DIRECTIVA CONSILIULUI 92/85/CEE
din 19 octombrie 1992
privind aplicarea măsurilor de promovare a îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, al celor care au născut de curând sau care alăptează (a zecea directivă specială în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE)
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 118a,
având în vedere propunerea Comisiei, prezentată în urma consultării Comitetului consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă (1),
în cooperare cu Parlamentul European (2),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
întrucât art. 118a din Tratat prevede obligativitatea Consiliului de a adopta, prin intermediul directivelor, cerinţe minime pentru a încuraja îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, în vederea protejării sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
întrucât prezenta directivă nu justifică o eventuală scădere a nivelurilor de protecţie deja atinse în fiecare dintre statele membre, acestea angajându-se, în temeiul Tratatului, să promoveze ameliorarea condiţiilor existente în acest domeniu şi să armonizeze aceste condiţii, menţinând totodată îmbunătăţirile deja făcute;
întrucât potrivit art. 118a din Tratat, directivele menţionate trebuie să evite impunerea de constrâgeri administrative, financiare şi juridice care ar împiedica crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
întrucât, în temeiul Deciziei 74/325/CEE (4), modificată ultima dată de Actul de Aderare din 1985, Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii în muncă este consultat de Comisie în vederea elaborării de propuneri în acest domeniu;
întrucât Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată la Consiliul European de la Strasbourg, pe 9 decembrie 1989, de către şefii de stat şi de guvern ai celor 11 state membre, stabileşte, în special la alin. (19), următoarele:
"Orice lucrător trebuie să beneficieze de condiţii satisfăcătoare de protecţie a sănătăţii în mediul său de lucru. Trebuie luate măsuri adecvate pentru armonizarea ulterioară a condiţiilor din acest domeniu, menţinându-se îmbunătăţirile deja realizate";
întrucât Comisia, în programul său de acţiune privind aplicarea Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, şi-a fixat, printre alte obiective, adoptarea de către Consiliu a unei directive privind protecţia femeilor gravide la locul de muncă;
întrucât art. 15 din Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind aplicarea măsurilor de promovare a îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă (5) prevede ca grupele supuse în mod deosebit riscurilor să fie protejate împotriva pericolele care le afectează în mod special munca;
întrucât lucrătoarele gravide, cele care au născut de curând sau care alăptează trebuie considerate, în multe privinţe, un grup supus unor riscuri specifice şi întrucât trebuie luate măsuri cu privire la securitatea şi sănătatea lor;
întrucât protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătoarelor gravide, a lucrătoarelor care au născut de curând sau care alăptează nu trebuie să defavorizeze femeile pe piaţa muncii şi nici să acţioneze în detrimentul directivelor privind egalitatea tratamentului aplicat femeilor şi bărbaţilor;
întrucât anumite activităţi pot să prezinte un risc anume de expunere la agenţi, procese sau condiţii de muncă nocive pentru lucrătoarele gravide, cele care au născut de curând sau care alăptează; întrucât astfel de riscuri trebuie evaluate, iar rezultatul evaluărilor trebuie comunicat lucrătoarelor şi/sau reprezentanţilor acestora;
întrucât în cazul în care rezultatul acestei evaluări arată existenţa unui risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor, trebuie prevăzută o modalitate de protecţie a acestora;
întrucât lucrătoarele gravide şi cele care alăptează nu trebuie să efectueze activităţi care, în urma evaluărilor, prezintă riscul unei expuneri la anumiţi agenţi sau la condiţii de muncă deosebit de nocive, care pun în pericol securitatea sau sănătatea acestor lucrătoare;
întrucât trebuie elaborate prevederi pentru ca lucrătoarele gravide, cele care au născut de curând şi cele care alăptează să nu fie obligate să lucreze noaptea, aceste prevederi fiind necesare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii;
întrucât vulnerabilitatea lucrătoarelor gravide, a celor care au născut de curând sau a celor care alăptează face necesară acordarea dreptului la un concediu de maternitate de cel puţin 14 săptămâni consecutive, repartizate înainte şi/sau după naştere şi efectuarea unui concediu de maternitate obligatoriu de cel puţin două săptămâni, repartizat înainte şi/sau după naştere;
întrucât riscul concedierii din motive legate de starea lor poate avea efecte dăunătoare asupra stării fizice şi psihice a lucrătoarelor gravide, a celor care au născut de curând sau care alăptează, trebuie să se prevadă o interdicţie de concediere;
întrucât măsurile de organizare a muncii care vizează protecţia sănătăţii lucrătoarelor gravide, a lucrătoarelor care au născut de curând sau a celor care alăptează nu au efect decât dacă sunt însoţite de menţinerea drepturilor stipulate în contractul de muncă, inclusiv menţinerea unei remuneraţii şi/sau acordarea unei alocaţii adecvate;
întrucât, pe lângă acestea, prevederile referitoare la concediul de maternitate nu ar avea efect dacă nu ar fi însoţite de menţinerea drepturilor stipulate în contractul de muncă şi/sau de acordarea unei alocaţii adecvate;
întrucât noţiunea de indemnizaţie adecvată în cazul concediului de maternitate trebuie privită ca un considerent tehnic de referinţă în vederea fixării nivelului minim de protecţie şi nu trebuie interpretată, în nici un caz, ca implicând o analogie între graviditate şi boală,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 281, 09.11.1990 şi JO C 25, 01.02.1991.
(2) JO C 19, 28.01.1991 şi JO C 150, 15.06.1992.
(3) JO C 41, 18.02.1991.
(4) JO L 185, 09.07.1974.
(5) JO L 183, 29.06.1989.
-----------------
SECŢIUNEA I
OBIECT ȘI DEFINIŢII
Articolul 1
Obiectul
1. Obiectul prezentei directive, care este a zecea directivă specială în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE, este de a aplica măsurile de promovare a îmbunăţăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, al lucrătoarelor care au născut de curând şi al celor care alăptează.
2. Dispoziţiile Directivei 89/391/CEE, cu excepţia art. 2 alin. (2), se aplică în întregime întregului domeniului la care se face referire la alin. (1), fără să aducă atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice incluse în prezenta directivă.
3. Prezenta directivă nu poate să aibă ca efect reducerea nivelului de protecţie oferit lucrătoarelor gravide, lucrătoarelor care au născut de curând sau celor care alăpteză, faţă de situaţia existentă în fiecare stat membru la data adoptării prezentei directive.
Articolul 2
Definiţii
În sensul prezentei directive:
(a) "lucrătoare gravidă" reprezintă orice lucrătoare gravidă care îşi informează angajatorul despre starea sa, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională;
(b) "lucrătoare care a născut de curând" reprezintă orice lucrătoare care a născut de curând, în sensul legislaţiei şi/sau practicii naţionale, şi care îşi informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu această legislaţie şi/sau practică;
(c) "lucrătoare care alăptează" reprezintă orice lucrătoare care alăptează, în sensul legislaţiei şi/sau practicii naţionale, şi care îşi informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu această legislaţie şi/sau practică.
SECŢIUNEA II
PREVEDERI GENERALE
Articolul 3
Orientare generală
1. Comisia, consultându-se cu statele membre şi fiind asistată de Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă, stabileşte orientarea generală privind evaluarea agenţilor chimici, fizici şi biologici şi a proceselor industriale considerate ca fiind riscante pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor, în sensul art. 2.
Orientarea generală la care se face referire în primul paragraf trebuie să aibă în vedere, de asemenea, mişcările şi poziţiile de lucru, oboseala fizică şi mentală şi alte tipuri de efort fizic şi psihic legate de activitatea desfăşurată de lucrătoare, în sensul art. 2.
2. Scopul orientării generale la care se face referire la alin. (1) este de a servi ca bază pentru evaluarea menţionată la art. 4 alin. (1).
În acest scop, statele membre trebuie să aducă la cunoştinţă aceste orientări generale tuturor angajatorilor şi lucrătoarelor şi/sau reprezentanţilor acestora din statul membru respectiv.
Articolul 4
Evaluare şi informare
1. Pentru toate activităţile care pot prezenta un risc specific de expunere la agenţi, procese sau condiţii de muncă, a căror listă, fără a fi completă, este prezentată în anexa 1, angajatorul trebuie să evalueze natura, gradul şi durata expunerii lucrătoarelor în întreprinderea şi/sau instituţia respectivă, în sensul art. 2, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de protecţie şi prevenire la care se face referire la art. 7 din Directiva 89/391/CEE, cu scopul de:
— a evalua orice risc asupra securităţii sau sănătăţii lucrătoarelor şi orice efect posibil asupra sarcinii sau alăptării, în sensul art. 2;
— a decide ce măsuri trebuie luate.
2. Fără a aduce atingere art. 10 din Directiva 89/391/CEE, în întreprinderea şi/sau instituţia respectivă, lucrătoarele, în sensul art. 2, şi lucrătoarele care s-ar putea afla într-una dintre situaţiile menţionate la art. 2 şi/sau reprezentanţii lor sunt informaţi asupra rezultatelor evaluării menţionate la alin. (1) şi asupra tuturor măsurilor referitoare la sănătatea şi securitatea la locul de muncă.
Articolul 5
Consecinţele rezultatelor evaluării
1. Fără a aduce atingere art. 6 din Directiva 89/391/CEE, dacă rezultatele evaluării la care se face referire în art. 4 alin. (1) evidenţiază un risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor sau un efect asupra sarcinii sau alăptării, în sensul art. 2, angajatorul ia măsurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporară a condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru al lucrătoarelor, să fie evitată expunerea acestor lucrătoare la riscurile evidenţiate.
2. Dacă modificarea condiţiilor lor de muncă şi/sau a programului de lucru nu sunt posibile din punct de vedere tehnic sau nu pot fi solicitate în mod rezonabil, din motive bine întemeiate, angajatorul va lua măsuri pentru a schimba locul de muncă al lucrătoarelor respective.
3. Dacă schimbarea locului de muncă nu este tehnic şi/sau obiectiv posibilă sau nu poate fi cerută în mod rezonabil din motive bine întemeiate, lucrătoarelor respective trebuie să li se acorde, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională, un concediu pentru toată perioada, necesar protecţiei securităţii sau sănătăţii lor.
4. Prevederile acestui articol se aplică mutatis mutandis în cazul în care o lucrătoare, care exercită o activitate interzisă în temeiul art. 6, rămâne însărcinată sau alăptează şi îşi informează angajatorul despre aceasta.
Articolul 6
Interdicţii de expunere
Pe lângă prevederile generale referitoare la protecţia lucrătorilor, în special cele referitoare la valorile limită de expunere profesională:
1. lucrătoarele gravide, în sensul art. 2 lit. (a), nu pot fi obligate, în nici un caz, să îndeplinească activităţi pentru care evaluarea a evidenţiat riscul de expunere la agenţii şi condiţiile de muncă prezentate în anexa II, secţiunea A, care pot pune în pericol securitatea sau sănătatea acestor lucrătoare;
2. lucrătoarele care alăptează, în sensul art. 2 lit. (c), nu pot fi obligate, în nici un caz, să îndeplinească activităţi pentru care evaluarea a evidenţiat riscul de expunere la agenţii şi condiţiile de muncă prezentate în anexa II, secţiunea B, care pot pune în pericol securitatea sau sănătatea acestor lucrătoare.
Articolul 7
Munca de noapte
1. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele menţionate în art. 2 să nu fie obligate să desfăşoare muncă de noapte în timpul sarcinii şi în perioada postnatală, perioadă care va fi determinată de autoritatea naţională responsabilă în domeniul securităţii şi sănătăţii, sub rezerva prezentării, în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre, a unui certificat medical care atestă că perioada respectivă este necesară pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarei în cauză.
2. Măsurile menţionate la alin. (1) trebuie să determine următoarele soluţii, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională:
(a) transferul la o muncă de zi
sau
(b) concediu sau prelungirea concediului de maternitate, atunci când un astfel de transfer nu este tehnic şi/sau obiectiv posibil sau nu poate fi cerut în mod rezonabil din motive bine întemeiate.
Articolul 8
Concediul de maternitate
1. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul art. 2, să beneficieze de un concediu de maternitate de cel puţin 14 săptămâni cosecutive, repartizat înainte şi/sau după naştere, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională.
2. Concediul de maternitate, prevăzut la alin. (1), trebuie să includă un concediu obligatoriu, de cel puţin două săptămâni, repartizat înainte şi/sau după naştere, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională.
Articolul 9
Acordarea de perioade libere pentru consultaţii prenatale
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele gravide, în sensul art. 2 lit. (a), să beneficieze de perioade libere, remunerate, pentru a efectua consultaţiile prenatale, dacă acestea se fac în timpul programului de lucru, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională.
Articolul 10
Interzicerea concedierii
Pentru a garanta lucrătoarelor, în sensul art. 2, exercitarea drepturilor de protecţie a sănătăţii şi securităţii, recunoscute prin prezentul articol, se prevăd următoarele:
1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea lucrătoarelor arătate la art. 2, în perioada de la începutul sarcinii până la terminarea concediului de maternitate indicat la art. 8 alin. (1), cu excepţia cazurilor speciale care nu au legătură cu starea lor, admise de legislaţia şi/sau practica naţională şi, dacă este cazul, pentru care autoritatea competentă şi-a dat acordul;
2. Atunci când o lucrătoare, în sensul art. 2, este concediată în timpul perioadei menţionate la alin. (1), angajatorul trebuie să prezinte în scris motive bine întemeiate pentru concediere;
3. Statele membre vor lua măsurile necesare pentru protejarea lucrătoarelor menţionate la art. 2, faţă de consecinţele concedierii ilegale în temeiul alin. (1).
Articolul 11
Drepturi legate de contractul de muncă
Pentru a garanta lucrătoarelor menţionate la art. 2 exercitarea drepturilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii, recunoscute prin prezentul articol, se prevăd următoarele:
1. în cazurile menţionate la art. 5, 6 şi 7, trebuie asigurate, în concordanţă cu legislaţia şi/sau practica naţională, drepturile legate de contractul de muncă, inclusiv menţinerea unei remuneraţii şi/sau dreptul lucrătoarelor, în sensul art. 2, de a beneficia de o indemnizaţie adecvată;
2. în cazul menţionat la art. 8, trebuie asigurate următoarele:
(a) drepturile legate de contractul de muncă al lucrătoarelor arătate la art. 2, altele decât cele la care se face referire la lit. (b);
(b) menţinerea unei remuneraţii şi/sau dreptul lucrătoarelor menţionate la art. 2 de a beneficia de o indemnizaţie adecvată;
3. alocaţia menţionată la alin. (2) lit. (b) este considerată ca fiind adecvată dacă garantează un venit cel puţin echivalent celui pe care lucrătoarea respectivă l-ar primi în cazul întreruperii activităţii pe motive legate de starea sănătăţii sale, în limita unui plafon stabilit prin legislaţia naţională;
4. statele membre pot acorda dreptul de plată al remuneraţiei sau indemnizaţiei menţionate la alin. (1) şi (2) lit. (b), dacă lucrătoarea respectivă îndeplineşte condiţiile legale pentru a-i fi acordate aceste prestaţii stabilite de legislaţia naţională.
Aceste condiţii nu se pot aplica, în nici un caz, perioadelor anterioare de muncă, care depăşesc 12 luni faţă de data la care se presupune că va avea loc naşterea.
Articolul 12
Apărarea drepturilor
Statele membre introduc în sistemele lor juridice naţionale măsurile necesare care să permită oricărei lucrătoare care se consideră lezată prin nerespectarea obligaţiilor care decurg din prezenta directivă să-şi obţină drepturile pe cale juridică şi/sau în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională, recurgând la alte instanţe competente.
Articolul 13
Modificări ale anexelor
1. Modificările de natură strict tehnică ale anexei I, determinate de progresul tehnic, de evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor internaţionale şi a cunoştinţelor în domeniul reglementat de prezenta directivă sunt adoptate în conformitate cu procedura stabilită la art. 17 din Directiva 89/391/CEE.
2. Anexa II poate fi modificată numai în conformitate cu procedura stabilită la art. 118a din Tratat.
Articolul 14
Dispoziţii finale
1. Statele membre adoptă legile, reglementările şi dispoziţiile administrative necesare, în conformitate cu prezenta directivă, în cel mult doi ani de la adoptarea acesteia, sau se asigură că, în cel mult doi ani de la adoptare, partenerii sociali introduc, prin consens, prevederile necesare, statele membre trebuind să dea dispoziţiile necesare, care să le permită în orice moment să garanteze rezultatele impuse de prezenta directivă. Statele membre informează imediat Comisia în această privinţă.
2. În momentul adoptării de către statele membre, măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să conţină o referire la prezenta directivă sau să fie însoţite de o astfel de referire cu ocazia publicării lor oficiale. Metodele prin care se face o astfel de referire sunt hotărâte de către statele membre.
3. Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei textele prevederilor esenţiale de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.
4. Statele membre raportează Comisiei la fiecare cinci ani despre punerea în practică a prevederilor prezentei directive, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Totuşi, pentru prima dată, după patru ani de la adoptare, statele membre raportează Comisiei despre punerea în practică a prevederilor prezentei directive, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Comisia informează Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă în această privinţă.
5. Periodic, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social un raport privind aplicarea prezentei directive, având în vedere alin. (1), (2) şi (3).
6. Consiliul reexaminează prezenta directivă pe baza unei evaluări realizate pe baza rapoartelor menţionate la alin. (4) al doilea paragraf şi, dacă este cazul, pe baza unei propuneri care trebuie prezentată de Comisie în cel mult cinci ani de la adoptarea directivei.
Articolul 15
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, 19 octombrie 1992.
Pentru Consiliu
Preşedintele
D. CURRY
---------------------------------------
ANEXA 1
LISTA INCOMPLETĂ A AGENŢILOR, PROCESELOR ȘI CONDIŢIILOR DE MUNCĂ LA CARE S-A FĂCUT REFERIRE ÎN ART. 4 ALIN. (1)
A. Agenţii
1. Agenţi fizici consideraţi ca fiind agenţi ce determină leziuni ale foetusului şi/sau desprinderea de placentă şi în special:
(a) şocuri, vibraţii sau mişcări;
(b) manipularea manuală a unor greutăţi, implicând riscuri, în special în zona dorso-lombară;
(c) zgomot;
(d) radiaţii ionizante*;
___________
* Vezi Directiva 80/836/Euratom (JO L 246, 17.09.1980).
----------------
(e) radiaţii neionizante;
(f) limite extreme de temperatură;
(g )mişcări şi poziţii de lucru, deplasări - în interiorul sau în exteriorul instituţiei - oboseală mentală şi fizică şi alte eforturi fizice legate de activitatea lucrătoarelor, în sensul art. 2 din prezenta directivă.
2. Agenţi biologici
Agenţii biologici din grupele de risc 2, 3 şi 4, în sensul art. 2 lit. (d) punctele 2, 3 şi 4 din Directiva 90/679/CEE (1), în măsura în care se cunoaşte că aceşti agenţi sau măsurile terapeutice pe care le necesită existenţa lor, pun în pericol sănătatea femeii gravide şi a copilului ce urmează să se nască şi în măsura în care nu apar încă în anexa II.
___________
(1) JO. L 374, 31.12.1990.
----------------
3. Agenţi chimici
Următorii agenţi chimici, în măsura în care se cunoaşte că ei pun în pericol sănătatea femeii gravide şi a copilului care urmează să se nască şi în măsura în care nu apar încă în anexa II:
(a) substanţe etichetate R 40, R 45, R 46 şi R 47 în conformitate cu Directiva 67/548/CEE (2), în măsura în care nu apar încă în anexa II;
___________
(2) JO L 196, 16.08.1967. Directivă modificată ultima dată de Directiva 90/517/CEE.
----------------
(b) agenţii chimici din anexa I la Directiva 90/394/CEE (3);
___________
(3) JO L 196, 26.07.1990.
----------------
(c) mercur şi derivaţii săi;
(d) medicamente antimicotice;
(e) monoxid de carbon;
(f) agenţi chimici nocivi cu cale de absorbţie cutanată.
B. Procese
Procesele industriale prezentate în anexa I la Directiva 90/394/CEE.
C. Condiţii de muncă
Activităţi miniere subterane.
------------------------------------------
ANEXA II
LISTA INCOMPLETĂ A AGENŢILOR ȘI A CONDIŢIILOR DE MUNCĂ LA CARE SE FACE REFERIRE ÎN ART. 6
A. Lucrătoarele gravide, în sensul art. 2 lit. (a)
1. Agenţii
(a) Agenţi fizici
Activitatea în atmosferă hiperbarică, de exemplu, incinte sub presiune şi scufundări subacvatice.
(b) Agenţi biologici
Următorii agenţii biologici:
— toxoplasme,
— virusul rubeolei,
exceptând cazurile în care se dovedeşte că lucrătoarele gravide sunt protejate în mod adecvat împotriva acestor agenţi, prin imunizare.
(c) Agenţii chimici
Plumbul şi derivaţii săi, în măsura în care pot fi absorbiţi de organismul uman.
2. Condiţii de muncă
Activităţi subterane miniere.
B. Lucrătoarele care alăptează, în sensul art. 2 lit. (c).
1. Agenţii
(a) Agenţi chimici
Plumbul şi derivaţii săi, în măsura în care aceşti agenţi pot fi absorbiţi de organismul uman.
2. Condiţii de muncă
Activităţi miniere subterane
Declaraţia Consiliului şi a Comisiei referitoare la art. 11 alin. (3) din Directiva 92/85/CEE, înscrisă în procesul-verbal al celei de-a 1608-a sesiuni a Consiliului (Luxemburg, 19 octombrie 1992)
CONSILIUL SI COMISIA au declarat următoarele:
"Pentru a stabili nivelul indemnizaţiilor vizate la art. 11 alin. (2) lit. (b) şi alin. (3), din considerente pur tehnice, se va face referire la alocaţia pe care lucrătoarele ar putea-o primi în cazul unei întreruperi a activităţii din motive de sănătate. Această menţiune nu vizează în nici un fel asimilarea sarcinii sau a naşterii cu boala. În toate statele membre, legislaţia naţională în domeniul protecţiei sociale prevede un cuantum al indemnizaţiei ce se acordă în cazul întreruperii activităţii profesionale din motive de sănătate. Legătura care se stabileşte cu această indemnizaţie, în formularea aleasă, are scopul de a indica un cuantum de referinţă cert şi fix în toate statele membre, permiţând determinarea cuantumului minim al indemnizaţiei de maternitate ce trebuie plătit. Dacă alocaţiile care se plătesc în unele state membre sunt mai mari decât cele prevăzute în prezenta directivă, ele vor fi desigur, menţinute. Aceasta reiese clar din art. 1 alin. (3) al prezentei directive."
---------------------------------------
