaraţii specifice, întocmită pe un formular care să corespundă modelului stabilit de ele.

 

Articolul 187

 

1.         Fără a aduce atingere articolului 56 din cod sau a dispoziţiilor aplicabile vânzării în vamă, persoana care a întocmit declaraţia sumară sau, în cazul în care încă nu a fost depusă o astfel de declaraţie, persoanele prevăzută la articolul 44 alineatul (2) din cod răspund de punerea în aplicare a măsurilor stabilite de autorităţile vamale în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) din cod şi suportă cheltuielile ocazionate de aceste măsuri.

 

Articolul 188

 

În cazul în care autorităţile vamale procedează la vânzarea mărfurilor în conformitate cu articolul 53 din cod, acest lucru se face cu respectarea procedurilor în vigoare în statele membre.

 

CAPITOLUL 4

Dispoziţii speciale aplicabile mărfurilor expediate pe cale

maritimă sau pe calea aerului

 

Secţiunea 1

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 189

 

În cazul în care mărfuri dintr-o ţară terţă se introduc pe teritoriul vamal al Comunităţii pe cale maritimă sau pe calea aerului şi se expediază sub acoperirea unui singur document de transport pe aceeaşi cale şi fără transbordare, către un alt port sau aeroport comunitar, ele se prezintă vămii cu respectarea dispoziţiilor articolului 40 din cod, numai în portul sau pe aeroportul unde sunt descărcate sau transbordate.

 

Secţiunea 2

 

Dispoziţii speciale aplicabile bagajelor de mână şi bagajelor de cală ale călătorilor

 

Articolul 190

 

În sensul prezentei secţiuni, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri:

 

(a)aeroport comunitar: orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al Comunităţii;

(b)        aeroport comunitar internaţional: orice aeroport al Comunităţii care, după autorizare de către autorităţile competente, este deschis traficului aerian cu ţări terţe;

 

(c)        zbor intracomunitar: deplasarea unei aeronave între două aeroporturi comunitare, fără escală între aceste două aeroporturi şi care nu are ca punct de pornire sau punct final un aeroport necomunitar;

 

(d)        port comunitar: orice port maritim situat pe teritoriul vamal al Comunităţii;

 

(e)        traversare maritimă intracomunitară: deplasarea între două porturi comunitare, fără escală între aceste două porturi, a unei nave care efectuează curse regulate între două sau mai multe porturi comunitare determinate;

 

(f)         ambarcaţiune de agrement: orice ambarcaţiune destinată curselor al căror itinerar este stabilit de către utilizator;

 

(g)        aeronavă turistică sau de afaceri: aeronava particulară destinată curselor al căror itinerar este stabilit de către utilizator;

 

(h)        bagaje: toate obiectele transportate, indiferent în ce mod, de o persoană în cursul călătoriei sale.

 

Articolul 191

 

În sensul prezentei secţiuni, în cazul călătoriei pe calea aerului, bagaj ele sunt considerate ca fiind:

 

-           "de cală", dacă au fost verificate în aeroportul de plecare şi la care persoana nu are acces pe durata zborului şi nici, în cazurile relevante, pe durata escalelor prevăzute la articolul 192 alineatele (1) şi (2) şi articolul 194 alineatele (1) şi (2) din prezentul capitol,

 

-           "de mână", dacă persoana le ia cu ea în cabina aeronavei.

 

Articolul 192

 

Controalele şi formalităţile aplicabile:

 

1.         bagajelor de mână şi de cală ale persoanelor care călătoresc cu o aeronavă care soseşte de pe un aeroport necomunitar şi care, după o escală pe un aeroport comunitar, îşi continuă zborul spre un alt aeroport comunitar, se efectuează pe acest din urmă aeroport cu condiţia ca acesta să fie un aeroport comunitar internaţional; în acest caz, bagajele se supun reglementărilor care se aplică bagajelor aparţinând persoanelor care vin dintr-o ţară terţă, în cazul în care persoana care transportă aceste bagaje nu poate face dovada faţă de autorităţile competente privind provenienţa comunitară a bunurilor pe care le transportă;

 

2.         bagajelor de mână şi de cală ale persoanelor care călătoresc la bordul unei aeronave care face escală pe un aeroport comunitar înainte de a-şi continua zborul spre un aeroport necomunitar, se efectuează pe aeroportul de plecare cu condiţia ca acesta să fie un aeroport comunitar internaţional; în acest caz, bagajele de mână pot fi supuse controlului pe aeroportul comunitar unde aeronava face escală, pentru a se stabili dacă mărfurile pe care le conţin respectă condiţiile necesare liberei lor circulaţii în interiorul Comunităţii;

 

3.         bagajelor persoanelor care folosesc un serviciu maritim asigurat de aceeaşi navă şi care cuprind etape succesive plecând din, făcând escală sau sosind într-un port necomunitar, se desfăşoară în portul în care bagajele respective se încarcă sau descarcă, după cum este cazul.

 

Articolul 193

 

Controalele şi formalităţile aplicabile bagajelor persoanelor aflate la bordul:

 

1.         ambarcaţiunilor de agrement se efectuează în oricare port comunitar, indiferent de provenienţa sau destinaţia acestor ambarcaţiuni;

 

2.         aeronavelor turistice sau de afaceri, se efectuează:

 

-           pe primul aeroport de sosire care trebuie să fie un aeroport comunitar internaţional, pentru zborurilor care sosesc de pe un aeroport necomunitar, în cazul în care aeronava, după escală, îşi continuă zborul către un alt aeroport comunitar,

 

-           pe ultimul aeroport comunitar internaţional, în ceea ce priveşte zborurile care sosesc de pe un aeroport comunitar de unde, după escală, aeronava îşi continuă zborul către un aeroport necomunitar.

 

Articolul 194

 

1.         În cazul în care bagajele care ajung pe un aeroport comunitar la bordul unui aeronave care soseşte de pe un aeroport necomunitar şi se transferă, pe respectivul aeroport comunitar, la bordul unei alte aeronave care efectuează un zbor intracomunitar:

 

-           toate controalele şi formalităţile aplicabile bagajelor de cală se efectuează pe aeroportul de sosire a zborului intracomunitar cu condiţia ca acesta din urmă să fie un aeroport comunitar internaţional,

 

-           toate controalele bagajelor de mână se efectuează pe primul aeroport comunitar internaţional; se poate efectua un control suplimentar pe aeroportul de sosire a unui zbor intracomunitar numai în cazuri excepţionale, atunci când se dovedeşte necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de cală,

 

-           controlul bagajelor de cală se poate efectua pe primul aeroport comunitar numai în cazuri excepţionale, atunci când se dovedeşte necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de mână.

 

2.         În cazul în care bagajele încărcate, pe un aeroport comunitar, la bordul unei aeronave care efectuează un zbor intracomunitar pentru a fi apoi transferate, pe un alt aeroport comunitar, la bordul unei aeronave a cărei destinaţie este un aeroport necomunitar:

 

-           toate controalele şi formalităţile aplicabile bagajelor de cală se efectuează pe aeroportul de plecare a zborului cu condiţia ca acesta să fie un aeroport comunitar internaţional,

 

-           toate controalele bagajelor de mână se efectuează pe ultimul aeroport comunitar internaţional; se poate efectua un control prealabil al acestor bagaje pe aeroportul de plecare al unui zbor intracomunitar numai în cazuri excepţionale, atunci când se dovedeşte necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de cală,

 

-           controlul bagajelor de cală se poate efectua pe ultimul aeroport comunitar numai în cazuri excepţionale, atunci când se dovedeşte necesar în urma efectuării controlului asupra bagajelor de mână.

 

3.         Toate controalele şi formalităţile aplicabile bagajelor care sosesc pe un aeroport comunitar la bordul unei aeronave de linie sau charter de pe un aeroport necomunitar şi care sunt transferate, pe acest aeroport comunitar, la bordul unei aeronave turistice sau de afaceri care efectuează un zbor intracomunitar se efectuează pe aeroportul de sosire a aeronavei de linie sau charter.

 

4.         Toate controalele şi formalităţile aplicabile bagajelor încărcate pe un aeroport comunitar la bordul unei aeronave turistice sau de afaceri care efectuează un zbor intracomunitar pentru transferarea, pe un alt aeroport comunitar, la bordul unei aeronave de linie sau charter având ca destinaţie un aeroport necomunitar se efectuează pe aeroportul de plecare a aeronavei de linie sau charter.

 

5.         Statele membre pot efectua controale pe aeroportul comunitar internaţional pe care are loc transferul bagajelor de cală care:

 

-           sosesc de pe un aeroport necomunitar şi se transferă, pe un aeroport comunitar internaţional, la bordul unei aeronave care se îndreaptă spre un alt aeroport internaţional aflat pe acelaşi teritoriu naţional,

 

-           s-au încărcat pe o aeronavă pe un aeroport internaţional pentru a fi transferate, pe un alt aeroport internaţional aflat pe teritoriul aceleiaşi ţări, la bordul unei aeronave având ca destinaţie un aeroport necomunitar.

 

Articolul 195

 

Statele membre iau toate măsurile necesare astfel încât:

 

-           la sosirea persoanelor, nici un transfer de bunuri să nu poată fi efectuat înainte de controlul bagajelor de mână care nu sunt menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului⁽⁵⁾.

 

-           la plecarea persoanelor, nici un transfer de bunuri să nu poată fi efectuat după controlul bagajelor de mână care nu sunt menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului,

 

-           la sosirea persoanelor, să se adopte toate dispoziţiile corespunzătoare pentru prevenirea oricărui transfer de bunuri înainte de controlul bagajelor de cală care nu sunt menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului,

 

-           la plecarea persoanelor, să se adopte toate dispoziţiile corespunzătoare pentru prevenirea oricărui transfer de bunuri după controlul bagajelor de cală care nu sunt menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului.

 

___________

(5)           JO L 374, 31.12.1991, p. 4

----------------

 

Articolul 196

 

Bagajele de cală înregistrate pe un aeroport comunitar se identifică printr-o etichetă aplicată pe aeroportul respectiv. În anexa 30 se prezintă modelul de etichetă, precum şi caracteristicile tehnice ale acesteia.

 

Articolul 197

 

Statele membre înaintează Comisiei lista aeroporturilor care corespund definiţiei de "aeroport comunitar internaţional", prevăzută la articolul 190 litera (b). Comisia publică această listă în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria C.

 

TITLUL VII

 

DECLARAŢII VAMALE - PROCEDURA NORMALĂ

 

CAPITOLUL 1

 

Declaraţii vamale în scris

 

Secţiunea 1

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 198

 

1.         În cazul în care o declaraţie vamală se referă la două sau mai multe articole, se consideră că datele referitoare la fiecare articol reprezintă o declaraţie separată.

 

2.         Părţile componente ale echipamentelor industriale care se clasifică la un singur cod din nomenclatura combinată se consideră ca reprezentând un singur articol de marfă.

 

Articolul 199

 

Fără a se aduce atingere eventualei aplicări a dispoziţiilor penale, depunerea la biroul vamal a unei declaraţii semnate de către declarant sau reprezentantul acestuia îl obligă pe acesta ca, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, să răspundă de:

 

-           corectitudinea informaţiilor înscrise în declaraţie,

 

-           autenticitatea documentelor anexate şi de

 

-           respectarea tuturor obligaţiilor ce decurg din plasarea respectivelor mărfuri sub regimul avut în vedere.

 

Articolul 200

 

Documentele prezentate în sprijinul declaraţiei se păstrează de către autorităţile vamale cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii contrare sau dacă pot fi utilizate de către persoana interesată pentru alte operaţiuni. În acest din urmă caz, autorităţile vamale adoptă toate dispoziţiile necesare pentru a se asigura că documentele respective nu se pot folosi ulterior decât pentru cantitatea sau valoarea mărfurilor pentru care ele rămân valabile.

 

Articolul 201

 

1.         Declaraţia se depune la biroul vamal la care au fost prezentate mărfurile. Ea poate fi depusă imediat după această prezentare.

 

2.         Autorităţile vamale pot autoriza depunerea declaraţiei înainte ca declarantul să poată prezenta mărfurile. În acest caz, autorităţile vamale pot fixa un termen pentru prezentarea mărfurilor, care se stabileşte în funcţie de circumstanţe. Dacă mărfurile nu se prezintă în acest termen, se consideră că declaraţia nu s-a depus.

 

3.         În cazul în care declaraţia se depune înainte ca mărfurile la care se referă să fi ajuns la biroul vamal sau în alt loc desemnat de autorităţile vamale, ea poate fi acceptată numai după prezentarea la vamă a mărfurilor respective.

 

Articolul 202

 

1.         Declaraţia se depune la biroul vamal competent în zilele şi în orele de program.

 

Cu toate acestea, la solicitarea declarantului şi cu suportarea de către acesta a cheltuielilor aferente, autorităţile vamale pot autoriza depunerea declaraţiei în afara zilelor şi orelor de program.

 

2.         Declaraţia prezentată funcţionarilor unui birou vamal situat în alt loc anume desemnat în acest scop prin acordul încheiat între autorităţile vamale şi persoana interesată se consideră ca fiind prezentată la biroul vamal respectiv.

 

Articolul 203

 

Data acceptării declaraţiei se înscrie pe declaraţie.

 

Articolul 204

 

Autorităţile vamale pot permite sau pot solicita efectuarea rectificărilor prevăzute la articolul 65 din cod prin depunerea unei noi declaraţii care să înlocuiască declaraţia originală. În acest caz, data primirii declaraţiei originale se consideră ca dată relevantă pentru stabilirea drepturilor datorate şi pentru aplicarea celorlalte dispoziţii ce reglementează regimul vamal în cauză.

 

Secţiunea 2

 

Formularele ce trebuie utilizate

 

Articolul 205

 

1.         Modelul oficial de declaraţie vamală a mărfurilor întocmită în scris în cadrul procedurii normale, în scopul plasării mărfurilor sub un anumit regim vamal sau al reexportării acestora în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod este documentul administrativ unic.

 

2.         În cazul în care dispoziţiile privind regimul vamal respectiv permit acest lucru, pot fi folosite în acest scop şi alte formulare.

 

3.         Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) nu exclud:

 

-           acordarea scutirii de obligaţia prezentării declaraţiei scrise prevăzute la articolele 225-236 pentru punerea în liberă circulaţie, exportul sau importul temporar,

 

-           posibilitatea ca statele membre să elimine obligaţia prezentării formularului prevăzut la alineatul (1) în cazul în care se aplică dispoziţiile speciale stabilite la articolele 237 şi 238 pentru trimiterile poştale (simple şi colete poştale),

 

-           utilizarea de formulare speciale pentru facilitarea declarării în anumite cazuri, dacă autorităţile vamale permit acest lucru,

 

-           posibilitatea ca statele membre să elimine obligaţia prezentării formularului prevăzut la alineatul (1) în cazul existenţei unor acorduri sau înţelegeri prezente sau viitoare încheiate între administraţiile a două sau mai multe state membre, în scopul simplificării formalităţilor pentru toate sau o parte dintre schimburile comerciale efectuate între acele state membre,

 

-           posibilitatea ca persoanele interesate să folosească listele de încărcătură în scopul îndeplinirii formalităţilor de tranzit comunitar în cazul transporturilor constituite din mai multe tipuri de mărfuri,

 

-           tipărirea cu ajutorul sistemelor publice sau private de prelucrare a datelor, în condiţiile stabilite de către statele membre, dacă este cazul chiar şi pe hârtie obişnuită, de documente şi declaraţii de import, tranzit sau export, precum şi de documente care să ateste caracterul comunitar al mărfurilor care nu circulă în regim de tranzit comunitar intern,

 

-           posibilitatea ca statele membre, în cazul în care utilizează un sistem informatic de prelucrare a declaraţiilor, să prevadă ca declaraţia, în sensul alineatului (1), să fie constituită de documentul administrativ unic tipărit cu ajutorul acestui sistem.

 

4.         În cazul în care formalităţile se îndeplinesc prin folosirea sistemelor informatice publice sau private care tipăresc şi declaraţiile, autorităţile vamale pot prevedea ca:

 

-           semnătura olografă să fie înlocuită cuo altă tehnică de identificare bazată pe folosirea de coduri şi care să aibă din punct de vedere juridic aceeaşi valoare ca şi semnătura olografă. Această facilitate se acordă numai dacă se respectă condiţiile tehnice şi administrative prevăzute de autorităţile competente,

 

-           declaraţiile tipărite în acest mod să fie autentificate în mod automat de către aceste sisteme, înlocuind aplicarea manuală sau mecanică a ştampilei biroului vamal şi a semnăturii funcţionarului competent.

 

5.         În cazul în care legislaţia comunitară se referă la o declaraţie de export, reexport sau import, sau la o declaraţie în urma căreia se plasează mărfurile sub un alt regim vamal, statele membre nu pot cere alte documente administrative cu excepţia celor care:

 

-           sunt create în mod expres prin acte comunitare sau prevăzute de aceste acte,

 

-           decurg din convenţii internaţionale compatibile cu tratatul,

 

-           sunt obligatorii pentru operatorii care, la cererea lor, doresc să beneficieze de un avantaj sau de o anumită facilitate,

 

-           sunt necesare, în conformitate cu dispoziţiile tratatului, pentru punerea în aplicare a unor reglementări specifice a căror aplicare nu se poate realiza numai prin utilizarea documentului menţionat la alineatul (1).

 

Articolul 206

 

Dacă este necesar, formularul documentului administrativ unic se foloseşte şi în perioada de tranziţie prevăzută de Actul de aderare a Spaniei şi Portugaliei, în legătură cu schimburile comerciale dintre Comunitate, astfel cum era constituită la 31 decembrie 1985, şi Spania sau Portugalia, precum şi între aceste două state membre pentru mărfuri pentru care nu beneficiază încă de eliminarea totală a drepturilor vamale şi a taxelor cu efect echivalent sau care se supun altor măsuri stabilite prin Actul de aderare.

 

În conformitate cu primul paragraf, exemplarul 2 sau, după caz, exemplarul 7 al formularelor utilizate în schimburile comerciale cu Spania şi Portugalia sau între aceste state membre se distruge.

 

Documentul administrativ unic se foloseşte şi în schimburile comerciale efectuate cu mărfuri comunitare între părţi ale teritoriului vamal al Comunităţii pentru care se aplică dispoziţiile Directivei 77/388/CEE a Consiliului⁽¹⁾ şi părţi ale acestui teritoriu cărora nu li se aplică aceste dispoziţii sau în schimburile comerciale efectuate între părţi ale acestui teritoriu în care nu se aplică aceste dispoziţii.

 

___________

(1)           JO L 145, 13. 6. 1977, p. 1.

----------------

 

Articolul 207

 

Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 205 alineatul (3), administraţiile vamale ale statelor membre pot renunţa, în general, în scopul îndeplinirii formalităţilor pentru export sau import, la prezentarea anumitor exemplare ale documentului administrativ unic destinate autorităţile din statul membru respectiv, cu condiţia ca informaţiile în cauză să fie disponibile pe alte suporturi.

 

Articolul 208

 

1.         Documentul administrativ unic se prezintă sub forma unor subseturi conţinând numărul de exemplare necesare pentru îndeplinirea formalităţilor referitoare la regimul vamal sub care se plasează mărfurile.

 

2.         În cazul în care regimul de tranzit comunitar sau regimul de tranzit comun este precedat sau urmat de un alt regim vamal, se poate prezenta un subset care să conţină numărul necesar de exemplare pentru îndeplinirea formalităţilor legate de regimul de tranzit şi de regimul vamal precedent sau ulterior.

 

3.         Subseturile prevăzute la alineatele (2) şi (3) se iau:

 

-           fie din setul complet alcătuit din 8 exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 31,

 

-           fie, mai ales în cazul tipăririi cu ajutorul unui sistem informatic pentru prelucrarea declaraţiilor, două seturi succesive de câte patru exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 32.

 

4.         Fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolului 205 alineatul (3), articolelor 222-224 sau articolelor 254-289, formularele de declaraţie se pot completa, după caz, cu unul sau mai multe formulare suplimentare, prezentate în subseturi conţinând exemplarele de declaraţie prevăzute pentru îndeplinirea formalităţilor referitoare la regimul vamal sub care se plasează mărfurile, la care se pot anexa, după caz, exemplarele prevăzute pentru îndeplinirea formalităţilor referitoare la regimurile vamale anterioare sau ulterioare.

 

Aceste subseturi se iau:

 

-           fie din setul complet de 8 exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 33,

 

-           fie din două seturi de câte patru exemplare, în conformitate cu modelul din anexa 32.

 

Formularele suplimentare constituie parte integrantă a documentului administrativ unic la care se referă.

 

5.         Prin derogare de la alineatul (4), autorităţile vamale pot stabili să nu se folosească formulare suplimentare în cazul în care se utilizează un sistem informatic de prelucrare a declaraţiilor pentru tipărirea lor.

 

Articolul 209

 

1.         În cazul aplicării dispoziţiilor articolului 208 alineatul (2), fiecare parte interesată răspunde numai de datele privind regimul pentru care face cerere în calitate de declarant, principal obligat sau reprezentant al unuia dintre aceştia.

 

2.         În sensul alineatului (1), în cazul în care foloseşte un document administrativ unic eliberat pe durata regimului vamal anterior, declarantului i se cere ca înainte de a prezenta declaraţia să verifice, pentru cazurile care îl privesc, exactitatea datelor existente şi aplicabilitatea lor pentru mărfurile în cauză şi pentru regimul solicitat şi să efectueze completărilor necesare.

 

În cazurile prevăzute la primul alineat, declarantul informează imediat biroul vamal la care se depune declaraţia în legătură cu orice diferenţă constatată între mărfurile respective şi datele existente. În acest caz, declarantul întocmeşte declaraţia pe exemplare noi ale formularului de document unic.

 

Articolul 210

 

În cazul în care se foloseşte documentul administrativ unic pentru a acoperi mai multe regimuri vamale succesive, autorităţile vamale verifică concordanţa datelor înscrise în declaraţiile referitoare la diferitele regimuri în cauză.

 

Articolul 211

 

Declaraţia trebuie întocmită într-una din limbile oficiale ale Comunităţii, care este acceptată de autorităţile vamale ale statului membru în care se îndeplinesc formalităţile.’

 

Dacă este necesar, autorităţile vamale ale statului membru de destinaţie pot cere declarantului sau reprezentantului său din acest stat membru traducerea declaraţiei în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acestuia din urmă. Traducerea înlocuieşte datele corespunzătoare din declaraţia în cauză.

Prin derogare de la alineatul precedent, declaraţia se întocmeşte în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului membru de destinaţie în toate cazurile în care declaraţia din acest din urmă stat membru se întocmeşte pe alte exemplare decât cele prezentate iniţial biroului vamal al statul membru de plecare.

 

Articolul 212

 

1.         Documentul administrativ unic trebuie completat în conformitate cu nota explicativă de la anexa 37 şi, după caz, ţinând seama de instrucţiunile suplimentare prevăzute în alte reglementări comunitare.

 

2.         Autorităţile vamale asigură accesul neîngrădit al utilizatorilor la exemplare ale notei explicative prevăzute la alineatul (1).

 

3.         Administraţiile vamale ale fiecărui stat membru pot completa această notă explicativă, dacă este necesar.

 

Articolul 213

 

Codurile care se folosesc la completarea formularelor prevăzute la articolul 205 alineatul (1) se găsesc în anexa 38.

 

Articolul 214

 

În cazurile în care reglementările impun existenţa unor exemplare suplimentare ale formularului prevăzut la articolul 205 alineatul (1), declarantul poate folosi în acest sens exemplare suplimentare sau fotocopii ale formularului respectiv.

 

Aceste exemplare suplimentare sau fotocopii se semnează de către declarant, se prezintă autorităţilor vamale şi se vizează de către acestea din urmă în aceleaşi condiţii ca şi documentul administrativ unic. Ele sunt acceptate de către autorităţile vamale ca şi cum ar fi documente oficiale, dacă autorităţile vamale stabilesc că acestea îndeplinesc condiţiile de calitate şi lizibilitate.

 

Articolul 215

 

1.         Formularul menţionat la articolul 205 alineatul (1) se tipăreşte pe hârtie finisată pentru scriere, autocopiantă şi care cântăreşte cel puţin 40 g/m2. Hârtia trebuie să fie suficient de opacă pentru ca informaţiile de pe o parte să nu afecteze lizibilitatea informaţiilor de pe cealaltă parte şi rezistenţa ei trebuie să fie astfel încât să nu se rupă sau să se şifoneze cu uşurinţă în cursul folosirii normale.

 

Hârtia este de culoare albă pentru toate exemplarele. Cu toate acestea, în cazul exemplarelor folosite pentru tranzit comunitar (1, 4, 5 şi 7), casetele 1 (prima şi cea de-a treia subdiviziune), 2, 3, 4, 5, 6, 8, 15, 17, 18, 19, 21, 25, 27, 31, 32, 33 (prima subdiviziune din partea stângă), 35, 38, 40, 44, 50, 51, 52, 53, 55 şi 56 au fond verde.

 

Formularele se tipăresc în verde.

 

2.         Dimensiunile casetelor au la bază o unitate de măsură de o zecime de ţol pe orizontală şi o şesime de ţol pe verticală. Subdiviziunile casetelor au la bază o unitate de măsură de o zecime de ţol pe orizontală.

 

3.         Marcajul colorat al diferitelor exemplare de formular se realizează în modul următor:

 

(a)        la formularele în conformitate cu modelele din anexele 31 şi 33:

 

-           exemplarele 1, 2, 3, şi 5 prezintă pe marginea din dreapta o bandă continuă colorată în roşu, verde, galben şi respectiv albastru,

 

-           exemplarele 4, 6, 7 şi 8 prezintă pe marginea din dreapta o bandă întreruptă colorată în albastru, roşu, verde şi respectiv galben;

 

(b)        la formularele în conformitate cu modelele din anexele 32 şi 34, exemplarele 1/6, 2/7, 3/8 şi 4/5 prezintă pe marginea din dreapta o bandă continuă şi la dreapta acesteia o bandă întreruptă colorată în roşu, verde, galben şi respectiv albastru.

 

Lăţimea acestor benzi este de aproximativ 3 mm. Banda întreruptă cuprinde o serie de pătrate cu latura de 3 mm fiecare, cu spaţii de 3 mm între ele.

 

4.         în anexa 35 sunt prezentate exemplarele pe care datele cuprinse în formularele indicate în anexele 31 şi 33 trebuie să apară printr-un procedeu de autocopiere.

 

În anexa 36 sunt prezentate exemplarele pe care datele conţinute în formularele indicate în anexele 32 şi 34 trebuie să apară printr-un procedeu de autocopiere.

 

5.         Formatul formularelor este de 210 x 297 mm, cu o toleranţă maximă în lungime de 5 mm în minus şi de 8 mm în plus.

 

6.         Administraţiile vamale ale statelor membre pot solicita ca formularele să specifice numele şi adresa imprimeriei sau să prezinte un semn care să permită identificarea acesteia. De asemenea, ele pot condiţiona tipărirea formularelor de obţinerea în prealabil a unei aprobări tehnice.

 

Secţiunea 3

 

Datele de identificare solicitate în funcţie de regimul vamal prevăzut

 

Articolul 216

 

1.         Lista cu numărul maxim de casete pentru declaraţia de plasare sub un anumit regim vamal în cazul utilizării documentului administrativ unic se găseşte în anexa 37.

 

2.         În anexa 37 se prezintă şi lista cu numărul minim de casete de utilizat pentru declaraţia de plasare sub un anumit regim vamal.

 

Articolul 217

 

Datele de identificare necesare în cazul utilizării unuia dintre formularele prevăzute la articolul 205 alineatul (2) sunt prevăzute în formularul în cauză şi sunt completate, după caz, de dispoziţii privind regimul vamal în cauză.

 

Secţiunea 4

 

Documente ce însoţesc declaraţia vamală

 

Articolul 218

 

1.         Declaraţia vamală pentru punerea în liberă circulaţie este însoţită de următoarele documente:

 

(a)        factura în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor, în conformitate cu articolul 181;

 

(b)        în cazul în care acest lucru este cerut în conformitate cu articolul 178, declaraţia cu elementele necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor declarate, întocmită în condiţiile stabilite la articolul menţionat anterior;

 

(c)        documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial sau a altor măsuri de derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate;

 

(d)        toate celelalte documente cerute pentru aplicarea dispoziţiilor ce reglementează punerea în liberă circulaţie a mărfurilor declarate.

 

2.         La prezentarea declaraţiei, autorităţile vamale pot cere documentele de transport sau, după caz, documentele aferente regimului vamal anterior.

 

În cazul în care în vamă se prezintă o singură marfă în mai multe ambalaje, ele pot cere să se prezinte lista coletelor sau un document echivalent indicând conţinutul fiecărui ambalaj.

 

3.         Cu toate acestea, în cazul unor mărfuri admsibile care beneficiază de elementele de taxare prevăzute la articolului 81 din cod, nu este necesar să se solicite documentele prevăzute la alineatul (1) literele (b) şi (c).

 

În plus, în cazul în care mărfurile pot fi scutite de drepturi de import, nu este necesar să se solicite documentele prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), cu excepţia cazurilor în care autorităţile vamale consideră că acest lucru este necesar în scopul aplicării dispoziţiilor care reglementează punerea în liberă circulaţie a mărfurilor respective.

 

Articolul 219

 

1.         Declaraţia de tranzit este însoţită de documentul de transport.

 

Autorităţile vamale de la biroul de plecare pot scuti declarantul de obligaţia de a prezenta acest document la data îndeplinirii formalităţilor. Cu toate acestea, documentul de transport se prezintă la cererea biroului vamal sau a oricărei alte autorităţi competente, în timpul transportului.

 

2.         Fără a se aduce atingere nici unei măsuri de simplificare aplicabile, documentul vamal de export/expediţie sau de reexport al mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau orice document cu putere juridică echivalentă se prezintă biroului de plecare împreună cu declaraţia de tranzit aferentă.

 

3.         Autorităţile vamale pot solicita, dacă este cazul, prezentarea documentului aferent regimului vamal anterior.

 

Articolul 220

 

 

1.         Documentele care însoţesc declaraţia de plasare sub un regim vamal cu impact economic, cu excepţia regimului de perfecţionare pasivă, sunt următoarele:

 

(a)        documentele prevăzute la articolul 218, cu excepţia cazurilor de plasare sub regimul de antrepozit vamal într-un alt antrepozit decât cel de tip D,

 

(b)        autorizaţia pentru regimul vamal în cauză sau o copie a cererii de autorizare, în cazul în care se aplică al doilea alineat de la articolul 556 alineatul (1), cu excepţia cazurilor de plasare sub regimul de antrepozit vamal sau de aplicare a dispoziţiilor articolului 568 alineatul (3), ale articolului 656 alineatul (3) sau ale articolului 695 alineatul (3).

 

2.         Documentele care însoţesc declaraţia de înscriere sub regimul de perfecţionare pasivă sunt următoarele:

 

(a)        documentele prevăzute la articolul 221;

 

(b)        autorizaţia pentru regim sau o copie a cererii de autorizare, în cazul în care se aplică dispoziţiile articolului 751 alineatul (1) primul alineat, cu excepţia cazurilor în care se aplică dispoziţiile articolului 760 alineatul (2).

 

3.         Articolul 218 alineatul (2) se aplică declaraţiilor de plasare sub orice regim vamal cu impact economic.

 

4.         Autorităţile vamale pot permite ca documentele prevăzute la alineatele (1) litera (b) şi (2) litera (b) să fie ţinute la dispoziţia lor în loc să însoţească declaraţia.

 

Articolul 221

 

1.         Declaraţia de export sau reexport este însoţită de orice document necesar în vederea unei corecte aplicări a drepturilor de export şi a dispoziţiilor care reglementează exportul mărfurilor în cauză.

 

2.         Pentru declaraţiile de export sau reexport se aplică articolul 218 alineatul (2).

 

CAPITOLUL 2

 

Declaraţii vamale întocmite prin procedee informatice

 

Articolul 222

 

1.         Autorităţile vamale pot autoriza declarantul să înlocuiască în totalitate sau în parte datele de identificare din declaraţia scrisă menţionată în anexa 37 prin trimiterea către biroul vamal desemnat în acest scop, în vederea prelucrării pe calculator, a datelor codificate sau sub orice altă formă prevăzută de către aceste autorităţi, care să corespundă datelor de identificare cerute pentru declaraţiile scrise.

 

2.         Autorităţile vamale stabilesc condiţiile în care se transmit datele prevăzute la alineatul (1).

 

Articolul 223

 

Autorităţile vamale pot autoriza utilizarea în special a următoarelor procedee informatice:

 

-           posibilitatea de a solicita ca datele necesare la efectuarea formalităţilor respective să fie introduse în sistemele lor informatice de prelucrare a declaraţiilor, fără a se mai cere o declaraţie scrisă,

 

-           posibilitatea de a prevedea ca declaraţia, în sensul articolului 205 alineatul (1), să se întocmească prin introducerea datelor în calculator dacă nu se prezintă un document tipărit care să aibă valoarea unei declaraţii.

 

Articolul 224

 

1.         În cazul în care formalităţile sunt îndeplinite prin folosirea sistemelor informatice publice sau private, autorităţile vamale autorizează persoanele care solicită acest lucru să înlocuiască semnătura olografă cu o altă tehnică echivalentă de identificare, care se poate baza pe folosirea codurilor şi care are aceleaşi consecinţe juridice ca şi semnătura olografă.

 

2.         Autorităţile vamale pot autoriza persoanele interesate să întocmească şi să transmită prin mijloace informatice, în totalitate sau în parte, documentele prevăzute la articolele 218-221.

 

3.         Facilităţile prevăzute la alineatele (1) şi (2) se acordă numai dacă se respectă condiţiile tehnice şi administrative stabilite de către autorităţile vamale.

 

CAPITOLUL 3

 

Declaraţii vamale verbale sau prin orice altă acţiune

 

Secţiunea 1

 

Declaraţia verbală

 

Articolul 225

 

Pot face obiectul unei declaraţii vamale verbale pentru punerea în liberă:

 

(a)        mărfurile fără caracter comercial:

 

-           aflate în bagajele personale ale călătorilor sau

 

-           expediate către persoane fizice sau

 

-           în alte cazuri de importanţă neglijabilă, dacă acest lucru este autorizat de autorităţile vamale;

 

(b)        mărfurile cu caracter comercial, dacă:

 

-           valoarea globală pe transport de mărfuri şi pe declarant nu depăşeşte pragul statistic prevăzut de dispoziţiile comunitare în vigoare şi transportul

 

-           lotul nu face parte dintr-o serie regulată de transporturi similare şi

 

-           mărfurile nu sunt transportate de un transportator independent ca parte a unui transport mai mare;

 

(c)        mărfurile menţionate la articolul 229, în cazul în care se încadrează în categoria mărfurilor reintroduse;

 

(d)        mărfurile menţionate la articolul 230 literele (b) şi (c).

 

Articolul 226

 

Pot fi făcute declaraţii vamale verbale pentru:

 

(a)        mărfuri fără caracter comercial:

 

-           aflate în bagajele personale ale călătorilor sau

 

-           expediate de persoane fizice;

 

(b)        mărfurile menţionate la articolul 225 alineatul (b);

 

(c)        mărfurile menţionate la articolul 231 literele (b) şi (c);

 

(d)        alte mărfuri în cazuri de importanţă economică neglijabilă, când acest lucru este autorizat de către autorităţile vamale.

 

Articolul 227

 

1.         Autorităţile vamale pot prevedea ca articolele 225 şi 226 să nu se aplice în cazul în care persoana care face vămuirea mărfurilor acţionează pe seama altei persoane în calitate de agent vamal.

 

2.         În cazul în care au îndoieli referitor la exactitatea sau integralitatea datelor declarate, autorităţile vamale pot solicita o declaraţie scrisă.

 

Articolul 228

 

În cazul în care mărfurile declarate verbal la vamă în conformitate cu dispoziţiile articolelor 225 şi 226 se supun drepturilor de import sau export, autorităţile vamale eliberează persoanei interesate o chitanţă după achitarea drepturilor datorate.

 

Articolul 229

 

1.         Pot fi făcute declaraţii vamale verbale de admitere temporară, conform condiţiilor stabilite la articolul 696, pentru următoarele mărfuri:

 

(a)        -           animalele şi materialele enumerate la articolul 685,

 

-           ambalajele enumerate la articolul 679,

 

-           echipamentele destinate producţiei şi transmisiei de programe de radio şi televiziune şi vehiculele special adaptate scopului prevăzut mai sus şi echipamentele acestora, importate de către organizaţii publice sau private cu sediul în afara teritoriului vamal al Comunităţii şi aprobate de autorităţile vamale care eliberează autorizaţiile pentru regimul de admitere temporară a unor astfel de echipamente şi vehicule,

 

-           instrumente şi aparate necesare medicilor pentru acordarea de asistenţă pacienţilor în aşteptarea unui transplant de organe în conformitate cu articolul 671 alineatul (2) litera (c);

 

(b)        mărfurile menţionate la articolul 232;

 

(c)        alte mărfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de către autorităţile vamale.

 

2.         Mărfurile menţionate la alineatul (1) pot constitui obiectul unei declaraţii verbale în vederea reexportului care încheie regimul de admitere temporară.

 

Secţiunea 2

 

Declaraţii vamale făcute prin orice altă acţiune

 

Articolul 230

 

În cazul în care nu fac obiectul unei declaraţii vamale exprese, se consideră ca fiind declarate în vederea punerii în liberă circulaţie, prin acţiunea menţionată la articolul 233, următoarele:

 

(a)        mărfurile fără caracter comercial, aflate în bagajele personale ale călătorilor care beneficiază de scutire fie în conformitate cu dispoziţiile capitolului I titlul XI din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului⁽¹⁾, fie ca mărfuri reintroduse;

 

(b)        mărfuri care beneficiază de scutire conform capitolului I titlul XI din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului;

 

(c)        mijloace de transport care beneficiază de scutire în calitate de mărfuri reintroduse;

 

(d)        mărfurile importate în cadrul unui trafic de importanţă neglijabilă şi care sunt scutite de obligaţia de a fi prezentate unui birou vamal în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) din cod, dacă nu sunt supuse plăţii drepturilor de import.

 

___________

(1)           JO L 105, 23.4.1983, p. 1.

----------------

 

Articolul 231

 

În cazul în care nu fac obiectul unei declaraţii vamale exprese, se consideră ca fiind declarate în vederea exportului prin acţiunea prevăzută la articolul 233 litera (b), următoarele:

 

(a)        mărfurile fără caracter comercial, care nu se supun plăţii drepturilor de export şi se află în bagajele personale ale călătorilor;

 

(b)        mijloacele de transport înregistrate pe teritoriul vamal al Comunităţii şi destinate reimportului;

 

(c)        mărfurile menţionate în capitolul II din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului;

 

(d)        alte mărfuri în cazuri de importanţă economică neglijabilă, când acest lucru este autorizat de către autorităţile vamale.

 

Articolul 232

 

1.         În cazul în care nu au făcut obiectul unei declaraţii verbale sau scrise, se consideră ca fiind declarate pentru admitere temporară prin acţiunea prevăzută la articolul 233, în conformitate cu articolele 698 şi 735, următoarele:

 

(a)        efectele personale şi mărfurile importate în scop sportiv enumerate la articolul 684;

 

(b)        mijloacele de transport enumerate la articolele 718 şi 725.

 

2.         În cazul în care nu fac obiectul unei declaraţii scrise sau verbale, mărfurile menţionate la alineatul (1) se consideră ca fiind declarate pentru reexport, încheind regimul de admitere temporară prin acţiunea menţionată la articolul 233.

 

Articolul 233

 

În sensul articolelor 230-232, acţiunea considerată a fi o declaraţie vamală poate avea următoarele forme:

 

(a)        În cazul mărfurilor trimise la un birou vamal sau în orice alt loc desemnat sau acceptat în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) litera (a) din cod:

 

-           trecerea prin culoarul verde sau "nimic de declarat" la birourile vamale în care funcţionează sistemul cu două culoare de control,

 

-           trecerea printr-un birou vamal care nu foloseşte sistemul cu două culoare fără a face o declaraţie vamală voluntară;

 

-           aplicarea pe parbrizul autoturismelor a unui disc de declaraţie vamală sau a unui autocolant cu inscripţia "nimic de declarat", în cazul în care această posibilitate este prevăzută de dispoziţiile naţionale;

 

(b)        în cazul scutirii de obligaţia prezentării în vamă a mărfurilor în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) din cod, în cazul exportului în conformitate cu articolul 231 şi în cazul reexportului în conformitate cu articolul 232 alineatul (2):

 

-           simpla acţiune de trecere a frontierei teritoriului vamal al Comunităţii.

 

Articolul 234

 

1.         În cazul în care se îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolele 230-232, se consideră că mărfurile au fost prezentate în vamă în sensul articolului 63 din cod, că s-a acceptat declaraţia şi că s-a acordat liberul de vamă la data la care se desfăşoară acţiunea menţionată la articolul 233.

 

2.         În cazul în care verificarea dovedeşte că s-a desfăşurat acţiunea menţionată la articolul 233, dar mărfurile introduse sau scoase de pe teritoriul Comunităţii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolele 230-232, se consideră că mărfurile respective au fost introduse sau exportate ilegal.

 

Secţiunea 3

 

Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi 2

 

Articolul 235

 

Dispoziţiile articolului 225-232 nu se aplică în cazul mărfurilor pentru care se impun sau se solicită restituiri sau alte sume ori rambursarea drepturilor sau care fac obiectul unor interdicţii sau restricţii ori oricărei alte formalităţi speciale.

 

Articolul 236

 

În scopul aplicării dispoziţiilor secţiunilor 1 şi 2, "călător" reprezintă:

 

A.         la import:

 

1.         orice persoană care intră temporar pe teritoriul vamal al Comunităţii, unde nu are reşedinţa obişnuită, precum şi

 

2.         orice persoană care se întoarce pe teritoriul vamal al Comunităţii, unde are reşedinţa obişnuită, după ce a fost temporar într-o ţară terţă;

 

B.         la export:

 

1.         orice persoană care părăseşte temporar teritoriul vamal al Comunităţii unde nu are reşedinţa obişnuită, precum şi

 

2.         orice persoană care părăseşte, după o şedere temporară, teritoriul vamal al Comunităţii, unde nu are reşedinţa obişnuită.

 

Secţiunea 4

 

Trafic poştal

 

Articolul 237

 

1.         În cadrul traficului poştal se consideră ca declarate în vamă:

 

A.         pentru punerea în liberă circulaţie:

 

(a)        la data introducerii lor pe teritoriul vamal al Comunităţii, următoarele mărfuri:

 

-           cărţi poştale şi scrisori conţinând numai mesaje personale,

 

-           scrisori în alfabet Braille,

 

-           materiale tipărite care nu se supun drepturilor de import şi

 

-           oate celelalte trimiteri poştale sub formă de scrisori sau colete poştale scutite de obligaţia prezentării în vamă în conformitate cu dispoziţiile articolului 38 alineatul (4) din cod;

 

(b)        la data prezentării lor în vamă:

 

-           trimiteri poştale sub formă de scrisori sau colete poştale altele decât cele prevăzute la litera (a), cu condiţia să fie însoţite de o declaraţie C1 şi/sau C2/CP3;

 

B.         la export:

 

(a)        la data acceptării lor de către autorităţile poştale, în cazul trimiterilor poştale sub formă de scrisori sau colete poştale pentru care nu se plătesc drepturi de export;

 

(b)        la data prezentării în vamă, în cazul trimiterilor poştale sub formă de scrisori sau colete poştale care se supun la taxe de export, cu condiţia să fie însoţite de o declaraţie C1 şi/sau C2/CP3.

 

2.         Este considerat declarant şi, după caz, debitor în cazurile menţionate la alineatul 1 litera A destinatarul şi în cazurile prevăzute la alineatul 1B expeditorul. Autorităţile vamale pot prevedea ca administraţia poştală să se considere declarant şi, atunci când este cazul, debitor.

 

3.         În scopul aplicării alineatului 1, mărfurile care nu se supun la taxe se consideră ca prezentate la vamă în sensul articolului 63 din cod, declaraţia vamală se consideră ca acceptată şi eliberarea acordată;

 

(a)        în cazul importului, la data la care mărfurile se livrează destinatarului;

 

(b)        în cazul exportului, la data acceptării mărfurilor de către autorităţile poştale.

 

4.         În cazul în care o trimitere expediată prin scrisoare sau colet poştal care nu este exceptată de la obligaţia prezentării la vamă în conformitate cu dispoziţiile articolului 38 alineatul (4) din cod se prezintă fără o declaraţie C1 şi/sau C2/CP3 sau în cazul în care o astfel de declaraţie este incompletă autorităţile vamale stabilesc forma în care trebuie întocmită sau completată declaraţia vamală.

 

Articolul 238

 

Articolul 237 nu se aplică:

 

-           trimiterilor sau coletelor conţinând mărfuri destinate comercializării cu o valoare globală ce depăşeşte pragul statistic stabilit prin dispoziţiile comunitare în vigoare; autorităţile vamale pot stabili praguri mai ridicate,

 

-           trimiterilor sau coletelor conţinând mărfuri destinate comercializării ce fac parte dintr-o serie regulată de operaţiuni similare,

 

-           în cazul în care se face o declaraţie vamală în scris, verbal sau printr-un procedeu informatic,

 

-           trimiterilor sau coletelor conţinând mărfurile menţionate la articolul 235.

 

TITLUL VIII

 

VERIFICAREA MĂRFURILOR, CONSTATĂRILE BIROULUI VAMAL ŞI ALTE MĂSURI LUATE DE CĂTRE ACESTA

 

Articolul 239

 

1.         Verificarea mărfurilor se face în locurile desemnate în acest scop şi la orele prevăzute în acest sens.

 

2.         Cu toate acestea, la solicitarea declarantului, autorităţile vamale pot aproba verificarea mărfurilor în alte locuri şi la alte ore decât cele prevăzute la alineatul (1).

 

Cheltuielile aferente intră în sarcina declarantului.

 

Articolul 240

 

1.         În cazul în care hotărăsc să verifice mărfurile, autorităţile vamale îl informează pe declarant sau pe reprezentantul acestuia cu privire la aceasta.

 

2.         În cazul în care decid să verifice numai o parte a mărfurilor declarate, autorităţile vamale îl informează pe declarant sau pe reprezentantul acestuia în legătură cu articolele pe care doresc să le verifice, fără ca aceştia să se poată opune deciziei.

 

Articolul 241

 

1.         Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la verificarea mărfurilor acordă autorităţilor vamale asistenţa necesară pentru a le înlesni activitatea. În cazul în care autorităţile vamale consideră că asistenţa acordată este nesatisfăcătoare, ele pot solicita declarantului să desemneze altă persoană care poate oferi asistenţa necesară.

 

2.         În cazul în care declarantul refuză să asiste la verificarea mărfurilor sau să desemneze o persoană care poate oferă asistenţa pe care autorităţile vamale o consideră necesară, acestea stabilesc un termen în acest sens, cu excepţia cazului în care estimează că pot renunţa la o astfel de verificare.

 

Dacă până la expirarea termenului declarantul nu dă curs cererilor formulate de către autorităţile vamale, acestea din urmă, în conformitate cu articolul 75 litera (a) din cod, procedează din oficiu la verificarea mărfurilor, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, apelând, dacă este necesar, la serviciile unui expert sau ale unei alte persoane desemnate potrivit dispoziţiilor în vigoare.

 

3.         Constatările făcute de autorităţile vamale în cursul verificării desfăşurate în condiţiile menţionate la alineatul precedent au aceeaşi valabilitate ca şi în cazul în care verificarea ar fi fost efectuată în prezenţa declarantului.

 

4.         În locul aplicării măsurilor prevăzute la alineatele (2) şi (3), autorităţile vamale pot considera declaraţia ca fiind fără efect în cazul în care nu există nici o îndoială că refuzul declarantului de a asista la verificarea mărfurilor sau de a desemna o persoană care poate oferi asistenţa necesară nu împiedică şi nici nu este menit să împiedice respectivele autorităţi să constate încălcarea dispoziţiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv şi nici nu reprezintă o sustragere de la aplicarea dispoziţiilor articolului 66 alineatul (1) sau ale articolului 80 alineatul (2) din cod.

 

Articolul 242

 

1.         În cazul în care autorităţile vamale decid să preleveze probe, ele îl informează în legătură cu acest lucru pe declarant sau pe reprezentantul acestuia.

 

2.         Prelevările se efectuează de către autorităţile vamale. Acestea pot totuşi solicita ca acest lucru să se efectueze, sub supravegherea lor, de către declarant sau de către o persoană desemnată de acesta.

 

Prelevările se efectuează în conformitate cu metodele prevăzute de dispoziţiile în vigoare.

 

3.         Cantităţile prelevate nu trebuie să depăşească necesarul pentru analize sau pentru o examinare mai amănunţită, inclusiv pentru o eventuală contra analiză.

 

Articolul 243

 

1.         Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la prelevarea de probe are obligaţia de a acorda autorităţilor vamale tot sprijinul necesar pentru înlesnirea acestei operaţiunii.

 

2.         În cazul în care declarantul refuză să asiste la prelevarea de eşantioane sau să desemneze o persoană în acest scop, ori în cazul în care nu acordă autorităţilor vamale sprijinul necesar pentru înlesnirea operaţiunii, se aplică dispoziţiile articolului 241 alineatele (1), (2) şi (3).

 

Articolul 244

 

În cazul în care autorităţile vamale prelevează probe pentru analiză sau pentru o examinare mai amănunţită, ele acordă liberul de vamă mărfurilor respective fără a aştepta rezultatul analizei sau examinării, cu excepţia cazului în care există alte motive pentru a nu se proceda astfel şi cu condiţia ca, în cazul naşterii sau posibilităţii de a se naşte o datorie vamală, cuantumul drepturilor corespunzătoare sa fi fost în prealabil înregistrat în contabilitate şi achitat sau garantat.

 

Articolul 245

 

1.         Cantităţile prelevate de serviciile vamale cu titlu de probă nu se scad din cantitatea declarată.

 

2.         În cazul declaraţiei de export sau de perfecţionare pasivă, dacă împrejurările permit acest lucru, declarantul are dreptul de a înlocui cantităţile sau mărfurile prelevate cu titlu de probă cu mărfuri identice, pentru completarea transportului de marfă.

Articolul 246

 

1.         Cu excepţia cazului în care probele sunt distruse în procesul de analiză sau examinare amănunţită, acestea se restituie declarantului la cererea şi pe cheltuiala sa, imediat ce se constată că ele nu mai trebuie păstrate de autorităţile vamale, în special după ce declarantul a epuizat toate mijloacele de contestare împotriva deciziei luate de autorităţile vamale pe baza rezultatelor analizei sau a examinării amănunţite.

 

2.         În cazul în care declarantul nu solicită restituirea probelor, acestea pot fi distruse sau păstrate de către autorităţile vamale. Cu toate acestea, în anumite cazuri, autorităţile vamale pot cere declarantului să ridice probele rămase.

 

Articolul 247

 

1.         În cazul în care verifică declaraţiile şi documentele însoţitoare sau examinează mărfurile, autorităţile vamale menţionează, cel puţin pe exemplarul declaraţiei care se păstrează de către respectivele autorităţi sau pe un document anexat acesteia, elementele care au făcut obiectul unei astfel de verificări sau examinări. În cazul unei verificări parţiale a mărfurilor, se precizează şi datele de identificare a transportului de mărfuri examinat.

 

Dacă este cazul, autorităţile vamale precizează în declaraţie că declarantul sau reprezentantul acestuia nu a fost prezent.

 

2.         În cazul în care rezultatul verificării declaraţiei şi al documentelor însoţitoare sau al examinării mărfurilor nu este conform cu declaraţia, autorităţile vamale precizează, cel puţin pe exemplarul declaraţiei pe care îl păstrează respectivele autorităţi sau pe documentul anexat declaraţiei, datele care trebuie avute în vedere în scopul taxării mărfurilor în cauză şi, dacă este cazul, calculează restituirile şi alte sume datorate la export, precum şi datele în vederea aplicării celorlalte dispoziţii care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.

 

3.         Constatările autorităţilor vamale precizează, după caz, mijloacele de identificare adoptate.

 

Acestea sunt datate şi conţin informaţiile necesare pentru identificarea funcţionarului care le eliberează.

 

4.         În cazul în care autorităţile vamale nu verifică nici declaraţia, nici mărfurile, nu este nevoie să precizeze acest lucru pe declaraţie sau pe documentul anexă prevăzut la alineatul (1).

 

Articolul 248

 

1.         Acordarea liberului de vamă este urmată de înregistrarea în conturi a drepturilor de import stabilite în funcţie de datele declaraţiei. În cazul în care consideră că verificările întreprinse pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor de import mai mare decât cel care rezultă din datele înscrise în declaraţie, autorităţile vamale cer în plus constituirea unei garanţii care să acopere diferenţa dintre cuantumul calculat pe baza datelor din declaraţie şi cel care se plăteşte în final pentru mărfuri. Cu toate acestea, în loc să constituie această garanţie, declarantul poate cere înregistrarea în conturi a cuantumului la care se ridică în final drepturile vamale care poate fi plătit pentru mărfuri.

 

2.         În cazul în care, în baza verificărilor efectuate, autorităţile vamale stabilesc alt cuantum al drepturilor vamale decât cel rezultat din datele declaraţiei, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri determină înregistrarea neîntârziată în conturi a sumelor astfel calculate.

 

3.         În cazul în care autorităţile vamale au îndoieli cu privire la aplicarea unor interdicţii sau restricţii şi acest lucru nu se poate stabili decât în urma rezultatului verificărilor efectuate de autorităţile respective, mărfurilor în cauză nu li se acordă liber de vamă.

 

Articolul 249

 

1.         Autorităţile vamale stabilesc forma sub care se acordă liberul de vamă, ţinând seama de locul unde se află mărfurile şi de măsurile luate pentru supravegherea acestora.

 

2.         În cazul în care declaraţia se prezintă în scris, acordarea liberului de vamă şi data la care a avut loc se menţionează pe declaraţie sau, după caz, pe un document anexat acesteia, din care un exemplar se înapoiază declarantului.

 

Articolul 250

 

1.         În cazul în care nu pot da liberul de vamă pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 75 litera (a) a doua sau a treia liniuţă din cod, autorităţile vamale acordă declarantului un termen pentru regularizarea situaţiei mărfurilor.

 

2.         În cazul în care, în condiţiile prevăzute la articolul 75 litera (a) a doua liniuţă din cod, declarantul nu prezintă documentele necesare la până la expirarea termenului prevăzut la alineatul (1), declaraţia în cauză este considerată fără efect şi autorităţile vamale o invalidează. În acest caz se aplică dispoziţiile articolului 66 alineatul (3) din cod.

 

3.         În situaţiile menţionate la articolul 75 litera (a) a treia liniuţă din cod şi fără a aduce atingere eventualei aplicări a dispoziţiilor articolului 66 alineatul (1) primul alineat sau ale articolului 182 din cod, în cazul în care declarantul nu plăteşte şi nici nu constituie garanţia pentru drepturile vamale datorate în termenul prevăzut la alineatul 1, autorităţile vamale pot declanşa formalităţile preliminare în vederea vânzării mărfurilor. Cu excepţia cazurilor când între timp situaţia s-a regularizat, eventual prin vânzare silită, se procedează la vânzarea mărfurilor, în cazul în care legea statului membru de care aparţin autorităţile vamale în cauză prevede acest lucru. Autorităţile vamale îl informează pe declarant în legătură cu aceasta.

 

Pe riscul şi cheltuiala declarantului, autorităţile vamale pot transfera mărfurile în cauză într-un loc special aflat sub supravegherea lor.

 

Articolul 251

 

Prin derogare de la articolul 66 alineatul (2) din cod, declaraţia vamală poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă, în următoarele situaţii:

 

1.         în cazul în care se stabileşte că mărfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import în loc să fie plasate sub alt regim vamal, autorităţile vamale invalidează declaraţia dacă se prezintă o cerere în acest sens în termen de trei luni de la data acceptării declaraţiei, cu condiţia ca:

 

-           mărfurile să nu fi fost utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute de regimul vamal sub care acestea ar fi trebuit să fie plasate,

 

-           la data declarării, mărfurile să fi fost destinate a fi plasate sub alt regim vamal, ale cărui cerinţe erau îndeplinite integral şi ca

 

-           mărfurile să fie declarate neîntârziat pentru regimul vamal căruia îi erau destinate în realitate.

 

Declaraţia de plasare a mărfurilor sub acest din urmă regim vamal intră în vigoare la data acceptării declaraţiei invalidate.

 

Autorităţile vamală pot permite ca perioada de trei luni să fie depăşită în cazuri excepţionale, temeinic justificate;

 

2.         în cazul în care mărfurile au fost declarate pentru export sau pentru regimul de perfecţionare pasivă, declaraţia se invalidează cu condiţia ca:

 

(a)        în cazul mărfurilor care sunt supuse drepturilor de export, unei cereri de rambursare a drepturilor de import, de restituire sau plăţii altor sume la export sau altor măsuri speciale la export:

 

-           declarantul prezintă biroului vamal de export dovada că mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii,

 

-           declarantul înapoiază respectivului birou toate exemplarele declaraţiei vamale, împreună cu orice alte documente care i-au fost remise ca urmare a acceptării declaraţiei,

 

-           declarantul furnizează, după caz, biroului vamal de export dovada că restituirile şi celelalte sume acordate pe baza declaraţiei de export pentru mărfurile respective au fost rambursate sau că serviciile interesate au luat măsurile necesare pentru a se asigura că acestea nu se plătesc şi

 

-           declarantul, după caz şi în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, respectă toate celelalte obligaţii prevăzute de biroul vamal de export pentru regularizarea situaţiei mărfurilor.

 

Invalidarea declaraţiei presupune, după caz, anularea rectificărilor aduse certificatului sau certificatelor de export ori de fixare în avans prezentat(e) în sprijinul declaraţiei.

 

În cazul în care mărfurile declarate pentru export trebuie să părăsească teritoriul Comunităţii într-un termen determinat, nerespectarea acestui termen atrage invalidarea declaraţiei aferente;

 

(b)        în cazul altor mărfuri, autorităţile biroului vamal de export sunt informate în conformitate cu articolul 796 că mărfurile declarate nu au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii.

 

3.         În măsura în care reexportul mărfurilor presupune depunerea unei declaraţii, dispoziţiile alineatului (2) se aplică mutatis mutandis.

 

4.         În cazul în care mărfurile comunitare sunt plasate sub regimul de antrepozit vamal în conformitate cu dispoziţiile articolului 98 alineatul (1) litera (b) din cod, se poate solicita şi efectua invalidarea declaraţiei de plasare sub respectivul regim cu condiţia de a se lua măsurile prevăzute de legislaţia relevantă în cazul nerespectării destinaţiei prevăzute.

 

În cazul în care până la expirarea perioadei prevăzute pentru păstrarea mărfurilor în regimul de antrepozit vamal nu se prezintă nici o cerere pentru primirea unei destinaţii prevăzute de reglementările specifice în cauză, autorităţile vamale iau măsurile prevăzute de aceste reglementări.

 

Articolul 252

 

În cazul în care autorităţile vamale procedează la vânzarea mărfurilor în conformitate cu dispoziţiile articolului 75 din cod, acest lucru se face cu respectarea dispoziţiilor articolului 188.

 

TITLUL IX

 

PROCEDURI SIMPLIFICATE

 

CAPITOLUL I

 

Definiţii

 

Articolul 253

 

1.         Procedura declaraţiei incomplete permite autorităţilor vamale să accepte, în cazuri temeinic justificate, o declaraţie care nu conţine toate datele necesare sau care nu este însoţită de toate documentele necesare pentru regimul vamal în cauză.

 

2.         Procedura declaraţiei simplificate permite plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv la prezentarea unei declaraţii simplificate cu prezentarea ulterioară a unei declaraţii suplimentare care poate avea, după caz, caracter global, periodic sau recapitulativ.

 

3.         Procedura vămuirii la domiciliu permite ca plasarea mărfurilor sub regimul vamal în cauză să se efectueze la sediul persoanei interesate sau în alte locuri desemnate sau aprobate de autorităţile vamale.

 

CAPITOLUL 2

 

Declaraţii de punere în liberă circulaţie

 

Secţiunea 1

 

Declaraţii incomplete

 

Articolul 254

 

Declaraţiile în vederea eliberării pentru liberă circulaţie, pe care autorităţile vamale le pot accepta la cererea declarantului, fără ca ele să conţină anumite date prevăzute în anexa 37, trebuie să includă cel puţin datele precizate în casetele 1 (prima şi a doua subdiviziune), 14, 21, 31, 37, 40 şi 54 din documentul administrativ unic şi:

 

-           descrierea mărfurilor în termeni suficient de exacţi pentru a permite autorităţilor vamale să stabilească imediat şi fără dubii poziţia sau subpoziţia tarifară din nomenclatura combinată în care se clasifică,

 

-           în cazul în care mărfurile cărora li se aplică drepturi ad valorem, valoarea acestora în vamă sau, în cazul în care rezultă că declarantul nu poate declara această valoare, o precizare provizorie a valorii care se consideră acceptabilă de către autorităţile vamale, ţinându-se seama în special de informaţiile de care dispune declarantul,

 

-           orice alte detalii considerate necesare de către autorităţile vamale în scopul identificării mărfurilor, aplicării dispoziţiilor care reglementează punerea lor în liberă circulaţie, precum şi stabilirii cuantumului garanţiei de constituirea căreia este condiţionată acordarea liberului de vamă.

 

Articolul 255

 

1.         Declaraţiile de punere în liberă circulaţie pe care autorităţile vamale le pot accepta la cererea declarantului fără a fi însoţite de unele dintre documentele care trebuie prezentate în sprijinul declaraţiei, trebuie să fie însoţite cel puţin de acele documente a căror prezentare este necesară pentru punerea în liberă circulaţie.

 

2.         Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), o declaraţie care nu este însoţită de unul din documentele de prezentarea cărora este condiţionată punerea în liberă circulaţie poate fi acceptată după ce autorităţile vamale stabilesc că:

 

(a)        documentul în cauză există şi este valabil;

 

(b)        acesta nu a putut fi anexat la declaraţie din motive independente de voinţa declarantului, şi că

 

(c)        orice întârziere în acceptarea declaraţiei împiedică punerea în liberă circulaţie a mărfurilor sau conduce la plata unor drepturi vamale mai mari.

 

Datele referitoare la documentele lipsă se indică în declaraţie în toate situaţiile.

 

Articolul 256

 

1.         Perioada acordată de autorităţile vamale declarantului pentru comunicarea datelor sau pentru prezentarea documentelor lipsă la data acceptării declaraţiei nu poate depăşi o lună de la data acceptării declaraţiei.

 

În cazul unui document de prezentarea căruia este condiţionată aplicarea unui drept de import redus sau zero şi în măsura în care autorităţile vamale au motive întemeiate să considere că mărfurile la care se referă declaraţia incompletă pot beneficia efectiv de acest drept redus sau zero, se poate acorda un termen suplimentar, la cererea declarantului, în vederea prezentării documentului respectiv. Acest termen suplimentar nu poate depăşi trei luni.

 

În cazul în care detaliile lipsă care trebuie comunicate sau documentele care trebuie prezentate se referă la valoarea în vamă, autorităţile vamale pot stabili un termen mai lung sau pot prelungi termenul deja fixat, în situaţia când acest lucru se dovedeşte absolut necesar. Perioada totală acordată trebuie să respecte termenele de prescripţie în vigoare.

 

2.         În cazul în care un drept de import redus sau zero se poate aplica numai mărfurilor puse în liberă circulaţie în cadrul anumitor contingente şi plafoane tarifare, impunerea care urmează a se efectua în limitele aprobate nu se poate aplica decât în momentul prezentării efective a documentului în baza căruia se acordă acest drept redus sau zero. Documentul trebuie prezentat:

 

-           înainte de data la care intervine o măsură comunitară prin care să se revină la drepturile de import obişnuite, în cazul plafoanelor tarifare,

 

-           înainte ca limitele prevăzute să fie atinse, în cazul cotelor tarifare.

 

3.         Sub rezerva alineatelor (1) şi (2), documentul de prezentarea căruia este condiţionată acordarea dreptului de import redus sau zero poate fi prezentat după data de expirare a perioadei pentru care este prevăzut dreptul redus sau zero, cu condiţia ca declaraţia referitoare la mărfurile în cauză să fi fost acceptată înaintea acestei date.

 

Articolul 257

 

1.         Acceptarea de către autorităţile vamale a unei declaraţii incomplete nu poate împiedica sau întârzia acordarea liberului de vamă pentru mărfurile care fac obiectul declaraţiei dacă nu există alte motive pentru a se proceda în acest sens. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 248, liberul de vamă se acordă în condiţiilor stabilite la alineatele (2)-(5) de mai jos.

 

2.         În cazul în care transmiterea ulterioară a unei date de pe declaraţie sau a unui document care lipsea la data acceptării declaraţiei nu poate influenţa cuantumul drepturilor care se aplică mărfurilor care fac obiectul declaraţiei respective, autorităţile vamale înscriu în conturi suma acestor drepturi, calculată în maniera obişnuită.

 

3.         În cazul în care, în conformitate cu dispoziţiile articolului 254, o declaraţie conţine o indicaţie provizorie a valorii, autorităţile vamale:

 

-           înscriu imediat în conturi suma drepturilor calculate pe baza acestei indicaţii,

 

-           solicită, după caz, constituirea unei garanţii suficiente pentru a acoperi diferenţa dintre această sumă şi suma care urmează a fi încasată în final.

 

4.         În cazul în care, în alte situaţii decât cele prevăzute la alineatul (3), prezentarea ulterioară a unei date de pe declaraţie sau a unui document care lipsea la data acceptării declaraţiei poate influenţa cuantumul drepturilor aplicabile mărfurilor la care se referă declaraţia:

 

(a)        dacă prezentarea ulterioară a datei sau a documentului lipsă poate avea ca rezultat aplicarea unei taxe reduse, autorităţile vamale:

 

-           înscriu imediat în conturi suma drepturilor calculată potrivit acestei taxe reduse,

-           cer constituirea unei garanţii care să acopere diferenţa dintre acea sumă şi suma care ar rezulta din aplicarea drepturilor calculate conform taxei normale;

 

(b)        dacă prezentarea ulterioară a datei sau a documentului lipsă pot avea drept rezultat admiterea mărfurilor cu exonerare totală de drepturi, autorităţile vamale cer constituirea unei garanţii care să acopere suma care ar trebui percepută dacă drepturile ar fi calculate la conform taxei normale.

 

5.         Fără a aduce atingere modificărilor care ar putea interveni ulterior, îndeosebi ca urmare a stabilirii definitive a valorii în vamă, declarantul are posibilitatea ca, în loc să constituie o garanţie, să solicite înscrierea imediată în conturi:

 

-           în cazul aplicării alineatului (3) a doua liniuţă sau alineatul (4) litera (a) a doua liniuţă, a sumei drepturilor la care sunt supuse definitiv mărfurile,

 

-           în cazul aplicării alineatului (4) litera (b),a sumei drepturilor calculată conform taxei normale.

 

Articolul 258

 

Dacă, la expirarea perioadei prevăzute la articolul 256, declarantul nu prezintă datele necesare pentru determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor sau nu prezintă data sau documentul lipsă, autorităţile vamale înscriu în conturi imediat ca drepturi care se aplică mărfurilor avute în vedere cuantumul garanţiei constituite în conformitate cu dispoziţiile articolului 257 alineatul (3) a doua liniuţă, alineatul (4) litera (a) a doua liniuţă sau alineatul (4) litera (b).

 

Articolul 259

 

O declaraţie incompletă acceptată în condiţiile prevăzute la articolul 254-257 poate fi completată de către declarant sau, de comun acord cu autorităţile vamale, poate fi înlocuită cu o altă declaraţie care respectă condiţiile prevăzute la articolul 62 din cod.

 

În ambele situaţii, data pentru stabilirea drepturilor eventual datorate şi pentru aplicarea altor dispoziţii care reglementează punerea în liberă circulaţie a mărfurilor este data de acceptare a declaraţiei incomplete.

 

Secţiunea 2

 

Procedura declaraţiei simplificate

 

Articolul 260

 

1.         La solicitarea scrisă conţinând toate informaţiile necesare, declarantul este autorizat, conform condiţiilor şi modului prevăzut la articolele 261 şi 262, să facă declaraţia pentru punerea în liberă circulaţie într-o formă simplificată când mărfurile sunt prezentate în vamă.

 

2.         Declaraţia simplificată poate avea forma:

 

-           unei declaraţii incomplete întocmite pe un document administrativ unic sau

 

-           unui alt document administrativ sau comercial însoţit de o cerere de punere în liberă circulaţie.

 

Aceasta conţine cel puţin datele necesare pentru identificarea mărfurilor.

 

3.         Atunci când condiţiile permit, autorităţile vamale pot aproba ca cererea de punere în liberă circulaţie menţionată la alineatul (2) a doua liniuţă să fie înlocuită cu o cerere globală care să acopere operaţiunilor de punere în liberă circulaţie de efectuat pe parcursul unei anumite perioade. Pe documentul comercial sau administrativ care trebuie prezentat în conformitate cu alineatul (1) se face referire la autorizaţia acordată ca răspuns la această cerere globală.

 

4.         Declaraţia simplificată trebuie să fie însoţită de toate documentele de a căror prezentare este condiţionată, după caz, punerea în liberă circulaţie. Se aplică articolului 255 alineatul (2).

 

5.         Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere articolului 278.

 

Articolul 261

 

1.         Autorizaţia menţionată la articolul 260 se acordă declarantului cu condiţia să fie posibilă garantarea unei verificări eficiente a respectării dispoziţiilor referitoare la interdicţii sau restricţii la import sau a altor dispoziţii care reglementează punerea în liberă circulaţie.

 

2.         O astfel de autorizaţie este în principiu refuzată în cazul în care persoana care a depus cererea:

 

-           a săvârşit o încălcare gravă sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale;

 

-           declară mărfurile pentru punere în liberă circulaţie numai în mod ocazional.

 

Autorizaţia poate fi refuzată în cazul în care persoana respectivă acţionează pe seama altei persoane care declară mărfuri pentru punere în liberă circulaţie numai ocazional.

 

3.         Fără a aduce atingere articolului 9 din cod, autorizaţia poate fi revocată în cazul în care se constată una dintre situaţiile prevăzute la alineatul (2).

 

Articolul 262

 

1.         Prin autorizaţia prevăzută la articolul 260:

 

-           se desemnează biroul sau birourile competente pentru a accepta declaraţii simplificate,

 

-           se precizează forma şi conţinutul declaraţiilor simplificate,

 

-           se stabilesc mărfurile cărora i se aplică şi datele care trebuie menţionate pe declaraţia simplificată în scopul identificării mărfurilor,

 

-           se precizează garanţia care trebuie asigurată de către persoana interesată pentru a acoperi o datoria vamală care s-ar putea naşte.

 

De asemenea, prin aceasta se specifică forma şi conţinutul declaraţiilor suplimentare şi stabileşte termenele în limitele cărora aceste declaraţii trebuie prezentate autorităţii vamale desemnate în acest sens.

 

2.         Autorităţile vamal pot renunţa la prezentarea declaraţiei suplimentare în cazul în care aceasta are ca obiect mărfuri a căror valoare se situează sub pragul statistic prevăzut de dispoziţiile comunitare în vigoare şi dacă declaraţia simplificată conţine deja toate informaţiile necesare pentru punerea în liberă circulaţie.

 

Secţiunea 3

 

Procedura de vămuire la domiciliu

 

Articolul 263

 

În conformitate cu condiţiile şi în modul stabilit la articolele 264-266, autorizaţia de a folosi procedura de vămuire la domiciliu se acordă oricărei persoane care doreşte ca mărfurile să fie puse în liberă circulaţie la sediul său sau în celelalte locuri menţionate la articolul 253 şi care prezintă autorităţilor vamale o cerere scrisă în acest sens, conţinând toate datele necesare acordării autorizaţiei:

 

-           cu privire la mărfurile supuse regimul de tranzit comunitar sau de tranzit comun şi pentru care persoana menţionată mai sus beneficiază de o simplificare a formalităţilor care urmează să fie îndeplinite la biroul de destinaţie în conformitate cu dispoziţiile articolelor 406-409,

 

-           cu privire la mărfurile plasate anterior sub un regim vamal cu impact economic, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 278,

 

-           cu privire la mărfurile transportate, după prezentarea în camă în conformitate cu dispoziţiile articolului 40 din cod, la sediile sau în locurile menţionate în conformitate cu altă procedură de tranzit decât aceea prevăzută la prima liniuţă,

 

-           cu referire la mărfurile introduse pe teritoriul vamal comunitar cu scutire de la cerinţa ca acestea să fie prezentate la birul vamal, în conformitate cu dispoziţiile articolului 41 litera (b) din cod.

 

Articolul 264

 

1.         Autorizaţia prevăzută la articolul 263 se acordă cu condiţia ca:

 

-           evidenţele solicitantului să permită autorităţilor vamale să efectueze verificări eficiente şi în special controale ulterioare,

 

-           să fie posibilă garantarea unui control eficient privind respectarea interdicţiilor sau restricţiilor la import sau a altor dispoziţii care reglementează acordarea liberului de vamă.

 

2.         Autorizaţia se refuză în principiu în cazul în care solicitantul:

 

-           a săvârşit o încălcare gravă sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale;

 

-           declară mărfuri pentru punere în liberă circulaţie numai în mod ocazional.

 

Articolul 265

 

1.         Fără a aduce atingere articolului 9 din cod, autorităţile vamale pot renunţa la revocarea autorizaţiei în cazurile în care:

 

-           titularul îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit de autorităţile vamale sau

 

-           neîndeplinirea unei obligaţii nu are consecinţe reale asupra funcţionării corecte a regimului.

 

2.         În principiu, autorizaţia se revocă în cazul în care se constată situaţia prevăzută la articolul 264 alineatul (2).prima liniuţă.

 

3.         Autorizaţia poate fi revocată în cazul în care se constată situaţia prevăzută la 264 alineatul (2) a doua liniuţă.

 

Articolul 266

 

1.         Pentru a permite autorităţilor vamale să se asigure de regularitatea operaţiunilor, la sosirea mărfurilor în locurile desemnate în acest scop, titularul autorizaţiei menţionat la articolul 263:

 

(a)        notifică autorităţilor vamale sosirea mărfurilor în forma şi în modul stabilite de acestea cu scopul de a obţine liberul de vamă pentru mărfuri;

 

(b)        înregistrează mărfurile respective în evidenţele sale. Această înregistrare poate fi înlocuită de orice altă formalitate prevăzută de autorităţile vamale şi care prezintă garanţii similare. Înregistrarea indică data la care este făcută, precum şi datele necesare identificării mărfurilor;

 

(c)        pune la dispoziţia autorităţilor vamale toate documentele de prezentarea cărora este condiţionată, după caz, aplicarea dispoziţiilor care reglementează punerea în liberă circulaţie.

 

2.         Cu condiţia ca verificarea regularităţii operaţiunilor să nu fie afectată, autorităţile vamale pot:

 

(a)        permite ca notificarea prevăzută la alineatul (1) litera (a) să se efectueze când sosirea mărfurilor este iminentă;

 

(b)        în anumite situaţii speciale justificate de natura mărfurilor în cauză şi de ritmul accelerat al operaţiunilor, scuti pe titularul autorizaţiei de obligaţia de a notifica biroului vamal competent fiecare sosire a mărfurilor cu condiţia ca acesta să furnizeze biroului respectiv toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru a-şi putea exercita, după caz, dreptul de a verifica mărfurile.

 

În acest caz, înregistrarea mărfurilor în evidenţele persoanei interesate este echivalentă cu acordarea liberului de vamă.

 

Articolul 267

 

Autorizaţia prevăzută la articolul 263 stabileşte modalităţile practice de funcţionare a procedurii şi cuprinde în special:

 

-           mărfurile pentru care se aplică;

 

-           forma obligaţiilor menţionate la articolul 266, precum şi referirea la garanţia care trebuie să fie constituită de către persoana interesată,

 

-           data acordării liberului de vamă pentru mărfuri,

 

-           termenul în care declaraţia suplimentară trebuie prezentată la biroul vamal competent, desemnat în acest sens,

 

-           condiţiile în care mărfurile sunt acoperite, după caz, de declaraţiile globale, periodice sau recapitulative.

 

CAPITOLUL 3

 

Declaraţiile pentru regimul vamal cu impact economic

 

Secţiunea 1

 

Plasarea sub un regim vamal cu impact economic

 

Subsecţiunea 1

 

Plasarea sub regimul de antrepozit vamal

 

A.         Declaraţii incomplete

 

Articolul 268

 

1.         Declaraţiile de plasare sub regimul de antrepozit vamal pe care biroul vamal de plasare le poate accepta, la cererea declarantului, fără ca ele să conţină unele dintre datele menţionate în anexa 37 trebuie să cuprindă cel puţin datele necesare pentru identificarea mărfurilor la care se referă declaraţia, inclusiv cantitatea acestora.

 

2.         Articolele 255, 256 şi 259 se aplică mutatis mutandis.

 

3.         Prezentul articol nu se aplică declaraţiilor de plasare sub regimul de produse agricole comunitare menţionat la articolele 529 şi 534.

 

B.         Procedura declaraţiei simplificate

 

Articolul 269

 

1.         La cerere, declarantul este autorizat, în conformitate cu condiţiile şi în modul prevăzut la articolul 270, să facă declaraţia de plasare sub regim la prezentarea unei declaraţii simplificate atunci când mărfurile sunt prezentate în vamă.

 

Declaraţia simplificată poate fi sub forma:

 

-           unei declaraţii incomplete de tipul celei prevăzute la articolul 268 sau

 

-           unui document administrativ sau comercial, însoţit de o cerere de plasare sub regim;

 

Declaraţia trebuie să conţină datele menţionate la articolul 268 alineatul (1).

 

2.         În cazul în care această procedură se aplică într-un antrepozit de tip D, declaraţia simplificată trebuie să cuprindă şi natura mărfurilor respective, cu detalii suficiente care să permită clasificarea lor imediată şi fără dubii, precum şi valoarea în vamă a mărfurilor.

 

3.         Procedura menţionată la alineatul (1) nu se aplică în antrepozite de tip B şi F sau la plasarea sub regim în orice tip de antrepozit a produselor agricole comunitare menţionate la articolele 529-534.

 

Articolul 270

 

1.         Cererea menţionată la articolul 269 alineatul (1) se face în scris şi trebuie să conţină toate datele necesare pentru acordarea autorizaţiei.

 

În cazul în care condiţiile permit, cererea menţionată la articolul 269 alineatul (1) poate fi înlocuită printr-o cerere globală pentru operaţiunilor care trebuie efectuate într-o perioadă de timp.

 

În acest caz, cererea se face în conformitate cu condiţiile stabilite la articolele 497-502 şi se prezintă împreună cu cererea de autorizaţie pentru administrarea antrepozitului vamal sau ca o modificare a autorizaţiei iniţiale, către autoritatea vamală care a eliberat autorizaţia pentru regimul vamal.

 

2.         Autorizaţia menţionată la articolul 269 alineatul (1) se acordă persoanei interesate atât timp cât regularitatea operaţiunilor nu este afectată.

 

3.         Autorizaţia este refuzată în principiu în cazul în care:

 

-           nu se oferă toate garanţiile necesare pentru buna desfăşurarea a operaţiunilor;

 

-           persoana interesată nu efectuează frecvent operaţiuni de plasare regim;

 

-           persoana interesată a săvârşit o încălcare gravă sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale;

 

4.         Fără a aduce atingere articolului 9 din cod, autorizaţia poate fi revocată în situaţia în care se constată situaţiile menţionate la alineatul (3).

 

Articolul 271

 

Autorizaţia menţionată la articolul 269 alineatul (1) stabileşte modalităţile practice de funcţionare a procedurii, în special:

 

-           biroul sau birourile de plasare sub regim,

 

-           forma şi conţinutul declaraţiilor simplificate.

 

Nu este necesară prezentarea unei declaraţii suplimentare.

 

C.         Procedura vămuirii la domiciliu

 

Articolul 272

 

1.         Autorizaţia pentru folosirea procedurii de vămuire la domiciliu se acordă în funcţie de condiţiile şi în modul prevăzut la alineatul (2) şi la articolele 273 şi 274.

 

2.         Articolul 269 alineatul (2) şi articolul 270 se aplică mutatis mutandis.

 

Articolul 273

 

1.         Pentru a permite autorităţilor vamale să se asigure de regularitatea operaţiunilor, la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest sens, titularul autorizaţiei:

 

(a)        notifică biroului de control sosirea mărfurilor în termenii şi în modul prevăzut de către acesta;

 

(b)        face înregistrări în evidenţa operativă a mărfurilor;

 

(c)        ţine la dispoziţia biroului de control toate documentele referitoare la plasarea mărfurilor sub regim.

 

Înregistrarea menţionată la litera (b) trebuie să conţină cel puţin câteva dintre datele folosite în practica comercială pentru identificarea mărfurilor, inclusiv cantitatea.

 

2.         Se aplică articolul 266 alineatul (2).

 

Articolul 274

 

Autorizaţia menţionată la articolul 272 alineatul (1) stabileşte modalităţile practice de funcţionare a procedurii şi cuprinde în special:

 

-           mărfurile pentru care se aplică,

 

 

-           forma obligaţiilor menţionate la articolul 273,

 

-           data acordării liberului de vamă pentru mărfuri.

 

Nu este necesară o declaraţie suplimentară.

 

Subsecţiunea 2

 

Plasarea sub regimul de perfecţionare activă, de transformare sub control vamal sau de admitere temporară

 

A.         Declaraţii incomplete

 

Articolul 275

 

1.         Declaraţiile pentru plasarea sub un alt regim vamal cu impact economic decât perfecţionarea pasivă şi antrepozitul vamal, pe care biroul vamal de plasare sub regim le poate accepta, la cererea declarantului, fără ca acestea să conţină unele dintre datele prevăzute în anexa 37 sau fără a fi însoţite de anumite documente menţionate la articolul 220 trebuie să cuprindă cel puţin datele prevăzute în casetele 14, 21, 31, 37, 40 şi 54 ale documentului administrativ unic şi în caseta 44, referirea la autorizaţie sau:

 

-           referirea la cerere, caz în care se aplică articolul 556 alineatul (1) al doilea paragraf sau

 

-           informaţiile prevăzute la articolele 568 alineatul (3), 656 alineatul (3) sau 695 alineatul (3), care se pot înscrie în această casetă atunci când sunt aplicabile procedurile simplificate pentru eliberarea autorizaţiei.

 

2.         Articolele 255, 256 şi 259 se aplică mutatis mutandis.

 

3.         Articolele 257 şi 258 se aplică, de asemenea, mutatis mutandis în cazul plasării sub regimul de perfecţionare activă, sistemul cu rambursare.

 

B.         Procedurile declaraţiei simplificată şi de vămuire la domiciliu

 

Articolul 276

 

Articolele 260-267 şi. 270 se aplică mutatis mutandis mărfurilor declarate pentru regimurile vamal cu impact economic menţionate în prezenta subsecţiune.

 

Subsecţiunea 3

 

Mărfuri declarate pentru regimul de perfecţionare pasivă

 

Articolul 277

 

Dispoziţiile articolelor 279 şi 289 care se aplică mărfurilor declarate pentru export se aplică mutatis mutandis mărfurilor declarate pentru export în cadrul regimului de perfecţionare pasivă.

 

Secţiunea 2

 

Încheierea unui regim vamal cu impact economic

 

Articolul 278

 

1.         În cazurile de încheiere a unui regim vamal cu impact economic, altul decât perfecţionarea pasivă şi regimul de antrepozit vamal, se pot aplica procedurile simplificate pentru punerea în liberă circulaţie, export şi r-export. În cazul reexportului, dispoziţiile articolelor 279 şi 289 se aplică mutatis mutandis.

 

2.         Procedurile simplificate menţionate la articolele 254-267 se pot aplica în cazul punerii în liberă circulaţie a mărfurilor sub regimul de perfecţionare pasivă.

 

3.         În cazurile de încheiere a regimului de antrepozit vamal, pot fi aplicate procedurile simplificate prevăzute pentru punerea în liberă circulaţie, export şi reexport.

 

Cu toate acestea:

 

(a)        pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip F nu se pot autoriza proceduri simplificate;

 

(b)        pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip B se aplică numai declaraţiile incomplete şi procedura de declaraţie simplificată;

 

(c)        eliberarea unei autorizaţii pentru un antrepozit de tip D presupune aplicarea automată a procedurii de vămuire la domiciliu pentru punerea în liberă circulaţie.

 

Cu toate acestea, această procedură nu se poate aplica în cazurile în care persoana doreşte să beneficieze de aplicarea unor elemente de taxare care nu pot fi verificate fără un control fizic al mărfurilor. În acest caz, pot fi folosite celelalte proceduri care presupun prezentarea în vamă a mărfurilor;

 

(d)        nu se aplică nici o procedură simplificată produselor agricole comunitare plasate sub regimul de antrepozit vamal în conformitate cu dispoziţiile articolelor 529-534.

 

CAPITOLUL 4

 

Declaraţii de export

 

Articolul 279

 

Formalităţile de îndeplinit la biroul vamal de export în conformitate cu articolul 792 pot fi simplificate în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.

 

Dispoziţiile articolelor 793 şi 796 se aplică prezentului capitol.

 

Secţiunea 1

 

Declaraţii incomplete

 

Articolul 280

 

1.         Declaraţiile de export pe care biroul vamal le poate accepta la cererea declarantului, fără ca ele să conţină anumite date menţionate în anexa 37, trebuie să cuprindă cel puţin datele prevăzute în casetele 1 prima subdiviziune, 2, 14, 17, 31, 33, 38, 44 şi 54 din documentul administrativ unic şi:

 

-           în cazul în care mărfurile sunt supuse drepturilor de export sau altor măsuri prevăzute în cadrul politicii agricole comune, toate informaţiile necesare pentru aplicarea corectă a unor asemenea drepturi şi măsuri,

 

-           orice informaţii considerate necesare în scopul identificării mărfurilor, aplicării dispoziţiilor care reglementează exportul, precum şi stabilirii cuantumului garanţiei de constituirea căreia este condiţionat exportul mărfurilor.

 

2.         Autorităţile vamale pot scuti declarantul de completarea casetelor 17 şi 33, cu condiţia ca acesta să declare că exportul mărfurilor în cauză nu intră sub incidenţa interdicţiilor sau restricţiilor, ca autorităţile vamale să nu aibă motive să pună acest lucru la îndoială şi ca descrierea mărfurilor să permită stabilirea imediată şi fără ambiguităţi a clasificării tarifare.

 

3.         Exemplarul 3 trebuie să includă una dintre menţiunile următoare în caseta 44:

 

-           Exportacion simplificada,

 

-           Forenklet udforsel,

 

-           Vereinfachte Ausfuhr,

 

-           Simplified exportation,

 

-           Exportation simplifee,

 

-           Esportazione semplificata,

 

-           Vereenvoudigde uitvoer,

 

-           Exportacao simplificada.

 

4.         Articolele 255-259 se aplică mutatis mutandis declaraţiilor de export.

 

Articolul 281

 

În cazul aplicării articolului 789, declaraţia suplimentară sau de înlocuire se poate depune la biroul vamal competent pentru locul în care este stabilit exportatorul. În cazul în care subcontractantul are domiciliul într-un alt stat membru decât exportatorul, această posibilitate se aplică numai dacă există acorduri între administraţiile statelor membre în cauză.

 

Pe declaraţia incompletă se menţionează biroul la care a fost depusă declaraţia suplimentară sau de înlocuire. Biroul vamal la care se depune declaraţia incompletă trimite exemplarele 1 şi 2 la biroul vamal la care se depune declaraţia suplimentară sau de înlocuire.

 

Secţiunea 2

 

Procedura declaraţiei simplificate

 

Articolul 282

 

1.         La cererea scrisă care cuprinde toate informaţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei, declarantul are dreptul, în condiţiile şi în modul stabilit la articolele 261 şi 262 aplicate mutatis mutandis, să întocmească declaraţia de export într-o formă simplificată când mărfurile se prezintă în vamă.

 

2.         Fără a aduce atingere articolului 288, declaraţia simplificată este constituită de documentul administrativ unic care conţine cel puţin datele necesare identificării mărfurilor. Alineatele (3) şi (4) ale articolului 280 se aplică mutatis mutandis.

 

Secţiunea 3

 

Procedura de vămuire la domiciliu

 

Articolul 283

 

Autorizaţia de a folosi procedura de vămuire la domiciliu se acordă în urma unei cereri scrise, în condiţiile şi în modul prevăzut la articolul 284, oricărei persoane, denumită în continuare "exportator agreat", care doreşte să efectueze formalităţile de export la sediul său sau în alte locuri desemnate sau aprobate de către autorităţile vamale.

 

Articolul 284

 

Articolele 264 şi 265 se aplică mutatis mutandis.

 

Articolul 285

 

1.         Pentru a permite autorităţilor vamale să se asigure de regularitatea operaţiunilor, înainte de expedierea mărfurilor din locurile menţionate la articolul 283, exportatorul agreat:

 

(a)        notifică autorităţilor vamale expedierea mărfurilor în forma şi în modul prevăzut de acestea din urmă pentru a obţine liberul de vamă;

 

(b)        înscrie respectivele mărfuri în evidenţele sale. Această înscriere poate fi înlocuită de orice altă formalitate prevăzută de autorităţile vamale şi care oferă garanţii similare. Înscrierea cuprinde data la care s-a efectuat şi datele necesare pentru identificarea mărfurilor.

 

(c)        pune la dispoziţia autorităţilor vamale toate documentele de prezentarea cărora este condiţionată, după caz, aplicarea dispoziţiilor care reglementează exportul.

 

2.         În anumite situaţii speciale, justificate de natura mărfurilor în cauză şi de ritmul accelerat al operaţiunilor de export, autorităţile vamale îl pot scuti pe exportatorul agreat de obligaţia de a notifica biroului vamal competent fiecare transport de mărfuri, cu condiţia ca el să pună la dispoziţia acestui serviciu toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru ca acesta din urmă să-şi poată exercita, după caz, dreptul de control al mărfurilor.

 

În acest caz, înscrierea mărfurilor în evidenţele exportatorului agreat este echivalentă cu acordarea liberului de vamă.

 

Articolul 286

 

1.         Pentru a verifica dacă mărfurile au părăsit efectiv teritoriul vamal comunitar, exemplarul 3 al documentului administrativ unic este folosit ca dovadă a ieşirii.

 

În autorizaţie se menţionează că exemplarul 3 al documentului administrativ unic trebuie să fie autentificat în prealabil.

 

2.         Autentificarea prealabilă se poate efectua într-unul dintre următoarele moduri:

 

(a)        prin aplicarea în prealabil, în caseta A, a ştampilei biroului vamal competent şi a semnăturii unui funcţionar al acestui birou;

 

(b)        prin aplicarea, de către exportatorul agreat, a unei ştampile speciale conform modelului menţionat în anexa 62.

 

Această ştampilă poate fi preimprimată pe formulare în cazul în care tipărirea este încredinţată unei imprimerii aprobate în acest scop.

 

3.         Înainte de expedierea mărfurilor, exportatorul agreat are obligaţia:

 

-           de a efectua formalităţile menţionate la articolul 285;

 

-           de a indica pe exemplarul 3 al documentului administrativ unic numărul de identificare în evidenţele sale, precum şi data la care s-a făcut acest lucru.

 

4.         Caseta 44 a exemplarului 3, completată în conformitate cu dispoziţiile alineatului (2), trebuie să cuprindă:

 

-           numărul autorizaţiei şi numele biroului vamal emitent;

 

-           una dintre menţiunile prevăzute la articolul 280 alineatul (3).

 

Articolul 287

 

1.         În autorizaţia menţionată la articolul 283 stabilesc modalităţile practice de funcţionare a procedurii şi în special:

 

-           mărfurile pentru care se aplică

 

-           forma obligaţiilor menţionate la articolul 285,

 

-           data acordării liberului de vamă,

 

-           conţinutul exemplarului 3, precum şi mijloacele prin care urmează a fi validat,

 

-           procedura pentru prezentarea declaraţiei suplimentare şi termenul în care aceasta trebuie depusă.

 

2.         Autorizaţia include angajamentul exportatorului agreat de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura integritatea ştampilei speciale sau a formularelor pe care este aplicată ştampila biroului vamal de export sau ştampila specială.

 

Secţiunea 4

 

Dispoziţii comune secţiunilor 2 şi3

 

Articolul 288

 

1.         În locul documentului administrativ unic, statele membre pot prevedea folosirea unui document comercial sau administrativ sau a altui suport în cazul în care întreaga operaţiune de export se desfăşoară pe teritoriul aceluiaşi stat membru sau în cazul în care această posibilitate este prevăzută în acordurile încheiate între administraţiile statelor membre în cauză.

 

2.         Documentul sau suportul prevăzut la alineatul (1) cuprinde cel puţin datele necesare pentru identificarea mărfurilor, precum şi una dintre menţiunile prevăzute la articolul 280 alineatul (3) şi este însoţit de o cerere pentru export.

 

În cazul în care situaţia permite, autorităţile vamale pot accepta ca această cerere să fie înlocuită de o cerere globală care să acopere operaţiunile de export care urmează să se efectueze pe parcursul unei anumite perioade. Pe documentul sau suportul respectiv se face referire la autorizaţia eliberată în urma depunerii acestei cereri globale.

 

3.         Documentul comercial sau administrativ constituie dovada ieşirii de pe teritoriul vamal al Comunităţii, la fel ca şi exemplarul 3 al documentului unic. În cazul folosirii altor suporturi, modalităţile de vizare la ieşire trebuie precizate, după caz, în acordurile încheiate între administraţiile statelor membre în cauză.

 

Articolul 289

 

În cazul în care întreaga operaţiune de export se efectuează pe teritoriul unui singur stat membru, acesta poate prevedea şi alte simplificări, în plus faţă de procedurile prevăzute în secţiunile 2 şi 3, cu respectarea politicilor comunitare.

 

PARTEA II

 

DESTINAŢIA VAMALĂ

 

TITLUL I

 

PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAŢIE

 

CAPITOLUL I

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 290

 

1.         În cazul în care mărfurile comunitare sunt exportate pe baza unui carnet ATA în conformitate cu articolul 797, punerea în liberă circulaţie a mărfurilor respective se poate face pe baza carnetului ATA.

 

2.         În acest caz, biroul sau birourile la care mărfurile sunt puse în liberă circulaţie efectuează următoarele formalităţi:

 

(a)        verifică informaţiile înscrise în casetele A-G din voletul de reimport;

 

(b)        completează cotorul şi caseta H din voletul de reimport;

 

(c)        reţine voletul de reimport.

 

3.         În cazul în care formalităţile de încheiere a unei operaţiuni de export temporar de mărfuri comunitare sunt îndeplinite la alt birou vamal decât biroul pe la care mărfurile intră pe teritoriul vamal al Comunităţii, transportul acestor mărfuri între acest birou şi biroul unde se îndeplinesc formalităţile se efectuează fără nici o formalitate.

 

CAPITOLUL 2

 

Admiterea unor mărfuri care beneficiază de tratament tarifar favorabil datorită destinaţiei lor finale

 

Secţiunea 1

 

Alte mărfuri decât caii destinaţi sacrificării

 

Articolul 291

 

1.         Admiterea de mărfuri, în cazul punerii în liberă circulaţie beneficiind de un tratament tarifar favorabil datorită destinaţiei lor finale, este condiţionată de acordarea unei autorizaţii scrise persoanei care importă sau care dispune importul mărfurilor pentru a le pune în liberă circulaţie.

 

2.         Această autorizaţie se eliberează la cererea scrisă a persoanei interesate de către autorităţile vamale ale statului membru în care mărfurile se declară pentru liberă circulaţie.

 

3.         În cazul mărfurilor menţionate în anexa 39, cererea trebuie să cuprindă în special următoarele informaţii:

 

(a)        o descriere sumară a unităţilor utilizate pentru tratamentul prevăzut;

 

(b)        natura tratamentului avut în vedere;

 

(c)        tipul şi cantitatea de mărfuri care urmează a se folosi;

 

(d)        în cazul în care se aplică notele suplimentare 4 litera (n) şi 5 de la capitolul 27 al nomenclaturii combinate, tipul şi cantitatea mărfurilor obţinute, precum şi descrierea tarifară a acestora.

 

4.         Persoana interesată trebuie să permită autorităţilor vamale urmărirea mărfurilor în locul sau locurile din întreprindere în care se desfăşoară procesul tehnic de prelucrare, pe întreaga durată a acestuia.

 

Articolul 292

 

1.         Autorităţile vamale pot limita perioada de valabilitate a autorizaţiei menţionate la articolul 291.

 

2.         În cazul revocării autorizaţiei, titularul plăteşte imediat suma drepturilor de import stabilită în conformitate cu dispoziţiile articolului 208 din cod, pentru acele mărfuri a căror destinaţie finală nu a fost precizată.

 

Articolul 293

 

Titularul autorizaţiei este obligat:

 

(a)        să dea mărfurilor destinaţia finală precizată;

 

(b)        să ţină evidenţe care să permită autorităţilor vamale să desfăşoare controalele pe care acestea le consideră necesare pentru a se asigura că mărfurile în cauză capătă destinaţia finală precizată şi să păstreze aceste evidenţe.

 

Articolul 294

 

1.         Tuturor mărfurilor li se dă destinaţia finală precizată în termen de un an de la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie de către autorităţile vamale.

 

2.         În cazul mărfurilor enumerate în anexa 40 partea II, termenul menţionat la alineatul (1) este de cinci ani.

 

3.         Termenele prevăzute la alineatele (1) şi (2) se pot prelungi de către autorităţile vamale dacă mărfurilor nu li s-a dat destinaţia finală precizată din motive neprevăzute sau în caz de forţă majoră sau datorită unor cerinţe inerente procesului tehnic de prelucrare sau de transformare a mărfurilor.

 

4.         În cazul mărfurilor enumerate în anexa 39, se aplică dispoziţiile alineatelor (1) şi (2), cu excepţia dispoziţiilor contrare menţionate în notele suplimentare 4 litera (n) şi 5 de la capitolul 27 din nomenclatura combinată.

 

Articolul 295

 

1.         Se consideră că mărfurilor li se dă destinaţia finală respectivă:

 

1.         în cazul mărfurilor care pot fi folosite o singură dată, când tuturor mărfurilor li s-a dat destinaţia finală specificată în conformitate cu termenele stabilite;

 

2.         în cazul mărfurilor care pot fi folosite în mod repetat doi ani după ce li se dă destinaţia finală specificată; prima dată la care s-a stabilit o asemenea destinaţie se înscrie în contabilitate, astfel cum se prevede la articolul 293 litera (b); cu toate acestea:

 

(a)        materialele enumerate în anexa 40 partea 1 şi utilizate de companiile de transport aerian pentru operaţiuni de întreţinere şi reparaţii ale propriilor aeronave, fie în cadrul acordurilor comerciale referitoare la astfel de materiale, fie pentru uz propriu: la data la care li s-a desemnat primit destinaţia finală;

 

(b)        piesele auto pentru montaj: la data la care vehiculele sunt transferate altor persoane;

 

(c)        mărfurile enumerate în anexa 40, partea 1, destinate unor anumite tipuri de aeronave în scopul construcţiei, întreţinerii, transformării sau echipării: la data când aeronava este transferată altei persoane decât titularul autorizaţiei sau este pusă din nou la dispoziţia proprietarului, în special după întreţinere, reparaţie sau transformare;

 

(d)        mărfurile menţionate în anexa 40 partea II, destinate unor tipuri de nave sau platformelor de foraj şi de exploatare în scopul construcţiei, reparaţiei, întreţinerii, transformării, dotării: la data transferării navei sau platformei de foraj către altă persoană sau la data reintrării navei sau platformei de foraj în posesia proprietarului, în special după întreţinere, reparaţie sau transformare;

 

(e)        mărfurile menţionate în anexa 40, partea 2, furnizate direct la bord în scopul echipării: la data furnizării lor;

 

(f)         aeronavele civile: la data la care sunt înscrise în registrul public prevăzut în acest sens.

 

2.         Deşeurile şi resturile care rezultă din procesul de prelucrare sau de transformare a mărfurilor, precum şi pierderile datorate cauzelor naturale se consideră mărfuri care au primit destinaţie finală.

 

Articolul 296

 

1.         În cazuri de necesitate temeinic motivate de către titularul autorizaţiei, autorităţile vamale pot permite ca mărfurile menţionate în prezenta secţiune să fie depozitate în combinaţie cu mărfuri de natură, calitate şi având caracteristici tehnice şi fizice identice cu acestea.

 

În cazul în care mărfurile sunt depozitate în acest fel, dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică unei cantităţi de mărfuri echivalente cu aceea a mărfurilor puse în liberă circulaţie în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni.

 

2.         Prin derogare de la dispoziţiile alineatului 1, autorităţile vamale pot permite ca mărfurile enumerate în anexa 39, puse în liberă circulaţie în conformitate cu dispoziţiile acestei secţiuni, să fie depozitate în combinaţie cu alte mărfuri enumerate în aceeaşi anexă sau cu uleiurile brute din petrol care se încadrează la subpoziţia 2709 00 00 din nomenclatura combinată.

 

3.         Depozitarea combinată a mărfurilor menţionate la alineatul 2, care nu sunt de natură, calitate şi care nu au caracteristici tehnice şi fizice identice poate fi autorizată atunci când întreaga combinaţie de mărfuri depozitate împreună urmează să fie supusă unuia din tratamentele menţionate în notele suplimentare 4 şi 5 din capitolul 27 al nomenclaturii combinate.

 

Articolul 297

 

1.         În cazul transferării mărfurilor în interiorul Comunităţii, cesionarul trebuie să deţină o autorizaţie eliberată în conformitate cu articolul 291.

 

2.         Prin derogare de la dispoziţiile articolului 294, toate mărfurile trebuie să primească destinaţia finală declarată în termen de un an de la data transferului; totuşi, această perioadă se poate prelungi în condiţiile prevăzute la articolul 294 alineatul (3).

 

Articolul 298

 

1.         În cazul în care mărfurile menţionate la articolul 297 se expediază dintr-un stat membru în altul se foloseşte exemplarul de control T5 prevăzut la articolele 471-495, cu condiţia respectării procedurii stabilite la alineatele (2)-(8).

 

2.         Cedentul expeditor întocmeşte exemplarul de control T5 în şase exemplare (un original şi cinci copii). Copiile se numerotează în mod adecvat.

 

Exemplarul de control T5 trebuie să cuprindă:

 

-           în caseta A "Birou de plecare", biroul vamal competent din statul membru de plecare,

 

-           în caseta 2, numele sau denumirea şi adresa completă a cedentului expeditor,

 

-           în caseta 8, numele sau denumirea şi adresa completă a cesionarului destinatar,

 

-           în caseta "Notă importantă" (sub caseta 14 ("Declarant/Reprezentant") se introduce o a treia liniuţă, între cele două existente, cu următorul text:

 

•           "în cazul mărfurilor expediate sub regimul «destinaţiei finale», cesionarului destinatar menţionat mai sus"

 

-           în casetele 31, respectiv 33, descrierea mărfurilor în starea în care se află la data expediţiei, inclusiv numărul de articole şi codul aferent din nomenclatura combinată,

 

-           în caseta 38, greutatea netă a mărfurilor,

 

-           în caseta 103, greutatea netă a mărfurilor în litere,

 

-           în caseta 104, după ce se bifează caseta "Altele (precizaţi)", una din următoarele menţiuni scrise cu majuscule:

 

-           DESTINO ESPECIAL: MERCANCIAS QUE DEBEN PONERSE A DISPOSICION DEL CESIONARIO [REGLAMENTO (CEE) No 2454/93, ARTICULO 298],

 

-           SARLIGT ANVENDELSESFORMAL: SKAL STILLES TIL RADIGHED FOR ERHVERVEREN (FORORDNING (EOF) Nr. 2454/93, ARTIKEL 298),

 

-           BESONDERE VERWENDUNG: WAREN SIND DEM UBERNEHMER ZUR VERFUGUNG ZU STELLEN (ARTIKEL 298 DER VERORDNUNG (EWG) Nr. 2454/93),

 

-           END-USE: GOODS TO BE PLACED AT THE DISPOSAL OF THE TRANSFEREE (REGULATION (EEC) No 2454/93, ARTICLE 298),

 

-           DESTINATION PARTICULIERE: MARCHANDISES A METTRE A LA DISPOSITION DU CESSIONNAIRE [REGLEMENT (CEE) No 2454/93, ARTICLE 298],

 

-           DESTINAZIONE PARTICOLARE: MERCI DA METTERE A DISPOSIZIONE DEL CESSIONARIO [REGOLAMENTO (CEE) N. 2454/93, ARTICOLO 298],

 

-           BIJZONDERE BESTEMMING: GOEDEREN TER BESCHIKKING TE STELLEN VAN DE CESSIONARIS (VERORDENING (EEG) Nr. 2454/93, ARTIKEL 298),

 

-           DESTINO ESPECIAL: MERCADORIAS A POR A DISPOSICAO DO CESSIONARIO [REGULAMENTO (CEE) N.o 2454/93, ARTIGO 298.o];

 

-           în caseta 106,

 

(a)        în cazul în care mărfurile au suferit o prelucrare sau transformare după punerea în liberă circulaţie, descrierea acestor mărfuri în starea în care se găseau la data punerii în liberă circulaţie, precum şi codul aferent din nomenclatura combinată;

 

(b)        numărul de înregistrare şi data declaraţiei de punere în liberă circulaţie, precum şi numele şi adresa biroului vamal în cauză.

 

-           în caseta E de pe verso "Rezervat statului membru de plecare":

 

-           biroul vamal competent al statului membru de destinaţie,

 

-           data expedierii mărfurilor.

 

3.         cedentul expeditor păstrează primul exemplar în evidenţele prevăzute la articolul 293 litera (b) şi, înainte de expedierea mărfurilor, transmite exemplarele doi şi trei biroului vamal competent în condiţiile stabilite de acesta. În plus, el trimite exemplarele patru şi cinci şi originalul împreună cu mărfurile către cesionarul destinatar. Biroul vamal menţionat anterior păstrează al doilea exemplar şi trimite al treilea exemplar biroului vamal competent al statului membru de destinaţie.

 

4.         La primirea mărfurilor, destinatarul le înscrie în evidenţele prevăzute la articolul 293 litera (b), cărora le anexează originalul; cel de-al patrulea exemplar se trimite de îndată către biroul vamal competent al statului membru de destinaţie în condiţiile stabilite de acesta cu precizarea datei de sosire. Acesta notifică imediat biroul vamal menţionat în legătură cu orice depăşire, lipsă, substituire sau altă neregulă constatată. În plus, el trimite al cincilea exemplar cedentului expeditor.

 

5.         De la data menţionată la alineatul 4, obligaţiile care decurg din prezentul capitol se transferă de la cedentul expeditorul către cesionarul destinatar. Până la data respectivă, aceste obligaţii revin cedentului expeditor.

 

6.         Mărfurile expediate în conformitate cu procedura prevăzută de prezentul articol nu se prezintă nici la biroul de plecare, nici la biroul de destinaţie.

 

7.         Dispoziţiile prezentului articol se aplică în egală măsură mărfurilor care circulă între două puncte situate în Comunitate, cu tranzitarea teritoriilor statelor care fac parte din Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS) şi care, într-una din aceste ţări, fac obiectul unei reexpedieri.

 

8.         Autorităţile vamale ale statului membru de plecare şi ale statului membru de destinaţie desfăşoară controale intermitente la cedentul expeditor şi la cesionarul destinatar. Aceştia au obligaţia de a le acorda asistenţă în această privinţă şi furnizează informaţiile solicitate.

 

Articolul 299

 

1.         Prin derogare de la dispoziţiile articolului 298, exemplarul de control T5 nu este necesar în cazul transportului de materiale pentru întreţinerea sau reparaţia aeronavelor, fie în cadrul acordurilor comerciale privind astfel de materiale, fie pentru nevoile proprii, de către companiile de transport aerian care asigură transportul internaţional.

 

În acest caz, transportul mărfurilor se efectuează pe baza unei scrisori de trăsură pentru transport aerian sau a unui document echivalent în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 298 alineatul (6).

 

2.         Scrisoarea de trăsură pentru transportul aerian sau documentul echivalent trebuie să cuprindă cel puţin următoarele date:

 

(a)        numele companiei de transport aerian expeditoare;

 

(b)        numele aeroportului de plecare;

 

(c)        numele companiei de transport aerian destinatare;

 

(d)        numele aeroportului de destinaţie;

 

(e)        descrierea materialelor;

 

(f)         numărul de articole.

 

Datele de identificare prevăzute la alineatul precedent pot fi menţionate şi sub formă de cod sau prin trimitere la un document anexat.

 

3.         Scrisoarea de trăsură pentru transport aerian sau documentul echivalent trebuie să poarte pe faţă una dintre inscripţiile următoare, cu litere mari de tipar:

 

-           DESTINO ESPECIAL,

 

-           SARLIGT ANVENDELSESFORMAL,

 

-           BESONDERE VERWENDUNG,

 

-           END-USE,

 

-           DESTINATION PARTICULIERE,

 

-           DESTINAZIONE PARTICOLARE,

 

-           BIJZONDERE BESTEMMING,

 

-           DESTINO ESPECIAL.

 

4.         În fiecare stat membru, fiecare companie de transport aerian expeditoare şi destinatară a materialelor menţionate la primul paragraf pune la dispoziţia autorităţilor vamale competente, în scop de control, documentele prevăzute la articolul 293 litera (b).

 

5.         Compania de transport aerian expeditoare păstrează un exemplar al scrisorii de trăsură pentru transport aerian sau un document echivalent ca parte a evidenţelor sale şi, în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru în care are sediul compania de transport aerian expeditoare, pune la dispoziţia biroului vamal competent un alt exemplar al acestui document.

 

Compania de transport aerian destinatară păstrează un exemplar al scrisorii de trăsură pentru transport aerian sau un document echivalent ca parte a evidenţelor sale şi, în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru de destinaţie, prezintă un alt exemplar al acestuia biroului vamal competent.

 

6.         Materialele intacte, precum şi exemplarele scrisorii de trăsură pentru transport aerian sau documentul echivalent se predau companiei de transport aerian destinatare în locurile convenite de autorităţile vamale ale statului membru în care are sediul compania de transport aerian respectivă. În plus, materialele sunt înscrise în evidenţele menţionate la articolul 293 litera (b).

 

Remiterea materialelor, a exemplarelor scrisorii de trăsură pentru transportul aerian sau ale documentului echivalent, precum şi înscrierea menţionată în paragraful precedent se efectuează în termen de cinci zile de la data plecării aeronavei care transportă materialele respective.

 

7.         Obligaţiile ce decurg din prezentul articol se transferă de la compania de transport aerian expeditoare către compania de transport aerian destinatară la data la care materialele intacte şi exemplarele scrisorii de trăsură pentru transport aerian sau documentele echivalente se prezintă acesteia din urmă.

 

Articolul 300

 

Toate transferurile de pe teritoriul unui stat membru se notifică autorităţilor vamale. Forma, termenul şi celelalte condiţii în care trebuie efectuată notificarea se stabilesc de către autorităţile respective. Notificarea trebuie să indice exact data transferului mărfurilor.

 

Începând cu această dată, cesionarul îşi asumă obligaţiile ce decurg din prezenta secţiune cu privire la transferul mărfurilor.

 

Articolul 301

 

1.         La solicitarea titularului unei autorizaţii eliberate în conformitate cu articolul 291, autorităţile vamale aprobă, în condiţii pe care le stabilesc, locurile, denumite în continuare "baze operaţionale terestre", în care mărfurile enumerate în anexa 40 partea II secţiunea B pot fi depozitate sau supuse operaţiunilor de orice natură.

 

2.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 298, nu se aplică alte formalităţi în afara înscrierii corespunzătoare în evidenţe în conformitate cu articolul 293 litera (b) pentru circulaţia mărfurilor menţionate la alineatul (1) între:

 

(a)        baza operaţională terestră şi platforme, indiferent dacă acestea se află în interiorul sau în afara apelor teritoriale şi viceversa;

 

(b)        dacă este cazul, baza operaţională terestră până la locul de îmbarcare a mărfurilor către platforme, precum şi de la locul de descărcare a platformelor şi baza operaţională terestră;

 

(c)        locul de încărcare şi platforme, indiferent dacă ele se află în apele teritoriale sau în afara acestora, în cazul în care mărfurile sunt încărcate pe platforme fără a trece pe la baza operaţională terestră şi viceversa;

 

(d)        platforme, indiferent dacă ele se află în apele teritoriale sau în afara acestora.

 

Articolul 302

 

1.         Autorităţile vamale nu aprobă folosirea mărfurilor pentru altă destinaţie decât cea prevăzută pentru tratamentul tarifar favorabil menţionat la articolul 291, cu excepţia cazului în care titularul autorizaţiei poate demonstra că din motive care privesc situaţia sa sau a mărfurilor în sine a fost imposibil ca acestora să li se dea destinaţia finală prevăzută.

 

2.         Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), în cazul produselor enumerate în anexa 40 părţile 1 şi 2, autorităţile vamale pot aproba folosirea mărfurilor pentru o altă destinaţie decât cea prevăzută pentru tratamentul tarifar favorabil în cazul în care consideră că acest lucru se justifică din raţiuni economice.

 

3.         Beneficierea de dispoziţiile prevăzute la alineatele precedente este condiţionată de plata de către titularul autorizaţiei a sumei drepturilor de import stabilite în conformitate cu articolul 208 din cod.

 

Articolul 303

 

1.         Autorităţile vamale nu aprobă exportul de mărfuri de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau distrugerea mărfurilor sub control vamal decât dacă titularul autorizaţiei poate face dovada faţă de autorităţile vamale că din motive care privesc situaţia sa sau a mărfurilor în sine a fost imposibil ca acestora să li se dea destinaţia finală specificată.

 

În cazul în care exportul de mărfuri de pe teritoriul vamal al Comunităţii se aprobă, mărfurile sunt considerate mărfuri necomunitare de la data acceptării declaraţiei de export.

 

În cazul produselor agricole, caseta 44 din documentul administrativ unic trebuie să poarte una dintre următoarele inscripţii scrisă cu majuscule:

 

-           DESTINO ESPECIAL: MERCANCIAS PREVISTAS PARA LA EXPORTACION [REGLAMENTO (CEE) No 2454/93, ARTI-CULO 303]: APLICACION DE LOS MONTANTES COMPENSATORIOS MONETARIOS Y RESTITUCIONES AGRARIAS EXCLUIDA,

 

-           SARLIGT ANVENDELSESFORMAL: VARER BESTEMT TIL UDFORSEL I (FORORDNING (EOF) Nr. 2454/93, ARTIKEL 303): ANVENDELSE AF MONETARE UDLIGNINGSBELOB OG LANDBRUGSRESTITUTIONER ER UDELUKKET,

 

-           BESONDERE VERWENDUNG: ZUR AUSFUHR VORGESEHENE WAREN (ARTIKEL 303 DER VERORDNUNG (EWG) Nr. 2454/93): ANWENDUNG DER W_HRUNGSAUSGLEICHSBETR_GE UND LANDWIRTSCHAFTLICHEN AUSFUHRERSTATTUNGEN AUSGESCHLOSSEN,

 

-           END-USE: GOODS DESTINED FOR EXPORTATION (REGULATION (EEC) No 2454/93, ARTICLE 303). MONETARY COMPENSATORY AMOUNTS AND AGRICULTURAL REFUNDS NOT APPLICABLE,

 

-           DESTINATION PARTICULIERE: MARCHANDISES PREVUES POUR L'EXPORTATION [REGLEMENT (CEE) No 2454/93, ARTICLE 303]: APPLICATION DES MONTANTS COMPENSATOIRES MONETAIRES ET RESTITUTIONS AGRICOLES EXCLUE,

 

-           DESTINAZIONE PARTICOLARE: MERCI PREVISTE PER L'ESPORTAZIONE [REGOLAMENTO (CEE) N. 2454/93, ARTICOLO 303]: APPLICAZIONE DEI MONTANTI COMPENSATORI MONETARI E RESTITUZIONI AGRICOLE ESCLUSA,

 

-           BIJZONDERE BESTEMMING: VOOR UITVOER BESTEMDE GOEDEREN (VERORDENING (EEG) Nr. 2454/93, ARTIKEL 303): TOEKENNING VAN MONETAIRE COMPENSERENDE BEDRAGEN EN LANDBOUWRESTITUTIES UITGESLOTEN,

 

-           DESTINO ESPECIAL: MERCADORIAS PREVISTAS PARA A EXPORTACAO [REGULAMENTO (CEE) N.o 2454/93, ARTIGO 303.o]: APLICACAO DOS MONTANTES COMPENSATORIOS MONETARIOS E RESTITUICOES AGRICOLAS EXCLUIDA.

 

2.         Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), în cazul mărfurilor enumerate în anexa 40 părţile 1 şi 2, autorităţile vamale aprobă exportul mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunităţii în cazul în care acest lucru este justificat de motive economice.

 

3.         Dispoziţiile alineatului (1) nu se aplică mărfurilor depozitate în combinaţie menţionate la articolul 296 alineatul (3) decât dacă întreaga combinaţie se exportă sau se distruge.

 

Articolul 304

 

1.         Orice marfă cu o utilizare finală pentru care dreptul de import aplicabil în cadrul destinaţiei finale pentru ă nu este mai mic decât cel aplicabil făcându-se abstracţie de la destinaţia menţionată, se clasifică în subpoziţia din nomenclatura combinată referitoare la destinaţia finală, fără a se aplica dispoziţiile prezentei secţiuni.

 

2.         Prezenta secţiune nu se aplică mărfurilor menţionate în anexa 41.

 

Secţiunea 2

 

Cai destinaţi sacrificării

 

Articolul 305

 

1.         Punerea în liberă circulaţie a cailor destinaţi sacrificării de la subpoziţia 0101 19 10 din nomenclatura combinată se face în următoarele condiţii:

 

(a)        constituirea unei garanţii care să acopere datoria vamală care s-ar putea naşte în conformitate cu articolul 208 din cod şi

 

(b)        identificarea fiecărui cal la data punerii în liberă circulaţie şi la cererea biroului vamal, printr-o marcă lizibilă care rezultă din îndepărtarea părului de pe umărul stâng, cu foarfeca sau alte mijloace, incluzând semnul X pentru a arăta că animalul este destinat sacrificării şi un număr care să permită identificarea calului de la data punerii în liberă circulaţie până la data sacrificării.

 

2.         Datele de marcare se precizează în declaraţia de punere în liberă circulaţie a cailor respectivi. O copie a declaraţiei însoţeşte caii şi se prezintă autorităţii menţionate la articolul 308 alineatul (1).

 

3.         Obligaţiile declarantului sunt cele menţionate la articolul 293.

 

Articolul 306

 

1.         După acordarea liberului de vamă, caii sunt conduşi direct, cu ajutorul unor mijloace de transport sigilate de către autoritatea competentă şi fără a aduce atingere dispoziţiilor naţionale privind ruperea şi înlocuirea sigiliilor în cazuri de necesitate, la un abator recunoscut de către autorităţile vamale, pentru a fi sacrificaţi.

 

2.         După sosirea la abator, vehiculul se desigilează, iar caii se descarcă în prezenţa autorităţii competente.

 

3.         Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care biroul vamal care acordă liberul de vamă se află în abator, în cazul în care caii sunt preluaţi imediat de către autoritatea menţionată la articolul 308 alineatul (1).

 

În plus, în cazul în care biroul vamal care a acordat liberul de vamă se găseşte în imediata apropiere a abatorului, autorităţile vamale pot înlocui sigilarea cu măsuri de supraveghere proprii lua pentru a asigura transferul animalelor direct în abator şi preluarea lor de către autoritatea menţionată la articolul 308 alineatul (1).

 

Articolul 307

 

În cazul în care un cal nu poate fi identificat la sosirea la abator sau în caz de nerespectare a dispoziţiilor articolului 306, autoritatea competentă informează neîntârziat biroul vamal competent, care ia măsurile necesare.

 

Articolul 308

 

1.         Dovada că animalele au fost sacrificate se face fie sub forma unui certificat eliberat de către autoritatea abilitată în acest sens, fie sub forma unei atestări adăugat de către respectiva autoritate pe exemplarul declaraţiei menţionate la articolul 305 alineatul (2), prin care se stabileşte că animalele sacrificate sunt cele menţionate în declaraţia de punere în liberă circulaţie.

 

2.         În termen de 30 de zile de la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie, dovada sacrificării trebuie să ajungă la biroul vamal la care s-a prezentat respectiva declaraţie, fie direct prin intermediul autorităţii menţionate la alineatul (1), fie prin intermediul declarantului, în conformitate cu decizia fiecărui stat membru.

 

TITLUL II

 

TRANZIT

 

CAPITOLUL 1

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 309

 

În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

(a)        Mijloc de transport, în special:

 

-           orice vehicul rutier, remorcă sau semiremorcă,

 

-           orice vagon de cale ferată,

 

-           orice navă sau ambarcaţiune,

 

-           orice aeronavă,

 

-           orice container în sensul articolului 670 litera (g);

 

(b)        Birou de plecare:

 

biroul vamal la care începe operaţiunea de tranzit comunitar;

 

(c)        Birou de tranzit:

 

-           biroul vamal de ieşire de pe teritoriul vamal al Comunităţii, atunci când transportul părăseşte acest teritoriu în cursul operaţiunii de tranzit comunitar printr-o frontieră dintre un stat membru şi o ţară terţă,

 

-           biroul vamal de la punctul de intrare pe teritoriul vamal al Comunităţii, atunci când mărfurile au tranzitat teritoriul unei ţări terţe în cursul operaţiunii de tranzit comunitar;

 

(d)        Birou de destinaţie:

 

biroul vamal unde mărfurile plasate sub regimul de tranzit comunitar trebuie prezentate pentru încheierea operaţiunii de tranzit comunitar;

 

(e)        Birou de garanţie:

 

biroul vamal unde se constituie o garanţie globală sau forfetară.

 

CAPITOLUL 2

 

Domeniu de aplicare

 

Articolul 310

 

1.         Mărfurile comunitare:

 

-           care au făcut obiectul formalităţilor vamale de export în vederea acordării de restituiri la exportul către terţe ţări în cadrul politicii agricole comune, sau

 

-           în cazul cărora rambursarea sau remiterea drepturilor de import este condiţionată de reexportul acestora de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau de plasarea în antrepozit vamal, sub orice alt regim vamal decât punerea în liberă circulaţie sau plasarea într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, sau

 

-           care sunt puse în liberă circulaţie în cadrul regimului de perfecţionare activă, sistemul cu rambursare, în vederea exportului lor ulterior sub formă de produse compensatoare şi pentru care se poate depune o cerere de rambursare în conformitate cu dispoziţiile articolului 128 din cod, pe care persoana interesată are intenţia de a o prezenta, sau

 

-           care se supun regimului de prelevări şi altor impuneri la export şi care au făcut obiectul formalităţilor vamale la exportul lor către terţe ţări în cadrul politicii agricole comune, sau

 

-           care provin din stocuri de intervenţie, sunt supuse măsurilor de control în ceea ce priveşte utilizarea şi/sau destinaţia şi care au făcut obiectul formalităţilor vamale la exportul către terţe ţări în cadrul politicii agricole comune, circulă sub regimul de tranzit comunitar în conformitate cu articolul 91 alineatul (1) litera (b) din cod.

 

2.         Mărfurile menţionate la alineatul (1) care nu au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii sunt tratate ca mărfuri comunitare, cu condiţia ca anularea declaraţiei de export şi a formalităţilor vamale referitoare la măsurile comunitare care au necesitat ieşirea mărfurilor de pe teritoriu vamal menţionat, precum şi, după caz, efectele acestor formalităţi să fie atestate.

 

Articolul 311

 

Fără a aduce atingere articolului 310 alineatul (1) mărfurile comunitare care se expediază:

 

(a)        de la un punct de pe teritoriul vamal al Comunităţii către un alt punct prin teritoriul uneia sau mai multor ţări AELS;

 

(b)        în cadrul metodelor de cooperare administrativă destinate a asigura, pe perioada de tranziţie, schimburile comerciale între Comunitate, în componenţa de la 31 decembrie 1985, pe de o parte, şi Spania şi Portugalia pe de altă parte, precum şi schimburile comerciale dintre aceste două state membre, libera circulaţie a mărfurilor nebeneficiind încă de eliminarea totală a drepturilor vamale sau a altor măsuri stabilite în Actul de aderare;

 

(c)        dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunităţii în care se aplică dispoziţiile Directivei 77/388/CE a Consiliului către o altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii în care dispoziţiile menţionate anterior nu se aplică sau,

 

-           dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunităţii în care dispoziţiile Directivei 77/388/CE a Consiliului nu se aplică până în altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii în care dispoziţiile menţionate anterior se aplică sau

 

-           dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunităţii în care dispoziţiile Directivei 77/388/CE a Consiliului nu se aplică până în altă parte a teritoriului vamal al Comunităţii în care dispoziţiile menţionate anterior nu se aplică se transportă sub regimul de tranzit comunitar intern.

 

Articolul 312

 

Transportul mărfurilor cărora li se aplică regimul de tranzit comunitar se poate efectua între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunităţii cu tranzitarea teritoriului altei ţări terţe care nu este membră AELS în regim de tranzit comunitar, cu condiţia ca tranzitarea ţării terţe respective să se efectueze sub acoperirea unui document de transport unic întocmit într-un stat membru; în acest caz, regimul se suspendă pe teritoriul ţării terţe.

 

CAPITOLUL 3

 

Caracterul comunitar al mărfurilor

 

Articolul 313

 

1.         Sub rezerva excepţiilor menţionate la alineatul (2), toate mărfurile transportate între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunităţii se consideră mărfuri comunitare dacă nu se stabileşte că ele nu au caracter comunitar.

 

2.         Următoarele mărfuri nu sunt considerate mărfuri comunitare decât dacă se stabileşte în conformitate cu articolele 314 şi 323 că ele au caracter comunitar:

 

(a)        mărfurile care circulă sub acoperirea unuia dintre documentele menţionate la articolul 163 alineatul (2) litera (b) din cod;

 

(b)        mărfurile transportate între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunităţii cu tranzitarea teritoriului unei ţări terţe;

 

(c)        mărfurile transportate:

 

-           pe calea aerului de la un aeroport situat într-o ţară terţă până la un port situat pe teritoriul vamal al Comunităţii,

 

-           pe mare de la un port situat într-o ţară terţă până la un port situat pe teritoriul vamal al Comunităţii,

 

-           pe mare dintr-o zonă liberă dintr-un port situat pe teritoriul vamal al Comunităţii unde ele sunt încărcate sau transbordate spre un alt port situat pe acelaşi teritoriu, numai dacă nu se stabileşte, printr-o viză aplicată de către autorităţile vamale pe documentele navei, că nava soseşte dintr-o parte a portului care nu face parte din zona liberă;

 

(d)        mărfurile cuprinse în transporturi expediate de la un oficiu poştal situat pe teritoriul vamal al Comunităţii, în cazul în care coletelor sau documentelor însoţitoare li se aplică o etichetă conform modelului din anexa 42. Autorităţile vamale ale statului membru de expediţie au obligaţia de a aplica o astfel de etichetă sau de a dispune aplicarea acesteia pe coletele sau documentele însoţitoare dacă mărfurile de expediat nu sunt comunitare;

 

(e)        mărfurile transportate pe cale maritimă de la un port situat pe teritoriul vamal al Comunităţii până la un alt port de pe acel teritoriu, dacă transportul a fost efectuat:

 

-           la bordul unei nave care soseşte dintr-o ţară terţă şi care transportă mărfuri încărcate într-o ţară terţă, care a făcut escală într-unul sau mai multe porturi comunitare sau

 

-           la bordul unei nave care circulă către o ţară terţă şi care transportă mărfuri încărcate într-un port comunitar pentru descărcare într-o ţară terţă, care a făcut escală într-unul sau mai multe porturi comunitare sau

 

-           la bordul unei nave care a efectuat, între portul comunitar de plecare şi portul comunitar de destinaţie, una sau mai multe escale în ţări terţe sau

 

-           la bordul unei nave care soseşte direct dintr-o zonă liberă sau

 

-           la bordul unei nave care a oprit într-un port în care există o zonă liberă, numai dacă nu se stabileşte, prin intermediul unei vize aplicate de autorităţile vamale pe documentele navei că aceasta a sosit dintr-o parte a portului situată în afara zonei libere.

 

3.         (a)        Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 170 din cod, căpitanul navei sau

reprezentantul acestuia este obligat să informeze autorităţile vamale din portul în care se descarcă mărfurile în legătură cu sosirea navei şi să precizeze din ce port a pornit nava cu încărcătura sa iniţială, precum şi porturile în care a făcut escală nava înainte de a ajunge în portul comunitar de destinaţie. La cerere, căpitanul navei prezintă documentele în sprijinul declaraţiilor făcute, de exemplu jurnalul de bord.

 

Dacă informaţiile cerute nu se prezintă la cererea autorităţilor vamale din portul de destinaţie, toate mărfurile transportate la bordul navei se consideră mărfuri necomunitare, cu excepţia cazului când se stabileşte caracterul lor comunitar în conformitate cu dispoziţiile articolului 314-323.

 

(b)        Pentru îndeplinirea obligaţiilor care îi revin în conformitate cu dispoziţiile literei (a), căpitanul navei sau reprezentantul acestuia poate prezenta autorităţilor vamale din porturile comunitare în care sunt descărcate mărfurile un exemplar al unei note de informaţii autentificate de autorităţile vamale ale portului de plecare de pe teritoriul vamal al Comunităţii, precizând portul de destinaţie finală prevăzut, precum şi toate porturile în care este posibil ca nava să facă escală.

 

Cu toate acestea, prezentarea unei note de informaţii este obligatorie dacă nava transportă mărfuri prevăzute la articolul 91 alineatul (1) din cod.

 

(c)        Autorităţile vamale ale portului de destinaţie pot renunţa la aplicarea dispoziţiilor literelor (a) şi (b) în cazul navelor:

 

-           în legătură cu care, datorită naturii şi ariei geografice a legăturilor maritime asigurate, există certitudinea că efectuează transporturi doar între porturi comunitare fără escală în terţe ţări sau

 

-           sunt folosite de companii de transport maritim autorizate să utilizeze procedura simplificată descrisă la articolul 448 alineatul (11).

 

Articolul 314

 

1.         În cazurile menţionate la articolul 313 alineatul (2) literele (a)-(c) şi (e), caracterul comunitar al mărfurilor se stabileşte prin intermediul unuia dintre documentele prevăzute la articolele 315-318 sau în conformitate cu normele prevăzute la articolele 319-323.

 

2.         Documentele sau normele menţionate la primul alineat nu se folosesc cu privire la mărfurile:

 

(a)        care sunt destinate exportului; sau

 

(b)        care sunt menţionate la articolul 310 alineatul (1) prima liniuţă; sau

 

(c)        care sunt în ambalaje care nu au caracter comunitar; sau

 

(d)        care nu sunt transportate direct dintr-un stat membru în altul.

 

Următoarele sunt considerate ca fiind transportate direct dintr-un stat membru în altul:

 

-           mărfurile al căror transport se efectuează fără tranzitarea teritoriului unei ţări terţe,

 

-           mărfurile al căror transport se efectuează cu tranzitarea teritoriului uneia sau mai multor ţări terţe, cu condiţia ca tranzitarea acestor ţări să se efectueze sub acoperirea unui document de transport unic întocmit într-un stat membru.

 

Articolul 315

 

1.         Dovada caracterului comunitar se furnizează, în conformitate cu condiţiile de mai jos, prin prezentarea unui document T2L.

 

2.         Documentul T2L se întocmeşte pe un formular conform cu exemplarul 4 sau exemplarul 4/5 al modelului din anexele 31 şi 32.

 

Formularul respectiv se suplimentează, după caz, cu unul sau mai multe formulare conforme cu exemplarul 4 sau exemplarul 4/5 al modelului din anexele 33 şi 34.

 

În cazul în care statele membre nu aprobă utilizarea formularelor suplimentare atunci când se recurge la un sistem informatic de prelucrare a declaraţiilor pentru imprimarea acestora, formularul trebuie suplimentat cu unul sau mai multe formulare conforme cu exemplarul 4 sau cu exemplarul 4/5 al modelului din anexele 31 şi 32.

 

3.         Persoana interesată înscrie sigla "T2L" în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 a formularului şi sigla "T2L bis" în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 din formularul sau formularele suplimentare folosite.

 

4.         În cazul în care urmează să fie întocmit un document T2L referitor la un transport cuprinzând două sau mai multe tipuri de mărfuri, datele legate de respectivele mărfuri se pot înscrie pe una sau mai multe liste de încărcătură în sensul articolelor 341 alineatul (2)-344 alineatul (2) în loc să fie înscrise în casetele 31 "Colete şi descrierea mărfurilor", 32 "Articol nr.", 35 "Greutatea brută (kg)" şi, după caz, 33 "Codul mărfurilor", 38 "Greutatea netă (kg)" şi 44 "Menţiuni speciale/documente prezentate, certificate şi autorizaţii" de pe formularul folosit pentru întocmirea documentului T2L.

 

În cazul în care se folosesc liste de încărcătură, casetele respective de pe formularul la întocmirea documentului T2L se barează.

 

5.         Partea superioară a casetei menţionată la articolul 342 litera (b) se foloseşte pentru sigla "T2L"; partea inferioară a casetei se păstrează pentru aplicarea vizei de către autorităţile vamale prevăzute la articolul 316 alineatul (2).

 

Coloana "Ţara de expediţie/export" de pe lista de încărcătură nu se completează.

 

6.         Lista de încărcătură se prezintă în acelaşi număr de exemplare ca şi documentul T2L la care se referă.

 

7.         În cazul în care două sau mai multe liste de încărcătură sunt anexate aceluiaşi document T2L, aceste liste trebuie să poarte un număr de ordine dat de persoana interesată; numărul de liste de încărcătură anexate se înscrie în caseta 4 "Liste de încărcătură" de pe formularul folosit pentru documentul T2L.

 

Articolul 316

 

1.         Sub rezerva dispoziţiilor articolului 394, documentul T2L se întocmeşte într-un singur exemplar.

 

2.         Documentul T2L şi, după caz, documentul sau documentele T2L bis se vizează de către autorităţile vamale ale statului membru de plecare, la cererea persoanei interesate. Această viză cuprinde următoarele date care, pe cât posibil, trebuie să apară în caseta C (biroul de plecare) a acestor documente:

 

(a)        în cazul documentului T2L, numele şi ştampila biroului de plecare, semnătura funcţionarului competent, data aplicării şi un număr de înregistrare sau numărul declaraţiei de expediţie când aceasta din urmă este necesară;

 

(b)        în cazul documentului T2L bis, numărul care apare pe documentul T2L. Numărul se inserează fie prin intermediul unei ştampile care cuprinde numele biroului de plecare, fie scris de mână. În acest din urmă caz, el este însoţit de ştampila oficială a respectivului birou.

 

Aceste documente se înapoiază persoanei interesate imediat după ce s-au încheiat formalităţile legate de expedierea mărfurilor către statul membru de destinaţie.

 

Articolul 317

 

1.         Fără a aduce atingere articolelor 315 şi 316, dovada caracterului comunitar al mărfurilor se face în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, prin prezentarea facturii sau a documentului de transport referitor la mărfuri.

 

2.         Factura sau documentul de transport menţionat la alineatul (1) cuprinde cel puţin numele şi adresa completă a expeditorului sau a declarantului, în cazul în care expeditorul şi declarantul nu sunt una şi aceeaşi persoană, numărul şi natura, mărcile şi numerele coletelor, descrierea mărfurilor, precum şi greutatea brută în kilograme şi, după caz, numerele containerelor.

 

Declarantul trebuie să aplice vizibil pe documentul respectiv sigla "T2L", însoţită de semnătura sa olografă.

 

3.         Factura sau documentul de transport, completate corect şi semnate de către declarant se vizează, la cererea sa, de către autorităţile vamale ale statului membru de plecare. Această viză trebuie să cuprindă numele şi ştampila biroului de plecare, semnătura funcţionarului competent, data vizei şi fie un număr de înregistrare, fie numărul declaraţiei de expediţie sau de export, dacă o astfel de declaraţie este necesară.

 

4.         Dacă valoarea totală a mărfurilor comunitare cuprinse în factură sau pe documentul de transport, completat şi semnat în conformitate cu alineatul (2) sau cu articolului 224 alineatul (1) nu depăşeşte 10.000 de ECU, declarantul este scutit de prezentarea documentului sau facturii respective pentru a fi vizat(ă) de către autorităţile vamale ale statului membru de plecare.

 

În cazul menţionat la alineatul precedent, factura sau documentul de transport trebuie să cuprindă, în plus faţă de informaţiile prevăzute la alineatul (2), elementele de identificare ale biroului de plecare.

 

5.         Prezentul articol se aplică doar în cazul în care factura sau documentul de transport se referă exclusiv la mărfuri comunitare.

 

Articolul 318

 

În cazul în care documentul folosit pentru a dovedi caracterul comunitar al mărfurilor este eliberat retroactiv, el trebuie să poarte una dintre următoarele menţiuni înscrise cu roşu:

 

-           Expedido a posteriori,

 

-           Udstedt efterfolgende,

 

-           Nachtraglich ausgestellt,

 

-           Issued retroactively,

 

-           Delivre a posteriori,

 

-           Rilasciato a posteriori,

 

-           Achteraf afgegeven,

 

-           Emitido a posteriori.

 

Articolul 319

 

1.         În cazul în care mărfurile sunt transportate sub acoperirea unui carnet TIR sau a unui carnet ATA, în scopul de a dovedi caracterul comunitar al mărfurilor şi sub rezerva dispoziţiilor articolului 314 alineatul (2), declarantul poate înscrie sigla "T2L" în spaţiul rezervat pentru descrierea mărfurilor, împreună cu semnătura sa, pe toate voletele relevante ale carnetului folosit, înainte de a prezenta carnetul la biroul de plecare pentru vizare. Sigla "T2L", pe toate voletele pe care a fost aplicată, se autentifică cu ştampila biroului de plecare, însoţită de semnătura funcţionarului competent.

 

2.         În cazul în care carnetul TIR sau carnetul ATA se referă atât la mărfuri comunitare, cât şi la mărfuri necomunitare, cele două categorii de mărfuri trebuie să fie indicate separat, iar sigla "T2L" se va aplica cu referire clară doar la mărfurile comunitare.

 

Articolul 320

 

Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al autovehiculelor rutiere înmatriculate într-un stat membru, aceste vehicule sunt considerate ca având caracter comunitar:

 

(a)        în cazul în care sunt însoţite de plăcuţe sau de documente de înmatriculare şi datele de identificare indicate de respectivele plăcuţe şi documente dovedesc fără nici un dubiu caracterul lor comunitar;

 

(b)        în alte cazuri, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 315-323.

 

Articolul 321

 

Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al unui vagon de mărfuri aparţinând unei companii feroviare a unui stat membru, acest vagon se consideră că are caracter comunitar:

 

(a)        în cazul în care numărul de cod şi marca de proprietate (sigla) înscrise pe el stabilesc în mod indubitabil caracterul comunitar;

 

(b)        în alte cazuri, la prezentarea unuia dintre documentele menţionate la articolele 315-318.

 

Articolul 322

 

1.         Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al ambalajelor utilizate pentru transportul mărfurilor în cadrul schimburilor intracomunitare care pot fi identificate ca aparţinând unei persoane stabilite într-un stat membru şi care sunt înapoiate goale, după folosire, la plecarea dintr-un alt stat membru, ambalajele respective se consideră ca având caracter comunitar:

 

(a)        în cazul în care sunt declarate ca mărfuri comunitare şi nu există îndoieli cu privire la veridicitatea declaraţiei;

(b)        în alte cazuri, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 315-323.

 

2.         Facilitatea prevăzută la alineatul (1) se acordă pentru recipiente, ambalaje, paleţi şi alte materiale similare cu excepţia containerelor în sensul articolului 670.

 

Articolul 323

 

Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al mărfurilor din bagajele călătorilor şi al mărfurilor însoţite de pasageri, în cazul în care acestea nu sunt destinate comercializării, ele se consideră ca având caracter comunitar:

 

(a)        în cazul în care se declară ca mărfuri comunitare şi nu există îndoieli cu privire la veridicitatea declaraţiei;

 

(b)        în alte cazuri, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 315-322.

 

Articolul 324

 

Administraţiile vamale ale statelor membre îşi acordă asistenţă reciproc pentru verificarea autenticităţii şi exactităţii documentelor şi pentru regularitatea normelor care, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, se folosesc pentru a dovedi caracterul comunitar al mărfurilor.

 

Articolul 325

 

Documentul T2M se constituie ca parte a metodelor de cooperare administrativă menţionată în primul paragraf de la articolul 10 alineatul (2) din tratat. El serveşte drept dovadă că produsele pescuite de navele statelor membre şi introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii fie în stare neprelucrată, fie după ce au fost supuse la bordul vaselor aparţinând statelor membre unui proces care nu le scoate de sub incidenţa capitolului 3 sau a codurilor 1504 sau 2301 din nomenclatura combinată, respectă condiţiile stabilite la articolul 9 alineatul (2) din tratat.

 

Articolul 326

 

Produsele pescuite şi produsele obţinute la bord menţionate la articolul 325 sunt acoperite de documentul T2M întocmit în conformitate cu articolele 329-333, în cazul în care:

 

(a)        nava care a efectuat captura şi, după caz, a prelucrat-o la bord, o transportă direct către un alt stat membru decât cel de care aparţine nava respectivă;

 

(b)        o navă aparţinând unui stat membru, pe care produsele pescuite au fost transbordate de pe o navă menţionată la litera (a), le prelucrează la bord şi transportă produsele rezultate direct pe teritoriul vamal al Comunităţii;

 

(c)        o altă navă decât cea menţionată la literele (a) sau (b) aparţinând unui stat membru, pe care au fost transbordate produsele pescuite sau produsele rezultate, le transportă direct pe teritoriul vamal al Comunităţii;

 

(d)        una dintre navele menţionate la literele (a), (b) sau (c) transportă produsele pescuite sau produsele rezultate direct către ţara sau teritoriul din afara Comunităţii, de unde acestea sunt transportate pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

Articolul 327

 

1.         Formularul pe care se întocmeşte documentul T2M trebuie să fie conform modelului prezentat în anexa 43.

 

2.         Originalul se tipăreşte pe hârtie fără pastă mecanică, finisată pentru scris şi cântărind cel puţin 55 g/m2. Hârtia trebuie să aibă imprimat pe ambele feţe un fond de culoare verde ghioşat, astfel încât să evidenţieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

 

3.         Formatul formularelor T2M este de 210 x 297 mm, cu o toleranţă maximă de -5 şi+ 8 mm în lungime.

 

4.         Formularul se tipăreşte într-una din limbile oficiale ale Comunităţii, indicată de autorităţile competente ale statului membru căruia îi aparţine nava.

 

5.         Formularele T2M se prezintă în carnete de câte 10 formulare, cu un original detaşabil şi cu o copie la indigo a fiecărui formular, care nu se detaşează obţinută prin copiere. Pagina 2 a copertei carnetului conţine notele menţionate în anexa 44.

 

6.         Fiecare formular T2M are un număr de serie destinat să-l individualizeze. Acest număr este identic atât pentru original cât şi pentru copie.

 

7.         Statele membre îşi pot rezerva dreptul de a tipări formularele T2M şi de a le constitui în carnete sau pot încredinţa operaţiunea unor imprimerii aprobate. În acest din urmă caz, se face menţiunea aprobării pe pagina 1 a copertei fiecărui carnet, precum şi pe originalul fiecărui formular. Pagina 1 şi originalul fiecărui formular trebuie să aibă numele şi adresa imprimeriei sau un semn prin care aceasta să fie poată fi identificată.

 

8.         Formularul T2M se completează într-una dintre limbile oficiale ale Comunităţii, fie prin dactilografiere, fie lizibil de mână; în acest din urmă caz, cu cerneală şi cu caractere de tipar. Nu se admit ştersături sau rectificări. Corecturile se fac prin anularea cuvintelor greşite şi prin adăugarea datelor necesare. Orice corectură trebuie să fie făcute de către persoana care a semnat declaraţia care conţine corecturi.

 

Articolul 328

 

La cererea armatorului sau a reprezentantului său, autorităţile vamale ale portului de înmatriculare sau ale portului de domiciliu al navei de pescuit eliberează un carnet cu formulare T2M.

 

Acesta se eliberează doar când armatorul sau reprezentantul său completează, în limba formularului, casetele 1 şi 2 de pe toate exemplarele originale şi de pe copiile formularelor conţinute de carnet. Atunci când se eliberează carnetul, autorităţile menţionate completează caseta 3 a tuturor exemplarelor originale şi a copiilor formularelor din carnet.

 

Articolul 329

 

Căpitanul navei care a efectuat captura completează casetele 4, 5 şi 8 ale exemplarului original şi al copiei unuia dintre formularele din carnet:

 

(a)        ori de câte ori produsele pescuite sunt descărcate într-un alt stat membru decât cel căruia îi aparţine nava;

 

(b)        ori de câte ori produsele pescuite sunt transbordate pe o altă navă aparţinând unui stat membru;

 

(c)        ori de câte ori capturile sunt descărcate într-o ţară sau într-un teritoriu din afara teritoriul vamal al Comunităţii.

 

Articolul 330

 

În cazul în care produsele pescuite au fost supuse prelucrării la bordul navei care a făcut captura în urma căruia produsele rezultate au fost clasificate la codurile 1504 sau 2301 din nomenclatura combinată, căpitanul navei respective completează casetele 4 şi 8 ale originalului şi copiei documentului T2M relevant şi evidenţiază prelucrarea prin înscrierea acesteia în jurnalul de bord al navei.

 

Articolul 331

 

În cazul transbordării produselor pescuite menţionate la articolul 329 litera (b) sau a produselor rezultate menţionate la articolul 330, se completează caseta 9 a exemplarului original şi copia documentului T2M, iar declaraţia de transbordare se semnează de către cei doi căpitani. Originalul documentului T2M se înmânează căpitanului navei la bordul căreia se transbordează produsele pescuite sau produsele rezultate, operaţiunea de transbordare fiind înregistrată în jurnalul de bord al celor două nave.

 

Articolul 332

 

În cazul în care prelucrarea menţionată la articolul 330 se desfăşoară la bordul altei nave aparţinând unui stat membru, pe care s-au transbordat produsele pescuite, căpitanul acestei nave completează documentul T2M care i-a fost înmânat în momentul transbordării şi înregistrează prelucrarea în jurnalul de bord al navei sale.

 

Articolul 333

 

În cazul unei a doua transbordări a produselor pescuite menţionate la articolul 329 litera (b) sau a produselor rezultate menţionate la articolul 330 ori în cazul transbordării produselor rezultate menţionate la articolul 323, se completează şi caseta 11 a documentului original T2M şi se semnează declaraţia de transbordare de către cei doi căpitani.

Documentul original T2M se înmânează căpitanului navei pe care sunt transbordate produsele de pescuit sau produsele rezultate, operaţiunea de transbordare fiind consemnată în jurnalul de bord al celor două nave.

 

Articolul 334

 

1.         Originalul documentului T2M întocmit în conformitate cu articolul 329 şi, după caz, cu articolele 330-333, se prezintă biroului vamal unde produsele rezultate menţionate la articolul 325 fac obiectul unei declaraţii de plasare sub un regim vamal. Autorităţile au dreptul să ceară o traducere a documentului. Pentru a verifica menţiunile de pe documentul T2M, autorităţile mai pot cere prezentarea tuturor documentelor relevante şi îndeosebi a documentele de la bordul navelor menţionate la articolul 326 literele (a), (b) şi (c).

 

2.         În cazul în care produsele pescuite sau produsele rezultate menţionate la articolul 325, la care se referă documentul T2M, se descarcă într-o ţară sau un teritoriu din afara Comunităţii, respectivul document este valabil doar dacă este însoţit de un atestat al autorităţilor vamale ale ţării sau teritoriului respectiv.

 

Acest atestat:

 

(a)        cuprinde o declaraţie potrivit căreia produsele pescuite sau produsele rezultatele la care se referă documentul s-au aflat sub supraveghere vamală pe întreaga perioadă a staţionării lor în ţara sau pe teritoriul respectiv şi nu au suferit alte manipulări decât cele strict necesare pentru conservarea lor;

 

(b)        precizează datele de sosire şi de plecare ale produselor pescuite sau ale produselor rezultate şi mijlocul de transport folosit pentru reexpedierea lor către Comunitate.

 

În absenţa acestui atestat, autorităţile vamale ale statului membru în care sunt aduse produsele pescuite sau produsele rezultate pot accepta orice alt document recunoscut de către ele ca echivalent.

 

Articolul 335

 

1.         În cazul în care produsele pescuite sau produsele rezultate menţionate la articolul 325 sunt transportate într-o ţară sau pe un teritoriu situat în afara teritoriului vamal al Comunităţii înainte de a fi expediate în transporturi fracţionate către teritoriul vamal al Comunităţii, originalul documentului T2M, întocmit în conformitate cu articolul 329 şi, după caz, cu articolele 330-333, se reţine în ţara sau teritoriul respectiv de către căpitan sau reprezentantul său. O copie a documentului se trimite neîntârziat către biroul vamal din portul de înmatriculare sau de domiciliu al navei de pescuit.

 

2.         Pentru fiecare transport parţial, căpitanul sau reprezentantul său întocmeşte câte un extras după documentul T2M, folosind în acest scop un formular luat din carnetul de formulare T2M eliberat în conformitate cu dispoziţiile articolul 328.

 

Fiecare extras trebuie să cuprindă o referire la documentul original şi, în caseta 4, o menţiune privind caracterul produselor care fac obiectul transportului parţial.

 

Pe fiecare extras trebuie să fie clar inscripţionată una din următoarele menţiuni:

 

-           Extracto,

 

-           Udskrift,

 

-           Auszug,

 

-           Extract,

 

-           Extrait,

 

-           Estratto,

 

-           Uittreksel,

 

-           Extracto.

 

3.         Pentru fiecare transport parţial, originalul extrasului după documentul T2M însoţit de atestatul menţionat la articolul 334 alineatul (2) este prezentat biroului vamal al statului membru în care produsele care constituie transportul parţial fac obiectul unei declaraţii de plasare sub un regim vamal.

 

4.         Biroul vamal menţionat la alineatul (3) trimite de îndată biroului vamal din portul de înmatriculare sau de domiciliu al navei de pescuit o copie autentificată a extrasului după documentul T2M. Copia trebuie să conţină, de asemenea, o referire la declaraţia referitoare la regimul vamal atribuit.

 

5.         Documentul original T2M se păstrează până când tuturor produselor la care se referă li se atribuie o destinaţie.

 

Căpitanul navei sau reprezentantul său înscrie în caseta "Observaţii" a documentului original T2M, pentru fiecare destinaţie, numărul şi natura coletelor, greutatea brută (în kilograme), precum şi destinaţia atribuită mărfurilor. Dacă această destinaţie constă într-un transport parţial în Comunitate, în conformitate cu alineatul (2), se indică, de asemenea, numărul şi data extrasului corespunzător. După ce toate produsele care fac obiectul documentului T2M iniţial primesc o destinaţie, documentul se trimite imediat biroului vamal din portul de înmatriculare sau de domiciliu al navei de pescuit.

 

6.         Pentru a asigura perceperea drepturilor şi altor impuneri care ar putea deveni exigibile, autorităţile vamale ale biroului menţionat la alineatul (3) nu permit vămuirea produselor pescuite, ca beneficiind de statutul comunitar, decât dacă se constituie o garanţie. Această garanţie se eliberează cu consimţământul biroului vamal al portului de înmatriculare sau de domiciliu al navei de pescuit. Acest consimţământ se acordă cel târziu la o lună după primirea documentului T2M original menţionat la alineatul 5.

 

Articolul 336

 

Ambalajelor prezentate concomitent cu produsele pescuite sau produsele rezultate menţionate la articolul 325 la care se referă documentul T2M li se acordă regim intracomunitar doar dacă autorităţilor vamale li se prezintă un document care să ateste caracterul lor comunitar.

 

Articolul 337

 

De fiecare dată când nava de pescuit revine în portul de înmatriculare sau de domiciliu, dacă după plecare se foloseşte carnetul cu formulare T2M, proprietarului sau reprezentantului său i se cere să prezinte carnetul la biroul vamal emitent pentru verificarea exemplarelor.

 

Căpitanul prezintă, de asemenea, carnetul ori de câte ori i se cere acest lucru de către autorităţile vamale.

 

Carnetul se înapoiază titularului după fiecare verificare până la folosirea tuturor formularelor pe care le conţine.

 

Articolul 338

 

Atunci când, înainte de utilizarea tuturor formularelor T2M, o navă căreia i se eliberează un carnet cu formulare T2M în conformitate cu articolul 327 nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru ca produsele pescuite să poată fi admise în celelalte state membre beneficiind de regimul intracomunitar carnetul se înapoiază de îndată biroului vamal emitent.

 

Articolul 339

 

Pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor articolele 325-340, administraţiile statelor membre îşi oferă sprijin reciproc pentru a verifica autenticitatea documentelor T2M şi exactitatea datelor pe care acestea le conţin.

 

Articolul 340

 

1.         În sensul articolelor 325 şi 326, navele înscrise definitiv în registrele autorităţilor competente la nivel local (registros de base) din Ceuta sau Melilla nu sunt considerate nave ale statelor membre.

 

2.         Autorităţile vamale din portul de înmatriculare sau de domiciliu al unei nave de pescuit înregistrată definitiv în registrele autorităţilor competente la nivel local (registros de base) din Ceuta şi Melilla nu au dreptul să emită carnete cu formulare T2M unei astfel de nave.

 

3.         Dispoziţiile articolului 334 alineatul (2) se aplică atunci când produsele pescuite şi produselor rezultate menţionate la articolul 326, la care se referă documentul T2M, sunt descărcate într-un port din Ceuta sau Melilla şi sunt transbordare pentru a fi transportate către teritoriul vamal al Comunităţii.

 

În plus, se rezervă cheuri speciale pentru descărcarea, depozitarea şi transbordarea acestor produse, care sunt separate de cele rezervate produselor care au altă destinaţie.

 

CAPITOLUL 4

 

Tranzitul comunitar extern

 

Secţiunea 1

 

Procedură

 

Articolul 341

 

1.         În conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni, orice marfă, pentru a circula sub regimul de tranzit comunitar extern, trebuie să facă obiectul unei declaraţii T1. Prin declaraţie T1 se înţelege o declaraţie pe un formular corespunzător modelelor din anexele 31-34 şi folosit conform instrucţiunilor din anexele 37 şi 38.

 

2.         Listele de încărcătură întocmite pe baza modelului din anexa 45 pot fi folosite în conformitate cu articolele 343-345 şi 383 ca parte descriptivă a declaraţiilor de tranzit comunitar. Această utilizare nu afectează în nici un fel obligaţiile referitoare la formalităţile aferente, după caz, regimului de expediere/export sau oricărui regim din statul membru de destinaţie, precum şi cele cu privire la formularele folosite pentru astfel de formalităţi.

 

Prin listă de încărcătură se înţelege orice document comercial în conformitate cu articolele 342-345 şi 383, precum şi cu articolele 386-388.

 

Articolul 342

 

Lista de încărcătură cuprinde:

 

(a)        titlul "Listă de încărcătură";

 

(b)        o casetă cu dimensiunile 70 x 55 mm, împărţită într-o parte superioară cu dimensiunile 70 x 15 mm pentru înscrierea siglei "T" urmată de una dintre menţiunile prevăzute la articolul 346 alineatul (1) şi o parte inferioară cu dimensiunile 70 x 40 pentru menţiunile prevăzute la articolul 345 alineatul (3);

 

(c)        coloane, în următoarea ordine şi denumite după cum urmează:

 

-           nr. de ordine,

 

-           mărci, numere, numărul şi natura ambalajului; descrierea mărfurilor,

 

-           ţara de expediţie/export,

 

-           greutatea brută în kilograme,

 

-           rezervat administraţiei.

 

Lăţimea coloanelor poate fi adaptată după necesităţi. Cu toate acestea, lăţimea coloanei cu titlul "rezervat administraţiei" trebuie să fie de cel puţin 30 mm. Pot fi folosite şi alte spaţii decât cele menţionate la literele (a), (b) şi (c) de mai sus.

 

Articolul 343

 

1.         Formularele pot fi folosite doar pe faţă ca liste de încărcătură.

 

2.         Fiecare element indicat pe lista de încărcătură este precedat de un număr de ordine.

 

3.         Fiecare element este urmat, dacă este cazul, de o menţiune specială prevăzută de legislaţia comunitară, îndeosebi cu referire la politica agricolă comunitară, documentele prezentate, certificate şi autorizaţii.

 

4.         După ultima înscriere se trage o linie şi spaţiile neutilizat se barează, astfel încât să fie imposibilă orice adăugire ulterioară.

 

Articolul 344

 

1.         Autorităţile vamale ale fiecărui stat membru pot aproba folosirea ca liste de încărcătură în sensul articolului 341 alineatul (2), liste care nu sunt conforme cu toate condiţiile prevăzute la articolul 341 alineatul (2) al doilea paragraf şi la articolul 342.

 

Folosirea unor astfel de liste este permisă doar în cazul în care:

 

(a)        acestea sunt întocmite de către firme ale căror evidenţe se bazează pe un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor;

 

(b)        acestea sunt concepute şi completate în aşa fel încât pot fi folosite fără dificultate de către autorităţile vamale;

 

(c)        acestea conţin, pentru fiecare articol, numărul, natura, şi mărcile şi numerele coletelor, descrierea mărfurilor, ţara de expediţie/exportatoare şi greutatea brută în kilograme.

 

2.         Listele descriptive întocmite pentru îndeplinirea formalităţilor de expediţie/export pot fi folosite şi ca liste de încărcătură, astfel cum se menţionează la alineatul (1), chiar şi în cazul în care astfel de liste sunt întocmite de către întreprinderi ale căror documente nu au la bază un sistem de prelucrare electronică sau automată a datelor;

 

3.         Autorităţile vamale ale fiecărui stat membru pot permite întreprinderilor ale căror documente se întocmesc printr-un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor şi cărora li s-a aprobat deja să folosească liste de tip special, în conformitate cu alineatele (1) şi (2), să folosească astfel de liste şi pentru operaţiunile de tranzit comunitar care presupun doar un singur tip de mărfuri în măsura în care această facilitate este impusă de programele informatice ale întreprinderilor în cauză.

 

Articolul 345

 

1.         În cazul în care principalul obligat foloseşte liste de încărcătură pentru un transport care cuprinde două sau mai multe tipuri de mărfuri, casetele 15 "Ţara de expediţie/exportatoare", 33 "Greutatea brută (kg)", 38 "Greutatea netă (kg)" şi, după caz, 44 "Menţiuni speciale, documente prezentate, certificate şi autorizaţii" din formularul folosit în scop de tranzit comunitar se barează şi caseta 31 "Colete şi descrierea mărfurilor" de pe acest formular nu se foloseşte pentru completarea mărcilor, numerelor, numărului şi naturii coletelor şi descrierii mărfurilor. Acest formular nu poate fi completat cu formulare suplimentare.

 

2.         Lista de încărcătură se întocmeşte în acelaşi număr de exemplare ca şi formularul folosit în scop de tranzit comunitar la care se referă.

 

3.         Atunci când se înregistrează declaraţia, lista de încărcătură trebuie să aibă acelaşi număr de înregistrare ca şi formularul folosit în scop de tranzit comunitar la care se referă. Acest număr trebuie aplicat fie prin intermediul unei ştampile care să cuprindă numele biroului de plecare, fie de mână. În acest din urmă caz, el trebuie să fie însoţit de ştampila oficială a biroului de plecare.

 

Semnătura unui funcţionar de la biroul de plecare este opţională.

 

4.         În cazul în care două sau mai multe liste de încărcătură însoţesc un singur formular folosit în scopul tranzitului comunitar, acestea trebuie să poarte un număr de ordine atribuit de către principalul obligat; numărul listelor de încărcătură care însoţesc formularul se indică în caseta 4 "Liste de încărcătură" de pe formularul respectiv.

 

5.         O declaraţie întocmită pe un formular de document administrativ unic care poartă sigla "T1" sau "T2" în subdiviziunea din dreapta a casetei 1 şi însoţită de una sau mai multe liste de încărcătură se echivalează, după caz, cu declaraţia de tranzit comunitar extern sau cu declaraţia de tranzit comunitar intern, în conformitate cu articolul 341 alineatul (1) sau articolului 381.

 

Articolul 346

 

1.         În cazul în care mărfurile trebuie să circule sub regimul de tranzit comunitar extern, principalul obligat aplică sigla "T1" în subdiviziunea din dreapta a casetei 1 din formularul utilizat. În cazul în care se folosesc formulare suplimentare, principalul obligat aplică sigla "T1 bis" în subdiviziunea din dreapta a casetei din formularul suplimentar folosit.

 

În cazul în care statele membre nu autorizează utilizarea de formulare suplimentare când se foloseşte un sistem informatic de prelucrare a declaraţiilor pentru întocmirea acestora, formularul declaraţiei de tranzit comunitar se suplimentează cu unul sau mai multe formulare care se conformează modelelor din anexele 31 şi 32. În acest caz, sigla "T1 bis" se aplică în subdiviziunea din dreapta a casetei 1 din formularele menţionate.

 

2.         Declaraţia T1 se semnează de către principalul obligat şi cel puţin trei exemplare ale acesteia se prezintă la biroul de plecare.

 

3.         În cazul în care regimul de tranzit comunitar din statul membru de plecare urmează altui regim vamal, pe declaraţia T1 se menţionează regimul respectiv sau documentele vamale corespunzătoare.

 

Articolul 347

 

1.         Poate fi folosit acelaşi mijloc de transport pentru încărcarea mărfurilor la unul sau mai multe birouri de plecare şi pentru descărcarea la mai multe birouri de destinaţie.

 

2.         Fiecare declaraţie T1 cuprinde doar mărfurile încărcate sau care urmează a fi încărcate pe un singur mijloc de transport pentru transportarea de la unul şi acelaşi birou de plecare la unul şi acelaşi birou de destinaţie.

 

În sensul alineatului (1), următoarele se consideră ca alcătuind un singur mijloc de transport, cu condiţia ca mărfurile transportate să fie expediate împreună:

 

(a)        un vehicul rutier însoţit de remorca sau remorcile sale ori de semiremorca sau semiremorcile sale;

 

(b)        un grup de vagoane de călători sau de marfă;

 

(c)        nave care formează un singur convoi;

 

(d)        containere încărcate pe un mijloc de transport în sensul prezentului articol.

 

Articolul 348

 

1.         Biroul de plecare acceptă şi înregistrează declaraţia T1, stabileşte termenul în care mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinaţie şi ia măsurile de identificare pe care le consideră necesare.

 

2.         Biroul de plecare înscrie datele necesare pe declaraţia T1, reţine exemplarul care îi este destinat şi le înapoiază pe celelalte principalului obligat sau reprezentantului său.

 

Articolul 349

 

1.         De regulă, identificarea mărfurilor se asigură prin sigilare.

 

2.         Se sigilează:

 

(a)        spaţiul în care se află mărfurile, în cazul în care mijlocul de transport este aprobat pe baza altor dispoziţii sau este recunoscut de către biroul de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare;

 

(b)        fiecare colet, în celelalte cazuri.

 

3.         Pot fi recunoscute ca adecvate pentru sigilare spaţiului mijloacele de transport:

 

(a)        care pot fi sigilate în mod simplu şi eficient;

 

(b)        care sunt construite astfel încât mărfurile să nu poată fi extrase sau introduse prin efracţie fără a lăsa urme vizibile sau fără violarea sigiliilor;

 

(c)        care nu cuprind spaţii secrete în care să poată fi ascunse mărfurile; şi

 

(d)        ale căror spaţii rezervate pentru încărcătură sunt uşor accesibile pentru controlul vamal.

 

4.         Biroul de plecare poate renunţa la sigilare dacă, ţinând seama de alte măsuri posibile de identificare, descrierea mărfurilor în documentul T1 sau în documentele suplimentare le fac uşor de identificat.

 

Articolul 350

 

1.         Mărfurile se transportă sub acoperirea exemplarelor din documentul T1 înapoiat principalului obligat sau reprezentantului său de către biroul de plecare.

 

2.         Exemplarele documentului T1 se prezintă la cererea autorităţilor vamale.

 

Articolul 351

 

Fiecare stat membru pune la dispoziţia Comisiei lista birourilor competente să desfăşoare operaţiuni de tranzit comunitar, precizând şi orele de funcţionare.

 

Comisia comunică aceste informaţii celorlalte state membre.

 

Articolul 352

 

1.         Mărfurile expediate şi exemplarele documentului T1 se prezintă la fiecare birou de tranzit.

 

2.         Transportatorul înmânează fiecărui birou de tranzit câte un aviz de tranzit întocmit pe un formular care este conform cu modelul prezentat în anexa 46.

 

3.         Birourile de tranzit nu inspectează mărfurile decât dacă se bănuieşte vreo neregulă care poate da naştere unui abuz.

 

4.         În cazul în care mărfurile trec pe la un alt birou de tranzit decât cel specificat pe documentul T1, birou de tranzit pe la care trec mărfurile trimite neîntârziat un aviz de tranzit către biroul menţionat pe documentul respectiv.

 

Articolul 353

 

În cazul în care mărfurile se încarcă sau descarcă în prezenţa unor autorităţi vamale intermediare, exemplarele documentului T1 remis de către biroul sau birourile de plecare se prezintă acestor autorităţi.

 

Articolul 354

 

1.         Mărfurile descrise în documentul T1 pot fi transbordate pe un alt mijloc de transport sub supravegherea autorităţilor vamale ale statului membru pe teritoriul căruia urmează a se efectua transbordarea, fără a fi necesară întocmirea unei noi declaraţii. În acest caz, autorităţile competente înscriu toate amănuntele relevante pe documentul T1.

 

2.         Autorităţile vamale pot autoriza, în condiţiile stabilite de ele, desfăşurarea unei astfel de transbordări fără supraveghere. În acest caz, transportatorul înscrie amănuntele relevante pe documentul T1 şi informează autorităţile vamale ale statului membru despre transbordare, în scopul de a obţine viza acestuia.

 

Articolul 355

 

1.         Dacă sigiliile sunt rupte în timpul operaţiunii de transport din motive neimputabile transportatorului, acesta solicită neîntârziat întocmirea unui proces-verbal de constatare de către autorităţile vamale ale statului membru în care se află mijlocul de transport. Dacă este posibil, autoritatea vamală în cauză aplică noi sigilii.

 

2.         În eventualitatea producerii unui accident care impune transbordarea pe un alt mijloc de transport, se aplică dispoziţiile articolului 354.

 

3.         În eventualitatea apariţiei unei stări de pericol care impune descărcarea imediată, totală sau parţială, transportatorul poate întreprinde această acţiune din proprie iniţiativă. El înscrie această acţiune pe documentul T1. Într-un astfel de caz se aplică alineatul (1).

 

4.         În cazul în care, ca urmare a unor accidente sau a altor incidente petrecute în timpul operaţiunii de transport, transportatorul nu are posibilitatea de a respecta termenul menţionat la articolul 348, el informează cât de curând posibil autoritatea vamală menţionată la alineatul (1) cu privire la aceasta. Autoritatea respectivă adnotează documentul T1 în mod corespunzător.

 

Articolul 356

 

1.         Mărfurile şi documentul T1 se prezintă la biroul de destinaţie.

 

2.         Biroul de destinaţie adnotează exemplarele documentului T1 în funcţie de controlul efectuat, trimite neîntârziat un exemplar biroului de plecare şi reţine celălalt exemplar.

 

3.         Operaţiunea de tranzit comunitar se poate încheia şi la un alt birou decât cel specificat în documentul T1. Biroul respectiv devine în acest caz birou de destinaţie.

 

4.         Termenul prevăzut de către biroul de plecare în care mărfurile trebuie să fie prezentate biroului de destinaţie este obligatoriu pentru autorităţile vamale ale ţărilor al căror teritoriu a fost tranzitat în timpul unei operaţiuni de tranzit comunitar şi nu se rectifică de către aceste autorităţi.

 

5.         În cazul în care mărfurile se prezintă la biroul de destinaţie după expirarea termenului stabilit de către biroul de plecare, iar nerespectarea termenului se datorează circumstanţelor temeinic justificate şi acceptate de biroul de destinaţie, neimputabile transportatorului sau principalului obligat, se consideră că acesta din urmă a respectat termenul prevăzut.

 

Articolul 357

 

1.         Persoana care prezintă biroului de destinaţie un document de tranzit comunitar împreună cu mărfurile expediate la care se referă documentul poate obţine, la cererea sa, obţine o recipisă.

 

2.         Formularul pentru recipisa care atestă că documentul de tranzit comunitar şi că transportul relevant au fost prezentate biroului de destinaţie trebuie să fie în conformitate cu modelul din anexa 47. Cu toate acestea, recipisa referitoare la documentul de tranzit comunitar poate fi întocmită pe modelul de pe verso-ul exemplarului de retur al documentului menţionat.

 

3.         Recipisa se completează în prealabil de către persoana interesată. Aceasta poate cuprinde şi alte amănunte referitoare la transportul de mărfuri, cu excepţia spaţiului rezervat biroului de destinaţie, dar valabilitatea vizei biroului de destinaţie este limitată la menţiunile înscrise în acest spaţiu.

 

Articolul 358

 

Fiecare stat membru are posibilitatea de a desemna unul sau mai multe organisme centrale la care se returnează documentele de către birourile abilitate din statul membru de destinaţie. După desemnarea unor astfel de organisme în acest scop, statele membre informează Comisia în acest sens şi precizează tipul de documente care se returnează. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

 

Secţiunea 2

 

Garanţii

 

Subsecţiunea 1

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 359

 

1.         Garanţia menţionată la articolul 94 alineatul (1) din cod este valabilă în întreaga Comunitate.

 

2.         Garanţia poate fi globală pentru o serie de operaţiuni de tranzit comunitar sau izolată, pentru o singură operaţiune de tranzit comunitar.

 

3.         Sub rezerva articolului 373 alineatul (2), garanţia se constituie din garanţia solidară depusă de orice persoană terţă fizică sau juridică cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 195 din cod.

 

4.         Actul de constituire a garanţiei menţionat la alineatul (3) trebuie să fie conform cu modelul prevăzut în:

 

-           anexa 48, în cazul unei garanţii globale,

 

-           anexa 49, în cazul unei garanţii individuale,

 

-           anexa 50, în cazul unei garanţii forfetare.

 

5.         În cazul în care actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale sau uzanţele o impun, fiecare stat membru poate dispune ca garanţia să fie constituită într-o formă diferită, atât timp cât are aceleaşi efecte juridice ca şi actul indicat ca model.

 

Subsecţiunea 2

 

Garanţii globale

 

Articolul 360

 

În cazul în care operaţiunile de tranzit comunitar privind mărfuri importate în teritoriul vamal al Comunităţii din ţări terţe care au făcut sau trebuie să facă obiectul unor informări specifice, în special prin aplicarea dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1468/81 al Consiliului⁽⁶⁾, prezintă riscuri de fraudă excepţionale, administraţiile vamale ale statelor membre, în acord cu Comisia, iau măsuri specifice în scopul de a interzice temporar folosirea garanţiei globale.

 

Decizia de a se interzice folosirea garanţiei globale de către administraţia vamală a unui stat membru se aplică faţă de administraţiile vamale ale altor state membre.

 

Administraţiile vamale ale satelor membre se informează reciproc şi informează Comisia cu privire la deciziile adoptate în conformitate cu prezentul articol.

 

După şase luni, Comisia stabileşte dacă măsurile luate trebuie să fie aplicate în continuare.

 

___________

(6)           JO L 144, 2.6.1981, p. 1.

----------------

 

Articolul 361

 

Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 360, cuantumul garanţiei globale se stabileşte după cum urmează:

 

1.         Cuantumul garanţiei se fixează la cel puţin 30% din drepturile şi celelalte impuneri exigibile în conformitate cu procedurile stabilite la alineatul (4) de mai jos:

 

2.         Garanţia globală se fixează la un nivel egal cu cuantumul total al drepturilor şi altor impuneri exigibile, în conformitate cu dispoziţiile alineatului (4) de mai jos, atunci când acesta trebuie să acopere operaţiunile de tranzit comunitar extern privind mărfurile:

 

-           importate în teritoriul vamal al Comunităţii,

 

-           cuprinse în anexa 53 şi

 

-           care au făcut obiectul unei informări specifice din partea Comisiei privind operaţiunile de tranzit care prezintă risc înalt de fraude, în special în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1468/81 al Consiliului.

 

Cu toate acestea, autorităţile vamale pot stabili cuantumul garanţiei la 50% din valoarea drepturilor şi altor impuneri exigibile:

 

pentru persoane:

 

-           care sunt stabilite în statul membru în care se constituie garanţia,

 

-           care folosesc cu regularitate sistemul de tranzit comunitar,

 

-           a căror situaţie financiară le permite să-şi respecte angajamentele şi

 

-           care nu au săvârşit nici o încălcare gravă a legislaţiei vamale şi fiscale.

 

În cazul aplicării prezentului alineat, biroul de garanţie înscrie în caseta 7 a certificatului de garanţie menţionat la articolul 362 alineatul (3), una dintre următoarele menţiuni:

 

-           aplicacion del punto 2 del articulo 361 del Reglamento (CEE) no 2454/93,

 

-           anvendelse af artikel 361, nr. 2, i forordning (EOF) nr. 2454/93,

 

-           Anwendung von Artikel 361 Nummer 2 der Verordnung (EWG) Nr. 2454/93,

 

-           application of Article 361 (2) of Regulation (EEC) No 2454/93,

 

-           application de l'article 361 point 2 du reglement (CEE) no 2454/93,

 

-           applicazione dell'articolo 361, punto 2 del regolamento (CEE) n. 2454/93,

 

-           toepassing van artikel 361, punt 2, van Verordening (EEG) nr. 2454/93,

 

-           aplicacao do ponto 2 do artigo 361.o do Regulamento (CEE) n.o 2454/93.

 

3.         În cazul în care declaraţia de tranzit comunitar cuprinde alte mărfuri în afara celor care intră sub incidenţa domeniului de aplicare menţionat la alineatul (2) din prezentul articol, dispoziţiile referitoare la cuantumul garanţiei se aplică ca şi cum cele două categorii de mărfuri ar face obiectul a două declaraţii distincte.

 

Cu toate acestea, nu se ţine seama de prezenţa mărfurilor din una din cele două categorii în cazul în care cantitatea sau valoarea acestora este relativ nesemnificativă.

 

4.         În sensul prezentului articol, biroul de garanţie face o evaluare pe o perioadă de o săptămână:

 

-           a transporturilor expediate,

 

-           a drepturilor şi altor impuneri exigibile, ţinând seama de nivelul cel mai mare de impunere aplicabil într-una dintre ţările interesate.

 

Această evaluare se face pe baza documentaţiei comerciale şi contabile a persoanei interesate cu privire la mărfurile transportate în cursul anului precedent, după care suma obţinută este împărţită la 52.

 

În cazul noilor operatori, biroul de garanţie, în colaborare cu persoana interesată, evaluează cantitatea, valoarea şi impunerile aplicabile mărfurilor transportate într-o perioadă dată, pe baza datelor existente. Biroul de garanţie stabileşte prin extrapolare valoarea şi nivelul de impunere previzibile ale mărfurilor transportate în decurs de o săptămână.

 

Biroul de garanţie examinează anual cuantumul garanţiei globale, în special pe baza informaţiilor primite de la birourile de plecare şi, dacă este cazul, îl ajustează.

 

Articolul 362

 

1.         Garanţia globală se constituie la un birou de garanţie.

 

2.         Biroul de garanţie stabileşte cuantumul garanţiei, acceptă angajamentul garantului şi eliberează autorizaţia care permite principalului obligat să desfăşoare, în limitele garanţiei, orice operaţiune de tranzit comunitar, indiferent de biroul de plecare.

3.         În condiţiile prevăzute la articolele 363-366, fiecărei persoane care a obţinut un acord prealabil i se eliberează, în unul sau mai multe exemplare, un certificat de garanţie întocmit pe un formular conform modelului din anexa 51.

 

4.         Pe fiecare document T1 se face referire la certificatul de garanţie.

 

5.         Biroul de garanţie poate revoca acordul prealabil atunci când condiţiile în care a fost eliberat certificatul nu mai sunt îndeplinite.

 

Articolul 363

 

1.         La eliberarea certificatului de garanţie sau la orice dată pe durata valabilităţii acestuia, principalul obligat, pe propria răspundere, desemnează pe verso-ul certificatului persoanele abilitate să semneze declaraţiile de tranzit comunitar în numele său. Fiecare descriere trebuie să cuprindă numele şi prenumele persoanei abilitate împreună cu specimenul de semnătură al acesteia. Fiecare numire a unei persoane abilitate se întăreşte prin semnătură principalului obligat. Principalul obligat are dreptul să bareze casetele pe care nu doreşte să le utilizeze.

 

2.         Principalul obligat poate şterge în orice moment numele unei persoane abilitate, înscris pe verso-ul certificatului.

 

Articolul 364

 

Orice persoană înscrisă pe verso-ul certificatului de garanţie prezentat la un birou de plecare este considerată ca fiind reprezentantul abilitat al principalului obligat.

 

Articolul 365

 

Valabilitatea certificatului de garanţie nu poate depăşi doi ani. Totuşi, această durată se poate prelungi de către biroul de garanţie o singură dată, cu o perioadă care să nu depăşească doi ani.

 

Articolul 366

 

În cazul rezilierii contractului de garanţie, principalul obligat răspunde de restituirea neîntârziată către biroul de garanţie a tuturor certificatelor de garanţie valabile care i-au fost eliberate.

 

Statele membre comunică Comisiei elementele de identificare a certificatelor valabile care nu au fost restituite. Comisia informează celelalte state în legătură cu acest aspect.

 

Subsecţiunea 3

 

Garanţii forfetare

 

Articolul 367

 

1.         Fiecare stat membru poate permite garantului să garanteze pentru fiecare declaraţie, cu un singur act şi pentru o sumă forfetară de 7000 ECU, plata drepturilor şi a altor impuneri exigibile în cursul unei operaţiuni de tranzit comunitar efectuate sub răspunderea sa, indiferent cine este principalul obligat. Această dispoziţie se aplică fără a aduce atingere articolului 368.

 

2.         Garanţia forfetară se constituie la un birou de garanţie.

 

Articolul 368

 

1.         Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatele (2) şi (3), biroul de plecare nu poate cere constituirea unei garanţii care să depăşească suma forfetară de 7000 ECU pentru fiecare declaraţie de tranzit comunitar, indiferent de cuantumul drepturilor şi celorlalte impuneri aferente mărfurilor ce fac obiectul unei anumite declaraţii.

 

2.         În cazul în care, din cauza circumstanţelor care îi sunt specifice, o operaţiune de transport presupune riscuri sporite şi din acest motiv garanţia de 7000 ECU este total insuficientă, biroul de plecare poate solicita o garanţie mai mare sub forma unui multiplu de 7000 ECU pentru garantarea drepturilor aferente cantităţii totale de mărfuri de expediat.

 

3.         Transportul mărfurilor cuprinse în lista din anexa 52 conduce la o creştere a cuantumului garanţiei forfetare în cazul în care cantitatea de mărfuri transportate depăşeşte cantitatea corespunzătoare sumei forfetare de 7000 ECU.

 

În acest caz, suma forfetară creşte cu multiplul de 7000 ECU necesar pentru a garanta cantitatea de mărfuri de expediat.

 

4.         În cazurile prevăzute la alineatele (2) şi (3), principalul obligat pune la dispoziţia biroului de plecare numărul de certificate de garanţie forfetară corespunzătoare multiplului de 7000 ECU cerut.

 

Articolul 369

 

1.         În cazul în care declaraţia de tranzit comunitar include alte mărfuri în afara celor specificate în lista de la anexa 52, dispoziţiile privind garanţia forfetară se aplică ca şi cum cele două categorii de mărfuri ar face obiectul a două declaraţii separate.

 

2.         Prin derogare de la dispoziţiile alineatul (1), nu se ţine seama de prezenţa mărfurilor din fiecare categorie în cazul în care cantitatea sau valoarea lor este relativ nesemnificativă.

 

Articolul 370

 

1.         Acceptarea de către biroul de garanţie a angajamentului garantului îi conferă acestuia din urmă dreptul de a elibera, în condiţiile prevăzute în actul de garanţie, titlul sau titlurile de garanţie forfetară solicitate persoanelor care intenţionează să efectueze, în calitate de principal obligat, o operaţiune de tranzit comunitar de la un birou de plecare la alegerea lor.

 

2.         Formularul pe care este întocmit titlul de garanţie forfetară trebuie să corespundă cu modelul din anexa 54. Cu toate acestea, menţiunile de pe verso-ul modelului pot fi înscrise pe faţa acestuia, înaintea indicării organismului emitent, celelalte menţiuni rămânând neschimbate.

 

3.         Garantul răspunde pentru fiecare titlu de garanţie forfetară în limita sumei de 7 000 ECU.

 

4.         Fără a aduce atingere articolelor 368 şi 371, principalul obligat poate efectua o operaţiune de tranzit comunitar în baza fiecărui titlu de garanţie forfetară. Titlul se prezintă la biroul de plecare, unde se reţine.

 

Articolul 371

 

Garantul poate elibera titluri de garanţie forfetară:

 

-           care nu sunt valabile pentru o operaţiune de tranzit comunitar privind mărfurile prevăzute în anexa 52 şi

 

-           care pot fi folosite în multipli de cel mult până la şapte titluri pentru fiecare mijloc de transport în sensul articolului 347 alineatul (2) pentru alte mărfuri decât cele menţionate la prima liniuţă.

 

În acest sens, garantul înscrie pe titlurile de garanţie forfetară, în diagonală, cu majuscule, una din următoarele menţiuni:

 

-           VALIDEZ LIMITADA; APLICACION DEL ARTICULO 371 DEL REGLAMENTO (CEE) No 2454/93,

 

-           BEGRANSET GYLDIGHED - ARTIKEL 371, I FORORDNING (EOF) Nr. 2454/93,

 

-           BESCHR_NKTE GELTUNG - ARTIKEL 371 DER VERORDNUNG (EWG) Nr. 2454/93,

 

-           LIMITED VALIDITY - APPLICATION OF ARTICLE 371 OF REGULATION (EEC) No 2454/93,

 

-           VALIDITE LIMITEE - APPLICATION DE L'ARTICLE 371 DU REGLEMENT (CEE) No 2454/93,

 

-           VALIDITA LIMITATA - APPLICAZIONE DELL'ARTICOLO 371 DEL REGOLAMENTO (CEE) N. 2454/93,

 

-           BEPERKTE GELDIGHEID - TOEPASSING VAN ARTIKEL 371 VAN VERORDENING (EEG) Nr. 2454/93,

 

-           VALIDADE LIMITADA; APLICACAO DO ARTIGO 371.o DO REGULAMENTO (CEE) N.o 2454/93.

 

Articolul 372

 

Rezilierea unui contract de garanţie se notifică de îndată către celelalte state membre de către statul membru căruia îi aparţine biroul de garanţie relevant.

 

Subsecţiunea 4

 

Garanţii izolate

 

Articolul 373

 

1.         Garanţia individuală constituită pentru o singură operaţiune de tranzit comunitar se depune la biroul de plecare. Biroul de plecare stabileşte cuantumul garanţiei.

 

2.         Garanţia menţionată la alineatul (1) poate fi un depozit în numerar constituit la biroul de plecare. În acest caz, ea se înapoiază când documentul T1 este descărcat la biroul de plecare.

 

Subsecţiunea 5

 

Dispoziţii comune subsecţiunilor 1-4

 

Articolul 374

 

În afara cazurilor prevăzute în conformitate cu dispoziţiile articolului 199 alineatul (1) din cod, garantul este scutit de obligaţii şi la expirarea unei perioade de 12 luni de la data înregistrării declaraţiei T1 în cazul în care nu a fost notificat de către autorităţile vamale ale statului membru de plecare în legătură cu nedescărcarea documentului T1.

 

În cazul în care, în termenul prevăzut la primul paragraf, garantul a fost avizat de către autorităţile vamale în legătură cu nedescărcarea documentului T1, acestuia trebuie, de asemenea, să i se notifice că are obligaţia să plătească sumele de care este răspunzător în legătură cu operaţiunea de tranzit comunitar respectivă. Această notificare trebuie să-i parvină garantului în termen de trei ani de la data înregistrării declaraţiei T1. În absenţa unei astfel de notificări înainte de expirarea acestui termen, garantul este scutit de obligaţii.

 

Subsecţiunea 6

 

Dispensa de garanţie

 

Articolul 375

 

1.         În scopul acordării dispensei de garanţie pentru operaţiunile de tranzit comunitar, angajamentul făcut de persoana interesată în conformitate cu articolul 95 alineatul (2) litera (e) din cod se întocmeşte conform modelului indicat în anexa 55.

 

2.         În cazul în care actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale sau uzanţele o cer, fiecare stat membru poate dispune ca angajamentul persoanei interesate să fie întocmit sub o formă diferită, cu condiţia ca el să aibă efecte identice cu ale angajamentului prevăzut în model.

 

Articolul 376

 

1.         În conformitate cu articolul 95 alineatul (3) din cod, dispensa de garanţie nu se aplică mărfurilor:

 

(a)        a căror valoare totală depăşeşte 100.000 ECU pe transport; sau

 

(b)        care sunt incluse în anexa 56 ca prezentând riscuri sporite.

 

2.         Dispensa de garanţie nu se aplică în cazul în care, în conformitate cu dispoziţiile articolului 369, folosirea garanţiei globale este interzisă.

 

Articolul 377

 

1.         În cazul în care se aplică dispensa de garanţie, pe declaraţia de tranzit T1 corespunzătoare se face referire la certificatul prevăzut la articolul 95 alineatul (4) din cod.

 

2.         Formularul pe care se întocmeşte certificatul de dispensă de garanţie trebuie să fie conform modelului din anexa 57.

 

3.         La eliberarea certificatului de dispensă de garanţie sau la orice altă dată pe durata valabilităţii acestuia, principalul obligat desemnează pe propria sa răspundere pe verso-ul certificatului persoana sau persoanele împuternicite să semneze declaraţiile de tranzit comunitar în numele său. Datele de identificate includ numele şi prenumele fiecărei persoane împuternicite, urmate de semnătura persoanei respective. Orice înscriere pe certificat a unei persoane împuternicite este întărită prin semnătura principalului obligat. Principalul obligat are dreptul de a bara casetele pe care nu doreşte să le utilizeze.

 

Principalul obligat poate şterge oricând numele unei persoane împuternicite de pe verso-ul certificatului.

 

4.         Orice persoană menţionată pe verso-ul unui certificat de dispensă de garanţie prezentat unui birou de plecare este considerată reprezentant autorizat al principalului obligat.

 

5.         Termenul de valabilitate al unui certificat de dispensă de garanţie nu poate depăşi doi ani. Totuşi, acest termen poate fi prelungit de către autorităţile care acordă dispensa pe o nouă perioadă care să nu depăşească doi ani.

 

6.         În cazul în care certificatul de dispensă de garanţie este revocat, principalul obligat are obligaţia de a restitui de îndată către autorităţile emitente toate certificatelor de dispensă de garanţie eliberate către el care mai sunt valabile.

 

Statele membre informează Comisia în legătură cu elementele de identificare a certificatelor de dispensă valabile care nu au fost restituite.

 

Comisia informează celelalte state membre în legătură cu acestea.

 

Secţiunea 3

 

Nereguli şi dovada regularităţii operaţiunii

 

Articolul 378

 

1.         Fără a aduce atingere articolului 215 din cod, în cazul în care transportul nu se prezintă la biroul de destinaţie şi locul în care s-a săvârşit infracţiunea sau neregula nu poate fi stabilit, se consideră că respectiva infracţiune sau neregulă s-a săvârşit:

 

-           în statul membru căruia îi aparţine biroul de plecare, sau

 

-           în statul membru căruia îi aparţine biroul de tranzit de la punctul de intrare în Comunitate, căruia i s-a trimis un aviz de tranzit, cu condiţia ca în perioada prevăzută la articolul 379 alineatul (2) să se facă, faţă de autorităţile vamale, dovada conformităţii operaţiunii de tranzit sau a locului în care s-a săvârşit infracţiunea sau neregula.

 

2.         În cazul în care nu se prezintă o astfel de dovadă şi se consideră astfel că respectiva infracţiune sau neregulă s-a săvârşit în statul membru de plecare sau în statul membru de intrare în conformitate cu dispoziţiile de la primul paragraf a doua liniuţă, drepturile şi celelalte impuneri aferente mărfurilor respective se percep de către acest stat membru în conformitate cu dispoziţiile comunitare sau naţionale.

 

3.         Dacă înainte de expirarea perioadei de trei ani de la data înregistrării declaraţiei T1 se stabileşte statul membru în care s-a săvârşit de fapt respectiva infracţiune sau neregulă, acel stat membru, în conformitate cu dispoziţiile comunitare sau naţionale, recuperează drepturile şi alte impuneri (cu excepţia celor percepute în conformitate cu al doilea paragraf, drept resurse proprii ale Comunităţii) pentru mărfurile respective. În acest caz, după ce se face proba recuperării, drepturile şi alte impuneri percepute iniţial (cu excepţia celor percepute ca resurse proprii ale Comunităţii) se restituie.

 

4.         Garanţia în baza căreia se desfăşoară operaţiunea de tranzit nu se eliberează decât la încheierea perioadei de trei ani menţionate mai sus sau decât după ce se efectuează plata drepturilor şi a altor impuneri aplicabile în statele membre în care s-a săvârşit respectiva infracţiune sau neregulă.

 

Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a depista orice infracţiune sau neregulă şi să le sancţioneze în mod eficient.

 

Articolul 379

 

1.         În cazul în care un transport de mărfuri nu a fost prezentat la biroul de destinaţie şi nu se poate stabili locul în care s-a comis infracţiunea sau neregula, biroul de plecare îi notifică acest lucru principalului obligat cât mai curând posibil şi în orice caz înainte de sfârşitul celei de-a unsprezecea luni de la data înregistrării declaraţiei de tranzit comunitar.

 

2.         Notificarea menţionată la alineatul 1 precizează în special termenul în care trebuie să se furnizeze biroului de plecare, în faţa autorităţilor vamale, proba regularităţii operaţiunii de tranzit sau a locului în care s-a săvârşit în realitate infracţiunea sau neregula. Acest termen este de trei luni de la data notificării menţionate la alineatul (1). Dacă dovada respectivă nu se face până la încheierea acestui termen, statul membru competent întreprinde măsuri pentru a recupera drepturile şi alte impuneri datorate. În cazul în care acest stat membru nu este cel în care se află biroul de plecare, acesta din urmă informează imediat respectivul stat membru.

 

Articolul 380

 

Dovada regularităţii unei operaţiuni de tranzit în sensul articolului 378 alineatul (1) se face faţă de autorităţile vamale în special:

 

(a)        prin întocmirea unui document certificat de către autorităţile vamale, prin care se stabileşte că mărfurile respective au fost prezentate la biroul de destinaţie sau, în cazul în care se aplică dispoziţiile articolului 406, către destinatarul agreat. Acest document trebuie să cuprindă suficiente informaţii care să permită identificarea respectivelor mărfuri; sau

 

(b)        prin prezentarea unui document vamal de introducere în consum eliberat de o ţară terţă sau printr-o copie sau o fotocopie; această copie sau fotocopie trebuie certificată pentru conformitate de către organismul care a vizat documentul original, fie de către autorităţile ţării terţe relevante, fie de către autorităţile unuia dintre statele membre. Documentul trebuie să cuprindă suficiente informaţii care să permită identificarea mărfurilor în cauză.

 

CAPITOLUL 5

 

Tranzit comunitar intern

 

Articolul 381

 

1.         Toate mărfurile care urmează să circule sub regim de tranzit comunitar intern trebuie să facă obiectul unei declaraţii T2. Declaraţia T2 reprezintă o declaraţie pe un formular corespunzător modelului din anexele 31-34, folosit conform instrucţiunilor din anexa 37.

 

2.         Capitolul 4 se aplică mutatis mutandis regimului de tranzit comunitar intern.

 

CAPITOLUL 6

 

Dispoziţii comune capitolelor 4 şi5

 

Articolul 382

 

1.         În cazul transporturilor care cuprind atât mărfuri care trebuie să circule sub regimul de tranzit comunitar extern, cât şi mărfuri care trebuie să circule sub regimul de tranzit comunitar intern, se pot anexa formulare suplimentare care poartă sigla "T1 bis", respectiv "T2 bis" anexate unui singur formular de declaraţie de tranzit comunitar.

 

În acest caz, sigla "T" se înscrie în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 din formularul respectiv; spaţiul gol de după sigla "T" se barează; în plus, casetele 32 "Articol nr.", 33 "Codul mărfurilor", 35 "Greutatea brută (kg)", 38 "Greutatea netă (kg)" şi 44 "Informaţii suplimentare, documente prezentate, certificate şi autorizaţii" se anulează. O referire la numerele de ordine ale documentelor suplimentare care poartă sigla "T bis" şi ale documentelor suplimentare purtând sigla "T2 bis" se înscriu în caseta 31 "Colete şi descrierea mărfurilor" de pe formularul de declaraţie de tranzit comunitar utilizat.

 

2.         În cazul în care una dintre siglele "T", "T1 bis" sau "T2", "T2 bis" a fost omisă din subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 a formularului folosit sau în cazul în care, în situaţia transporturilor care cuprind atât mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar extern, cât şi mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar intern, nu se respectă dispoziţiile alineatului (1) şi ale articolului 383, mărfurile transportate în baza acestor documente se consideră a circula sub regim de tranzit comunitar extern.

 

Cu toate acestea, pentru aplicarea drepturilor de export sau a măsurilor prevăzute cu privire la exporturi în cadrul politicii comerciale comune, se consideră că astfel de mărfuri circulă sub regimul de tranzit comunitar intern.

 

Articolul 383

 

În cazul transporturilor incluzând atât mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar extern, cât şi sub regim de tranzit comunitar intern, se întocmesc liste de încărcătură separate care se pot anexa unui singur formular de declaraţie de tranzit comunitar.

 

În acest caz, sigla "T" se înscrie în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 a respectivului formular; spaţiul gol de după sigla "T" se barează; în plus, casetele 15 "Ţara de expediţie/exportatoare", 32 "Articol nr.", 33, "Codul mărfii", 35 "Greutatea brută (kg)", 38 "Greutatea netă (kg)" şi, după caz, 44 "Informaţii suplimentare, documente prezentate, certificate şi autorizaţii" se anulează. Se face o referire la numerele de ordine ale listelor de încărcătură cu privire la fiecare tip de marfă în caseta 31 "Colete şi descrierea mărfurilor" a formularului utilizat.

 

Articolul 384

 

Dacă este cazul, autorităţile vamale ale statelor membre îşi comunică una alteia toate constatările, documentele, rapoartele, procesele verbale şi informaţiile referitoare la operaţiunile de transport efectuate sub regim de tranzit comunitar, precum şi la infracţiunile şi neregulile cu privire la acest regim.

 

Articolul 385

 

Declaraţiile de tranzit şi documentele se întocmesc într-una dintre limbile oficiale ale Comunităţii acceptată de autorităţile vamale ale statului membru de plecare. Această dispoziţie nu se aplică în cazul titlurilor de garanţie forfetară.

 

Dacă este necesar, autorităţile vamale ale altui stat membru în care trebuie prezentate declaraţiile şi documentele pot solicita o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat membru.

 

Limba folosită pentru întocmirea certificatului de garanţie se stabileşte de către autorităţile vamale ale statului membru căruia îi aparţine biroul de garanţie.

 

Limba care se foloseşte pentru întocmirea certificatului de dispensă de garanţie se stabileşte de către autorităţile vamale ale statului membru în care se acordă dispensa de garanţie.

 

Articolul 386

 

1.         Hârtia folosită pentru formularele de liste de încărcătură, avize de tranzit şi recipise este finisată pentru scris şi cântăreşte cel puţin 40 g/m2 şi trebuie să fie suficient de rezistentă astfel încât să nu se rupă sau şifoneze cu uşurinţă în cursul folosirii normale.

 

2.         Hârtia folosită pentru titlurile de garanţie forfetară este fără pastă mecanică, finisată pentru scris şi cântărind cel puţin 55 g/m2. Hârtia trebuie să aibă imprimat pe ambele feţe un fond de culoare roşie ghioşat, astfel încât să evidenţieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

 

3.         Hârtia folosită pentru formularele certificatelor de garanţie şi certificatelor de dispensă de garanţie este fără pastă mecanică, finisată pentru scris şi cântărind cel puţin 100 g/m2. Hârtia trebuie să aibă imprimat pe ambele feţe un fond ghioşat, astfel încât să evidenţieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice. Această imprimare este:

 

-           verde pentru certificatele de garanţie,

 

-           albastru deschis pentru certificatele de dispensă de garanţie.

 

4.         Hârtia menţionată la alineatele (1), (2) şi (3) este albă, cu excepţia celei pentru listele de încărcătură specificate la articolul 341 alineatul (2), pentru care alegerea culorii se lasă la latitudinea persoanelor interesate.

 

Articolul 387

 

Formatul formularelor este de:

 

(a)        210 x 297 mm pentru lista de încărcătură, fiind admisă o toleranţă maximă în lungime între - 5 şi + 8 mm;

 

(b)        210 x 148 mm pentru avizul de tranzit, certificatele de garanţie şi certificatele de dispensă de garanţie;

 

(c)        148 x 105 mm pentru recipisă şi pentru titlurile de garanţie forfetară.

 

Articolul 388

 

1.         Certificatele de garanţie forfetară trebuie să includă numele şi adresa imprimeriei sau o siglă care să permită identificarea acesteia. Fiecare certificat de garanţie forfetară are un număr de serie pentru a-l individualiza.

 

2.         Statelor membre le revine răspunderea de a tipări sau de a dispune tipărirea certificatelor de garanţie şi a certificatelor de dispensă de garanţie. Fiecare certificat are un număr de ordine în scopul identificării.

 

3.         Formularele de certificat de garanţie, de certificat de dispensă de garanţie, precum şi titlurile de garanţie forfetară se completează folosind o maşină de scris sau alt procedeu mecanografic sau similar.

 

4.         Listele de încărcătură, avizele de tranzit şi recipisele se pot completa folosind o maşină de scris sau alt procedeu mecanografic sau similar ori citeţ de mână; în acest ultim caz ele se completează cu cerneală şi litere mari de tipar.

 

5.         Formularele nu trebuie să conţină ştersături sau rectificări. Corecturile se fac prin anularea cuvintelor scrise greşit şi adăugarea, după caz, a datelor necesare. Corecturile se iniţiază de către persoana care le face şi sunt vizate în mod expres de către autorităţile vamale.

 

CAPITOLUL 7

 

Măsuri de simplificare

 

Secţiunea 1

 

Procedura simplificată de eliberare a documentului folosit pentru stabilirea caracterului comunitar al mărfurilor

 

Articolul 389

 

Fără a aduce atingere aplicării dispoziţiilor articolului 317 alineatul (4), autorităţile vamale ale fiecărui stat membru pot autoriza orice persoană, denumită în continuare "expeditor agreat", care satisface condiţiile stabilite la articolul 390 şi care înţelege să justifice caracterul comunitar al mărfurilor prin intermediul unui document T2L în conformitate cu dispoziţiile articolului 315 alineatul (1) ori prin intermediul unuia dintre documentele prevăzute la articolul 317, denumite în continuare "documente comerciale" şi a folosi documentele respective fără a trebui să le prezinte pentru vizare autorităţilor vamale ale statului membru de plecare.

 

Articolul 390

 

1.         Autorizaţia prevăzută la articolul 389 se acordă doar persoanelor:

 

(a)        care expediază mărfuri în mod frecvent;

 

(b)        ale căror evidenţe permit autorităţilor vamale să le verifice operaţiunile;

 

(c)        care nu au săvârşit încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale sau fiscale.

 

2.         Autorităţile vamale pot anula autorizaţia în cazul în care un expeditor agreat nu mai îndeplineşte condiţiile stabilite la primul alineat sau nu respectă cerinţele prevăzute în prezenta secţiune sau în autorizaţie.

 

Articolul 391

 

1.         Autorizaţia eliberată de autorităţile vamale trebuie să precizeze în special:

 

(a)        biroul abilitat să autentifice în prealabil formularele folosite pentru întocmirea documentelor necesare în sensul articolului 392 alineatul (1) litera (a);

 

(b)        condiţiile în care expeditorul agreat trebuie să justifice utilizarea formularelor.

 

2.         Autorităţile competente precizează termenul şi modul în care expeditorul agreat trebuie să informeze biroul competent astfel ca acesta din urmă să efectueze un eventual control înainte de plecarea mărfurilor.

 

Articolul 392

 

1.         Autorizaţia stipulează că rubrica C "Biroul de plecare" de pe faţa formularelor utilizate pentru întocmirea documentului T2L şi, după caz, a documentului sau documentelor T2L bis sau a feţei documentelor comerciale trebuie:

 

(a)        să fie ştampilate în prealabil cu ştampila biroului menţionat la articolul 391 alineatul (1) litera (a) şi să fie semnat de un funcţionar al biroului respectiv; sau

 

(b)        să fie ştampilate de expeditorul agreat cu o ştampilă metalică specială aprobată de autorităţile vamale în conformitate cu modelul din anexa 62; desenul ştampilei putând fi preimprimat pe formulare în cazul în care imprimarea se încredinţează unei imprimerii aprobate în acest scop.

 

2.         Cel târziu la data expedierii mărfurilor, expeditorul agreat completează şi semnează formularul. De asemenea, el înscrie în caseta rezervată controlului de către biroul de plecare de pe documentul T2L sau într-un spaţiu uşor de identificat de pe un document comercial utilizat numele biroului vamal competent, data completării documentului şi una din următoarele expresii:

 

-           Procedimiento simplificado,

 

-           Forenklet fremgangsmade,

 

-           Vereinfachtes Verfahren,

 

-           Simplified procedure,

 

-           Procedure simplifee,

 

-           Procedura semplificata,

 

-           Vereenvoudigde regeling,

 

-           Procedimento simplificado.

 

3.         Formularul completat, purtând expresia prevăzută la alineatul (2) şi semnat de expeditorul agreat este echivalentul unui document care certifică caracterul comunitar al mărfurilor.

 

Articolul 393

 

1.         Autorităţile vamale pot autoriza expeditorul agreat să nu aplice semnătura pe documentele T2L sau pe documentele comerciale folosite care prezintă ştampila specială menţionată în anexa 62 şi care sunt întocmite printr-un sistem de prelucrare informatică sau automată a datelor. Această autorizaţie se acordă cu condiţia ca expeditorul agreat să fi dat autorităţii respective un angajament scris prin care îşi asumă răspunderea pentru consecinţele juridice ale emiterii tuturor documentelor T2L sau a documentelor comerciale eliberate pe care este aplicată ştampila specială.

 

2.         Documentele T2L sau documentele comerciale întocmite în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1) conţin, în locul semnăturii expeditorului agreat, una dintre următoarele expresii:

 

-           Dispensa de firma,

 

-           Fritaget for underskrift,

 

-           Freistellung von der Unterschriftsleistung,

 

-           Signature waived,

 

-           Dispense de signature,

 

-           Dispensa dalla firma,

 

-           Van ondertekening vrijgesteld,

 

-           Dispensada a assinatura.

 

Articolul 394

 

Expeditorul agreat face o copie după fiecare document T2L sau după fiecare document comercial eliberat în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni. Autorităţile vamale stabilesc modalităţile prin care copia documentului se prezintă în scop de control şi se păstrează cel puţin doi ani.

 

Articolul 395

 

1.         Expeditorul agreat are obligaţia:

 

(a)        de a respecta dispoziţiile prevăzute în prezenta secţiune şi în autorizaţie;

 

(b)        de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în siguranţă a ştampilei speciale sau a formularelor imprimate cu ştampila biroului menţionat la articolul 391 alineatul (1) litera (a) sau a ştampilei speciale.

 

2.         În cazul în care o persoană foloseşte în mod abuziv formularele utilizate pentru întocmirea documentelor T2L sau a documentelor comerciale ştampilate în prealabil cu ştampila biroului menţionat la articolul 391 alineatul (1) litera (a) sau cu ştampila specială, expeditorul agreat are obligaţia, fără a aduce atingere oricărei proceduri penale, de a plăti drepturile şi a alte impuneri neachitate în orice stat membru drept consecinţă a unei astfel de utilizări abuzive, cu excepţia cazului în care poate face dovada în faţa autorităţilor vamale care l-au agreat că a luat măsurile care îi revin în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (1) litera (b).

 

Articolul 396

 

Autorităţile vamale ale statului membru de expediţie pot exclude de la facilităţile prevăzute în prezenta secţiune anumite categorii şi mişcări de mărfuri.

 

Secţiunea 2

 

Simplificarea formalităţilor de tranzit ce trebuie îndeplinite la birourile de plecare şi de destinaţie

 

Articolul 397

 

În cazul în care se aplică regimul de tranzit comunitar, formalităţile aferente acestui regim se simplifică în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni.

 

Cu toate acestea, prezenta secţiune nu se aplică mărfurilor cărora li se aplică articolele 463-470.

 

Subsecţiunea 1

 

Formalităţi la biroul de plecare

 

Articolul 398

 

Autorităţile vamale a fiecărui stat membru pot autoriza orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolele 399 şi care intenţionează să desfăşoare operaţiuni de tranzit comunitar (denumit în continuare "expeditor agreat") să nu prezinte la biroul de plecare nici mărfurile, nici declaraţia de tranzit comunitar cu privire la aceste mărfuri.

 

Articolul 399

 

1.         Autorizaţia menţionată la articolul 398 se acordă numai persoanelor:

 

(a)        care efectuează frecvent transporturi de mărfuri;

 

(b)        ale căror evidenţe permit autorităţilor vamale să le verifice operaţiunile;

 

(c)        are, în cazul în care se cere o garanţie sub regimul de tranzit comunitar, constituie o garanţie globală şi

 

(d)        care nu au săvârşit încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale sau fiscale.

 

2.         Autorităţile vamale pot revoca autorizaţia în cazul în care expeditorul agreat nu mai îndeplineşte condiţiile menţionate la alineatul (1) sau nu respectă obligaţiile stipulate în prezenta subsecţiune sau în autorizaţie.

 

Articolul 400

 

Autorizaţia eliberată de către autorităţile vamale trebuie să precizeze în mod special:

 

(a)        biroul sau birourile competente în calitate de birouri de plecare pentru transporturile de efectuat;

 

(b)        termenul şi modul în care expeditorul agreat informează biroul de plecare în legătură cu transporturile care urmează a se efectua, pentru ca biroul să poată realiza controalele necesare înainte de plecarea mărfurilor;

 

(c)        termenul în care mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinaţie;

 

(d)        măsurile de identificare ce urmează a se lua. În acest scop, autorităţile vamale pot stipula ca mijloacele de transport sau coletele să fie prevăzute cu sigilii speciale, acceptate de autorităţile vamale şi aplicate de către expeditorul agreat.

 

Articolul 401

 

1.         În autorizaţie se menţionează că rubrica rezervată pentru biroul de plecare de pe faţa formularului de declaraţie de tranzit comunitar trebuie:

 

(a)        ştampilată în prealabil cu ştampila biroului de plecare şi semnată de un funcţionar al acestui birou; sau

 

(b)        ştampilată de către expeditorul agreat cu ştampila specială de metal, aprobată de autorităţile vamale şi în conformitate cu modelul din anexa 62. Desenul ştampilei poate fi preimprimat pe formulare în cazul în care tipărirea se încredinţează unei imprimerii aprobate în acest scop.

 

Expeditorul agreat completează această casetă indicând data expediţiei mărfurilor şi atribuie un număr declaraţiei în conformitate cu normele stabilite în acest sens în autorizaţie.

 

2.         Autorităţile vamale pot stipula utilizarea unui formular care să aibă o siglă distinctivă drept mijloc de identificare.

 

Articolul 402

 

1.         Cel târziu la data expedierii mărfurilor, expeditorul agreat înscrie pe faţa exemplarelor 1 şi 4 ale declaraţiei de tranzit comunitar în caseta "Control efectuat de biroul de plecare" termenul în care mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinaţie, măsurile de identificare aplicate, precum şi una din următoarele menţiuni:

 

-           Procedimiento simplificado,

 

-           Forenklet fremgangsmade,

 

-           Vereinfachtes Verfahren,

 

-           Simplified procedure,

 

-           Procedure simplifiee,

 

-           Procedura semplificata,

 

-           Vereenvoudigde regeling,

 

-           Procedimento simplificado.

 

2.         După expediere, exemplarul 1 se trimite neîntârziat la biroul de plecare. Autorităţile vamale au dreptul să stipuleze în autorizaţie că exemplarul 1 trebuie trimis către biroul de plecare imediat după întocmirea declaraţiei de tranzit comunitar. Celelalte exemplare însoţesc mărfurile în conformitate cu dispoziţiile articolelor 341-380.

 

3.         În cazul în care autorităţile vamale ale statului membru de plecare efectuează un control la plecarea unui transport, ele consemnează acest lucru în caseta "Control efectuat de biroul de plecare" pe faţa exemplarelor 1 şi 4 ale declaraţiei de tranzit comunitar.

 

Articolul 403

 

Declaraţia de tranzit comunitar, completată corect şi purtând indicaţiile prevăzute la articolul 402 alineatul (1) este echivalentul unui document de tranzit comunitar extern sau intern, după caz, iar expeditorul agreat care semnează declaraţia este principalul obligat.

 

Articolul 404

 

1.         Autorităţile vamale pot autoriza expeditorul agreat să nu semneze declaraţiile de tranzit comunitar care au ştampila specială prevăzută în anexa 62 şi întocmite prin folosirea unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. Această autorizaţie se eliberează cu condiţia ca expeditorul agreat să fi prezentat în prealabil acestor autorităţi un angajament scris din care să rezulte că este principalul obligat pentru toate operaţiunile de tranzit comunitar desfăşurate pe baza documentelor ce poartă ştampila specială.

 

2.         Documentele de tranzit comunitar întocmite în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1) conţin, în caseta rezervată pentru semnătura principalului obligat, una dintre următoarele menţiuni:

 

-           Dispensa de firma,

 

-           Fritaget for underskrift,

 

-           Freistellung von der Unterschriftsleistung,

 

-           Signature waived,

 

-           Dispense de signature,

 

-           Dispensa dalla firma,

 

-           Van ondertekening vrijgesteld,

 

-           Dispensada a assinatura.

 

Articolul 405

 

1.         Expeditorul agreat trebuie:

 

(a)        să respecte dispoziţiile prezentei subsecţiune şi din autorizaţie şi

 

(b)        să ia toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în siguranţă a ştampilei speciale sau a formularelor imprimate cu ştampila biroului de plecare sau cu ştampila specială.

 

2.         În cazul în care o persoană foloseşte în mod abuziv formularele ştampilate anterior cu ştampila biroului de plecare sau cu ştampila specială, fără a aduce atingere procedurilor penale, expeditorul agreat are obligaţia de a plăti drepturile şi a alte impuneri plătibile într-un anume stat membru drept consecinţă a folosirii abuzive, cu excepţia cazului în care poate face dovada în faţa autorităţilor vamale de care a fost autorizat că a luat măsurile care îi revin în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1) litera (b).

 

Subsecţiunea 2

 

Formalităţi la biroul de destinaţie

 

Articolul 406

 

1.         Autorităţile vamale ale fiecărui stat membru pot admite ca mărfurile transportate sub regim de tranzit comunitar să nu fie prezentate la biroul de destinaţie în cazul în care mărfurile sunt destinate unei persoane (denumită în continuare "destinatar agreat") care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 407, autorizată anterior de către autorităţile vamale ale statului membru căruia îi aparţine biroul de destinaţie.

 

2.         În cazul menţionat la alineatul (1), principalul obligat îşi va fi îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 96 alineatul (1) litera (a) din cod atunci când exemplarele documentelor de tranzit comunitar care au însoţit transportul, precum şi mărfurile intacte, se livrează în termenul prevăzut către destinatarul agreat la adresa sa sau în locul specificat în autorizaţie, cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare.

 

3.         La cererea transportatorului, destinatarul agreat eliberează o recipisă pentru fiecare transport livrat în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1), declarând că documentul şi mărfurile i-au fost livrate.

 

Articolul 407

 

1.         Autorizaţia prevăzută la articolul 406 se acordă numai persoanelor:

 

(a)        care primesc frecvent transporturi de mărfuri în regim de tranzit comunitar;

 

(b)        ale căror evidenţe permit autorităţilor vamale să le verifice operaţiunile;

 

(c)        care nu au săvârşit încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale sau fiscale.

 

2.         Autorităţile vamale pot revoca autorizaţia în cazul în care destinatarul agreat nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la primul alineat sau nu respectă condiţiile prevăzute în prezenta subsecţiune sau în autorizaţie.

 

Articolul 408

 

1.         Autorizaţia care urmează a fi eliberată de autorităţile vamale trebuie să precizeze în special:

 

(a)        biroul sau birourile competente a acţiona ca birouri de destinaţie pentru transporturile pe care le primeşte destinatarul agreat;

 

(b)        termenul şi modul în care destinatarul agreat urmează a informa biroul de destinaţie în legătură cu sosirea mărfurilor, pentru ca respectivul birou să poată efectua un eventual control la sosirea mărfurilor.

 

2.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 410, autorităţile vamale precizează în autorizaţie dacă destinatarul agreat poate dispune de mărfuri de îndată ce le-a primit fără vreo intervenţie din partea biroului de destinaţie.

 

Articolul 409

 

1.         Pentru transporturile care sosesc la sediile sale sau în locurile specificate în autorizaţie, destinatarul agreat:

 

(a)        informează de îndată biroul de destinaţie, în conformitate cu procedura specificată în autorizaţie, cu privire la orice cantităţi suplimentare, lipsuri, substituiri sau alte nereguli, cum ar fi sigilii violate;

 

(b)        trimite neîntârziat către biroul de destinaţie exemplarele documentului de tranzit comunitar care au însoţit transportul, specificând data sosirii şi starea sigiliilor aplicate.

 

2.         Biroul de destinaţie înscrie datele pe exemplarele documentului de tranzit comunitar.

 

Subsecţiunea 3

 

Alte dispoziţii

 

Articolul 410

 

Autorităţile vamale ale statului membru de plecare sau de destinaţie pot exclude anumite categorii de mărfuri de la facilităţile prevăzute la articolele 398 şi 406.

 

Articolul 411

 

1.         În cazul în care scutirea de prezentarea declaraţiei de tranzit comunitar la biroul de plecare se aplică mărfurilor care urmează a se expedia sub acoperirea unei scrisori de trăsură CIM sau a unui buletin de expediere TR, în conformitate cu articolele 413-442, autorităţile vamale stabilesc măsurile necesare pentru a garanta că exemplarele 1,2 şi 3 ale scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele 2, 2A şi 3B ale buletinului de expediere TR sunt prevăzute cu sigla "T1" sau "T2", după caz.

 

2.         În cazul în care mărfurile transportate în temeiul articolelor 413-442 sunt destinate unui destinatar agreat, autorităţile vamale pot stabili ca, prin derogare de la dispoziţiile articolului 406 alineatul (1) litera (b), exemplarele 2 şi 3 ale scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele 1, 2 şi 3A ale buletinului de expediere TR să fie livrate direct de către compania de cale ferată sau de către transportator biroului de destinaţie.

 

Secţiunea 3

 

Simplificarea formalităţilor pentru mărfurile transportate pe calea ferată

 

Subsecţiunea 1

 

Dispoziţii generale privind transportul pe calea ferată

 

Articolul 412

 

Articolul 352 nu se aplică transportului de mărfuri pe calea ferată.

 

În cazul în care, în conformitate cu articolul 352 alineatul (2), mai trebuie prezentat un buletin de tranzit, evidenţele păstrate de societăţile de cale ferată ţin locul unor astfel de buletine.

 

Articolul 413

 

În cazul în care se aplică regimul de tranzit comunitar, formalităţile aferente acestui regim se simplifică în conformitate cu articolul 414-425, 441 şi 442 pentru transportul de mărfuri de către societăţi de cale ferată sub acoperirea unei "scrisori de trăsură CIM şi coletărie rapidă" denumită în continuare "scrisoare de trăsură CIM".

 

Articolul 414

 

Scrisoarea de trăsură CIM este echivalentă cu:

 

(a)        o declaraţie sau document T1 pentru mărfurile care circulă sub regimul de tranzit comunitar extern;

 

(b)        o declaraţie sau document T2 pentru mărfurile care circulă sub regimul de tranzit comunitar intern.

 

Articolul 415

 

Societatea de cale ferată a fiecărui stat membru pune toate evidenţele deţinute într-unul sau mai multe centre contabile la dispoziţia autorităţilor vamale ale ţării lor în scopul verificării.

 

Articolul 416

 

1.         Societatea de cale ferată care acceptă mărfurile pentru transport însoţite de o scrisoare de trăsură CIM servind ca declaraţie sau document T1 sau T2 este principalul obligat pentru o asemenea operaţiune.

 

2.         Societatea de cale ferată a statului membru prin teritoriul căruia mărfurile intră pe teritoriul comunitar este principalul obligat pentru operaţiuni cu privire la mărfurile acceptate pentru transport de către căile ferate ale unei ţări terţe.

 

Articolul 417

 

Societăţile de cale ferată asigură condiţii pentru ca mărfurile transportate sub regim de tranzit comunitar să fie identificate prin etichete pe care este imprimată o pictogramă al cărui model figurează în anexa 58.

 

Etichetele se aplică pe scrisoarea de trăsură CIM, precum şi pe vagon în cazul unei încărcături complete sau, în alte cazuri, pe colet sau colete.

 

Articolul 418

 

În cazul în care contractul de transport se rectifică astfel încât:

 

-           o operaţiune de transport care urma a se încheia în afara teritoriului vamal al Comunităţii se încheie în interiorul acestuia,

 

-           o operaţiune de transport care urma a se încheia în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii se încheie în afara acestuia, societăţile de cale ferată nu procedează la executarea contractului modificat fără acordul prealabil al biroului de plecare.

 

În toate celelalte cazuri societăţile de cale ferată execută contractul modificat; ele informează neîntârziat biroul de plecare în legătură cu modificarea făcută.

 

Articolul 419

 

1.         Scrisoarea de trăsură CIM se prezintă la biroul de plecare în cazul unei operaţiuni de transport la care se aplică regimul de tranzit comunitar şi care începe şi urmează a se încheia în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii.

 

2.         Biroul de plecare înscrie citeţ în caseta rezervată vămii de pe exemplarele 1, 2 şi 3 ale scrisorii de trăsură CIM:

 

-           sigla "T1", în cazul în care mărfurile circulă sub regimul de tranzit comunitar extern,

 

-           sigla "T2", "T2 ES" sau "T2 PT", după caz, în cazul în care mărfurile circulă sub regimul de tranzit comunitar intern în conformitate cu articolul 311 litera (b) sau cu articolul 165 din cod.

 

Sigla "T2", "T2 ES" sau "T2 PT" se autentifică prin aplicarea ştampilei biroului de plecare.

 

3.         Toate exemplarele scrisorii de trăsură CIM se înapoiază persoanei interesate.

 

4.         Mărfurile menţionate la articolul 311 litera (a) se plasează sub regimul de tranzit comunitar intern pe tot parcursul transportului de la staţia comunitară de plecare până la staţia de destinaţie de pe teritoriul vamal al Comunităţii, în conformitate cu măsurile stabilite de fiecare stat membru, fără prezentarea la biroul de plecare a scrisorii de trăsură CIM referitoare la mărfuri şi fără aplicarea etichetelor prevăzute la articolul 417. Totuşi, această scutire nu se aplică scrisorilor de trăsură CIM întocmite pentru mărfurile care intră sub incidenţa dispoziţiilor articolelor 463-470.

 

5.         Pentru mărfurile menţionate la alineatul (2) biroul vamal pentru staţia de destinaţie serveşte drept birou de destinaţie. Dacă totuşi mărfurile sunt puse în liberă circulaţie sau plasate sub alt regim vamal la o staţie intermediară, biroul care răspunde de staţia respectivă serveşte ca birou de destinaţie.

 

La biroul de destinaţie nu sunt necesare formalităţi referitoare la mărfurile menţionate la articolul 311 litera (a).

 

6.         În scopul verificării menţionate la articolul 415, în ţara de destinaţie, societăţile de cale ferată pun toate scrisorile de trăsură CIM pentru operaţiunile de transport menţionate la alineatul (4) la dispoziţia autorităţilor vamale, în conformitate cu dispoziţiile definite de comun acord cu aceste autorităţi.

 

7.         Atunci când mărfurile comunitare se transportă pe calea ferată de la un punct dintr-un stat membru până la un punct din alt stat membru cu tranzitarea unei alte terţe ţări decât o ţară AELS, se aplică regimul de tranzit comunitar intern. În acest caz, dispoziţiile alineatelor (4), (5) al doilea paragraf şi ale alineatului (6) se aplică mutatis mutandis.

 

Articolul 420

 

De regulă şi ţinându-se seama de măsurile de identificare aplicate de societăţile de cale ferată, biroul de plecare nu sigilează mijloacele de transport sau coletele.

 

Articolul 421

 

1.         În cazurile menţionate la articolul 419 alineatul (5) primul paragraf, societatea de cale ferată a statului membru căruia îi aparţine biroul de destinaţie prezintă acestuia din urmă exemplarele 2 şi 3 ale scrisorii de trăsură CIM.

 

2.         Biroul de destinaţie restituie imediat exemplarul 2 societăţii de cale ferată după ce o ştampilează şi reţine exemplarul 3.

 

Articolul 422

 

1.         Articolele 419 şi 420 se aplică operaţiunii de transport care începe pe teritoriul vamal al Comunităţii şi se încheie în afara sa.

 

2.         Biroul vamal pentru staţia de frontieră prin care mărfurile în tranzit părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii serveşte drept birou de destinaţie.

 

3.         Nu este nevoie de îndeplinirea niciunei formalităţi la biroul de destinaţie.

 

Articolul 423

 

1.         În cazul în care operaţiunea de transport începe în afara teritoriului vamal al Comunităţii şi urmează a se încheia în interiorul său, biroul vamal pentru staţia de frontieră prin care mărfurile pătrund pe teritoriul vamal al Comunităţii serveşte drept birou de plecare.

 

Nu este nevoie de îndeplinirea niciunei formalităţi la biroul de destinaţie.

 

2.         Biroul vamal pentru staţia de destinaţie serveşte drept birou de destinaţie. Cu toate acestea, în cazul în care mărfurile sunt puse în liberă circulaţie sau sunt plasate sub alt regim vamal la staţia intermediară, biroul vamal pentru staţia respectivă serveşte drept birou de destinaţie.

 

Formalităţile prevăzute la articolul 421 se îndeplinesc la biroul de destinaţie.

 

Articolul 424

 

1.         În cazul în care operaţiunea de transport începe şi urmează a se încheia în afara teritoriului vamal al Comunităţii, birourile vamale care servesc drept birou de plecare şi birou de destinaţie sunt cele menţionate la articolele 423 alineatul (1), respectiv 422 alineatul (2).

 

2.         Nu este nevoie de îndeplinirea de formalităţi la biroul de destinaţie.

 

Articolul 425

 

Mărfurile care se transportă în conformitate cu dispoziţiile articolului 423 alineatul (1) sau 424 alineatul (1) se consideră ca circulând sub regimul de tranzit comunitar extern, cu excepţia cazului în care caracterul comunitar al mărfurilor este stabilit în conformitate cu dispoziţiile articolelor 313-340.

 

Subsecţiunea 2

 

Dispoziţii privind mărfurile transportate în containere mari

 

Articolul 426

 

În cazul în care se aplică regimul de tranzit comunitar, formalităţile aferente acestui regim se simplifică în conformitate cu dispoziţiile articolelor 427-442 pentru transporturile de mărfuri pe care societăţile de cale ferată le efectuează în containere mari prin intermediul întreprinderilor de transport sub acoperirea buletinelor de expediere, numite în sensul prezentului titlu, "buletin de expediere TR". Astfel de operaţiuni pot include trimiterea transporturilor de mărfuri prin intermediul altor moduri de transport decât calea ferată, către staţia de cale ferată de plecare situată în ţara de expediţie şi de la staţia de cale ferată de destinaţie din ţara de destinaţie, precum şi orice transport maritim pe itinerarul între aceste două staţii.

 

Articolul 427

 

În sensul articolelor 426-442, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

1.         "întreprindere de transport": o întreprindere constituită de către societăţile de cale ferată sub formă de societate la care acestea sunt asociate, o astfel de întreprindere fiind constituită în scopul transportării de mărfuri cu ajutorul unor containere mari sub acoperirea buletinelor de expediere TR;

 

2.         "container mare": un container în sensul articolului 670 litera (g):

 

-           proiectat astfel încât să poată fi sigilat în cazul în care dispoziţiile articolului 435 prevăd acest lucru şi

 

-           având dimensiunile de aşa natură încât suprafaţa delimitată de cele patru unghiuri externe să nu fie mai mică de 7 m2.

 

3.         "buletin de expediere TR": documentul care cuprinde contractul de transport prin care întreprinderea de transport organizează transportarea unuia sau mai multor containere de la un expeditor către un destinatar prin transport internaţional. Buletinul de expediere TR este prevăzut în colţul din dreapta sus cu un număr de serie cu ajutorul căruia poate fi identificat. Acest număr de serie este alcătuit din opt cifre precedate de literele TR.

Buletinul de expediere TR este alcătuit din următoarele exemplare, prezentate în ordinea numerotării lor:

 

-           1:         exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport,

 

-           2:         exemplar pentru reprezentantul naţional al întreprinderii de transport la

staţia de destinaţie,

 

-           3A:       exemplar pentru vamă,

 

-           3B:       exemplar pentru destinatar,

 

-           4:         exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport,

 

-           5:         exemplar pentru reprezentantul naţional al întreprinderii de transport la

staţia de plecare,

 

-           6:         exemplar pentru expeditor.

 

Cu excepţia exemplarului 3A, fiecare exemplar al buletinului de expediere TR prezintă o bandă verde lată de aproximativ 4 centimetri de-a lungul marginii din dreapta.

 

4.         "lista de containere mari" denumită în continuare "listă": documentul anexat unui buletin de expediere TR din care face parte integrantă, care serveşte pentru a descrie expediţia unui număr de containere mari de la o singură staţie de plecare către o singură staţie de destinaţie, staţii la care se îndeplinesc formalităţi vamale.

 

Lista se întocmeşte în acelaşi număr de exemplare ca şi buletinul de expediere TR la care se referă.

 

Numărul de liste se precizează caseta rezervată indicării numărului de liste din colţul din dreapta sus al buletinului de expediere TR.

 

De asemenea, numărul de serie al buletinului de expediere relevant se înscrie în colţul din dreapta sus al fiecărei liste.

 

Articolul 428

 

Buletinul de expediere TR folosit de către întreprinderea de transport este echivalent cu:

 

(a)        declaraţia sau documentul T1, după caz, pentru mărfuri care circulă sub regimul de tranzit comunitar extern;

 

(b)        declaraţia sau documentul T2, după caz, pentru mărfurile care circulă sub regimul de tranzit comunitar intern.

 

Articolul 429

 

1.         În fiecare stat membru, întreprinderea de transport pune la dispoziţia autorităţilor vamale în scop de verificare, prin intermediul reprezentantului sau reprezentanţilor săi naţionali, evidenţele deţinute la biroul sau birourile sale contabile sau la cele ale reprezentantului sau reprezentanţilor săi naţionali.

 

2.         La solicitarea autorităţilor vamale, întreprinderea de transport ori reprezentantul sau reprezentanţii săi naţionali le comunică acestora de îndată orice document, evidenţă contabilă sau informaţie referitoare la transporturi desfăşurate sau în curs de desfăşurare pe care autorităţile consideră că trebuie să le analizeze.

 

3.         În cazul în care, în conformitate cu dispoziţiile articolului 428, buletinele de expediere se tratează ca echivalente ale declaraţiilor sau documentelor T1 sau T2, întreprinderea de transport sau reprezentantul sau reprezentanţii săi naţionali:

 

(a)        informează biroul vamal de destinaţie în legătură cu orice buletin de transfer a cărui exemplar 1 i-a fost trimis fără viză vamală;

 

(b)        informează biroul vamal de plecare în legătură cu orice buletin de expediere TR a cărui exemplar 1 nu i-a fost restituit şi în legătură cu care nu poate stabili dacă transportul a fost corect prezentat biroului vamal de destinaţie sau dacă a fost exportat de pe teritoriul vamal al Comunităţii către o ţară terţă în conformitate cu dispoziţiile articolului 437.

 

Articolul 430

 

1.         În cazul transporturilor prevăzute la articolul 426 şi acceptate de către întreprinderea de transport dintr-un stat membru, societatea de cale ferată a statului membru respectiv devine principal obligat.

 

2.         În cazul transporturilor menţionate la articolul 426 şi acceptate de întreprinderea de transport dintr-o ţară terţă, societatea de cale ferată a statului membru prin care mărfurile intră pe teritoriul vamal al Comunităţii devine principal obligat.

 

Articolul 431

 

Dacă trebuie îndeplinite formalităţi vamale în timpul transportului prin alte mijloace decât cel pe calea ferată către staţia de plecare sau de la staţia de destinaţie, atunci fiecare buletin de expediere TR acoperă un singur container mare.

 

Articolul 432

 

Întreprinderea de transport asigură condiţiile necesare ca transporturile efectuate sub regimul de tranzit comunitar să fie identificate prin etichete prevăzute cu pictograme al căror model figurează în anexa 58. Eticheta se aplică pe buletinul de expediere TR şi pe containerul mare sau containerele respective.

 

Articolul 433

 

În caz de modificare a contractului de transport în vederea încheierii:

 

-           în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii a unui transport care urma să se încheie în afara acestuia,

 

-           în afara teritoriului vamal al Comunităţii a unui transport care urma să se încheie în interiorul acestuia, întreprinderea de transport nu execută contractul modificat fără acordul prealabil al biroului de plecare.

 

În toate celelalte cazuri, întreprinderea de transport poate executa contractul modificat; ea informează de îndată biroul de plecare în legătură cu orice modificare intervenită.

 

Articolul 434

 

1.         În cazul în care un transport căruia i se aplică regimul de tranzit comunitar începe şi se încheie în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii, buletinul de expediere TR se prezintă la biroul de plecare.

 

2.         Biroul de plecare aplică în mod vizibil în caseta rezervată vămii de pe exemplarele 2, 3A şi 3B ale buletinului de expediere TR:

 

-           sigla "T1" în cazul în care mărfurile circulă sub regim de tranzit comunitar extern,

 

-           siglele "T2", "T2 ES" sau "T2 PT", după caz, în cazul în care mărfurile circulă sub regim de tranzit comunitar intern, în conformitate cu articolul 311 litera (b) şi cu articolul 165 din cod,

 

Siglele "T2", "T2 ES" sau "T2 PT" se autentifică prin aplicarea ştampilei biroului de plecare.

 

3.         În cazul în care buletinul de expediere TR se referă atât la containerele conţinând mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar extern, cât şi la containere conţinând mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar intern, în conformitate cu dispoziţiile articolului 311 litera (b) şi cu dispoziţiile articolului 165 din cod, biroul de plecare consemnează în caseta rezervată vămii de pe exemplarele 2, 3A şi 3B ale buletinului de expediere TR referiri separate la container(e), în funcţie de tipul de mărfuri pe care îl conţin şi înscrie siglele "T2", "T2 ES", respectiv, "T2 PT", alături de referirea la containerul sau containerele corespunzătoare.

 

4.         În cazurile menţionate la alineatul (3), când se folosesc liste de containere mari, se întocmesc liste separate pentru fiecare categorie de container şi referirea la acestea se face prin menţionarea numărului (numerelor) de ordine ale listei (listelor) în caseta rezervată vămii, pe exemplarele 2, 3A şi 3B ale buletinului de expediere TR. Sigla "T1", "T2", "T2 ES" sau "T2 PT" se înscrie alături de numărul (numerele) de ordine ale listei (listelor) în funcţie de categoria de containere la care se referă.

 

5.         Toate exemplarele buletinului de expediere TR se înapoiază persoanei interesate.

 

6.         Mărfurile menţionate la articolul 311 litera (a) se plasează sub regimul de tranzit comunitar intern pe toată durata transportului în conformitate cu dispoziţiile stabilite de fiecare stat membru, fără prezentarea la biroul de plecare a buletinului de expediere TR cu privire la aceste mărfuri şi fără aplicarea etichetelor menţionate la articolul 432. Cu toate acestea, această scutire nu se aplică buletinului de expediere TR întocmit pentru mărfuri cărora li se aplică dispoziţiile articolelor 463-470.

 

7.         În ceea ce priveşte mărfurile menţionate la alineatul (2) buletinul de expediere TR trebuie întocmit la biroul de destinaţie la care mărfurile fac obiectul unei declaraţii de punere în liberă circulaţie sau de plasare sub un alt regim vamal.

 

La biroul de destinaţie nu este necesară nici o formalitate cu privire la mărfurile menţionate la articolul 311 litera (a).

 

8.         În scopul controlului prevăzut la articolul 429, întreprinderea de transport din ţara de destinaţie pune toate buletinele de expediere TR pentru operaţiunile de tranzit menţionate la alineatul (6) la dispoziţia autorităţilor vamale în conformitate cu măsurile ce urmează a fi definite de comun acord cu autorităţile respective.

 

9.         În cazul în care mărfurile comunitare se transportă pe calea ferată de la un punct dintr-un stat membru către un punct din alt stat membru cu tranzitarea unei ţări terţe care nu este membră AELS se aplică regimul de tranzit comunitar intern. În acest caz, dispoziţiile alineatelor (6) şi (7) al doilea paragraf şi (8) se aplică mutatis mutandis.

 

Articolul 435

 

Identificarea mărfurilor se asigură în conformitate cu articolul 349. Cu toate acestea, biroul de plecare nu sigilează, de regulă, containerele mari în cazul în care măsurile de identificare se aplică de către societăţile de cale ferată. Dacă se aplică sigilii, acest lucru se menţionează în caseta rezervată vămii de pe exemplarele 3A şi 3B ale buletinului de expediere TR.

 

Articolul 436

 

1.         În cazurile menţionate la articolul 437 alineatul (7) primul paragraf, întreprinderea de transport prezintă exemplarele 1, 2 şi 3A ale buletinului de expediere TR la biroul de destinaţie.

 

2.         Biroul de destinaţie restituie neîntârziat exemplarele 1 şi 2 întreprinderii de transport după ce le vizează şi reţine exemplarul 3A.

 

Articolul 437

 

1.         În cazul în care un transport începe în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii şi urmează a se încheia în afara acestuia, se aplică dispoziţiile articolelor 431 alineatele (1)-(5) şi 435.

 

2.         Biroul vamal de care ţine staţia de frontieră prin care transportul părăseşte teritoriul vamal al Comunităţii serveşte drept birou de destinaţie.

 

3.         La biroul de destinaţie nu este necesară îndeplinirea vreunei formalităţi.

 

Articolul 438

 

1.         În cazul în care un transport începe în afara teritoriului vamal al Comunităţii şi urmează a se încheia în interiorul acestuia, biroul vamal căruia de care ţine staţia de frontieră prin care intră mărfurile în Comunitate serveşte drept birou de plecare.

2.         Biroul vamal la care se prezintă mărfurile serveşte drept birou de destinaţie.

 

Formalităţile prevăzute la articolul 436 se îndeplinesc la biroul de destinaţie.

 

Articolul 439

 

1.         În cazul în care un transport începe şi urmează a se încheia în afara teritoriului vamal al Comunităţii, birourile vamale care servesc drept birou de plecare şi birou de destinaţie sunt cele menţionate la articolele 438 alineatul (1), respectiv 437 alineatul (2).

 

2.         La birourile de plecare şi de destinaţie nu este necesară îndeplinirea niciunei formalităţi.

 

Articolul 440

 

Mărfurile care fac obiectul unui transport menţionat la articolul 438 alineatul (1) sau 439 alineatul (1) se consideră ca circulând sub regim de tranzit comunitar extern, cu excepţia cazului în care caracterul comunitar al mărfurilor se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile articolelor 313-340.

 

Subsecţiunea 3

 

Alte dispoziţii

 

Articolul 441

 

1.         Dispoziţiile articolelor 341 alineatul (2) şi 342-344 se aplică oricărei liste de încărcătură care însoţeşte scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR. Numărul acestor liste se menţionează în caseta rezervată datelor de identificare a documentelor de însoţire de pe scrisoarea de trăsură CIM sau de pe buletinul de expediere TR, după caz.

 

De asemenea, lista de încărcătură include numărul vagonului la care se referă scrisoarea de trăsură CIM sau, după caz, numărul containerului în care se află mărfurile.

 

2.         În cazul transporturilor care încep pe teritoriul vamal al Comunităţii şi cuprind atât mărfuri care circulă sub regim de tranzit comunitar extern, cât şi mărfuri care circulă sub regimul de tranzit comunitar intern se întocmesc liste de încărcătură separate; în cazul transporturilor în containere mari sub acoperirea buletinelor de expediere TR, astfel de liste separate se întocmesc pentru fiecare container mare care conţine ambele categorii de mărfuri.

 

Numerele de ordine ale listelor de încărcătură referitoare la fiecare dintre cele două categorii de mărfuri se înscriu în caseta rezervată pentru descrierea mărfurilor de pe scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR, după caz.

 

3.         În cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2) şi în scopul aplicării procedurilor prevăzute la articolele 413-442, listele de încărcătură care însoţesc scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR formează parte integrantă din acestea şi produc aceleaşi efecte juridice.

 

Originalul acestor liste de încărcătură se ştampilează de către staţia expeditoare.

 

Subsecţiunea 4

 

Domeniul de aplicare al procedurilor normale şi al procedurilor simplificate

 

Articolul 442

 

1.         În cazurile în care se aplică regimul de tranzit comunitar, dispoziţiile articolelor 412-441 nu exclud posibilitatea utilizării procedurilor prevăzute la articolele 341-380, iar dispoziţiile articolelor 415 şi 417 sau 429 şi 432 rămân în continuare aplicabile.

 

2.         În cazurile menţionate la alineatul (1) se face o referire clară la documentul sau documentele de tranzit comunitar utilizat(e) în caseta rezervată pentru datele de identificare ale documentelor însoţitoare la data la care se întocmeşte scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR. referirea cuprinde tipul de document, biroul emitent şi numărul de înregistrare al fiecărui document utilizat.

 

De asemenea, exemplarul 2 al scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele 1 şi 2 ale buletinului de expediere TR se autentifică de către societatea de cale ferată care are în subordine ultima staţie participantă la operaţiunea de tranzit comunitar. Această societate vizează documentul după ce se asigură că transportul mărfurilor se efectuează sub acoperirea documentului sau documentelor de tranzit comunitar specificat(e).

 

3.         În cazul în care operaţiunea de tranzit comunitar se efectuează sub acoperirea unui buletin de expediere TR în conformitate cu articolele 426-44, scrisoarea de trăsură CIM folosită în cadrul acestei operaţiuni se exclude din domeniul de aplicare al alineatelor (1) şi (2) şi al articolelor 413-425. Scrisoarea de trăsură CIM conţine o referire clară la buletinul de expediere TR în caseta rezervată datelor de identificare ale documentelor însoţitoare. Această referire cuprinde menţiunea "Buletin de expediere TR" urmată de numărul de serie.

 

CAPITOLUL 8

 

Dispoziţii speciale aplicabile anumitor moduri de transport

 

Secţiunea 1

 

Transportul pe calea aerului

 

Articolul 443

 

Regimul de tranzit comunitar este obligatoriu cu privire la mărfurile transportate pe calea aerului numai dacă acestea se încarcă sau sunt transbordate pe un aeroport de pe teritoriul Comunităţii.

 

Articolul 444

 

1.         În cazul în care, în conformitate cu dispoziţiile articolului 443, regimul de tranzit comunitar este obligatoriu pentru mărfurile transportate pe calea aerului de pe un aeroport de pe teritoriul Comunităţii, manifestul referitor la aceste mărfuri, al cărui conţinut corespunde cu modelul prevăzut în apendicele 3 de la anexa 9 a Convenţiei privind Aviaţia Civilă Internaţională, are valoarea unei declaraţii de tranzit comunitar.

 

2.         În cazul în care transportul cuprinde atât mărfuri care trebuie să circule sub regim de tranzit comunitar extern, cât şi mărfuri care trebuie să circule sub regim de tranzit comunitar intern, aceste mărfuri se trec pe manifeste separate.

 

3.         Manifestul sau manifestele menţionate la alineatele (1) şi (2) trebuie să aibă o viză datată şi semnată de către compania de transport aerian identificându-le drept declaraţie de tranzit comunitar şi specificând statutul vamal al mărfurilor la care se raportează. Astfel completat(e) şi semnat(e), manifestul sau manifestele au valoare de declaraţie T1 sau declaraţie T2, după caz.

 

Manifestul sau manifestele menţionate la alineatele (1) şi (2) trebuie să conţină următoarele:

 

-           numele companiei de transport aerian care transportă mărfurile,

 

-           numărul zborului,

 

-           data zborului,

 

-           numele aeroportului de încărcare (aeroportul de plecare) şi de descărcare (aeroportul de destinaţie); şi pentru fiecare transport de mărfuri de pe manifest:

 

-           numărul scrisorii de trăsură pentru transport aerian,

 

-           numărul de colete,

 

-           descrierea sumară a mărfurilor sau, după caz, menţiunea "consolidat", dacă este necesar (echivalent cu "grupaj").

 

-           greutatea brută.

 

4.         Compania de transport aerian care transportă mărfuri însoţite de manifestele menţionate la alineatele (1)-(3) este principalul obligat pentru acest transport.

 

5.         Cu excepţia cazului în care compania de transport aerian are calitatea de expeditor agreat în sensul articolului 398, manifestele menţionate la alineatele (1)-(3) se prezintă în cel puţin două exemplare autorităţilor vamale de pe aeroportul de plecare, care păstrează un exemplar.

 

Aceste autorităţi pot dispune, în scop de control, prezentarea tuturor scrisorilor de trăsură de transport aerian referitoare la transporturile cuprinse în manifeste.

 

6.         Compania de transport aerian care transportă mărfurile informează autorităţile vamale de pe aeroportul de destinaţie cu privire la numele aeroportului sau aeroporturilor de plecare.

 

Autorităţile vamale de pe aeroportul de destinaţie pot renunţa la această informaţie cu privire la compania de transport aerian pentru care, în special datorită naturii rutelor şi a ariei geografice pe care le deserveşte, nu există motive de îndoială în legătură cu aeroportul sau aeroporturile de plecare.

 

7.         Un exemplar al manifestelor prevăzute la alineatele (1)-(5) se prezintă autorităţilor vamale de pe aeroportul de destinaţie. Respectivele autorităţi reţin un exemplar din manifeste.

 

8.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (7), în scop de control, autorităţile vamale de pe aeroportul de destinaţie pot dispune prezentarea manifestelor referitoare la toate mărfurile descărcate pe aeroport.

 

Aceste autorităţi pot, de asemenea, solicita, în scop de control, prezentarea scrisorilor de trăsură de transport aerian referitoare la transporturile menţionate pe manifest.

 

9.         Autorităţile vamale de pe aeroportul de destinaţie transmit lunar către autorităţile vamale ale fiecărui aeroport de plecare o listă întocmită de companiile de transport aerian cuprinzând manifestele menţionate la alineatele (1)-(3) care le-au fost prezentate în cursul lunii precedente. Această listă se autentifică de către autorităţile vamale de pe aeroportul de destinaţie.

 

Descrierea fiecărui manifest în respectiva listă cuprinde următoarele informaţii:

 

-           numărul de referinţă al manifestului,

 

-           numele (care poate fi prescurtat) al companiei de transport aerian care a transportat mărfurile,

 

-           numărul zborului,

 

-           data zborului.

 

În condiţiile pe care le stabilesc prin aranjamente bilaterale sau multilaterale, autorităţile vamale pot autoriza companiile de transport aerian să transmită, în conformitate cu dispoziţiile primului paragraf, informaţii către autorităţile vamale ale fiecărui aeroport de plecare. Autorităţile vamale care acordă astfel de autorizaţii informează autorităţile vamale ale celorlalte state membre cu privire la aceasta.

În cazul în care se constată nereguli în legătură cu informaţiile conţinute de manifestele care apar pe lista respectivă, biroul de destinaţie informează biroul de plecare, referindu-se îndeosebi la scrisorile de trăsură pentru transport aerian aferente mărfurilor care au dat naştere la aceste constatări.

 

10.        La cererea companiilor de transport aerian interesate, autorităţile vamale ale statelor membre pot permite, prin aranjamente bilaterale sau multilaterale, utilizarea de proceduri simplificate de tranzit comunitar prin folosirea tehnicilor de schimb de date care funcţionează între companiile aeriene în cauză, în locul utilizării manifestului prevăzut la alineatul (1).

 

11.        (a)        În ceea ce priveşte companiile de transport aerian internaţionale care au sediul

sau un birou regional pe teritoriul vamal al Comunităţii şi

 

-           care folosesc sisteme de schimb de date pentru transmiterea informaţiilor între aeroporturile de plecare şi de destinaţie de pe teritoriul respectiv şi

 

-           care îndeplinesc condiţiile prevăzute la litera (b), regimul de tranzit comunitar descris la alineatele (1)-(9) se simplifică la cerere.

 

La primirea cererii, autorităţile vamale ale statului membru în care are sediul compania de transport aerian notifică autorităţile vamale ale celorlalte state membre pe teritoriul cărora sunt situate aeroporturile de plecare şi de destinaţie conectate prin sistemele de schimb de date.

 

Dacă nu se primesc obiecţiuni în termen de şaizeci de zile de la data notificării, autorităţile vamale aprobă procedura simplificată prevăzută la litera (c) sub rezerva dispoziţiilor articolului 97 alineatul (2) litera (a) din cod.

 

Această autorizaţie este valabilă în toate statele membre în cauză şi se aplică numai operaţiunilor de tranzit efectuate între aeroporturile menţionate în autorizaţia menţionată.

 

(b)        Procedura simplificată prevăzută la litera (c) se acordă numai companiilor aeriene:

 

-           care operează un număr considerabil de zboruri intracomunitare,

 

-           care expediază şi primesc mărfuri în mod frecvent,

 

-           ale căror evidenţe scrise sau computerizate permit autorităţilor vamale verificarea operaţiunilor la plecare şi la destinaţie,

 

-           care nu au săvârşit încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale sau fiscale,

 

-           care pun toate evidenţele la dispoziţia autorităţilor vamale,

 

-           care acceptă să fie pe deplin răspunzători în faţa autorităţilor vamale asumându-şi obligaţiile şi colaborând pentru soluţionarea tuturor infracţiunilor şi neregulilor.

 

(c)        Procedura simplificată se aplică după cum urmează:

 

-           compania de transport aerian păstrează dovada caracterului tuturor transporturilor în evidenţele sale comerciale,

 

-           manifestul de la aeroportul de plecare care se transmite prin sistemele de schimb de date devine manifestul de la aeroportul de destinaţie,

 

-           compania de transport aerian precizează caracterul corespunzător T1, T2, TE (echivalent cu T2 ES), TP (echivalent cu T2 PT) şi C (echivalent cu T2L) cu privire la fiecare articol de pe manifest,

 

-           regimul de tranzit comunitar se consideră încheiat când manifestul obţinut prin schimb de date este pus la dispoziţia autorităţilor vamale ale aeroportului de destinaţie şi când mărfurile se prezintă acestora din urmă,

 

-           un exemplar tipărit al manifestului obţinut prin schimb de date se prezintă la cererea autorităţilor vamale la aeroporturile de plecare şi de destinaţie,

 

-           autorităţile vamale de pe aeroportul de plecare efectuează prin sistemul de audit, controale a posteriori pe baza unei analize a nivelului de expunere la riscuri,

 

-           autorităţile vamale de pe aeroportul de destinaţie efectuează prin sistemul de audit controale a posteriori pe baza unei analize a nivelului de expunere la riscuri şi, dacă este necesar, transmit detalii ale manifestelor primite prin schimb de date către autorităţile vamale de pe aeroportul de plecare în scopul verificării,

 

-           compania aeriană răspunde de identificarea şi notificarea autorităţilor vamale în legătură cu orice infracţiune sau neregulă constatată pe aeroportul de destinaţie,

 

-           autorităţile vamale de pe aeroportul de destinaţie notifică în timp util autorităţilor vamale de pe aeroportul de plecare orice infracţiune sau neregulă,

 

-           aceste infracţiuni sau nereguli se pot soluţiona în baza procedurilor ce se stabilesc de comun acord între compania de transport aerian şi autorităţile vamale de destinaţie şi de plecare.

 

Articolul 445

 

În cazul în care, în conformitate cu articolul 443, regimul de tranzit comunitar este obligatoriu pentru mărfurile transportate pe calea aerului de la un aeroport comunitar, dispoziţiile articolului 444 nu exclud folosirea de către persoane interesate a procedurii regimului de tranzit comunitar prevăzută la articolul 341-380. În acest caz, procedurile prevăzute la articolul 444 nu se aplică.

 

Secţiunea 2

 

Transportul pe cale maritimă

 

Articolul 446

 

Regimul de tranzit comunitar este obligatoriu numai cu privire la mărfurile transportate pe cale maritimă dacă ele sunt încărcate sau transbordate într-un port din Comunitate.

 

Articolul 447

 

Regimul de tranzit comunitar nu se aplică în cazul în care mărfurile menţionate la articolul 91 alineatul (1) din cod se încarcă peo navă într-un port situat pe teritoriul vamal al Comunităţii:

-           pentru export către o ţară terţă fără descărcare sau transbordare într-un alt port situat pe teritoriul vamal al Comunităţii sau

 

-           pentru transport către o zonă liberă situată într-un port; în acest caz, folosirea notei de informaţii menţionate la articolul 313 alineatul (3) litera (b) devine obligatorie.

 

Articolul 448

 

1.         În cazul în care, în conformitate cu dispoziţiile articolului 446, regimul de tranzit comunitar este obligatoriu pentru mărfurile transportate pe cale maritimă dintr-un port al Comunităţii, autorităţile vamale ale statelor membre, la cererea companiilor de transport maritim interesate şi în condiţiile menţionate la alineatele (2)-(10), pot simplifica procedurile de tranzit comunitar, permiţând ca manifestul referitor la aceste mărfuri să fie utilizat atât ca declaraţie, cât şi ca document de tranzit comunitar.

 

2.         La primirea unei asemenea cereri, autorităţile vamale ale statului membru în care are sediul compania de transport maritim notifică autorităţile vamale ale statelor membre pe teritoriile cărora se situează porturile de plecare şi destinaţie prevăzute.

 

Dacă nu se primesc obiecţiuni în termen de şaizeci de zile de la data notificării, autorităţile vamale autorizează compania de transport maritim respectivă. Autorizaţia este valabilă în toate statele membre respective ca aranjament bilateral sau multilateral menţionat la articolul 92 alineatul (2) litera (a) din cod.

 

În cazul în care nu se acordă o astfel de autorizaţie, se aplică procedura regimului de tranzit comunitar prevăzută la articolele 341-380.

 

Dispoziţiile prezentului articol nu împiedică folosirea de către orice persoană interesată, inclusiv de către companiile de transport maritim cărora li s-a acordat o autorizaţie, a procedurilor regimului de tranzit comunitar stabilite la articolele 341-380, după caz.

 

3.         Autorizaţia menţionată la alineatul (1) se acordă numai companiilor de transport maritim:

 

-           ale căror evidenţe permit autorităţilor vamale să le verifice operaţiunile,

 

-           care nu au săvârşit încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale sau fiscale,

 

-           care folosesc manifeste:

 

•           al căror model cuprinde cel puţin numele şi adresa completă a companiei de transport maritim relevante, identitatea navei, locul de încărcare, locul de descărcare, referirea la conosament şi, pentru fiecare transport, numărul, natura, mărcile şi numerele de colete, descrierea mărfurilor, greutatea brută în kilograme şi, după caz, numerele de containerelor,

 

•           care pot fi controlate şi folosite cu uşurinţă de către autorităţile vamale,

 

•           care pot fi prezentate, corect completate şi semnate, către autorităţile vamale înainte de plecarea navei la care se referă.

 

4.         Autorizaţia prevăzută la alineatul (1) stipulează că, în cazul în care transportul priveşte atât mărfuri care trebuie să circule sub regimul comunitară extern, cât şi mărfuri care trebuie să circule sub regim de tranzit comunitar intern, după caz, aceste mărfuri se înscriu pe manifeste separate.

 

5.         Manifestul sau manifestele menţionate la alineatele (1) şi (3) poartă o menţiune datată şi semnată de compania de transport maritim pentru a le identifica drept declaraţie de tranzit comunitar şi specificând statutul vamal al mărfurilor la care se referă. Astfel completate şi semnate, manifestul sau manifestele au valoarea unei declaraţii T1 sau al unei declaraţii T2, după caz.

 

6.         Compania de transport maritim care transportă mărfuri însoţite de manifestele menţionate la alineatele (1)-(4) devine principalul obligat pentru acest transport.

 

7.         Cu excepţia cazului în care compania de transport maritim are calitatea de expeditor agreat în sensul articolului 398, manifestele menţionate la alineatele (1)-(4) se prezintă pentru vizare în cel puţin două exemplare la autorităţile vamale ale portului de plecare, care păstrează un exemplar.

 

8.         Manifestele prevăzute la alineatele (1)-(4) se prezintă pentru vizare autorităţilor vamale din portul de destinaţie. Aceste autorităţi reţin un exemplar al manifestului pentru o eventuală plasare a mărfurilor sub supraveghere vamală.

 

9.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (8), autorităţile vamale din portul de destinaţie pot dispune, în scop de control, prezentarea manifestelor şi conosamentelor referitoare la mărfurile descărcate în port.

 

10.        Autorităţile vamale din portul de destinaţie transmit lunar către autorităţile vamale din fiecare port de plecare o listă întocmită de către companiile de transport maritim sau de reprezentanţii acestora cuprinzând manifestele menţionate la alineatele (1)-(4), care au fost prezentate în luna precedentă. Această listă se autentifică de către autorităţile vamale din portul de destinaţie.

 

Descrierea fiecărui manifest din această listă cuprinde următoarele informaţii:

 

-           numărul de referinţă al manifestului,

 

-           numele (eventual abreviat) al companiei de transport maritim care a transportat mărfurile,

 

-           data transportului maritim.

 

În cazul constatării unor nereguli în ceea ce priveşte informaţiile de pe manifestele care apar pe lista menţionată, biroul de destinaţie informează biroul de plecare, cu referire specială la conosamentele aferente mărfurilor respective care au dat naştere acestor constatări.

 

11.        (a)        În cazul companiilor de transport maritim internaţionale care au sediul sau un

birou regional pe teritoriul vamal al Comunităţii şi îndeplinesc condiţiile de la litera (b), regimul de tranzit comunitar prevăzut la alineatele (1)-(10) se poate simplifica şi mai mult, la cerere.

 

La primirea unei cereri, autorităţile vamale ale statului membru în care are sediul compania de transport maritim notifică cererea autorităţile vamale ale celorlalte state membre pe ale căror teritorii se află porturile de plecare prevăzute.

 

Dacă nu se primesc obiecţiuni în termen de şaizeci de zile de la data notificării, autorităţile vamale aprobă procedura simplificată descrisă la litera (c) sub rezerva dispoziţiilor articolului 97 alineatul (2) litera (a) din cod.

 

Autorizaţia este valabilă în toate statele membre interesate şi se aplică numai operaţiunilor de tranzit efectuate între porturile specificate în aceasta.

 

(b)        Procedura simplificată prevăzută la litera (c) se acordă numai companiilor de transport maritim:

 

-           care sunt autorizate să folosească manifeste în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol,

 

-           care operează un număr considerabil de curse intracomunitare regulate pe rute recunoscute,

 

-           care expediază şi primesc mărfuri în mod frecvent,

 

-           care acceptă să fie pe deplin răspunzători în faţa autorităţilor vamale asumându-şi obligaţiile şi colaborând pentru soluţionarea tuturor infracţiunilor şi neregulilor.

 

(c)        Procedura simplificată se aplică după cum urmează:

 

-           ompania de transport maritim păstrează dovada caracterului tuturor transporturilor în evidenţele sale comerciale şi în copiile manifestelor,

 

-           compania de transport maritim poate folosi un singur manifest pentru toate mărfurile transportate; în acest caz precizează caracterul corespunzător T1, T2, TE (echivalent cu T2 ES), TP (echivalent cu T2 PT) şi C (echivalent cu T2L) cu privire la fiecare articol de pe manifest,

 

-           regimul de tranzit comunitar se consideră încheiat la prezentarea manifestelor şi a mărfurilor la autorităţile vamale din portul de destinaţie,

 

-           autorităţile vamale din portul de plecare efectuează prin sistemul de audit controale a posteriori pe baza analizei nivelului de expunere la riscuri,

 

-           autorităţile vamale din portul de destinaţie efectuează prin sistemul de audit controale a posteriori pe baza analizei nivelului de expunere la riscuri şi, dacă este necesar, transmit detalii ale manifestelor către autorităţile vamale din portul de plecare în scopul verificării,

 

-           compania de transport maritim răspunde de identificarea şi notificarea oricărei infracţiuni sau nereguli constatate în portul de destinaţie autorităţilor vamale,

 

-           autorităţile vamale din portul de destinaţie notifică în timp util orice infracţiune sau neregulă autorităţilor vamale din portul de plecare.

 

Articolul 449

 

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 446, mărfurile încărcate sau transbordate într-o zonă liberă dintr-un port situat pe teritoriul vamal al Comunităţii se consideră a fi încărcate sau transbordate într-un port situat într-o ţară terţă cu excepţia cazului în care se stabileşte, printr-o viză aplicată de către autorităţile vamale pe documentele navei, că respectiva navă soseşte dintr-o altă parte a portului care nu face parte din zona liberă.

 

Secţiunea 3

 

Transportul prin conducte

 

Articolul 450

 

1.         În cazul în care se aplică regimul de tranzit comunitar, formalităţile aferente acestui regim se adaptează în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (2)-(6) pentru mărfurile care se transportă prin conducte.

 

2.         Mărfurile transportate prin conducte se consideră plasate sub regim de tranzit comunitar:

 

-           la sosirea pe teritoriul vamal al Comunităţii pentru mărfurile care pătrund pe acest teritoriu prin conducte,

 

-           la introducerea în sistemul de conducte pentru mărfurile aflate deja pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

După caz, caracterul comunitar al mărfurilor se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile articolelor 313-340.

 

3.         Pentru mărfurile menţionate la alineatul (2), operatorul conductei stabilit în statul membru prin teritoriul căruia mărfurile intră pe teritoriul vamal al Comunităţii sau operatorul conductei din statul membru în care începe transportul se constituie ca principal obligat.

 

4.         În sensul dispoziţiilor articolului 96 alineatul (2) din cod, operatorul conductei stabilit într-un stat membru prin teritoriul căruia mărfurile circulă prin conducte se consideră transportator.

 

5.         Operaţiunea de tranzit comunitar se consideră încheiată când mărfurile transportate prin conducte ajung în instalaţiile destinatarilor sau în reţeaua de distribuţie a destinatarului şi se înscriu în evidenţele contabile ale acestuia.

 

6.         Întreprinderile care se ocupă de transportul mărfurilor păstrează evidenţe şi le pun la dispoziţia autorităţilor vamale în scopul efectuării oricărui control pe care aceste autorităţi l-ar considera necesar în legătură cu operaţiunile de tranzit comunitar menţionate la alineatele (2)-(4).

 

CAPITOLUL 9

 

Transportul efectuat sub procedura carnetului TIR sau ATA

 

Secţiunea 1

 

Dispoziţii comune

 

Articolul 451

 

1.         În cazul în care, în conformitate cu articolul 91 alineatul (2) literele (b) şi (c) şi cu articolul 163 alineatul (2) litera (b) din cod, mărfurile sunt transportate de la un punct la altul pe teritoriului vamal al Comunităţii:

 

-           sub regimul de transport internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenţia TIR)

 

-           sub acoperirea carnetelor ATA (Convenţia ATA) în scopul aplicării dispoziţiilor care reglementează utilizarea carnetelor TIR sau ATA pentru un asemenea transport, teritoriul vamal al Comunităţii se consideră ca formând un singur teritoriu.

 

2.         În scopul utilizării carnetelor ATA ca documente de tranzit, prin "tranzit" se înţelege transportul de mărfuri de la un birou vamal situat pe teritoriul vamal al Comunităţii până la alt birou vamal situat pe acelaşi teritoriu.

 

Articolul 452

 

În cazul în care transportul mărfurilor de la un punct la altul de pe teritoriul vamal al Comunităţii se efectuează parţial cu tranzitarea teritoriului unei ţări terţe, controalele şi formalităţile legate de regimul TIR sau ATA se desfăşoară la punctele prin care mărfurile părăsesc provizoriu teritoriul vamal al Comunităţii şi intră din nou pe acest teritoriu.

 

Articolul 453

 

1.         Mărfurile transportate sub acoperirea carnetelor TIR sau ATA pe teritoriul vamal al Comunităţii se consideră a fi necomunitare, cu excepţia cazului în care se stabileşte caracterul lor comunitar.

 

2.         Caracterul comunitar al mărfurilor menţionate la alineatul (1) se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile articolelor 314-324.

 

Articolul 454

 

1.         Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice ale Convenţiilor TIR şi ATA referitoare la obligaţiile asociaţiilor de garantare atunci când se utilizează un carnet TIR sau un carnet ATA.

 

2.         În cazul în care, în cursul sau cu ocazia unui transport efectuat sub acoperirea unui carnet TIR sau a unei operaţiuni de tranzit efectuată sub acoperirea unui carnet ATA, se constată că s-a săvârşit o infracţiune sau o neregulă într-un stat membru, recuperarea drepturilor şi a altor impuneri eventual exigibile se realizează de către acest stat membru în conformitate cu dispoziţiile comunitare sau naţionale, fără a aduce atingere instituirii procedurilor penale.

 

3.         În cazul în care nu se poate stabili teritoriul pe care s-a săvârşit infracţiunea sau neregula, se consideră că respectiva infracţiune sau neregulă s-a săvârşit în statul membru în care a fost descoperită cu excepţia cazului în care, în termenul stipulat la articolul 455 alineatul (1), se face dovada faţă de autorităţile vamale asupra regularităţii operaţiunii sau a locului în care s-a săvârşit de fapt infracţiunea sau neregula.

 

În cazul în care nu se face o astfel de dovadă şi se consideră că respectiva infracţiune sau neregulă s-a săvârşit în statul membru în care a fost depistată, drepturile şi celelalte impuneri aferente mărfurilor în cauză se încasează de către acest stat membru în conformitate cu dispoziţiile comunitare sau naţionale.

 

Dacă ulterior se determină statul membru în care s-a săvârşit de fapt respectiva infracţiune sau neregulă, drepturile şi celelalte impuneri - cu excepţia celor încasate, în conformitate cu al doilea paragraf, ca resurse comunitare proprii - la care sunt supuse mărfurile în acest stat membru se restituie de către statul membru care le-a obţinut iniţial. În acest caz, orice sumă excedentară se restituie persoanei care a plătit iniţial impunerile.

 

În cazul în care cuantumul drepturilor şi al celorlalte impuneri percepute iniţial şi apoi restituite statului membru care le recuperase este mai mic decât cel al drepturilor şi celorlalte impuneri exigibile în statul membru în care s-a săvârşit de fapt infracţiunea sau neregula, acel stat membru încasează diferenţa în conformitate cu dispoziţiile comunitare sau naţionale.

 

Administraţiile vamale ale statelor membre iau măsurile necesare pentru a împiedica săvârşirea oricărei infracţiuni sau nereguli şi pentru a le sancţiona eficient.

 

Articolul 455

 

1.         În cazul în care se constată săvârşirea vreunei infracţiuni sau nereguli în cursul sau cu ocazia unui transport desfăşurat sub acoperirea unui carnet TIR sau a unui tranzit desfăşurat sub acoperirea unui carnet ATA, autorităţile vamale notifică acest lucru titularului de carnet TIR sau de carnet ATA şi asociaţiei garante în termenul prevăzut la articolul 11 alineatul (1) al Convenţiei TIR sau la articolul 6 alineatul (4) al Convenţiei ATA, după caz.

 

2.         Dovada regularităţii operaţiunii desfăşurate sub acoperirea unui carnet TIR sau a unui carnet ATA în sensul articolului 454 alineatul (3) primul paragraf se face în termenul prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din Convenţia TIR sau la articolul 7 alineatele (1) şi (2) din Convenţia ATA, după caz.

 

3.         Această dovadă se poate face faţă de autorităţile vamale în special:

 

(a)        prin prezentarea unui document certificat de către autorităţile vamale prin care se stabileşte că mărfurile în cauză au fost prezentate la biroul de destinaţie. Acest document trebuie să cuprindă informaţii care să permită identificarea mărfurilor respective sau

 

(b)        prin prezentarea unui document vamal de introducere în consum eliberat într-o ţară terţă ori o copie sau fotocopie a acestuia; această copie sau fotocopie trebuie certificată pentru conformitate fie de către organismul care a vizat documentul original, fie de către autorităţile ţării terţe în cauză, fie de către autorităţile unuia dintre statele membre. Acest document trebuie să cuprindă informaţii care să permită identificarea mărfurilor respective sau

 

(c)        în ceea ce priveşte Convenţia ATA, prin dovezile menţionate la articolul 8 al acestei convenţii.

 

Secţiunea 2

 

Dispoziţii privind procedura carnetului TIR

 

Articolul 456

 

În sensul articolului 1 litera (h) din Convenţia TIR, prin "birou vamal de trecere" se înţelege orice birou vamal prin care un vehicul rutier, o combinaţie de vehicule sau un container, astfel cum sunt definite în Convenţia TIR, este importat pe teritoriul vamal al Comunităţii sau exportat de pe teritoriul vamal al Comunităţii în cursul unei operaţiuni TIR.

 

Articolul 457

 

În sensul articolului 8 alineatul (4) din Convenţia TIR, în cazul în care un transport intră pe teritoriul vamal al Comunităţii sau porneşte de la un birou vamal de plecare situat pe teritoriul vamal al Comunităţii, asociaţia garantă devine răspunzătoare sau răspunde faţă de autorităţile vamale ale fiecărui stat membru al căror teritoriu este tranzitat de transportul TIR, până la punctul de ieşire de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau până la biroul vamal de destinaţie situat pe acest teritoriu.

 

Secţiunea 3

 

Dispoziţii privind procedura carnetului ATA

 

Articolul 458

 

1.         Autorităţile vamale desemnează, în fiecare stat membru, un birou centralizator destinat să asigure coordonarea acţiunilor referitoare la infracţiuni sau nereguli legate de carnetele ATA.

 

Aceste autorităţi comunică Comisiei numele acestor birouri împreună cu adresele lor complete. Lista birourilor se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria C.

 

În scopul de a stabili statul membru care răspunde de perceperea drepturilor şi altor impuneri datorate, statul membru în care, în sensul articolul 454 alineatul (3) al doilea paragraf de la, sa constatat săvârşirea unei infracţiuni sau nereguli în cursul unei operaţiuni de tranzit efectuate sub acoperirea unui carnet ATA este statul membru în care se găsesc mărfurile sau, dacă ele nu au fost găsite, statul membru al cărui birou centralizator deţine cel mai recent volet din carnet.

 

Articolul 459

 

1.         În cazul în care autorităţile vamale ale unui stat membru constată naşterea unei datorii vamală, se adresează, cât mai curând posibil, o reclamaţie asociaţiei garante de care este legat statul membru. În cazul în care naşterea datoriei se datorează faptului că mărfurile acoperite de carnetul ATA nu au fost reexportate sau nu au primit descărcarea obişnuită în termenele stabilite de către Convenţia ATA, această reclamaţie se adresează cel mai devreme după trei luni de la data expirării carnetului.

 

2.         Biroul centralizator care face reclamaţia trimite, de asemenea, cât mai curând posibil, către biroul centralizator în jurisdicţia căruia se află biroul de admitere temporară, o notă de informaţii întocmită în conformitate cu modelul prevăzut în anexa 59.

 

Această notă de informaţii este însoţită de un exemplar al voletului nedescărcat, cu excepţia cazului în care biroul centralizator nu este în posesia unui astfel de volet. Această notă de informaţii se poate folosi ori de câte ori se consideră necesar.

 

Articolul 460

 

1.         Cuantumul drepturilor şi taxelor care rezultă din reclamaţia menţionată la articolul 459 se calculează cu ajutorul modelului de formular de taxare prezentat în anexa 60, completat în conformitate cu instrucţiunile anexate acestuia.

 

Formularul de taxare se poate trimite la o dată ulterioară reclamaţiei, dar nu mai târziu de trei luni de la prezentarea reclamaţiei şi în orice caz nu mai târziu de şase luni de la data la care autorităţile vamale introduc acţiunea de recuperare a datoriei.

 

2.         În conformitate cu şi în condiţiile prevăzute la articolul 461, trimiterea acestui formular către o asociaţie garantă prin administraţia vamală de care este legată respectiva asociaţie nu scuteşte celelalte asociaţii garante comunitare de obligaţia de a plăti eventuale drepturi şi alte impuneri dacă se constată că infracţiunea sau neregula s-a săvârşit într-un alt stat membru decât cel în care a fost iniţiată procedura.

 

3.         Formularul de taxare se completează în două sau trei exemplare, după caz. Primul exemplar este destinat asociaţiei garante legate de autorităţile vamale ale statului membru în care se depune reclamaţia. Al doilea exemplar se reţine de către biroul centralizator emitent. Dacă este cazul, biroul centralizator emitent trimite cel de-al treilea exemplar către biroul centralizator în jurisdicţia căruia este situat biroul de admitere temporară.

 

Articolul 461

 

1.         În cazul în care se stabileşte că infracţiunea sau neregula s-a săvârşit într-un alt stat membru decât cel în care s-a iniţiat procedura, biroul centralizator al primului stat membru închide dosarul în ceea ce îl priveşte.

 

2.         În scopul de a încheia cazul, acesta din urmă trimite către biroul centralizator al celui de-al doilea stat membru elementele dosarului pe care îl are în posesie şi, după caz, restituie către asociaţia garantă de care este legat sumele pe care respectiva asociaţie le-a depus sau plătit provizoriu.

 

Cu toate acestea, dosarul se închide numai dacă biroul centralizator al primului stat membru primeşte un act de descărcare de la biroul centralizator al celui de-al doilea stat membru prin care se indică faptul că al doilea stat membru a iniţiat o procedură de recuperare, în conformitate cu principiile Convenţiei ATA. Acest act de descărcare se întocmeşte potrivit modelului din anexa 61.

 

3.         Biroul de coordonare al statului membru în care s-a săvârşit infracţiunea sau neregula preia procedurile de recuperare şi percepe, dacă este cazul, de la asociaţia garantă de care este legat cuantumul drepturilor şi al altor impuneri datorate la cursul de schimb în vigoare în statul membru în care este situat acest birou.

 

4.         Transferul procedurii trebuie să aibă loc în termen de un an începând de la data expirării carnetului cu condiţia ca plata să nu fi devenit definitivă în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) sau (3) din Convenţia ATA. În cazul în care se depăşeşte acest termen, se aplică articolul 454 alineatul (3) al treilea şi al patrulea paragraf.

 

CAPITOLUL 10

 

Transportul efectuat în baza procedurii formularului 302

 

Articolul 462

 

1.         În cazul în care, în conformitate cu dispoziţiile articolului 91 alineatul (2) litera (e) şi ale articolului 163 alineatul (2) litera (e) din cod, mărfurile se transportă de la un punct la altul de pe teritoriul vamal al Comunităţii sub acoperirea formularului 302 stabilit prin Convenţia dintre părţile la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord privind statutul forţelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951, teritoriul vamal al Comunităţii se consideră, în ceea ce priveşte modul de utilizare a formularului menţionat pentru un asemenea transport, ca formând un singur teritoriu.

 

2.         În cazul în care, un transport menţionate la alineatul (1), se efectuează parţial cu tranzitarea teritoriului unei ţări terţe, controalele şi formalităţile legate de formularul 302 se desfăşoară la punctul prin care mărfurile părăsesc temporar teritoriul vamal al Comunităţii şi prin care ele reintră pe acest teritoriu.

 

3.         În cazul în care se constată că, în cursul sau cu ocazia unui transport desfăşurat în baza formularului 302, s-a săvârşit o infracţiune sau o neregulă într-un anume stat membru, recuperarea drepturilor şi altor impuneri eventual datorate se face de către acest stat membru în conformitate cu dispoziţiile comunitare sau naţionale, fără a aduce atingere exercitării procedurilor penale.

 

4.         Articolul 454 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis.

 

CAPITOLUL 11

 

Folosirea documentelor de tranzit comunitar pentru aplicarea de măsuri la exportul anumitor mărfuri

 

Articolul 463

 

1.         Prezentul capitol stabileşte condiţiile aplicabile mărfurilor care circulă pe teritoriul vamal al Comunităţii sub un regim de tranzit comunitar sau sub alt regim de tranzit vamal şi al căror export din Comunitate se interzice sau este supus restricţiilor, taxelor sau altor impuneri.

 

2.         Aceste condiţii se aplică totuşi numai atât timp cât prevede măsura de instituire a interdicţiei, restricţiei, taxei sau altei impuneri şi fără a aduce atingere altor dispoziţii speciale pe care le poate presupune acea măsură.

 

Articolul 464

 

În cazul în care mărfurile menţionate la articolul 463 alineatul (1) sunt plasate sub regimul de tranzit comunitar, principalul obligat înscrie în caseta denumită "Descrierea mărfurilor" de pe documentul de tranzit comunitar una din următoarele menţiuni:

 

-           Salida de la Communidad sometida a restricciones,

 

-           Udpassage fra Fallesskabet undergivet restriktioner,

 

-           Ausgang aus der Gemeinschaft - Beschrankungen unterworfen,

 

-           Export from the Community subject to restrictions,

 

-           Sortie de la Communaute soumise a des restrictions,

 

-           Uscita dalla Comunita assoggettata a restrizioni,

 

-           Verlaten van de Gemeenschap aan beperkingen onderworpen,

 

-           Saida da Comunidade sujeita a restricoes,

 

-           Salida de la Comunidad sujeta a pago de derechos,

 

-           Udpassage fra Fallesskabet betinget af afgiftsbetaling,

 

-           Ausgang aus der Gemeinschaft - Abgabenerhebungen unterworfen,

 

-           Export from the Community subject to duty,

 

-           Sortie de la Communaute soumise a imposition,

 

-           Uscita dalla Comunita assoggettata a tassazione,

 

-           Verlaten van de Gemeenschap aan belastingheffing onderworpen,

 

-           Saida da Comunidade sujeita a pagamento de imposicoes.

 

Articolul 465

 

1.În cazul în care mărfurile menţionate la articolul 463 alineatul (1) sunt plasate sub alt regim de tranzit decât regimul de tranzit comunitar, biroul vamal la care se îndeplinesc formalităţile de expediţie solicită completarea exemplarului de control T5, prevăzut la articolul 472. Persoana interesată înscrie în caseta 104 a exemplarului de control T5, după caz, una dintre menţiunile stabilite la articolul 464.

2.Biroul vamal menţionat la alineatul (1) înscrie în documentul vamal sub acoperirea căruia se transportă mărfurile, după caz, una dintre menţiunile stabilite la articolul 464.

 

Articolul 466

 

Dispoziţiile articolelor 464 şi 465 nu se aplică în cazul în care, la declararea mărfurilor pentru export în afara teritoriului vamal al Comunităţii, se face dovada faţă de biroul vamal la care se îndeplinesc formalităţile de export că s-a luat o măsură administrativă de eliberare de sub restricţii, că orice drepturi de export, taxe sau impuneri datorate au fost plătite sau că, în condiţiile rezultate, mărfurile pot părăsi teritoriul vamal al Comunităţii fără alte formalităţi.

 

Articolul 467

 

1.         În cazul în care măsura menţionată la articolul 463 alineatul (2) prevede constituirea unei garanţii, această garanţie se furnizează în cazurile în care, potrivit informaţiilor cuprinse în documentul vamal, mărfurile menţionate la articolul 463 alineatul (1) care circulă între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunităţii, urmează a părăsi acest teritoriu în cursul transportului în alt mod decât pe calea aerului.

 

2.         Garanţia se constituie fie la biroul la care se îndeplinesc formalităţile solicitate la expedierea mărfurilor, fie la alt organism desemnat în acest scop de către statul membru căruia îi aparţine acest birou, în conformitate cu dispoziţiile stabilite de către autorităţile vamale ale acestui stat membru. În cazul măsurilor care instituie o taxă sau o altă impunere, nu este nevoie ca garanţia să fie furnizată în cazul în care mărfurile circulă sub regim de tranzit comunitar, în cazul în care s-a furnizat o garanţie în altă formă decât în numerar ori se acordă dispensă de garanţie pe motivul identităţii principalului obligat.

 

Articolul 468

 

1.         Dispoziţiile articolului 465 se aplică şi mărfurilor menţionate la articolul 463 alineatul (1) care circulă între două puncte de pe teritoriul vamal al Comunităţii cu tranzitarea teritoriului unei ţări AELS şi sunt reexpediate dintr-o astfel de ţară.

 

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 482, originalul exemplarului de control T5 însoţeşte mărfurile până la biroul vamal competent al statului membru de destinaţie.

 

Biroul de plecare precizează termenul în care mărfurile trebuie reintroduse pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

2.         Dacă măsura menţionată la articolul 463 alineatul (2) prevede constituirea unei garanţii, atunci prin derogare de la dispoziţiile articolului 467 această garanţie se furnizează pentru toate cazurile prevăzute la alineatul (1).

 

Articolul 469

 

În cazul în care mărfurile nu se repun în liberă circulaţie imediat după sosirea lor la biroul de destinaţie, respectivul birou întreprinde demersurile necesare pentru aplicarea măsurilor care îi privesc care sunt menţionate la articolul 463 alineatul (2).

 

Articolul 470

 

În cazul în care mărfurile menţionate la articolul 463 alineatul (1) care circulă în condiţiile prevăzute la articolul 467, chiar şi pe calea aerului, nu se reintroduc pe teritoriul vamal al Comunităţii în termenul prevăzut, se consideră că ele au fost exportate fraudulos către o ţară terţă dintr-un stat membru din care sunt expediate dacă nu se stabileşte că s-au pierdut datorită unui caz de forţă majoră sau unui caz fortuit.

 

CAPITOLUL 12

 

Dispoziţii referitoare la documente (Exemplarul de control T5) folosit pentru aplicarea măsurilor comunitare care presupun controale privind folosirea şi/sau destinaţia mărfurilor

 

Articolul 471

 

În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

(a)        "Autorităţi competente":

 

autorităţile vamale sau orice altă autoritate răspunzătoare de aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol;

 

(c)        "Birou":

 

biroul vamal sau organismul care răspunde la nivel local de aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol.

 

Articolul 472

 

1.         În cazul în care la aplicarea unei măsuri comunitare adoptate în materie de import sau de export al mărfurilor sau de circulaţie a mărfurilor în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii este condiţionată de prezentarea dovezii că aceste mărfuri au primit utilizarea şi/sau destinaţia prevăzute sau prescrise prin această măsură, dovada menţionată este furnizată prin prezentarea "exemplarului de control T5". Prin "exemplar de control T5" se înţelege un exemplar întocmit pe un formular T5, eventual completat cu unul sau mai multe formulare T5 bis în conformitate cu articolul 478 sau de una sau mai multe liste de încărcătură, în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 479 sau 480.

 

Nu se exclude folosirea simultană, dar în scopuri diferite, a mai multor exemplare de control T5, în măsura în care fiecare dintre ele este prevăzut printr-o măsură comunitară.

 

2.         Orice persoană care semnează un exemplar de control T5 în sensul alineatului (1) trebuie să folosească mărfurile descrise în respectivul document conform declaraţiei şi/sau să expedieze mărfurile către destinaţia declarată.

 

Articolul 473

 

Formularele pentru exemplarul de control T5 trebuie să corespundă cu modelele din anexele 63, 64 şi 65. Ele se completează conform cu nota explicativă din anexa 66 şi, după caz, cu regulile suplimentare stabilite prin legislaţia comunitară. Fiecare stat membru poate suplimenta, dacă este necesar, nota explicativă.

 

Exemplarul de control T5 se eliberează şi se foloseşte conform dispoziţiilor articolelor 476-485.

 

Articolul 474

 

1.         Hârtia folosită este de culoare albastru deschis, finisată pentru scris şi cântărind 40 g/m2. Hârtia trebuie să fie suficient de opacă pentru ca informaţiile de pe o parte să nu afecteze lizibilitatea informaţiilor de pe cealaltă parte. Trebuie să fie suficient de rezistentă pentru ca în cursul folosirii normale să nu se rupă sau să nu se şifoneze uşor.

 

2.         Formatul formularelor este:

 

(a)        210 x 297 mm pentru formularele T5 (anexa 63) şi formularele T5 bis (anexa 64), fiind admisă o toleranţă maximă în lungime cuprinsă între -5 şi +8 mm;

 

(b)        297 x 240 mm pentru lista de încărcătură T5 (anexa 65), fiind admisă o toleranţă maximă în lungime cuprinsă între -5 şi +8 mm.

 

3.         Marcarea prin culoare a diferitelor exemplare ale formularelor se face în modul următor:

 

-           originalele prezintă în partea dreaptă o bandă continuă de culoare neagră,

 

-           lăţimea acestei benzi este de aproximativ 3 mm.

 

4.         Adresa de retur şi nota importantă de pe faţa formularului pot fi tipărite cu roşu.

 

Articolul 475

 

Autorităţile competente ale statelor membre pot solicita ca formularele exemplarelor de control T5 să precizeze numele şi adresa imprimeriei sau un semn care să permită identificarea acesteia.

 

Articolul 476

 

Exemplarul de control T5 se întocmeşte într-una din limbile oficiale ale Comunităţii, acceptată de autorităţile competente ale statului membru de plecare.

 

Autorităţile competente ale altui stat membru în care se prezintă un astfel de document pot cere, dacă se consideră necesar, traducerea în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale acestui stat membru.

 

Articolul 477

 

1.         Exemplarul de control T5 se completează la maşina de scris sau printr-un procedeu mecanografic sau similar. El poate fi, de asemenea, completat citeţ de mână, cu cerneală şi cu litere mari de tipar.

 

Formularele nu trebuie să conţină ştersături sau suprascrieri. Rectificările se fac prin bararea datelor incorecte şi, unde este cazul, prin adăugarea datelor necesare. Orice rectificare făcută în acest fel trebuie aprobată de către persoana care le face şi trebuie vizată în mod expres de către autorităţile vamale.

 

2.         Exemplarul de control T5 poate fi produs şi completat folosind un procedeu tehnic de reproducere cu condiţia respectării stricte a dispoziţiilor în ce priveşte modelele, hârtia, formatul, limba folosită, lizibilitatea, interzicerea ştersăturilor şi suprascrierea şi modificările.

 

Articolul 478

 

1.         Autorităţile competente din fiecare stat membru pot aproba întreprinderilor cu sediul pe teritoriul lor să suplimenteze exemplarul de control T5 cu unul sau mai multe exemplare T5 bis în cazurile în care toate formularele se referă la o singură expediţie de mărfuri, încărcată pe un singur mijloc de transport, având un singur destinatar şi care primeşte o singură utilizare şi/sau destinaţie.

 

2.         Numărul de formulare T5 bis folosite se menţionează în caseta 3 a exemplarului de control T5 pe care îl însoţesc. Numărul de înregistrare al exemplarului de control T5 se menţionează în caseta destinată înregistrării datelor de identificare a fiecărui formular T5 bis. Numărul total de colete acoperite de exemplarul de control T5 şi de formularul sau formularele T5 bis se menţionează în caseta 6 a exemplarului de control T5.

 

Articolul 479

 

1.         Autorităţile competente ale fiecărui stat membru pot aproba întreprinderilor cu sediul pe teritoriul lor să suplimenteze exemplarul de control T5 cu una sau mai multe liste de încărcătură T5 specificând datele de identificare precizate în mod normal în casetele 31, 33, 35, 38, 100, 103 şi 105 ale formularului T5, cu condiţia ca toate formularele să se refere la o singură expediţie de mărfuri, încărcate pe un singur mijloc de transport şi având un singur destinatar, precum şi o singură utilizare şi/sau destinaţie.

 

2.         Se poate folosi numai faţa formularului de listă de încărcătură T5. Fiecare articol specificat pe lista de încărcătură T5 trebuie să fie precedat de un număr de ordine şi se precizează toate datele de identificare indicate în titlurile coloanelor de pe listă.

 

După ultima menţiune se trage o linie orizontală şi spaţiile neutilizate se barează, astfel încât să nu fie posibile adăugiri ulterioare. Numărul total de colete conţinând mărfurile descrise pe listă, greutatea brută totală şi greutatea netă a respectivelor mărfuri se precizează în partea de jos a coloanelor corespunzătoare.

 

3.         În cazul în care se folosesc liste de încărcătură T5, casetele 31, 33, 35, 38, 100, 103 şi 105 de pe exemplarul de control T5 la care se referă se barează şi exemplarul de control nu poate fi completat de un formular T5 bis.

 

4.         Numărul de liste de încărcătură T5 folosite se precizează în caseta 4 a exemplarului de control T5. Numărul de înregistrare al exemplarului de control T5 se indică în caseta pentru înregistrarea datelor de identificare ale fiecărei liste de încărcătură T5. Numărul total de colete acoperite de diferitele liste de încărcătură se indică în caseta 6 a exemplarului de control T5.

 

Articolul 480

 

1.         Autorizaţia menţionată la articolul 479 alineatul (1) poate prevedea ca întreprinderilor ale căror evidenţe se bazează pe un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor să folosească liste de încărcătură T5 întocmite prin intermediul unui astfel de sistem şi care, deşi cuprind toate datele de identificare prevăzute în lista a cărui model este prezentat în anexa 65, nu respectă toate condiţiile stipulate la articolele 473-475 şi 477 şi cele stipulate la articolul 479 alineatul (2) privind obligaţia ca fiecare articol indicat pe listă să fie precedat de un număr de ordine. Aceste liste se întocmesc şi se completează totuşi în aşa fel încât să poată fi folosite cu uşurinţă de către autorităţile competente.

 

2.         Autorizaţia se acordă numai acelor întreprinderi care prezintă toate garanţiile considerate utile de către autorităţile competente.

 

3.         Se poate aproba folosirea drept liste de încărcătură, în conformitate cu articolul 479 alineatul (1), a listelor descriptive întocmite în scopul îndeplinirii formalităţilor de expediţie/export, chiar dacă aceste liste se întocmesc de către firme ale căror evidenţe nu se bazează pe sisteme integrate de prelucrare electronică sau automată a datelor.

 

4.         Titularul autorizaţiei răspunde în eventualitatea folosirii abuzive de către orice persoană a listelor de încărcătură pe care le întocmeşte.

 

Articolul 481

 

1.         Exemplarul de control T5 şi, după caz, formularele T5 bis sau listele de încărcătură T5 se întocmesc de către persoana interesată în original şi cel puţin o copie. Fiecare dintre acestea trebuie să poarte semnătura persoanei interesate.

 

2.         Exemplarul de control T5 şi, după caz, formularele T5 bis sau listele de încărcătură T5 trebuie să cuprindă, în ceea ce priveşte descrierea mărfurilor şi orice informaţii suplimentare, toate datele de identificare cerute de dispoziţiile referitoare la măsura comunitară care impune controlul.

 

3.         În cazul în care mărfurile nu sunt plasate sub regimul de tranzit comunitar, exemplarul de control T5 trebuie să facă referire la documentul care specifică procedura de tranzit folosită, dacă este cazul. Dacă nu se foloseşte o procedură de tranzit, documentul trebuie să cuprindă una dintre următoarele menţiuni:

 

-           mercancias fuera del procedimiento de tránsito,

 

-           ingen forsendelsesprocedure,

 

-           nicht im Versandverfahren befindliche Waren,

 

-           goods not covered by a transit procedure,

 

-           marchandises hors procedure de transit,

 

-           merci non vincolate ad una procedura di transito,

 

-           goederen niet geplaatst onder een regeling voor douanevervoer,

 

-           mercadorias nao abrangidas por um procedimento de transito.

 

4.         Documentul de tranzit comunitar sau documentul referitor la procedura de tranzit folosită trebuie să facă referire la exemplarul sau exemplarele de control T5 eliberate.

 

Articolul 482

 

1.         În cazul în care mărfurile circulă sub o procedură de tranzit comunitar sau sub o altă procedură de tranzit vamal, exemplarul de control T5 se eliberează de către biroul de plecare. Biroul de plecare păstrează o copie a exemplarului de control T5. Originalul exemplarului de control T5 însoţeşte mărfurile cel puţin până la biroul la care se certifică destinaţia şi/sau utilizarea mărfurilor în aceleaşi condiţii ca şi documentul referitor la procedura de tranzit folosită.

 

2.         În cazul în care mărfurile care se supun controalelor în privinţa utilizării şi/sau destinaţiei nu sunt plasate sub un regim de tranzit, un exemplar de control T5 se eliberează de către autoritatea competentă a statului membru de expediţie. Această autoritate păstrează o copie a exemplarului de control T5.

 

Exemplarul de control T5 trebuie să conţină una dintre expresiile menţionate la articolul 481 alineatul (3).

 

3.         Exemplarul de control T5 şi, după caz, formularul sau formularele T5 bis sau listele de încărcătură T5 se autentifică de către autorităţile competente ale statului membru de plecare. Această autentificare cuprinde următoarele date, care trebuie să figureze în caseta A (Biroul de plecare) din aceste documente:

 

(a)        în cazul exemplarului de control T5, numele şi ştampila biroului de plecare, semnătura persoanei competente, data autentificării şi un număr de înregistrare care poate fi tipărit în prealabil;

 

(b)        în cazul formularului T5 bis şi/sau listei de încărcătură T5, numărul care apare pe exemplarul de control T5. Acest număr se introduce fie cu ajutorul unei ştampile care cuprinde numele biroului de plecare, fie scris de mână. În acest din urmă caz, el trebuie să fie însoţit de ştampila oficială a biroului respectiv.

 

Originalele acestor documente se înapoiază persoanei interesate imediat ce se îndeplinesc toate formalităţile administrative.

 

4.         Mărfurile şi originalele exemplarelor de control T5 se prezintă la biroul de destinaţie.

 

Articolul 483

 

1.         Biroul de destinaţie asigură sau dispune asigurarea sub răspunderea sa a controlului privind utilizarea şi/sau destinaţia prevăzută sau prescrisă.

 

2.         Biroul de destinaţie înscrie datele de identificare în exemplarele de control T5, păstrând o fotocopie a respectivului document, dacă este cazul, precum şi rezultatul controalelor efectuate.

 

3.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 485, după efectuarea tuturor formalităţilor necesare şi după vizarea de către biroul de destinaţie, biroul de destinaţie trimite originalul exemplarului de control T5 la adresa specificată sub titlul "A se returna către".

 

Articolul 484

 

Persoana care prezintă la biroul de destinaţie un exemplar de control T5 şi transportul la care se referă acesta poate primi la cerere o recipisă întocmită pe un formular potrivit modelului din anexa 47.

 

Recipisa nu poate înlocui exemplarul de control T5.

 

Articolul 485

 

1.         În cazul unui transport de mărfuri însoţit de un exemplar de control T5, autorităţile competente ale statelor membre permit ca un asemenea transport şi exemplarul de control T5 să fie fracţionate înainte de încheierea procedurii pentru care s-a eliberat formularul. Transporturile care rezultă din astfel de fracţionări pot fi fracţionate în continuare.

 

2.         Dispoziţiile alineatului (1) se aplică fără a aduce atingere măsurilor comunitare pentru produsele rezultate din prelucrare care se supun controlului privind utilizarea şi/sau destinaţia şi care sunt transformate în alt stat membru înainte de a primi utilizarea şi/sau destinaţia finală.

 

3.         Fracţionarea menţionată la alineatul (1) se efectuează în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la alineatele (4)-(7). Statele membre au posibilitatea de derogare de la aceste prevederi în cazurile în care toate transporturile rezultate din fracţionare urmează a primi utilizarea sau destinaţia declarată în statul membru în care are loc fracţionarea.

 

4.         Biroul la care se efectuează fracţionarea eliberează, în conformitate cu articolul 481, un extras după exemplarul de control T5 pentru fiecare parte a transportului fracţionat, folosind în acest scop un exemplar de control T5.

 

Fiecare extras conţine, în special, informaţiile suplimentare indicate în casetele 100, 104, 105, 106 şi 107 ale exemplarului de control T5 iniţial şi precizează greutatea netă şi cantitatea netă a mărfurilor cărora li se aplică extrasul. Caseta 106 din fiecare extras prezintă numărul de înregistrare şi data, biroul şi ţara emitentă a exemplarului iniţial de control T5, folosind una dintre următoarele menţiuni:

 

-           Extracto del ejemplar de control: .........................................

 

.............................................................................

(numero, fecha, oficina y pais de expedicion)

 

-           Udskrift af kontroleksemplar: .............................................

 

.............................................................................

(nummer, dato, udstedelsessted og land)

 

-           Auszug aus dem Kontrollexemplar: ..........................................

 

.............................................................................

(Nummer, Datum, ausstellende Stelle und Ausstellungsland)

 

-           Extract of control copy: ..................................................

 

.............................................................................

(Number, date, office and country of issue)

 

-           Extrait de l'exemplaire de controle: ......................................

 

.............................................................................

(numero, date, bureau et pays de delivrance)

 

-           Estratto dell'esemplare di controllo: .....................................

.............................................................................

(numero, data, ufficio e paese di emissione)

 

-           Uittreksel uit controle-exemplaar: ........................................

 

.............................................................................

(nummer, datum, kantoor en land van afgifte)

 

-           Extracto do exemplar de controlo: .........................................

 

.............................................................................

(numero, data, estancia, pais de emissao)

 

5.         Biroul la care se face fracţionarea adnotează pe exemplarul de control T5 iniţial că formularul este fracţionat. Acest lucru se face prin înscrierea uneia dintre menţiunile următoare în caseta "Controlul utilizării şi/sau destinaţiei":

 

-...        (numero) extractos expedidos - copias adjuntas,

 

-...        (antal) udstedte udskrifter - kopier vedfojet,

 

-...        (Anzahl) Auszuge ausgestellt - Durchschriften liegen bei,

 

-...        (number) extracts issued - copies attached,

 

-...        (nombre) extraits delivres - copies ci-jointes,

 

-...        (numero) estratti rilasciati - copie allegate,

 

-...        (aantal) uittreksels afgegeven - kopieen bijgevoegd,

 

-...        quantidade) extractos emitidos - copias juntas

 

Exemplarul de control T5 iniţial se înapoiază neîntârziat la adresa indicată sub caseta "A se returna către", însoţit de copii ale extraselor eliberate.

 

Biroul la care se efectuează fracţionarea reţine o copie a exemplarului de control T5 iniţial şi a extraselor care au fost eliberate.

 

6.         Originalele extraselor după exemplarele de control T5, împreună cu documentele referitoare la procedura utilizată, dacă este cazul, însoţesc transporturile parţiale.

 

7.         Birourile competente din statele membre de destinaţie a părţilor din transportul fracţionat asigură sau dispun asigurarea controlului, sub răspunderea lor, privind utilizarea şi/sau destinaţia prevăzută sau prescrisă. Ele returnează extrasele adnotate în conformitate cu articolul 483 alineatul (3) la adresa indicată în caseta "A se returna către".

 

8.         În cazul unei noi fracţionări în conformitate cu alineatul (1), dispoziţiile prevăzute la alineatele (2)-(7) se aplică mutatis mutandis.

 

Articolul 486

 

1.         Exemplarul de control T5 se eliberează retroactiv cu condiţia ca:

 

-           omisiunea de a solicita sau de a elibera acest document în momentul expedierii mărfurilor să nu fie imputabilă persoanei interesate sau ca aceasta să poată face dovada în faţa autorităţilor competente că această omisiune nu este din culpa sa şi că nu se datorează unei imprudenţe sau neglijenţe obişnuite din partea sa,

 

-           persoana interesată să facă dovada că exemplarul de control T5 se referă la mărfurile pentru care au fost îndeplinite toate formalităţile administrative,

 

-           persoana interesată să prezinte documentele necesare pentru eliberarea documentului menţionat,

 

-           să se facă dovada în faţa autorităţilor competente că eliberarea retroactivă a exemplarului de control T5 nu poate conduce la obţinerea de avantaje financiare care ar rezulta prin regimul de tranzit folosit, caracterul vamal al mărfurilor şi utilizarea şi/sau destinaţia acestora.

 

2.         În cazul în care exemplarul de control T5 se eliberează retroactiv, el trebuie să conţină, scris cu roşu, una dintre următoarele menţiuni:

 

-           Expedido a posteriori,

 

-           Udstedt efterfolgende,

 

-           Nachtraglich ausgestellt,

 

-           ssued retroactively,

 

-           Delivre a posteriori,

 

-           Rilasciato a posteriori,

 

-           Achteraf afgegeven,

 

-           Emitido a posteriori.

 

De asemenea, persoana interesată trebuie să înscrie pe acest exemplar de control T5 identitatea mijlocului de transport cu care se expediază mărfurile, data plecării şi, după caz, data la care se prezintă mărfurile la biroul de destinaţie.

 

3.         Exemplarul de control T5 eliberat retroactiv se poate viza de către biroul de destinaţie numai în cazul în care acest birou constată că mărfurile cuprinse în documentul respectiv au primit utilizarea şi/sau destinaţia prevăzute sau prescrise prin măsura comunitară adoptată în materie de import, export sau circulaţie a mărfurilor în cauză pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

4.         Duplicatele exemplarelor de control T5, extrasele după exemplarele de control T5, formularele T5 bis şi listele de încărcătură T5 se pot elibera în cazul în care originalele s-au pierdut. Duplicatul trebuie să prezinte scris cu roşu în caractere îngroşate cuvântul "DUPLICAT", precum şi ştampila biroului care a eliberat duplicatul şi semnătura funcţionarului competent.

 

Articolul 487

 

Prin derogare de la dispoziţiile articolului 472 şi dacă nu se stipulează altfel în dispoziţiile referitoare la măsura comunitară, fiecare stat membru are posibilitatea să ceară ca dovada că mărfurile au primit utilizarea şi/sau destinaţia prevăzute sau prescrise să fie făcută în conformitate cu o procedură naţională, cu condiţia ca mărfurile să nu părăsească teritoriul său înainte de a primi utilizarea şi/sau destinaţia prevăzute sau prescrise.

 

Articolul 488

 

Autorităţile competente ale fiecărui stat membru, în limitele competenţelor lor, autorizează orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 489 şi denumită în continuare "expeditor agreat", care doreşte să expedieze mărfuri pentru care trebuie întocmit un exemplar de control T5 să nu prezinte la biroul de plecare nici mărfurile respective, nici exemplarul de control T5 aferent acestora.

 

Articolul 489

 

1.         Autorizaţia prevăzută la articolul 488 se acordă numai persoanelor:

 

(a)        care efectuează frecvent transporturi de mărfuri;

 

(b)        ale căror evidenţe permit autorităţilor competente să le verifice operaţiunile;

 

(c)        care furnizează o garanţie, în cazul în care eliberarea exemplarului de control T5 este condiţionat de constituirea unei garanţii; şi

 

(d)        care nu a săvârşit încălcări grave sau repetate ale legislaţiei relevante.

 

2.         Autorităţile competente iau măsurile adecvate pentru constituirea garanţiei prevăzute la alineatul (1) litera (c).

 

Articolul 490

 

Autorizaţia eliberată de autorităţile competente precizează în mod special:

 

(a)        biroul sau birourile competente să acţioneze ca birouri de plecare pentru expediţiile ce urmează a fi efectuate;

 

(b)        termenul şi modul în care expeditorul agreat trebuie să informeze biroul de plecare în legătură cu transportul de efectuat pentru ca biroul să poată efectua un eventual control înainte de plecarea mărfurilor;

 

(c)        termenul în care mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinaţie; acest termen se stabileşte în funcţie de condiţiile de transport;

 

(d)        măsurile de identificare care urmează să fie luate. În acest scop, autorităţile competente pot stipula ca mijloacele de transport sau coletele să poarte sigilii speciale, acceptate de autorităţile competente şi aplicate de către expeditorul agreat.

 

Articolul 491

 

1.         Autorizaţia prevede ca rubrica rezervată biroului de plecare de pe faţa formularului de declaraţie pentru exemplarul de control T5:

 

(a)        să fie ştampilată în prealabil cu ştampila biroului de plecare şi semnată de către un funcţionar de la biroul respectiv; sau

 

(b)        să fie ştampilată de către expeditorul agreat cu o ştampilă specială din metal aprobată de autorităţile competente şi conformă cu modelul din anexa 62; această ştampilă se poate tipări în prealabil pe formulare în cazul în care tipărirea se încredinţează unei imprimerii aprobate în acest scop.

 

Expeditorul agreat are obligaţia de a completa caseta respectivă precizând data de expediere a mărfurilor şi atribuie declaraţiei un număr în conformitate cu regulile stabilite în acest sens prin autorizaţie.

 

2.         Autorităţile competente pot prevedea folosirea de formulare purtând un semn distinctiv pentru a le individualiza.

 

Articolul 492

 

1.         Cel târziu la data expediţiei mărfurilor, expeditorul agreat înscrie pe faţa exemplarului de control T5 completat corect, în caseta "Control efectuat de biroul de plecare", după caz, termenul în care mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinaţie şi referirile la documentele de export solicitate de statul membru de expediţie, măsurile de identificare aplicate şi una din următoarele menţiuni:

 

-           Procedimiento simplificado,

 

-           Forenklet fremgangsmade,

 

-           Vereinfachtes Verfahren,

 

-           Simplified procedure,

 

-           Procedure simplifee,

 

-           Procedura semplificata,

 

-           Vereenvoudigde regeling,

 

-           Procedimento simplificado.

 

2.         După expedierea mărfurilor, expeditorul agreat trimite neîntârziat către biroul de plecare o copie a exemplarului de control T5 însoţită de orice document special pe baza căruia s-a întocmit exemplarul de control T5.

 

3.         În cazul în care biroul de plecare efectuează un control la plecarea unui transport, el consemnează acest lucru în caseta "Control efectuat de biroul de plecare" pe faţa exemplarului de control T5.

 

4.         Un exemplar de control T5 completat corect şi conţinând indicaţiile prevăzute la alineatul (1) care este semnat de către expeditorul agreat se consideră ca fiind eliberat de către biroul de plecare care a efectuat preautentificarea formularelor în conformitate cu dispoziţiile articolului 491 alineatul (1) litera (a) ori al cărui nume este imprimat pe ştampila specială în conformitate cu dispoziţiile articolului 491 alineatul (1) litera (b) în scopul de a face dovada că mărfurile prevăzute în document au primit utilizarea şi/sau destinaţia prevăzute.

 

Articolul 493

 

1.         Expeditorul agreat:

 

(a)        respectă condiţiile prevăzute în prezentul capitol şi în autorizaţie;

 

(b)        ia toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în siguranţă a ştampilei speciale sau a formularelor pe care este imprimată ştampila biroului de plecare sau ştampila specială.

 

2.         Expeditorul agreat suportă toate consecinţele, în special consecinţele financiare, erorile, omisiunile sau alte imperfecţiuni din exemplarele de control T5 pe care le întocmeşte în îndeplinirea procedurilor ce îi revin în temeiul autorizaţiei prevăzute la articolul 488.

 

3.         În eventualitatea utilizării frauduloase de către o persoană a exemplarelor de control T5 ştampilate cu ştampila biroului de plecare sau cu ştampila specială, expeditorul agreat răspunde, fără a aduce atingere procedurilor penale, de plata drepturilor şi a altor impuneri care nu au fost plătite şi pentru rambursarea oricăror avantaje financiare obţinute abuziv ca urmare a unei astfel de utilizări, cu excepţia cazului în care face dovada faţă de autorităţile de care a fost autorizat că a luat prevăzute la alineatul (1) litera (b).

 

Articolul 494

 

1.         Autorităţile competente pot autoriza expeditorul agreat să nu semneze formularele exemplarului de control T5 pe care este imprimată ştampila specială menţionată în anexa 62 şi care se întocmesc cu ajutorul unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. Această autorizaţie se acordă cu condiţia ca expeditorul agreat să fi dat în prealabil autorităţilor respective un angajament scris prin care se recunoaşte ca fiind răspunzător, fără a aduce atingere procedurilor penale, de plata tuturor drepturilor şi a altor impuneri datorate şi de rambursarea avantajelor financiare obţinute abuziv ca urmare a folosirii formularului de exemplar de control T5 pe care este imprimată ştampila specială.

 

2.         Formularele exemplarului de control T5 întocmite în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1) trebuie să conţină în caseta rezervată semnăturii declarantului una din următoarele menţiuni:

 

-           Dispensa de firma,

 

-           Fritaget for underskrift,

 

-           Freistellung von der Unterschriftsleistung,

 

-           Signature waived,

 

-           Dispense de signature,

 

-           Dispensa dalla firma,

 

-           Van ondertekening vrijgesteld,

 

-           Dispensada a assinatura.

 

Articolul 495

 

Formularele prezentate în anexele I, II şi III din Regulamentul (CEE) nr. 2823/87 al Consiliului⁽⁷⁾, care se utilizau înaintea datei de intrare în vigoare a prezentului regulament, se pot utiliza în continuare până la epuizarea stocurilor şi până la 31 decembrie 1995 cel târziu.

 

___________

(7)           JO L 270, 23.9.1987, p. 1.

----------------

 

TITLUL III

 

REGIMURI VAMALE CU IMPACT ECONOMIC

 

CAPITOLUL I

 

Dispoziţii comune

 

Secţiunea 1

 

Definiţii

 

Articolul 496

 

În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

(a)        Birou de control: biroul vamal menţionat în autorizaţie şi abilitat de către autorităţile vamale ale fiecărui stat membru care au eliberat autorizaţia să efectueze controlul regimul;

 

(b)        Birou de plasare: biroul sau birourile vamale indicat(e) în autorizaţie şi abilitat(e) de către autorităţile vamale ale fiecărui stat membru care au eliberat autorizaţia să accepte declaraţii de plasare sub regim;

 

(c)        Birou de încheiere: biroul sau birourile vamale abilitate indicate în autorizaţie şi abilitate de către autorităţile vamale ale statului membru care au eliberat autorizaţia să accepte declaraţii care dau mărfurilor o destinaţie vamală, ca urmare a plasării sub un regim vamal cu impact economic.

 

Secţiunea 2

 

Acordarea regimului - procedura normală

 

Articolul 497

 

1.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (3) şi articolelor 568, 656, 695 şi 760, cererea de autorizare pentru a beneficia de un regim vamal cu impact economic (inclusiv cererile de autorizare pentru gestionarea unui antrepozit vamal sau pentru folosirea regimului de antrepozit vamal), denumită în continuare "cerere", trebuie făcută în scris.

 

Cererea se întocmeşte potrivit modelului prevăzut în anexa 67. Solicitantul furnizează în cerere toate informaţiile necesare care corespund diferitelor puncte existente în modelul prevăzut, după caz, în anexele 67/A-67/E, cu referire la punctele respective şi ţinând seama de notele conţinute în modelul respectiv. Textul notelor nu trebuie totuşi reprodus în cerere. Cererea se semnează şi se datează.

 

În cazul în care autorităţile vamale desemnate apreciază că informaţiile furnizate în cerere sunt insuficiente, prezentul alineat nu prejudecă dreptul autorităţilor vamale de a cere declarantului să pună la dispoziţie informaţii suplimentare sau alte elemente necesare pentru aplicarea dispoziţiilor care ţin de alte domenii decât cele reglementate de prezentul titlu.

 

2.         Cererea se referă şi este însoţită de originalele sau copiile tuturor documentelor însoţitoare sau ale documentelor referitoare la datele specifice furnizate în cerere a căror prezentare este necesară pentru verificare. Cererea poate fi însoţită şi de file suplimentare în cazul în care urmează să se furnizeze informaţii adiţionale. Orice document, înscris sau filă anexat(ă) constituie parte integrantă a cererii. Pe cerere se indică numărul anexelor.

 

3.         De la caz la caz, autorităţile vamale pot permite ca, în cazul unei cereri de reînnoire sau de modificare a unei autorizaţii, titularul să prezinte o cerere scrisă care să conţină în special elementele de identificare ale autorizaţiei precedente şi în care să precizeze orice modificări ce trebuie efectuate.

 

4.         Sub rezerva procedurilor simplificate prevăzute la articolele 568, 656, 695 şi 760, se respinge orice cerere care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la prezentul articol şi care nu se prezintă în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolele 509, 555, 691 şi 750.

 

Articolul 498

 

Depunerea unei cereri semnate de către solicitant indică voinţa persoanei interesate de a beneficia de regimul vamal cu impact economic solicitat şi, fără a aduce atingere aplicării eventuale a dispoziţiilor penale în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statele membre, are valoare de angajament în ceea ce priveşte:

 

-           exactitatea informaţiilor înscrise în cerere,

 

-           autenticitatea documentelor însoţitoare şi

 

-           respectarea tuturor obligaţiilor inerente regimului vamal cu impact economic solicitat.

 

Articolul 499

 

1.         Înainte de a elibera autorizaţia, autorităţile vamale competente au obligaţia de a se asigura că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru acordarea acesteia.

 

2.         Nu se acordă autorizaţia în cazul în care cererea nu se poate admite în sensul dispoziţiilor articolului 497 alineatul (4).

 

Articolul 500

 

1.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 568, 656, 695 şi 760, autorizaţia de utilizare a unui regim vamal cu impact economic prevăzut la articolul 85 din cod, inclusiv autorizaţia pentru gestionarea unui antrepozit vamal sau de utilizare a regimului de antrepozitul vamal, se întocmeşte pe un model care corespunde dispoziţiilor relevante din anexele 68/A-68/E, după caz. Autorizaţia se semnează şi se datează.

 

2.         Solicitantul este înştiinţat în legătură cu eliberarea autorizaţiei.

 

3.         Fără a aduce atingere posibilităţilor de derogare prevăzute la articolele 556 alineatul (1) şi 751 alineatul (1), autorizaţia intră în vigoare la data eliberării.

 

4.         Autorizaţia poate acoperi, după caz, una sau mai multe plasări sub regim.

 

5.         Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), în cazul reînnoirii sau modificării unei autorizaţii deja eliberate pe baza cererii prezentate în conformitate cu articolul 497 alineatul (3), autorităţile vamale pot stabili printr-o decizie elementele care trebuie modificate făcânduse trimitere la autorizaţia care se modifică sau pot elibera o nouă autorizaţie, de la caz la caz.

 

Articolul 501

 

1.         În cazul neîndeplinirii uneia dintre condiţiile necesare acordării autorizaţiei, autorităţile vamale resping cererea.

 

2.         Decizia de respingere a cererii se formulează în scris şi se comunică solicitantului, în conformitate cu dispoziţiile articolului 6 alineatul (3) din cod.

 

Articolul 502

 

1.         Autorităţile vamale au obligaţia de a păstra cererile şi anexele acestora împreună cu o copie a autorizaţiei eliberate.

 

2.         În cazul acordării autorizaţiei, termenul de păstrare a cererii, anexelor şi autorizaţiei este de cel puţin 3 ani de la data încheierii anului calendaristic în care expiră valabilitatea autorizaţiei sau, în cazul autorizaţiei de gestionare a unui antrepozit vamal sau de utilizare a regimului de antrepozit vamal, cel puţin 3 ani de la data încheierii anului calendaristic în cursul căruia se anulează sau se revocă autorizaţia.

 

3.         În cazul în care cererea se respinge sau autorizaţia se anulează sau se revocă, cererea, eventuala autorizaţie şi decizia de respingere a cererii şi anexele acestora se păstrează o perioadă de cel puţin 3 ani de la data încheierii anului calendaristic în cursul căruia se respinge cererea sau se anulează ori se revocă autorizaţia.

 

CAPITOLUL 2

 

Antrepozitul vamal

 

Secţiunea 1

 

Dispoziţii generale

 

Subsecţiunea 1

 

Definiţii şi tipuri de antrepozit

 

Articolul 503

 

În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

(a)        Mărfuri agricole: mărfurile ce intră sub incidenţa regulamentelor menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Comisiei⁽⁸⁾. Mărfurile care intră sub incidenţa Regulamentului (CEE) nr. 3033/80 al Comisiei⁽⁹⁾ (mărfuri obţinute prin transformarea produselor agricole) sau (CEE) nr. 3035/80⁽¹⁰⁾ (produse agricole exportate sub formă de mărfuri care nu intră sub incidenţa anexei II la tratat) se sunt asimilate mărfurilor agricole;

 

(b)        Plata în avans: plata unei sume egale cu suma restituirii la export înainte de exportul mărfurilor, în cazul în care această plată este prevăzută în Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Comisiei;

 

(c)        Mărfuri prefinanţate: orice marfă destinată a fi exportată în aceeaşi stare care beneficiază de plata în avans, indiferent de descrierea care îi este atribuită prin normele comunitare care permit plata în avans;

 

(d)        Produs de bază prefinanţat: orice produs sau marfă destinat(ă) exportului după o transformare care depăşeşte manipularea menţionată la articolul 532, sub formă de mărfuri transformate care beneficiază de plata în avans;

 

(e)        Mărfuri transformate: orice produsul sau marfă rezultat(ă) din transformarea unui produs de bază prefinanţat, indiferent de descrierea care îi este atribuită prin normele comunitare care permit plata în avans.

 

___________

(8)           JO L 62, 7.3.1980, p. 5

(9)           JO L 62, 29.11.1980, p. 1

(10)         JO L 323, 29.11.1980, p. 27

----------------

 

Articolul 504

 

1.         Fără a aduce atingere alineatelor (2) şi (3), antrepozitele vamale în care mărfurile se pot depozita sub regim de antrepozit vamal se clasifică după cum urmează:

 

-           antrepozit de tip A: antrepozit public în conformitate cu articolul 99 al doilea paragraf prima liniuţă din cod, aflat sub răspunderea deţinătorului antrepozitului,

 

-           antrepozit de tip B: antrepozit public în conformitate cu articolul 99 al doilea paragraf prima liniuţă din cod, aflat sub răspunderea fiecărui antrepozitar, în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din cod şi cu articolul 105 al doilea paragraf din cod,

 

-           antrepozit de tip C: antrepozitul privat, în conformitate cu articolul 99 al doilea paragraf a doua liniuţă din cod, în cazul în care deţinătorul antrepozitului este şi antrepozitar al mărfurilor, dar nu este în mod necesar şi proprietarul mărfurilor,

 

-           antrepozit de tip D: antrepozitul privat, în conformitate articolul 99 al doilea paragraf a doua liniuţă din cod, în cazul în care deţinătorul antrepozitului este şi antrepozitar al mărfurilor, dar nu este în mod necesar şi proprietarul mărfurilor, aplicându-se procedura menţionată la articolul 112 alineatul (3) din cod.

 

2.         Regimul de antrepozit vamal ca antrepozit privat, în conformitate cu articolul 99 al doilea paragraf a doua liniuţă din cod, în care deţinătorul antrepozitului este şi antrepozitar al mărfurilor, dar nu este în mod necesar şi proprietarul mărfurilor, se poate, de asemenea, aplica în cadrul unui sistem care permite antrepozitarea mărfurilor în locuri de depozitare care aparţin titularului autorizaţiei în conformitate cu articolul 98 alineatul (3) din cod. Acest sistem este clasificat ca antrepozit de tip E.

 

3.         În cazul în care un antrepozit vamal ca antrepozit public, în conformitate cu dispoziţiile articolului 99 al doilea paragraf prima liniuţă din cod, este gestionat de autorităţile vamale, acesta este clasificat ca antrepozit de tip F.

 

4.         Nu se permite combinarea în aceleaşi amplasamente sau localuri a tipurilor de antrepozit specificate la alineatele (1), (2) şi (3).

 

Subsecţiunea 2

 

Amplasamentul antrepozitului vamal

 

Articolul 505

 

1.         Cu excepţia antrepozitelor de tip E şi F, antrepozitul vamal constă din localuri sau amplasamente precis delimitate aprobate de către autorităţile vamale.

 

2.         În cazul în care decid să gestioneze un antrepozit de tip F, autorităţile vamale desemnează localurile sau amplasamentele care constituie antrepozitul. Decizia se publică sub forma utilizată de statul membru pentru publicarea actelor sale cu putere de lege sau administrative.

 

3.         Orice loc aprobat de autorităţile vamale ca "magazie pentru depozitare temporară" în conformitate cu articolul 185 sau gestionat de către autorităţile vamale poate fi aprobat şi ca antrepozit de tip A, B, C sau D sau poate fi gestionat ca antrepozit de tip F.

 

Articolul 506

 

Antrepozitele de tip A, C, D şi E pot fi, de asemenea, aprobate ca antrepozite de aprovizionare cu produse alimentare în conformitate cu dispoziţiile articolului 38 din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei⁽¹¹⁾.

 

___________

(11)         JO L 351, 14. 12.1987, p. 1.

----------------

 

Subsecţiunea 3

 

Măsuri de politică comercială

 

Articolul 507

 

În cazul în care documentele comunitare prevăd aplicarea măsurilor de politică comercială la:

 

(a)        punerea mărfurilor în liberă circulaţie, acestea nu se aplică nici când mărfurile se plasează sub regimul de antrepozit vamal, nici pe durata şederii mărfurilor în antrepozit;

 

(b)        introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal comunitar, acestea se aplică la plasarea sub regimul de antrepozit vamal a mărfurilor necomunitare;

 

(c)        exportul mărfurilor, acestea se aplică la data exportului mărfurilor comunitare de pe teritoriul vamal comunitar după ce au fost plasate sub regimul de antrepozit vamal.

 

Secţiunea 2

 

Dispoziţii privind acordarea autorizaţiei

 

Articolul 508

 

Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică tuturor tipurilor de antrepozit cu excepţia antrepozitelor de tip F.

 

Articolul 509

 

Cererea de autorizaţie se prezintă, în conformitate cu articolul 497 şi cu anexa 67/A, autorităţilor vamale desemnate de către statul membru pe teritoriul căruia sunt situate locurile care urmează a fi aprobate ca antrepozite vamale sau, în cazul antrepozitului de tip E, autorităţilor vamale desemnate de către statul membru pe teritoriul căruia se păstrează principalele evidenţe contabile ale deţinătorului antrepozitului.

 

Articolul 510

 

1.         Autorizaţia se acordă numai dacă solicitantul demonstrează că antrepozitarea reprezintă o necesitate economică efectivă şi dacă antrepozitul vamal este destinat în principal depozitării de mărfuri; totuşi, fără a exclude posibilitatea efectuării operaţiunilor obişnuite de manipulare, perfecţionare activă sau transformare sub control vamal, în condiţiile prevăzute la articolele 106 şi 109 din cod, cu condiţia ca astfel de operaţiuni să nu fie predominante în raport cu activitatea de depozitare a mărfurilor.

 

2.         În sensul articolului 86 din cod, pentru a se evalua proporţionalitatea dintre costurile administrative ocazionate de măsurile de supraveghere şi de control ale antrepozitului vamal şi necesităţile economice de antrepozitare se ţine seama în special de tipul de antrepozit vamal şi de procedurile ce se pot aplica.

 

Articolul 511

 

1.         Autorizaţiile se eliberează de către autorităţile vamale desemnate de către fiecare stat membru în care cererile se prezintă în conformitate cu dispoziţiile articolului 509.

 

Autorizaţia intră în vigoare la data eliberării sau la o dată ulterioară prevăzută de aceasta. Cu toate acestea, în cazuri excepţionale în care autorităţile vamale comunică, în scris în alt mod decât prin utilizarea formularului menţionat în anexa 68/A, solicitantului unui antrepozit privat acordul pentru eliberarea autorizaţiei, autorizaţia intră în vigoare la data acestei comunicări. Copia comunicării se anexează la autorizaţie şi constituie parte integrantă a acesteia.

 

2.         Fără a aduce atingere regulilor privind anularea, revocarea şi modificarea, autorizaţia se eliberează pe termen nelimitat.

 

3.         Autorizaţia precizează, în special, biroul vamal competent pentru controlul antrepozitului vamal. Autorizaţia poate, de asemenea, indica, dacă este cazul, că mărfurile care prezintă pericol sau ar putea altera celelalte mărfuri ori care, din alte motive, necesită instalaţii speciale, trebuie plasate în amplasamente special echipate pentru depozitarea lor.

 

În cazul antrepozitelor private, autorizaţia poate, de asemenea, menţiona categoriile de mărfuri care pot fi primite în antrepozitul respectiv.

 

4.         În cazul în care persoana interesată cere ca mărfurile să fie prezentate sau declarate pentru plasare sub regim la un alt birou vamal decât biroul de control şi pentru ca regularitatea operaţiunilor să nu fie afectată, autorităţile vamale pot abilita unul sau mai multe birouri să funcţioneze ca birou(ri) de plasare.

 

În cazul în care procedura afectează mai multe state membre, autorităţile vamale care au eliberat autorizaţia trimit o copie autorităţilor vamale interesate.

 

Articolul 512

 

1.         Condiţia necesităţii economice de depozitare menţionată la articolul 510 alineatul (1) se consideră a nu mai fi îndeplinită în cazul în care persoana interesată solicită în scris revocarea autorizaţiei.

 

2.         Autorizaţia poate fi revocată şi în cazul în care autorităţile vamale consideră că antrepozitul vamal nu este sau nu mai este utilizat în măsură suficientă pentru a-i justifica menţinerea.

 

Secţiunea 3

 

Plasarea mărfurilor sub regim

 

Articolul 513

 

1.         Mărfurile care urmează a fi plasate sub regimul de antrepozit vamal şi declaraţia de plasare sub regimul de antrepozit vamal se prezintă la biroul de control sau, în cazul aplicării articolului 511 alineatul (4), la unul din birourile de plasare indicate în autorizaţie.

 

2.         În cazul aplicării articolul 511 alineatul (4) al doilea paragraf, biroul vamal de plasare sub regim trimite biroului de control o copie sau un exemplar suplimentar al declaraţiei menţionate la alineatul (1) sau o copie a documentului administrativ sau comercial folosit pentru plasarea mărfurilor sub regim de antrepozit vamal de îndată ce se acordă liberul de vamă. În caseta 44 a declaraţiei sau pe documentul comercial sau administrativ se menţionează numele şi adresa biroului vamal în cauză.

 

În cazul în care se consideră că este necesar, biroul de plasare poate solicita biroului de control să fie înştiinţat în legătură cu sosirea mărfurilor.

 

Dispoziţiile care reglementează regimul de antrepozit vamal se aplică de la data acceptării de către biroul de plasare a declaraţiei vamale de plasare sub regim; această declaraţie se foloseşte, de asemenea, pentru transportul mărfurilor care trebuie să se efectueze în cel mai scurt timp posibil şi pentru introducerea lor în localurile antrepozitului vamal fără prezentare la biroul de control.

 

Această procedură nu se aplică în cazul unui antrepozit de tip B.

 

3.         Procedura menţionată la alineatul (2) se poate aplica, de asemenea, fără cerere din partea persoanele interesate, din motive care ţin de administrarea administrativă a birourilor vamale, şi în special din motive care ţin de utilizarea procedeelor informatice.

 

Subsecţiunea 1

 

Procedura normală

 

Articolul 514

 

Declaraţia menţionată la articolul 513 se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiilor prevăzute la articolele 198-252.

 

Subsecţiunea 2

 

Proceduri simplificate

 

Articolul 515

 

Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod se aplică în condiţiile prevăzute la articolele 26-274.

 

Articolul 516

 

Procedurile prevăzute la articolele 514 şi 515 se aplică şi pentru a permite transferul mărfurilor în regim de antrepozit vamal în depozitele temporare menţionate la articolul 505 alineatul (3).

 

Secţiunea 4

 

Funcţionarea antrepozitelor vamale şi regimul de antrepozit vamal

 

Subsecţiunea 1

 

Evidenţa operativă

 

Articolul 517

 

1.         În cazul antrepozitelor de tip A, C, D şi E, autorităţile vamale desemnează pe deţinătorul antrepozitului drept persoana obligată să ţină evidenţa operativă menţionată la articolul 105 din cod.

 

Această evidenţă operativă se pune la dispoziţia biroului de control pentru efectuarea de controale.

 

2.         Într-un antrepozit de tip B, biroul de control păstrează declaraţiile de plasare sau documentele administrative utilizate în acest scop pentru a supraveghea încheierea regimului. Nu se păstrează evidenţe operative.

 

Fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare care reglementează păstrarea documentelor vamale, biroul de control poate stabili termenele de păstrare a declaraţiilor vamale prin măsuri administrative interne. Aceste termene pot fi prelungite.

 

În cazul în care mărfurile la care se referă declaraţia sau documentul nu au primit o destinaţie vamală până la expirarea termenului, biroul de control solicită ca mărfurile să primească o destinaţie sau ca declaraţia ori documentul iniţial de plasare sub regim a mărfurilor să se înlocuiască cu o nouă declaraţie care să reproducă toate datele din declaraţia precedentă sau din documentul precedent.

 

3.         Într-un antrepozit de tip F, înscrisurile vamale trebuie să conţină toate informaţiile menţionate la articolul 520. Aceste înscrisuri înlocuiesc evidenţa operativă menţionată la articolul 105 din cod.

 

Articolul 518

 

Fără a aduce atingere articolului 517 alineatul (3), biroul de control nu ţine evidenţe operative.

 

Cu toate acestea, în scopuri administrative, se poate păstra un registru al tuturor declaraţiilor acceptate.

 

Articolul 519

 

În cazul în care evidenţele păstrate de către persoana interesată în scopuri comerciale sau fiscale conţin toate datele necesare controlului, ţinând seama de tipul de antrepozit şi de procedurile de plasare şi de încheiere aplicabile, iar aceste date pot fi folosite în scopul controlului, autorităţile vamale aprobă aceste evidenţe drept evidenţe operative ale stocurilor menţionate la articolul 105 din cod.

 

Articolul 520

 

1.         Evidenţele operative menţionate la articolul 105 din cod trebuie să conţină toate datele necesare pentru aplicarea corectă a regimului şi pentru controlul acestuia.

 

Ele includ în special:

 

(a)        informaţiile conţinute în casetele nr. 1, 31, 37 şi 38 ale declaraţiei de plasare sub regim;

 

(b)        referirea la declaraţiile prin intermediul cărora mărfurile au primit o destinaţie vamală care încheie regimul de antrepozit vamal;

 

(c)        data, referirea la alte documente vamale şi toate celelalte documente cu privire la plasarea sub regim şi la încheierea regimului;

 

(d)        informaţiile necesare monitorizării mărfurilor, inclusiv locul şi datele privitoare la eventualul transfer al mărfurilor între antrepozite vamale fără încheierea regimului;

 

(e)        informaţii referitoare la depozitarea comună a mărfurilor menţionate la articolul 524;

 

(f)         orice alte detalii necesare pentru identificarea mărfurilor;

 

(g)        informaţii privind manipulările uzuale la care se supun mărfurile;

 

(h)        informaţii privitoare la ieşirea temporară a mărfurilor din localurile antrepozitului vamal.

 

2.         Evidenţa operativă din antrepozitul de tip D trebuie să conţină, în afara datelor menţionate la alineatul (1), informaţiile menţionate în lista minimă prevăzută la anexa 37.

 

3.         Evidenţele operative trebuie să prezinte în orice moment situaţia reală a stocurilor de mărfuri aflate încă sub regim de antrepozit vamal. La termenele precizate de autorităţile vamale, deţinătorul antrepozitului are obligaţia de a depune la biroul de control, în termenele stabilite, inventarul stocurilor respective.

 

4.         În cazul în care se aplică dispoziţiile articolului 112 alineatul (2) din cod, în evidenţele operative trebuie să apară valoarea în vamă a mărfurilor înainte de manipulare.

 

5.         În cazul în care se aplică procedurile simplificate (de plasare sub sau încheiere a regimului) dispoziţiile prezentului articol se aplică mutatis mutandis.

 

Articolul 521

 

1.         Înscrierea în evidenţele operative a mărfurilor plasate sub regimul de antrepozit vamal într-un antrepozit de tip A, tip C sau D trebuie să aibă loc în momentul plasării fizice a acestora în antrepozitul vamal, pe baza datelor recunoscute sau acceptate de către biroul de control sau de către biroul vamal de plasare sub regim, în conformitate cu dispoziţiile articolului 513 alineatul (2).

 

2.         În cazul în care mărfurile se plasează sub regim într-un antrepozit vamal de tip E, înscrierea în evidenţe a stocurilor prevăzută la alineatul 1 se face la data sosirii mărfurilor în spaţiile de depozitare ale titularului autorizaţiei.

 

3.         În cazul în care antrepozitul vamal serveşte în acelaşi timp şi ca magazie de depozitare temporară în conformitate cu dispoziţiile articolului 505 alineatul (3), înscrierea menţionată la alineatul (1) se face:

 

-           înainte de expirarea termenului stabilit în conformitate cu articolul 49 din cod în cazul în care procedura de vămuire la domiciliu menţionată la articolul 272 se aplică în legătură cu transferul din depozitul temporar în antrepozitul vamal,

 

-           în celelalte cazuri, la data acordării liberului de vamă în urma depunerii declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal.

 

4.         Înscrierea în evidenţele operative a datelor privind încheierea regimului trebuie să se efectueze:

 

-           cel târziu la data ieşirii mărfurilor din localurile antrepozitului vamal, în cazul aplicării uneia dintre procedurile simplificate,

 

-           în celelalte cazuri, la data acordării liberului de vamă în urma depunerii declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal.

 

Subsecţiunea 2

 

Manipulări uzuale

 

Articolul 522

 

1.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatelor (2) şi (3), manipulările uzuale la care pot fi supuse mărfurile necomunitare sunt enumerate în anexa 69.

 

2.         În cazul în care manipularea ar putea da naştere unui avantaj în ceea ce priveşte drepturile de import aferente mărfurilor manipulate în comparaţie cu drepturile de import aferente mărfurilor înainte de manipulare, ea poate fi autorizată numai cu condiţia ca cererea menţionată la articolul 112 alineatul (2) din cod să se depună la aceeaşi dată ca şi cererea de autorizare a manipulării uzuale.

 

În acest caz, nu se poate accepta o cerere pentru aplicarea unor elemente de taxare mai favorabile la un antrepozit de tip D, astfel cum se menţionează la articolul 112 alineatul (3) din cod.

 

3.         În cazul în care manipularea ar da naştere unui cuantum al drepturilor de import mai mare decât cuantumul drepturilor de import aferent mărfurilor înainte de manipulare, persoana interesată trebuie să renunţe la prezentarea cererii menţionate la articolul 112 alineatul (2) din cod.

 

În acest caz, deţinătorul unui antrepozit de tip D trebuie să renunţe la orice avantaj pe care l-ar putea obţine din aplicarea elementelor de taxare recunoscute sau acceptate pentru mărfurile manipulate la data la care acestea au fost prezentate pentru plasarea sub regim.

 

4.         În cazul în care mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal se declară pentru un alt regim vamal decât punerea în liberă circulaţie prin aplicarea dispoziţiilor alineatul (2), caseta 31 din declaraţia aferentă acestei destinaţii trebuie să conţină una din următoarele menţiuni:

 

-           Mercancias MU,

 

-           SB varer,

 

-           UB-Waren,

 

-           UFH goods,

 

-           Marchandises MU,

 

-           Merci MU,

 

-           GB-goederen,

 

-           Mercadorias MU.

 

Menţiunea trebuie reprodusă pe toate documentele referitoare la regimul vamal sub care au fost plasate mărfurile sau la depozitarea temporară în care mărfurile sunt plasate ulterior.

 

5.         În cazul în care mărfurile cărora li se aplică dispoziţiile alineatul (2) au fost puse în liberă circulaţie sau au fost plasate sub un alt regim vamal care ar putea da naşterea unei datorii vamale, se utilizează fişa de informaţii denumită "fişa INF 8". Fişa se întocmeşte într-un original şi o copie pe un formular conform modelului şi dispoziţiilor prevăzute în anexa 70.

 

Autorităţile vamale la care se depune declaraţia de punere în liberă circulaţie sau de plasare sub un alt regim vamal ce ar putea conduce la naşterea unei datorii vamale solicită prin intermediul unei fişe de informaţii INF 8, pe care o vizează, biroului de control al antrepozitului vamal la care s-au efectuat manipulările uzuale să indice natura, valoarea în vamă şi cantitatea de mărfuri declarate care ar trebui să fie luate în considerare dacă nu ar fi fost supuse manipulărilor menţionate.

 

Originalul fişei INF 8 se trimite biroului de control al antrepozitului vamal; copia se reţine de către autorităţile vamale care au vizat caseta 14 din fişa INF 8.

 

Biroul de control al antrepozitului vamal furnizează informaţiile solicitate în casetele 11, 12 şi 13, vizează caseta 15 şi remite originalul fişei INF 8 biroului vamal menţionat în caseta 4.

 

6.         Declarantul poate solicita ca fişa INF8 să se elibereze la data depunerii declaraţiei vamale menţionate la alineatul (4).

 

În acest caz, biroul de control are obligaţia de a furniza datele solicitate în casetele 11, 12 şi 13, de a viza caseta 15 şi de a remite declarantului originalul fişei INF 8.

 

Articolul 523

 

1.         Persoana interesată trebuie să solicite în scris biroului de control, de la caz la caz, autorizaţia de a desfăşura o manipulare uzuală înainte de efectuarea acestei manipulări.

 

2.         Cererea de autorizaţie pentru efectuarea unei manipulări uzuale trebuie să indice toate datele necesare pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează regimul de antrepozit vamal, în special articolul 522 alineatele (2) şi (3).

 

În cazul aprobării cererii, biroul de control acordă autorizaţia prin vizarea cererii în acest scop şi ştampilarea ei. În acest caz, articolul 502 se aplică mutatis mutandis.

 

3.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 522, autorizaţia pentru gestionarea unui antrepozit vamal sau, în cazul unui antrepozit de tip E, autorizaţia de a utiliza regimul poate indica manipulările uzuale preconizate a se efectua sub acest regim. În acest caz, înştiinţarea transmisă biroului de control, în forma stabilită de acesta din urmă, cu privire la manipularea ce urmează a se efectua, înlocuieşte cererea menţionată la alineatul (1).

 

Subsecţiunea 3

 

Depozitarea comună a mărfurilor având un statut vamal diferit

 

Articolul 524

 

1.         Biroul de control poate permite ca mărfurile comunitare, altele decât cele menţionate la articolul 98 alineatul (1) litera (b) din cod, şi mărfurile necomunitare să fie depozitate împreună în aceleaşi locuri de depozitare, cu condiţia ca acest lucru să nu afecteze regularitatea operaţiunilor.

 

2.         În cazul în care depozitarea în comun prevăzută la alineatul (1) nu permite identificarea în permanenţă a statutului vamal al fiecărui tip de marfă, depozitarea în comun se permite numai dacă mărfurile sunt echivalente.

 

Mărfurile echivalente mărfurile acelea care se încadrează în aceleaşi subpoziţii tarifare din Nomenclatura Combinată, care au aceeaşi calitate comercială şi aceleaşi caracteristici tehnice.

 

Subsecţiunea 4

 

Scoaterea temporară din antrepozitul vamal

 

Articolul 525

 

1.         Înainte de a scoate temporar mărfurile din antrepozitul vamal, persoana interesată se adresează în scris biroului de control solicitând autorizaţia în acest scop, de la caz la caz.

 

2.         Cererile de autorizare a scoaterii temporare a mărfurilor trebuie să conţină toate datele necesare aplicării dispoziţiilor care reglementează regimul de antrepozit vamal. În cazul în care cererea se aprobă, biroul de control acordă autorizaţia prin vizarea şi ştampilarea cererii în acest sens.

 

În acest caz, articolul 502 se aplică mutatis mutandis.

 

3.         Autorizaţia pentru gestionarea unui antrepozit vamal poate prevedea că se poate efectua scoaterea temporară a mărfurilor. În acest caz, înştiinţarea transmisă biroului de control în forma stabilită de acesta din urmă, că mărfurile urmează a fi scoase temporar înlocuieşte cererea menţionată la alineatul (1).

4.         Articolele 522 şi 523 se aplică în cazul în care operaţiunile obişnuite de manipulare urmează a se efectua în absenţa temporară a mărfurilor din antrepozit.

 

Subsecţiunea 5

 

Transferul mărfurilor între antrepozite fără încheierea regimului

 

Articolul 526

 

1.         Pentru transferul mărfurilor între antrepozite fără încheierea regimului de antrepozit vamal, formularul corespunzător modelului şi completat în conformitate cu dispoziţiile articolului 205 se utilizează potrivit procedurii descrise în anexa 71.

 

2.         Procedura simplificată descrisă în anexa 72 se aplică:

 

-           în cazul în care antrepozitul vamal de unde se expediază mărfurile este autorizat să folosească vămuirea la domiciliu după procedeul menţionat la articolul 253 alineatul (3), precum şi în cazul în care antrepozitul vamal unde urmează a fi introduse mărfurile este autorizat să folosească vămuirea la domiciliu pentru plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal, în conformitate cu articolul 272, sau

 

-           în cazul în care aceeaşi persoană preia răspunderea pentru ambele antrepozite, sau

 

-           în cazul în care evidenţele operative sunt interconectate prin mijloace informatice.

 

3.         Răspunderea pentru mărfurile transferate între antrepozite revine deţinătorului antrepozitului vamal în care urmează a se plasa mărfurile în momentul când acesta preia mărfurile şi le înregistrează în evidenţele sale operative.

 

4.         În cazul în care mărfurile care urmează a fi transferate au suferit formele obişnuite de manipulare se aplică dispoziţiile articolului 522 alineatul (2), documentul menţionat la alineatul (1) trebuie să precizeze natura, valoarea în vamă şi cantitatea de mărfuri transferată care ar fi luate în considerare în eventualitatea contractării unei datorii vamale dacă mărfurile relevante nu ar fi fost supuse manipulării respective.

 

Dispoziţiile articolului 522 (4), (5) şi (6) se aplică acestor mărfuri după caz.

 

5.         Mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal nu pot fi transferate de la un antrepozit la altul fără încheierea regimului în cazul în care antrepozitul de la care sau la care se face transferul este de tip B.

 

Subsecţiunea 6

 

Inventarul

 

Articolul 527

 

În cazul în care consideră că este necesară asigurarea funcţionării corespunzătoare a antrepozitului vamal, biroul de control poate cere inventarierea tuturor sau a unora dintre mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal, periodic sau nu.

 

Secţiunea 5

 

Încheierea regimului

 

Articolul 528

 

1.         În cazul în care mărfurile echivalente se depozitate în comun, conform menţiunii de la articolul 524 alineatul (2), mărfurile declarate pentru o destinaţie vamală se pot considera mărfuri comunitare sau mărfuri necomunitare, la alegerea persoanei interesate.

 

Aplicarea primului paragraf nu poate conduce în nici un caz la acordarea unui anumit statut vamal unei cantităţi de mărfuri mai mari decât cantitatea care are de drept acest statut şi este depozitată în antrepozitul vamal la data scoaterii bunurilor declarate pentru a primi o destinaţie vamală.

 

2.         În eventualitatea distrugerii totale sau a pierderii irecuperabile a mărfurilor, cantitatea distrusă sau pierdută din mărfurile plasate sub regim se stabileşte prin raportare la proporţia mărfurilor de acelaşi tip aflate sub regim în amplasamentele antrepozitului vamal la momentul când s-a produs distrugerea sau pierderea, cu excepţia cazului când deţinătorul antrepozitului poate face dovada cantităţii reale a mărfurilor aflate sub regim, care a fost distrusă sau pierdută.

 

Secţiunea 6

 

Dispoziţii speciale privind produsele agricole comunitare

 

Articolul 529

 

Secţiunile 1 la 5, cu excepţia articolelor 522 şi 524, se aplică mărfurilor prefinanţate care sunt plasate sub regim de antrepozit vamal în conformitate cu articolul 98 alineatul (1) litera (b) din cod.

 

Articolul 530

 

1.         În cazul în care declaraţia menţionată la articolul 513 alineatul (1) se referă la mărfurile prefinanţate, aceasta se întocmeşte pe formularul prevăzut la articolul 205.

 

2.         Un exemplar al documentului menţionat la alineatul (1) constituie "declaraţia de plată" prevăzută la articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei.

 

3.         Declaraţia este însoţită de toate documentele a căror prezentare este necesară pentru plasarea sub regim a mărfurilor prefinanţate, în special certificatele de export sau certificatele de stabilirea în avans a restituirilor la export menţionate în Regulamentul (CEE) nr. 3719/88 al Comisiei⁽¹²⁾.

 

___________

(12)         JO L 331, 2.12.1988, p. 1.

----------------

 

Articolul 531

 

1.         Fără a aduce atingere alineatului (2), declaraţia vamală menţionată la articolul 530 pentru plasarea mărfurilor prefinanţate sub regimul de antrepozit vamal se poate accepta numai după constituirea unei garanţii în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Consiliului şi cu articolul 31 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei. Se aplică Regulamentul (CEE) nr. 2220/85 al Comisiei⁽¹³⁾.

 

2.         Autorităţile vamale pot permite constituirea garanţiei menţionate la alineatul (1) după acceptarea declaraţiei de plasare sub regim, în condiţiile stipulate la articolul 31 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei.

 

___________

(13)         JO L 205, 3.8.1985, p. 5.

----------------

 

Articolul 532

 

Fără a aduce atingere dispoziţiilor Regulamentului (CEE) nr. 815/89 al Comisiei⁽¹⁴⁾ privind orzul colorat, mărfurile prefinanţate plasate sub regim de antrepozit vamal pot fi supuse manipulărilor prevăzute la articolul 28 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei; care sunt cuprinse în anexa 73.

 

___________

(14)         JO L 86, 31.3.1989, p. 34.

----------------

 

Articolul 533

 

1.         Regimul de antrepozit vamal se consideră încheiat când se acceptă declaraţia de export.

 

2.         Ca urmare a acceptării declaraţiei de export, mărfurile rămân sub control vamal până când părăsesc teritoriul vamal comunitar.

 

În această perioadă mărfurile pot fi depozitate în amplasamentele antrepozitului vamal fără a se afla sub regimul de antrepozit vamal.

 

3.         Aplicarea prezentului articol de către biroul de control nu prejudecă verificările care urmează a se efectua de către autorităţile competente în scopul aplicării politicii agricole comune.

 

Articolul 534

 

1.         Mărfurile prefinanţate plasate sub regim de antrepozit vamal se declară la export prin folosirea formularului prevăzut la articolul 205.

 

2.         Declaraţia trebuie să fie însoţită de toate documentele menţionate la articolul 221, în special certificatul de export sau certificatul de fixare în avans a restituirilor la export menţionat în Regulamentul (CEE) nr. 3719/88 al Comisiei.

 

3.         Data la care mărfurile părăsesc teritoriul vamal comunitar se consemnează pe contrapagina documentului menţionat la alineatul (1).

 

Dacă înainte de părăsirea teritoriului vamal comunitar mărfurile pentru care s-a acceptat declaraţia de export tranzitează o parte a acestui teritoriu, se aplică procedurile stabilite la articolele 6, 6a şi 7 din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei.

 

4.         Mărfurile care au primit o destinaţie vamală considerată echivalentă cu exportul potrivit articolelor 34 şi 42 din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei se consideră a fi părăsit teritoriul vamal comunitar.

 

Secţiunea 7

 

Utilizarea antrepozitului vamal fără plasarea mărfurilor sub regim

 

Subsecţiunea 1

 

Mărfuri comunitare

 

Articolul 535

 

Transformarea a produselor de bază cu prefinanţare în amplasamentele antrepozitului vamal se realizează în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Comisiei.

 

Articolul 536

 

1.         În cazul în care autorităţile vamale solicită înregistrarea în evidenţele operative menţionate la articolul 105 din cod în conformitate cu articolul 106 alineatul (3) din cod a altor mărfuri comunitare decât cele menţionate la articolul 98 alineatul (2) litera (b) şi alineatul (3) din cod care sunt depozitate în localurile antrepozitului vamal, plasarea sub regim trebuie să precizeze statutul vamal al acestora.

 

2.         Fără a aduce atingere articolului 524, biroul de control poate stabili metode specifice de identificare a acestor mărfuri, în special în scopul de a le diferenţia de mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal depozitate în aceleaşi localuri.

 

3.         Mărfurile menţionate la alineatul (1) pot fi utilizate în cursul operaţiunilor de manipulare uzuale, de perfecţionare active sau de transformare sub control vamal.

 

Articolul 537

 

Următoarele mărfuri pot fi depozitate în localurile antrepozitului vamal fără a fi plasate sub regimul de antrepozit vamal:

 

-           mărfurile pentru care se solicită rămânerea sub control vamal în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei,

 

-           mărfurile aflate temporar pe teritoriul vamal comunitar în scopul transbordării lor potrivit articolului 6a din regulamentul menţionat mai sus.

 

În cazul acestor mărfuri se aplică articolul 536 alineatele (1) şi (2).

 

Subsecţiunea 2

 

Mărfuri necomunitare

 

Articolul 538

 

1.         Prezenta subsecţiune se aplică operaţiunilor de perfecţionare activă, sistemul cu suspendare sau de transformare sub control vamal efectuate în localurile antrepozitelor vamale de tip A,C şi D în care se autorizează vămuirea la domiciliu pentru plasarea sub regim, reexport sau punere în liberă circulaţie.

 

2.         În cazul în care nu se prevede altfel în cadrul prezentei subsecţiuni, dispoziţiile stipulate pentru perfecţionarea activă şi transformarea sub control vamal se aplică:

 

-           operaţiunilor de perfecţionare activă, sistemul cu rambursare,

 

-           operaţiunilor de perfecţionare activă, sistemul cu suspendare sau cu rambursare ori de transformare sub control vamal efectuate în localurile antrepozitelor de tip B sau F, sau în localurile utilizate pentru depozitarea mărfurilor plasate sub regimul de antrepozit vamal într-un antrepozit de tip E,

 

-           operaţiunile ce urmează a fi efectuate în localurile antrepozitelor de tip A,C sau D care nu îndeplinesc condiţiile stipulate la alineatul (1).

 

Articolul 539

 

Autorităţile vamale refuză autorizaţia de a beneficia de procedurile simplificate menţionate în prezenta subsecţiune în cazurile în care nu se oferă garanţiile necesare privind desfăşurarea corespunzătoare a operaţiunilor. Autorităţile vamale pot refuza acordarea autorizaţiei persoanelor care nu efectuează în mod frecvent operaţiuni de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 510.

 

Articolul 540

 

Operaţiunile de transformare efectuate sub regimul de perfecţionare activă sau sub regimul de transformare sub control vamal în localurile antrepozitelor vamale menţionate la articolul 538 alineatul (1) nu se efectuează înainte de acordarea autorizaţiei menţionate la articolele 556 sau 651.

 

Autorizaţia trebuie să precizeze antrepozitul vamal (cu indicarea tipului de antrepozit) unde urmează a se desfăşura operaţiunile.

 

Articolul 541

 

1.         Pentru a putea beneficia de procedurile prevăzute în prezenta subsecţiune, titularul autorizaţiei este obligat să păstreze "evidenţele privind perfecţionarea activă" sau "evidenţele privind transformarea sub control vamal", după caz, în conformitate cu articolele 556 alineatul (3) şi 651 alineatul (3), care trebuie să cuprindă, de asemenea, datele de referinţă ale autorizaţiei.

 

2.         În scopul întocmirii decontului de încheiere menţionat la articolul 595 sau articolul 664, menţionarea intrărilor specificate la alineatul (1) înlocuieşte menţionarea declaraţiilor şi documentelor menţionate la articolul 595 alineatul (3) sau articolul 664 alineatul (3).

 

3.         Înscrierea în "evidenţele privind perfecţionarea activă" sau în "evidenţele privind transformarea sub control vamal" trebuie să permită autorităţilor vamale moment să monitorizeze în orice moment situaţia exactă a tuturor mărfurilor sau produselor aflate sub unul din regimurile în cauză.

 

Articolul 542

 

1.         În cazul în care mărfurile sunt plasate sub regimul de perfecţionare activă sau sub regimul de transformare sub control vamal la data introducerii în localurile antrepozitului vamal, se aplică vămuirea la domiciliu menţionată la articolul 276.

 

2.         Înscrierile în "evidenţele privind perfecţionarea activă" sau în "evidenţele privind transformarea sub control vamal" trebuie să facă trimitere la documentul în baza căruia au fost transportate mărfurile.

 

Articolul 543

 

1.         În cazul în care mărfurile aflate deja în localurile antrepozitului vamal sunt plasate sub regimul de perfecţionare activă sau sub regimul de transformare sub control vamal, se aplică vămuirea la domiciliu menţionată la articolul 276.

 

2.         Regimul de antrepozit vamal se încheie prin înscrierea în evidenţele privind perfecţionarea activă sau în evidenţele privind transformarea sub control vamal, după caz. Datele e referinţă ale acestor înscrieri se înregistrează în evidenţele operative a antrepozitului.

 

Articolul 544

 

1.         Plasarea sub regimul de antrepozit vamal a produselor compensatoare sau a mărfurilor în aceeaşi stare care au fost plasate sub regimul de perfecţionare activă în localurile antrepozitului vamal sau a produselor netransformate sau mărfurilor în aceeaşi stare plasate sub regimul de transformare sub control vamal în localurile antrepozitului vamal are loc în conformitate cu procedura de vămuire la domiciliu menţionată la articolul 272.

 

2.         Regimul de perfecţionare activă sau regimul de transformare sub control vamal se încheie prin înscrierea în evidenţele operative ale antrepozitului vamal. Datele de referinţă ale acestei înscrieri se înregistrează în "evidenţele privind perfecţionarea activă" sau în "evidenţele privind transformarea sub control vamal", după caz.

 

3.         Menţiunile prevăzute la articolul 610 se înscriu în evidenţele operative ale antrepozitului vamal.

 

Articolul 545

 

1.         În cazul în care încheierea regimului de perfecţionare activă pentru produse compensatoare sau pentru mărfuri în aceeaşi stare ori a regimului de transformare sub control vamal pentru produsele transformate sau pentru mărfurile în aceeaşi sare are loc la data scoaterii acestor produse sau mărfuri din localurile antrepozitului vamal, prin reexportul acestora, se aplică procedura de vămuirea la domiciliu menţionată la articolul 283.

 

2.         În cazul în care încheierea regimului de perfecţionare activă pentru produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare sau a regimului de transformare sub control vamal pentru produsele transformate sau pentru mărfurile în aceeaşi stare are loc la data scoaterii lor din localurile antrepozitului vamal prin punerea în liberă circulaţie a produselor sau mărfurilor respective, se aplică procedura de vămuire la domiciliu menţionată la articolele 263-267.

 

3.         În cazul în care încheierea regimului de perfecţionare activă pentru produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare sau a regimului de transformare sub control vamal pentru produsele transformate sau pentru mărfurile în aceeaşi stare are loc la data scoaterii din localurile antrepozitului vamal prin plasarea lor sub un alt regim decât punerea în liberă circulaţie sau reexport, se aplică procedurile normale sau simplificate prevăzute în acest sens.

 

4.         Scoaterea din localurile antrepozitului vamal a produselor compensatoare sau a mărfurilor în aceeaşi stare ori a produselor transformate sau a mărfurilor în aceeaşi stare nu se înscrie în evidenţele operative ale antrepozitului vamal.

 

Articolul 546

 

Dispoziţiile articolelor 544 alineatul (2) şi 545 alineatele (2) şi (4) nu aduc atingere aplicării articolelor 122, 135 şi 136 din cod cu privire la taxarea mărfurilor sau produselor plasate sub regimul de perfecţionare activă sau sub regimul de transformare sub control vamal.

 

Articolul 547

 

1.         Cu condiţia ca regularitatea operaţiunilor să nu fie afectată, autorităţile vamale permit ca mărfurile necomunitare plasate sub regimul de antrepozit vamal să fie depozitate împreună cu mărfurile de import sau produsele compensatoare plasate sub regim de perfecţionare activă în aceleaşi spaţii de depozitare.

 

2.         Atribuirea statutului de mărfuri plasate sub regimul de antrepozit vamal sau de produse compensatoare ori mărfuri în aceeaşi stare plasate sub regimul de perfecţionare activă unei mărfi are drept consecinţă aplicarea pentru această marfă a tuturor dispoziţiilor care reglementează regimul respectiv, inclusiv, în special, regulile privind taxarea şi perceperea dobânzilor compensatorii.

 

3.         Articolul 524 alineatul (2) şi articolul 528 alineatele (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis.

 

Secţiunea 8

 

Schimbul de informaţii

 

Articolul 548

 

În conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, fiecare stat membru informează Comisia cu privire la măsurile generale referitoare la:

 

-           stabilirea autorităţilor vamale potrivit articolului 509,

 

-           articolul 104 din cod,

 

-           articolul 106 alineatul (3) din cod,

 

-           articolul 513 alineatul (3).

 

Comisia publică aceste informaţii în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităţilor Europene.

 

CAPITOLUL 3

 

Perfecţionarea activă

 

Secţiunea 1

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 549

 

În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

(a)        Produse compensatoare principale: produsele compensatoare pentru obţinerea cărora sa autorizat regimul de perfecţionare activă;

 

(b)        Produse compensatoare secundare: produsele compensatoare, altele decât produsele compensatoare principale, care rezultă în mod necesar din operaţiunea de perfecţionare;

 

(c)        Pierderi: partea din mărfurile de export care se distruge şi dispare în cursul operaţiunii de perfecţionare, în special prin evaporare, uscare, evacuare sub formă de gaz, pierderi în apa de clătire;

 

(d)        Metoda cheii cantitative: repartizarea mărfurilor de import pe diferite produse compensatoare în funcţie de cantitatea de mărfuri din import;

 

(e)        Metoda cheii valorice: repartizarea mărfurilor de import pe diferite produse compensatoare în funcţie de valoarea produselor compensatoare;

 

(f)         Operatori: persoanele care efectuează integral sau parţial operaţiunile de perfecţionare;

 

(g)        Compensare prin echivalenţă: sistemul care, în conformitate cu articolul 115 alineatul (1) litera (a) din cod, permite obţinerea de produse compensatoare din mărfuri echivalente, cu respectarea condiţiilor stipulate la articolul 569 alineatul (1);

 

(h)        Export anticipat: sistemul care, în conformitate cu articolul 115 alineatul (1) litera (b) din cod, permite ca produsele compensatoare obţinute din mărfuri echivalente să fie exportate de pe teritoriul vamal comunitar înaintea plasării mărfurilor de import sub regim prin folosirea sistemului cu suspendare;

 

(i)         Trafic triunghiular: sistem prin care mărfurile de import sunt plasate sub un regim pe teritoriul vamal al Comunităţii la un alt birou vamal decât cel unde a avut loc exportul anticipat al produselor compensatoare;

 

(j)         Termen de reexport: termenul până la care produsele trebuie să fi primit una dintre destinaţiile admise prevăzute în conformitate cu articolul 89 din cod;

 

(k)        Agregare lunară: aplicarea articolului 118 alineatul (2) al doilea paragraf din cod cu referire la termenele de reexport care încep să curgă în cursul unei luni calendaristice;

 

(l)         Agregare trimestrială: aplicarea articolului 118 alineatul (2) al doilea paragraf din cod cu referire la perioadele de reexport care încep să curgă în cursul unui trimestru.

 

Articolul 550

 

Mărfurile menţionate la articolul 114 alineatul (2) litera (c) din cod care se pot utiliza ca accesorii de producţie sunt menţionate în anexa 74.

 

Secţiunea 2

 

Acordarea regimului - procedura normală

 

Articolul 551

 

1.         Sistemul cu suspendare nu se acordă decât în cazul în care solicitantul are intenţia concretă de a reexporta produsele compensatoare principale de pe teritoriul vamal al Comunităţii. În acest caz, se poate acorda acest sistem pentru toate mărfurile care urmează a fi perfecţionate.

 

2.         Sistemul cu rambursare nu se acordă decât în cazurile menţionate la articolul 124 din cod în cazul în care există posibilitatea de a exporta produsele compensatoare principale în afara teritoriului vamal comunitar existent.

 

3.         În cazul în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea unuia sau altuia dintre sisteme, solicitantul poate cere o autorizaţie fie pentru sistemul cu suspendare, fie pentru cel cu rambursare.

 

Articolul 552

 

1.         Condiţiile economice prevăzute la articolul 117 litera (c) din cod se consideră îndeplinite în special în următoarele cazuri:

 

(a)        dacă perfecţionarea constă într-una din următoarele operaţiuni, cu codul corespunzător:

 

(i)         operaţiuni executate în cadrul unui contract de prelucrare în lohn încheiat cu o persoană stabilită într-o ţară terţă. "Prelucrarea în lohn" reprezintă orice perfecţionare realizată în conformitate cu specificaţiile şi pe seama unui comitent stabilit în afara teritoriului vamal, în general, contra plata exclusivă a costurilor de transformare a mărfurilor de import puse direct sau indirect la dispoziţia titularului autorizaţiei (cod 6201);

 

(ii)        operaţiuni cu privire la mărfuri cu caracter necomercial (cod 6202);

 

(iii)       reparaţii, inclusiv reparaţii capitale şi reglări (cod 6301);

 

(iv)       manipulări uzuale care au drept scop conservarea mărfurilor, îmbunătăţirea aspectului sau a calităţii vandabile sau pregătirea lor în vederea distribuţiei sau revânzării (cod 6302);

 

(v)        operaţiuni în care valoarea fiecărei categorii de marfă, exprimată printr-un codul de opt cifre din Nomenclatura Combinată, importată sub acoperirea unei autorizaţii nu depăşeşte 200 000 ECU de fiecare solicitant şi pe fiecare an calendaristic, indiferent de numărul de operatori care execută operaţiunea de perfecţionare.

 

Cu toate acestea, valoarea limită pentru mărfurile şi produsele menţionate în anexa 75 este de 100 000 ECU. Această valoare este valoarea în vamă a mărfurilor estimată pe baza datelor cunoscute şi a documentelor prezentate la data depunerii cererii.

 

Se renunţă la aplicarea acestui punct în cazul anumitor mărfuri de import în conformitate cu procedura comitetului (cod 6400);

 

(b)        dacă în Comunitate nu se produc mărfuri comparabile cu mărfurile care urmează a fi supuse operaţiunilor de perfecţionare (cod 6101);

 

"Mărfuri comparabile" reprezintă mărfurile care se încadrează la acelaşi cod de opt cifre din Nomenclatura Combinată şi care au aceleaşi caracteristici tehnice, apreciate în funcţie de produsele compensatoare ce urmează a se obţine;

 

(c)        dacă mărfurile comparabile definite în conformitate cu litera (b) nu sunt produse în Comunitate în cantităţi suficiente (cod 6102);

 

(d)        dacă mărfurile comparabile definite în conformitate cu litera (b) nu pot fi puse la dispoziţia solicitantului într-un termen optim de către producătorii stabiliţi pe teritoriul Comunităţii. Aceste mărfuri se consideră a nu fi disponibile într-un "termen convenabil" în cazul în care producătorii stabiliţi în Comunitate nu le pot pune la dispoziţie operatorului în termenul necesar pentru efectuarea operaţiunii comerciale preconizate, chiar dacă cererea le-a fost transmisă în timp util (cod 6103);

 

(e)        dacă mărfurile comparabile definite în conformitate cu litera (b) sunt produse în Comunitate, dar nu pot fi folosite din unul dintre următoarele motive:

 

(i)         operaţiunea comercială preconizată ar fi imposibilă din punct de vedere economic din cauza preţului mărfurilor (cod 6104).

 

Pentru a stabili dacă preţul mărfurilor comparabile produse în Comunitate ar face ca operaţiunea comercială preconizată să fie ineficientă din punct de vedere economic, este necesar să se ţină seama, în special, de efectul pe care utilizarea mărfurilor produse în Comunitate l-ar avea asupra preţului de cost al produsului compensator şi, în consecinţă, asupra desfacerii acestui produs pe piaţa ţării terţe, ţinând seama de:

 

-           pe de o parte, preţul mărfii nevămuite destinate a fi supusă operaţiunilor de perfecţionare şi preţul mărfurilor comparabile, produse în Comunitate, din care s-au dedus taxele interne rambursate sau rambursabile la export şi ţinând seama de restituiri şi orice alte sume instituite în cadrul politicii agricole comune.

 

La compararea menţionată mai sus se iau în calcul condiţiile de vânzare, în special condiţiile de plată şi condiţiile de livrare propuse pentru mărfurile comunitare,

 

-           pe de altă parte, preţul care se poate obţine pentru produsele compensatoare pe piaţa ţării terţe, stabilit pe baza corespondenţei comerciale sau a altor informaţii;

 

(ii)        nu au calitatea sau caracteristicile necesare care să-i permită operatorului să realizeze produsele compensatoare cerute (cod 6105);

 

(iii)       nu corespund cerinţelor exprimate în mod expres de cumpărătorul produselor compensatoare aflat într-o ţară terţă (cod 6106);

 

(iv)       produsele compensatoare trebuie obţinute din mărfurile de import pentru a asigura respectarea dispoziţiilor referitoare la protecţia proprietăţilor industriale şi comerciale (cod 6107);

 

(f)         dacă solicitantul autorizaţiei pentru o anumită categorie de mărfuri care urmează a fi plasate sub regim într-o perioadă de timp dată:

 

(i)         se aprovizionează, pe teritoriul vamal al Comunităţii în cursul acestei perioade, cu mărfuri produse în Comunitate, astfel cum sunt definite la litera (b), comparabile cu mărfurile de import în proporţie de 80% din totalul cererilor de asemenea mărfuri încorporate în produsele compensatoare; pentru a putea beneficia de această dispoziţie, solicitantul are obligaţia de a furniza autorităţilor vamale documentele justificative care să le permită să se asigure că achiziţionarea preconizată de mărfuri produse în Comunitate se poate realiza în mod rezonabil. Documentele justificative, care se anexează la cererea de autorizaţie, pot fi, de exemplu, sub forma copiilor după documentele comerciale sau administrative referitoare la achiziţiile realizate într-o perioadă de referinţă anterioară sau la comenzile sau achiziţiile preconizate în perioada avută în vedere.

 

Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 87 alineatul (2) din cod, autorităţile vamale verifică, după caz, dacă procentajul este corect la sfârşitul perioadei avute în vedere (cod 7001);

 

(ii)        încearcă să se protejeze împotriva dificultăţilor reale de aprovizionare, dovedită în mod adecvat faţă de autorităţile vamale, pentru aceeaşi categorie de mărfuri şi dacă partea de aprovizionare cu mărfuri produse în Comunitate este inferioară procentajului indicat la punctul (i) (cod 7002);

 

(iii)       face dovada faţă de autorităţile vamale în un mod satisfăcător că întreprinde demersurile necesare pentru a-şi procura din Comunitate mărfurile ce urmează a fi perfecţionate, însă nu a primit nici un răspuns din partea producătorilor comunitari (cod 7003);

 

(iv)       construieşte aeronave civile pentru livrare către companii de transport aerian (cod 7004);

 

(v)        execută reparaţii, modificări sau transformări de aeronave civile (cod 7005).

 

2.         Alineatul (1) litera (f) punctul (i) nu se aplică mărfurilor menţionate în anexa II la tratat.

 

3.         Solicitantul este obligat să menţioneze în cerere motivele pentru care consideră îndeplinite condiţiile economice în sensul alineatului (1).

 

Articolul 553

 

1.         În împrejurări excepţionale, în cazul în care consideră îndeplinite condiţiile economice pentru alte motive decât cele specificate la articolul 552, solicitantul menţionează în cerere motivele respective (cod 8000).

 

2.         În cazul în care autorităţile vamale consideră îndeplinite condiţiile economice în alte cazuri decât cele prevăzute la articolul 552, autorizaţia se acordă pe o perioadă limitată care nu poate depăşi 9 luni.

 

Datele din cererea de autorizaţie referitoare la condiţiile economice vor fi comunicate Comisiei în termen de o lună de la eliberarea autorizaţiei. Comisia informează celelalte state membre în legătură cu aceasta.

 

La cererea titularului autorizaţiei, autorităţile vamale pot prelungi perioada de valabilitate a cererii, în cazul în care nu s-au adoptat la timp dispoziţiile necesare în conformitate cu procedura comitetului.

 

3.         În cazul în care autorităţile vamale consideră oportună o consultarea la nivelul comunitar pentru a se garanta îndeplinirea condiţiilor economice care permit eliberarea autorizaţiei, statul membru pe teritoriul căruia se află autorităţile vamale prezintă cazul în faţa Comisiei, care informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

 

În cazul în care autorităţile vamale nu consideră oportună eliberarea autorizaţiei înainte de desfăşurarea unor consultări la nivelul Comunităţii, ele comunică datele cererii în cel mai scurt timp.

 

În cazul în care autorităţile vamale consideră că autorizaţia poate fi eliberată înainte de consultare, dispoziţiile alineatului (2) se pot aplica mutatis mutandis.

 

Articolul 554

 

La evaluarea condiţiilor economice, următoarele elemente nu pot fi luate în sine drept motive pentru acordarea autorizaţiei:

 

(a)        faptul că producătorul comunitar de mărfuri comparabile care ar putea fi utilizate pentru efectuarea operaţiunilor de perfecţionare poate fi o întreprindere concurentă a persoanei care solicită acordarea beneficiului regimului de perfecţionare activă;

 

(b)        faptul ca mărfurile sunt produse în Comunitate de către o singură întreprindere.

 

Articolul 555

 

1.         Cererea se întocmeşte în conformitate cu articolul 497 şi potrivit modelului din anexa 67/B şi se prezintă de către persoana căreia i se poate acorda autorizaţia cu respectarea articolelor 86, 116 şi 117 din cod.

 

2.         (a)        Cererea se înaintează autorităţilor vamale desemnate de statul membru pe al

cărui teritoriu se execută operaţiunea de perfecţionare.

 

(b)        În cazul în care se preconizează efectuarea de operaţiuni succesive de perfecţionare în diferite state membre de către sau pe seama solicitantului, se poate face cerere pentru o singură autorizaţie.

 

În acest caz, cererea care trebuie să includă toate datele privind succesiunea operaţiunilor şi locurile exacte în care se efectuează acestea se prezintă autorităţilor vamale de pe teritoriul statului membru unde se execută prima operaţiune.

 

3.         În cazul în care operaţiunile de perfecţionare se efectuează în cadrul unui contract de prelucrare în lohn încheiat între două persoane stabilite în Comunitate, cererea se depune de către comitent sau în numele acestuia.

 

4.         În sensul articolului 117 litera (a) a doua teză din cod, prin "importuri cu caracter necomercial" se înţeleg importurile mărfurilor menţionate la articolul 1 alineatul (6).

 

Articolul 556

 

1.         Fără a aduce atingere articolului 568, autorizaţia se eliberează de către autorităţile cărora li se prezintă cererea potrivit articolului 555 alineatul (2) şi se întocmeşte în conformitate cu articolul 500 conform modelului din anexa 68/B.

 

Prin derogare de la articolul 500 alineatul (3) şi în cazuri excepţionale temeinic justificate, autorităţile vamale pot elibera o autorizaţie retroactivă. Cu toate acestea, efectul retroactiv al acestei autorizaţii nu poate acoperi o perioadă anterioară datei de depunere a cererii de autorizaţie.

 

2.         În cazul în care se aplică articolul 555 alineatul (2) litera (b), autorizaţia nu poate fi eliberată fără acordul autorităţilor vamale desemnate de către statele membre pe teritoriul cărora se află locurile menţionate în cerere. Se aplică următoarea procedură:

 

(a)        după ce se asigură că se pot considera îndeplinite condiţiile economice în raport cu operaţiunea preconizată, autorităţile vamale cărora li se prezintă cererea transmit cererea şi proiectul de autorizaţie autorităţilor vamale din celelalte state membre interesate; respectivul proiect trebuie să cuprindă cel puţin rata randamentului, mijloacele de identificare aprobate, birourile vamale menţionate la punctul 11 al modelului de autorizaţie din anexa 68/B şi toate procedurile simplificate utilizate pentru plasare sub regim, transfer sau încheiere, precum şi regulile care trebuie respectate în special pentru a asigura informarea biroului de control;

 

(b)        după primirea notificării, autorităţile vamale care au primit-o comunică, după caz, eventualele obiecţii în cel mai scurt timp, dar în orice caz în termen de 2 luni de la data comunicării cererii şi a proiectului de autorizaţie;

 

(c)        autorităţile vamale menţionate la litera (a) pot emite autorizaţia dacă nu au primit informaţii despre existenţa eventualelor obiecţii privind proiectul de autorizaţie în termenul menţionat la litera (b) după ce se întreprind măsurile necesare de asigurare a plăţii datoriei vamale care se poate naşte cu privire la mărfurile de import;

 

(d)        statul membru care eliberează autorizaţia trimite o copie a acesteia tuturor statelor membre menţionate anterior.

 

Autorizaţia eliberată în acest mod este valabilă numai în statul membru menţionat anterior.

 

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre numele şi adresele autorităţilor vamale abilitate să primească cererea şi proiectul de autorizaţie menţionate la litera (a). Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

 

3.         Pentru a asigura aplicarea corectă a dispoziţiilor care reglementează regimul, autorităţile vamale pot solicita titularului, în scopul facilitării controalelor, să asigure păstrarea evidenţelor operative, numite în continuare "evidenţe de perfecţionare activă", care precizează cantităţile de mărfuri de import plasate sub regim şi cantităţile de produse compensatoare obţinute, precum şi toate datele necesare monitorizării operaţiunilor şi determinării corecte a tuturor drepturilor de import eventual datorate.

 

"Evidenţele de perfecţionare activă" trebuie să fie puse la dispoziţia biroului vamal de control pentru ca acesta să fie în măsură să efectueze verificările necesare pentru implementarea corespunzătoare a regimului. În cazul în care operaţiunile de perfecţionare sunt efectuate în două sau mai multe amplasamente, evidenţele operative trebuie să prezinte în orice moment datele referitoare la aplicarea regimului în fiecare amplasament.

 

În cazul în care evidenţele păstrate de titular în scopuri comerciale permit controlul regimului, ele trebuie recunoscute de către autorităţile vamale ca "evidenţe de perfecţionare activă" valabile drept "evidenţe de perfecţionare activă".

 

Articolul 557

 

În cazul în care nu se aplică articolul 556 alineatul (2) şi produsele compensatoare urmează a se obţine din alte produse compensatoare obţinute pe baza unei autorizaţii deja eliberate, persoana care efectuează sau care dispune efectuarea operaţiunilor ulterioare de perfecţionare înaintează o nouă cerere în conformitate cu modelul din anexa 67/B, indicând datele de referinţă ale autorizaţiei deja eliberate. În acest caz, condiţiile economice se consideră îndeplinite şi nu mai sunt evaluate din nou (cod 6303).

 

Articolul 558

 

1.         Perioada de valabilitate a autorizaţiei se stabileşte de către autorităţile vamale în funcţie de condiţiile economice şi de necesităţile specifice ale solicitantului.

 

În cazul în care perioada de valabilitate depăşeşte 2 ani, condiţiile pe baza cărora a fost eliberată autorizaţia se revizuiesc periodic la intervalele precizate în autorizaţie.

 

2.         Prin derogare de la alineatul (1), perioada de valabilitate a unei autorizaţii pentru folosirea regimului cu privire la produsele menţionate la articolul 560 alineatul (2) nu poate depăşi3 luni.

 

Articolul 559

 

1.         La acordarea autorizaţiei, autorităţile vamale stabilesc perioada în care produsele compensatoare trebuie reexportate în conformitate cu articolul 118 din cod, ţinând seama, pe de o parte, de timpul necesar desfăşurării operaţiunilor de perfecţionare astfel cum se prevede în autorizaţie pentru o anumită cantitate de mărfuri şi pentru cantităţile de mărfuri de import autorizate să intre sub regim şi, pe de altă parte, de timpul necesar pentru atribuirea unei destinaţii vamale produselor compensatoare.

 

2.         Atunci când circumstanţele justifică acest lucru, perioada se poate prelungi termenul pentru reexport chiar şi după expirarea termenului stabilit iniţial.

 

Articolul 560

 

1.         Fără a aduce atingere alineatului (2), în cazul produselor agricole din categoria prevăzută la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Comisiei care urmează a fi reexportate sub forma produselor transformate sau a mărfurilor în sensul articolului 2 litera (b) sau (c) din regulament, termenul de reexport nu trebuie să depăşească 6 luni.

 

2.         În cazul produselor menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 804/68 al Comisiei⁽¹⁵⁾ care sunt destinate fabricării produselor menţionate la articolul respectiv sau al mărfurilor menţionate în anexa la regulamentul menţionat anterior, termenul de reexport nu trebuie să depăşească 4 luni.

 

___________

(15)         JO L 148, 28. 6. 1968, p. 13.

----------------

 

Articolul 561

 

1.         În cazul exportului anticipat, autorităţile vamale stabilesc perioada menţionată la articolul 118 alineatul (3) din cod ţinând seama de timpul necesar pentru aprovizionare şi de transportul mărfurilor de import către Comunitate.

 

2.         Termenul menţionat la alineatul (1) nu trebuie să depăşească:

 

-           3 luni în cazul mărfurilor supuse unui mecanism de reglare a preţurilor,

 

-           perioada de valabilitate a certificatului de import eliberat în conformitate cu regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2630/81⁽¹⁶⁾ în cazul zahărului nerafinat care se încadrează în Nomenclatura Combinată la poziţia 1701 11 sau 1701 12,

 

-           6 luni în cazul tuturor celorlalte mărfuri. Cu toate acestea, acest termen poate fi prelungit la cererea întemeiată a titularului autorizaţiei, cu condiţia ca durata totală să nu depăşească 12 luni. Dacă circumstanţele justifică acest lucru, prelungirea poate fi permisă chiar şi după expirarea termenului iniţial.

 

___________

(16)         JO L 258, 11. 9. 1981, p. 16.

----------------

 

Articolul 562

 

1.         Termenele menţionate la articolele 559 şi 560 încep să curgă de la data acceptării declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regim sau, în cazul sistemului cu rambursare, a declaraţiei de punere în liberă circulaţie.

 

2.         Termenele stabilite în conformitate cu articolul 561 încep să curgă de la data acceptării declaraţiei de export.

 

Articolul 563

 

1.         Agregarea lunară sau trimestrială se autorizează de către autorităţile vamale abilitate de către statul membru pe teritoriul căruia se solicită autorizaţia, în cazul în care se este posibil să se prevadă că mărfurile de import vor fi plasate sub regim pentru a fi supuse operaţiunilor de perfecţionare şi pentru a fi reexportate cu regularitate sub formă de produse compensatoare pentru a se putea ţine seama de termenele de reexport mai mult sau mai puţin constante.

 

2.         În cazul agregării lunare, toate termenele de reexport care încep să curgă în cursul unei luni expiră în ultima zi a lunii calendaristice în cursul căreia ar expira perioada de reexport pentru ultima plasare sub regim în cursul lunii avute în vedere.

 

3.         În cazul agregării trimestriale, toate termenele de reexport care încep să curgă într-un trimestru dat expiră în ultima zi a trimestrului în cursul căruia ar expira perioada de reexport pentru ultima plasare sub regim din trimestrul avut în vedere.

 

4.         Agregarea lunară sau trimestrială se aplică ţinând seama de exemplele din anexa 76.

 

Articolul 564

 

1.         În cazul în care se autorizează agregarea lunară pentru produsele agricole menţionate la articolul 560 alineatul (1), termenele de reexport prevăzute la articolul 563 alineatul (2) expiră cel târziu în ultima zi a celei de-a cincea luni calendaristice următoare lunii pentru care s-a autorizat agregarea.

 

2.         În cazul în care se autorizează agregarea lunară pentru produsele agricole menţionate la articolul 560 alineatul (2), termenele de reexport expiră cel târziu în ultima zi a celei de-a patra luni calendaristice următoare lunii pentru care s-a autorizat agregarea.

 

3.         În cazul în care se autorizează agregarea trimestrială pentru produsele agricole menţionate la articolul 560 alineatul (1), termenele de reexport menţionate la articolul 563 alineatul (3) expiră cel târziu în ultima zi a trimestrului următor lunii pentru care s-a autorizat agregarea.

 

4.         Agregarea trimestrială nu se autorizează pentru produsele menţionate la articolul 560 alineatul (2).

 

Articolul 565

 

Termenele menţionate la articolele 563 şi 564 încep să curgă de la data acceptării declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regim.

 

Articolul 566

 

1.         Sub rezerva articolului 567, rata randamentului definită la articolul 114 alineatul (2) litera (f) din cod sau metoda de determinare a acestei rate menţionată la articolul 119 din cod se stabileşte, pe cât posibil, pe baza datelor de producţie şi trebuie să fie identificabilă în evidenţele întreprinderii operatorului.

 

2.         Rata, sau metoda de determinare a ratei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile alineatului (1) sub rezerva controlului a posteriori efectuat de către autorităţile vamale.

 

Articolul 567

 

1.         Ratele de randament standard menţionate la alineatul (2) se aplică numai mărfurilor de import de calitate bună, originală şi comercială, care se conformează calităţii standard prevăzută în legislaţia comunitară.

 

2.         Ratele randamentului forfetare prezentate în coloana 5 din anexa 77 se aplică operaţiunilor de perfecţionare activă efectuate asupra mărfurilor de import prezentate în coloana 1 a anexei menţionate care rezultă în urma obţinerii produselor compensatoare prezentate în coloanele 3 şi 4.

 

Secţiunea 3

 

Acordarea regimului - procedura simplificată

 

Articolul 568

 

1.         Prezentul articol se aplică în cazul în care operaţiunile de perfecţionare se efectuează într-un singur stat membru, cu excepţia cazurilor de folosire a sistemului de compensare prin echivalenţă.

 

2.         În cazul în care nu se aplică procedurile simplificate de plasare sub regim menţionate la articolul 76 din cod şi în cazurile menţionate la articolul 552 alineatul (1) litera (a), orice birou vamal abilitat de autorităţile vamale să acorde autorizaţii folosind procedura simplificată permit ca prezentarea declaraţiei de plasare sub regim, în cadrul sistemului cu suspendare, sau a declaraţiei de punere în liberă, în cadrul sistemului cu rambursare, să constituie în acelaşi timp o cerere de autorizaţie.

 

În acest caz, autorizaţia este constituită de acceptarea declaraţiei, acceptarea menţionată fiind în orice situaţie supusă condiţiilor de acordare a autorizaţiei.

 

3.         La declaraţia prezentată în conformitate cu condiţiile menţionate la alineatul (2) se anexează un document întocmit de declarant care conţine următoarele date, în măsura în care acestea sunt necesare, şi dacă aceste date nu se pot înscrie în caseta 44 a formularului utilizat pentru declaraţia menţionată la alineatul (2):

 

(a)        numele sau denumirea şi adresa solicitantului, în cazul în care persoana care solicită utilizarea regimului nu este aceeaşi cu declarantul;

 

(b)        numele sau denumirea şi adresa operatorului, în cazul în care operatorul nu este aceeaşi persoană cu solicitantul sau declarantul;

 

(c)        natura operaţiunii de perfecţionare;

 

(d)        denumirea comercială şi/sau tehnică a produselor compensatoare;

 

(e)        rata randamentului estimată sau, după caz, metoda de determinare a acestei rate;

 

(f)         termenul de reexport prevăzut;

 

(g)        locul unde se preconizează efectuarea operaţiunii de perfecţionare.

 

Articolul 498 se aplică mutatis mutandis.

 

4.         Articolul 502 se aplică mutatis mutandis.

 

Secţiunea 4

 

Compensarea prin echivalenţă şi exportul anticipat

 

Subsecţiunea 1

 

Compensarea prin echivalenţă în cadrul sistemului cu suspendare şi al sistemului cu ramburs

 

Articolul 569

 

1.         Fără a aduce atingere alineatului (2) şi a articolului 570 alineatul (2), pentru a se putea recurge la compensarea prin echivalenţă, mărfurile echivalente trebuie să fie clasificate la aceeaşi subpoziţie a codului de opt cifre din Nomenclatura Combinată, trebuie să prezinte aceleaşi calităţi comerciale şi aceleaşi caracteristici tehnice cu mărfurile de import.

 

2.         Mărfurilor menţionate în anexa 78 li se aplică dispoziţiile prevăzute în anexa menţionată.

 

3.         Folosirea compensării prin echivalenţă este posibilă numai în cazul în care persoana interesată solicită aceasta în cererea sa şi în cazul în care autorizaţia precizează factorii menţionaţi la alineatul (1), comuni mărfurilor echivalente şi mărfurilor de import, precum şi mijloacele de verificare a acestora.

 

4.         În cazul în care autorizaţia prevede recurgerea la compensarea prin echivalenţă, în autorizaţie se înscriu măsurile specifice de control pentru a se asigura respectarea dispoziţiilor aplicabile acestui sistem.

 

5.         În cazul în care autorizaţia nu specifică utilizarea compensării prin echivalenţă şi ca titularul autorizaţiei înţelege să beneficieze de acest sistem, titularul respectiv introduce o cerere de modificare a autorizaţiei iniţiale. Cererea se întocmeşte în conformitate cu articolul 497.

 

Articolul 570

 

1.         În cazuri justificate, autorităţile vamale admit ca mărfurile echivalente să se afle într-un stadiu de fabricaţie mai avansat decât mărfurile de import, cu condiţia ca partea esenţială a operaţiunii de perfecţionare la care sunt supuse mărfurile echivalente să fie efectuată fie în întreprinderea titularului de autorizaţie, fie într-o întreprindere unde transformarea menţionată se efectuează pe seama sa.

 

2.         Titularul autorizaţiei are obligaţia de a asigura în orice situaţie autorităţilor vamale posibilitatea de identificare a elementelor prevăzute la articolul 569 alineatul (1) înainte de a putea folosi sistemul de compensare prin echivalenţă.

 

Articolul 571

 

1.         În cazul compensării prin echivalenţă fără export anticipat, modificarea statutului vamal al mărfurilor de import şi al mărfurilor echivalente, prevăzută la articolul 115 alineatul (3) din cod, intervine la data înregistrării declaraţiei de încheiere a regimului. Cu toate acestea, dacă titularul autorizaţiei introduce mărfurile de import pe piaţa comunitară, în aceeaşi stare sau sub forma produselor compensatoare, înainte de încheierea regimului, modificarea statutului vamal al mărfurilor de import şi al mărfurilor echivalente intervine la data la care mărfurile se introduc pe piaţă.

 

2.         Modificarea statutului vamal menţionată la alineatul (1) nu modifică originea mărfurilor exportate.

 

3.         În cazul distrugerii totale sau pierderii iremediabile a mărfurilor în aceeaşi stare sau a produselor compensatoare, partea din mărfurile de import distrusă sau pierdută se determină prin raportare la proporţia mărfurilor de import din stocurile de mărfuri de acelaşi tip deţinute de titularul autorizaţiei la momentul când s-a produs distrugerea sau pierderea, cu excepţia cazului când titularul autorizaţiei poate face dovada cantităţii reale a mărfurilor de import care a fost distrusă sau pierdută.

 

Subsecţiunea 2

 

Exportul anticipat în cadrul sistemului cu suspendare

 

Articolul 572

 

1.         În cazul în care în cadrul sistemului cu suspendare se recurge la exportul anticipat, articolele 569, 570 şi articolul 571 alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.

 

2.         În cazul recurgerii la exportul anticipat, modificarea statutului vamal menţionat la articolul 115 alineatul (3) din cod intervine:

 

-           pentru produsele compensatoare exportate, la data înregistrării declaraţiei de export cu condiţia ca mărfurile de import să fie plasate sub regim,

 

-           pentru mărfurile de import şi mărfurile echivalente, la data acordării liberului de vamă mărfurilor de import care fac obiectul unei declaraţii de plasare sub regim.

 

Secţiunea 5

 

Dispoziţii aplicabile în cadrul sistemului cu suspendare

 

Subsecţiunea 1

 

Plasarea mărfurilor sub regim

 

Articolul 573

 

1.         Procedurile prevăzute pentru plasarea mărfurilor sub regimul de perfecţionare activă sistem cu suspendare, se aplică, de asemenea, mărfurilor de import, inclusiv în cadrul sistemului de compensare prin echivalenţă cu sau fără export anticipat.

 

2.         Fără a aduce atingere articolului 570 alineatul (2), mărfurile echivalente folosite în cadrul sistemului de compensare prin echivalenţă cu sau fără export anticipat, nu sunt supuse procedurilor de plasare a mărfurilor sub regim.

 

(a)        Procedura normală

 

Articolul 574

 

1.         Cu excepţia cazului când se aplică articolul 568, declaraţia de plasare a mărfurilor de import sub regim de perfecţionare activă, sistemul cu suspendare, se depune la unul din birourile vamale de plasare sub regimul prevăzut în autorizaţie.

 

2.         În cazul în care se aplică articolul 568, declaraţia menţionată la alineatul (1) se depune la un birou vamal abilitat.

 

Articolul 575

 

1.         Declaraţia prevăzută la articolul 574 se întocmeşte cu respectarea dispoziţiilor articolelor 198-252.

 

2.         Fără a aduce atingere aplicării articolului 568, descrierea mărfurilor prezentate în declaraţia prevăzută la alineatul (1) trebuie să corespundă specificaţiilor înscrise în autorizaţie.

 

Dacă se recurge la compensarea prin echivalenţă, elementele din declaraţie trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite identificarea elementelor menţionate la articolul 569 alineatul (1).

 

3.         În sensul articolului 62 alineatul (2) din cod, documentele însoţitoare ale declaraţiei sunt cele prevăzute la articolul 220; dacă se utilizează sistemul de trafic triunghiular, declaraţia trebuie însoţită de fişa INF 5, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 605, în condiţiile prevăzute la articolul 604.

 

(b)        Proceduri simplificate

 

Articolul 576

 

1.         Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod se aplică în condiţiile prevăzute la articolele 275 şi 276.

 

2.         Autorităţile vamale refuză autorizaţia de a beneficia de vămuirea la domiciliu prevăzută la articolul 276 persoanelor ale căror evidenţe de perfecţionare activă prevăzute la articolul 556 alineatul (3) nu se pot stabili.

 

3.         Declaraţia suplimentară prevăzută la articolul 76 alineatul (2) din cod se prezintă în termenul stabilit, dar nu mai târziu de data depunerii decontului de încheiere.

 

Subsecţiunea 2

 

Încheierea regimului

 

Articolul 577

 

1.         În conformitate cu articolul 89 din cod, regimul de perfecţionare activă, sistemul cu suspendare, se încheie pentru mărfurile importate când produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare au fost declarate pentru o nouă destinaţie vamală şi sunt îndeplinite toate condiţiile pentru folosirea regimului.

 

În cazul în care se aplică articolul 115 alineatul (1) litera (b), regimul se încheie când autorităţile vamale acceptă declaraţia pentru mărfurile necomunitare.

 

2.         În scopul încheierii regimului de perfecţionare activă, următoarele se consideră export de pe teritoriul vamal al Comunităţii:

 

(a)        livrarea de produse compensatoare către persoane din terţe ţări care pot beneficia de scutire în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relaţiile diplomatice, ale Convenţiei de la Viena din 24 aprilie 1963 privind relaţiile consulare sau alte convenţii consulare sau ale Convenţiei de la New York din 16 decembrie 1969 privind misiunile speciale;

 

(b)        livrarea de produse compensatoare către forţele armate din terţe ţări staţionate pe teritoriul unui stat membru, în conformitate cu articolul 136 din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Comisiei;

 

(c)        livrarea de aeronave civile către companiile de transport aerian stabilite pe teritoriul vamal comunitar;

 

(d)        repararea, modificarea sau conversia de aeronave civile efectuată în cadrul unei operaţiuni de perfecţionare activă.

 

3.         Încheierea regimului se realizează în funcţie fie de cantităţile de mărfuri de import corespunzând produselor compensatoare cărora li s-a dat una dintre destinaţiile vamale prevăzute la alineatul (1) sau alineatul (2), fie în funcţie de cantităţile de mărfuri în aceeaşi stare cărora li s-a dat o astfel de destinaţie.

 

Articolul 578

 

Declaraţia prin care produselor sau mărfurilor compensatoare în aceeaşi stare li s-a dat o destinaţie vamală trebuie să cuprindă toate elementele necesare încheierii regimului.

 

Articolul 579

 

1.         Dacă natura şi/sau caracteristicile tehnice ale mărfurilor de import au fost modificate ca urmare a unui caz fortuit sau de forţă majoră astfel încât nu mai este posibilă obţinerea de produse compensatoare pentru care s-a eliberat autorizaţia de perfecţionare activă, sistemul cu suspendare, titularul autorizaţiei este obligat să informeze biroul vamal de control cu privire la situaţia creată.

 

2.         Articolul 571 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis.

 

3.         În situaţiile în care modificarea respectivă poate afecta valabilitatea sau conţinutul autorizaţiei, alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere aplicării articolelor 9 şi 87 alineatul (2) din cod.

 

4.         Dispoziţiile prezentului articol se aplică mutatis mutandis produselor compensatoare.

 

Articolul 580

 

1.         Condiţiile de punere în liberă circulaţie a mărfurilor netransformate sau a produselor compensatoare principale se consideră a fi îndeplinite în cazul în care persoana interesată declară că nu este în măsură să plaseze aceste produse sau mărfuri sub o destinaţie sau utilizare pentru care nu se percep taxe vamale.

 

2.         Autorităţile vamale pot autoriza eliberarea pentru punerea în liberă circulaţie. Ele procedează în acest sens numai dacă acest lucru nu contravine celorlalte dispoziţii comunitare referitoare la punerea în liberă circulaţie.

 

3.         Mărfurile de import pot fi introduse pe piaţa comunitară sub forma fie a produselor compensatoare, fie a mărfurilor netransformate fără ca formalităţile de punere în liberă circulaţie să fie completate la data introducerii lor pe piaţă.

 

În scopul aplicării exclusive a alineatului (4), mărfurile introduse pe piaţă în acest mod nu sunt considerate a fi puse sub una dintre destinaţiile vamale sau utilizările prevăzute la articolul 89 din cod.

 

4.         Mărfurile de import fie sub formă de produse compensatoare, fie sub formă de mărfuri în aceeaşi stare, care fac obiectul unei autorizaţii globale de punere în liberă circulaţie şi care, la expirarea termenului de reexport - în conformitate cu articolul 561, după caz - nu au primit nici una dintre destinaţiile vamale prevăzute la articolul 89 din cod, se consideră ca fiind puse în liberă circulaţie şi declaraţia de punere în liberă circulaţie se consideră ca fiind depusă şi acceptată, iar liberul de vamă ca fiind acordat la expirarea termenului menţionat.

 

5.         Mărfurile introduse pe piaţă în conformitate cu alineatul (3) se consideră ca fiind mărfuri comunitare.

 

Articolul 581

 

Fără a aduce atingere aplicării procedurilor simplificate, orice produs compensator sau marfă în aceeaşi stare care urmează a primi o destinaţie vamală trebuie prezentată la biroul vamal de încheiere pentru a fi supuse formalităţilor vamale prevăzute pentru destinaţia vamală în cauză în conformitate cu dispoziţiile generale aplicabile.

 

Cu toate acestea, biroul de control poate permite ca produsele sau mărfurile respective să fie prezentate la un alt birou vamal decât cel menţionat la primul paragraf.

 

(a)        Proceduri normale

 

Articolul 582

 

1.         Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 568, declaraţia de încheiere a regimului de perfecţionare activă, sistemul cu suspendare, se depune la unul din birourile de încheiere prevăzute în autorizaţie.

 

2.         În cazul în care se aplică articolul 568, declaraţia prevăzută la alineatul (1) se depune la biroul vamal care a eliberat autorizaţia.

 

3.         Cu toate acestea, biroul de control poate permite ca declaraţia prevăzută la alineatul (1) să fie prezentată la un alt birou vamal decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2).

 

Articolul 583

 

1.         Declaraţia prevăzută la articolul 582 se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiile prevăzute pentru destinaţia vamală în cauză.

 

2.         Descrierea produselor compensatoare sau a mărfurilor în aceeaşi stare din declaraţia prevăzută la alineatul (1) trebuie să corespundă specificaţiilor înscrise în autorizaţie.

 

3.         În sensul articolului 62 alineatul (2) din cod, documentele însoţitoare ale declaraţiei de încheiere sunt cele a căror prezentare este necesară pentru plasarea mărfurilor sub regimul cerut şi prevăzut la articolele 218-221.

 

(b)        Proceduri simplificate

 

Articolul 584

 

Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod se aplică în conformitate cu articolul 278.

 

(c)        Dispoziţii referitoare la taxare

 

Articolul 585

 

1.         În cazul în care mărfurile de import sunt uleiuri de măsline ce se încadrează la poziţiile 1509 sau 1510 din Nomenclatura Combinată şi se autorizează punerea lor în liberă circulaţie fie în aceeaşi stare, fie sub formă de produse compensatoare care se încadrează în Nomenclatura Combinată la codul 1509 90 00 sau 1510 00 90, taxa agricolă care se percepe este:

 

-           taxa agricolă înscrisă pe certificatul de import eliberat în conformitate cu procedura de licitaţie, cu respectarea dispoziţiilor articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3136/78 al Comisiei din 28 decembrie 1978⁽¹⁷⁾, sau

 

-           ultima taxă agricolă minimă stabilită de Comisie înainte de data înregistrării declaraţiei de punere în liberă circulaţie, când se prezintă certificatul menţionat la articolul 6 din regulamentul menţionat sau când cantitatea pusă în liberă circulaţie este mai mică sau egală cu 100 kilograme.

 

2.         Dispoziţiile alineatului (1) se aplică şi dacă mărfurile de import sunt uleiuri de măsline care se încadrează la codul 0709 90 39 sau 0711 20 90 din Nomenclatura Combinată şi dacă s-a autorizat punerea în liberă circulaţie a produselor compensatoare care se încadrează la codul 1509 90 00 sau 1510 00 90 din Nomenclatura Combinată.

 

___________

(17)         JO L 370, 30.12.1978, p. 72

----------------

 

Articolul 586

 

În cazul în care se pun în liberă circulaţie mărfuri în aceeaşi stare sau produse compensatoare într-un alt stat membru decât acela în care mărfurile au fost plasate sub regim, respectivul stat membru va colecta drepturile de import menţionate pe fişa INF 1 prevăzută la articolul 611, în conformitate cu dispoziţiile corespunzătoare.

 

Articolul 587

 

1.         În cazul în care se pun în liberă circulaţie produse compensatoare şi cuantumul datoriei vamale se calculează pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în conformitate cu articolul 121 din cod, casetele 15, 16, 34, 41 şi 42 din declaraţie se referă la mărfurile în aceeaşi stare.

 

2.         Elementele prevăzute la alineatul (1) nu trebuie totuşi furnizate dacă declaraţia de punere în liberă circulaţie este însoţită de fişa de informaţii INF 1 prevăzută la articolul 611 sau de alte documente conţinând aceleaşi date ca şi fişa de informaţii INF 1.

 

Articolul 588

 

1.         Lista produselor compensatoare şi a operaţiunilor de perfecţionare cărora li se aplică prima liniuţă de la articolul 122 litera (a) din cod este prevăzută în anexa 79.

 

În scopul aplicării prezentului articol, distrugerea produselor compensatoare, altele decât cele cărora li se aplică prima liniuţă de la articolul 122 litera (a) din cod se consideră export de pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

2.         Data folosită pentru determinarea drepturilor de import pentru produsele compensatoare menţionate la alineatul (1) este data înregistrării declaraţiei de punere în liberă circulaţie.

 

3.         Biroul de control poate permite aplicarea articolul 122 litera (a) prima liniuţă din cod şi în cazul altor deşeuri, resturi, reziduuri, căzături şi rebuturi decât cele din lista prevăzută la alineatul (1).

 

Fiecare stat membru înştiinţează Comisia la fiecare 6 luni în legătură cu cazurile în care s-a aplicat prezentul alineat.

 

Articolul 589

 

1.         În cazul în care ia naştere o datorie vamală în legătură cu produse compensatoare sau cu mărfurile în aceeaşi stare, dobânzile compensatorii se plătesc pentru suma drepturilor de import datorate.

 

2.         Dispoziţiile alineatului (1) nu se aplică:

 

-           în cazul naşterii unei datorii vamale în conformitate cu articolul 216 din cod,

 

-           în cazul punerii în liberă circulaţie a deşeurilor şi reziduurilor rezultate din distrugerea menţionată la articolul 182 din cod,

 

-           în cazul punerii în liberă circulaţie a produselor compensatoare secundare prevăzute în anexa 79 şi în măsura în care corespund proporţional cu partea exportată din produsele compensatoare principale,

 

-           în cazul în care cuantumul dobânzilor compensatorii calculat în conformitate cu alineatul (4) nu depăşeşte 20 ECU pe fiecare declaraţie de punere în liberă circulaţie,

 

-           în cazul în care titularul autorizaţiei solicită punerea în liberă circulaţie şi poate face dovada că datorită unor împrejurări speciale care nu sunt cauzate de neglijenţă sau fraudă în ce îl priveşte este imposibil sau imposibil din punct de vedere economic să desfăşoare operaţiunea de export în condiţiile anticipate şi justificate corespunzător la data când a solicitat autorizaţia.

 

3.         Cererea pentru a beneficia de dispoziţiile prevăzute la alineatul (2) a cincea liniuţă este adresată autorităţilor vamale indicate de statul membru care a eliberat autorizaţia. Cererea se admite numai dacă este însoţită de toate documentele justificative necesare examinării complete a situaţiei.

 

În cazul în care autorităţile vamale primesc o cerere referitoare la dobânda compensatorie aplicată lao sumă mai mică sau egală cu 3 000 ECU pentru fiecare decont de încheiere şi constată că motivele în sprijinul cererii corespund situaţiei prevăzute la alineatul (2) a cincea liniuţă, se renunţă la aplicarea alineatul (1). În acest caz, documentele justificative se păstrează de către autorităţile vamale timp de 3 ani.

 

În toate celelalte cazuri şi în măsura în care autorităţile vamale intenţionează să aprobe cererea, ele o prezintă Comisiei împreună cu dosarul care conţine toate elementele necesare unei examinări complete. Atunci când autorităţile vamale acordă liberul de vamă produselor compensatoare sau mărfurilor în aceeaşi stare pentru punerea în liberă circulaţie, aceasta poate fi condiţionată de constituirea unei garanţii a cărui cuantum se stabileşte în conformitate cu alineatul (4).

 

Comisia confirmă de îndată statului membru relevant primirea acestui dosar. Statul membru care a transmis cererea renunţă la aplicarea alineatului (1) în cazul în care Comisia nu l-a informat asupra posibilelor obiecţiuni în termen de 2 luni de la data confirmării de primire.

 

Comisia informează statele membre în legătură cu cererile primite şi cu măsurile luate cu privire la aceasta.

 

4.         (a)        Ratele dobânzilor anuale se stabilesc de către Comisie pe baza mediei aritmetice

a ratelor pe termen scurt reprezentative pentru fiecare stat membru din acelaşi semestru din anul precedent.

 

Aceste rate se aplică oricărei datorii vamale contractate în decursul unui semestru.

 

Rata aplicată este rata reprezentativă pentru statul membru în care s-au efectuat sau ar fi trebuit să se efectueze operaţiunile de perfecţionare activă ori prima dintre aceste operaţiuni.

 

Ratele se publică în seria L din Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene cu cel puţin o lună înainte de aplicare.

 

(b)        Dobânzile se aplică pe fiecare lună calendaristică cu începere din prima zi a lunii următoare lunii în care mărfurile de import pentru care s-a încheiat regimul au fost prima dată plasate sub regim până în ultima zi a lunii în care a luat naştere datoria vamală.

 

Pentru a simplifica stabilirea perioadei de luat în considerare la aplicarea dobânzilor compensatorii, în special în cazul operaţiunilor în care, din raţiuni economice, numărul mărfurilor de import şi/sau al produselor compensatoare face imposibilă din punct de vedere economic aplicarea dispoziţiilor normale, autorităţile vamale pot admite, la cererea persoanei interesate, ca perioada de aplicare a dobânzilor să se bazeze pe perioadei de rotaţie a stocurilor de mărfuri utilizate pentru obţinerea produselor compensatoare.

 

Prin perioada de rotaţie a stocurilor trebuie să se înţeleagă perioada medie cumulată care curge din momentul în care mărfurile utilizate pentru obţinerea de produse compensatoare intră în fabrică până în momentul când ies pe poarta fabricii. Această perioadă se obţine din raportul între valoarea la preţul de cumpărare a stocului mediu de mărfuri necesare pentru obţinerea produselor compensatoare şi cifra de afaceri anuală la preţul de cumpărare.

 

Cifra astfel rezultată, înmulţită cu 12 şi rotunjită în sus până la următorul număr întreg, constituie numărul de luni la care se aplică dobânzile compensatorii.

 

Simplificarea menţionată mai sus se acordă de către autorităţile vamale numai cu condiţia ca viteza de rotaţie a stocurilor să poată fi verificată.

 

Perioada luată în considerare la aplicarea dobânzilor compensatorii nu trebuie să fie mai mică de 1 lună.

 

(c)        Cuantumul dobânzilor se calculează în funcţie de drepturile de import, de rata dobânzii menţionate la litera (a) de mai sus şi de perioada menţionată la litera (b) de mai sus.

 

Articolul 590

 

1.         În unele cazuri particulare, în special în cazul operaţiunilor de transformare în care intervin mai multe state membre, se pot utiliza, la cererea persoanelor interesate, metode simplificate de calcul şi de înscriere în conturi a dobânzilor compensatorii.

 

2.         După ce statele membre interesate s-au asigurat că procedurile propuse pot fi aplicate, le comunică Comisiei care informează celelalte state membre cu privire la aceasta. Procedurile comunicate Comisiei pot fi aplicate în cazul în care Comisia nu notifică statelor membre interesate obiecţiunile avute faţă de această punere în aplicare în termen de 2 luni de la data primirii proiectului de cerere.

 

Articolul 591

 

1.         Proporţia de mărfuri de import încorporate în produse compensatoare se calculează atunci când este necesar pentru determinarea drepturilor de import care urmează a fi percepute. Un astfel de calcul nu se efectuează mai ales când determinarea datoriei se efectuează exclusiv în baza articolului 122 din cod.

 

2.         Calculele se efectuează în conformitate cu metodele de repartizare menţionate la articolele 592-594 sau prin orice altă metodă care dă aceleaşi rezultate.

 

Articolul 592

 

Metoda cheii cantitative (produse compensatoare) se aplică în cazul în care din operaţiunile de perfecţionare activă rezultă numai o categorie de produse compensatoare. În acest caz, cantitatea de mărfuri de import corespunzătoare cantităţii de produse compensatoare în raport cu care ia naştere o datorie vamală se calculează aplicând la cantitatea totală a respectivelor mărfuri un coeficient corespunzător raportului dintre cantitatea de produse compensatoare pentru care ia naştere datoria vamală şi cantitatea totală de produse compensatoare.

 

Articolul 593

 

1.         Metoda cheii cantitative (mărfuri de import) se aplică în cazul în care toate elementele mărfurilor de import se regăsesc în fiecare dintre produsele compensatoare.

 

Pentru a determina dacă se aplică această metodă, nu se ţine seama de pierderi.

 

Cantitatea de mărfuri de import folosită la fabricarea fiecărui produs compensator se

stabileşte aplicând succesiv la cantităţile totale de mărfuri de import un coeficient corespunzător raportului dintre cantitatea de mărfuri amintite ce se regăseşte în fiecare tip de produs compensator şi cantitatea totală de mărfuri ce se regăseşte în toate produsele compensatoare.

 

Cantitatea de mărfuri de import care corespunde cantităţii de produse pentru care ia naştere datoria vamală se stabileşte prin aplicarea coeficientului obţinut prin metoda indicată la articolul 592 la cantitatea de mărfuri importate ce se folosesc la fabricarea produsului respectiv calculat în conformitate cu paragraful al treilea.

 

2.         Prin derogare de la alineatul (1), metoda cheii cantitative (mărfuri de import) se aplică şi operaţiunilor de perfecţionare prin care din grâul dur se prelucrează pentru a se obţine griş de cuscus, crupe şi alte sortimente de griş.

 

Articolul 594

 

1.         Metoda cheii valorice se aplică în toate cazurile în care nu se pot aplica articolele 592 şi 593. Cu toate acestea, cu acordul titularului autorizaţiei şi în scopul simplificării, autorităţile vamale pot aplica metoda cheii cantitative (mărfuri de import) în locul metodei cheii valorice în cazul în care aplicarea oricăreia din aceste două metode dă rezultate similare.

 

2.         În scopul stabilirii cantităţii de mărfuri importate folosite pentru obţinerea fiecărei categorii de produse compensatoare, la cantitatea totală de mărfuri de import se aplică succesiv un coeficient care corespunde raportului dintre valoarea fiecărui produs compensator şi valoarea totală a acestor produse, calculat în conformitate cu alineatul (3).

 

3.         În conformitate cu articolul 36 alineatul (1) din cod, valoarea fiecăruia dintre diferitele produse compensatoare care se foloseşte pentru aplicarea cheii valorice este:

 

-           preţul de vânzare recent din Comunitate al produselor identice sau similare, cu condiţia ca acesta să nu fi fost influenţat de legăturile dintre cumpărător şi vânzător, sau, în cazul în care nu este cunoscut,

 

-           ultimul preţ de vânzare franco fabrică din Comunitate, cu condiţia ca acesta să nu fi fost influenţat de legăturile dintre cumpărător şi vânzător.

 

În cazul în care valoarea nu poate fi apreciată în conformitate cu dispoziţiile primului paragraf, ea se stabileşte de către biroul vamal de control prin folosirea oricărui mijloc adecvat.

 

4.         Cantitatea de mărfuri de import corespunzătoare cantităţii produselor compensatoare pentru care ia naştere o datorie vamală se calculează aplicând coeficientul obţinut prin metoda indicată la articolul 592 la cantitatea de mărfuri de import folosite la obţinerea produselor respective, calculat în conformitate cu alineatul (2).

 

(d)        Decontul de încheiere

 

Articolul 595

 

1.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 596 alineatul (3), titularul autorizaţiei prezintă biroului de control un decont de încheiere.

 

2.         Decontul de încheiere trebuie să cuprindă în special următoarele elemente:

 

(a)        datele de referinţă ale autorizaţiei;

 

(b)        cantitatea din fiecare categorie de mărfuri de import şi datele de referinţă ale declaraţiei de plasare sub regim;

 

(c)        codul din Nomenclatura Combinată pentru mărfurile de import;

 

(d)        valoarea în vamă a mărfurilor de import, precum şi nivelul drepturilor de import aferente acestor mărfuri;

 

(e)        rata randamentului stabilită;

 

(f)         natura, cantitatea compensatoare şi destinaţia vamală a produselor compensatoare împreună cu datele de referinţă ale declaraţiilor sub acoperirea cărora produsele compensatoare au fost plasate sub o destinaţie vamală;

 

(g)        valoarea produselor compensatoare dacă încheierea se efectuează pe baza cheii valorice;

 

(h)        cuantumul drepturilor de import de plătit la cantitatea de mărfuri de import considerată a fi pusă în liberă circulaţie în baza articolului 580 alineatul (3);

 

(i)         mărfurile de import plasate sub regim în cadrul traficului triunghiular.

 

3.         În cazul în care pentru plasarea sub regim sau încheierea regimului se utilizează proceduri simplificate, declaraţiile şi documentele respective sunt cele prevăzute la articolul 76 alineatul (3) din cod. Decontul trebuie să indice, de asemenea, cantitatea de mărfuri considerată a fi pusă în liberă circulaţie în conformitate cu articolul 580.

 

Articolul 596

 

1.         Decontul de încheiere trebuie prezentat în cel mult 30 de zile de la expirarea termenului de reexport, calculat, după caz, în conformitate cu articolul 565. Dacă se utilizează agregarea lunară sau trimestrială, decontul de încheiere se prezintă pentru fiecare lună sau trimestru.

 

2.         Fără a aduce atingere alineatului (3) şi articolului 597 alineatul (4), în cazul în care se utilizează sistemul de export anticipat, decontul de încheiere se furnizează în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei fixate în conformitate cu articolul 561.

 

3.         Biroul de control poate întocmi de sine stătător decontul de încheiere în funcţie de aceleaşi termene menţionate la alineatele (1) şi (2). Acest lucru trebuie să se precizeze în autorizaţie.

 

Articolul 597

 

1.         Cuantumul drepturilor de import aferente mărfurilor de import, fie sub formă de produse compensatoare, fie sub formă de mărfuri în aceeaşi stare considerate ca fiind puse în liberă circulaţie în conformitate cu articolul 580 alineatul (3), se achită cel târziu la prezentarea decontului de încheiere, eventual pe baza pe unei declaraţii sumare.

 

2.         În cazul în care identificarea altor elemente de taxare referitoare la mărfurile de import este necesară pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, decontul de încheiere trebuie să cuprindă în plus aceste elemente şi, după caz, proporţia mărfurilor de import încorporate în produsele compensatoare, stabilită în conformitate cu articolele 592-594.

 

3.         Titularul autorizaţiei trebuie să pună la dispoziţia biroului de control toate documentele referitoare la mărfurile considerate a fi fost puse în liberă circulaţie în conformitate cu articolul 580 alineatul (3) a căror prezentare este necesară pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor care reglementează punerea mărfurilor în liberă circulaţie.

 

4.         Biroul de control poate autoriza:

 

(a)        întocmirea decontului de încheiere menţionat la articolul 595 alineatul (1) pe calculator sau în oricare formă stabilită de biroul menţionat;

 

(b)        întocmirea decontului de încheiere pe declaraţia de plasare a mărfurilor sub regim.

 

Articolul 598

 

Biroul de control adnotează decontul de încheiere pe baza verificărilor efectuate, informând titularul autorizaţiei, dacă este necesar, în legătură cu rezultatul verificării şi păstrează decontul de încheiere şi documentele conexe cel puţin 3 ani calendaristici începând de la sfârşitul anului în care a fost întocmit decontul. Cu toate acestea, biroul vamal menţionat anterior poate decide ca documentele referitoare la decontul de încheiere să fie păstrate de către titularul autorizaţiei. În acest caz, documentele amintite se păstrează aceeaşi perioadă de timp.

 

Articolul 599

 

1.         În cazul în care mărfurile de import au fost plasate sub regim în virtutea unei singure autorizaţii, dar sub acoperirea mai multor declaraţii, produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare plasate sub o destinaţie vamală se consideră ca fiind obţinute din mărfurile de import plasate sub regim sub acoperirea declaraţiilor mai vechi.

 

2.         În cazul în care titularul autorizaţiei face dovada că produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare menţionate la alineatul (1) au fost obţinute din anumite mărfuri de import, alineatul (1) nu se aplică.

 

Subsecţiunea 3

 

Traficul triunghiular

 

Articolul 600

 

Autorităţile vamale menţionate la articolul 556 pot admite recurgerea la traficul triunghiular numai în cadrul exportului anticipat.

 

Articolul 601

 

1.         Pentru traficul triunghiular se foloseşte fişa de informaţii denumită "fişă INF 5".

 

2.         Fişa INF 5, al cărei formular corespunde modelului şi dispoziţiilor menţionate în anexa 81, constă dintr-un original şi trei copii care trebuie prezentate împreună la biroul vamal la care se îndeplinesc formalităţile de export.

 

Fişa INF 5 se întocmeşte până la concurenţa cantităţilor de mărfuri de import corespunzătoare cantităţii de produse compensatoare exportate. Dacă sunt prevăzute importuri eşalonate, se pot întocmi mai multe fişe INF 5.

 

3.         În cazul furtului, pierderii sau distrugerii fişei INF 5, importatorul poate solicita biroului vamal care a vizat-o eliberarea unui duplicat. Biroul vamal trebuie să dea curs acestei cereri cu condiţia să se poată demonstra că mărfurile de import pentru care s-a cerut duplicatul nu au fost plasate sub regim.

 

Originalul şi copiile fişei INF 5 astfel eliberate trebuie să poarte una din următoarele menţiuni:

 

-           DUPLICADO,

 

-           DUPLIKAT,

 

-           DUPLIKAT,

 

-           DUPLICATE,

 

-           DUPLICATA,

 

-           DUPLICATO,

 

-           DUPLICAAT,

 

-           SEGUNDA VIA.

 

Articolul 602

 

1.         La prezentarea declaraţiei de export pentru produsele compensatoare la biroul vamal unde se îndeplinesc formalităţile de export, trebuie prezentată o fişă INF 5 în conformitate cu articolul 601 alineatul (2).

 

2.         În cazul în care produsele compensatoare ies de pe teritoriul vamal al Comunităţii pe la biroul vamal la care este acceptată declaraţia de export, biroul menţionat vizează casetele 9 şi 10 din fişa INF 5, reţine copia nr. 1 şi înapoiază declarantului originalul şi celelalte copii.

 

În cazul în care biroul vamal nu este birou de control, vizează copia 1 şi o trimite biroului de control.

 

3.         În cazul în care ieşirea de pe teritoriul vamal al Comunităţii se efectuează pe la alt birou decât biroul vamal la care se acceptă declaraţia de export, produsele compensatoare sunt transportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii sub regimul de tranzit comunitar extern.

 

Caseta rezervată descrierii mărfurilor de pe documentul de tranzit trebuie să conţină una dintre menţiunile prevăzute la articolul 610 alineatul (1) plus literele "EX-IM".

 

În cazurile prevăzute la prezentul alineat, biroul vamal la care se acceptă declaraţia de export completează caseta 9 înscriind datele de identificare ale documentului T1 şi aplicând sigla T1. Biroul vamal de ieşire completează caseta 10, trimite copia nr. 1 biroului de control şi înapoiază declarantului originalul şi celelalte copii.

 

4.         Produsele compensatoare menţionate la alineatul 3 nu pot primi o altă destinaţie vamală decât exportul către o ţară terţă.

 

Articolul 603

 

Mărfurile de import pot fi plasate sub regim la un alt birou vamal de intrare decât cel specificat iniţial, în cazul în care modificarea este permisă de către biroul de control sau de către biroul vamal unde se desfăşoară efectiv formalităţile de plasare, care, în această eventualitate, înştiinţează biroul de control de schimbarea intervenită.

 

Articolul 604

 

1.         Declaraţia de plasare a mărfurilor de import sub regim trebuie însoţită de original şi de copiile 2 şi 3 ale fişei INF 5.

 

2.         Biroul vamal la care se prezintă declaraţia de plasare sub regim trebuie să indice pe original şi pe copiile 2 şi 3 ale fişei INF 5 cantitatea de mărfuri importate plasate sub regim şi data de acceptare a declaraţiei de plasare sub regim. Biroul vamal trimite neîntârziat copia 3 biroului de control, înapoind declarantului originalul şi reţinând copia 2.

 

3.         La primirea copiei 3, biroul de control comunică neîntârziat titularului autorizaţiei cantitatea de mărfuri importate plasate sub regim, precum şi data plasării.

 

Articolul 605

 

În cazul în care biroul de plasare sub regim şi biroul unde se efectuează formalităţile de export se află pe teritoriul aceluiaşi stat membru, autorităţile pot prevedea alte proceduri.

 

Subsecţiunea 4

 

Măsuri specifice de politică comercială

 

Articolul 606

 

În cazul în care cererea de autorizaţie se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de politică comercială menţionate la articolul 607 alineatul (1) litera (a), nu este necesară prezentarea niciunei licenţe, autorizaţii sau a altui document similare la data prezentării cererii.

 

Articolul 607

 

1.         În cazul în care documentele comunitare prevăd măsuri de politică comercială specifice privind:

 

(a)        punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, măsurile amintite nu se aplică la plasarea mărfurilor sub regimul de perfecţionare activă şi nici pe perioada plasării acestora sub regim;

 

(b)        introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii, măsurile menţionate se aplică la plasarea mărfurilor de import sub regimul de perfecţionare activă.

 

2.         Pot fi, de asemenea, plasate sub regim în cadrul sistemului cu suspendare mărfurile în aceeaşi stare, chiar dacă nu sunt supuse drepturilor de import:

 

(a)        în vederea neaplicării măsurilor de politică comercială pentru punerea mărfurilor în liberă circulaţie;

 

(b)        în vederea neaplicării măsurilor de politică comercială pentru exportul de mărfuri în aceeaşi stare sau de produse compensatoare, fără a aduce atingere măsurilor de politică comercială ce se aplică pentru exportul de produse originare din Comunitate.

 

3.         În cazul în care se aplică alineatul (1) litera (a) sau alineatul (2), nu este necesară prezentarea niciunei licenţe, autorizaţii sau a altui document similare la data plasării sub regim.

 

Articolul 608

 

Sub rezerva dispoziţiilor aplicabile în materie, reexportul mărfurilor necomunitare plasate sub regim se efectuează fără aplicarea măsurilor de politică comercială stabilite pentru exporturi de mărfuri în aceeaşi stare sau de produse compensatoare, fără a aduce atingere măsurilor de politică comercială care se aplică exportului de produse originare din Comunitate.

 

Articolul 609

 

1.         Punerea în liberă circulaţie a mărfurilor de import sub formă fie de mărfuri în aceeaşi stare, fie de produse compensatoare, altele decât produsele compensatoare secundare prezentate în anexa 79, este condiţionată de aplicarea de către autorităţile vamale a măsurilor de politică comercială în vigoare pentru mărfurile de import la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie.

 

2.         În cazul în care punerea în liberă circulaţie este solicitată într-un alt stat decât cel în care mărfurile de import au fost plasate sub regim, această punere în liberă circulaţie este condiţionată de aplicarea măsurilor de politică comercială în vigoare în statul membru în care mărfurile au fost plasate sub regim la data acceptării declaraţiei de punere în circulaţie.

 

Subsecţiunea 5

 

Cooperarea administrativă

 

Articolul 610

 

1.         În cazul în care produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare sunt plasate într-o zonă liberă ori un antrepozit liber ori sunt plasate sub unul din regimurile suspensive care permit încheierea regimului de perfecţionare activă, caseta rezervată descrierii mărfurilor de pe documentul referitor la destinaţia vamală sau, în cazul utilizării procedurilor simplificate, de pe documentele sau evidenţele comerciale utilizate, trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute pentru procedura respectivă, una din următoarele menţiuni:

 

-           Mercancias PA/S,

 

-           A. F./S-varer,

 

-           A. V./S-Waren,

 

-           I. P./S. goods,

 

-           Marchandises PA/S,

 

-           Merci PA/S,

 

-           AV/S-goederen,

 

-           Mercadorias AA/S.

 

2.         În cazul în care mărfurile de import plasate sub regim în cadrul sistemului cu suspendare fac obiectul unor măsuri de politică comercială specifice care continuă să fie aplicabile la data când mărfurile, fie în aceeaşi stare, fie sub formă de produse compensatoare, sunt plasate sub un regim vamal sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber, menţiunea prevăzută la alineatul (1) se completează cu una dintre următoarele menţiuni:

 

-           Politica comercial,

 

-           Handelspolitik,

 

-           Handelspolitik,

 

-           Commercial policy,

 

-           Politique commerciale,

 

-           Politica commerciale,

 

-           Handelspolitiek,

 

-           Politica comercial.

 

3.         Biroul de încheiere a regimului vamal se asigură că menţiunile prevăzute la alineatele (1) şi, după caz, (2) au fost înscrise în mod corespunzător pe toate documentele eliberate pentru a înlocui sau încheia documentele menţionate în aceste alineate.

 

Articolul 611

 

1.         Fişa de informaţii, denumită "fişa INF 1" se întocmeşte într-un original şi două copii pe un formular în conformitate cu modelul şi dispoziţiile din anexa 82.

 

2.         Fişa INF 1 menţionată la alineatul (1) se utilizează la:

 

(a)        stabilirea cuantumului garanţiei menţionate la articolul 88 din cod;

 

(b)        punerea în liberă circulaţie a produselor compensatoare sau mărfurilor în aceeaşi stare la un alt birou vamal decât unul dintre birourile de încheiere a regimului.

 

Articolul 612

 

În cazul în care fişa INF 1 se utilizează în conformitate cu articolul 611 alineatul (2) litera (a), în caseta 2 trebuie înscrisă o menţiune corespunzătoare.

 

Articolul 613

 

1.         La aplicarea articolului 611 alineatul (2) litera (b), în cazul în care se solicită punerea în liberă circulaţie totală sau parţială a produselor compensatoare sau a mărfurilor în aceeaşi stare, autorităţile vamale răspunzătoare pentru acceptarea declaraţiei, prin intermediul fişei INF 1 vizate de ele, trebuie să ceară biroului vamal de control să indice:

 

-           în caseta 9 (a), cuantumul drepturilor de import de încasat în conformitate cu articolele 121-128 alineatul (4) din cod,

 

-           în caseta 9 (b), cuantumul dobânzilor compensatorii de încasat în conformitate cu articolul 589,

 

-           cantitatea, codul din Nomenclatura Combinată şi originea mărfurilor de import utilizate la fabricarea produselor compensatoare puse în liberă circulaţie.

 

Cuantumul drepturilor de import trebuie să reflecte şi eventuala diferenţă dintre:

 

-           cuantumul drepturilor de import stabilit în conformitate cu articolul 121 din cod sau cuantumul drepturilor de import rambursate sau remise şi

 

-           cuantumul drepturilor de import deja constatate sau care urmează a fi rambursate sau remise.

 

2.         În cazul în care declaraţia de punere în liberă circulaţie se referă la produsele sau mărfurile menţionate la articolul 610 alineatul (2) şi măsurile de politică comercială urmează a fi aplicate în statul membru în care s-a autorizat utilizarea regimului, autorităţile vamale abilitate să accepte declaraţia menţionată, prin intermediul fişei INF 1 vizate de ele, trebuie să ceară biroului de control să precizeze dacă măsurile de politică comercială în vigoare pentru mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare activă au fost aplicate.

 

3.         Originalul şi o copie a fişei INF 1 se trimite biroului de control şi o copie se păstrează de către autorităţile care au vizat fişa.

 

4.         În cazul în care pentru aplicarea măsurilor de politică comercială se utilizează fişa INF 1, biroul de control care o primeşte trebuie să notifice titularului autorizaţiei cererea.

 

5.         Biroul de control căruia i se trimite fişa INF 1 înscrie informaţiile cerute în casetele 8, 9 şi 10 din fişă, o vizează, păstrează copia şi înapoiază originalul. Cu toate acestea, biroul nu are obligaţia de a furniza aceste informaţii după expirarea perioadei prevăzute pentru păstrarea arhivelor sale.

 

6.         Exclusiv în scopul calculării cuantumului menţionat la alineatul (1), produsele la care se referă fişa INF 1 se consideră ca fiind puse în liberă circulaţie la data vizării casetei 2.

 

Articolul 614

 

Dacă se cere punerea în liberă circulaţie în cazul în care s-a întocmit o fişă INF1 în conformitate cu articolul 600 alineatul (12), se poate folosi aceeaşi fişă INF 1 cu condiţia ca ea să cuprindă:

 

-           în caseta 9 litera (a), cuantumul drepturilor de import aferente mărfurilor de import în conformitate cu articolele 121 alineatul (1) sau 128 alineatul (4) din cod şi

 

-           în caseta 11, data la care mărfurile importate relevante au fost plasate prima dată sub regim.

 

În absenţa acestor informaţii, se vizează o nouă fişă INF 1 în conformitate cu articolul 613.

 

Articolul 615

 

1.         Titularul autorizaţiei poate solicita vizarea fişei INF 1 atunci când mărfurile sau produsele compensatoare sunt transferate unui al doilea titular sau în fabrica unui al doilea operator agreat.

 

2.         În acest caz, biroul de control furnizează datele menţionate la articolul 614.

 

Subsecţiunea 6

 

Transferul mărfurilor

 

Articolul 616

 

1.         Fără a aduce atingere aplicării articolelor 617-623, atunci când produsele sau mărfurile urmează să circule pe interiorul teritoriului vamal al Comunităţii, fie în cadrul unui transfer de autorizaţie, fie în cadrul unei singure autorizaţii, produsele sau mărfurile respective trebuie să fie transportate în conformitate cu dispoziţiile referitoare la tranzitul extern.

 

2.         Documentul de tranzit extern sau documentul care are valoare de document de tranzit extern trebuie să poarte menţiunile prevăzute la articolul 610.

 

3.         În cazul în care se admite folosirea unor astfel de proceduri de transfer, ele trebuie prevăzute în autorizaţie. Ele înlocuiesc procedurile de circulaţie prevăzute de regimul de tranzit extern. În cazul transferului de produse sau mărfuri de la titularul unei autorizaţii la titularul unei a doua autorizaţii, ambele autorizaţii trebuie să prevadă aceste proceduri de transfer.

 

Autorizarea pentru procedurile respective se poate acorda numai dacă titularul autorizaţiei a păstrat sau a dispus păstrarea evidenţelor privind perfecţionarea activă menţionată la articolul 556 alineatul (3).

 

(a)        Dispoziţii privind transferurile de mărfuri sau produse în cadrul unei autorizaţii unice

 

Articolul 617

 

Autorităţile vamale permit transferul mărfurilor în aceeaşi stare sau al produselor compensatoare fără îndeplinirea formalităţilor vamale şi fără încheierea regimului de perfecţionare activă de la fabrica unui operator până la fabrica altui operator, în vederea transformării ulterioare, cu condiţia ca transferul să fie înscris în evidenţele de perfecţionare activă.

 

Articolul 618

 

Titularul autorizaţiei poartă răspunderea pentru mărfurile sau produsele transferate.

 

(a)        Dispoziţii privind transferul de mărfuri sau produse de la titularul unei autorizaţii către titularul altei autorizaţii

 

Articolul 619

 

Autorităţile vamale admit transferul mărfurilor în aceeaşi stare sau al produselor compensatoare de la titularul unei autorizaţii către titularul altei autorizaţii, cu condiţia ca transferul să fie înscris în evidenţele de perfecţionare activă ale primului titular în conformitate cu procedura descrisă în anexa 83.

 

Articolul 620

 

1.         Răspunderea pentru mărfurile sau produsele transferate îi revine titularului celei de-a doua autorizaţii la data când preia livrarea mărfurilor sau produselor amintite şi le înscrie în evidenţele sale de perfecţionare activă.

 

2.         Înscrierea în evidenţele de perfecţionare activă este echivalentă cu plasarea din nou a mărfurilor sau produselor sub regim în numele titularului celei de-a doua autorizaţii.

 

(b)        Dispoziţii generale

 

Articolul 621

 

1.         Atât timp cât regularitatea operaţiunilor nu este afectată, autorităţile vamale, în baza altor condiţii pe care le stabilesc, pot:

 

(a)        permite transportul, fără formalităţi vamale, pe de o parte, a mărfurilor de import de la biroul de plasare sub regim la fabrica operatorului şi pe de altă parte, a produselor compensatoare sau mărfurilor în aceeaşi stare de la fabrica operatorului la biroul vamal de încheiere;

 

(b)        autoriza autentificarea prealabilă a formularelor menţionate în anexa 63 sau ca formularele menţionate în anexa 83 să fie întocmite şi ştampilate de către operator cu o ştampilă metalică specială aprobată de aceste autorităţi;

 

(c)        permite îndeplinirea formalităţilor prin recurgerea la procedee informatice, cu condiţia ca sistemul în cauză să garanteze aplicarea corectă a dispoziţiilor prezentului capitol.

 

2.         În cazul în care se aplică dispoziţiile alineatului (1) litera (a), biroul de plasare sub regim şi biroul de încheiere trebuie să informeze biroul de control că mărfurile importate au fost plasate sub regim şi că produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare au fost exportate, prin trimiterea unui exemplar suplimentar al declaraţiei întocmite în acest sens, precum şi a documentelor însoţitoare.

 

Articolul 622

 

Titularul autorizaţiei are obligaţia de a informa în prealabil autorităţile vamale cu privire la operaţiunile de transfer care urmează a fi efectuate în forma şi modul stabilite de autorităţile menţionate.

 

Articolul 623

 

1.         În cazul în care se aplică procedurile de transfer menţionate în prezenta subsecţiune, dispoziţiile articolului 580 privind mărfurile considerate ca fiind puse în liberă circulaţie se pot aplica la prezentarea decontului de încheiere, cu condiţia ca alte dispoziţii comunitare referitoare la punerea în liberă circulaţie să nu împiedice acest lucru.

 

2.         Biroul de control comunică biroului sau birourilor de plasare sub regim încheierile efectuate, făcând referire la declaraţiile de plasare sub regim pe care le-a acceptat.

 

Secţiunea 6

 

Dispoziţii aplicabile în cadrul sistemului cu rambursare

 

Subsecţiunea 1

 

Punerea în liberă circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare

 

Articolul 624

 

Procedurile prevăzute pentru punerea în liberă circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare se aplică mărfurilor de import, inclusiv mărfurilor de import cuprinse în cadrul compensării prin echivalenţă fără export anticipat (punere în liberă circulaţie suis generis fără aplicarea drepturilor de import).

 

(a)        Procedura normală

 

Articolul 625

 

1.         Cu excepţia cazurilor de aplicare a articolului 568, declaraţia de punere în circulaţie sub în cadrul sistemului cu rambursare se depune la unul dintre birourile de plasare sub regim prevăzute în autorizaţie.

 

2.         În cazul în care se aplică articolul 568, declaraţia menţionată la alineatul (1) se depune la unul dintre birourile vamale abilitate.

 

Articolul 626

 

1.         Declaraţia menţionată la articolul 625 se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolele 198-252.

 

2.         Se aplică articolul 575 alineatele (2) şi (3).

 

(b)        Proceduri simplificate

 

Articolul 627

 

1.         Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod pentru punerea în liberă circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare se aplică în conformitate cu articolele 275 şi 276.

 

2.         Se aplică articolul 576 alineatul (2).

 

3.         Declaraţia suplimentară menţionată la articolul 76 alineatul (2) din cod se furnizează în termenul prevăzut, dar nu mai târziu de data depunerii cererii de rambursare.

 

Subsecţiunea 2

 

Rambursarea sau remiterea drepturilor

 

Articolul 628

 

Cazurile menţionate la articolul 577 alineatul (2) se consideră echivalente cu exportul produselor compensatoare în afara Comunităţii.

 

Articolul 629

 

Declaraţia sau cererea prin care se dă produselor compensatoare una din destinaţiile vamale menţionate la articolul 128 din cod trebuie să cuprindă toate datele necesare pentru a justifica o cerere de rambursare.

 

Articolul 630

 

Fără a aduce atingere aplicării procedurilor simplificate, produsul compensator care urmează să primească una din destinaţiile vamale admise trebuie prezentat la biroul de încheiere pentru a fi supus formalităţilor vamale prevăzute pentru destinaţia vamală în cauză în conformitate cu dispoziţiile generale aplicabile.

 

Articolul 631

 

1.         Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 568, declaraţia pentru a da produselor compensatoare una din destinaţiile vamale menţionate la articolul 128 din cod se prezintă la unul din birourile de încheiere prevăzut în autorizaţie.

 

2.         În cazul în care se aplică articolul 568, declaraţia menţionată la alineatul (1) se depune la biroul vamal care a eliberat autorizaţia.

 

3.         Cu toate acestea, biroul de control poate admite ca declaraţia menţionată la alineatul (1) să fie prezentată unui alt birou vamal decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2).

 

Articolul 632

 

1.         Declaraţia menţionată la articolul 631 trebuie întocmită în conformitate cu dispoziţiile prevăzute pentru destinaţia vamală în cauză.

 

2.         Se aplică articolul 583. alineatele (2) şi (3).

 

Articolul 633

 

Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod pentru încheierea regimului se aplică în condiţiile prevăzute la articolul 278.

 

Articolul 634

 

1.         Proporţia mărfurilor de import încorporate în produsele compensatoare se calculează ori de câte ori este nevoie în scopul stabilirii drepturilor de import ce urmează a fi rambursate sau remise. Aceste calcule nu se efectuează atunci când toate produsele compensatoare primesc una dintre destinaţiile vamale prevăzute la articolul 128 din cod.

 

2.         Calculele se efectuează în conformitate cu metodele menţionate la articolele 635-637 sau recurgând la orice altă metodă care dă aceleaşi rezultate.

 

Articolul 635

 

Metoda cheii cantitative (produse compensatoare) se aplică în cazul în care din operaţiunile de perfecţionare activă rezultă numai o singură categorie de produse compensatoare. În acest caz, cantitatea de mărfuri de import care corespunde cantităţii de produse compensatoare pentru care se poate solicita rambursarea sau remiterea se calculează prin aplicarea la cantităţile totale ale mărfurilor respective a unui coeficient care corespunde raportului dintre cantitatea de produse compensatoare pentru care se solicită rambursarea sau remiterea şi cantitatea totală de produse compensatoare.

 

Articolul 636

 

Metoda cheii cantitative (mărfuri de import) se aplică în cazul în care toate elementele mărfurilor puse în liberă circulaţie se regăsesc în fiecare dintre produsele compensatoare.

Pentru a decide dacă se aplică sau nu această metodă, nu se ţine seama de pierderi.

 

Cantitatea de mărfuri de import în cadrul sistemului cu rambursare folosită la fabricarea fiecărui produs compensator se determină prin aplicarea succesivă la cantităţile totale de mărfuri de import a unui coeficient care corespunde raportului dintre cantităţile mărfurilor respective ce se regăsesc în fiecare tip de produs compensator şi cantităţile totale ale acestor mărfuri ce se regăsesc în toate produsele compensatoare.

 

Cantitatea de mărfuri de import în cadrul sistemului cu rambursare care corespunde cantităţii de produse compensatoare pentru care se poate solicita rambursarea sau remiterea se determină prin aplicarea coeficientului obţinut prin metoda indicată la articolul 635 la cantitatea de mărfuri de import folosită la fabricarea produsului menţionat calculată în conformitate cu paragraful al treilea.

 

Articolul 637

 

1.         În cazul în care nu se pot aplica articolele 635 şi 636, se foloseşte metoda cheii valorice. Cu toate acestea, în scopul simplificării şi cu acordul titularului autorizaţiei, autorităţile vamale pot aplica metoda cheii cantitative (mărfuri de import) în locul celei valorice dacă ambele dau acelaşi rezultat.

 

2.         În scopul stabilirii cantităţii de mărfuri de import utilizate la fabricarea fiecărei categorii de produs compensator, se aplică succesiv cantităţilor totale de mărfuri de import un coeficient care corespunde raportului dintre valoarea comparabilă a acestor produse, calculată în conformitate cu alineatul (3).

 

3.         Se aplică articolul 594 alineatul (3).

 

4.         Cantitatea de mărfuri de import care corespunde cantităţii de produse compensatoare pentru care se poate solicita rambursarea sau remiterea se determină prin aplicarea coeficientului determinat în condiţiile prevăzute la articolul 635 la cantitatea mărfurilor de import utilizată la fabricarea produsului respective calculat în conformitate cu alineatul (2).

 

Articolul 638

 

1.         Rambursarea sau remiterea drepturilor de import se face cu condiţia prezentării de către titularul autorizaţiei a unei cereri, denumită în continuare "cerere de rambursare/IP", la biroul de control. Cererea se depune în două exemplare.

 

2.         Sub rezerva alineatului (4), în cazul în care autorizaţia a fost eliberată în baza articolului 556 alineatul (2), cererea de rambursare/IP poate fi prezentată numai biroului de control din statul membru care a eliberat autorizaţia.

 

3.         În cazul în care se aplică articolul 557,cererea de rambursare/IP poate fi solicitată numai de către un singur titular.

 

4.         În anumite cazuri, ca urmare a unei cereri scrise din partea persoanelor interesate, dacă două sau mai multe state membre implicate în operaţiuni de perfecţionare sunt dispuse să admită ca cererile de rambursare/IP să fie prezentate autorităţilor vamale ale unui alt stat membru decât cel menţionat la alineatul (2), ele trebuie să comunice în prealabil cererile Comisiei, împreună cu un proiect de proceduri prevăzute pentru asigurarea întocmirii corecte a cererii de rambursare/IP menţionate la articolul 640. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta. Procedurile comunicate la Comisie pot fi puse în aplicare în cazul în care Comisia nu notifică, în termen de două luni de la data primirii proiectului, statelor membre interesate existenţa eventualelor obiecţiuni faţă de această punere în aplicare.

 

Articolul 639

 

1.         Termenul menţionat la articolul 128 alineatul (3) din cod în limita căreia trebuie depusă cererea de rambursare/IP este de maximum 6 luni de la data la care produsele compensatoare au primit una din destinaţiile vamale menţionate la articolul 128 alineatul (1) din cod.

 

2.         În cazuri în care circumstanţe speciale justifică acest lucru, autorităţile vamale pot prelungi termenul menţionată la alineatul (1) chiar şi după expirarea acestuia.

 

Articolul 640

 

1.         Cererea de rambursare/IP trebuie să cuprindă în special următoarele informaţii:

 

(a)        datele de referinţă ale autorizaţiei;

 

(b)        cantitatea din fiecare categorie de mărfuri importate pentru care se solicită rambursarea sau remiterea;

 

(c)        codul din Nomenclatura Combinată la care se încadrează mărfurile de import;

 

(d)        valoarea în vamă a mărfurilor de import, precum şi nivelul drepturilor de import aferente acestor mărfuri, evaluată de autorităţile vamale la data înregistrării declaraţiei de punere în liberă circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare;

 

(e)        data punerii în liberă circulaţie a mărfurilor de import în cadrul sistemului cu rambursare;

 

(f)         referire la declaraţiile pe baza cărora mărfurile de import au fost puse în liberă circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare;

 

(g)        natura, cantitatea şi destinaţia vamală a produselor compensatoare;

 

(h)        valoarea produselor compensatoare dacă se utilizează metoda cheii valorice în scopul încheierii regimului;

 

(i)         rata randamentului stabilită;

 

(j)         referire la declaraţiile pe baza cărora produsele compensatoare au fost plasate pentru a primi una dintre destinaţiile vamale menţionate la articolul 128 din cod;

 

(k)        cuantumul drepturilor de import care urmează a fi rambursate sau remise şi dobânzile compensatoare percepute, ţinând seama în special de drepturile de import aferente altor produse compensatoare.

 

2.         În cazul în care se aplică procedurile simplificate referitoare la formalităţile de punere în liberă circulaţie, în cadrul sistemului cu rambursare, şi la export, declaraţiile şi documentele sunt cele menţionate la articolul 76 alineatul (3) din cod.

 

Articolul 641

 

1.         Titularul autorizaţiei pune la dispoziţia biroului de control declaraţiile menţionate la articolul 640 alineatul (1) literele (f) şi (j), precum şi orice document suplimentare menţionat de acest birou de control, atunci când biroul de control decide că aceste declaraţii şi documente trebuie păstrate de către titularul autorizaţiei.

 

2.         Cu toate acestea, în cazul în care se aplică articolul 646, cererea trebuie să fie însoţită de originalele fişelor INF 7, vizate corespunzător.

 

Articolul 642

 

1.         Biroul de control poate admite omiterea din cerere a unora dintre datele menţionate la articolul 640 alineatul (1) în cazul în care acestea nu afectează calcularea sumei de rambursat sau de remis.

 

2.         Biroul de control poate admite completarea cererii de rambursare/IP menţionate la articolul 640 alineatul (1) pe calculator sau în orice altă formă stipulată de biroul amintit.

 

Articolul 643

 

Biroul de control adnotează cererea de rambursare/IP pe baza verificării efectuate şi informează titularul autorizaţiei asupra rezultatelor verificării; biroul păstrează cererea şi documentele relevante cel puţin 3 ani calendaristici începând cu sfârşitul anului în care ia o decizie cu privire la cerere.

 

Cu toate acestea, biroul de control poate decide ca documentele referitoare la cerere să fie păstrate de către titularul autorizaţiei. În acest caz, documentele menţionate se păstrează aceeaşi perioadă de timp.

 

Subsecţiunea 3

 

Cooperarea administrativă

 

Articolul 644

 

1.         În cazul în care produsele compensatoare în cadrul sistemului cu rambursare sunt primesc una din destinaţiile vamale menţionate la articolul 128 alineatul (1) liniuţa a doua din cod, permiţând astfel rambursarea, caseta rezervată descrierii mărfurilor în documentul cu privire la regimul menţionat sau cel utilizat într-o zonă liberă ori un antrepozit liber trebuie să cuprindă una dintre următoarele menţiuni:

 

-           Mercancias PA/R,

 

-           A.F./R varer,

 

-           A.V./R-Waren,

 

-           I.P./D. goods,

 

-           Marchandises PA/R,

 

-           Merci PA/R,

 

-           AV/T-goederen,

 

-           Mercadorias AA/D.

 

2.         Biroul de încheiere a regimului se asigură că menţiunile prevăzute la alineatul (1) sunt înscrise pe toate celelalte documente eliberate pentru a înlocui sau încheia documentele menţionate în alineatul respectiv.

 

Articolul 645

 

Atunci când produsele compensatoare rezultate din operaţiunile de perfecţionare activă în cadrul sistemului cu rambursare sunt expediate la un alt birou de control din acelaşi sau din alt stat membru sub regimul de tranzit comunitar extern (care ar putea constitui o justificare pentru cererea de rambursare) şi când fac obiectul unei noi autorizaţii de perfecţionare activă, autorităţile vamale competente solicitate să elibereze această nouă autorizaţie, fie cu sistemul cu suspendare, fie cu sistemul cu rambursare, utilizează fişa INF 1 menţionată la articolul 611 pentru determinarea sumei drepturilor de import de încasat sau sumei datoriei vamale care se poate naşte.

 

Articolul 646

 

1.         Fişa de informaţii denumită "fişă INF 7" trebuie să cuprindă un original şi două copii pe un formular conform modelului şi dispoziţiilor din anexa 84.

 

2.         Fişa INF 7 menţionată la alineatul (1) se utilizează în cazul în care produsele compensatoare rezultate din operaţiunile de perfecţionare activă în cadrul sistemului cu rambursare sunt transferate, fără depunerea unei cereri de rambursare, la un alt birou de control decât cel unde s-a efectuat punerea în liberă circulaţie şi unde primesc, fie în aceeaşi stare, fie după operaţiunile de perfecţionare autorizate în mod corespunzător, una dintre destinaţiile vamale care permit rambursarea sau remiterea, în conformitate cu articolul 128 alineatul (1) din cod. Biroul vamal la care se atribuie această destinaţie eliberează, după caz, la solicitarea persoanei interesate, fişa INF 7.

 

Articolul 647

 

1.         Fişa de date se prezintă de către persoana interesată la aceeaşi dată ca şi declaraţia vamală utilizată pentru acordarea destinaţiei vamale solicitate.

 

2.         Biroul vamal la care s-a prezentat declaraţia menţionată la alineatul (1) vizează fişa INF 7, înapoiază titularului originalul şi o copie şi păstrează cealaltă copie.

 

Secţiunea 7

 

Schimbul de informaţii cu Comisia

 

Articolul 648

 

1.         Statele membre trebuie să informeze Comisia:

 

(a)        datele menţionate în anexa 85 pentru fiecare autorizaţie atunci când valoarea mărfurilor de import depăşeşte, pe fiecare operator şi pe fiecare an calendaristic, limitele fixate la articolul 552 alineatul (1) litera (a) punct (v); o astfel de comunicare nu este necesară în cazul în care autorizaţia de perfecţionare activă a fost eliberată pe baza uneia sau mai multor condiţii economice menţionate potrivit următoarelor coduri: 6106, 6107, 6201, 6202, 6301, 6302, 6303, 7004 şi 7005.

 

Cu toate acestea, pentru produsele menţionate la articolul 560 alineatul (2), datele de referinţă trebuie furnizate pentru fiecare autorizaţie acordată, indiferent de valoarea produselor sau de codul utilizat pentru menţionarea condiţiilor economice;

 

(b)        datele menţionate în anexa 86, pentru fiecare cerere de autorizaţie respinsă pe motivul neîndeplinirii condiţiilor economice;

 

(c)        datele privind cazurile în care ratele forfetare menţionate la articolul 567 nu au putut fi aplicate deoarece, cu toate că operaţiunile de perfecţionare privesc mărfurile de import enumerate în coloana 1 din anexa 77, produsele compensatoare obţinute nu sunt cele menţionate în coloanele 3 sau 4 în acelaşi stadiu de fabricaţie.

 

2.         Datele de referinţă menţionate la alineatul 1 litera (a) şi (b) trebuie comunicate în cursul lunii următoare celei în care s-a eliberat autorizaţia sau s-a respins cererea, după caz. Datele trebuie transmise de către Comisie către toate celelalte state membre şi examinate de către Comisie în cazurile când se consideră necesar.

 

Articolul 649

 

1.         Comisiei i se comunică de către statele membre:

 

(a)        lista autorităţilor vamale cărora trebuie să li se prezinte cererile de autorizaţie, cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 568;

 

(b)        lista birourilor vamale abilitate să primească declaraţii de plasare a mărfurilor în cadrul sistemului cu suspendare sau declaraţii de punere în liberă în cadrul sistemului cu rambursare, în conformitate cu articolul 568.

 

2.         Informaţiile menţionate la alineatul (1) trebuie comunicate cu două luni înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament şi, ulterior, în cursul lunii următoare celei în care un stat membru competenţele birourilor vamale.

 

3.         Pentru informarea operatorilor, Comisia publică informaţiile în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria C.

 

CAPITOLUL 4

 

Transformarea sub control vamal

 

Secţiunea 1

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 650

 

În conformitate cu articolul 131 din cod, pot beneficia de regimul de transformare sub control vamal mărfurile menţionate în coloana 1 a listei din anexa 87 care urmează a fi supuse transformărilor menţionate în coloana II.

 

Subsecţiunea 1

 

Acordarea regimului - procedura normală

 

Articolul 651

 

1.         Cererea se întocmeşte în conformitate cu articolul 497 şi cu respectarea modelului din anexa 67/C şi este prezentată de către persoana căreia i se poate elibera autorizaţia în baza articolelor 86, 132 şi 133 din cod.

 

2.         (a)        Cererea trebuie prezentată autorităţilor vamale desemnate de statul membru în

care urmează a se desfăşura operaţiunea de transformare.

 

(b)        În cazul în care se preconizează ca operaţiile de transformare să fie desfăşurate de către solicitant sau pe seama acestuia în mai multe state membre, se poate solicita o singură autorizaţie.

 

În acest caz, cererea, care trebuie să includă date privind succesiunea operaţiilor şi locurile exacte unde acestea vor fi efectuate, trebuie prezentată autorităţilor vamale ale statului membru în care se va desfăşura prima operaţiune de acest fel.

 

Articolul 652

 

1.         Fără a aduce atingere articolului 656, autorizaţia se eliberează de către autorităţile cărora lea fost prezentată cererea în baza articolului 651 alineatul (2) şi trebuie întocmită în conformitate cu articolul 500 şi cu respectarea modelului prevăzut în anexa 68/C.

 

2.         În cazul în care se aplică articolul 651 alineatul (2) litera (b), autorizaţia nu se poate elibera fără acordul autorităţilor vamale desemnate de statele membre în care se află locurile indicate în cerere. Se aplică următoarea procedură:

 

(a)        autorităţile vamale cărora le-a fost prezentată cererea, după ce s-au asigurat că condiţiile economice se pot considera îndeplinite cu privire la operaţiunea preconizată, comunică cererea şi proiectul de autorizaţie autorităţilor vamale ale celorlalte state membre interesate; proiectul de autorizaţie menţionat mai sus trebuie să cuprindă cel puţin rata randamentului, mijloacele de identificare aprobate, birourile vamale menţionate la punctul 9 al modelului de autorizaţie din anexa 68/C, toate procedurile simplificate folosite la plasarea sub regim, transferul sau încheierea şi regulile care trebuie respectate, în special în ceea ce priveşte notificarea biroului de control;

 

(b)        autorităţile vamale care au primit notificarea transmit eventualele obiecţiuni cât mai curând posibil dar nu mai târziu de 2 luni de la data comunicării cererii şi a proiectului de autorizaţie;

 

(c)        autorităţile vamale menţionate la litera (a), după ce iau măsurile necesare pentru a asigura de plata datoriei vamale care s-ar putea naşte în legătură cu mărfurile de import, pot elibera autorizaţia dacă nu au primit informaţii privind existenţa unor obiecţiuni la proiectul de autorizaţie în cadrul perioadei menţionate la litera (b);

 

(d)        statul membru care eliberează autorizaţia trimite o copie a acesteia tuturor statelor membre menţionate anterior.

 

Autorizaţiile eliberate în acest mod sunt valabile numai în statele membre menţionate anterior.

 

Comisiei i se comunică de către statele membre numele şi adresele autorităţilor vamale desemnate să primească cererea şi proiectul de autorizaţie menţionate la litera (a). Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

 

3.         Pentru a asigura aplicarea corectă a dispoziţiilor care reglementează regimul, autorităţile vamale pot cere titularului autorizaţiei, în scopul facilitării verificărilor, să păstreze sau să dispună unor evidenţe operative, denumite în continuare "evidenţe privind transformarea sub control vamal" care să indice cantităţile de mărfuri de import plasate sub regim şi de produselor transformate obţinute, precum şi toate datele de identificare necesare pentru a monitoriza operaţiunile şi pentru determinarea corectă a drepturilor de import eventual exigibile.

 

"Evidenţele privind transformarea sub control vamal" se ţin la dispoziţia biroului de control pentru a permite acestuia să efectueze toate verificările necesare unei aplicări corespunzătoare a regimului.

 

În cazul în care evidenţele păstrate de către solicitant în scopuri comerciale permit controlul regimului, ele trebuie recunoscute de către autorităţile vamale ca "evidenţe privind transformarea sub control vamal" valabile.

 

Articolul 653

 

Perioada de valabilitate a autorizaţiei se stabileşte de la caz la caz de către autorităţile vamale, ţinând seama de cerinţele specifice ale solicitantului autorizaţiei.

 

În cazul în care perioada depăşeşte doi ani, condiţiile în care a fost eliberată autorizaţia trebuie revizuite periodic la intervale prevăzute în autorizaţie.

 

Articolul 654

 

1.         La eliberarea autorizaţiei, autorităţile vamale trebuie să specifice perioada în care produsele transformate trebuie să primească o destinaţie vamală în conformitate cu articolul 134 din cod, ţinând seama de timpul necesar pentru efectuarea operaţiunilor de transformare şi de timpul necesar pentru a da produselor transformate o destinaţie vamală.

 

2.         Dacă circumstanţele justifică acest lucru, perioada specificată în autorizaţie poate fi prelungită chiar dacă perioada stabilită iniţial a expirat.

 

Articolul 655

 

1.         Rata randamentului sau metoda de determinare a ratei menţionată la articolul 134 din cod se determină pe cât posibil pe baza datelor de producţie şi trebuie să fie identificabilă în evidenţele titularului autorizaţiei.

 

2.         Rata sau metoda de determinare a ratei se stabileşte în conformitate cu alineatul (1), fiind supusă verificării retroactive de către autorităţile vamale.

 

Subsecţiunea 2

 

Autorizarea - procedura simplificată

 

Articolul 656

 

1.         Prezentul articol se aplică în cazul în care operaţiunile de transformare urmează a se desfăşura într-un singur stat membru.

 

2.         În cazul în care nu se aplică procedurile simplificate pentru plasarea sub regim menţionate la articolul 76 din cod, orice birou vamal abilitat de către autorităţile vamale să acorde autorizaţii prin folosirea procedurii simplificate trebuie să admită ca depunerea declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regim să constituie cerere de autorizare.

 

În acest caz, autorizaţi este constituită de acceptarea declaraţiei, acceptarea menţionată este în orice caz subordonată condiţiilor de acordare a autorizaţiei.

 

3.         Declaraţia prezentată în conformitate cu alineatul (2) este însoţită de un document întocmit de declarant care cuprinde următoarele date, în măsura în care aceste date sunt necesare şi dacă nu pot fi menţionate în caseta 44 a formularului utilizat pentru declaraţiile menţionate la alineatul (2):

 

(a)        numele sau denumirea şi adresa solicitantului regimului, în cazul în care solicitantul nu este aceeaşi persoană cu declarant;

 

(b)        numele sau denumirea şi adresa operatorului în cazul în care persoana care efectuează transformarea nu este aceeaşi persoană cu solicitantul sau declarantul;

 

(c)        natura operaţiunii de transformare;

 

(d)        descrierea comercială şi/sau tehnică a produselor compensatoare care urmează a se obţine;

 

(e)        rata randamentului sau, acolo după caz, modul de fixare a acesteia;

 

(f)         termenul admis pentru a se acorda o destinaţie vamală mărfurilor de import;

 

(g)        locul unde se preconizează efectuarea operaţiunii de transformare.

 

Dispoziţiile articolului 498 se aplică mutatis mutandis.

 

4.         Dispoziţiile articolul 502 se aplică mutatis mutandis.

 

Secţiunea 2

 

Plasarea mărfurilor sub regim

 

Articolul 657

 

1.         Cu excepţia cazului în care se aplică articolul 656, declaraţia de plasare a mărfurilor sub regimul de transformare sub control vamal se depune la unul din birourile de plasare sub regim prevăzute în autorizaţie.

 

2.         În cazul în care se aplică articolul 656, declaraţia menţionată la alineatul (1) se depune la un birou vamal abilitat.

 

Articolul 658

 

1.         Declaraţia menţionată la articolul 657 se întocmeşte în conformitate cu articolele 198-252.

 

2.         Fără a aduce atingere aplicării articolului 656, descrierea mărfurilor în declaraţia menţionată la alineatul (1) trebuie să corespundă specificaţiilor din autorizaţie.

 

3.         În conformitate cu articolul 62 alineatul (2) din cod, documentele însoţitoare ale declaraţiei sunt cele prevăzute la articolul 220.

 

Articolul 659

 

1.         Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod se aplică în conformitate cu dispoziţiile articolelor 275 şi 276.

 

2.         Autorităţile vamale refuză acordarea autorizaţiei de a folosi vămuirea la domiciliu prevăzută la articolul 276 persoanelor ale căror evidenţe de transformare sub control vamal, menţionate la articolul 652 alineatul (3), nu pot fi stabilite.

 

3.         Declaraţia suplimentară menţionată la articolul 76 alineatul (2) din cod trebuie prezentată în termenul stipulat dar nu mai târziu de data la care se depune decontul de încheiere.

 

Secţiunea 3

 

Încheierea regimului

 

Articolul 660

 

1.         Încheierea regimului se efectuează în funcţie de cantitatea de mărfuri de import care corespund - prin aplicarea ratei randamentului - produselor transformate sau de cantitatea de mărfuri în aceeaşi stare care au primit o destinaţie vamală.

 

2.         În cazul în care se dovedeşte necesar, potrivit articolului 135 din cod, regulile cuprinse la articolele 591-594 privind proporţia mărfurilor de import încorporate în produse se aplică mutatis mutandis.

 

Articolul 661

 

1.         Cu excepţia cazului în care se aplică articolul 656, declaraţia de încheiere a regimului pentru transformarea mărfurilor sub control vamal se depune la unul din birourile vamale de încheiere specificate în autorizaţie.

 

2.         În cazul aplicării articolului 656, declaraţia menţionată la alineatul (1) se depune la biroul vamal care a eliberat autorizaţia.

 

3.         Cu toate acestea, biroul de control poate admite ca declaraţia menţionată la alineatul (1) să fie prezentată la un alt birou vamal decât cel menţionat la alineatele (1) şi (2).

 

Articolul 662

 

1.         Declaraţia menţionată la articolul 661 se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiile prevăzute pentru destinaţia vamală în cauză.

 

2.         Descrierea produselor transformate sau a mărfurilor de import în declaraţia menţionată la alineatul (1) trebuie să corespundă specificaţiilor din autorizaţie.

 

3.         Se aplică dispoziţiile articolului 583 alineatul (3).

 

Articolul 663

 

1.         Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod pentru încheierea regimului se aplică în conformitate cu articolul 278 alineatul (1).

 

Articolul 664

 

1.         Titularul autorizaţiei trebuie să prezinte biroului de control un decont de încheiere în termen de 30 de zile de la data expirării perioadei de încheiere.

 

2.         Decontul de încheiere trebuie să cuprindă în special următoarele elemente:

 

(a)        datele de referinţă ale autorizaţiei;

 

(b)        cantitatea din fiecare categorie de mărfuri de import şi datele de referinţă ale declaraţiei de plasare a acestora sub regim;

 

(c)        codul mărfurilor de import din Nomenclatura Combinată;

 

(d)        valoarea în vamă a mărfurilor de import;

 

(e)        rata randamentului stabilită;

 

(f)         natura, cantitatea şi destinaţiile vamale ale produselor transformate cu elementele de referinţă ale declaraţiilor prin care produsele transformate au fost plasate sub o destinaţie vamală;

 

(g)        suma cheltuielilor de transformare, în cazul în care se aplică liniuţa a patra de la articolul 666;

 

(h)        codul pentru produsele transformate din Nomenclatura Combinată.

 

3.         În cazul în care se foloseşte o procedură simplificată privind formalităţile de plasare sub regim şi de încheiere a regimului, declaraţiile şi documentele respective sunt cele prevăzute la articolul 76 alineatul (3) din cod.

 

Articolul 665

 

1.         Biroul de control poate autoriza:

 

(a)        întocmirea decontului de încheiere menţionat la articolul 664 alineatul (2) prin mijloace informatice sau în orice altă formă stipulată de biroul menţionat;

 

(b)        decontul de încheiere trebuie întocmit pe declaraţia de plasare a mărfurilor sub regim.

 

2.         Se aplică dispoziţiile articolului 598.

 

3.         Biroul de control poate întocmi decontul de încheiere în termenul stabilit la articolul 664 alineatul (1). Acest lucru trebuie să fie indicat în autorizaţie.

 

Articolul 666

 

În conformitate cu articolul 36 alineatul (1) din cod, în cazul în care produsele transformate se pun în liberă circulaţie, valoarea în vamă a acestora trebuie să fie una dintre următoarele, la latitudinea persoanei interesate, dreptul de alegere fiind exercitat la data înregistrării declaraţiei pentru punere în liberă circulaţie:

 

-           valoarea în vamă, stabilită la sau în jurul aceleiaşi date, pentru mărfuri identice sau similare produse în orice ţară terţă,

 

-           preţul lor de vânzare, cu condiţia ca acesta să nu fie influenţat de legăturile dintre cumpărător şi vânzător,

 

-           preţul de vânzare în Comunitate al mărfurilor identice sau similare, cu condiţia ca acesta să nu fie influenţat de legăturile dintre cumpărător şi vânzător,

 

-           valoarea în vamă a mărfurilor de import plus cheltuielile de transformare.

 

Articolul 667

 

În cazul în care sunt în vigoare măsuri de politică economică pentru mărfuri de import la data înregistrării declaraţiei pentru plasarea în liberă circulaţie, aceste măsuri nu se aplică mărfurilor transformate decât dacă ele sunt, de asemenea, prevăzute pentru produsele identice cu produsele transformate.

 

În acest caz, măsurile se aplică la cantitatea de mărfuri de import folosite efectiv la fabricarea produselor transformate puse în liberă circulaţie.

 

Secţiunea 4

 

Schimburile de informaţii cu Comisia

 

Articolul 668

 

1.         Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre:

 

(a)        datele de identificare indicate în anexa 88 cu privire la fiecare autorizaţie în cazul în care valoarea mărfurilor plasate sub regim, pe operator şi pe an calendaristic, depăşeşte 100 000 ECU,

 

(b)        datele de identificare indicate în anexa 89 cu privire la fiecare autorizaţie respinsă deoarece se consideră că nu se respectă condiţiile economice menţionate la articolul 133 litera (e) din cod.

 

2.         Datele de identificare menţionate la alineatul (1) trebuie comunicate în cursul lunii următoare celei în care s-a eliberat autorizaţia sau a fost respinsă cererea, după caz. Ele se transmit de către Comisie celorlalte state membre şi sunt analizate de către comitet în cazul în care se consideră necesar.

 

Articolul 669

 

1.         Comisiei i se comunică de către statele membre:

 

(a)        lista autorităţilor vamale cărora trebuie să li se prezinte cereri de autorizaţie, cu excepţia aplicării dispoziţiilor articolului 656;

 

(b)        lista birourilor vamale abilitate să primească declaraţii pentru plasarea mărfurilor sub regim în conformitate cu articolul 656.

 

2.         Se aplică dispoziţiile articolului 649 alineatele (2) şi (3).

 

CAPITOLUL 5

 

Admiterea temporară

 

Secţiunea 1

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 670

 

În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

a)         Birou de intrare: biroul vamal prin care mărfurile însoţite de un carnet ATA intră pe teritoriul vamal al Comunităţii;

 

b)         Birou de ieşire: biroul vamal prin care mărfurile însoţite de un carnet ATA părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii;

 

c)         Mijloc de transport: orice mijloc utilizat pentru transportul de persoane sau mărfuri. Termenul "mijloace de transport" cuprinde piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele uzuale, inclusiv dispozitivele utilizate pentru amararea, stivuirea, sau protejarea mărfurilor care se importă împreună cu mijlocul de transport respectiv;

 

d)         Persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Comunităţii: o persoană fizică având reşedinţa obişnuită în afara teritoriului vamal al Comunităţii sau o persoană juridică având sediul înregistrat în afara acestui teritoriu;

 

e)         Uz comercial: utilizarea unui mijloc de transport pentru transportul de persoane în scopul obţinerii de venituri sau pentru transportul comercial sau industrial de mărfuri, cu sau fără titlu oneros;

 

f)          Uz privat: utilizarea unui mijloc de transport de către o persoană exclusiv în scopuri personale, excluzând uzul comercial;

 

g)         Container: o structură de transport (cadru, cisternă demontabilă, caroserie demontabilă sau orice altă structură similară):

 

-           închis complet sau parţial pentru a constitui un compartiment destinat mărfurilor,

 

-           având un caracter permanent şi fiind, în consecinţă, suficient de rezistent pentru a permite utilizarea sa repetată,

 

-           special conceput pentru a facilita transportul de mărfuri printr-unul sau mai multe moduri de transport, fără reîncărcare intermediară,

 

-           conceput pentru a fi manevrat cu uşurinţă, în special la transferul de la un mod de transport la altul,

 

-           conceput pentru a fi uşor de umplut şi golit, şi având un volum intern de cel puţin 1 metru cub.

 

Platformele descoperite sunt asimilate containerelor.

 

Termenul "container" include accesoriile şi echipamentele containerului, în funcţie de categorie, cu condiţia ca acestea să fie transportate cu containerul. Termenul "container" nu include vehiculele, accesoriile sau piesele de schimb ale vehiculelor, ambalajele sau paleţii.

 

Prin derogare de la ultima liniuţă, termenul container se aplică şi containerelor utilizate în transportul aerian care au un volum intern mai mic de 1 metru cub;

 

h)         Transport sub sigiliu vamal: utilizarea unui container pentru transportul de mărfuri care se identifică prin sigilarea containerului;

 

i)          Caroserie demontabilă: un compartiment de încărcare care nu este dotat cu mijloace de deplasare proprii şi este conceput în special pentru a fi transportat pe un vehicul rutier, şasiul acestui vehicul şi cadrul inferior al caroseriei fiind special concepute în acest scop. Această definiţie acoperă, de asemenea, lăzile mobile care formează compartimentele de încărcare special concepute pentru transportul combinat;

 

j)          Containere parţial închise: echipamentul care constă în general dintr-un planşeu şi o suprastructură care delimitează un spaţiu de încărcare echivalent cu cel al unui container închis. Suprastructura este, în general, construită din elemente metalice care formează rama unui container. Containerele de acest tip pot cuprinde unul sau mai mulţi pereţi laterali sau frontali. Unele containere pot avea doar un acoperiş ataşat planşeului prin cadre verticale. Acest tip de containere sunt utilizate în special pentru transportul de mărfuri voluminoase (de exemplu, autoturisme);

 

k)         Platforme descoperite: platformele de încărcare fără suprastructură, sau numai cu suprastructură incompletă, de aceeaşi lungime şi lăţime ca şi containerele şi fiind prevăzute cu colţare superioare şi inferioare dispuse pe latura platformei pentru a permite utilizarea aceloraşi dispozitive de amarare şi ridicare ca şi în cazul containerelor;

 

l)          Accesoriile şi echipamentele containerului: în special următoarele dispozitive, chiar dacă acestea sunt demontabile:

 

(i)         echipament destinat controlului, reglării sau menţinerii temperaturii în interiorul containerului;

 

(ii)        mici dispozitive, cum ar fi aparate de înregistrare a temperaturii sau şocurilor, destinate să indice sau să înregistreze variaţii ale condiţiilor de mediu şi şocurile;

 

(iii)       compartimentări interne, paleţi, rafturi, suporţi, cuiere şi alte dispozitive similare pentru stivuirea mărfurilor.

 

m)        Palet: un dispozitiv pe planşeul căruia se poate grupa o anumită cantitate de mărfuri pentru a constitui un lot unitar în scopul transportării, manipulării sau stivuirii sale cu ajutorul echipamentelor mecanice. Acest dispozitiv este format fie din două planşee separate prin reazeme, fie dintr-un planşeu susţinut de suporţi, fie dintr-un planşeu special conceput pentru transportul aerian; înălţimea sa totală este limitată la minimul necesar manipulării cu ajutorul motostivuitoarelor sau elevatoarelor; poate avea sau nu suprastructură;

 

n)         utilizatorul containerului sau paletului: persoana care, având sau nu calitatea de proprietar al acestuia, deţine controlul asupra circulaţiei lui;

 

o)         Beneficiar de regim pentru container sau paleţi: utilizatorul containerului sau paletului, sau reprezentantul acestuia;

 

p)         Trafic intern: transportul de persoane îmbarcate sau de mărfuri încărcate pe teritoriul vamal al Comunităţii pentru a fi debarcate sau descărcate într-un loc din interiorul aceluiaşi teritoriu.

 

Secţiunea 2

 

Admiterea temporară de mărfuri, altele decât mijloacele de transport

 

Subsecţiunea 1

 

Cazul şi condiţiile în care se poate acorda admiterea temporară cu exonerare totală de drepturi de import:

 

(a)        Materialul profesional

 

Articolul 671

 

1.         Materialul profesional se admite temporar cu exonerare totală de drepturi de import.

 

2.         Material profesional reprezintă:

 

(a)        materialul de presă, de radiodifuziune sau televiziune necesar reprezentanţilor organizaţiilor de presă, de radiodifuziune sau televiziune stabiliţi în afara teritoriului vamal al Comunităţii, care se află temporar pe acest teritoriu în vederea realizării de reportaje sau pentru a transmite sau înregistra emisiuni în cadrul unor programe determinate;

 

(b)        materialul cinematografic necesar unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal comunitar care se află temporar pe acest teritoriu în scopul realizării unuia sau mai multor filme determinate;

 

(c)        orice alt material necesar exercitării meseriei sau profesiei unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al Comunităţii care se află temporar pe acest teritoriu pentru a îndeplini o activitate determinată. Se exclude materialul profesional care urmează a fi utilizat la prelucrarea industrială sau ambalarea mărfurilor sau (cu excepţia uneltelor manuale) la exploatarea resurselor naturale, la construcţia, repararea sau întreţinerea de imobile ori la executarea de lucrări de terasament, precum şi alte activităţi similare;

 

(d)        aparatura auxiliară pentru materialele prevăzute la literele (a), (b) şi (c), precum şi accesoriile acesteia.

 

Lista ilustrativă a mărfurilor considerate ca material profesional este prevăzută în anexa 90.

 

Regimul de admitere temporară menţionat la alineatul (1) se acordă numai dacă materialul profesional întruneşte următoarele condiţii:

 

(a)        este deţinut de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Comunităţii;

 

(b)        este importat de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al Comunităţii;

 

(c)        este utilizat exclusiv de către persoana care se află temporar pe acest teritoriu sau sub supravegherea acesteia.

 

Cu toate acestea, condiţia menţionată la litera (c) nu este aplicabilă materialului cinematografic importat pentru realizarea de filme, programe de televiziune sau producţii audiovizuale în baza unui contract de coproducţie încheiat cu o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

În cazul realizării de programe comune de radiodifuziune sau televiziune, materialul profesional poate face obiectul unui contract de închiriere sau altor contracte similare la care este parte o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

Articolul 672

 

Piesele de schimb importate ulterior în scopul reparării materialului profesional aflat în regim de admitere temporară beneficiază de avantajele acordate pentru importul temporar în aceleaşi condiţii ca materialul însuşi.

 

(b)        Mărfurile destinate a fi prezentate sau utilizate la expoziţii, târguri, congrese sau alte manifestări similare

 

Articolul 673

 

1.         Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru:

 

(a)        mărfurile destinate expunerii sau efectuării de demonstraţii cu prilejul unor manifestări;

 

(b)        mărfurile destinate a fi utilizate la prezentarea produselor importate cu prilejul unei manifestări, cuprinzând:

 

-           mărfurile necesare demonstraţiilor făcute cu maşinile sau aparatele importate care urmează a fi expuse,

 

-           materialele de construcţie sau de decorare, inclusiv echipamentul electric, pentru standurile provizorii ale persoanelor stabilite în afara Comunităţii,

 

-           materialul publicitar şi demonstrativ şi alte materiale cu destinaţie publicitară pentru mărfurile importate expuse, cum sunt înregistrările audio şi video, filmele şi diapozitivele, împreună cu aparatura necesară utilizării acestora;

 

(c)        materialul, inclusiv instalaţiile pentru traducere simultană, aparatura de înregistrare audio şi video, filmele cu caracter educativ, ştiinţific sau cultural, destinat a fi utilizat în cadrul reuniunilor, conferinţelor sau congreselor internaţionale;

 

(d)        animalele vii destinate expunerii sau participării la manifestări;

 

(e)        produsele obţinute în cursul manifestărilor şi provenind din mărfurile, maşinile, aparatele sau animalele importate temporar.

 

2.         Manifestări reprezintă:

 

(a)        expoziţii, târguri, saloane şi manifestări similare comerciale, industriale, agricole sau de artizanat;

 

(b)        expoziţii sau manifestări organizate în principal cu scop filantropic;

 

(c)        expoziţii sau manifestări organizate în principal în scop ştiinţific, tehnic, artizanal, artistic, educativ sau cultural, sportiv, religios sau confesional, sindical, turistic sau pentru a promova o mai bună înţelegere între popoare;

 

(d)        reuniuni ale reprezentanţilor unor organizaţii sau grupărilor internaţionale;

 

(e)        ceremonii şi manifestări cu caracter oficial sau comemorativ, cu excepţia expoziţiilor organizate cu titlu privat în magazinele sau localuri comerciale în scopul vânzării mărfurilor importate.

 

(c)        Materialul pedagogic şi ştiinţific

 

Articolul 674

 

1.         Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru:

 

(a)        materialul pedagogic;

 

(b)        piesele de schimb şi accesoriile pentru materialul prevăzut la litera (a);

 

(c)        uneltele special concepute pentru întreţinerea, verificarea, calibrarea sau repararea acestui material.

 

2.         "Material pedagogic" reprezintă orice material destinat exclusiv procesului didactic sau formării profesionale şi, în special, modele, instrumente, aparate şi maşini.

 

Lista mărfurilor considerate ca material pedagogic este prevăzută în anexa 91.

 

3.         Regimul de admitere temporară prevăzut la alineatul (1) se acordă numai dacă materialul pedagogic, piesele de schimb, accesoriile sau uneltele întrunesc cumulativ următoarele condiţii:

 

(a)        sunt importate de către instituţiile autorizate şi utilizate sub controlul şi pe răspunderea acestora;

 

(b)        sunt utilizate în scopuri necomerciale;

 

(c)        sunt importate în cantităţi rezonabile, ţinând seama de destinaţia lor;

 

(d)        rămân, pe perioada aflării pe teritoriul vamal al Comunităţii, în proprietatea unei persoane aflate în afara acestui teritoriu.

 

4.         Perioada în care materialul pedagogic poate beneficia de regimul de admitere temporară este de 12 luni.

 

Articolul 675

 

1.         Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru:

 

(a)        material ştiinţific;

 

(b)        piesele de schimb şi accesoriile pentru asemenea material;

 

(c)        unelte special concepute pentru întreţinerea, verificarea, calibrarea sau repararea materialului ştiinţific utilizat pe teritoriul vamal al Comunităţii exclusiv în scopuri de cercetare ştiinţifică sau învăţământ.

 

2.         "Material ştiinţific" reprezintă instrumentele, aparatele şi maşinile utilizate în scopuri de cercetare ştiinţifică sau de învăţământ.

 

3.         Regimul de admitere temporară menţionat la alineatul (1) se acordă numai dacă echipamentul ştiinţific, accesoriile, piesele de schimb şi uneltele întrunesc cumulativ următoarele condiţii:

 

(a)        sunt importate de către instituţii agreate şi sunt utilizate sub controlul şi pe răspunderea acestora;

 

(b)        sunt utilizate în scopuri necomerciale;

 

(c)        sunt importate în cantităţi rezonabile, ţinând seama de destinaţia lor;

 

(d)        rămân, pe perioada aflării pe teritoriul vamal al Comunităţii, în proprietatea unei persoane aflate în afara acestui teritoriu.

 

4.         Perioada în care materialul ştiinţific poate beneficia de regimul de admitere temporară este de 12 luni.

 

Articolul 676

 

1.         În sensul articolului 674 alineatul (3) litera (a), "instituţiile agreate" reprezintă instituţiile de învăţământ sau formare profesională, publice sau private, care au un caracter nelucrativ şi care sunt legal agreate de autorităţile desemnate ale statului membru care a eliberat autorizaţia să primească material pedagogic în regim de admitere temporară.

 

2.         În conformitate cu articolul 675 alineatul (3) litera (a), "instituţii agreate" reprezintă instituţiile ştiinţifice sau de învăţământ, publice sau private, care au un caracter nelucrativ şi care au fost agreate de autorităţile desemnate ale statului membru care a eliberat autorizaţia pentru a primi material ştiinţific în regim de admitere temporară.

 

(d)        Materialul medico-chirurgical şi de laborator

 

Articolul 677

 

1.         Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă materialului medico-chirurgical şi de laborator destinat spitalelor şi altor instituţii sanitare.

 

2.         Regimul de admitere temporară menţionat la alineatul (1) se acordă numai dacă materialul menţionat anterior întruneşte următoarele condiţii:

 

(a)        a făcut obiectul unei expedieri ocazionale cu titlu de împrumut gratuit;

 

(b)        este destinat stabilirii de diagnostice sau unor scopuri terapeutice.

 

3.         "Expediere ocazională" reprezintă orice expediere de material medico-chirurgical sau de laborator la cererea unui spital sau a altei instituţii sanitare care, în circumstanţe excepţionale, are nevoie urgent de asemenea material pentru a suplini insuficienţa echipamentului sanitar propriu.

 

(e) Materialul destinate înlăturării efectelor unor catastrofe

 

Articolul 678

 

1.         Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru materialele care urmează a fi utilizate în cadrul măsurilor întreprinse pentru înlăturarea efectelor unor catastrofe care afectează teritoriul vamal al Comunităţii.

2.         Regimul vamal de admitere temporară prevăzut la alineatul (1) se acordă numai dacă aceste materiale îndeplinesc următoarele condiţii:

 

-           sunt importate cu titlu de împrumut gratuit,

 

-           sunt destinate organismelor de stat sau organismelor agreate de către autorităţile competente.

 

(f)         Ambalaje

 

Articolul 679

 

1.         Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă ambalajelor.

 

2.         "Ambalajele" reprezintă:

 

a)         recipientele utilizate sau destinate a fi utilizate în starea în care sunt importate pentru ambalarea exterioară sau interioară a mărfurilor;

 

b)         suporturile pe care mărfurile sunt, sau urmează a fi rulate, pliate sau fixate,

excluzând însă materiale de ambalare cum ar fi paiele, hârtia, fibrele de sticlă şi talaşul prezentate în vrac.

 

3.         Regimul de admitere temporară menţionat la alineatul (1) se acordă cu condiţia ca ambalajele:

 

(a)        în cazul în care sunt importate pline, să se declare că urmează a fi reexportate goale sau pline;

 

(b)        în cazul în care sunt importate goale, să se declare că urmează a fi reexportate pline.

 

4.         Ambalajele plasate sub regimul de admitere temporară nu pot fi utilizate nici măcar ocazional în traficul intern, cu excepţia cazului în care în care sunt destinate exportului de mărfuri de pe teritoriul vamal al Comunităţii. În cazul ambalajelor importate pline, această interdicţie se aplică doar de la data la care se golesc de conţinut.

 

5.         Perioada în care asemenea ambalaje pot beneficia de regimul de admitere temporară este de 6 luni.

 

(g)        Alte cazuri de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import

 

Articolul 680

 

Regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru:

 

(a)        şabloanele, matriţele, clişeele, desenele, schiţele şi alte articole similare destinate unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Comunităţii, în cazul în care cel puţin 75 % din producţia rezultată din utilizarea lor este exportată în afara acestui teritoriu;

 

(b)        instrumentele de măsură, control şi verificare şi alte articole similare destinate unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Comunităţii pentru a fi utilizate într-un proces de fabricaţie în cazul care cel puţin 75 % din produsele astfel rezultate sunt exportate în afara acestui teritoriu;

 

(c)        uneltele şi instrumentele speciale puse la dispoziţia unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Comunităţii pentru a fi utilizate în producţia de mărfuri care urmează a fi exportate în totalitate, cu condiţia ca respectivele unelte şi instrumente speciale să rămână în proprietatea unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al Comunităţii;

 

(d)        mărfurile de orice natură care urmează a fi supuse încercărilor, experienţelor sau demonstraţiilor, inclusiv încercărilor şi experienţelor necesare procedeelor de omologare, cu excepţia încercărilor, experienţelor sau demonstraţiilor care constituie o activitate lucrativă;

 

(e)        mărfurile de orice natură care urmează a fi utilizate la efectuarea încercărilor, experienţelor sau demonstraţiilor, cu excepţia acelor teste, experienţe sau demonstraţii care constituie o activitate lucrativă;

 

(f)         mostrele reprezentative pentru o anumită categorie de mărfuri care sunt destinate a fi utilizate în scopuri demonstrative în vederea obţinerii de comenzi pentru mărfuri similare.

 

Articolul 681

 

1.         Regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru mijloacele de producţie de înlocuire.

 

2.         Perioada în care mijloacele de producţie de înlocuire pot beneficia de regimul de admitere temporară este de 6 luni.

 

3.         "Mijloacele de producţie de înlocuire" reprezintă instrumentele, aparatele şi maşinile care sunt puse în mod provizoriu şi gratuit la dispoziţia unui client de către furnizor sau reparator, pe perioada livrării sau reparării mărfurilor similare.

 

Articolul 682

 

1.         Regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru:

 

(a)        mărfurile de ocazie importate în vederea vânzării la licitaţie;

 

(b)        mărfurile importate în cadrul unui contract de vânzare sub rezerva efectuării unor încercări satisfăcătoare;

 

(c)        operele de artă ce urmează a fi expuse în vederea unei eventuale vânzări;

 

(d)        trimiterile pentru vizionare de confecţii din blană, pietre preţioase, covoare şi bijuterii, dacă prin caracteristicile lor nu pot fi considerate mostre.

 

2.         Perioada în care mărfurile menţionate la alineatul (1) pot beneficia de regimul de admitere temporară este de 6 luni în cazul literelor (a), (b) şi (c) şi de patru săptămâni în cazul literei (d).

 

3.         Termenii de mai sus au următorul înţeles:

 

-           "mărfuri de ocazie": alte mărfuri decât cele nou fabricate,

 

-           "trimitere pentru vizionare": trimiteri de mărfuri pentru care există din partea expeditorului o voinţă unilaterală de vânzare cu posibilitatea de cumpărare după ce este examinată de către destinatar.

 

Articolul 683

 

Regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru:

 

(a)        pozitivul filmelor cinematografice, impresionate şi developate, pozitive, destinate vizionării înainte de a fi utilizate în scop comercial;

 

(b)        filmele, benzile magnetice şi filmele magnetizate şi alte suporturi de sunet sau imagine destinate sonorizării, dublării sau reproducerii;

 

(c)        filmele care prezintă, după caz, felul, funcţionarea sau folosirea produselor ori materialelor străine, cu condiţia ca ele sa nu fie destinate unui program public cu scop lucrativ;

 

(d)        suporturile de date informatice, înregistrate, trimise gratuit pentru a fi utilizate la prelucrarea automată a datelor.

 

Articolul 684

 

1.         Regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru efectele personale şi mărfurile importate în scop sportiv.

 

2.         Termenii şi expresiile de mai sus au următorul înţeles:

 

(a)        "efecte personale": toate articolele, noi sau folosite, de care un călător poate avea nevoie în mod rezonabil pentru uz personal pe durata călătoriei, ţinând seama de toate circumstanţele călătoriei, cu excepţia a mărfurilor importate în scopuri comerciale;

 

(b)        "mărfuri importate în scop sportiv": echipamentele sportive şi alte articole destinate a fi utilizate de călători în cadrul competiţiilor sau demonstraţiilor sportive sau al antrenamentele care au loc pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

3.         Lista exemplificativă a unor asemenea mărfuri este prevăzută în anexa 92.

 

Articolul 685

 

Regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru:

 

(a)        animalele vii din orice specie importate temporar în scop de dresaj, antrenament sau reproducţie sau pentru a fi supuse unui tratament veterinar;

 

(b)        animalele vii din orice specie importate temporar în vederea transhumanţei sau a păşunatului;

 

(c)        animalele de tracţiune şi atelajele aparţinând persoanelor stabilite în afara teritoriului vamal al Comunităţii dar în proximitatea acestuia, cu condiţia ca ele să fie importate temporar de aceste persoane pentru exploatarea terenurilor amplasate în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii, activitate care presupune executarea de lucrări agricole sau forestiere, inclusiv defrişări sau transport de masă lemnoasă sau pentru activităţi de piscicultură;

 

(d)        materialul de propagandă turistică. Lista exemplificativă a mărfurilor considerate ca material de propagandă turistică este prevăzută în anexa 93.

 

Articolul 686

 

1.         Regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru materialul destinat confortului marinarilor.

 

2.         În acest sens, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

-           "material destinat confortului": materialul destinat activităţilor cu caracter cultural, educativ, recreativ, religios sau sportiv desfăşurate de către marinari,

 

-           "marinar": toate persoanele transportate la bordul unei nave având însărcinări legate de funcţionarea sau întreţinerea navei pe mare.

 

3.         Lista exemplificativă a mărfurilor considerate ca material destinat confortului marinarilor este prevăzută în anexa 94.

 

4.         Regimul de admitere temporară menţionat la alineatul (1) se acordă numai în condiţiile în care materialul este:

 

(a)        descărcat de pe o navă aflată în trafic maritim internaţional pentru a fi utilizat temporar pe uscat de către echipaj pe o perioadă care nu depăşeşte durata escalei în port;

 

(b)        importat pentru utilizare temporară în instituţii cu caracter cultural sau social pe o perioadă de 12 luni. "Instituţiile cu caracter cultural sau social" reprezintă căminele, cluburile sau centrele de recreere pentru marinari organizate fie de organisme oficiale, fie de organizaţii religioase sau nonprofit, precum şi lăcaşurile de cult unde se celebrează cu regularitate servicii religioase pentru marinari.

 

Articolul 687

 

Regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru diverse materiale utilizate sub supravegherea şi pe răspunderea unei autorităţi publice pentru construirea, repararea sau întreţinerea infrastructurii de interes general din zonele de frontieră.

 

Articolul 688

 

1.         Regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru mărfurile importate temporar pe teritoriul vamal al Comunităţii în cazuri speciale care nu au efect economic.

 

2.         Importul temporar şi cu titlu ocazional în spaţiul vamal comunitar pe o perioadă care nu depăşeşte 3 luni de mărfuri a căror valoare este mai mică de 4000 ECU este considerat ca un caz special fără impact economic.

 

Articolul 689

 

1.         Statele membre pot decide să acorde exonerare totală de drepturi de import în locul exonerării parţiale menţionate la articolul 142 din cod pentru mărfuri importate pe teritoriul lor cu titlu ocazional pe o perioadă care nu depăşeşte 3 luni.

 

2.         În urma verificării de către comitet a comunicărilor menţionate la articolul 746 alineatul (1) litera (c), se adoptă dispoziţii de excludere din domeniul de aplicare a alineatului (1) a acelor operaţiuni în legătură cu care s-a stabilit că influenţează în mod negativ condiţiile de concurenţă din Comunitate sau aduc atingere intereselor operatorilor economici stabiliţi pe acest teritoriu.

 

Subsecţiunea 2

 

Dispoziţii speciale privind mărfurile care pot beneficia de regimul de exonerare parţială de drepturi de import

 

Articolul 690

 

Potrivit articolului 142 alineatul (2) din cod, lista exemplificativă a mărfurilor care nu pot beneficia de regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import este prevăzută în anexa 95.

 

Subsecţiunea 3

 

Acordarea regimului

 

(a)        Procedura normală

 

Articolul 691

 

1.         Cererea se întocmeşte în conformitate cu articolul 497 potrivit modelului prevăzut în anexa 67/D care se prezintă de către persoana căreia i se poate acorda autorizaţia în baza articolelor 86 şi 138 din cod.

 

2.         (a)        Cererea se prezintă autorităţilor vamale desemnate de statul membru în care

urmează a se folosi mărfurile respective.

 

(b)        În cazul în care se preconizează că mărfurile urmează a fi utilizate în mai multe state membre, se poate solicita o singură autorizaţie. Cererea se depune la autorităţile vamale desemnate de statul membru în care mărfurile urmează a fi utilizate prima dată.

 

În acest caz, cererea cuprinde toate elementele referitoare la ordinea utilizărilor, precum şi locurile unde urmează să fie utilizate mărfurile importate temporar.

 

Articolul 692

 

1.         Fără a aduce atingere articolului 695, autorizaţia se eliberează de către autorităţile cărora lea fost prezentată cererea în baza articolului 691 alineatul (2), şi se completează în conformitate cu articolul 500 potrivit modelului prevăzut în anexa 68/D.

 

2.         În cazul aplicării articolului 691 alineatul (2) litera (b), autorizaţia nu poate fi eliberată fără acordul autorităţilor vamale desemnate de statele membre în care se află locurile indicate în cerere. Se aplică următoarea procedură:

 

(a)        autorităţile vamale cărora li s-a prezentat cererea transmite celorlalte autorităţi vamale interesate cererea şi proiectul de autorizaţie; care trebuie să cuprindă cel puţin locurile de utilizare, descrierea comercială şi/sau tehnică a mărfurilor, cantitatea şi valoarea prevăzute, articolul în baza căruia se solicită autorizaţia, mijloacele de identificare propuse, birourile vamale menţionate la punctul 8 al modelului de autorizaţie din anexa 68/D şi, după caz, regulile ce trebuie respectate, în special pentru a asigura informarea biroului de control;

 

(b)        celelalte autorităţi vamale interesate comunică, după caz, existenţa eventualelor obiecţiuni în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 2 luni de la data transmiterii cererii şi a proiectul de autorizaţie;

 

(c)        autoritatea vamală menţionată la litera (a) poate elibera autorizaţia dacă nu primeşte nicio informaţie privind existenţa eventualelor obiecţiuni la proiectul de autorizaţie în termenul menţionat la litera (b);

 

(d)        statul membru care eliberează autorizaţia trimite o copie a acesteia tuturor statelor membre menţionate anterior.

 

Autorizaţiile astfel eliberate sunt valabile numai în statele membre menţionate anterior.

 

Comisiei i se comunică de către statele membre numele şi adresele autorităţilor vamale desemnate să primească cererea şi proiectul de autorizaţie prevăzute la litera (a). Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

 

Articolul 693

 

Perioada de valabilitate a autorizaţiei se stabileşte de către autorităţile vamale de la caz la caz, ţinând seama de necesităţile specifice ale solicitantului autorizaţiei.

 

Articolul 694

 

1.         La acordarea autorizaţiei, autorităţile vamale desemnate specifică termenul în care mărfurile importate trebuie să primească o destinaţie vamală, ţinând seama de termenele prevăzute la articolul 140 alineatul (2) din cod şi la articolele 674, 675, 677, 679, 681, 682 şi 688, precum şi de termenul necesar atingerii scopului pentru care s-a efectuat admiterea temporară.

 

2.         În conformitate cu articolul 149 alineatul (3) din cod, circumstanţe excepţionale reprezintă orice eveniment care necesită utilizarea mărfurilor pentru o perioadă de timp suplimentară în vederea îndeplinirii scopului care a motivat operaţiunea de admitere temporară.

 

3.         Orice prelungire a termenului care depăşeşte termenul prevăzut iniţial se calculează ţinând seama de circumstanţele care l-au împiedicat pe titularul autorizaţiei să îşi îndeplinească obligaţiile de reexport în intervalul respectiv.

 

(b)        Proceduri simplificate

 

Articolul 695

 

1.         Prezentul articol se poate aplica în cazul în care mărfurile urmează a se utiliza într-unul sau mai multe state membre. Se aplică de fiecare dată când nu se solicită aplicarea articolului 142 alineatul (1) din cod sau a articolelor 688 şi 689.

 

2.         În cazul în care nu se aplică procedurile simplificate de plasare sub regim prevăzute la articolul 76 din cod, biroul vamal abilitat de către autorităţile vamale să acorde autorizaţii folosind procedura simplificată admite ca declaraţia de plasare sub regim să constituie o cerere de autorizare.

 

În acest caz, autorizaţia se constituie prin acceptarea declaraţiei, respectiva acceptare respectând condiţiile care reglementează acordarea autorizaţiei, inclusiv decizia biroului de control, indicată în caseta 44 a formularului.

 

3.         Declaraţia prezentată în conformitate cu alineatul 2 trebuie însoţită de un document completat de către declarant şi care conţine următoarele informaţii,în măsura în care acestea sunt necesare şi nu pot fi înscrise în caseta 44 a formularului utilizat pentru declaraţia în sine:

 

(a)        numele sau denumirea şi adresa solicitantului regimului, în cazul în care acesta nu este declarantul şi, acolo unde este cazul, ale proprietarului mărfurilor;

 

(b)        numele sau denumirea şi adresa utilizatorului mărfurilor, în cazul în care utilizatorul este altă persoană decât solicitantul sau declarantul;

 

(c)        articolul în temeiul căruia se solicită regimul;

 

(d)        perioada prevăzută pentru rămânerea mărfurilor sub regim;

 

(e)        locul în care urmează a se utiliza mărfurile;

 

(f)         dacă se utilizează procedurile prevăzute la articolele 713 şi 714.

 

Dispoziţiile articolului 498 se aplică mutatis mutandis.

 

Dispoziţiile articolului 502 se aplică mutatis mutandis.

 

Articolul 696

 

1.         Cazurile prevăzute la 229 alineatul (1) literele (a) şi (c) beneficiază de procedura simplificată de acordare a autorizaţiei cu condiţia ca declarantul să prezinte, în sprijinul declaraţiei sale verbale, o listă de inventar care să cuprindă:

 

(a)        numele şi adresa;

 

(b)        descrierea comercială a mărfurilor;

 

(c)        valoarea mărfurilor;

 

(d)        durata preconizată de şedere a mărfurilor în respectivul stat membru;

 

(e)        informaţii precise privind numărul de unităţi din fiecare categorie de marfă;

 

(f)         locul de utilizare în cazurile prevăzute la articolul 229 alineatul (1) litera (a) al patrulea paragraf.

 

2.         Inventarul, datat şi semnat de către solicitant, se depune în două exemplare la biroul vamal; un exemplar este vizat de către biroul vamal şi înapoiat persoanei interesate, iar celălalt exemplar se păstrează de către biroul menţionat.

 

Vizarea inventarului de către biroul vamal este echivalentă cu autorizarea.

 

3.         Inventarele referitoare la animalele şi echipamentul menţionat la articolul 229 alineatul (1) primul paragraf pot fi utilizate timp de un an pentru toate intrările efectuate pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

Ele se depun în fiecare an la biroul vamal competent înainte de efectuarea primei operaţiuni de admitere temporară.

 

Articolul 697

 

1.         Prezentarea carnetului ATA la biroul vamal abilitat de către autorităţile vamale în vederea plasării mărfurilor sub regimul de admitere temporară este echivalentă cu prezentarea cererii de autorizare şi înregistrarea carnetului (voletul de admitere temporară) este echivalentă cu autorizaţia de plasare sub regim.

 

2.         Mărfurile care pot fi admise temporar în conformitate cu procedura descrisă la alineatul (1) sunt prevăzute în anexa 96.

 

3.         Carnetele ATA sunt acceptate de către birourile vamale numai în condiţiile în care:

 

(a)        sunt eliberate într-o ţară care este parte la convenţia ATA, vizate şi garantate de către o asociaţie care face parte dintr-un lanţ internaţional de garantare.

 

Comisia comunică statelor membre lista ţărilor şi a asociaţiilor;

 

(b)        sunt atestate de către autorităţile vamale în caseta corespunzătoare de pe coperta carnetului şi

 

(c)        sunt valabile pe întregul teritoriu vamal al Comunităţii.

 

Articolul 698

 

1.         Cu excepţia cazului în care există o cerere expresă din partea autorităţilor vamale, efectele personale ale călătorilor şi mărfurile introduse de aceştia în scop sportiv prevăzute la articolul 684 primesc autorizaţie pentru admitere temporară fără cerere sau autorizaţie scrisă.

 

În acest caz, actul prevăzut la articolul 233 se consideră cerere de admitere temporară, iar absenţa intervenţiei autorităţilor vamale se consideră autorizaţie.

 

Subsecţiunea 4

 

Plasarea mărfurilor sub regim

 

Articolul 699

 

1.         Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolele 695 -697, declaraţia de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară se depune la unul din birourile vamale de plasare sub regim prevăzute în autorizaţie.

 

2.         În cazul aplicării articolului 695 sau 696, declaraţia menţionată la articolul 701 sau inventarul se depune la un birou vamal abilitat.

 

3.         În cazul aplicării articolului 697, prezentarea carnetului ATA pentru plasarea mărfurilor sub regimul de admitere temporară se face la următoarele birouri vamale:

 

(a)        în cazul mărfurilor prevăzute la punctele 2 -9, 11 şi 20 din anexa 95, la un birou de plasare sub regim cu competenţă teritorială pentru locul în care mărfurile urmează a fi utilizate;

 

(b)        în celelalte cazuri, la orice birou de intrare abilitat să funcţioneze ca birou de plasare sub regim. În acest caz, biroul de intrare funcţionează ca birou de plasare sub regim.

 

În mod excepţional, în cazul în care biroul de intrare abilitat să funcţioneze ca birou de plasare sub regim nu este în măsură să verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor regimului de admitere temporară, el permite transferul mărfurilor la biroul de destinaţie în măsură să execute asemenea verificări sub acoperirea carnetului ATA folosit ca document de tranzit.

 

4.         Autorităţile vamale din statele membre abilitează birourile lor vamale să acţioneze ca birouri de plasare sub regim sau birourile de intrare care acţionează ca birouri de plasare sub regim.

 

Articolul 700

 

În conformitate cu articolul 88 din cod, cazurile în care nu se cere constituirea unei garanţii pentru plasarea mărfurilor sub regim de admitere temporară sunt prevăzute în anexa 97.

 

(a)        Procedura normală

 

Articolul 701

 

1.         Declaraţia menţionată la articolul 699 alineatele (1) şi (2) se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolele 198-252.

 

2.         Fără a aduce atingere aplicării articolului 695, descrierea mărfurilor din declaraţia menţionată la articolul (1) trebuie să corespundă cu specificaţiile din autorizaţie.

 

3.         În cazul aplicării articolului 699 alineatul (3), biroul de plasare sub regim procedează după cum urmează:

 

(a)        verifică informaţiile furnizate în casetele A -G din voletul de import;

 

(b)        completează cotorul şi caseta H a voletului de import; data finală pentru reexportul mărfurilor, înscrisă la litera (b) din caseta menţionată nu trebuie să depăşească data de valabilitate a carnetului, fără a aduce atingere termenelor speciale menţionate la articolul 140 alineatul (2) din cod;

 

(c)        indică numele şi adresa biroului de plasare sub regim în caseta H litera

 

(e)        a voletului de reexport şi

 

(d)        păstrează voletul de import.

 

(b)        Proceduri simplificate

 

Articolul 702

 

Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod se aplică în conformitate cu articolele 275 şi 276.

 

Subsecţiunea 5

 

Încheierea regimului

 

(a)        Dispoziţii generale referitoare la destinaţiile vamale prevăzute la articolul 89 din cod

 

Articolul 703

 

Plasarea mărfurilor sub o destinaţie vamală mărfurilor care fac deja obiectul regimului de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import se face numai după plata sumei eventual datorate în conformitate cu articolul 143 din cod.

 

Articolul 704

 

1.         Regimul de admitere temporară este considerat încheiat pentru mărfurile importate în baza articolului 673 care au fost consumate sau distruse la faţa locului în care s-a desfăşurat manifestarea sau care au fost distribuite publicului în mod gratuit.

 

Cu toate acestea, natura mărfurilor şi a produselor menţionate la articolul 673 alineatul (1) litera (e) trebuie să fie în concordanţă cu caracterul manifestării, cu numărul vizitatorilor şi cu importanţa participării expozantului la manifestarea respectivă.

 

2.         Dispoziţiile alineatului (1) nu se aplică băuturilor alcoolice, produselor din tutun şi combustibililor.

 

(b)        Proceduri normale

 

Articolul 705

 

1.         În afara cazurilor în care se aplică articolele 695 -697, declaraţia de încheiere a regimului de admitere temporară se depune la biroul vamal de încheiere prevăzut în autorizaţie.

 

2.         În cazul aplicării articolului 695, declaraţia menţionată la alineatul (1) sau inventarul, după caz, se depune la biroul vamal care a eliberat autorizaţia.

 

3.         În cazul aplicării articolului 697, carnetul ATA se prezintă biroului vamal de încheiere abilitat.

 

4.         Cu toate acestea, biroul de control poate admite ca declaraţia menţionată la alineatele (1) şi (2) să fie prezentată şi altor birouri vamale decât cele menţionate în alineate menţionate anterior.

 

Articolul 706

 

1.         Declaraţia menţionată la articolul 705 alineatele (1) şi (2) se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiile prevăzute pentru destinaţia vamală în cauză.

 

2.         Descrierea mărfurilor importate care figurează în declaraţia vamală menţionată la alineatul (1) trebuie să corespundă specificaţiilor înscrise în autorizaţie.

 

3.         În cazul aplicării articolului 705 alineatul (3), biroul vamal de încheiere:

 

(a)        completează cotorul şi caseta H de pe voletul de reexport;

 

(b)        reţine voletul de reexport şi îl remite fără întârziere biroului vamal menţionat în caseta H litera (e).

 

(a)        Proceduri simplificate

 

Articolul 707

 

Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod se aplică în condiţiile prevăzute la articolul 278.

 

Subsecţiunea 6

 

Dispoziţii privind taxarea

 

Articolul 708

 

În conformitate cu articolul 144 alineatul (1) din cod, în cazul mărfurilor menţionate la articolele 673 şi 682 alineatul (1) literele (a), (c) şi (d), data luată în considerare pentru determinarea datoriei vamale este data acceptării declaraţiei de punere a mărfurilor în liberă circulaţie.

 

Articolul 709

 

1.         În cazul punerii în liberă circulaţie a mărfurilor plasate anterior sub regimul de admitere temporară, dobânzile compensatorii se plătesc în funcţie de cuantumul total al drepturilor de import.

 

2.         Dispoziţiile alineatului (1) nu se aplică punerii în liberă circulaţie a mărfurilor care au fost plasate sub regimul de admitere temporară în temeiul articolelor 673, 678, 682, 684 şi 685 litera (d).

 

3.         (a)        Ratele dobânzilor anuale avute în vedere se stabilesc potrivit articolului 589

alineatul (4) litera (a).

 

(b)        Dobânzile se aplică pentru fiecare lună calendaristică şi pentru perioada cuprinsă între prima zi a lunii următoare celei în care s-a efectuat prima plasare sub regimul de admitere temporară a mărfurile de import pentru care are loc încheierea regimului şi ultima zi a lunii în care s-a efectuat punerea în liberă circulaţie. Perioada de luat în calcul pentru aplicarea dobânzilor compensatorii nu trebuie să fie mai mică deo lună.

 

(c)        Cuantumul dobânzilor se calculează în funcţie de drepturile de import datorate, de ratele dobânzilor menţionate la litera (a) şi de perioada menţionată la litera (b).

 

Articolul 710

 

În cazul săvârşirii unei infracţiuni sau nereguli în cursul sau în legătură cu o operaţiune de admitere temporară sub acoperirea carnetului ATA, dispoziţiile articolelor 454 şi 455 şi ale articolelor 458-461 referitoare la utilizarea carnetului ATA ca document de tranzit se aplică mutatis mutandis la recuperarea drepturilor de import datorate.

 

Subsecţiunea 7

 

Cooperarea administrativă

 

Articolul 711

 

În cazul în care mărfurile importate sunt amplasate într-o zonă liberă sau un antrepozit liber ori sunt plasate sub unul din regimurile suspensive care permite încheierea regimului de admitere temporară, caseta rezervată descrierii mărfurilor de pe document referitor la destinaţia vamală sau, în cazul utilizării procedurilor simplificate, de pe documentele sau evidenţele utilizate, trebuie să conţină, pe lângă informaţiile prevăzute pentru procedura în cauză, şi una din următoarele menţiuni:

 

-           Mercancias IT,

 

-           MI-varer,

 

-           V.V.-Waren,

 

-           T.A. goods,

 

-           Marchandises AT,

 

-           Merci A.T.,

 

-           TI-goederen,

 

-           Mercadorias I.T.

 

Subsecţiunea 8

 

Transferul de mărfuri

 

Articolul 712

 

1.         Fără a aduce atingere articolelor 713 şi 714, în cazul în care mărfurile urmează să circule în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii pe baza unui transfer de autorizaţie sau a unei singure autorizaţii, mărfurile respective se transportă în conformitate cu dispoziţiile de tranzit extern.

 

2.         Documentul de tranzit extern sau documentul asimilat documentului de tranzit extern conţine data finală de reexport şi una din vizele menţionate la articolul 711.

 

Articolul 713

 

1.         La cererea persoanei interesate, mărfurile menţionate la articolul 712 alineatul (1) pot fi, de asemenea, transportate pe baza aceleiaşi autorizaţii în conformitate cu procedurile de transfer menţionate la alineatele (3) şi (4) din prezentului articol.

 

2.         În cazul în care se admite utilizarea acestor proceduri de transfer, ele trebuie consemnate în autorizaţie. În acest caz, ele înlocuiesc procedurile de circulaţie ale regimului de tranzit extern.

 

3.         Autorităţile vamale permit transferul mărfurilor de la biroul vamal de plasare sub regim la biroul vamal de încheiere a regimului fără alte formalităţi vamale decât cele menţionate la articolul 715 alineatul (3) şi fără a pune capăt regimului de admitere temporară.

 

4.         Răspunderea pentru mărfurile rămâne în sarcina titularului autorizaţiei.

 

5.         Titularul autorizaţiei are obligaţia de a informa în prealabil autorităţile vamale cu privire la operaţiunile de transfer de mărfuri care urmează a fi efectuate sub forma şi în modul stabilite de acestea.

 

Articolul 714

 

1.         Cu condiţia ca regularitatea operaţiunilor să nu fie afectată, în alte condiţii pe care le stabilesc, autorităţile vamale admit transportul mărfurilor de import, fără formalităţi vamale, de la biroul vamal de plasare sub regim până la locul de utilizare şi de la un loc de utilizare până la biroul de încheiere a regimului.

 

2.         Persoana interesată are obligaţia de a informa biroul de control despre reexportul mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară prin expedierea exemplarului declaraţiei de export care i-a fost remis.

 

Articolul 715

 

1.         În cazul în care se aplică dispoziţiile articolului 712, atunci când mărfurile sunt plasate sub regimul de tranzit extern, fişa de informaţii prevăzută la alineatul (3) se vizează de către autorităţile competente la cererea titularului autorizaţiei.

 

2.         În cazul în care se aplică dispoziţiile articolului 713, fişa de informaţii prevăzută la alineatul (3) se vizează fie la plasarea mărfurilor sub regim, fie la începutul operaţiunii de transfer.

 

3.         Fişa de informaţii, denumită în continuare "fişa INF 6", constă dintr-un original şi două copii. Aceasta se completează pe un formular conform modelului prevăzut în anexa 98.

 

Articolul 716

 

1.         Fişa INF 6 trebuie să conţină toate informaţiile necesare pentru a indica autorităţilor vamale:

 

-           data plasării mărfurile de import sub regimul de admitere temporară,

 

-           elementele de taxare stabilite la această dată,

 

-           cuantumul tuturor drepturilor de import percepute deja în cadrul regimului cu exonerare parţială de drepturi de import şi perioada luată în considerare pentru perceperea acestora.

 

2.         Originalul şi o copie a fişei INF 6 se înapoiază persoanei interesate; o copie este reţinută de biroul vamal care a vizat fişa; cealaltă copie este prezentată de către persoana interesate biroului de încheiere a regimului şi, după vizare, este înapoiată de către persoana interesată biroului vamal care a vizat-o iniţial.

 

Secţiunea 3

 

Admiterea temporară a mijloacelor de transport

 

Subsecţiunea 1

 

Cazul şi condiţiile în care se poate acorda admiterea temporară cu exonerare totală de drepturi de import

 

Articolul 717

 

Fără a aduce atingere articolelor 718 alineatul (7), 719 alineatul (10) litera (b) şi alineatul (11), 721 alineatul (5), 722 alineatul (3) şi 723 alineatele (3) şi (7), mijloacele de transport menţionate la literele (a) -(d) de mai jos nu pot fi comodate, închiriate, gajate, transferate sau puse la dispoziţia unei persoane stabilite în Comunitate.

 

(a)        Mijloace de transport rutier

 

Articolul 718

 

1.         Regimul de admitere temporară se aplică vehiculelor rutiere de uz comercial.

 

2.         În sensul prezentului articol, "vehicule" reprezintă toate tipurile de vehicule rutiere, inclusiv toate tipurile de remorci care pot fi ataşate la acestea.

 

3.         Fără a aduce atingere alineatului (4), plasarea sub regimul de admitere temporară menţionată la alineatul (1) se acordă cu condiţia ca vehiculele să fie:

(a)        importate de către o persoană stabilită în afara spaţiului vamal al Comunităţii sau pe seama acesteia,

 

(b)        utilizate pentru uz comercial de către această persoană sau pe seama acesteia

 

(c)        înmatriculate în afara teritoriului vamal al Comunităţii în numele unei persoane stabilite în afara acestui teritoriu. Cu toate acestea, în cazul în care vehiculele nu sunt înmatriculate, condiţia de mai sus se consideră îndeplinită dacă vehiculele respective aparţin unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al Comunităţii şi

 

(d)        folosite exclusiv pentru transportul care începe sau se încheie în afara teritoriului vamal al Comunităţii.

 

4.         În cazul în care o remorcă este ataşată la un autovehicul înmatriculat pe teritoriul vamal al Comunităţii, regimul de admitere temporară poate fi acordat chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (3) literele (a) şi (b).

 

5.         Vehiculele menţionate la alineatul (1) pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii cu respectarea condiţiilor prevăzute la alineatul (3) pe perioada necesară efectuării operaţiunilor pentru care se solicită admiterea temporară, cum ar fi transportul, îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor, descărcarea şi încărcarea mărfurilor, transportul şi întreţinerea.

 

6.         În conformitate cu alineatul 3 literele (a) şi (b), persoanele care acţionează pe seama unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal comunitar trebuie autorizate corespunzător de către persoana respectivă.

 

7.         Prin derogare de la alineatul (3):

 

(a)        cu condiţia respectării cerinţelor de la alineatul (6), vehiculele de uz comercial pot fi conduse de persoane fizice stabilite pe teritoriul vamal al Comunităţii;

 

(b)        autorităţile vamale pot admite:

 

-           ca, în cazuri excepţionale, o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii să importe şi să utilizeze vehicule în scop comercial plasate sub regimul de admitere temporară pe o perioadă limitată, stabilită de autorităţile vamale în funcţie de fiecare situaţie avută în vedere,

 

-           ca o persoană fizică stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii şi angajată de o persoană stabilită în afara acestui teritoriu să importe şi să utilizeze pe acest teritoriu, în scopuri comerciale, un vehicul aparţinând acestei din urmă persoane. Vehiculul admis sub regimul de admitere temporară poate fi, de asemenea, utilizat în scopuri private în cazul în care această utilizare are caracter accesoriu şi ocazional în raport cu uzul comercial şi este prevăzută în contractul de muncă;

 

(c)        vehiculele de uz comercial pot fi utilizate în trafic intern în cazul în care dispoziţiile în vigoare în domeniul transportului, în special celor referitoare la admitere şi operaţiuni, prevăd această posibilitate.

 

Articolul 719

 

1.         Regimul de admitere temporară se aplică vehiculelor rutiere de uz privat.

 

2.         În sensul prezentului articol, "vehicule" reprezintă toate vehiculele rutiere, inclusiv rulotele şi remorcile care pot fi ataşate autovehiculelor.

 

3.         Regimul de admitere temporară menţionat la alineatul (1) se acordă cu condiţia ca vehiculele să fie:

 

(a)        importate de persoane stabilite în afara teritoriului vamal al Comunităţii;

 

(b)        folosite de către persoanele respective pentru uz privat;

 

(c)        înmatriculate în afara teritoriului vamal al Comunităţii în numele unei persoane stabilite în afara acelui teritoriu. Cu toate acestea, dacă vehiculele nu sunt înmatriculate, condiţia de mai sus se consideră a fi îndeplinită în cazul în care vehiculele respective aparţin unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al Comunităţii.

 

4.         Prin derogare de la alineatul (3):

 

(a)        regimul se acordă, de asemenea, în cazul în care vehiculele necomunitare sunt înmatriculate pe teritoriul vamal al Comunităţii cu o serie provizorie în vederea reexportării şi poartă o placă cu numărul de înmatriculare eliberată unei persoane stabilite în afara acestui teritoriu;

 

(b)        autorităţile vamale pot admite ca o persoană fizică stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii şi angajată de către o persoană stabilită în afara acestui teritoriu să importe şi să utilizeze un vehicul aparţinând acesteia din urmă în scop privat sau pentru exercitarea unei activităţi remunerate, alta decât cele prevăzute pentru uz comercial, cu condiţia ca această utilizare să fie prevăzută în contractul de muncă.

 

5.         Regimul de admitere temporară se aplică, de asemenea:

 

(a)        în cazul în care vehiculul de uz privat, înmatriculat în ţara în care utilizatorul îşi are reşedinţa obişnuită, este folosit în mod regulat pe teritoriul vamal al Comunităţii în deplasarea de la reşedinţa sa la locul de muncă şi înapoi. Acordarea acestui regim nu este supusă nici unei limite de durată;

 

(b)        în cazul în care un student utilizează un vehicul de uz privat, înmatriculat în ţara în care îşi are reşedinţa obişnuită, pe teritoriul vamal al Comunităţii unde studentul stă cu unicul scop de a-şi efectua studiile.

 

6.         Fără a aduce atingere alineatului (5) litera (a), vehiculele menţionate la alineatul (1) pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii:

 

(a)        pe o perioadă continuă sau nu de 6 luni dintr-o perioadă de 12 luni;

 

(b)        pe perioada de şedere a studentului pe teritoriul vamal al Comunităţii în cazurile menţionate la alineatul 5 litera (b).

 

7.         Alineatul 5 litera (b) şi alineatul 6 litera (b) se aplică mutatis mutandis persoanelor însărcinate cu efectuarea unor misiuni pe durată determinată.

 

8.         În sensul alineatului (3) literele (a) şi (b), vehiculele de uz privat nu pot fi date în locaţie, în comodat sau puse la dispoziţie după ce au fost importate sau, dacă erau date în locaţie, în comodat sau puse la dispoziţie la data importului, ele nu pot fi reînchiriate, subînchiriate, să facă obiectul unui al doilea comodat sau să fie puse la dispoziţie unei alte persoane pe teritoriul vamal al Comunităţii în alt scop decât pentru reexport imediat.

 

9.         În conformitate cu alineatul (8), vehiculele de uz privat aparţinând unei întreprinderi locatoare cu sediul în afara teritoriului vamal al Comunităţii pot fi date din nou în locaţie unei persoane fizice stabilite în afara acelui teritoriu pentru a fi reexportate într-un termen lăsat la aprecierea autorităţilor vamale, în cazul în care ele se află pe acest teritoriu ca urmare a executării unui contract de locaţie.

 

10.        Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (8):

 

(a)        soţul şi ascendenţii şi descendenţii direcţi ai unei persoane fizice stabilite în afara teritoriului vamal al Comunităţii având reşedinţa obişnuită în afara acestui teritoriu pot utiliza un vehicul de uz privat care a fost deja admis sub regimul de admitere temporară;

 

(b)        vehiculul de uz privat poate fi utilizat ocazional de către o persoană fizică stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii în cazul în care această persoană acţionează pe seama şi pe baza instrucţiunilor titularului de regim care se află pe acest teritoriu.

 

11.        Prin derogare de la articolul 717:

 

(a)        regimul de admitere temporară prevăzut la alineatul (9) poate fi obţinut de către persoanele fizice stabilite pe teritoriul vamal al Comunităţii; vehiculele pot fi, de asemenea, readuse de pe teritoriul vamal al Comunităţii de către un angajat al întreprinderii locatoare care are reşedinţa în acest teritoriu;

 

(b)        în scopul revenirii în statul membru de reşedinţă, persoana fizică stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii poate închiria sau lua în comodat din afara acestui teritoriu un vehicul de uz privat cu respectarea condiţiilor stabilite în alineatul (3) litera (c). Termenul pentru reexportul vehiculului se stabileşte de către autorităţile vamale în funcţie de circumstanţele specifice ale fiecărui caz;

 

(c)        autorităţile vamale pot admite ca de regimul de admitere temporară menţionat la alineatul (4) să beneficieze şi persoanele fizice stabilite pe teritoriul vamal al Comunităţii care sunt pe punctul de a-şi muta reşedinţa obişnuită în afara acestui teritoriu în următoarele condiţii:

 

-           persoana interesată are obligaţia să facă dovada schimbării reşedinţei prin orice mijloc admis de aceste autorităţi,

 

-           exportul vehiculului are loc în termeni de 3 luni de la data înmatriculării.

 

12.        În sensul alineatului (6) litera (a), pentru a întrerupe perioada în care un vehicul importat sub regimul de admitere temporară rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii, titularul regimului are obligaţia de a informa despre acest lucru autorităţile vamale şi de a se conforma măsurilor pe care aceste autorităţi le consideră necesare pentru a preveni utilizare temporară a vehiculului.

 

Articolul 720

 

1.         Articolul 719, cu excepţia alineatului (12), se aplică mutatis mutandis animalelor de călărie sau de tracţiune şi atelajelor acestora care intră pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

2.         Animalele şi atelajele acestora prevăzute la alineatul (1) pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii pe o perioadă de 3 luni.

 

(c)        Mijloace de transport feroviar

 

Articolul 721

 

1.         Regimul de admitere temporară se aplică mijloacelor de transport feroviar.

 

2.         În sensul prezentului articol, "mijloace de transport feroviar" reprezintă materialul de tracţiune, trenurile automotoare şi vagoanele automotoare, precum şi vagoanele de orice natură utilizate pentru transportul de persoane sau mărfuri.

 

3.         Regimul de admitere temporară menţionat la alineatul (1) se acordă cu condiţia ca mijloacele de transport feroviar:

 

(a)        să aparţină unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al Comunităţii;

 

(b)        să fie înmatriculate pe o reţea feroviară în afara teritoriului vamal al Comunităţii.

 

4.         Mijloacele de transport feroviar pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii pe o perioadă de 12 luni.

 

5.         Prin derogare de la articolul 717:

 

(a)        mijloacele de transport feroviar pot fi puse la dispoziţia unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Comunităţii cu condiţia să fie folosite în comun în cadrul unui acord în baza căruia fiecare reţea poate utiliza materialul rulant al celeilalte reţele ca pe propriul său material rulant;

 

(b)        în cazuri excepţionale, autorităţile vamale pot admite ca o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii să importe şi să utilizeze vagoane destinate transportului de mărfuri care au fost plasate sub regimul de admitere temporară pe o perioadă limitată stabilită de autorităţile menţionate în funcţie de fiecare caz avut în vedere.

 

(c)        Mijloace de transport aerian

 

Articolul 722

 

1.         Regimul de admitere temporară se aplică mijloacelor de transport aerian.

 

2.         Mijloacele de transport menţionate la alineatul (1) pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii pe perioada necesară efectuării operaţiunilor pentru care se solicită admiterea temporară, cum ar fi transportul, debarcarea sau îmbarcarea călătorilor, încărcarea şi descărcarea mărfurilor, transportul şi întreţinerea.

 

3.         Articolul 718 alineatele (6) şi (7) se aplică mutatis mutandis mijloacelor de transport aerian utilizate în scopuri comerciale. În special, autorităţile vamale pot admite, în cazuri excepţionale, ca o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii să importe şi să utilizeze aeronave plasate sub regimul de admitere temporară pe o perioadă limitată stabilită de autorităţile menţionate în funcţie de fiecare caz avut în vedere.

 

4.         În cazul în care mijloacele de transport menţionate la alineatul (1) sunt folosite pentru transport aerian de uz privat, se aplică condiţiile prevăzute la 719 alineatul (3).

 

5.         Mijloacele de transport menţionate la alineatul (4) pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii pe o perioadă continuă sau nu de 6 luni dintr-o perioadă de 12 luni.

 

6.         Articolul 719 alineatele (8) -(12) se aplică mutatis mutandis mijloacelor de transport aerian folosite pentru uz privat.

 

(d)        Mijloace de transport pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare

 

Articolul 723

 

1.         Regimul de admitere temporară se aplică mijloacelor de transport pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare.

 

2.         Mijloacele de transport menţionate la alineatul (1) pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii pe perioada necesară efectuării operaţiunilor pentru care se solicită admiterea temporară, cum ar fi transportul, îmbarcarea şi debarcarea călătorilor, încărcarea sau descărcarea mărfurilor, transportul şi întreţinerea.

 

3.         Dispoziţiile articolului 718 alineatele (6) şi (7) se aplică mutatis mutandis mijloacelor de transport de uz comercial pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare. În special, autorităţile vamale pot admite, în cazuri excepţionale, ca o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii să importe şi să utilizeze nave plasate sub regimul de admitere temporară pe o perioadă limitată stabilită de autorităţile menţionate, în funcţie de fiecare caz avut în vedere.

 

4.         În cazul în care mijloacele de transport menţionate la alineatul (1) se folosesc pentru transportul de uz privat pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, se aplică condiţiile prevăzute la 719 alineatul (3).

 

5.         Mijloacele de transport menţionate la alineatul (4) pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii o perioadă continuă sau nu de 6 luni dintr-o perioadă de 12 luni.

 

6.         Articolul 719 alineatele (8) -(12) se aplică mutatis mutandis mijloacelor de transport de uz privat pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare.

 

7.         Prin derogare de la articolul. 717, în cazurile excepţionale când infrastructura porturilor lacustre situate în afara teritoriului vamal al Comunităţii nu permite acostarea mijloacelor de transport de uz privat pe căi navigabile interioare, autorităţile vamale pot admite ca o persoană fizică stabilită pe teritoriul vamal al Comunităţii să importe o navă plasată sub regimul de admitere temporară şi utilizată în partea comunitară a unui lac situat atât în interiorul teritoriului menţionat, cât şi în ţara de înmatriculare a navei. Persoana interesată trebuie să facă dovada inadecvării infrastructurii portuare lacustre prin orice mijloc admis de către autorităţile vamale.

 

(e)        Paleţii

 

Articolul 724

 

1.         Regimul de admitere temporară se aplică paleţilor.

 

2.         Paleţii care pot fi identificaţi pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii o perioadă de 12 luni care poate fi redusă la cererea persoanei interesate.

 

3.         Paleţii, alţii decât cei prevăzuţi la alineatul (2), pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii o perioadă de 6 luni care poate fi redusă la cererea persoanei interesate.

 

(f)         Containerele

 

Articolul 725

 

1.         Regimul de admitere temporară se aplică containerelor agreate pentru transport sub sigiliu vamal sau prevăzute doar cu mărci în momentul introducerii pe teritoriul vamal al Comunităţii pe seama proprietarilor, utilizatorilor sau reprezentanţilor acestora.

 

2.         Containerele, altele decât cele prevăzute la alineatul (1), sunt admise sub regimul de admitere temporară în cazul în care autorităţile vamale ale statului membru în care se cere plasarea containerelor sub regim autorizează acest lucru.

 

3.         Containerele plasate sub regim de admitere temporară pot rămâne pe teritoriul vamal al Comunităţii o perioadă de 12 luni.

 

4.         Containerele plasate sub regimul de admitere temporară pot fi utilizate în trafic intern înainte de a fi reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii. Cu toate acestea, containerele nu pot fi utilizate decât o singură dată pe perioada fiecărei şederi într-un stat membru pentru transportul mărfurilor încărcate pe teritoriul statului membru respectiv pentru a fi descărcate pe teritoriul aceluiaşi stat membru, în cazul în care altfel containerele ar trebui să circule goale în interiorul acestui teritoriu.

 

5.         Fără a aduce atingere articolului 729 alineatul (1), accesoriile şi echipamentul uzual al containerelor pot fi importate fie împreună cu un container pentru a fi reexportate ulterior separat sau cu un alt container, fie separat pentru a fi reexportate ulterior cu un container.

 

Articolul 726

 

1.         Articolul 725 alineatul (1) se aplică containerelor, indiferent dacă au fost sau nu agreate pentru transport sub sigiliu vamal, pe care au fost înscrise într-un loc adecvat şi vizibil următoarele menţiuni:

 

(a)        identitatea proprietarului sau a utilizatorului;

 

(b)        mărcile şi numerele de identificare ale containerului adoptate de către proprietar sau de către utilizator;

 

(c)        greutatea proprie a containerului, inclusiv a echipamentelor fixate permanent şi

 

(d)        ţara căreia îi aparţine containerul.

 

Cu toate acestea, datele prevăzute la litera (c) nu sunt necesare în cazul marcării lăzilor mobile utilizate în transportul combinat rutier-feroviar, iar datele menţionate la litera (d) nu sunt necesare în cazul marcării containerelor utilizate în transportul aerian.

 

2.         Ţara căreia îi aparţine containerul poate fi indicată fie cu numele complet, fie cu ajutorul codului de ţară ISO alpha-2 prevăzut în standardul internaţional ISO 3166, fie prin intermediul semnului distinctiv utilizat pentru a indica ţara de înmatriculare a autovehiculelor în circulaţia rutieră internaţională, fie în cifre, în cazul lăzilor mobile utilizate în transportul combinat feroviar-rutier. Pentru identificarea proprietarului sau a utilizatorului se poate indica fie numele complet, fie o siglă sau cifre consacrate de uz, cu excepţia simbolurilor cum ar fi emblemele sau drapelele.

 

3.         În cazul în care un container, marcat în conformitate cu alineatele (1) şi (2), este identificat ca aparţinând unui stat membru, se consideră că acest container îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolele 9 şi 10 din tratat.

 

Cu toate acestea, beneficiarul de regim are obligaţia de a furniza, la cererea autorităţilor vamale ale statului membru de şedere a containerului, informaţii privind statutul vamal al containerului.

 

Articolul 727

 

1.         Containerele care:

 

(a)        poartă, în afara datelor prevăzute la 726 alineatul (1), următoarele detalii, care figurează pe placa de agreare în conformitate cu reglementările menţionate la alineatul (2):

 

-           numărul de serie dat de producător (numărul de fabricaţie) şi

 

-           cifrele sau literele de identificare a tipului, dacă sunt aprobate pentru tipul respectiv de construcţie;

 

(b)        sunt conforme cu prescripţiile tehnice menţionate la alineatul (2) şi

 

(c)        au fost agreate de un stat membru sau de una dintre ţările prezentate în anexa 99 în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatul (2), trebuie recunoscute ca agreate pentru transportul sub sigiliu vamal.

 

2.         Prescripţiile tehnice aplicabile containerelor care pot fi admise pentru transport sub sigiliu vamal şi procedurile referitoare la agrearea lor sunt conforme celor prevăzute în partea I, respectiv partea II din anexa 7 la Convenţia TIR anexată la Regulamentul (CEE) nr. 2112/78 al Comisiei⁽¹⁸⁾. Orice amendament intrat în vigoare referitor la anexa 7 la Convenţia TIR se aplică şi prezentului regulament.

 

Aceste prescripţii se aplică în conformitate cu notele explicative din partea III a anexei 7 menţionate anterior.

 

3.         în cazul în care se constată că containerele agreate nu corespund prescripţiilor tehnice menţionate la alineatul (2) sau în cazul în care un container prezintă un defect major şi astfel nu mai corespunde standardelor conform cărora a fost agreat pentru transport sub sigiliu vamale, biroul vamal acţionează în conformitate cu dispoziţiile anexei 100.

 

___________

(18)         JO L 252, 28. 9. 1978, p. 1.

----------------

 

Articolul 728

 

Dispoziţiile articolului 725 alineatul (4) se aplică în conformitate cu nota explicativă din anexa 101.

 

(g)        Piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele uzuale

 

Articolul 729

 

1.         Regimul de admitere temporară se acordă pentru piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele uzuale, inclusiv echipamentul utilizat pentru stivuirea, asigurarea sau protejarea mărfurilor, care sunt importate cu sau separat de mijloacele de transport cărora le sunt destinate.

 

2.         Piesele de schimb importate cu sau separat de mijloacele de transport cărora le sunt destinate se utilizează exclusiv pentru executarea de reparaţii minore sau pentru întreţinerea obişnuită a acestor mijloace de transport.

 

3.         Operaţiile de întreţinere de rutină şi reparaţiile efectuate asupra mijloacelor de transport care au devenit necesare în timpul deplasării spre sau în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii nu constituie o modificare în sensul articolului 137 şi pot fi efectuate pe perioada admiterii temporare.

 

Subsecţiunea 2

Acordarea regimului

 

(a) Generalităţi

 

Articolul 730

 

Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 724 alineatul (3) şi articolul 725 alineatul (2) şi fără a aduce atingere articolului 728, mijloacele de transport sunt autorizate pentru regim fără cerere sau autorizaţie scrisă.

 

În acest caz, actul prevăzut la articolul 233 se consideră ca fiind cerere de admitere temporară, iar neintervenţia autorităţilor vamale se consideră ca fiind autorizare.

 

Articolul 731

 

Paleţii menţionaţi la articolul 724 alineatul (2) şi containerele menţionate la articolul 725 alineatul (1) pot beneficia de acordarea regimului în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 730 cu condiţia ca beneficiarul regimului:

 

(a)        să fie reprezentat pe teritoriul vamal al Comunităţii şi să comunice autorităţilor vamale desemnate de fiecare stat membru în care se află paleţii sau containerele datele care să permită identificarea întinderii reprezentării;

 

(b)        să furnizeze, la cererea autorităţilor vamale desemnate din statul membru în care se află paleţii sau containerele, informaţii privind locul şi data de intrare a paleţilor sau containerelor pe teritoriul vamal al Comunităţii, data şi locul ieşirii lor de pe acest teritoriu, precum şi circulaţia paleţilor sau containerelor în interiorul aceluiaşi teritoriu.

 

(c)        Cazuri speciale

 

Articolul 732

 

1.         În cazul în care se aplică articolul 724 alineatul (3) şi articolul 725 alineatul (2), pentru a beneficia de regimul de admitere temporară, utilizatorul sau reprezentantul său depune o cerere la biroul vamal competent din statul membru în care se introduc pe teritoriul vamal al Comunităţii containerele sau paleţii care urmează a se plasa sub regim.

 

2.         Cererea se face în scris prin orice mijloc acceptat de autorităţile vamale. Cererea trebuie să cuprindă următoarele informaţii:

 

(a)        numele, denumirea şi adresa utilizatorului sau ale reprezentantului acestuia;

 

(b)        angajamentul de a se conforma dispoziţiilor articolului 731 litera (b);

 

(c)        numărul şi descrierea paleţilor, în cazul în care se aplică articolul 724 alineatul (3).

 

3.         Cererea poate fi globală acoperind mai multe operaţiuni de admitere temporară.

 

4.         Pentru o singură operaţiune de admitere temporară, lista prevăzută la 736 alineatul (1) litera (b) ţine loc de cerere.

 

Articolul 733

 

1.         Biroul vamal căruia i se prezintă cererea are obligaţia de a decide cu privire la aceasta şi eliberează, după caz, o autorizaţie de admitere temporară, denumită în continuare "autorizaţie".

 

2.         Autorizaţia se acordă numai pentru containerele care pot fi identificate când sunt reexportate.

 

3.         Autorizaţia este semnată de către biroul vamal competent care păstrează un exemplar. Aceasta trebuie să indice în special metoda prin care utilizatorul furnizează datele prevăzute la articolul 731 litera (b).

 

4.         Autorizaţia poate fi globală, acoperind mai multe operaţiuni de admitere temporară.

 

5.         În cazul unei singure operaţiuni de admitere temporară, acceptarea de către autorităţile vamale a listei prevăzute la 736 alineatul (1) litera (b) se consideră autorizaţie.

 

(d)        Termenele menţionate la articolul 140 din cod

 

Articolul 734

 

În sensul articolului 140 alineatul (3) din cod, articolul 694 alineatul (2) se aplică mijloacelor de transport. În cazul în care beneficiarul regimului dovedeşte că paleţii menţionaţi la articolul 724 alineatele (3) şi (4) sau containerele menţionate la articolul 725 alineatele (1) şi (2) nu sau folosit o anumită perioadă de timp, această neutilizare este considerată ca fiind o circumstanţă excepţională care justifică prelungirea termenului.

 

Subsecţiunea 3

 

Plasarea mărfurilor sub regim

 

Articolul 735

 

1.Plasarea mijloacelor de transport sub regimul de admitere temporară se efectuează în condiţiile menţionate la articolul 232 alineatul (1).

2.În conformitate cu articolul 88 din cod, plasarea mijloacelor de transport sub regimul de admitere temporară fără declaraţie nu este condiţionată de constituirea unei garanţii.

 

Articolul 736

 

1.         Prin derogare de la articolul 735 alineatul (1), în cazul în care biroul de control consideră la data plasării sub regim sau cu ocazia controlului, că există un risc serios de nerespectare a obligaţiei de reexport a unui mijloc de transport, regimul de admitere temporară se aplică numai dacă:

 

(a)        se prezintă o declaraţie întocmită în conformitate cu articolul 205 alineatul (1) sau un document prevăzut de o convenţie internaţională astfel cum se menţionează la articolul 205 alineatul (3);

 

(b)        în cazul containerelor, se prezintă o declaraţie verbală astfel cum se menţionează la articolul 229 alineatul (1), însoţită de o listă.

 

Lista trebuie să cuprindă:

 

(i)         numele, denumirea şi adresa utilizatorului sau a reprezentantului acestuia;

 

(ii)        mijloacele de identificare a containerelor;

 

(iii)       numărul de containere, cantitatea şi natura pieselor de schimb, accesoriilor şi echipamentelor uzuale.

 

2.         Prin derogare de la articolul 735 alineatul (1), materialele menţionate la articolul 729 alineatul (1) care sunt importate separat de mijloacele de transport cărora le sunt destinate fac obiectul formalităţilor prevăzute la alineatul (1) litera (a), fără a aduce atingere facilităţilor extinse prevăzute în acordurile în vigoare.

 

3.         Prin derogare de la articolul 735 alineatul (2), în cazul în care biroul de control consideră că se aplică alineatul (1) şi că plata datoriei vamale care se poate naşte nu este sigură, se cere constituirea unei garanţii.

 

Articolul 737

 

1.         În cazul plasării sub regimul de admitere temporară la încheierea regimului de perfecţionare activă în Comunitate, mijloacele de transport se consideră mijloace de transport introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

2.         Data plasării sub regimul de admitere temporară a mijloacelor de transport menţionate la alineatul (1) este data la care sunt utilizate prima dată sub acest regim.

 

3.         În scopul întocmirii decontului de încheiere prevăzut la regimul de perfecţionare activă, beneficiarul regimului de admitere temporară îi eliberează titularului autorizaţiei de perfecţionare activă un atestat care înlocuieşte documentele prevăzute la articolul 595 alineatul (3).

 

Subsecţiunea 4

 

Încheierea regimului

 

Articolul 738

 

Piesele înlocuite ca urmare a lucrărilor de reparaţie sau întreţinere şi piesele de schimb noi deteriorate sau defecte primesc una din destinaţiile vamale admise pentru mărfurile de import.

 

Articolul 739

 

În ceea ce priveşte mijloacele de transport feroviare menţionate la articolul 721 şi al paleţilor menţionaţi la articolul 724, care se utilizează în comun în baza unui acord, regimul se încheie, de asemenea, atunci când mijloacele de transport feroviar de acelaşi tip sau paleţii de acelaşi tip sau de valoare echivalentă celor puşi la dispoziţia unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Comunităţii primesc una din destinaţiile vamale admise.

 

Articolul 740

 

1.         Încheierea regimului de admitere temporară, pentru mijloacele de transport care au fost plasate sub regim în conformitate cu articolul 735, se efectuează:

 

(a)        în cazul reexportului, în condiţiile menţionate la articolul 232 alineatul (2);

 

(b)        în cazul declarării pentru orice altă destinaţie vamală, în condiţiile prevăzute pentru declararea pentru destinaţia vamală în cauză.

 

2.         Încheierea regimului de admitere temporară, pentru mijloacele de transport cărora li se aplică articolul 736, se efectuează prin prezentarea declaraţiei sau documentului menţionat la articolul 736, împreună cu mijlocul de transport, în termenele stabilite de biroul vamal unde a fost prezentat documentul sau a fost depusă declaraţia.

 

Subsecţiunea 5

 

Dispoziţii finale

 

Articolul 741

 

Dispoziţiile prezentei secţiuni nu aduc atingere dispoziţiilor în vigoare în domeniul transporturilor privind în special condiţiile de acces şi de executare a acestora.

 

Articolul 742

 

Autorităţile vamale pot revoca autorizaţia de admitere temporară a mijloacelor de transport în cazul în care, fără a aduce atingere derogărilor prevăzute de prezentul capitol şi de facilităţile mai cuprinzătoare prevăzute de acordurile în vigoare, acestea constată în special:

 

-           că mijloacele de transport rutier de uz comercial sunt folosite în traficul intern,

 

-           că mijloacele de transport de uz privat au fost folosite în scop comercial în traficul intern,

 

-           că mijloacele de transport au fost date în locaţie, în comodat sau au fost puse la dispoziţie după import sau, dacă erau deja date în locaţie, în comodat sau puse la dispoziţie la data importului, au fost reînchiriate, subînchiriate, au făcut obiectul unui al doilea comodat sau au fost puse la dispoziţia unei alte persoane pe teritoriul vamal al Comunităţii în alt scop decât cel de reexport imediat.

 

Secţiunea 4

 

Modalităţi speciale de încheiere a regimului

 

Articolul 743

 

În sensul prezentului capitol, abandonarea în favoarea bugetului statului în cazuri excepţionale temeinic justificate este posibilă oricând cu acordul autorităţilor vamale.

 

Secţiunea 5

 

Măsuri de politică comercială

 

Articolul 744

 

În cazul în care în actele comunitare sunt prevăzute măsuri de politică comercială pentru:

 

(a)        punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, acestea nu se aplică nici la plasarea mărfurilor sub regimul de admitere temporară, nici pe durata rămânerii mărfurilor sub regim;

 

(b)        introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii, acestea se aplică dacă mărfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporară;

 

(c)        exportul mărfurilor, acestea nu se aplică în cazul reexportului mărfurilor necomunitare de pe teritoriul vamal al Comunităţii după plasarea sub regimul de admitere temporară.

 

Articolul 745

 

Punerea în liberă circulaţie a mărfurilor de import este condiţionată de aplicarea de către autorităţile vamale a măsurilor de politică comercială în vigoare pentru aceste mărfuri la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie.

 

Secţiunea 6

 

Schimbul de informaţii

 

Articolul 746

 

1.         Comisiei i se comunică de către statele membre:

 

(a)        cazurile în care se aplică articolul 696 în conformitate cu articolul 229 alineatul (1) litera (c);

 

(b)        informaţiile menţionate în anexa 102 pentru fiecare autorizaţie în cazul în care valoarea mărfurilor de import depăşeşte4 000 ECU şi admiterea temporară a acestora a fost autorizat în temeiul articolului 688;

 

(c)        informaţiile menţionate în anexa 103 pentru fiecare autorizaţie, când admiterea temporară a fost autorizată în conformitate cu dispoziţiile articolului 689.

 

2.         Informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (b) şi (c) se comunică până la 15 martie şi 15 septembrie ale fiecărui an cu privire la autorizaţiile eliberate în decursul semestrului precedent. Ele sunt transmise de către Comisie celorlalte state membre şi fac obiectul examinării de către comitet în cazurile în care se consideră necesar.

 

Articolul 747

 

1.         Comisiei i se comunică de către statele membre:

 

(a)        lista autorităţilor vamale cărora trebuie să li se prezinte cererile de autorizaţie, cu excepţia cazurilor în care se aplică articolele 695, 696 şi 697;

 

(b)        lista birourilor vamale abilitate să accepte declaraţii pentru plasarea sub regim în conformitate cu articolele 695, 696 şi 697;

 

2.         Se aplică dispoziţiile articolului 649 alineatele (2) şi (3).

 

CAPITOLUL 6

 

Perfecţionarea pasivă

 

Secţiunea 1

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 748

 

În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

(a)        produse compensatoare principale: produsele compensatoare pentru obţinerea cărora s-a autorizat regimul de perfecţionare pasivă;

 

(b)        produse compensatoare secundare: alte produse compensatoare decât cele pentru care s-a autorizat regimul şi care rezultă în mod necesar din operaţiunea de perfecţionare pasivă;

 

(c)        pierderi: partea din mărfurile de export temporar care se distruge şi dispare în cursul operaţiunii de perfecţionare pasivă, mai ales prin evaporare, uscare, evacuare sub formă de gaz, pierderi în apa de clătire;

 

(d)        metoda cheii cantitative: repartizarea mărfurilor de export pe diferite produse compensatoare în funcţie de cantitatea mărfurilor menţionate;

 

(e)        metoda cheii valorice: repartizarea mărfurilor de export pe diferite produse compensatoare în funcţie de valoarea produselor;

 

(f)         import anticipat: sistemul prevăzut la 154 alineatul (4) din cod;

 

(g)        trafic triunghiular: sistemul prin care punerea în liberă circulaţie a produselor compensatoare cu exonerare parţială sau totală de drepturi de import se efectuează la un birou vamal situat în alt stat membru decât cel în care se situează biroul vamal la care se efectuează exportul temporar al mărfurilor;

 

(h)        sumă de dedus: suma drepturilor de import care s-ar fi aplicat mărfurilor exportate temporar dacă ar fi fost importate pe teritoriul vamal al Comunităţii din ţara unde au suferit operaţiunea sau ultima operaţiune de perfecţionare;

 

(i)         cheltuieli de încărcare, de transport şi de asigurare: toate cheltuielile ocazionate de încărcarea, transportul şi asigurarea mărfurilor, inclusiv:

 

-           comisioanele şi cheltuielile de intermediere, cu excepţia comisioanelor de cumpărare,

 

-           cheltuielile containerelor care nu formează un tot cu mărfurile de export temporar,

 

-           cheltuielile de ambalare, inclusiv manopera şi materialele;

 

-           cheltuielile de manipulare ocazionate de transportul mărfurilor.

 

Subsecţiunea 1

 

Acordarea regimului - procedura normală

 

Articolul 749

 

1.         În conformitate cu articolul 148 litera (b) din cod, autorităţile vamale se asigură că se poate stabili că produsele compensatoare au fost fabricate din mărfuri de export temporar, recurgându-se în special la următoarele, după caz:

 

(a)        declararea sau descrierea mărcilor speciale sau a seriei de fabricaţie;

 

(b)        plicarea de plumbi, sigilii, ştampile sau alte mărci distinctive;

 

(c)        prelevarea de mostre, ilustraţii sau descrieri tehnice;

 

(d)        efectuarea de analize;

 

(e)        verificarea documentelor justificative referitoare la operaţiunea respectivă (cum ar fi contracte, corespondenţă comercială, facturi) care demonstrează cu claritate că produsele compensatoare urmează a fi fabricate din mărfuri de export temporar.

 

Autorităţile vamale pot, de asemenea, folosi fişa de informaţii pentru facilitarea exportului temporar de mărfuri trimise dintr-o ţară pentru a fi transformate, prelucrate sau reparate în altă ţară prevăzută în Recomandarea Consiliului de Cooperare Vamală din 3 decembrie 1963 şi cuprinsă în anexa 104.

 

2.         În cazul în care se solicită aplicarea regimul pentru repararea mărfurilor, cu sau fără a se recurge la sistemul de schimburi standard, autorităţile vamale au obligaţia de a se asigura că mărfurile de export temporar pot fi reparate. Dacă autorităţile vamale consideră că această condiţie nu este îndeplinită, ele refuză eliberarea autorizaţiei.

 

3.         În cazul în care se solicită aplicarea sistemului de schimburi standard, autorităţile vamale utilizează în special metodele de verificare menţionate la alineatul (1) literele (c), (d) sau (e). În cazul alineatului (1) litera (e), documentele justificative trebuie să indice clar că reparaţia avută în vedere se va efectua prin furnizarea unui produs de înlocuire care să îndeplinească condiţiile stabilite la articolul 155 alineatul (1) din cod.

 

4.         În sensul alineatului (3), autorităţile vamale au obligaţia de a se asigure în special că plasarea sub regim în scopul efectuării unei înlocuiri în conformitate cu articolul 154 alineatul (1) nu este autorizată ca mijloc de îmbunătăţire a performanţelor tehnice ale mărfurilor.

 

În acest scop ele verifică:

 

-           contractele şi alte documente justificative referitoare la reparaţie şi

 

-           contractele de vânzare sau de leasing şi/sau facturile referitoare la mărfurile de export temporar sau mărfurile care incorporează mărfuri de export temporar, şi, în special, condiţiile prevăzute.

 

5.         În cazul în care nu se poate stabili dacă produsele compensatoare vor fi obţinute din mărfurile de export temporar şi se prezintă o cerere de derogare către autorităţile vamale în temeiul articolului 148 litera (b) din cod, autorităţile prezintă cererea Comisiei.

 

Articolul 750

 

1.         Cererea se întocmeşte în conformitate cu articolul 497 şi în concordanţă cu modelul din anexa 67/E şi se prezintă de către persoana căreia i se poate acorda autorizaţia în temeiul articolelor 86, 147 şi 148 din cod.

 

2.         (a)        Cererea se prezintă autorităţilor vamale desemnate de către statul membru pe

teritoriul căruia se află mărfurile pentru export temporar.

 

(b)        În cazul în care se prevede că mărfurile vor fi exportate din mai multe state membre, se poate solicita o autorizaţie unică. Această cerere se prezintă autorităţilor vamale desemnate de către statul membru pe teritoriul căruia se află o parte din mărfuri.

 

În acest caz, cererea trebuie să includă detalii privind derularea operaţiunilor, precum şi locurile de unde se preconizează că vor fi exportate mărfurile de export temporar.

 

Articolul 751

 

1.         Fără a aduce atingere articolelor 760 şi 761, autorizaţia se eliberează de către autorităţile vamale cărora li s-a prezentat cererea în temeiul articolului 750 alineatul (2) şi se întocmeşte în conformitate cu articolul 500 şi în concordanţă cu modelul din anexa 68/E.

 

Prin derogare de la articolul 500 alineatul (3) şi în cazuri excepţionale temeinic justificate, autorităţile vamale pot emite o autorizaţie cu efect retroactiv. Efectul retroactiv al acestei autorizaţii nu fi anterior datei la care s-a prezentat cererea de autorizaţie. Această derogare nu se aplică schimburilor standard cu import anticipat.

 

2.         În cazul în care se aplică articolul 750 alineatul (2) litera (b), autorizaţia nu se poate elibera fără acordul autorităţilor vamale desemnate de statele membre pe teritoriul cărora se află locurile indicate în cerere. Se aplică următoarea procedură:

 

(a)        autorităţile vamale cărora li s-a prezentat cererea comunică cererea şi proiectul de autorizaţie celorlalte autorităţi vamale interesate după ce se asigură că se pot considera îndeplinite condiţiile economice cu privire la operaţiunea preconizată; cererea şi proiectul de autorizaţie trebuie să cuprindă cel puţin rata randamentului, mijloacele de identificare aprobate, birourile vamale menţionate la punctul 11 din modelul de autorizaţie prezentat în anexa 68/E, după caz, biroul de control şi utilizarea procedurilor simplificate de plasarea sub regim şi de punere în liberă circulaţie în beneficiul regimului, precum şi regulile care trebuie respectate, în special pentru a asigura informarea biroului de control;

 

(b)        celelalte autorităţi vamale interesate comunică, după caz, existenţa oricăror obiecţiuni în cel mai scurt timp şi cel târziu în termen de 2 luni de la data transmiterii cererii şi a proiectului de autorizaţie;

 

(c)        autorităţile vamale menţionate la litera (a) pot elibera autorizaţia dacă nu au primit nicio informaţie privind existenţa obiecţiunilor la proiectul de autorizaţie în termenul menţionat la litera (b).

 

(d)        statul membru care eliberează autorizaţia trimite o copie a acesteia tuturor statelor membre menţionate mai sus.

 

Autorizaţiile eliberate în acest mod sunt valabile numai în statele membre menţionate mai sus.

 

Comisiei i se comunică de către statele membre numele şi adresele autorităţilor vamale desemnate să primească cererea şi proiectul de autorizaţie menţionat la litera (a). Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

 

Articolul 752

 

1.         Autorizaţia care permite recurgerea la sistemul de schimburi standard fără import anticipat poate fi utilizată şi pentru reimportul de produse compensatoare în locul produselor de înlocuire, cu condiţia ca toate condiţiile să fie îndeplinite.

 

2.         Dacă circumstanţele justifică acest lucru şi dacă se îndeplinesc toate condiţiile pentru a se acorda sistemul de schimburi standard fără import anticipat, autorităţile vamale pot permite titularului unei autorizaţii de perfecţionare pasivă care nu prevede utilizarea acestui sistem să importe produse de înlocuire.

 

Persoanele interesate pot face o cerere în acest scop până la data la care sunt importate produsele.

 

Articolul 753

 

Perioada de valabilitate a unei autorizaţii se stabileşte de către autorităţile vamale în funcţie de condiţiile economice şi ţinând seama de necesităţile specifice ale solicitantului autorizaţiei.

 

În cazul în care perioada de valabilitate depăşeşte 2 ani, condiţiile economice pe baza cărora s-a eliberat autorizaţia se reexaminează periodic la intervale stabilite în autorizaţie.

 

Articolul 754

 

1.         Termenul în care produsele compensatoare se importă pe teritoriul vamal al Comunităţii se determină în ţinând seama de durata necesară pentru efectuarea operaţiunilor de perfecţionare şi pentru realizarea transportului mărfurilor de export temporar şi al produselor compensatoare. Acest termen se calculează de la data acceptării declaraţiei de plasare sub regim.

 

2.         În cadrul sistemului de schimburi standard fără import anticipat, termenul în care produsele de înlocuire trebuie importate pe teritoriul vamal al Comunităţii se ţinând seama de durata necesară înlocuirii mărfurilor de export temporar şi transportului mărfurilor de export temporar şi al produselor de înlocuire. Acest termen se calculează de la data acceptării declaraţiei de plasare sub regim.

 

3.         Reimportul produselor compensatoare menţionate la alineatul (1) şi importul produselor de înlocuire menţionate la alineatul (2) se consideră realizate atunci când aceste produse:

 

-           sunt puse în liberă circulaţie sau

 

-           sunt plasate într-o zonă liberă sau un antrepozit liber sau sub regimurile de antrepozit vamal sau de perfecţionare activă,

 

-           sunt plasate sub regimul de tranzit extern.

 

4.         Data luată în consideraţie pentru aplicarea prezentului articol este data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie sau a declaraţiei de punere în liberă circulaţie, a declaraţiei de plasare sub una dintre destinaţiile vamale menţionate la alineatul (3) sau data de intrare într-o zonă liberă sau un antrepozit liber.

 

Articolul 755

 

Atunci când circumstanţele justifică acest lucru, se poate acorda prelungirea termenului prevăzut la articolul 754, chiar şi după expirarea termenului iniţial.

 

Articolul 756

 

1.         Atunci când circumstanţele justifică acest lucru, se poate acorda prelungirea termenului prevăzut la articolul 157, chiar şi după expirarea termenului iniţial.

 

2.         În sensul articolului 157 alineatul (1) din cod, se consideră export plasarea mărfurilor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber sau sub regimul de antrepozit vamal în vederea exportării ulterioare.

 

Articolul 757

 

Fără a aduce atingere articolului 758, rata randamentului prevăzută la articolul 149 alineatul (2) din cod se stabileşte cel târziu la data plasării mărfurilor sub regim, ţinând seama de datele tehnice privind operaţiunea sau operaţiunile ce urmează a se efectua, dacă acestea sunt disponibile, iar dacă nu sunt disponibile, de datele disponibile în Comunitate referitoare la operaţiunile de acelaşi tip.

 

Articolul 758

 

Atunci când circumstanţele justifică acest lucru, autorităţile vamale pot stabili rata randament ului după plasarea mărfurilor sub regim, dar nu mai târziu de data acceptării declaraţiei de punere în circulaţie liberă a produselor compensatoare.

 

Articolul 759

 

1.         În conformitate cu articolul 147 alineatul (2) din cod, autorizaţia menţionată la articolul 751 se eliberează la cererea persoanei care exportă mărfurile de export temporar, chiar dacă aceasta nu este persoana care realizează operaţiunile de perfecţionare. Derogarea se solicită în cererea prezentată autorităţilor vamale din statul membru în care solicitantul este stabilit. Derogarea se aplică şi în cazul traficului triunghiular.

 

Autorizaţia se eliberează solicitantului.

 

Derogarea permite unei alte persoane decât titularul autorizaţiei să declare produse compensatoare pentru punerea în liberă circulaţie şi să I se acorde acestei persoane beneficiul regimului.

 

2.         Cererea trebuie să fie însoţită de toate documentele justificative a căror prezentare este necesară pentru examinarea cererii. Aceste documente trebuie să prezinte mai ales:

 

-           avantajele care ar rezulta din aplicarea articolului 147 alineatul (2) din cod în ceea ce priveşte creşterea vânzărilor la mărfurile de export temporar în comparaţie cu vânzările realizate în condiţii normale,

 

-           dovada că derogarea cerută nu aduce atingere intereselor fundamentale ale producătorilor comunitari de produse identice sau similare cu produsele compensatoare ce urmează a fi reimportate.

 

3.         Atunci când autorităţile vamale sunt în posesia tuturor informaţiilor necesare, transmit Comisiei cererea împreună cu avizul lor.

 

După primirea cererii, Comisia comunică informaţiile statelor membre.

 

Comisia decide în conformitate cu procedura comitetului dacă şi în ce condiţii se poate elibera autorizaţia şi specifică în special măsurile de control ce urmează a se aplica pentru a garanta că exonerarea menţionată la articolul 151 din cod se acordă numai pentru produsele compensatoare care incorporează mărfurile de export temporar.

 

Subsecţiunea 2

 

Acordarea regimului - proceduri simplificate

 

Articolul 760

 

1.         În cazul în care nu se aplică procedurile simplificate de plasare sub regim prevăzute la articolul 76 din cod şi operaţiunile de transformare privesc repararea mărfurilor, orice birou vamal abilitat de către autorităţile vamale să acorde autorizaţii utilizând procedura simplificată permite ca depunerea declaraţiei de plasare sub regim să constituie în acelaşi timp cererea de autorizaţie.

 

În acest caz, acceptarea declaraţiei constituie autorizaţia, iar această acceptare respectă condiţiile care reglementează eliberarea autorizaţiei.

 

2.         La declaraţia prevăzută la alineatul (1) se anexează un document întocmit de către declarant care cuprinde următoarele informaţii, în măsura în care aceste informaţii sunt necesare şi nu pot fi înscrise în caseta 44 a formularului folosit pentru declaraţiile prevăzute la alineatul (1):

 

(a)        în cazul în care solicitantul regimului regim nu este aceeaşi persoană cu declarantul, numele sau denumirea şi adresa solicitantului;

 

(b)        descrierea comercială şi/sau tehnică a produselor compensatoare;

 

(c)        natura operaţiunilor de perfecţionare;

 

(d)        termenul necesar pentru a reimporta produsele compensatoare;

 

(e)        rata randamentului sau, după caz, modul de stabilire a ratei randamentului;

 

(f)         mijloacele de identificare.

 

Dispoziţiile articolului 498 se aplică mutatis mutandis.

 

3.         Dispoziţiile articolului 502 se aplică mutatis mutandis.

 

Articolul 761

 

1.         În cazul în care operaţiunile de perfecţionare privesc reparaţii fără caracter comercial, cu titlu oneros sau gratuit, biroul vamal desemnat de către autorităţile vamale admite, la cererea declarantului, ca declaraţia de punere în liberă circulaţie să constituie în acelaşi timp cererea de autorizaţie. În aceste cazuri, acceptarea declaraţiei constituie autorizaţia şi această acceptare respectă condiţiile care reglementează eliberarea autorizaţiei.

 

2.         În sensul alineatului (1), "reparaţii fără caracter comercial" reprezintă reparaţiile efectuate asupra mărfurilor, care:

 

-           prezintă caracter ocazional şi

 

-           privesc exclusiv mărfurile de uz personal sau familial ale importatorului şi care prin natura şi cantitatea lor nu prezintă interes comercial.

 

3.         Intră în sarcina solicitantului să facă dovada caracterului necomercial al mărfurilor. Biroul vamal nu acordă facilităţile prevăzute la alineatul (1) decât în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile.

 

Secţiunea 2

 

Plasarea mărfurilor sub regim

 

Articolul 762

 

Procedurile prevăzute pentru plasarea mărfurilor sub regimul de perfecţionare pasivă se aplică mărfurilor de export temporar, inclusiv mărfurilor de export temporar utilizate în cadrul schimburilor standard, cu sau fără import anticipat.

 

Subsecţiunea 1

 

Procedura normală

 

Articolul 763

 

1.         Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolele 760 şi 761, declaraţia de plasare a mărfurilor de export temporar sub regimul de perfecţionare pasivă (declaraţia de export) trebuie prezentată la unul din birourile de plasare sub regim prevăzute în autorizaţie.

 

2.         În conformitate cu articolul 760, declaraţia menţionată la alineatul (1) se depune la un birou vamal abilitat.

 

Articolul 764

 

1.         Declaraţia menţionată la articolul 763 se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiile prevăzute pentru export.

 

2.         Fără a aduce atingere articolului 761, descrierea mărfurilor în declaraţia menţionată la alineatul (1) trebuie să corespundă specificaţiilor prevăzute în autorizaţie.

 

3.         Se aplică dispoziţiile articolului 658 alineatul (3).

 

Subsecţiunea 2

 

Proceduri simplificate

 

Articolul 765

 

Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod se aplică în condiţiile prevăzute la articolul 277.

 

Secţiunea 3

 

Acordarea beneficiului regimului

 

Articolul 766

 

Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 754, curgerea perioadei prevăzute la articolul 149 alineatul (1) din cod, acordarea beneficiului regimului de perfecţionare pasivă este condiţionată de prezentarea unei declaraţii de punere în liberă circulaţie.

 

Articolul 767

 

1.         Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolele 760 şi 761, declaraţia de punere în liberă circulaţie menţionată la alineatul (1) se prezintă la unul dintre birourile de încheiere specificate în autorizaţie.

 

2.         În cazul în care se aplică articolul 760, declaraţia menţionată la alineatul (1) se prezintă la biroul vamal care a eliberat autorizaţia.

 

3.         În cazul în care se aplică articolul 761, declaraţia de punere în liberă circulaţie se prezintă la un birou vamal abilitat de către autorităţile vamale.

 

4.         Cu toate acestea, biroul de control poate admite ca declaraţia prevăzută la alineatul (1) să fie prezentată la un alt birou vamal decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2).

 

Articolul 768

 

1.         Declaraţia menţionată la articolul 767 se întocmeşte în conformitate cu articolele 198 şi 252.

 

2.         Fără a aduce atingere articolului 761, descrierea produselor compensatoare sau de înlocuire din declaraţia menţionată la alineatul (1) trebuie să corespundă specificaţiilor înscrise în autorizaţie.

 

3.         În conformitate cu articolul 62 alineatul (2) din cod, documentele care însoţesc declaraţia sunt cele a căror prezentare este necesară pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, astfel cum se prevede la articolele 218-221 şi:

 

-           exemplarul declaraţiei de plasare sub regim, sau, în cazul traficului triunghiular, fişa INF2 după cum prevede la articolul 781 şi

 

-           atunci când declaraţia de punere în circulaţie se depune după expirarea termenului fixate în conformitate cu articolul 149 alineatul (1) din cod şi când se aplică articolul 754 alineatul (3), orice document justificativ care să permită verificarea faptului că produsele compensatoare sau de înlocuire au primit destinaţii vamale în aceste perioade.

 

Articolul 769

 

Procedurile simplificate prevăzute la articolul 76 din cod se aplică la punerea în liberă circulaţie sub regim în conformitate cu articolele 254 -267 şi 278.

 

Secţiunea 4

 

Dispoziţii referitoare la taxare

 

Articolul 770

 

La calcularea sumei de dedus menţionată la articolul 151 alineatul (2) primul paragraf din cod, nu se iau în considerare:

 

(a)        impunerile prevăzute la:

 

-           articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2727/75 al Comisiei privind sectorul cerealelor ⁽¹⁹⁾,

 

-           articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 al Comisiei privind organizarea comună a pieţelor în sectorul cărnii de porc ⁽²⁰⁾,

 

-           articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2771/75 al Comisiei privind organizarea comună a pieţelor în sectorul ouălor ⁽²¹⁾,

 

-           articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2777/75 al Comisiei privind organizarea comună a pieţelor în sectorul cărnii de pui ⁽²²⁾,

 

-           articolele 25 şi 25a din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72 al Comisiei privind organizarea comună a pieţelor în sectorul fructelor şi legumelor ⁽²³⁾,

 

-           articolul 53 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 822/87 al Comisiei privind organizarea comună a pieţelor în sectorul vinurilor ⁽²⁴⁾;

 

(b)        drepturi antidumping şi compensatorii, care s-ar fi aplicat mărfurilor de export temporar dacă ar fi fost importate în statul membru interesat din ţara în care au suferit operaţiunea sau ultima operaţiune de perfecţionare.

 

___________

(19)         JO L 281, 1. 11. 1975, p. 1.

(20)         JO L 282, 1. 11. 1975, p. 1.

(21)         JO L 282, 1. 11. 1975, p. 49.

(22)         JO L 282, 1. 11. 1975, p. 77.

(23)         JO L 118, 20. 5. 1972, p. 1.

(24)         JO L 84, 27. 3. 1987, p. 1.

----------------

 

Articolul 771

 

1.         În cazul în care se aplică articolul 151 alineatul (2) al doilea paragraf din cod, cheltuielile de încărcare, transport şi asigurare a mărfurilor de export temporar până la locul unde avut loc operaţiunea sau ultima operaţiune de perfecţionare nu se includ în:

 

-           valoarea mărfurilor de export temporar care se ia în calcul la stabilirea valorii în vamă a produselor compensatoare în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (b) punct (i) din cod,

 

-           cheltuielile de perfecţionare, dacă valoarea mărfurilor de export temporar nu poate fi determinată prin aplicarea articolului 32 alineatul (1) litera (b) punct (i) prevăzută la prima liniuţă.

 

2.         Cheltuielile de perfecţionare menţionate la alineatul (1) includ cheltuielile de încărcare, de transport şi de asigurare a produselor compensatoare de la locul unde avut loc operaţiunea sau ultima operaţiune de perfecţionare până la locul de intrare pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

3.         Cheltuielile de reparare menţionate la articolul 153 din cod sunt constituite din plata totală făcută sau care urmează afi făcută de titularul autorizaţiei către sau în beneficiul persoanei care efectuează repararea, pentru repararea efectuată, şi includ toate plăţile făcute sau care urmează a fi efectuate drept condiţii ale reparării mărfurilor de export temporar de către titularul autorizaţiei către persoana care efectuează reparaţia sau de către titularul autorizaţiei pentru a stinge o obligaţie a persoanei care efectuează repararea.

 

Această plată nu trebuie să capete în mod necesar forma unui transfer de bani. Plata se poate face cu titluri de credit sau alte instrumente negociabile şi se poate realiza direct sau indirect.

 

Articolul 143 se aplică pentru evaluarea relaţiei dintre titularul autorizaţiei şi operator.

 

Articolul 772

 

1.         Repartizarea mărfurilor de export temporar în produsele compensatoare se calculează printr-una din metodele menţionate la articolele 773 -775, în cazul în care produsele compensatoare, altele decât produsele compensatoare secundare menţionate la articolul 774 alineatul (3) care rezultă dintr-un proces de perfecţionare nu sunt puse în liberă circulaţie în acelaşi timp.

 

2.         Calculele menţionate la articolele 773 -775 se efectuează pe baza exemplelor care figurează în anexa 105 sau prin orice altă metodă ce conduce la aceleaşi rezultate.

 

Articolul 773

 

1.         În cazul în care din operaţiunile de perfecţionare pasivă rezultă numai o categorie de produs compensator din unul sau mai multe tipuri de mărfuri de export temporar, la determinarea sumei de dedus la punerea în liberă circulaţie a produselor compensatoare se foloseşte metoda cheii cantitative (produse compensatoare).

 

2.         În sensul alineatului (1), cantitatea din fiecare categorie de mărfuri de export temporar care corespunde cantităţii de produse compensatoare puse în liberă circulaţie ce urmează a fi luată în considerare la determinarea sumei de dedus se calculează aplicând la cantitatea totală a fiecărui tip de mărfuri un coeficient corespunzând raportului dintre cantitatea de produse compensatoare puse în liberă circulaţie şi cantitatea totală de produse compensatoare.

 

Articolul 774

 

1.         În cazul în care mai multe categorii de produse compensatoare rezultă din unul sau mai multe tipuri de mărfuri de export temporar în urma operaţiunilor de perfecţionare pasivă şi toate elementele mărfurilor menţionate se regăsesc în fiecare dintre diferitele categorii de produse compensatoare, la determinarea sumei de dedus la punerea în liberă circulaţie a produselor compensatoare se foloseşte metoda cheii cantitative (mărfuri de export temporar).

 

2.         Pentru a stabili dacă se aplică metoda menţionată la alineatul (1), nu se ţine seama de pierderi.

 

3.         Pentru a determina proporţia de mărfuri de export temporar, produsele compensatoare secundare care reprezintă deşeuri, resturi, reziduuri, căzătură şi rebuturi sunt tratate ca pierderi.

 

4.         În cazul aplicării alineatului (1), cantitatea din fiecare categorie de mărfuri de export temporar care intră în fabricarea fiecărei categorii de produse compensatoare se determină prin aplicarea succesivă la cantităţile totale din fiecare tip de mărfuri de export temporar a unui coeficient corespunzător raportului dintre cantităţile mărfuri menţionate care se găsesc în fiecare tip de produs compensator şi cantităţile totale din mărfurile respective care se regăsesc în produsele compensatoare în totalitate.

 

5.         Cantitatea din fiecare categorie de mărfuri de export temporar corespunzând cantităţii din fiecare categorie de produs compensator pus în liberă circulaţie luată în calcul la determinarea sumei de dedus se calculează prin aplicarea coeficientului obţinut prin metoda indicată la articolul 773 alineatul (2) la cantitatea din fiecare categorie de mărfuri de export temporar folosită la fabricarea fiecărei categorii din produsele menţionate, calculată în conformitate cu alineatul (4).

 

Articolul 775

 

1.         În cazul în care articolele 773 şi 774 nu se aplică, se foloseşte metoda cheii valorice.

 

Cu toate acestea, cu acordul titularului autorizaţiei şi în scopul simplificării, autorităţile vamale pot aplica metoda cheii cantitative (mărfuri de export temporar) în locul metodei cheii valorice în cazul în care aplicarea oricăreia dintre celelalte metode ar conduce la rezultate similare.

 

2.         Pentru a determina cantităţile din fiecare categorie de mărfuri de export temporar folosite pentru producerea fiecărei categorii de produse compensatoare, la cantităţile totale de mărfuri de export temporar se aplică coeficienţi succesivi corespunzând raportului dintre valoarea în vamă a fiecăruia dintre produsele compensatoare şi valoarea totală în vamă a acestor produse.

 

3.         În cazul în care o categorie de produse compensatoare nu se reimportă, valoarea acestor produse utilizată la aplicarea cheii valorice este cel mai recent preţ de vânzare din Comunitate stabilit pentru produse identice sau similare, cu condiţia ca acest preţ să nu fie influenţat de relaţia dintre cumpărător şi vânzător.

 

Pentru evaluarea relaţiei dintre cumpărător şi vânzător se aplică articolului 143.

 

Dacă valoarea nu poate fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor de mai sus, ea se determină de către autorităţile vamale prin orice metodă corespunzătoare.

 

4.         Cantitatea din fiecare categorie de mărfuri de export temporar corespunzătoare cantităţii din fiecare categorie de produs compensator pusă în circulaţie luată în calcul la determinarea sumei de dedus se calculează prin aplicarea coeficientului obţinut prin metoda indicată la articolul 773 alineatul (2) la cantitatea din fiecare categorie de mărfuri de export temporar folosită la fabricarea acestor produse, calculată în conformitate cu alineatul (2).

 

Articolul 776

 

1.         În cazul unei autorizaţiei de perfecţionare pasivă care nu prevede repararea, autorităţile vamale sunt în măsură, în acord cu titularul autorizaţiei, să stabilească suma aproximativă a drepturilor de plătit în temeiul dispoziţiilor referitoare la exonerarea parţială de drepturi la import, autorităţile menţionate pot stabili o rată medie de taxare aplicabilă tuturor operaţiunilor de perfecţionare desfăşurate în baza acestei autorizaţii (încheiere globală) în cazul întreprinderilor care desfăşoară frecvent operaţii de perfecţionare.

 

2.         Rata menţionată la alineatul (1) se determină pentru fiecare perioadă care nu depăşeşte 6 luni ţinând seama de:

 

-           o estimare aproximativă realizată în avans a sumei de plătit pentru această perioadă sau

 

-           experienţă dobândită privind colectarea sumei de plătit într-o perioadă echivalentă anterioară.

 

Rata trebuie să crească în mod corespunzător astfel încât suma drepturilor de import înscrisă în evidenţele contabile să nu fie mai mică decât suma datorată legal.

 

3.         Rata menţionată la alineatul (1) se aplică provizoriu cheltuielilor de perfecţionare pentru produsele compensatoare puse în liberă circulaţie, pe o perioadă de referinţă identică celei utilizate în calculele menţionate la alineatul (2) fără a fi necesar să se calculeze cu exactitate suma drepturilor de import de plătit la fiecare punere în liberă circulaţie.

 

4.         Suma drepturilor de import care rezultă din aplicarea prezentului articol se înscrie în evidenţele contabile în condiţiile şi în termenele prevăzute la articolele 217 -232 din cod.

 

5.         La sfârşitul fiecărei perioade de referinţă autorităţile vamale efectuează încheierea globală a regimului şi efectuează calculul final conform dispoziţiilor privind exonerarea parţială de drepturi de import.

 

6.         În cazul în care din calculul final rezultă că suma drepturilor de import care a fost înscrisă în evidenţele contabile este prea mare sau că, în pofida majorării efectuate în conformitate cu alineatul (2), suma drepturilor de import înscrisă în evidenţele contabile este mai mică decât suma legal datorată, se face regularizarea.

 

Secţiunea 5

 

Traficul triunghiular

 

Articolul 777

 

1.         Autorităţile vamale menţionate la articolul 751 permit folosirea traficului triunghiular:

 

(a)        în cadrul autorizaţiei menţionate la articolul 147 sau 152 din cod sau

 

(b)        la solicitarea specială a titularului autorizaţiei, prezentată după eliberarea autorizaţiei, dar înainte de punerea în liberă circulaţie a produselor compensatoare sau de înlocuire.

 

2.         Folosirea traficului triunghiular nu se autorizează în cazul utilizării sistemului de schimburi standard cu import anticipat.

 

Articolul 778

 

1.         Fără a aduce atingere articolului 783, în cazul folosirii traficului triunghiular se utilizează fişa de informaţii denumită "fişă INF 2".

 

2.         Fişa INF 2, care corespunde modelului şi dispoziţiilor din anexa 106, cuprinde un original şi o copie care se prezintă împreună la biroul de plasare sub regim.

 

Fişa INF 2 se întocmeşte până la concurenţa cantităţii de mărfuri plasate sub regim. În cazul în care se preconizează ca produsele compensatoare sau de înlocuire să fie reimportate în mai multe loturi la birouri vamale diferite, biroul de plasare eliberează, la cererea titularului autorizaţiei, numărul necesar de fişe INF 2 întocmite pentru cantităţile de mărfuri plasate sub regim.

 

3.         În caz de furt, pierdere sau distrugere a fişelor INF 2, titularul autorizaţiei de perfecţionare pasivă poate cere biroului vamal care l-a vizat să elibereze un duplicat. Biroul menţionat dă curs acestei cereri cu condiţia să i se facă dovada că mărfurile de export temporar pentru care se solicită duplicatul nu au fost reimportate.

 

Duplicatul eliberat astfel poartă una dintre următoarele menţiuni:

 

-           DUPLICADO,

 

-           DUPLIKAT,

 

-           DUPLIKAT,

 

-           DUPLICATE,

 

-           DUPLICATA,

 

-           DUPLICATO,

 

-           DUPLICAAT,

 

-           SEGUNDA VIA.

 

4.         Cererea pentru eliberarea fişei INF 2 constituie consimţământul titularului autorizaţiei menţionat la articolul 150 alineatul (1) litera (b) din cod.

 

Articolul 779

 

1.         Biroul de plasare sub regim vizează originalul şi copia fişei INF 2. Biroul reţine copia şi restituie originalul declarantului.

 

2.         În cazul în care biroul de plasare sub regim consideră că biroului vamal la care trebuie prezentată declaraţia de punere în liberă circulaţie îi sunt necesare anumite date de identificare a autorizaţiei care nu apar pe fişa de informaţii, trebuie să înscrie aceste informaţii pe fişă.

 

3.         Originalul buletinului INF 2 se prezintă biroului vamal de ieşire de pe teritoriul vamal al Comunităţii. Acest birou trebuie să certifice pe original că mărfurile au părăsit teritoriul respectiv şi îl înapoiază persoanei care l-a prezentat.

 

Articolul 780

 

1.         În cazul în care biroul de plasare sub regim este solicitat să vizeze fişa INF 2, acesta menţionează în caseta 16 mijloacele folosite pentru a asigura identificarea mijloacelor de export temporar.

 

2.         În cazul în care se prelevează mostre sau se folosesc ilustraţii sau descrieri tehnice, biroul menţionat la alineatul (1) autentifică aceste mostre, ilustraţii sau descrieri tehnice prin aplicarea sigiliului său vamal fie pe mărfuri, în cazul în care natura lor permite, fie pe ambalaj, astfel încât acesta să nu poată fi modificat.

 

Pe mostre, ilustraţii sau descrieri tehnice se aplică o etichetă purtând ştampila biroului şi informaţii esenţiale de identificare din declaraţia de export astfel încât să se împiedice substituirea acesteia.

 

3.         Mostrele, ilustraţiile sau descrierile tehnice, autentificate şi sigilate în conformitate cu alineatul (2), se înapoiază exportatorului care are obligaţia de a le prezenta cu sigiliile intacte la reimportul produselor compensatoare sau de înlocuire.

 

4.         În cazul în care sunt necesare analize, iar rezultatele acestora nu sunt cunoscute decât după ce biroul vamal a vizat fişa INF 2, documentul conţinând rezultatele analizei se remite exportatorului într-un plic care prezintă toate garanţiile.

 

Articolul 781

 

1.         Importatorul produselor compensatoare sau de înlocuire prezintă originalul fişei INF 2 şi, după caz, mijloacele de identificare menţionate la articolul 780 alineatele (3) şi (4) biroului de încheiere atunci când depune declaraţia de punere în liberă circulaţie.

 

2.         În cazul în care produsele compensatoare sau de înlocuire sunt puse în liberă circulaţie într-un singur lot sau în mai multe loturi, dar la acelaşi birou vamal, acest birou adnotează pe originalul fişei INF 2 cantităţile de mărfuri de export temporar care corespunzătoare cantităţilor de produse compensatoare sau de înlocuire puse în liberă circulaţie. Când fişa de informaţii INF 2 este încheiată, aceasta trebuie anexată declaraţiei corespunzătoare. În cazul în care nu se procedează astfel, aceasta trebuie înapoiată declarantului, iar acest fapt se adnotează în caseta 44 a formularului IM prevăzut la articolul 205.

 

3.         În cazul în care produsele compensatoare sau de înlocuire sunt puse în liberă circulaţie în mai multe loturi la mai multe birou vamale, fără a se aplica articolul 778 alineatul (2), biroul vamal la care se depune prima declaraţie de punere în liberă circulaţie înlocuieşte, la cererea declarantului, fişa INF 2 iniţială cu fişele INF 2 suplimentare întocmite pentru cantităţile de mărfuri de export temporar care nu fost puse încă în liberă circulaţie. Biroul vamal indică pe fişa sau fişele de înlocuire numărul fişei iniţiale şi biroul vamal care a eliberat-o. Cantităţile înscrise în fişa sau fişele de înlocuire se compară cu cantităţile înscrise în fişa INF 2 iniţială care, odată încheiată în acest fel, se anexează declaraţiei iniţiale de punere în liberă circulaţie. După ce este încheiat fiecare buletin de înlocuire acesta se anexează la declaraţia de punere în liberă circulaţie la care se referă.

 

Articolul 782

 

Biroul de ieşire este abilitat să ceară biroului vamal care a vizat fişa INF 2 controlul a posteriori al autenticităţii fişei şi a exactităţii datelor pe care le cuprinde şi a tuturor informaţiilor suplimentare înscrise pe ea.

 

Acest din urmă birou vamal dă curs acestei solicitări în cel mai scurt timp posibil.

 

Articolul 783

 

Pentru fluxurile de trafic triunghiulare specifice se pot folosi proceduri simplificate de informare şi de control.

 

Statele membre interesate comunică în prealabil Comisiei un proiect care cuprinde procedurile propuse pentru traficul respectiv. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

 

Procedurile simplificate comunicate Comisiei pot fi puse în aplicare în cazul în care Comisia nu notifică statelor membre interesate în termen de două luni de la data primirii proiectului că există obiecţiuni faţă de această punere în aplicare.

 

Secţiunea 6

 

Măsuri de politică comercială

 

Articolul 784

 

1.         Măsurile de politică comercială referitoare la exporturi se aplică de la data înregistrării declaraţiei de plasare sub regim.

 

2.         Dispoziţiile alineatului (1) nu aduc atingere deciziilor care permit ca reziduurile şi cenuşile de cupru sau aliaje de cupru care se clasifică în Nomenclatura Combinată la codul 2620 şi deşeurile de cupru sau aliajele de cupru care se clasifică în Nomenclatura Combinată la codul 7404 00 să nu fie taxate conform contingentelor de export.

 

Articolul 785

 

1.         a punerea în liberă circulaţie a produselor compensatoare menţionate la articolul 145 alineatul (1) din cod, măsurile specifice de politică comercială în vigoare pentru asemenea produse la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie se aplică numai dacă aceste produse nu sunt originare din Comunitate în sensul articolelor 23 şi 24 din cod.

 

2.         Măsurile de politică comercială referitoare la importuri nu se aplică în cazul în care se recurge la sistemul de schimburi standard şi nici în cazul reparaţiilor sau operaţiunilor suplimentare de perfecţionare ce urmează a fi efectuate în conformitate cu articolul 123 din cod.

 

Secţiunea 7

 

Cooperarea administrativă

 

Articolul 786

 

1.         Pentru fiecare cerere de autorizare care se respinge deoarece condiţiile economice se consideră a nu fi îndeplinite, statele membre trimit Comisiei informaţiile menţionate în anexa 107.

 

2.         Informaţiile menţionate la alineatul (1) se transmit în decursul lunii următoare celei în care s-a respins cererea. Comisia transmite celorlalte state membre aceste informaţii care sunt verificate de către comitet dacă se consideră că este necesar.

 

Articolul 787

 

1.         Comisiei i se comunică de către statele membre:

 

(a)        lista autorităţilor vamale cărora li se prezintă cererile de autorizaţie, cu excepţia cazului în care se aplică articolele 760 şi 761;

 

(b)        lista birourilor vamale abilitate să elibereze autorizaţii în conformitate cu articolele 760 şi 761.

 

2.         Se aplică dispoziţiile articolului 649 alineatele (2) şi (3).

 

TITLUL IV

 

DISPOZIŢII DE APLICARE REFERITOARE LA EXPORT

 

CAPITOLUL 1

 

Exportul definitiv

 

Articolul 788

 

1.         Exportatorul, în sensul articolului 161 alineatul (5) din cod este considerat ca fiind acea persoană pe seama căreia este făcută declaraţia de export şi care este fie proprietarul mărfurilor care se exportă, fie o persoană investită cu drept de înstrăinare asupra mărfurilor în momentul în care este acceptată declaraţia.

 

2.         Atunci când dreptul de proprietate sau de înstrăinare asupra unor mărfuri aparţine unei persoane stabilite în afara Comunităţii în conformitate cu contractul pe care se bazează exportul, partea contractantă stabilită în Comunitate este considerată ca fiind exportatorul.

 

Articolul 789

 

În situaţii de subcontractare, declaraţia de export poate fi depusă şi la biroul vamal autorizat pentru locul în care este stabilit subcontractantul.

 

Articolul 790

 

Atunci când, din motive administrative, prima teză a articolului 161 alineatul (5) din cod nu se poate aplica, declaraţia poate fi depusă la orice birou vamal din statul membru implicat, care are competenţa necesară pentru operaţiunea respectivă.

 

Articolul 791

 

1.         Atunci când există motive bine întemeiate, declaraţia de export poate fi acceptată:

 

-           la un alt birou vamal decât cel menţionat în prima teză a articolului161 alineatul (5) din cod sau

 

-           la un alt birou vamal decât cel menţionat la articolul 790.

 

În această situaţie, verificările privind aplicarea interdicţiilor şi restricţiilor iau în considerare caracterul special al situaţiei respective.

 

2.         Atunci când, în cazurile menţionate la alineatul (1), formalităţile de export nu sunt încheiate în statul membru din care provine exportatorul, biroul vamal unde a fost depusă declaraţia de export trimite o copie a documentului administrativ unic la biroul vamal desemnat din statul membru în care este stabilit exportatorului.

 

Articolul 792

 

Fără a aduce atingere articolului 207, atunci când declaraţia de export este făcută pe baza unui document administrativ unic, se folosesc exemplarele 1, 2 şi 3. Biroul vamal unde s-a depus declaraţia de export (biroul vamal de export) aplică ştampila în caseta A şi, dacă este necesar, completează caseta D. La acordarea liberului de vamă, exemplarul 1 se reţine, exemplarul 2 se trimite la biroul de statistică al statului membru în care se află biroul vamal, iar exemplarul 3 se restituie persoanei respective.

 

Articolul 793

 

1.         Exemplarul 3 al documentului administrativ unic, precum şi mărfurile care au beneficiat de acordarea liberului de vamă pentru export se prezintă la vamă la biroul vamal de ieşire.

 

2.         Birou vamal de ieşire reprezintă:

 

(a)        în cazul mărfurilor exportate pe calea ferată, prin poştă, pe calea aerului sau pe cale maritimă, biroul vamal competent pentru locul de unde mărfurile aflate sub un singur contract de transport care au ca destinaţie o ţară terţă sunt preluate de către societăţile de cale ferată, autorităţile poştale, companiile de transport aerian sau maritim;

 

(b)        în cazul mărfurilor exportate prin conducte şi în cazul energiei electrice, biroul vamal desemnat de statul membru în care este stabilit exportatorul;

 

(c)        în cazul mărfurilor exportate prin alte mijloace, sau în situaţii neacoperite de literele (a) şi (b), ultimul birou vamal înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al Comunităţii.

 

3.         Biroul vamal de ieşire se asigură că mărfurile prezentate corespund celor declarate şi supraveghează şi certifică ieşirea fizică a mărfurilor printr-o viză aplicată pe verso-ul exemplarului. Viza constă dintr-o ştampilă pe care figurează numele biroului de ieşire şi data. Biroul vamal de ieşire înapoiază exemplarul 3 persoanei care s-a prezentat cu el, în scopul restituirii acestuia la declarant.

 

În cazul unui export fracţionat, aprobarea este acordată doar pentru mărfurile care sunt efectiv exportate. În cazul exportului fracţionat prin mai multe birouri vamale, biroul vamal de ieşire unde a fost prezentat originalul exemplarului 3 autentifică, în baza unei cereri bine fundamentate, o copie a exemplarului 3 pentru fiecare cantitate din mărfurile în cauză, pentru ca aceasta să fie prezentată la un alt birou vamal de ieşire. Originalul exemplarului 3 este adnotat în consecinţă.

 

Atunci când întreaga operaţiune se desfăşoară pe teritoriul unui stat membru, statul respectiv poate să prevadă nevizarea exemplarului 3, caz în care acest document nu este restituit.

 

4.         Atunci când biroul vamal de ieşire constată un deficit de mărfuri, acesta îl adnotează exemplarul declaraţiei prezentat şi informează biroul vamal de export.

 

Atunci când biroul vamal de ieşire constată un excedent de mărfuri, acesta nu permite ieşirea mărfurilor respective până când sunt îndeplinite formalităţile de export.

 

Când biroul vamal de ieşire sesizează o diferenţă în natura mărfurilor, acesta se opune scoaterea lor din ţară până când sunt îndeplinite formalităţile de export şi anunţă biroul vamal de export.

 

5.         În cazurile prevăzute la alineatul (2) litera (a), biroul vamal de ieşire vizează exemplarul 3 al declaraţiei de export în conformitate cu alineatul (3) după ce a făcut menţiunea "Export" cu roşu pe documentul de transport şi a aplicat ştampila. În cazul curselor regulate sau al transporturilor transport directe cu destinaţii în ţări terţe, când operatorii pot garanta regularitatea operaţiunilor prin alte mijloace, nu mai este necesară aplicarea menţiunii "Export".

 

6.         În cazul mărfurilor transportate sub un regim de tranzit într-o ţară terţă sau la un birou vamal de ieşire, biroul vamal de plecare aprobă exemplarul 3 în conformitate cu alineatul (3) şi îl înapoiază declarantului după ce a aplicat menţiunea "Export", cu roşu, pe toate exemplarele documentului de tranzit sau pe oricare alt document care îl înlocuieşte pe acesta. Biroul vamal de ieşire supraveghează ieşirea fizică a mărfurilor din ţară.

 

Primul paragraf nu se aplică atunci când se renunţă la prezentarea la biroul de plecare menţionată la articolul 419 alineatele (4) şi (7) şi la articolul 434 alineatele (6) şi (9).

 

7.         Biroul vamal de export poate cere exportatorului să prezinte dovada ieşirii mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

Articolul 794

 

1.         Mărfurile care nu sunt supuse unei interdicţii sau restricţii şi care nu depăşesc valoarea de 3000 ECU pe un transport şi per declarant pot fi declarate la biroul vamal de ieşire.

 

Statele membre pot prevedea ca această dispoziţie să nu se aplice când persoana care întocmeşte declaraţia de export acţionează, în calitate de specialist în domeniul vamal, în numele unui terţ.

 

2.         Declaraţii verbale se pot face numai la biroul vamal de ieşire.

 

Articolul 795

 

Atunci când o marfă părăseşte teritoriul vamal al Comunităţii fără a fi făcut obiectul unei declaraţii de export, această declaraţie se prezintă ulterior de către exportator la biroul vamal competent din locul unde acesta este stabilit. În aceste circumstanţe se aplică dispoziţiile articolului 790.

 

Acceptarea declaraţiei este condiţionată de prezentarea de către exportator, într-o manieră care să satisfacă autorităţile vamale ale biroului vamal respectiv, de dovezi privind circumstanţelor în care acestea au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii, precum şi privind natura şi cantitatea mărfurilor în cauză. De asemenea, biroul vamal respectiv vizează exemplarul 3 al documentului unic.

 

Acceptarea ulterioară a declaraţiei nu aduce atingere nici aplicării penalităţilor în vigoare şi nici consecinţelor ce pot apărea în materie de politică agricolă comună.

 

Articolul 796

 

1.         Atunci când mărfurile cărora li s-a acordat liberul de vamă pentru export nu părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii, exportatorul informează de îndată biroul vamal de export. Exemplarul 3 al declaraţiei în cauză se înapoiază biroului vamal respectiv.

 

2.         Atunci când, în cazurile prevăzute la articolul 793 alineatele (5) sau (6), o modificare în contractul de transport are ca efect terminarea în interiorul teritoriului vamal al Comunităţii a unei operaţiuni de transport care ar fi trebuit să se termine în afara acesteia, societăţile, autorităţile sau companiile implicate pot să execute contractul modificat numai cu acordul biroului vamal menţionat la articolul 793 alineatul (2) litera (a), sau, în cazul utilizării unui regim de tranzit, cu acordul biroului vamal de plecare. În acest caz exemplarul 3 trebuie să fie restituit.

 

CAPITOLUL 2

 

Exportul temporar cu carnet ATA

 

Articolul 797

 

1.         Carnetul ATA poate fi folosit pentru export în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:

 

(a)        carnetul ATA este emis într-un stat membru al Comunităţii şi este vizat şi garantat de către o asociaţie cu sediul în Comunitate, aparţinând unui lanţ de garantare internaţional. Comisia publică lista acestor asociaţii.

 

(b)        carnetul ATA acoperă mărfurilor comunitare, altele decât mărfurile:

 

-           care, la exportul de pe teritoriul vamal al Comunităţii, nu au făcut obiectul formalităţilor vamale de export în vederea acordării de restituiri sau a altor sume la exportul instituit în cadrul politicii agricole comune;

 

-           pentru care nu a fost acordat nici un alt avantaj financiar în afara acestor restituiri sau alte sume în cadrul politicii agricole comune, cu obligaţia de a exporta mărfurile menţionate;

 

-           pentru care nu a fost înaintată nici o cerere de rambursare;

 

(c)        documentele menţionate la articolul 221 trebuie prezentate. Autorităţile vamale pot cere prezentarea documentelor de transport;

 

(d)        mărfurile trebuie să fie destinate reimportului.

 

2.         În cazul când mărfurile sub acoperirea unui carnet ATA sunt prezentate în vederea exportului temporar, biroul vamal de export îndeplineşte următoarele formalităţi:

 

(a)        verifică conformitatea datelor din casetele A si G ale voletului de export cu mărfurile acoperite de carnet;

 

(b)        completează, după caz, caseta de pe prima pagină a carnetului intitulată "Atestat al autorităţilor vamale";

 

(c)        completează cotorul şi caseta H din voletul de export;

 

(d)        îşi înscrie numele în caseta H litera (b) din voletul de reimport;

 

(e)        reţine voletul de export.

 

3.         Dacă biroul vamal de export nu este birou de ieşire, biroul vamal de export efectuează formalităţile prevăzute la alineatul (2), dar nu completează caseta 7 de pe cotorul voletului de export, care trebuie completată de biroul vamal de ieşire.

 

4.         Termenul de reimport a mărfurilor stabilit de autorităţile vamale în caseta H litera (b) a voletului de export nu poate depăşi termenul de valabilitate al carnetului.

 

Articolul 798

 

Atunci când mărfurile care au părăsit teritoriul vamal al Comunităţii sub acoperirea unui carnet ATA nu mai sunt destinate reimportului, la biroul vamal de export se prezintă o declaraţie de export cuprinzând datele menţionate în anexa 37.

 

La prezentarea carnetului respectiv, biroul vamal de export vizează exemplarul 3 al declaraţiei de export şi anulează voletul de reimport şi cotorul.

 

TITLUL V

 

ALTE DESTINAŢII VAMALE

 

CAPITOLUL 1

 

Zone libere si antrepozite libere

 

Secţiunea 1

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 799

 

1.         În sensul prezentului capitol, operator reprezintă orice persoană care desfăşoară o activitate de depozitare, prelucrare, transformare, vânzare sau cumpărare de mărfuri într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber.

 

2.         Definiţiile menţionate la articolul 503 se aplică şi prezentului capitol.

 

Articolul 800

 

Atunci când în actele comunitare se prevăd măsuri de politică comercială pentru:

 

(a)        punerea mărfurilor în liberă circulaţie, ele nu se aplică nici când mărfurile se plasează în zonă liberă sau în antrepozit liber şi nici pentru perioada în care mărfurile rămân în aceste zone;

 

(b)        introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii, ele se aplică atunci când mărfuri necomunitare sunt plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;

 

(c)        exportul mărfurilor, ele se aplică atunci când mărfuri comunitare aflate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber sunt exportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii. Aceste mărfuri sunt puse sub supravegherea autorităţilor vamale.

 

Articolul 801

 

Orice persoană poate solicita constituirea în zonă liberă sau antrepozit liber a unei părţi din teritoriul vamal al Comunităţii.

 

Zonele libere existente în Comunitate şi în funcţiune sunt cuprinse în anexa 108.

 

Articolul 802

 

Perimetrul care delimitează zona liberă şi incintele antrepozitelor libere este de natură să faciliteze supravegherea de către autorităţile vamale din afara zonei libere sau a antrepozitului liber şi să împiedice scoaterea frauduloasă a oricăror mărfuri din zona liberă sau antrepozitul liber.

 

Zona exterioară situată în imediata vecinătate a perimetrului trebuie amenajată astfel încât să permită o supraveghere adecvată de către autorităţile vamale. Accesul în această zonă este condiţionat de consimţământul autorităţilor menţionate.

 

Articolul 803

 

1.         Autorizaţia de construire a unui imobil într-o zonă liberă se solicită în scris.

 

2.         Solicitarea menţionată la alineatul (1) trebuie să precizeze activitatea pentru care se utilizează imobilul, precum şi orice alte informaţii care să dea posibilitatea autorităţilor vamale să evalueze posibilitatea de acordare a autorizaţiei.

 

3.         Autorităţile vamale acordă autorizaţia în cazul în care prin construirea imobilului nu se aduce atingere aplicării legislaţiei vamale.

 

4.         Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică şi la transformarea unui imobil dintr-o zonă liberă sau a unui imobil care constituie un antrepozit liber.

 

Articolul 804

 

Fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la supravegherea menţionată la articolul 168 alineatul (1) din cod, autorităţile vamale procedează la controalele menţionate la articolul 168 alineatele (2) şi (4) din articolul menţionat numai prin sondaj şi ori de câte ori au îndoieli întemeiate privind conformitatea cu reglementările aplicabile.

 

Secţiunea 2

 

Activitatea desfăşurată într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber şi aprobarea evidenţei operative

 

Articolul 805

 

În cazul activităţilor menţionate la articolul 176 alineatul (1) din cod, notificarea menţionată la articolul 172 alineatul (1) din cod ia forma unei prezentări a solicitării de aprobare a evidenţelor operative menţionate la articolul 808.

 

Articolul 806

 

Operatorul ia toate precauţiile necesare pentru a se asigura că persoanele pe care le utilizează pentru exercitarea activităţilor sale respectă legislaţia vamală.

 

Articolul 807

 

1.         Înaintea începerii activităţilor în interiorul unei zone libere sau al unui antrepozit liber, operatorul trebuie să obţină de la autorităţile vamale aprobarea evidenţei operative menţionate la articolul 176 din cod.

 

2.         Aprobarea menţionată la alineatul (1) se acordă numai persoanelor care oferă toate garanţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la zonele libere şi la antrepozitele libere.

 

Articolul 808

 

1.         Solicitarea aprobării menţionate la articolul 807, denumită în continuare "solicitare", se face în scris către autorităţile vamale desemnate de statul membru în care se află zona liberă sau antrepozitul liber.

 

2.         Solicitarea menţionează care dintre activităţile menţionate la articolul 176 alineatul (1) din cod este avută în vedere. Ea include o descriere detaliată a evidenţei operative a mărfurilor existente sau urmând a fi făcute, precum şi natura şi statutul vamal al mărfurilor la care se referă aceste activităţi şi, după caz, regimul vamal sub care urmează să se desfăşoare aceste activităţi, precum şi orice alte informaţii necesare autorităţilor vamale pentru a asigura aplicarea corectă a dispoziţiilor care reglementează zonele libere şi antrepozitele libere.

 

3.         Solicitările şi documentele aferente lor se păstrează de către autorităţile vamale cel puţin trei ani de la sfârşitul ultimului an calendaristic în cursul căruia operatorul îşi încetează activitatea în zona liberă sau în antrepozitul liber.

 

Articolul 809

 

Aprobarea evidenţei operative se face în scris, se datează şi se semnează.

 

Solicitantul este înştiinţat în legătură cu aprobarea.

 

O copie după aceasta se păstrează pe perioada menţionată la articolul 808 alineatul (3).

 

Articolul 810

 

1.         Autorităţile vamale modifică sau revocă aprobarea în cazul în care persoanei căreia i s-a acordat aprobarea i se interzice desfăşurarea unei activităţi într-o zonă liberă sau antrepozit liber în conformitate cu articolul 172 alineatele (2) sau (3) din cod.

 

2.         Aprobarea se revocă de către autorităţile vamale în cazul în care se constată dispariţii repetate ale mărfurilor, care nu pot fi justificate în mod satisfăcător.

 

3.         De îndată ce aprobarea a fost revocată, activităţile la care se referă evidenţa operativă nu mai pot fi desfăşurate în zona liberă sau în antrepozitul liber respectiv.

 

Secţiunea 3

 

Intrarea mărfurilor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber

 

Articolul 811

 

Fără a aduce atingere articolului 812, mărfurile care intră într-o zonă liberă sau un antrepozit liber nu sunt prezentate la vamă şi nici nu se cere o declaraţie vamală la intrare.

 

Intrarea mărfurilor în locurile utilizate pentru exercitarea activităţii este adnotată fără întârziere în evidenţa operativă menţionată la articolul 807.

 

Articolul 812

 

Documentul de transport menţionat la articolul 168 alineatul (4) din cod este reprezentat de orice document referitor la transport, cum ar fi scrisoare de trăsură, aviz de livrare, manifest sau notă de livrare, cu condiţia să ofere toate informaţiile necesare pentru identificarea mărfurilor.

 

Articolul 813

 

1.         Fără a aduce atingere vreunei proceduri simplificate prevăzute eventual în cadrul regimului vamal de încheiat, atunci când mărfurile plasate sub un anumit regim vamal trebuie prezentate autorităţilor vamale în conformitate cu articolul 170 alineatul (2) litera (a) din cod, documentul aferent trebuie prezentat odată cu mărfurile.

 

2.         În cazul în care un regim de perfecţionare activă sau de admitere temporară este încheiat prin plasarea produselor compensatoare sau a mărfurilor de import sub regimul de tranzit comunitar extern, urmat de o introducere în zonă liberă sau în antrepozit liber în vederea exportului ulterior în afara teritoriului vamal al Comunităţii, autorităţile vamale procedează la controale prin sondaj pentru a se convinge că menţiunile prevăzute la articolul 817 alineatul (3) litera (f) sunt înregistrate în evidenţa operativă.

 

Ele se asigură, de asemenea, că în cazul în care mărfurile sunt transferate de la un operator la altul în interiorul unei zone libere, aceasta se înregistrează în evidenţa operativă a destinatarului.

 

Articolul 814

 

Atunci când mărfurile fac obiectul unei decizii de rambursare sau de remitere a drepturilor de import care autorizează plasarea mărfurilor într-o zonă liberă sau un antrepozit liber, autorităţile vamale eliberează certificatul menţionat la articolul 887 alineatul (5).

 

Articolul 815

 

Fără a aduce atingere articolului 823, introducerea în zona liberă sau antrepozitul liber a mărfurilor care sunt supuse drepturilor de export sau altor dispoziţii care reglementează exportul pentru care autorităţile vamale solicită, în conformitate cu articolul 170 alineatul (3) din cod, să fie aduse în atenţia biroului vamal, nu poate atrage după sine nici prezentarea unui document la intrare, nici efectuarea unui control sistematic şi generalizat al tuturor mărfurilor introduse.

 

Articolul 816

 

Atunci când autorităţile vamale atestă statutul comunitar sau necomunitar al mărfurilor în conformitate cu articolul 170 alineatul (4) din cod, acestea folosesc un formular conform modelului şi dispoziţiilor din anexa 109.

 

Secţiunea 4

 

Funcţionarea zonei libere sau a antrepozitului liber

 

Articolul 817

 

1.         Operatorul care ţine evidenţa operativă aprobată în conformitate cu articolul 807 consemnează în ele toate elementele necesare pentru controlul aplicării corecte a legislaţiei vamale.

 

2.         Operatorul semnalează autorităţilor vamale orice dispariţie de mărfuri pe care o constată, în afara dispariţiilor produse prin cauze naturale.

 

3.         Fără a aduce atingere articolului 824, evidenţa operativă cuprinde:

 

(a)        detalii cu privire la mărcile, numerele, numărul şi natura coletelor, cantitatea şi descrierea comercială obişnuită a mărfurilor, precum şi, după caz, mărcile de identificare a containerului;

 

(b)        informaţii care permit monitorizarea mărfurilor, în special localizarea acestora;

 

(c)        referinţa la documentul de transport utilizat la intrarea şi la ieşirea mărfurilor;

 

(d)        referinţa la statutul vamal şi, după caz, la certificatul care atestă respectivul statut, astfel cum se menţionează la articolul 816;

 

(e)        detalii cu privire la manipulările uzuale;

 

(f)         atunci când prin introducerea mărfurilor într-o zonă liberă sau un antrepozit liber se încheie un regim de perfecţionare activă, de admitere temporară sau de antrepozit vamal ori se încheie un regim de tranzit comunitar extern care la rândul său a servit la încheierea unuia dintre aceste regimuri, menţiunile prevăzute la:

 

-           articolul 522 alineatul (4),

 

-           articolele 610 alineatul (1) şi 644 alineatul (1),

 

-           articolul 711;

 

(g)        atunci când mărfurile au fost plasate sub regimul de tranzit comunitar extern ca urmare a unei ieşiri dintr-o zonă liberă sau un antrepozit liber, regimul fiind încheiat prin introducerea acestora în zonă liberă sau în antrepozit liber, menţiunea prevăzută la articolul 818 alineatul (4);

 

(h)        detalii cu privire la mărfurile care, în caz de punere în liberă circulaţie sau în regim de admitere temporară, nu ar fi supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială şi a căror utilizare sau destinaţie trebuie controlate.

 

4.         Atunci când trebuie ţinută contabilitatea în cadrul unui regim vamal, informaţiile cuprinse în această evidenţă contabilă nu trebuie să fie reluate în evidenţa operativă menţionată la alineatul (1).

 

Articolul 818

 

1.         Manipulările uzuale menţionate la articolul 173 litera (b) din cod sunt cele definite în anexa 69.

 

2.         Atunci când manipularea ar putea crea un avantaj în ceea ce priveşte drepturile de import aferente mărfurilor necomunitare manipulate faţă de cele aferente mărfurilor înainte de manipulare, aceasta se poate efectua numai cu condiţia ca solicitarea menţionată la articolul 178 alineatul (2) din cod să fie depusă concomitent cu cererea de autorizaţie, în conformitate cu articolul 523 alineatele (1) şi (2).

 

3.         Atunci când manipularea are ca rezultat o sumă a drepturilor de import mai mare decât suma drepturilor de import aplicabile mărfurilor înainte de manipulare, această manipulare se efectuează fără autorizaţie, iar persoana interesată nu mai trebuie să prezinte cererea menţionată la articolul 178 alineatul (2) din cod.

 

4.         Atunci când mărfurile plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber sunt declarate pentru o destinaţie vamală diferită decât punerea în liberă circulaţie sau reexportul, sau sunt plasate în depozit temporar, şi când se aplică alineatul (2), caseta 31 din declaraţia de introducere a mărfurilor pentru respectiva destinaţie sau caseta rezervată pentru descrierea mărfurilor în documentul utilizat pentru depozit temporar, conţine una din următoarele menţiuni:

 

-           Mercancias MU,

 

-           SB-varer,

 

-           UB-Waren,

 

-           UFH goods,

 

-           Marchandises MU,

 

-           Merci MU,

 

-           GB-goederen,

 

-           Mercadorias MU.

 

5.         Atunci când mărfurile cărora li se aplică alineatul (2), după ce au fost plasate sub un regim vamal, sunt puse în circulaţie liberă sau sunt plasate sub un alt regim vamal care ar putea avea drept rezultat naşterea unei datorii vamale, se utilizează fişa de informaţii INF 8 din anexa 70.

 

Autorităţile vamale la care se depune declaraţia de punere în liberă circulaţie sau de plasare sub un alt regim vamal care poate avea drept rezultat naşterea unei datorii vamale, utilizează fişa INF 8, pe care o vizează, pentru a solicita autorităţilor vamale competente pentru controlul zonei libere sau antrepozitului liber în care s-au efectuat manipulările uzuale să indice natura, valoarea în vamă şi cantitatea mărfurilor declarate care ar fi fost avută în vedere dacă mărfurile în cauză nu ar fi suferit manipulările respective.

 

Originalul fişei INF 8 se trimite autorităţilor vamale competente pentru controlul zonei libere sau al antrepozitului liber, iar copia este reţinută de autorităţile vamale care au vizat caseta 14 din fişa INF 8.

 

Autorităţile vamale competente pentru controlul zonei libere sau al antrepozitului liber furnizează informaţiile cerute în casetele 11, 12 şi 13, vizează caseta 15 şi returnează originalul fişei INF 8 biroului vamal menţionat în caseta 4.

 

6.         Declarantul poate solicita eliberarea unei fişe INF 8 în momentul când mărfurile sunt scoase din zona liberă sau din antrepozitul liber pentru plasare sub un alt regim vamal decât libera circulaţie sau reexportul.

 

În acest caz, autorităţile vamale răspunzătoare de controlul zonei libere sau al antrepozitului liber furnizează informaţiile menţionate în casetele 11, 12 şi 13, vizează caseta 15 şi returnează declarantului originalul fişei INF 8.

 

Articolul 819

 

1.         Fără a aduce atingere articolului 175 alineatul (2) din cod, atunci când mărfuri  liber, regimul prevăzut la articolul 253 alineatul (3) se aplică fără autorizarea prealabilă din partea autorităţilor vamale. În acest caz, aprobarea evidenţei contabile menţionate la articolul 809 acoperă şi utilizarea respectivelor evidenţe contabile pentru controlul procedurii simplificate de punere în liberă circulaţie.

 

2.         Statutul comunitar al mărfurilor puse în liberă circulaţie în conformitate cu alineatul (1) este atestat de documentul menţionat în anexa 109, care urmează a fi eliberat de către operator.

 

Secţiunea 5

 

Scoaterea mărfurilor dintr-o zonă liberă sau un antrepozit liber

 

Articolul 820

 

Scoaterea mărfurilor din locurile utilizate pentru desfăşurarea activităţii respective se înregistrează imediat în evidenţa operativă menţionată la articolul 807 în scopul de a furniza o bază pentru controalele din partea autorităţilor vamale menţionate la articolul 822.

 

Articolul 821

 

Fără a aduce atingere procedurilor aplicabile în cazurile în care exportul face obiectul unor drepturi de export sau unor măsuri de politică comercială aplicabile exportului şi al dispoziţiilor secţiunii 6, atunci când mărfurile sunt scoase direct de pe teritoriul vamal al Comunităţii nu este nevoie nici de prezentarea mărfurilor, nici de declaraţie vamală.

 

Articolul 822

 

Fără a aduce atingere articolului 827, pentru a se asigura că sunt respectate dispoziţiile privind exportul, reexportul sau expediţia aplicabile mărfurilor scoase din zona liberă sau din antrepozit liber, autorităţile vamale efectuează controale prin sondaj în evidenţa contabilă a operatorului.

 

Secţiunea 6

 

Dispoziţii speciale privind mărfurile agricole comunitare

 

Articolul 823

 

1.         Mărfurile prefinanţate plasate în zonă liberă sau antrepozit liber în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Consiliului fac obiectul unei prezentări şi al unei declaraţii vamale.

 

2.         Declaraţia menţionată la alineatul (1) se face în conformitate cu dispoziţiile articolului 530.

 

Articolul 824

 

Evidenţa contabilă menţionată la articolul 807 include, pe lângă detaliile menţionate la articolul 817, data la care mărfurile prefinanţate au fost plasate în zona liberă sau antrepozitul liber, precum şi datele de referinţă ale declaraţiei de intrare.

 

Articolul 825

 

Articolul 532 se aplică manipulării mărfurilor prefinanţate.

 

Articolul 826

 

Transformarea produselor de bază prefinanţate se efectuează într-o zonă liberă sau un antrepozit liber în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Consiliului.

 

Articolul 827

 

1.         Mărfurile prefinanţate se declară pentru export şi părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii în termenele prevăzute de legislaţia agricolă comunitară.

 

2.         Declaraţia menţionată la alineatul (1) se face în conformitate cu articolul 534.

 

3.         Fără a aduce atingere Regulamentului (CEE) nr. 386/90 al Consiliului⁽²⁵⁾, autorităţile vamale efectuează controale prin sondaj pe baza evidenţei contabile pentru a se asigura că sunt respectate termenele menţionate la alineatul (1).

 

___________

(25)         JO L 42, 16. 2. 1990, p. 6.

----------------

 

Articolul 828

 

Se poate constitui un antrepozit de aprovizionare cu produse alimentare într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, în conformitate cu articolul 38 din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei⁽²⁶⁾.

 

___________

(26)         JO L 351, 14. 12. 1987, p. 7.

----------------

 

Secţiunea 7

 

Proceduri aplicabile în caz de utilizare a regimului de perfecţionare activă, sistemul cu suspendare, sau de transformare sub control vamal într-o zonă liberă sau un antrepozit liber

 

Articolul 829

 

Operaţiunile de perfecţionare sau de transformare efectuate sub regimul de perfecţionare activă, sistemul cu suspendare, sau de transformare sub control vamal în interiorul unei zone libere sau al unui antrepozit liber nu pot avea loc decât după acordarea autorizaţiei menţionate la articolul 556 sau la articolul 652, după caz.

 

În autorizaţie se precizează zona liberă sau antrepozitul liber unde urmează să se efectueze operaţiunile respective.

 

Articolul 830

 

Autorităţile vamale refuză autorizaţia de a utiliza procedurile simplificate menţionate în prezenta secţiune atunci când nu sunt oferite toate garanţiile necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunilor.

 

Autorităţile vamale pot refuza autorizaţia persoanelor care nu efectuează în mod frecvent operaţiuni de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal.

 

Articolul 831

 

1.         Titularul autorizaţiei ţine, după caz, "evidenţe de perfecţionare activă" sau "evidenţe de transformare sub control vamal", conform celor menţionate la articolele 556 alineatul (3), respectiv 652 alineatul (3), care, de asemenea, conţin numărul de referinţă al autorizaţiei.

 

2.         Pentru întocmirea decontului de încheiere menţionat la articolele 595 sau 664, trimiterea la evidenţele menţionate la alineatul (1) înlocuieşte trimiterea la declaraţiile şi documentele menţionate la articolele 595 alineatul (3) sau 664 alineatul (3).

 

Articolul 832

 

1.         Plasarea mărfurilor sub regimul de perfecţionare activă sau sub regimul de transformare sub control vamal în momentul în care sunt aduse în zona liberă sau în antrepozitul liber se face după procedura de vămuire la domiciliu menţionată la articolul 276.

2.         Cu toate acestea, operatorul poate cere aplicarea procedurii normale de plasare a mărfurilor sub regimul de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal.

 

3.         În cazul aplicării procedurii de vămuire la domiciliu în cadrul articolului 276, înregistrarea în "evidenţele de perfecţionare activă" sau în "evidenţele de transformare sub control vamal" înlocuiesc înregistrarea în evidenţa operativă din zona liberă sau din antrepozitul liber.

 

4.         Înregistrarea în "evidenţa de perfecţionare activă" sau "evidenţa de transformare sub control vamal" face trimitere la documentul în baza căruia au fost transportate mărfurile.

 

Articolul 833

 

1.         Plasarea sub regimul de perfecţionare activă sau sub regimul de transformare sub control vamal al mărfurilor care se află într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber se efectuează în conformitate cu procedura vămuire la domiciliu menţionată la articolul 276.

 

2.         Datele de referinţă ale înregistrării în "evidenţele de perfecţionare activă" sau în "evidenţele de transformare sub control vamal" se înregistrează în evidenţa operativă din zona liberă sau din antrepozitul liber.

 

Articolul 834

 

1.         Înregistrarea în evidenţa operativă a zonei libere sau a antrepozitului liber încheie regimul de perfecţionare activă pentru produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare ori regimul de transformare sub control vamal pentru produsele transformate sau mărfurile în aceeaşi stare aflate într-o zonă liberă sau un antrepozit liber. Datele de referinţă ale acestei înregistrări se consemnează în "evidenţele de perfecţionare activă" sau în "evidenţele de transformare sub control vamal", după caz.

 

2.         Menţiunile prevăzute la articolul 610 se înregistrează în evidenţa operativă din zona liberă sau din antrepozitul liber.

 

Articolul 835

 

1.         Atunci când încheierea regimului de perfecţionare activă a produselor compensatoare sau a mărfurilor în aceeaşi stare ori a regimului de transformare sub control vamal a produselor transformate sau a mărfurilor în aceeaşi stare se realizează în momentul ieşirii din zona liberă sau din antrepozitul liber prin reexportarea respectivelor produse sau mărfuri, aceasta are loc conform procedurii de vămuire la domiciliu menţionată la articolul 283.

 

Fără a aduce atingere procedurilor aplicabile în cazurile în care exportul face obiectul unor drepturi de export sau măsurilor de politică comercială, atunci când produsele sau mărfurile sunt scoase direct dintr-o zonă liberă sau dintr-un antrepozit liber în afara teritoriului vamal al Comunităţii, nu este necesar să se întocmească o declaraţie de export.

 

2.         Atunci când încheierea regimului de perfecţionare activă pentru produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare sau când regimul de transformare sub control vamal pentru produsele transformate sau la mărfurile în aceeaşi stare se realizează în momentul ieşirii din zona liberă sau din antrepozitul liber prin punerea în liberă circulaţie a respectivelor produse sau mărfuri, se aplică procedura vămuire la domiciliu menţionată la articolele 263 -267.

 

3.         Atunci când încheierea regimului de perfecţionare activă sau pentru produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare ori a regimului de transformare sub control vamal pentru produsele transformate sau mărfurile în aceeaşi stare se realizează în momentul ieşirii din zona liberă sau din antrepozitul liber, prin plasarea sub un alt regim decât cel de punere în liberă circulaţie sau export, plasarea are loc conform procedurilor normale sau simplificate prevăzute în acest sens.

 

4.         Dispoziţiile articolului 832 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

 

5.         În conformitate cu alineatele (1) şi (2), nu este necesară înregistrarea scoaterii produselor compensatoare, a produselor transformate sau a mărfurilor în aceeaşi stare dintr-o zonă liberă sau dintr-un antrepozit liber în evidenţa operativă din zona liberă sau din antrepozitul liber.

 

Articolul 836

 

Articolul 835 alineatele(2) şi (5), nu aduc atingere aplicării articolelor 122, 135 şi 136 din cod referitoare la taxarea mărfurilor sau a produselor plasate sub regimul de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal.

 

Articolul 837

 

Înainte de sfârşitul lunii următoare fiecărui trimestru, autorităţile vamale ale Republicii Federale Germania trimit Comisiei informaţiile menţionate în anexa 85 referitoare la autorizaţiile de perfecţionare activă emise sau modificate în vechiul port liber din Hamburg în cursul trimestrului precedent şi care nu se supun condiţiilor economice prevăzute de regimul de perfecţionare activă.

 

Articolul 838

 

Statutul de mărfuri comunitare al produselor compensatoare sau transformate ori al mărfurilor în aceeaşi stare puse în liberă circulaţie în interiorul sau la ieşirea dintr-o zonă liberă sau antrepozit liber este atestat prin documentul menţionat în anexa 109, care urmează să fie emis de către operator.

Primul paragraf se aplică şi produselor compensatoare sau mărfurilor în aceeaşi stare, puse în vânzare pe piaţa Comunităţii, în conformitate cu articolul 580 alineatul (3).

 

Articolul 839

 

Înregistrările în "evidenţele de perfecţionare activă" sau în "evidenţele de transformare sub control vamal" trebuie să permită autorităţilor vamale să verifice în orice moment situaţia exactă a tuturor mărfurilor sau produselor aflate sub unul din regimurile în cauză sau în zonă liberă sau în antrepozit liber

 

Secţiunea 8

 

Comunicarea informaţiilor

 

Articolul 840

 

1.         Autorităţile vamale ale statelor membre comunică următoarele informaţii Comisiei:

 

(a)        zonele libere pe care le constituie sau care, fiind deja constituite, au început să funcţioneze şi antrepozitele libere a căror creare şi funcţionare o autorizează, oricare ar fi descrierea lor;

 

(b)        autorităţile vamale desemnate la care trebuie prezentată solicitarea menţionată la articolul 808;

 

(c)        adaptările modalităţilor de control ale regimurilor de perfecţionare activă şi de transformare sub control vamal pe care le prevăd în conformitate cu articolul 173 din cod.

 

2.         Comisia publică informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b) în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria C.

 

CAPITOLUL 2

 

Reexportul, distrugerea şi abandonul

 

Articolul 841

 

Atunci când reexportarea face obiectul unei declaraţii vamale, dispoziţiile articolelor 788 796 se aplică mutatis mutandis, fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale care se pot aplica eventual atunci când se încheie regimul vamală economic anterior.

 

Articolul 842

 

1.         În sensul articolului 182 alineatul (3) din cod, notificarea distrugerii mărfurilor se face în scris şi este semnată de către persoana interesată. Notificarea trebuie făcută în timp util pentru a permite autorităţilor vamale să supravegheze distrugerea.

2.         Atunci când mărfurile în cauză fac deja obiectul unei declaraţii acceptate de către autorităţile vamale, acestea menţionează respectiva distrugere pe declaraţie şi anulează declaraţia în conformitate cu articolul 66 din cod.

 

Autorităţile vamale care asistă la distrugerea mărfurilor indică pe declaraţie natura şi cantitatea deşeurilor sau a resturilor rezultate din distrugere, pentru a determina elementele de taxare aplicabile acestora, de utilizat la atribuirea unei alte destinaţii vamale.

 

3.         Dispoziţiile alineatului (2) primul paragraf se aplică mutadis mutandis mărfurilor abandonate în beneficiul bugetului de stat.

 

TITLUL VI

 

MĂRFURI CE PĂRĂSESC TERITORIUL VAMAL AL COMUNITĂŢII

 

Articolul 843

 

1.         Atunci când mărfuri care nu se află sub un regim vamal şi al căror export din Comunitate este interzis sau supus unor restricţii, unui drept de export sau altei impuneri la export, părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii în vederea reintroducerii lor în altă parte a respectivului teritoriu, ieşirea lor atrage după sine întocmirea unui exemplar de control T 5 conform normelor stabilite la articolele 472-495.

 

2.         Dispoziţiile alineatului (1) nu se aplică transporturilor efectuate de o companie de transport aerian sau maritim, cu condiţia ca transportul pe cale maritimă să fie efectuat pe o rută directă de o navă care face curse regulate, fără escală în afara teritoriului vamal al Comunităţii.

 

3.         Exemplarul de control T 5 poate fi întocmit de orice birou vamal unde sunt prezentate mărfurile respective şi trebuie prezentat împreună cu acestea la biroul vamal de ieşire.

 

4.         Respectivul exemplar trebuie să includă:

 

-           în casetele 31, respectiv 33, descrierea mărfurilor şi codul corespunzător din Nomenclatura Combinată,

 

-           în caseta 38, greutatea netă a mărfurilor,

 

-           în caseta 104, după bifarea casetei "Altele (specificaţi)", cu litere mari de tipar una dintre următoarele menţiuni:

 

"Ieşirea din Comunitate supusă restricţiilor - Mărfuri destinate a fi reintroduse pe teritoriul Comunităţii",

 

"Ieşirea din Comunitate supusă impunerii - Mărfuri destinate a fi reintroduse pe teritoriul Comunităţii".

 

5.         Originalul exemplarului de control T 5 este prezentat împreună cu mărfurile la biroul vamal în competenţa căruia se află locul în care mărfurile sunt reintroduse pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

6.         Exemplarul de control T 5 se returnează fără întârziere biroului vamal care l-a întocmit de către biroul vamal menţionat la alineatul (5), după ce acesta a marcat caseta "J: Control al utilizării şi/sau al destinaţiei" cu un X în prima diviziune şi a completat data la care mărfurile au fost reintroduse pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

Cu toate acestea, în cazul constatării unor nereguli se face o adnotare corespunzătoare în caseta "Observaţii".

 

PARTEA a III-a

 

MĂRFURI REINTRODUSE

 

Articolul 844

 

1.         Potrivit articolului 185 alineatul (2) litera (b) din cod sunt exonerate de drepturi de import mărfurile:

 

-           pentru care, la exportul lor de pe teritoriul vamal al Comunităţii, s-au îndeplinit formalităţi vamale de export cu scopul de a se obţine restituiri sau alte sume la export instituite în cadrul politicii agricole comune sau

 

-           pentru care s-a acordat un avantaj financiar, diferit de aceste restituiri sau alte sume în cadrul politicii agricole comune, cu obligaţia de a exporta mărfurile respective, cu condiţia să se stabilească, după caz, fie că restituirile sau alte sume achitate au fost rambursate ori că s-au luat măsurile necesare de către autorităţile competente ca aceste sume să fie reţinute, fie că celelalte avantaje financiare acordate au fost anulate şi că mărfurile:

 

(i)         nu au putut fi introduse în consum în ţara de destinaţie din motive ţinând de reglementările aplicabile în ţara respectivă;

 

(ii)        sunt returnate de către destinatar ca fiind defecte sau neconforme cu prevederile din contract;

 

(iii)       sunt reimportate pe teritoriul vamal al Comunităţii, datorită altor circumstanţe aflate în afara controlului exportatorului, pentru că nu au putut fi utilizate în scopul prevăzut.

 

2.         Circumstanţele menţionate la alineatul (1) punctul (iii) includ următoarele:

 

(a)        mărfurile care revin în teritoriul vamal al Comunităţii ca urmare a unei avarii survenite înainte de livrarea la destinatar, fie la mărfurile în sine, fie la mijlocul de transport în care au fost transportate;

 

(b)        mărfurile, exportate iniţial în scopul consumului sau vânzării în cadrul unui târg sau al unei alte manifestări similare, care nu au fost astfel consumate sau vândute;

 

(c)        mărfurile care nu au putut fi livrate destinatarului datorită incapacităţii sale fizice sau juridice de a onora contractul prin care s-a efectuat exportul;

 

(d)        mărfurile care, din cauza unor evenimente naturale, politice sau sociale, nu au putut fi livrate destinatarului sau care au ajuns la acesta după data de livrare obligatorie prevăzută în contractul prin care s-a efectuat exportul;

 

(e)        produsele care ţin de organizarea comună a pieţei fructelor şi legumelor exportate în cadrul unei vânzări în consignaţie şi care nu au fost vândute pe piaţa din ţara terţă de destinaţie.

 

3.         Mărfurile care, în cadrul politicii agricole comune, sunt exportate sub acoperirea unui certificat de export sau a unui certificat de fixare în avans nu sunt admise cu exonerarea de drepturi de import decât în cazul în care se stabileşte că dispoziţiile comunitare relevante au fost respectate.

 

4.         Mărfurile menţionate la alineatul (1) nu pot beneficia de exonerare decât dacă sunt declarate pentru liberă circulaţie pe teritoriul vamal al Comunităţii într-un interval de douăsprezece luni de la data îndeplinirii formalităţilor vamale referitoare la exportul acestora.

 

Articolul 845

 

Mărfurile reintroduse beneficiază de exonerarea de drepturi de import chiar şi atunci când reprezintă doar o fracţiune din mărfurile exportate anterior în afara teritoriului vamal al Comunităţii.

 

Acelaşi regim se aplică şi în cazul mărfurilor care constituie părţi componente sau accesorii ale maşinilor, instrumentelor, aparatelor sau altor produse exportate anterior în afara teritoriului vamal al Comunităţii.

 

Articolul 846

 

1.         Prin derogare de la dispoziţiile articolului 186 din cod, sunt admise cu exonerare de drepturile de import mărfurile reintroduse aflate în una din următoarele situaţii:

 

(a)        mărfuri care, după exportul lor în afara teritoriului vamal al Comunităţii, nu au făcut decât obiectul unor tratamente necesare menţinerii lor în bună stare de conservare sau al unor manipulări care au modificat doar modul lor de prezentare;

 

(b)        mărfuri care, după ce au fost exportate din teritoriul vamal al Comunităţii, deşi au făcut obiectul unor tratamente altele decât cele necesare menţinerii lor în bună stare de conservare sau al unor manipulări altele decât cele care au modificat doar modul lor de prezentare, s-au dovedit defectuoase sau inapte pentru utilizarea prevăzută, atunci când se respectă una dintre următoarele condiţii:

 

-           fie aceste mărfuri au făcut obiectul tratamentelor menţionate numai în vederea reparării sau readucerii lor în stare bună;

 

-           fie neadecvarea mărfurilor pentru utilizarea prevăzută a fost constatată numai după începerea tratamentelor sau manipulărilor menţionate.

 

2.         În cazul în care tratamentele sau manipulările pe care mărfurile reintroduse le-au suferit în conformitate cu alineatul (1) litera (b) ar fi avut drept consecinţă perceperea de drepturi de import, dacă ar fi fost vorba de mărfuri plasate sub regimul de perfecţionare pasivă, se aplică regulile de taxare în vigoare în cadrul regimului menţionat.

 

Cu toate acestea, dacă mărfurile au fost supuse unor operaţii constând din repararea sau readucerea lor în stare bună devenită necesară ca urmare a unui eveniment imprevizibil intervenit în afara teritoriului vamal al Comunităţii, acest fapt fiind stabilit spre satisfacţia autorităţilor vamale, se acordă exonerarea de drepturi de import cu condiţia ca valoarea mărfurilor reintroduse să nu fi devenit mai mare, ca urmare a unei astfel de operaţiuni, decât valoarea lor în momentul exportului acestora de pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

3.         În sensul alineatului (2) al doilea paragraf:

 

(a)        "repararea sau readucerea în stare bună devenită necesară": orice operaţie având ca efect remedierea defecţiunilor de funcţionare sau a deteriorărilor materiale suferite de o marfă în timp ce se afla în afara teritoriului vamal al Comunităţii, operaţie fără de care marfa nu mai poate fi utilizată în condiţii normale, în scopurile pentru care a fost destinată;

 

(b)        se consideră că valoarea unei mărfi reintroduse nu a devenit mai ridicată, ca rezultat al operaţiei la care a fost supusă, decât valoarea pe care o avea la momentul exportului în afara teritoriului vamal al Comunităţii, atunci când operaţia nu depăşeşte ceea ce este strict necesar pentru a permite utilizarea mărfii în aceleaşi condiţii ca acelea care existau în momentul exportului respectiv.

 

Atunci când repararea sau readucerea în stare bună a mărfurilor necesită incorporarea unor piese de schimb, o asemenea incorporare se limitează la acele componente strict necesare pentru a permite utilizarea mărfurilor în aceleaşi condiţii ca acelea din momentul exportului.

 

Articolul 847

 

La îndeplinirea formalităţilor vamale de export, autorităţile vamale, la cererea persoanei interesate, eliberează un document care conţine informaţiile necesare pentru identificarea mărfurilor, în eventualitatea reintroducerii lor pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

Articolul 848

 

1.         Sunt acceptate ca fiind mărfuri reintroduse:

 

-           pe de o parte, mărfurile pentru care sunt prezentate următoarele documente în sprijinul declaraţiei de punere în liberă circulaţie:

 

(a)        fie exemplarul declaraţiei de export returnat exportatorului de către autorităţile vamale sau o copie a acestui document certificată pentru conformitate de către autorităţile menţionate;

 

(b)        fie fişa de informaţii prevăzută la articolul 850.

 

Atunci când autorităţile vamale ale biroului vamal de reimport sunt în măsură să stabilească, cu mijloacele de probă de care dispun sau pe care le pot solicita persoanei interesate, că mărfurile declarate pentru liberă circulaţie sunt mărfuri exportate iniţial în afara teritoriului vamal al Comunităţii şi că la data exportului îndeplineau condiţiile necesare pentru a fi acceptate ca mărfuri reintroduse, documentele menţionate la literele (a) şi (b) nu sunt necesare.

 

-           pe de altă parte, mărfurile acoperite de un carnet ATA emis în cadrul Comunităţii.

 

Aceste mărfuri pot fi acceptate ca mărfuri reintroduse, în limitele stabilite la articolul 185 din cod, chiar în condiţiile în care carnetul ATA a depăşit termenul de valabilitate.

 

În toate cazurile trebuie să se procedeze la îndeplinirea formalităţilor prevăzute la articolul 290 alineatul (2).

 

2.         Dispoziţiile alineatului (1) prima liniuţă nu se aplică circulaţiei internaţionale a ambalajelor, a mijloacelor de transport sau a anumitor mărfuri acceptate sub un regim vamal special, pentru care dispoziţii autonome sau convenţionale stipulează în astfel de împrejurări o dispensă de documente vamale.

 

Dispoziţiile menţionate nu se aplică nici în situaţia în care mărfurile pot fi declarate pentru punerea în liberă circulaţie în mod verbal sau prin orice alt document.

 

3.         Atunci când consideră necesar, autorităţile vamale de la biroul vamal de reimport pot solicita persoanei interesate să le prezinte dovezi suplimentare, în special în scopul identificării mărfurilor reintroduse.

 

Articolul 849

 

1.         Pe lângă documentele menţionate la articolul 848, în sprijinul oricărei declaraţii pentru punerea în liberă circulaţie având ca obiect mărfuri reintroduse al căror export este posibil să fi ocazionat îndeplinirea de formalităţi vamale de export în vederea obţinerii de restituiri sau de alte sume prevăzute pentru export în cadrul politicii agricole comune, trebuie să se prezinte un certificat eliberat de autorităţile competente pentru acordarea unor asemenea rambursări sau sume în statul membru exportator. Acest certificat trebuie să conţină toate elementele necesare care să permită biroului vamal la care mărfurile respective sunt declarate pentru punere în liberă circulaţie să verifice dacă el se referă la mărfurile menţionate.

 

2.         Atunci când exportul mărfurilor nu a necesitat îndeplinirea formalităţilor vamale de export în vederea obţinerii de restituiri sau de alte sume prevăzute pentru export în cadrul politicii agricole comune, certificatul trebuie să cuprindă una din următoarele menţiuni:

 

-           Sin concesion de restituciones u otras cantidades a la exportacion;

 

-           Ingen restitutioner eller andre belob ydet ved udforslen;

 

-           Keine Ausfuhrerstattungen oder sonstige Ausfuhrvergunstigungen;

 

-           No refunds or other amounts granted on exportation;

 

-           Sans octroi de restitutions ou autres montants a l'exportation;

 

-           Senza concessione di restituzioni o altri importi all'esportazione;

 

-           Geen restituties of andere bij de uitvoer verleende bedragen;

 

-           Sem concessao de restituicoes ou outros montantes na exportacao.

 

3.         Atunci când exportul mărfurilor a ocazionat îndeplinirea de formalităţi vamale de export în vederea obţinerii de restituiri sau de alte sume prevăzute pentru export în cadrul politicii agricole comune, certificatul trebuie să cuprindă una sau alta din următoarele menţiuni:

 

-           Restituciones y otras cantidades a la exportacion reintegradas por ... (cantidad);

 

-           De ved udforslen ydede restitutioner eller andre belob er tilbagebetalt for ... (mangde);

 

-           Ausfuhrerstattungen und sonstige Ausfuhrvergunstigungen fur ... (Menge) zuruckbezahlt;

 

-           Refunds and other amounts on exportation repaid for ... (quantity);

 

-           Restitutions et autres montants a l'exportation rembourses pour ... (quantite);

 

-           Restituzioni e altri importi all'esportazione rimborsati per ... (quantita);

 

-           Restituties en andere bedragen bij de uitvoer voor ... (hoeveelheid) terugbetaald;

 

-           Restituicoes e outros montantes na exportacao reembolsados para ... (quantidade); nebo

 

-           Titulo de pago de restituciones u otras cantidades a la exportacion anulado por ... (cantidad);

 

-           Ret til udbetaling af restitutioner eller andre belob ved udforslen er annullerei for ... (mangde);

 

-           Auszahlungsanordnung uber die Ausfuhrerstattungen und sonstigen Ausfuhrvergunstigungen fur ... (Menge) ungultig gemacht;

 

-           Entitlement to payment of refunds or other amounts on exportation cancelled for ... (quantity);

 

-           Titre de paiement des restitutions ou autres montants a l'exportation annule pour ... (quantite);

 

-           Titolo di pagamento delle restituzioni o di altri importi all'esportazione annullato per ... (quantita);

 

-           Aanspraak op restituties of andere bedragen bij uitvoer vervallen voor ... (hoeveelheid);

 

-           Titulo de pagamento de restituicoes ou outros montantes na exportacao anulado para ... (quantidade); în funcţie de rambursarea sau nerambursarea de către autorităţile competente a restituirilor sau a altor sume prevăzute pentru export au fost sau nu plătite.

 

4.         În cazul menţionat la articolul 848 alineatul (1) prima liniuţă litera (b) certificatul menţionat la alineatul (1) se întocmeşte pe fişa de informaţii INF 3 prevăzută la articolul 850.

 

5.         Atunci când autorităţile vamale de la biroul vamal la care mărfurile sunt declarate pentru punere în liberă circulaţie sunt în măsură, prin mijloacele de care dispun, să se convingă că nu s-a acordat nici o restituire sau altă o sumă prevăzută pentru export în cadrul politicii agrare comune şi nici nu se va putea acorda ulterior, nu mai este necesar certificatul menţionat la alineatul (1).

 

Articolul 850

 

Fişa de informaţii INF 3 este întocmită într-un exemplar original şi două copii pe formulare în conformitate cu modelele din anexa 110.

 

Articolul 851

 

1.         Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (3), fişa de informaţii INF 3 este eliberată la cererea exportatorului de către autorităţile vamale ale biroului vamal de export în momentul îndeplinirii formalităţilor de export pentru mărfurile la care se referă, în cazul în care exportatorul declară că este probabil ca respectivele mărfuri să fie returnate printr-un alt birou vamal decât biroul vamal de export.

 

2.         Fişa de informaţii INF 3 poate fi, de asemenea, eliberată, la cererea exportatorului, de către autorităţile vamale ale biroului vamal de export, după îndeplinirea formalităţilor de export pentru mărfurile la care se referă aceasta, dacă autorităţile respective pot stabili, pe baza informaţiilor de care dispun, că detaliile conţinute în cererea exportatorului corespund mărfurilor exportate.

 

3.         În cazul mărfurilor menţionate la articolul 849 alineatul (1), fişa INF 3 este eliberată numai după îndeplinirea formalităţilor vamale de export relevante şi sub rezerva dispoziţiilor alineatului (2).

 

Eliberarea se face în următoarele condiţii:

 

(a)        caseta B din fişa menţionată să fi fost completată şi vizată anterior de către autorităţile vamale;

 

(b)        caseta A din fişa menţionată să fi fost completată şi vizată anterior de către autorităţile vamale, atunci când sunt solicitate informaţiile conţinute de aceasta.

 

Articolul 852

 

1.         Fişa INF 3 reia toate informaţiile reţinute de autorităţile vamale în vederea identificării mărfurilor exportate.

 

2.         Atunci când este de aşteptat că mărfurile exportate vor fi reintroduse pe teritoriul vamal al Comunităţii prin mai multe birouri vamale, altele decât biroul vamal de export, exportatorul poate solicita eliberarea mai multor fişe INF 3 pentru a acoperi întreaga cantitate de mărfuri exportate.

 

În mod similar, exportatorul poate cere autorităţilor vamale care au eliberat o fişă INF3 să o înlocuiască cu mai multe fişe INF 3 care să acopere toată cantitatea de mărfuri inclusă în fişa INF 3 eliberată iniţial.

 

Exportatorul poate solicita, de asemenea, eliberarea unei fişe de informaţii INF 3 doar pentru o parte a mărfurilor exportate.

 

Articolul 853

 

Originalul şi o copie a fişei INF 3 se remit exportatorului pentru a fi prezentate la biroul vamal de reimport. A doua copie este clasată, de către autorităţile vamale care au eliberat-o, în arhivele lor.

 

Articolul 854

 

Biroul vamal de reimport indică pe originalul şi pe copia fişei INF 3 cantitatea de mărfuri reintroduse care beneficiază de exonerare de drepturi de import, reţin originalul şi trimit autorităţilor vamale care au eliberat fişa copia aferentă cu numărul şi data declaraţiei pentru punere în liberă circulaţie.

 

Autorităţile vamale menţionate compară respectiva copie cu cea care se află în posesia lor, după care o reţin în arhivele lor.

 

Articolul 855

 

În cazul furtului, pierderii sau distrugerii originalului fişei INF 3, persoana interesată poate solicita un duplicat autorităţilor vamale care au eliberat-o. Acestea dau curs solicitării respective dacă situaţia o justifică. Duplicatul eliberat în acest mod trebuie să poarte una din menţiunile următoare:

 

-           DUPLICADO,

 

-           DUPLIKAT,

 

-           DUPLIKAT,

 

-           DUPLICATE,

 

-           DUPLICATA,

 

-           DUPLICATO.

 

Autorităţile vamale menţionează pe copia fişei INF 3 din posesia lor faptul că s-a eliberat un duplicat.

 

Articolul 856

 

1.         La cererea autorităţilor vamale de la biroul vamal de reimport, autorităţile vamale de la biroul vamal de export comunică celor dintâi toate informaţiile de care dispun pentru a le da posibilitatea de a determina dacă mărfurile îndeplinesc condiţiile necesare pentru a beneficia de dispoziţiile prezentei părţi.

 

2.         Fişa INF 3 poate fi utilizată la solicitarea şi la transmiterea informaţiilor menţionate la alineatul (1).

 

PARTEA IV

 

DATORIA VAMALĂ

 

TITLUL I

 

GARANŢII

 

Articolul 857

 

1.         Tipurile de garanţie, altele decât depozitul bănesc sau garantul în înţelesul articolelor 193, 194 şi 195 din cod, precum şi depozitul bănesc sau remiterea de titluri pe care statele membre le pot reţine fără a se respecta condiţiile prevăzute în articolul 194 alineatul (1), sunt următoarele:

 

a)         constituirea unei ipoteci, a unei datorii funciare, a unei antihreze sau a unui alt drept considerat echivalent cu un drept ţinând de proprietatea de bunuri imobiliare;

 

b)         cesiunea de creanţe, constituirea unui gaj cu sau fără cedarea posesiei asupra bunurilor, a titlurilor sau a creanţelor sau în special a unui livret de economii sau a unui înscris în Registrul datoriei publice;

 

c)         constituirea unei responsabilităţi contractuale solidare pentru întregul cuantum al datoriei de către o terţă parte agreată în acest scop de autorităţile vamale şi, mai ales, depunerea unei poliţe a cărei plată este garantată de respectiva persoană terţă;

 

d)         un depozit bănesc sau o garanţie considerată echivalentă a acestuia în altă monedă decât cea a statului membru în care se constituie garanţia;

 

e)         participarea, prin plata unei contribuţii, la un sistem de garanţie general administrat de către autorităţile vamale.

 

2.         Cazurile şi condiţiile în care se poate recurge la tipurile de garanţii menţionate la alineatul (1) se stabilesc de către autorităţile vamale.

 

Articolul 858

 

Constituirea unei garanţii prin depozit bănesc nu dă dreptul la plata de dobândă de către autorităţile vamale.

 

TITLUL II

 

NAŞTEREA DATORIEI

 

CAPITOLUL I

 

Omisiuni fără efect semnificativ asupra depozitării temporare sau a regimului vamal

 

Articolul 859

 

Următoarele omisiuni sunt considerate ca neavând un efect semnificativ asupra corectitudinii operaţiunii de depozitare temporare sau a regimului vamal considerat în sensul articolului 204 alineatul (1) din cod, în cazul în care:

 

-           nu constituie o tentativă de sustragere a mărfurilor de sub supravegherea vamală,

 

-           nu presupun o neglijenţă manifestă din partea persoanei interesate şi

 

-           toate formalităţile necesare pentru reglementarea situaţiei mărfurilor sunt îndeplinite ulterior:

 

1.         depăşind termenul limită permis pentru a se atribui mărfurilor una dintre destinaţiile vamale prevăzute în cadrul depozitării temporare sau a regimului vamal respectiv în cazul în care limita de timp ar fi fost prelungită dacă cererea de prelungire ar fi fost prezentată la timp;

 

2.         în cazul mărfurilor în regim de tranzit, depăşind termenul de prezentare a mărfurilor la biroul de destinaţie, când această prezentare se face ulterior;

 

3.         în cazul mărfurilor plasate în depozitare temporară sau sub regimul de antrepozit vamal, manipulările fără autorizarea prealabilă din partea autorităţilor vamale, cu condiţia că manipulările respective ar fi fost autorizate dacă ar fi fost solicitate;

 

4.         în cazul unor mărfuri plasate sub regim de admitere temporară, utilizarea mărfurilor în alte condiţii decât cele prevăzute în autorizaţie, cu condiţia ca această utilizare să fi fost autorizată sub respectivul regim dacă ar fi fost solicitată;

 

5.         în cazul unor mărfuri în depozitare temporară sau plasate sub un regim vamal, deplasarea neautorizată a mărfurilor, cu condiţia ca mărfurile să poată fi prezentate autorităţilor vamale la cererea acestora;

 

6.         în cazul mărfurilor în depozitare temporară sau plasate sub un regim vamal, scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau introducerea lor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber fără îndeplinirea formalităţilor necesare;

 

7.         în cazul unor mărfuri care au beneficiat de măsuri tarifare preferenţiale datorită destinaţiei lor finale, transferul mărfurilor fără notificarea autorităţilor vamale înainte de a fi primit destinaţia prevăzută, cu condiţia ca:

 

(a)        transferul să fie înscris în evidenţele operative ale celui care face transferul şi

 

(b)        cesionarul să fie titularul autorizaţiei pentru mărfurile respective.

 

Articolul 860

 

Autorităţile vamale consideră că s-a născut o datorie vamală în conformitate cu articolul 204 alineatul (1) din cod, dacă persoana susceptibilă de a fi debitor nu demonstrează că sunt îndeplinite condiţiile stabilite la articolul 859.

 

Articolul 861

 

Faptul că omisiunile menţionate la articolul 859 nu dau naştere unei datorii vamale nu împiedică aplicarea dispoziţiilor legii penale în vigoare precum şi a dispoziţiilor permiţând anularea şi revocarea autorizaţiilor eliberate sub regimul vamal în cauză.

CAPITOLUL 2

 

Pierderi naturale

 

Articolul 862

 

1.         În conformitate cu articolul 206 din cod, autorităţile vamale, la cererea persoanei interesate, iau în considerare cantităţile lipsă ori de câte ori se poate demonstra că pierderile constatate se datorează exclusiv unor cauze legate de natura mărfurilor şi nu din neglijenţă sau dol din partea acesteia.

 

2.         Neglijenţă sau dol reprezintă, în special, orice omisiune a regulilor de transport, depozitare, manipulare, prelucrare sau transformare a mărfurilor respective impuse de autorităţile vamale sau care decurg din utilizările obişnuite ale mărfurilor respective.

 

Articolul 863

 

Autorităţile vamale pot scuti persoana interesată de obligaţia de a furniza dovada că mărfurile au fost pierdute iremediabil din motive inerente propriei lor naturi în cazul în care sunt convinse că pierderea lor nu se explică în alt mod.

 

Articolul 864

 

Dispoziţiile naţionale în vigoare în statele membre referitoare la ratele standard de pierdere iremediabilă dintr-o cauză ţinând de natura mărfurilor se aplică, în cazul în care persoana interesată a nu poate face dovada că pierderea efectivă o depăşeşte pe cea calculată prin aplicarea ratei standard pentru mărfurile respective.

 

CAPITOLUL 3

 

Statutul vamal al mărfurilor în anumite situaţii speciale

 

Articolul 865

 

Se consideră sustragere a mărfurilor de sub supraveghere vamală în înţelesul articolului 203 alineatul (1) din cod declaraţia vamală a acestor mărfuri, orice alt act care are aceleaşi efecte juridice, precum şi prezentarea unui document pentru vizare de către autorităţile competente, de îndată ce aceste acţiuni au efectul de a le conferi în mod fals statutul de mărfuri comunitare.

 

Articolul 866

 

Fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute referitoare la interdicţiile sau restricţiile care pot fi aplicabile mărfurilor respective, în cazul în care se naşte o datorie vamală la import în conformitate cu articolele 202, 203, 204 sau 205 din cod, iar drepturile de import au fost achitate, mărfurile se consideră ca fiind comunitare fără a mai fi necesar să se facă o declaraţie de punere în circulaţie liberă.

 

Articolul 867

 

Confiscarea unor mărfuri în conformitate cu articolul 233 literele (c) şi (d) din cod nu modifică statutul vamal al mărfurilor respective.

 

TITLUL III

 

ÎNSCRIEREA ÎN CONTURI ŞI RESTITUIREA A POSTERIORI

 

Articolul 868

 

Statele membre pot să nu înscrie în conturi sumele drepturilor mai mici de 10 ECU.

 

Nu se procedează la recuperarea a posteriori a drepturilor de import sau a drepturilor de export în cazul în care suma pentru fiecare acţiune de recuperare este mai mică de 10 ECU.

 

Articolul 869

 

Autorităţile vamale decid de la sine să nu înscrie în conturi drepturile nepercepute:

 

(a)        în cazurile în care s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial în cadrul unui contingent tarifar, al unui plafon tarifar sau al altui regim când dreptul de a beneficia de acest tratament s-a încheiat la data acceptării declaraţiei vamale fără să se fi publicat acest fapt în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene înainte de acordarea liberului de vamă al mărfurilor respective sau, în cazul în care nu s-a făcut public acest lucru, după ce s-a făcut o informare corespunzătoare în statul membru interesat, persoana pasibilă de plată acţionând de bună credinţă şi respectând toate dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare cu privire la declaraţia vamală;

 

(b)        în cazurile în care autorităţile vamale consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din cod, cu condiţia ca suma necolectată de la operatorul interesat cu privire la una sau mai multe operaţiuni de import sau export, dar ca urmare a unei singure erori este mai mică de 2000ECU

 

(c)        în cazurile în care statul membru căruia îi aparţin autorităţile menţionate mai sus a fost abilitat în conformitate cu articolul 875.

 

Articolul 870

 

1.         Comisiei i se comunică de către fiecare stat membru lista cazurilor, expuse sumar, în care sau aplicat dispoziţiile articolului 869 literele (a), (b) sau (c).

 

2.         Comunicarea menţionată la alineatul (1) se efectuează în cursul trimestrelor întâi şi trei ale fiecărui an pentru toate cazurile care au făcut obiectul unei decizii de a nu se înscrie în conturi a posteriori drepturile necolectate în cursul semestrului precedent.

 

3.         Comisia transmite listele tuturor celorlalte state membre.

 

4.         Listele sunt verificate periodic de către comitet.

 

Articolul 871

 

Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 869, în cazul în care autorităţile vamale fie consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din cod, fie exprimă rezerve faţă de domeniul precis al criteriilor acelei dispoziţii cu referire la un caz particular, autorităţile respective prezintă cazul Comisiei pentru a se lua o decizie conform procedurii prevăzute la articolele 872-876. Cazul prezentat comisiei trebuie să cuprindă toate elementele necesare pentru o verificare completă a cazului prezentat.

 

Imediat ce primeşte cazul, Comisia informează statul membru respectiv în consecinţă.

 

În cazul în care se constată că informaţiile furnizate de statul membru sunt insuficiente pentru a permite adoptarea unei decizii în deplină cunoştinţă de cauză asupra cazului respectiv, Comisia poate cere să i se furnizeze informaţii suplimentare.

 

Articolul 872

 

În termen de 15 zile de la data primirii cazului menţionat la articolul 871 primul paragraf, Comisia trimite o copie a acestuia statelor membre.

 

Verificarea cazului respectiv se include imediat ce este posibil în agenda de lucru unei reuniuni a comitetului prevăzută la articolul 247 din cod.

 

Articolul 873

 

După consultarea unui grup de experţi compus din reprezentanţi ai tuturor statelor membre reuniţi în cadrul comitetului pentru a analiza cazul respectiv, Comisia ia o decizie care să stabilească dacă situaţia analizată permite sau nu să se înscrie în conturi a posteriori drepturile în cauză.

 

Această decizie se adoptă în termen de şase luni de la data primirii de către Comisie a cazului menţionat la articolul 871 primul paragraf. În cazul în care Comisia consideră necesar să ceară statului membru informaţii suplimentare pentru a putea lua o decizie, termenul de şase luni se prelungeşte cu o perioadă echivalentă cu aceea dintre data la care Comisia a trimis solicitarea de informaţii suplimentare şi data primirii acestora de către Comisie.

 

Articolul 874

 

Statul membru respectiv este notificat cu privire la decizia menţionată la articolul 873 cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de treizeci de zile de la data expirării perioadei menţionate la articolul respectiv.

 

O copie a deciziei se trimite celorlalte state membre.

 

Articolul 875

 

În cazul în care se stabileşte prin decizia menţionată la articolul 873 că circumstanţele analizate sunt de aşa natură încât drepturile respective nu trebuie înscrise în conturi a posteriori, Comisia poate, în condiţii pe care le stabileşte, să autorizeze unul sau mai multe state membre să nu înscrie în conturi drepturile în cazuri care presupun elemente juridice şi de fapt comparabile.

 

În acest caz, decizia menţionată la articolul 873 se comunică, de asemenea, fiecărui stat membru autorizat în acest sens.

 

Articolul 876

 

În cazul în care Comisia nu ia o decizie în intervalul menţionat la articolul 873 sau nu notifică statul membru cu privire la decizia luată în termenul menţionat la articolul 874, autorităţile vamale ale stat membru respectiv nu înscriu în conturi drepturile respective.

 

TITLUL IV

 

RESTITUIREA SAU REMITEREA DREPTURILOR DE IMPORT SAU DE EXPORT

 

CAPITOLUL I

 

Dispoziţii generale

 

Articolul 877

 

1.         În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 

(a)        birou vamal de înscriere în conturi: biroul vamal unde s-au înscris drepturile de import sau de export a căror rambursare sau remitere se solicită;

 

(b)        autoritate vamală de decizie: autoritatea vamală competentă să decidă asupra cererii de rambursare sau de remitere din statul membru în care au fost înscrise în conturi drepturile respective;

 

(c)        birou vamal de control: biroul vamal în a cărui jurisdicţie se află mărfurile care au generat înscrierea în conturi a drepturilor de import sau de export a căror rambursare sau remitere este solicitată şi care procedează la anumite controale necesare pentru analizarea cererii;

 

(d)        birou vamal de implementare: biroul vamal care adoptă măsurile necesare pentru a se asigura de execuţia corectă a deciziei de rambursare sau remitere a drepturilor de import sau de export.

 

2.         Funcţiile de birou de înscriere în conturi, de autoritate vamală de decizie, de birou vamal de control, precum şi de birou vamal de implementare pot fi îndeplinite în întregime sau parţial de acelaşi birou vamal.

 

CAPITOLUL 2

 

Dispoziţii de aplicare referitoare la articolele 236-239 din cod

 

Secţiunea 1

 

Cererea

 

Articolul 878

 

1.         Cererea de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export, denumită în continuare "cerere de rambursare sau de remitere" este făcută de persoana care a achitat aceste drepturi sau este pasibilă de a le achita ori de către persoana sau persoanele care au preluat drepturile şi obligaţiile acesteia.

 

Cererea de rambursare sau de remitere poate fi, de asemenea, făcută de reprezentantul persoanei sau al persoanelor menţionate la primul paragraf.

 

2.         Fără a aduce atingere articolului 882, cererea de rambursare sau de remitere se face, într-un exemplar original şi o copie, pe un formular conform modelului şi dispoziţiilor din anexa 111.

 

Cu toate acestea, cererea de rambursare sau de remitere poate fi, de asemenea, făcută, la iniţiativa persoanei sau persoanelor menţionate la alineatul (1), pe o foaie de hârtie obişnuită, cu condiţia ca ea să conţină informaţiile care apar în anexa menţionată.

 

Articolul 879

 

1.         Cererea de rambursare sau de remitere, însoţită de documentele menţionate la articolul 6 alineatul (1) din cod, se depune la biroul vamal de înscriere în conturi, în afara cazului când autorităţile vamale numesc un alt birou în acest scop; biroul menţionat o transmite imediat după înregistrare către autoritatea vamală de decizie în cazul în care nu a fost desemnat în acest sens.

 

2.         Biroul vamal menţionat la alineatul (1) confirmă data înscrierii pe originalul şi pe copia cererii. Copia se restituie solicitantului.

 

În cazul aplicării celui de-al doilea paragraf de la articolul 878 alineatul (2), biroul vamal menţionat confirmă solicitantului în scris primirea.

 

Articolul 880

 

Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice adoptate în acest sens în cadrul politicii agricole comune, cererea care se referă la mărfuri cu privire la care s-au prezentat certificate de import de export sau de fixare în avans când s-a prezentat declaraţia vamală relevantă trebuie, de asemenea, însoţită de autentificarea eliberată de către autorităţile abilitate să elibereze unor astfel de certificate atestând că au fost întreprinse demersurile necesare pentru a anula efectele acestor certificate.

 

Cu toate acestea, această certificare nu este necesară:

 

-           în cazul în care autoritatea vamală căreia i se prezintă cererea este cea care a eliberat certificatele respective,

 

-           în cazul în care motivul invocat în sprijinul cererii constă dintr-o eroare de drept material care nu are nici un efect asupra atribuirii certificatelor respective.

 

Articolul 881

 

1.         Biroul vamal menţionat la articolul 879 poate accepta o cerere care nu cuprinde toate informaţiile prevăzute pe formularul menţionat la articolul 878 alineatul (2). Cu toate acestea, cererea conţine cel puţin informaţiile care se înscriu în casetele nr. 1 -3 şi nr. 7.

 

2.         În cazul în care se aplică alineatul (1), biroul vamal în cauză stabileşte un termen pentru furnizarea informaţiilor şi/sau a documentelor lipsă.

 

3.         Atunci când termenul fixat de biroul vamal conform alineatului (2) nu se respectă, cererea este considerată ca fiind retrasă.

 

Solicitantul este informat cu privire la aceasta de îndată.

 

Articolul 882

 

1.         Pentru mărfurile reintroduse la care datoriile de export au fost încasate la data exportului de pe teritoriul vamal al Comunităţii, rambursarea sau remiterea se face cu condiţia prezentării autorităţilor vamale a unei cereri însoţită de:

 

(a)        documentul eliberat ca dovadă de plată, în cazul în care sumele respective au fost deja percepute;

 

(b)        originalul, sau copia certificată pentru conformitate de către biroul vamal de reimport, declaraţia de punere în liberă circulaţie a mărfurilor reintroduse respective.

 

Acest document conţine una dintre următoare menţiuni, aplicate de către biroul vamal de reimport:

 

-           Mercancias de retorno en aplicacion de la letra b) del apartado 2 del articulo 185 del Codigo,

 

-           Returvarer i henhold til kodeksens artikel 185, stk. 2, litra b),

 

-           Ruckwaren gemass Artikel 185 Absatz 2 Buchstabe b) des Zollkodex,

 

-           Goods admitted as returned goods under Article 185 (2) (b) of the Code,

 

-           Marchandises en retour en application de l'article 185 paragraphe 2 point b) du code,

 

-           Merci in reintroduzione in applicazione dell'arti-colo 185, paragrafo 2, lettera b) del codice

 

-           Goederen die met toepassing van artikel 185, lid 2, onder b), van het Wetboek kunnen worden toegelaten als terugkerende goederen

 

-           Mercadorias de retorno por aplicacao da alinea b) do n. o 2 do artigo 185. o do codigo;

 

c)         exemplarul declaraţiei de export înapoiată exportatorului la data îndeplinirii formalităţilor de export pentru mărfuri, sau o copie a acesteia certificată pentru conformitate de către biroul vamal de export.

 

Atunci când autoritatea vamală de decizie dispune deja de elementele cuprinse de una sau mai multe din declaraţiile menţionate la literele (a), (b) sau (c) de mai sus, declaraţia sau declaraţiile respective nu trebuie prezentate.

 

2.         Cererea menţionată la alineatul (1) se depune la biroul vamal menţionat la articolul 879 în termen de 12 luni de la data înregistrării declaraţiei de export.

 

Secţiunea 2

 

Procedura de acordare a rambursării sau a remiterii

 

Articolul 883

 

Autoritatea vamală de decizie poate autoriza încheierea formalităţilor vamale necesare pentru a se efectua rambursarea sau remiterea înainte de a se pronunţa asupra cererii de rambursare sau remitere. O astfel de autorizaţie nu aduce atingere deciziei sale referitoare la cerere.

 

Articolul 884

 

Fără a aduce atingere articolului 883 şi până la luarea unei decizii asupra cererii de rambursare sau de remitere, mărfurile cu privire la care se cere rambursarea sau remiterea drepturilor nu pot fi transferate în alt loc decât cel specificat în cererea respectivă fără ca solicitantul să fi notificat în prealabil biroul vamal menţionat la articolul 879, care la rândul său trebuie să fi informat autoritatea vamală de decizie.

 

Articolul 885

 

1.         Atunci când cererea de rambursare sau de remitere se referă la un caz pentru care trebuie obţinute informaţii suplimentare, sau dacă mărfurile trebuie verificate pentru a se stabili că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în cod şi în prezentul titlu pentru a se beneficia de rambursare sau de remitere, autoritatea vamală de decizie ia toate măsurile necesare în acest scop, dacă este nevoie solicitând sprijin din partea autorităţii vamale, specificând precis natura informaţiilor de obţinut sau a controalelor de efectuat.

 

Biroul vamal de control dă imediat curs acestei cereri şi comunică autorităţii vamale de decizie informaţiile obţinute şi rezultatele controalelor efectuate.

 

2.         În cazul în care mărfurile care fac obiectul cererii se află într-un stat membru altul decât cel în care au fost înscrise în conturi drepturile de import sau de export aferente lor, se aplică dispoziţiile capitolului 4 din prezentul titlu.

 

Articolul 886

 

1.         Atunci când se află în posesia tuturor elementelor necesare, autoritatea vamală de decizie se pronunţă în scris asupra cererii de rambursare sau de remitere în conformitate cu articolul 6 alineatele (2) şi (3) din cod.

 

2.         În cazul în care este favorabilă, decizia cuprinde toate informaţiile necesare aplicării sale.

După caz, toate sau o parte din informaţiile următoare trebuie să apară în decizie:

 

(a)        informaţii care să permită identificarea mărfurilor cărora li se aplică;

 

(b)        motivele rambursării sau remiterii drepturilor de import sau de export, cu referire la articolul corespunzător din cod şi, după caz, articolul corespunzător din prezentul titlu;

 

(c)        utilizarea pe care o pot primi sau destinaţia la care pot fi trimise mărfurile în uncţie de posibilităţile prevăzute în cazul particular cu respectarea codului şi, după caz, pe baza unei autorizaţii specifice din partea autorităţii vamale de decizie;

 

(d)        termenul de îndeplinire a formalităţilor pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import sau de export;

 

(e)        un anunţ precizând că drepturile de import sau de export nu se restituie sau emit decât după ce biroul de executare a informat autoritatea vamală de decizie că formalităţile de care depinde rambursarea sau remiterea au fost îndeplinite;

 

(f)         elementele cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească mărfurile în aşteptarea executării deciziei;

 

(g)        o menţiune informând beneficiarul că trebuie să predea originalul deciziei către biroul vamal de aplicare ales de el atunci când prezintă mărfurile.

 

Articolul 887

 

1.         Biroul vamal de aplicare întreprinde măsuri pentru a se asigura:

 

-           după caz, că cerinţele menţionate în articolul 886 alineatul (2) litera (f) sunt îndeplinite,

 

-           că în toate cazurile mărfurile sunt efectiv folosite în modul prevăzut pentru utilizarea sau destinaţia specificată în decizia de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export.

 

2.         În cazul în care decizia precizează că mărfurile pot fi plasate în antrepozit vamal, zonă liberă sau antrepozit liber, iar beneficiarul foloseşte această posibilitate, formalităţile necesare se îndeplinesc la biroul vamal de aplicare.

 

3.         Atunci când alocarea efectivă a mărfurilor pentru utilizarea sau destinaţia prevăzută prin decizia de acordare a rambursării sau remiterii drepturilor nu se poate constata decât într-un alt stat membru decât cel în care se află biroul vamal de aplicare, dovada respectării condiţiilor se face prin prezentarea exemplarului de control T 5 eliberat şi utilizat în conformitate cu dispoziţiile articolelor 471-495 şi ale prezentului articol.

 

Exemplarul de control T 5 cuprinde:

 

(a)        în caseta 33, codul din Nomenclatura Combinată aferent mărfurilor;

 

(b)        în caseta 103, în litere, cantitatea netă a mărfurilor;

 

(c)        în caseta 104, după caz, fie menţiunea "ieşire de pe teritoriul vamal al Comunităţii", fie una din menţiunile următoare sub rubrica "altele":

 

-           Livrare gratuită pentru următoarea acţiune de binefacere: ...,

 

-           Distrugere sub control vamal,

 

-           Plasare sub următorul regim vamal: ...,

 

-           Plasare în zonă liberă sau în antrepozit liber;

 

(d)        în caseta 106, referirea la decizia de acordare a rambursării sau a restituirii drepturilor;

 

(e)        în caseta 107, menţiunea "articolele 877-912 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei".

 

4.         Biroul vamal de control care constată sau sub răspunderea căruia se constată că mărfurile au fost efectiv alocate pentru utilizarea sau destinaţia prevăzută completează caseta "Controlul utilizării şi/sau al destinaţiei" din documentul de control marcând cu o cruce menţiunea "au primit utilizarea şi/sau destinaţia declarată pe verso ..." şi indicând data relevantă.

 

5.         După ce s-a asigurat că au fost îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1), biroul vamal de aplicare trimite un certificat în acest sens autorităţii vamale de decizie.

 

Articolul 888

 

După ce a aprobat cererea de rambursare sau de remitere a drepturilor, autoritatea vamală de decizie rambursează sau remite drepturile numai după ce primeşte certificatul menţionat la articolul 887 alineatul (5).

 

Articolul 889

 

1.         În cazul în care cererea de rambursare sau de remitere se bazează, la data acceptării declaraţiei de punere în circulaţie liberă a mărfurilor, pe existenţa unui drept de import redus sau zero, aplicabil în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a unui alt regim tarifar preferenţial, rambursarea sau remiterea se acordă numai cu condiţia ca, la data depunerii cererii pentru rambursare sau remitere, însoţită de documentele necesare:

 

-           în cazul unui contingent tarifar, volumul acestuia să nu fie epuizat,

 

-           în alte cazuri, restabilirea drepturilor datorate în mod normal să nu fi avut loc.

 

Cu toate acestea, în cazul în care condiţiile prevăzute în paragraful precedent nu se îndeplinesc, rambursarea sau remiterea se vor acorda dacă omisiunea de a aplica drepturile zero sau reduse la mărfuri a fost rezultatul unei erori din partea autorităţilor vamale, iar declaraţia de liberă circulaţie a cuprins toate datele şi a fost însoţită de toate documentele necesare pentru aplicarea drepturilor reduse sau zero.

 

2.         Fiecare stat membru trimite Comisiei o listă a cazurilor, prezentate sumar, în care s-au aplicat dispoziţiile alineatului (1) al doilea paragraf.

 

Se aplică articolul 870 alineatele (2), (3) şi (4).

 

Articolul 890

 

Dacă în sprijinul cererii de rambursare sau remitere se prezintă un certificat de origine, un certificat de circulaţie, un document de tranzit comunitar intern sau orice alt document corespunzător care atestă că mărfurile importate ar fi putut, la momentul acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie, beneficia de tratamentul comunitar sau de un tratament tarifar preferenţial, autoritatea vamală de decizie aprobă această cerere numai dacă se stabileşte:

 

-           că documentul astfel prezentat se referă în mod expres la mărfurile respective şi că toate condiţiile referitoare la acceptarea documentului respectiv sunt îndeplinite,

 

-           că toate celelalte condiţii pentru acordarea tratamentului tarifar preferenţial sunt îndeplinite.

 

Rambursarea sau remiterea se efectuează la prezentarea mărfurilor. În cazul în care mărfurile nu pot fi prezentate la biroul vamal de aplicare, acesta din urmă acordă rambursarea sau remiterea numai dacă deţine informaţii care indică în mod neîndoielnic că certificatul sau documentul prezentat a posteriori se aplică mărfurilor respective.

 

Articolul 891

 

Nu se acordă rambursarea sau remiterea drepturilor în cazul în care în sprijinul cererii se prezintă certificate care presupun fixarea în avans a prelevărilor.

 

Articolul 892

 

Nu se acordă rambursarea sau remiterea drepturilor de import în conformitate cu articolul 238 din cod atunci când:

 

-           caracterul defectuos al mărfurilor a fost luat în considerare la stabilirea condiţiilor contractului, mai ales a preţului, la care mărfurile au fost plasate sub regimul vamal presupunând obligaţia de a plăti drepturi de import.

 

-           mărfurile sunt vândute de importator după ce s-a stabilit caracterul lor defectuos sau neconformitatea cu condiţiile contractului.

 

Articolul 893

 

1.         Fără a aduce atingere articolului 900 alineatul (1) litera (c), autoritatea vamală de decizie stabileşte un termen de cel mult două luni de la data comunicării deciziei de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export, pentru îndeplinirea formalităţilor vamale care condiţionează rambursarea sau remiterea drepturilor.

 

2.         Nerespectarea termenului menţionat la alineatul (1) duce la pierderea dreptului de rambursare sau remitere cu excepţia cazului în care persoana interesată face dovada că a fost împiedicată să respecte termenul de un caz fortuit sau de un caz de forţă majoră.

 

Articolul 894

 

În cazul în care distrugerea mărfurilor autorizată de autoritatea vamală de decizie conduce la producerea de resturi şi deşeuri, acestea se consideră mărfuri necomunitare imediat ce se ia o decizie favorabilă asupra cererii de rambursare sau de remitere.

 

Articolul 895

 

În cazul în care se acordă autorizaţia menţionată la articolul 238 alineatul (2) litera (b) aliniatul al doilea din cod, autorităţile vamale întreprinde toate demersurile necesare pentru a se asigura că mărfurile plasate în antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber pot fi recunoscute ulterior ca mărfuri necomunitare.

 

Articolul 896

 

1.         Mărfurile care, în cadrul politicii agricole comune, se plasează sub un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import în baza unui certificat de import sau a unui certificat de fixare în avans, nu sunt admise în beneficiul articolelor 237, 238 şi 239 din cod decât dacă biroul vamal menţionat la articolul 879 constată în mod satisfăcător că au fost luate măsurile necesare de către autorităţile competente pentru anularea efectelor cu privire la certificatul sub acoperirea căruia a avut loc această operaţiune de import.

 

2.         Alineatul (1) se aplică, de asemenea, în caz de reexport, plasare în antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber, ori de distrugere a mărfurilor.

 

Articolul 897

 

În cazul în care exportul, reexportul sau distrugerea, ori orice altă destinaţie autorizată nu se referă la un articol complet, ci la unul sau mai multe elemente componente ale acestui articol, rambursarea sau de remiterea constă în diferenţa dintre suma drepturilor de import aferente articolului complet şi cea a drepturilor de import care s-ar fi aplicat restului articolului dacă acesta ar fi fost plasat în aceeaşi stare sub un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti astfel de drepturi la data la care articolul complet a fost plasat astfel.

 

Articolul 898

 

Suma menţionată la articolul 240 din cod se fixează la 10 ECU.

 

CAPITOLUL 3

 

Dispoziţii specifice referitoare la aplicarea articolului 239 din cod

 

Secţiunea 1

 

Decizii ce urmează a fi luate de autorităţile vamale ale statelor membre

 

Articolul 899

 

Fără a aduce atingere altor situaţii care trebuie analizate caz cu caz în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 905-909 şi în cazul în care autoritatea vamală de decizie căruia i s-a prezentat cererea de rambursare sau de remitere menţionată în articolul 239 alineatul (2) din cod constată că:

 

-           motivele invocate în sprijinul cererii corespund uneia dintre circumstanţele menţionate la articolele 900-903 şi că acestea nu implică nici dol nici neglijenţă manifestă din partea persoanei interesate, aceasta acordă rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cauză.

 

"Persoana interesată" reprezintă persoana sau persoanele menţionate la articolul 878 alineatul (1), sau reprezentanţii lor, şi orice persoană care a participat la îndeplinirea formalităţilor vamale referitoare la mărfurile respective sau a dat instrucţiunile necesare pentru îndeplinirea acestor formalităţi,

 

-           motivele invocate în sprijinul cererii corespund uneia dintre circumstanţele menţionate la articolul 704, nu acordă rambursarea sau remiterea sumei drepturilor de import în cauză.

 

Articolul 900

 

1.         Se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazul în care:

 

(a)        mărfurile necomunitare plasate sub un regim vamal care presupune o exonerare totală sau parţială de drepturi de import sau mărfurile puse în liberă circulaţie în beneficiul unui tratament tarifar favorabil având în vedere destinaţia lor în anumite scopuri au fost furate şi recuperate în scurt timp, în starea în care se aflau în momentul furtului, şi plasate din nou sub regimul vamală iniţială iniţial;

 

(b)        mărfurile necomunitare sunt scoase din greşeală din regimul vamal care presupune o exonerare totală sau parţială de drepturile sub care au fost plasate, cu condiţia ca, imediat ce eroarea a fost descoperită, să fie plasate din nou în situaţia vamală iniţială în starea în care se aflau când a u fost retrase;

 

(c)        este imposibil să se pună în funcţiune mecanismul de deschidere a mijlocului de transport în care se află mărfurile puse în prealabil în liberă circulaţie şi să se procedeze, în consecinţă, la descărcarea lor când sosesc la destinaţie, cu condiţia ca ele să fie reexportate imediat;

 

(d)        furnizorul, stabilit într-o ţară terţă, al mărfurilor puse iniţial în liberă circulaţie căruia i-au fost reexpediate ulterior în regim de perfecţionare pasivă pentru a-i permite să elimine gratuit defectele existente înainte de acordarea liberului de vamă (chiar dacă acestea sunt descoperite după acordarea liberului de vamă) sau să le aducă în conformitate cu clauzele contractuale în baza cărora au fost puse în liberă circulaţie, să păstreze definitiv mărfurile deoarece se află în imposibilitatea de a remedia defectele sau de a le remedia în condiţii economice acceptabile;

 

(e)        se constatată, în momentul în care autorităţile vamale decid să înscrie în conturi a posteriori drepturile de import de care sunt efectiv pasibile mărfurile puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de aceste drepturi, că mărfurile respective au fost reexportate în afara teritoriului vamal al Comunităţii fără a fi supuse controlului vamal, cu condiţia de a se stabili că s-ar fi îndeplinit efectiv condiţiile materiale prevăzute de cod pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import respective la data la care a avut loc reexportul dacă suma ar fi fost percepută la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor;

 

(f)         o instanţă judiciară a pronunţat interdicţia de comercializare a unui articol plasat în prealabil sub un regim vamal care a obligat persoana interesată să plătească drepturi de import în condiţii normale, iar articolul respectiv este reexportat în afara teritoriului vamal al Comunităţii sau distrus sub controlul autorităţilor vamale, cu condiţia să se constate că articolul respectiv nu a fost efectiv utilizat în Comunitate;

 

(g)        mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care presupune obligaţia ca plata drepturilor să se facă de către un declarant abilitat să acţioneze din oficiu şi, dintr-un motiv neimputabil acestui declarant, nu au putut fi livrate destinatarului lor;

 

(h)        mărfurile au fost adresate destinatarului printr-o greşeală a expeditorului;

 

(i)         mărfurile s-au dovedit a fi improprii utilizării prevăzute de către destinatar din cauza unei erori materiale evidente din comanda sa;

 

(j)         mărfurile în legătură cu care se constată că, după acordarea liberului de vamă pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import, în momentul în care a avut loc această acordare a liberului de vamă, nu erau conforme cu reglementările în vigoare în ce priveşte utilizarea sau comercializarea lor şi că din acest motiv nu pot fi utilizate în scopurile prevăzute de destinatar;

 

(k)        utilizarea mărfurilor în scopurile prevăzute de destinatar este împiedicată sau considerabil limitată ca urmare a unor măsuri de interes general luate ulterior datei la care s-au pus în liberă circulaţie pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import, de către o autoritate sau un organism având putere de decizie în materie;

 

(l)         exonerarea totală sau parţială de drepturi de import, solicitată de persoana interesată în baza dispoziţiilor în vigoare, din motive neimputabile acesteia din urmă, nu poate fi efectiv acordată de autorităţile vamale care, în consecinţă, înscriu în conturi drepturile de import care devin astfel exigibile;

 

(m)       mărfurile au ajuns la destinatar după expirarea termenelor de livrare obligatorii prevăzute în contractul în baza căruia au fost plasate sub un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import;

 

(n)        a fost imposibil să se vândă mărfurile pe teritoriul vamal al Comunităţii, astfel că ele sunt livrate gratuit către instituţii de binefacere:

 

-           care îşi desfăşoară activitatea în ţări terţe, cu condiţia de a fi reprezentate în Comunitate, sau

 

-           care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul vamal al Comunităţii, cu condiţia să poată beneficia de scutire în cazul importului pentru liberă circulaţie a unor mărfuri similare care provin din ţări terţe.

 

2.         Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (3), rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazurile menţionate în alineatul (1) literele (c) şi (f)-(n) este condiţionată, în afara cazurilor când aceste mărfuri sunt distruse din ordinul autorităţii publice sau livrate gratuit către instituţii de binefacere care îşi desfăşoară activitatea în Comunitate, de reexportul lor de pe teritoriul vamal al Comunităţii sub controlul autorităţilor vamale.

 

Dacă i se solicită, autoritatea de decizie admite înlocuirea reexportului mărfurilor cu distrugerea sau plasarea lor, în vederea reexportului, sub regimul de tranzit comunitar extern, sub regim de antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber.

 

Mărfurile cărora urmează a fi plasate sub unul dintre aceste regimuri se consideră mărfuri necomunitare.

 

În acest caz, autorităţile vamale adoptă toate măsurile utile pentru ca mărfurile plasate în antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber să poată fi recunoscute ulterior ca mărfuri necomunitare.

 

3.         În cazurile menţionate la alineatul (1) literele (h) şi (i), rambursarea sau remiterea drepturilor de import este condiţionată de reexportul mărfurilor la adresa furnizorului iniţial sau lao altă adresă indicată de acesta.

 

4.         De asemenea, biroul vamal de control stabileşte în mod satisfăcător că mărfurile nu au fost nici utilizate, nici vândute înainte de reexportul lor.

 

Articolul 901

 

1.         Se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazul în care:

 

(a)        mărfurile declarate din greşeală pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import au fost reexportate în afara teritoriului vamal al Comunităţii fără să fi fost introduse în prealabil sub regimul vamal sub care ar fi trebuit să fie plasate, cu condiţia ca celelalte condiţii prevăzute în articolul 237 din cod să fi fost îndeplinite;

 

(b)        reexportul sau distrugerea mărfurilor prevăzute la articolul 238 alineatul (2) litera (b) din cod nu s-a efectuat sub controlul autorităţilor vamale, celelalte condiţii prevăzute la articolul 237 din cod fiind îndeplinite;

 

(c)        reexportul sau distrugerea mărfurilor nu s-a efectuat sub controlul autorităţilor vamale în conformitate cu articolul 900 alineatul (1) literele (c) şi (f) - (n), celelalte condiţii prevăzute la articolul 900 alineatele (2) şi (4) din cod fiind îndeplinite.

 

2.         Acordarea rambursării sau remiterii drepturilor de import în cazurile menţionate la alineatul (1) se efectuează în cazul în care:

 

(a)        se prezintă toate dovezile necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea drepturilor au fost:

 

-           fie efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii,

 

-           fie distruse sub controlul autorităţilor sau al persoanelor abilitate să facă oficial constatarea distrugerii;

 

(b)        restituirea către autoritatea vamală de decizie a oricărui document atestând caracterul comunitar al mărfurilor în cauză sub acoperirea căruia mărfurile respective au putut părăsi teritoriul vamal al Comunităţii sau prezentarea oricărui mijloc de probă considerat necesar de către autoritatea respectivă pentru a se asigura că documentul în cauză nu va putea fi utilizat ulterior cu ocazia unui import de mărfuri în Comunitate.

 

Articolul 902

 

1.         În conformitate cu articolul 901 alineatul (2):

 

(a)        elementele de probă necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care este solicitată rambursarea sau remiterea au fost efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii se prezintă de către solicitant şi cuprind:

 

-           originalul sau o copie certificată pentru conformitate după declaraţia de export a mărfurilor de pe teritoriul Comunităţii şi

 

-           o autentificare din partea biroului vamal prin care mărfurile au ieşit efectiv de pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

În cazul în care nu se poate prezenta o astfel de certificare, dovada ieşirii mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunităţii poate fi prezentată sub forma:

 

-           unei atestări din partea biroului de vamă din ţara terţă de destinaţie confirmând sosirea mărfurilor sau

 

-           originalului sau copiei certificate pentru conformitate a declaraţiei vamale pentru mărfuri, întocmită în ţara terţă de destinaţie.

 

La aceste documente se ataşează documentaţia administrativă şi comercială care să permită autorităţii vamale de decizie să controleze dacă mărfurile care au făcut obiectul exportului în afara teritoriului vamal al Comunităţii sunt aceleaşi cu cele care au fost declarate pentru un regim vamal presupunând obligaţia de a plăti drepturi de import, şi anume:

 

-           originalul sau o copie certificată pentru conformitate a declaraţiei pentru regimul menţionat şi

 

-           în măsura în care se consideră necesar de către autoritatea vamală de decizie, documentele comerciale sau administrative (cum ar fi facturi, note de expediţie, documente de tranzit, certificate sanitare) cuprinzând o descriere precisă a mărfurilor (denumirea comercială, cantităţi, mărci şi alte elemente de identificare) ce au fost prezentate împreună cu declaraţia de export de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau declaraţia vamală făcută pentru mărfurile din ţara terţă de destinaţie, după caz;

 

(b)        elementele de probă necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost efectiv distruse sub controlul autorităţilor sau al persoanelor abilitate să facă în mod oficial constatarea, constau în prezentarea de către solicitant:

 

-           fie a procesului verbal sau a declaraţiei de distrugere întocmite de autorităţile oficiale sub controlul cărora a avut loc această distrugere sau a unei copii certificate pentru conformitate,

 

-           fie a unui certificat întocmit de persoana abilitată să constate distrugerea, însoţit de dovada ale acestei abilitări.

 

Aceste documente cuprind o descriere suficient de precisă a mărfurilor distruse (denumirea comercială, cantităţi, mărci şi alte elemente de identificare) pentru a permite autorităţilor vamale să stabilească prin comparaţie cu menţiunile înscrise pe declaraţia pentru un regim vamal presupunând obligaţia de a plăti drepturi de import şi documentele comerciale însoţitoare (cum ar fi facturi, note de expediţie etc.) că mărfurile distruse sunt aceleaşi cu cele care au fost declarate pentru plasarea sub regim.

 

2.         În cazul în care probele menţionate la alineatul (1) se dovedesc insuficiente pentru a permite autorităţii vamale de decizie să ia o hotărâre asupra cazului prezentat în deplină cunoştinţă de cauză, sau în cazul în care unele elemente de probă nu sunt disponibile, ele sunt completate sau înlocuite cu orice alte documente considerate necesare de autoritatea amintită.

 

Articolul 903

 

1.         Pentru mărfurile reintroduse pentru care s-au încasat drepturi de export când au fost exportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii, punerea în liberă circulaţie dă dreptul de rambursare a drepturilor percepute în acest sens.

 

2.         Alineatul (1) se aplică numai mărfurilor care se află în una din situaţiile menţionate la articolul 844.

 

Trebuie să se facă dovada faţă de biroul vamal la care mărfurile se declară pentru punerea în liberă circulaţie că mărfurile se află într-una dintre situaţiile menţionate la articolul 185 alineatul (2) litera (b) din cod.

 

3.         Alineatul (1) se aplică chiar şi atunci când mărfurile reintroduse reprezintă numai o parte din mărfurile exportate anterior de pe teritoriul vamal al Comunităţii.

 

Articolul 904

 

Nu se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import atunci când singurul motiv în sprijinul cererii de rambursare sau remitere este, după caz:

 

(a)        reexportul de pe teritoriul vamal al Comunităţii al mărfurilor plasate anterior sub un regim vamal care presupune obligaţia de a se plăti drepturi de import, din alte motive decât acele menţionate la articolele 237 sau 238 din cod sau la articolele 900 sau 901, în special imposibilitatea de a le vinde;

 

(b)        distrugerea, indiferent de motiv, în afara cazurilor prevăzute expres de legislaţia comunitară,a mărfurilor declarate pentru un regim vamal care presupune obligaţia de plată a drepturilor de import, după acordarea liberului de vamă de către autorităţile vamale;

 

(c)        prezentarea, în scopul obţinerii unui tratament tarifar preferenţial în favoarea mărfurilor declarate pentru liberă circulaţie, a unor documente care ulterior se dovedesc a fi false, falsificate sau nevalabile pentru acordarea acestui tratament tarifar preferenţial, chiar dacă ele au fost prezentate de bună credinţă.

 

Secţiunea 2

 

Decizii care se iau de către Comisiei

 

Articolul 905

 

1.         În cazul în care autoritatea vamală de decizie căreia i s-a prezentat o cerere de rambursare sau remitere în conformitate cu articolul 239 alineatul (2) din cod nu poate lua o decizie în baza articolului 899, dar cererea este susţinută de dovezi ce pot constitui o situaţie specială rezultând din circumstanţe ce nu au rezultat ca urmare a dolului sau neglijenţei manifeste din partea persoanei respective, statul membru de care aparţine autoritatea trimite cazul Comisiei pentru soluţionare în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 906-909.

 

Expresia "persoană interesată" se interpretează în acelaşi fel ca la articolul 899.

 

În toate celelalte cazuri, autoritatea vamală de decizie refuză cererea.

 

2.         Dosarul trimis spre soluţionare Comisiei cuprinde toate elementele necesare unei verificări complete a cazului prezentat.

 

Comisia confirmă imediat statului membru respectiv primirea dosarului.

 

În cazul în care se constată că informaţiile comunicate de către statul membru sunt insuficiente pentru a permite luarea unei decizii privind cazul respectiv în deplină cunoştinţă de cauză, Comisia poate solicita furnizarea de informaţii suplimentare.

 

3.         Fără a aştepta finalizarea procedurii descrise la articolele 906 -909, autoritatea vamală de decizie poate autoriza, la cerere, ca îndeplinirea formalităţilor vamale referitoare la reexportul sau distrugerea mărfurilor, să se desfăşoare înainte de soluţionarea de către Comisie a cererii respective. O astfel de autorizare nu prejudecă în nici un fel decizia finală privind cererea respectivă.

 

Articolul 906

 

În termen de 15 zile de la data primirii dosarului menţionat la articolul 905 alineatul (2), Comisia trimite statelor membre o copie a acestuia.

 

Examinarea dosarului se înscrie cât mai curând posibil pe ordinea de zi a unei reuniuni a comitetului prevăzut la articolul 247 din cod.

 

Articolul 907

 

După consultarea unui grup de experţi compus din reprezentanţii tuturor statelor membre reuniţi în cadrul comitetului să examineze cazul respectiv, Comisia adoptă o decizie care stabileşte dacă situaţia specială respectivă justifică sau nu rambursarea sau remiterea.

 

Această decizie se ia în termen de 6 luni de la data primirii de către Comisie a dosarului menţionat la articolul 905 alineatul (2). În cazul în care Comisia consideră necesar să ceară informaţii suplimentare de la statul membru pentru a putea statua, termenul de 6 luni se prelungeşte cu o perioada de timp echivalentă cu cea dintre data trimiterii de către Comisie a cererii de informaţii suplimentare şi data primirii acestora.

 

Articolul 908

 

1.         Statului membru i se notifică decizia menţionată la articolul 907 în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului stabilit la articolul 907.

 

O copie a deciziei se trimite celorlalte state membre.

 

2.         Autoritatea de decizie decide cu privire la cererea care i-a fost prezentată pe baza deciziei Comisiei, notificată în conformitate cu condiţiile prevăzute la alineatul (1).

 

3.         În cazul în care decizia menţionată la articolul 907 stabileşte că circumstanţele analizate justifică acordarea rambursării sau a remiterii, Comisia poate autoriza, în condiţii pe care le determină, unul sau mai multe state membre să ramburseze sau să remită drepturile în situaţii care presupun elemente comparabile de fapt şi drept.

 

În acest caz, decizia menţionată la articolul 907 este, de asemenea, notificată fiecărui stat membru astfel autorizat.

 

Articolul 909

 

În cazul în care Comisia nu a adoptat o decizie în termenul stabilit la articolul 907, sau nu a notificat nicio decizie statului membru respectiv în termenul stabilit la articolul 908, autoritatea vamală de decizie dă un răspuns favorabil cererii de rambursare sau de remitere.

 

CAPITOLUL 4

 

Asistenţa administrativă între autorităţile vamale ale statelor membre

 

Articolul 910

 

În cazurile menţionate la articolul 885 alineatul (2), autoritatea vamală de decizie trimite biroului vamal de control două exemplare ale cererii sale întocmite în scris pe un formular conform modelului din anexa 112. Această cerere este însoţită de cererea de rambursare sau remitere, în original sau copie, şi de toate documentele necesare pentru a permite biroului vamal de control să obţină informaţiile sau să desfăşoare verificările cerute.

 

Articolul 911

 

1.         În termen de două săptămâni de la data primirii cererii, biroul vamal de control are obligaţia de a obţine informaţiile sau de a desfăşura verificările cerute de autoritatea vamală de decizie. Rezultatele obţinute sunt înscrise în documentul original menţionat la articolul 910, în spaţiul rezervat în acest sens, şi înapoiază acest document autorităţii vamale de decizie, împreună cu toate documentele primite.

 

2.         În cazul în care nu poate obţine informaţiile necesare sau nu poate efectua verificările necesare în termenul de două săptămâni stabilit la alineatul (1), biroul vamal de control confirmă către autoritatea vamală de decizie primirea cererii prezentate în acest termen înapoind autorităţii vamale de decizie copia documentului menţionat la articolul 910, adnotată corespunzător.

 

Articolul 912

 

Biroul vamal de aplicare trimite certificatul menţionat în articolul 887 alineatul (5) către autoritatea vamală de decizie, pe un formular în conformitate cu modelul prevăzut în anexa 113.

 

PARTEA A V-A

 

DISPOZIŢII FINALE

 

Articolul 913

 

Următoarele regulamente şi directive se abrogă:

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 37/70 al Comisiei din 9 ianuarie 1970 de stabilire a originii principalelor piese de schimb destinate utilajelor, maşinilor, aparatelor sau vehiculelor livrate anterior⁽²⁷⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2632/70 al Comisiei din 23 decembrie 1970 de stabilire a originii aparatelor de recepţie radio şi TV⁽²⁸⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 315/71 al Comisiei din 12 februarie 1971 de stabilire a originii vinurilor de bază folosite la prepararea vermutului şi a originii vermutului⁽²⁹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 861/71 al Comisiei din 27 aprilie 1971 de stabilire a originii magnetofoanelor⁽³⁰⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3103/73 al Comisiei din 14 noiembrie 1973 privind certificatele de origine şi a cererilor pentru eliberarea unor astfel de certificate în cadrul schimburilor intracomunitare⁽³¹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2945/76 al Comisiei din 26 noiembrie 1976 de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 754/76 al Comisiei privind tratamentul tarifar aplicabil mărfurilor reintroduse pe teritoriul vamal al Comunităţii⁽³²⁾, modificat ultima dată de Actul de aderare a Spaniei şi Portugaliei,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 137/79 al Comisiei din 19 decembrie 1978 privind instituirea unei metode speciale de cooperare administrativă pentru aplicarea unui regim intracomunitar produselor pescuite de navele statelor membre⁽³³⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3399/91⁽³⁴⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1494/80 al Comisiei din 11 iunie 1980 privind notele interpretative şi principiile contabile general acceptate pentru determinarea valorii în vamă⁽³⁵⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1495/80 al Comisiei din 11 iunie 1980 de adoptare a dispoziţiilor de aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (CEE) nr. 1244/80 al Consiliului privind valoarea în vamă a mărfurilor⁽³⁶⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 558/91⁽³⁷⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1496/80 al Comisiei din 11 iunie 1980 privind declararea datelor de identificare pentru determinarea valorii în vamă şi prezentarea documentelor aferente⁽³⁸⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 979/93⁽³⁹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1574/80 al Comisiei din 20 iunie 1980 privind dispoziţiile de aplicare a articolelor 16 şi 17 din Regulamentul (CEE) nr. 1430/79 al Consiliului privind rambursarea sau remiterea drepturilor de import sau de export⁽⁴⁰⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3177/80 al Comisiei din 5 decembrie 1980 privind punctul de intrare ce se ia în considerare în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1224/80 al Consiliului privind valoarea în vamă a mărfurilor⁽⁴¹⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2779/90⁽⁴²⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3179/80 al Comisiei din 5 decembrie 1980 privind taxele poştale ce trebuie avute în vedere la determinarea valorii în vamă a mărfurilor trimise prin poştă⁽⁴³⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1264/90⁽⁴⁴⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 553/81 al Comisiei din 12 februarie 1981 privind certificatele de origine şi cererile pentru eliberarea unor astfel de certificate⁽⁴⁵⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1577/81 al Comisiei din 12 iunie 1981 de stabilire a unui sistem de proceduri simplificate pentru determinarea valorii în vamă a anumitor mărfuri perisabile⁽⁴⁶⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3334/90⁽⁴⁷⁾,

 

-           Directiva 82/57/CEE a Comisiei din 17 decembrie 1981 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Directivei 79/695/CEE a Consiliului privind armonizarea procedurilor de punere în liberă circulaţie a mărfurilor⁽⁴⁸⁾, modificat ultima dată de Directiva 83/371/CEE⁽⁴⁹⁾,

 

-           Directiva 82/347/CEE a Comisiei din 23 aprilie 1982, de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Directivei 81/177/CEE a Consiliului privind armonizarea procedurilor de export al mărfurilor comunitare⁽⁵⁰⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3040/83 al Comisiei din 28 octombrie 1983 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a articolelor 2 şi 14 din Regulamentul (CEE) nr. 1430/79 al Consiliului privind rambursarea sau remiterea drepturilor de import sau de export⁽⁵¹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3158/83 al Comisiei din 9 noiembrie 1983 privind incidenţa redevenţelor şi a drepturilor de licenţă asupra valorii în vamă⁽⁵²⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1751/84 al Comisiei din 13 iunie 1984 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3599/82 al Consiliului⁽⁵³⁾ privind regimul de admitere temporară, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3693/92⁽⁵⁴⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3548/84 al Comisiei din 17 decembrie 1984 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2763/83 privind regimul care permite transformarea mărfurilor sub control vamal înaintea punerii lor în liberă circulaţie⁽⁵⁵⁾ modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2361/87⁽⁵⁶⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1766/85 al Comisiei din 27 iunie 1985 de stabilire a cursurilor de schimb de aplicat pentru determinarea valorii în vamă(57), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 593/91⁽⁵⁸⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3787/86 al Comisiei din 11 decembrie 1986 privind anularea şi revocarea autorizaţiilor eliberate în cadrul anumitor regimuri vamale cu impact economic⁽⁵⁹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3799/86 al Comisiei din 12 decembrie 1986 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1430/79 a Consiliului privind rambursarea sau drepturilor de import sau de export⁽⁶⁰⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2458/87 al Comisiei din 31 iulie 1987 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2473/86 al Consiliului privind regimul de perfecţionare pasivă şi sistemul de schimburi standard(61), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3692/92⁽⁶²⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4128/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de admitere a tutunului flue-cured de tip Virginia, light air-cured de tip Burley, inclusiv hibrizii Burley, light air-cured de tip Maryland şi fire-cured clasificat în subpoziţii tarifare 2401 10 10 - 2401 10 49, 2401 10 49 şi 2401 20 10 - 2401 20 49 din Nomenclatura Combinată⁽⁶³⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4129/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de clasificare în subpoziţile tarifare din Nomenclatura Combinată menţionate în anexa C la Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Iugoslavia a anumitor animale vii din specia bovine domestice şi a unor anumite tipuri de carne din specia bovine⁽⁶⁴⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4130/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de clasificare a strugurilor de masă proaspeţi din soiul Emperor (Vitis vinifera cv) în subpoziţia tarifară 0806 10 11 din Nomenclatura Combinată⁽⁶⁵⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4131/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de clasificare a vinurilor de Porto, Madeira, Xeres, muscatel de Setubal şi Tokay (Aszu şi Szamorodni) în subsubpoziţiile tarifare 2204 21 41, 2204 21 51, 2204 29 41, 2204 29 45, 2204 29 51 şi 2204 29 55 din Nomenclatura Combinată⁽⁶⁶⁾, modificată ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2490/91⁽⁶⁷⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4132/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de clasificare a whisky-ului bourbon în subsubpoziţiile tarifare 2208 30 11 şi 2208 30 19 din Nomenclatura Combinată⁽⁶⁸⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4133/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de clasificare a vodcii în subsubpoziţiile tarifare 2208 90 31 şi 2208 90 59 din Nomenclatura Combinată, importată în Comunitate, în condiţiile tarifare prevăzute în acordul dintre Comunitatea Economică Europeană şi republica Finlanda cu privire la schimburile reciproce de vinuri şi băuturi spirtoase⁽⁶⁹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4134/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de clasificare a preparatelor cunoscute sub numele de "brânză topită" în subpoziţia tarifară 2106 90 10 din Nomenclatura Combinată⁽⁷⁰⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4135/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de clasificare a azotatului de sodiu natural şi a azotatului de potasiu natural în subsubpoziţiile tarifare 3102 50 10, respectiv 3105 91 10 din Nomenclatura Combinată⁽⁷¹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4136/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de clasificare a cailor destinaţi sacrificării în subpoziţia tarifară 0101 19 10 din Nomenclatura Combinată⁽⁷²⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4137/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de clasificare a mărfurilor în subpoziţiile tarifare 0408 1190, 0408 91 90, 0408 99 90, 1106 20 10, 2501 00 51, 3502 10 10 şi 3502 90 10 din Nomenclatura Combinată⁽⁷³⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4138/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de admitere a cartofilor, porumbului dulce, a anumitor cereale şi a anumitor fructe şi seminţe oleaginoase la import sub un tratament tarifar favorabil datorită destinaţiei lor finale pentru însămânţare⁽⁷⁴⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4139/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de admitere a anumitor produse petroliere la import sub un tratament tarifar favorabil datorită destinaţiei lor finale⁽⁷⁵⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4140/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de admitere a ţesăturilor pentru site, neconfecţionate, în subpoziţia 5911 20 00 din Nomenclatura Combinată⁽⁷⁶⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4141/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de admitere a produselor destinate anumitor categorii de aeronave sau de nave la import sub un tratament tarifar favorabil datorită destinaţiei lor finale⁽⁷⁷⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1418/81⁽⁷⁸⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4142/87 al Comisiei din 9 decembrie 1987 de stabilire a condiţiilor de admitere a anumitor mărfuri la import sub un tratament tarifar favorabil datorită destinaţiei lor finale⁽⁷⁹⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3803/92⁽⁸⁰⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 693/88 al Comisiei din 4 martie 1988 de definire a noţiunii de produse originare în scopul aplicării preferinţelor tarifare acordate de Comunitatea Economică Europeană anumitor produse provenind din ţări în curs de dezvoltare⁽⁸¹⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3660/92⁽⁸²⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 809/88 al Comisiei din 14 martie 1988 de definire a noţiunii de produse originare şi a metodelor de cooperare administrativă aplicabile importurilor în Comunitate a produselor din teritoriile ocupate⁽⁸³⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3660/92⁽⁸⁴⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 4027/88 al Comisiei din 21 decembrie 1988, de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a regimului de admitere temporară containerelor⁽⁸⁵⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3348/89⁽⁸⁶⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 288/89 al Comisiei din 3 februarie 1989 de stabilire a originii circuitelor integrate⁽⁸⁷⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 597/89 al Comisiei din 8 martie 1989 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2144/87 al Consiliului privind datoria vamală⁽⁸⁸⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2071/89 al Comisiei din 11 iulie 1989 privind stabilirea originii fotocopiatoarelor cu sistem optic sau de tip prin contact⁽⁸⁹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3850/89 al Comisiei din 15 decembrie 1989 de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 802/68 al Consiliului din 27 iunie 1968 privind definirea unitară a originii mărfurilor în cazul anumitor produse agricole care beneficiază de regimuri speciale de import⁽⁹⁰⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2561/90 al Comisiei din 30 iulie 1990 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2503/88 al Consiliului privind antrepozitele vamale⁽⁹¹⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3001/92 al Comisiei⁽⁹²⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2562/90 al Comisiei din 30 iulie 1990 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2504/88 al Consiliului privind zonele libere şi antrepozitele libere⁽⁹³⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2485/91 al Comisiei ⁽⁹⁴⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2883/90 al Comisiei din 5 octombrie 1990 de stabilire a originii sucului de struguri⁽⁹⁵⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2884/90 al Comisiei din 5 octombrie 1990 de stabilire a originii anumitor mărfuri obţinute din ouă⁽⁹⁶⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3561/90 al Comisiei din 11 decembrie 1990 de stabilire a originii anumitor produse ceramice⁽⁹⁷⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3620/90 al Comisiei din 14 decembrie 1990 de stabilire a originii cărnii şi subproduselor din carne, proaspete, refrigerate sau congelate, din anumite specii de animale domestice⁽⁹⁸⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3672/90 al Comisiei din 18 decembrie 1990 de stabilire a originii rulmenţilor cu bile, cu role sau cu ace⁽⁹⁹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3716/90 al Comisiei din 19 decembrie 1990 de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 4046/89 al Consiliului privind garanţiile ce trebuie furnizate pentru asigurarea plăţii unei datorii vamale⁽¹⁰⁰⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3796/90 al Comisiei din 21 decembrie 1990 de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1714/90 al Consiliului privind informaţiile furnizate de autorităţile vamale ale statelor membre cu privire la clasificarea mărfurilor în Nomenclatura Combinată⁽¹⁰¹⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2674/92⁽¹⁰²⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1364/91 al Comisiei din 24 mai 1991 de stabilire a originii materialelor textile şi a articolelor din textile încadrate la secţiunea IX din Nomenclatura Combinată⁽¹⁰³⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1365/91 al Comisiei din 24 mai 1991 de stabilire a originii vigoniei, pâslei şi a materialelor neţesute impregnate, a articolelor de îmbrăcăminte din piele, a încălţămintei şi a curelelor de ceas din material textil⁽¹⁰⁴⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1593/91 al Comisiei din 12 iunie 1991 privind aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 719/91 al Consiliului privind utilizarea în Comunitate a carnetelor TIR şi ATA ca documente de tranzit⁽¹⁰⁵⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1656/91 al Comisiei din 13 iunie 1991 de stabilire a unor dispoziţii speciale aplicabile anumitor tipuri de operaţii de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal⁽¹⁰⁶⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2164/91 al Comisiei din 23 iulie 1991 de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1697/79 al Consiliului, privind recuperarea a posteriori a drepturilor de import sau de export care nu au fost impuse persoanei pasibile de plată pentru mărfurile declarate pentru un regim vamal care presupune obligaţia de plată a acestor drepturi⁽¹⁰⁷⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2228/91 al Comisiei din 26 iunie 1991 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1999/85 privind regimul de perfecţionare activă⁽¹⁰⁸⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3709/92⁽¹⁰⁹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2249/91 al Comisiei din 25 iulie 1991 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1855/89 al Consiliului privind admiterea temporară a mijloacelor de transport⁽¹¹⁰⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2365/91 al Comisiei din 31 iulie 1991 de stabilire a condiţiilor de utilizare a carnetului ATA pentru admiterea temporară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii sau la exportul temporar de pe acest teritoriu⁽¹¹¹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3717/91 al Comisiei din 18 decembrie 1991 de stabilire a listei mărfurilor care pot beneficia de regimul care permite transformarea sub control vamal înainte de punerea lor în liberă circulaţie⁽¹¹²⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 209/93⁽¹¹³⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 343/92 al Comisiei din 22 ianuarie 1992 de definire a noţiunii de produse originare şi a metodelor de cooperare administrativă aplicabile la importul în Comunitate al produselor originare din Croaţia şi Slovenia şi din republicile iugoslave Bosnia-Herzegovina şi Macedonia⁽¹¹⁴⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3660/92⁽¹¹⁵⁾

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1214/92 al Comisiei din 12 aprilie 1992 de stabilire a dispoziţiilor de aplicare şi măsurilor de simplificare a regimului de tranzit comunitar⁽¹¹⁶⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3712/92⁽¹¹⁷⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 1823/92 al Comisiei din 3 iulie 1992 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului privind eliminarea controalelor şi a formalităţilor aplicabile bagajelor de mână şi de cală aparţinând persoanelor care efectuează un zbor intracomunitar, precum şi bagajelor persoanelor care efectuează o traversare maritimă intracomunitară⁽¹¹⁸⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2453/92 al Comisiei din 31 iulie 1992 privind dispoziţiile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 717/91 al Consiliului privind documentul administrativ unic⁽¹¹⁹⁾, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 607/93⁽¹²⁰⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2674/92 al Comisiei din 15 septembrie 1992 de completare a dispoziţiilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1715/90 al Consiliului privind informaţiile tarifare furnizate de către autorităţile vamale ale statelor membre privind clasificarea mărfurilor în nomenclatura vamală⁽¹²¹⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 2713/92 al Comisiei din 17 septembrie 1992 privind circulaţia mărfurilor între anumite părţi ale teritoriului vamal al Comunităţii⁽¹²²⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3269/92 al Comisiei din 10 noiembrie 1992 de stabilire a anumitor dispoziţii de aplicare a articolelor 161, 182 şi 183 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar în ceea ce priveşte regimul de export, re-exportul şi mărfurile care ies de pe teritoriul vamal al Comunităţii⁽¹²³⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3566/92 al Comisiei din 8 decembrie 1992 privind documentele ce trebuie utilizate în vederea aplicării măsurilor comunitare ce presupun verificarea utilizării şi/sau destinaţiei mărfurilor⁽¹²⁴⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3689/92 al Comisiei din 21 decembrie 1992 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 719/91 al Consiliului privind utilizarea în interiorul Comunităţii a carnetelor TIR şi ATA ca documente de tranzit şi a Regulamentului (CEE) nr. 3599/82 al Consiliului privind regimul de admitere temporară⁽¹²⁵⁾,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3691/92 al Comisiei din 21 decembrie 1992 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 719/91 al Consiliului privind utilizarea în interiorul Comunităţii a carnetelor TIR şi ATA ca documente de tranzit şi a Regulamentului (CEE) nr. 3599/82 al Consiliului privind regimul de admitere temporară,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3710/92 al Comisiei din 21 decembrie 1992 de stabilire a procedurilor pentru transferul mărfurilor sau produselor care se află sub regimul de perfecţionare activă, sistemul cu suspendare,

 

-           Regulamentul (CEE) nr. 3903/92 al Comisiei din 21 decembrie 1992 privind cheltuielile de transport aerian^..

 

___________

(27)         JO L 7, 10.1.1970, p. 6

(28)         JO L 279, 24.12.1970, p. 35

(29)         JO L 36, 13.2.1971, p. 10

(30)         JO L 95, 28.4.1971, p. 11

(31)         JO L 315, 16.11.1973, p. 34

(32)         JO L 335, 4.12.1976, p. 1

(33)         JO L 20, 27.1.1979, p. 1

(34)         JO L 320, 22.11.1991, p. 19

(35)         JO L 154, 21.6.1980, p. 3

(36)         JO L 154, 21.6.1980, p. 14

(37)         JO L 62, 8.3.1991, p. 24

(38)         JO L 154, 21.6.1980, p. 16

(39)         JO L 101, 27.4.1993, p. 7

(40)         JO L 161, 26.6.1980, p. 3

(41)         JO L 335, 12.12.1980, p. 1

(42)         JO L 267, 29.9.1990, p. 36

(43)         JO L 335, 12.12 1970, p. 62

(44)         JO L 124, 15.5.1990, p. 32

(45)         JO L 59, 5.3.1981, p. 1

(46)         JO L 154, 13.6.1981, p. 26

(47)         JO L 321, 21.11.1990, p. 6

(48)         JO L 28, 5.2.1982, p. 38

(49)         JO L 204, 28.7.1983, p. 63

(50)         JO L 156, 7 6.1982, p. 1

(51)         JO L 297, 29.10.1983, p. 13

(52)         JO L 309, 10.11.1983, p. 19

(53)         JO L 171, 29.6.1984, p. 1

(54)         JO L 374, 22.12.1992, p. 28

(55)         JO L 331, 19.12.1984, p. 5

(56)         JO L 215, 5.8.1987, p. 9

(57)         JO L 168, 28.6.1985, p. 21

(58)         JO L 66, 13.3.1991, p. 14

(59)         JO L 350, 12.12.1986, p. 14

(60)         JO L 352, 12.12.1986, p. 19

(61)         JO L 230, 17.8.1987, p. 1

(62)         JO L 374, 22.12.1992, p. 26

(63)         JO L 287, 31.12.1987, p. 1

(64)         JO L 387, 31.12.1987, p. 9

(65)         JO L 387, 31.12.1987, p. 16

(66)         JO L 387, 31.12.1987, p. 22

(67)         JO L 231, 20.8.1991, p. 1

(68)         JO L 387, 31.12.1987, p. 36

(69)         JO L 387, 31.12.1987, p. 42

(70)         JO L 387, 31.12.1987, p. 48

(71)         JO L 387, 31.12.1987, p. 54

(72)         JO L 387, 31.12.1987, p. 60

(73)         JO L 387, 31.12.1987, p. 63

(74)         JO L 387, 31.12.1987, p. 67

(75)         JO L 387, 31.12.1987, p. 70

(76)         JO L 387, 31.12.1987, p. 74

(77)         JO L 387, 31.12.1987, p. 76

(78)         JO L 135, 30.5.1991, p. 28

(79)         JO L 387, 31.12.1987, p. 82

(80)         JO L 384, 30.12.1992, p. 15

(81)         JO L 77, 22.3.1988, p. 77

(82)         JO L 370, 19.12.1992, p. 11

(83)         JO L 86, 30.3.1988, p. 1

(84)         JO L 249, 8.9.1988, p. 5

(85)         JO L 355, 23.12.1988, p. 22

(86)         JO L 323, 8.11.1989, p. 17

(87)         JO L 33, 4.2.1989, p. 23

(88)         JO L 65, 9.3.1989, p. 11

(89)         JO L 196, 12.7.1989, p. 24

(90)         JO L 374, 22.12.1989, p. 8

(91)         JO L 246, 10.9.1990, p. 1

(92)         JO L 301, 17.10.1992, p. 16

(93)         JO L 246, 10.9.1987, p. 33

(94)         JO L 228, 17.8.1991, p. 34

(95)         JO L 276, 6.10.1990, p. 13

(96)         JO L 276, 6.10.1990, p. 14

(97)         JO L 347, 12.12.1990, p. 10

(98)         JO L 351, 15.12.1990, p. 25

(99)         JO L 356, 19.12.1990, p. 30

(100)       JO L 358, 21.12.1990, p. 48

(101)       JO L 365, 28.12.1990, p. 17

(102)       JO L 271, 16.9.1992, p. 5

(103)       JO L 130, 25.5.1991, p. 18

(104)       JO L 130, 25.5.1991, p. 28

(105)       JO L 148, 13.6.1991, p. 11

(106)       JO L 151, 15.6.1991, p. 39

(107)       JO L 201, 24.7.1991, p. 16

(108)       JO L 210, 31.7.1991, p. 1

(109)       JO L 378, 23.12.1992, p. 6

(110)       JO L 204, 27.7.1991, p. 31

(111)       JO L 216, 3.8.1991, p. 24

(112)       JO L 351, 20.12.1991, p. 23

(113)       JO L 25, 2.2.1993, p. 18

(114)       JO L 38, 14.2.1992, p. 1

(115)       JO L 370, 19.12.1992, p. 11

(116)       JO L 132, 16.5.1992, p. 1

(117)       JO L 378, 23.12.1992, p. 15

(118)       JO L 185, 4.7.1992, p. 8

(119)       JO L 249, 28.8.1992, p. 1

(120)       JO L 65, 17.3.1993, p. 5

(121)       JO L 271, 16.9.1992, p. 1

(122)       JO L 275, 18.9.1992, p. 11

(123)       JO L 326, 12.11.1992, p. 11

(124)       JO L 362, 11.12.1992, p. 11

(125)       JO L 374, 22.12.1992, p. 14

------------------

 

Articolul 914

 

Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

 

Articolul 915

 

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

 

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 1994.

 

Articolul 791 alineatul (2) se abrogă de la 1 ianuarie 1995.

 

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

 

Adoptat la Bruxelles, 2 iulie 1993.

 

Pentru Comisie

Christiane SCRIVENER

Membru al Comisiei

---------------------------