REGULAMENTUL (CE) NR. 1370/2007
AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI
din 23 octombrie 2007
privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 şi nr. 1107/70 ale Consiliului
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 71 şi 89,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),
întrucât:
___________
(1) JO C 195, 18.8.2006, p. 20.
(2) JO C 192, 16.8.2006, p. 1.
(3) Avizul Parlamentului European din 14 noiembrie 2001 (JO C 140 E, 13.6.2002, p. 262), Poziţia comună a Consiliului din 11 decembrie 2006 (JO C 70 E, 27.3.2007, p. 1) şi Poziţia Parlamentului European din 10 mai 2007. Decizia Consiliului din 18 septembrie 2007.
-----------------
(1) Articolul 16 din tratat confirmă locul ocupat de serviciile de interes economic general în rândul valorilor comune ale Uniunii.
(2) Articolul 86 alineatul (2) din tratat prevede că întreprinderile cărora li s-a încredinţat exploatarea serviciilor de interes economic general se supun normelor cuprinse în tratat şi, în special, normelor privind concurenţa, în măsura în care aplicarea unor astfel de norme nu împiedică realizarea, în drept sau în fapt, a sarcinilor speciale care le sunt încredinţate.
(3) Articolul 73 din tratat constituie lex specialis în raport cu articolul 86 alineatul (2). Acest articol stabileşte normele aplicabile compensării obligaţiilor de serviciu public din transportul terestru.
(4) Principalele obiective ale Cărţii albe a Comisiei din 12 septembrie 2001, "Politica europeană în domeniul transportului pentru anul 2010: momentul deciziei", sunt: garantarea unor servicii de transport de călători sigure, eficiente şi de o înaltă calitate prin intermediul concurenţei reglementate, garantând în acelaşi timp transparenţa şi buna funcţionare a serviciilor publice de transport de călători, luând în considerare factorii sociali, de mediu şi de dezvoltare regională, sau oferirea de condiţii tarifare specifice anumitor categorii de călători, cum ar fi pensionarii, şi eliminarea disparităţilor între întreprinderile de transport din diferite state membre care pot da naştere unor denaturări substanţiale ale concurenţei.
(5) În prezent, multe dintre serviciile de transport terestru de călători care sunt necesare din punct de vedere al interesului economic general nu pot funcţiona în regim comercial. Autorităţile competente ale statelor membre trebuie să poată acţiona pentru a se asigura că asemenea servicii sunt prestate. Mecanismele pe care aceste autorităţi le pot utiliza pentru a asigura prestarea de servicii publice de transport de călători includ următoarele: atribuirea de drepturi exclusive operatorilor de servicii publice, acordarea de compensaţii financiare operatorilor de servicii publice şi definirea de norme generale de exploatare a transportului public care se aplică tuturor operatorilor. În cazul în care statele membre decid, în conformitate cu prezentul regulament, să excludă anumite norme generale din domeniul de aplicare al acestuia, ar trebui să se aplice regimul general privind ajutoarele de stat.
(6) Multe state membre au adoptat reglementări care prevăd atribuirea de drepturi exclusive şi de contracte de servicii publice cel puţin pe o parte a pieţei lor de transporturi publice, în temeiul unor proceduri de atribuire transparente şi competitive echitabile. În consecinţă, schimburile comerciale dintre statele membre s-au dezvoltat în mod semnificativ, şi o serie de operatori de servicii publice oferă în prezent servicii publice de transport de călători în mai multe state membre. Cu toate acestea, evoluţiile reglementărilor naţionale au dus la disparităţi între procedurile aplicate şi au generat insecuritate juridică în ceea ce priveşte drepturile operatorilor de servicii publice şi obligaţiile autorităţilor competente. Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 al Consiliului din 26 iunie 1969 privind acţiunea statelor membre în ceea ce priveşte obligaţiile inerente noţiunii de serviciu public în domeniul transportului feroviar, rutier şi pe căi navigabile interioare (1) nu reglementează modul în care urmează să fie atribuite contractele de servicii publice în Comunitate şi, în special, circumstanţele în care acestea ar trebui să facă obiectul unei proceduri competitive de atribuire. Ar fi, prin urmare, necesară o actualizare a cadrului juridic comunitar.
___________
(1) JO L 156, 28.6.1969, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1893/91 (JO L 169, 29.6.1991, p. 1).
----------------
(7) Studiile efectuate şi experienţa statelor membre în care există de mai mulţi ani concurenţă în sectorul transporturilor publice arată că, în condiţiile existenţei unor garanţii corespunzătoare, introducerea unei concurenţe reglementate între operatori duce la servicii mai atractive şi mai inovatoare la costuri mai scăzute şi că acest lucru nu este susceptibil să împiedice îndeplinirea sarcinilor speciale atribuite operatorilor de servicii publice. Această abordare a fost confirmată de Consiliul European în cadrul aşa-numitului Proces de la Lisabona din 28 martie 2000, care a invitat Comisia, Consiliu şi statele membre să "accelereze liberalizarea în domenii cum ar fi ... transportul", în conformitate cu competenţele lor respective.
(8) Ar trebui să se permită ca pieţele transportului de călători care fac obiectul unei dereglementări şi în cadrul cărora nu există drepturi exclusive să îşi păstreze caracteristicile şi modul de funcţionare, în măsura în care acestea sunt compatibile cu cerinţele tratatului.
(9) Pentru a-şi putea organiza serviciile publice de transport de călători în modul care răspunde cel mai bine nevoilor publicului, toate autorităţile competente trebuie să aibă posibilitatea de a-şi alege în mod liber operatorii de servicii publice, ţinând seama de interesele întreprinderilor mici şi mijlocii, în condiţiile prevăzute în prezentul regulament. Pentru a garanta aplicarea principiilor transparenţei, egalităţii de tratament privind operatorii aflaţi în concurenţă şi proporţionalităţii, atunci când sunt acordate compensaţii sau drepturi exclusive este esenţial ca un contract de servicii publice încheiat între autoritatea competentă şi operatorul de servicii publice ales să definească natura obligaţiilor de serviciu public şi retribuţia convenită. Forma sau denumirea contractului poate varia în conformitate cu sistemele juridice ale statelor membre.
(10) Contrar Regulamentului (CEE) nr. 1191/69, al cărui domeniu de aplicare include şi serviciile publice de transport de călători pe căi navigabile interioare, nu se consideră oportun ca prezentul regulament să reglementeze atribuirea contractelor de servicii publice în domeniul specific respectiv. Prin urmare, organizarea serviciilor publice de transport de călători pe căi navigabile interioare şi, în măsura în care nu sunt reglementate de prevederi specifice ale dreptului comunitar, pe apele maritime naţionale este supusă respectării principiilor generale ale tratatului, cu excepţia cazului în care statele membre decid să aplice prezentul regulament respectivelor domenii specifice. Dispoziţiile prezentului regulament nu împiedică integrarea serviciilor de transport pe căi navigabile interioare şi pe ape maritime naţionale într-o reţea mai amplă de transport public urban, suburban sau regional de călători.
(11) Contrar Regulamentului (CEE) nr. 1191/69, al cărui domeniu de aplicare include şi serviciile de transport de marfă, nu se consideră oportun ca prezentul regulament să reglementeze atribuirea de contracte de servicii publice în domeniul specific respectiv. Prin urmare, la trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, organizarea serviciilor de transport de marfă ar trebui să fie supusă respectării principiilor generale ale tratatului.
(12) Din perspectiva dreptului comunitar, nu prezintă importanţă dacă serviciile publice de transport de călători sunt exploatate de către întreprinderi publice sau private. Prezentul regulament se bazează pe principiul neutralităţii în ceea ce priveşte regimul proprietăţii menţionat la articolul 295 din tratat, pe principiul dreptului statelor membre de a defini serviciile de interes economic general menţionat la articolul 16 din tratat, precum şi pe principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii menţionate la articolul 5 din tratat.
(13) Unele servicii, legate adesea de o infrastructură anume, sunt exploatate în principal datorită interesului istoric sau turistic pe care îl prezintă. Având în vedere faptul că scopul acestor exploatări este vădit diferit de prestarea transportului public de călători, nu este, prin urmare, necesar ca acestea să fie reglementate de normele şi procedurile care se aplică în cazul obligaţiilor de serviciu public.
(14) În cazul în care autorităţile competente răspund de organizarea reţelei publice de transport, în afară de exploatarea efectivă a serviciului de transport, acest lucru poate să includă o gamă întreagă de alte activităţi şi obligaţii pe care autorităţile competente trebuie să aibă libertatea fie de a le îndeplini ele însele, fie de a le încredinţa, în tot sau în parte, unui terţ.
(15) Contractele pe termen lung pot duce la închiderea pieţei pe o perioadă mai lungă decât este necesar, reducând astfel avantajele presiunii exercitate de concurenţă. Pentru a reduce la minimum denaturarea concurenţei, protejând în acelaşi timp calitatea serviciilor, contractele de servicii publice ar trebui încheiate pe termen limitat. Prelungirea unor astfel de contracte ar putea să se facă sub rezerva unei confirmări pozitive din partea utilizatorilor. În acest context, este necesar să se prevadă prelungirea contractelor de servicii publice cu cel mult jumătate din termenul iniţial, în cazul în care operatorul de servicii publice trebuie să investească în active a căror perioadă de amortizare are caracter excepţional, precum şi în cazul regiunilor ultraperiferice astfel cum sunt menţionate la articolul 299 din tratat, din cauza caracteristicilor şi a constrângerilor speciale ale acestora. În plus, în cazul în care un operator de servicii publice investeşte în infrastructură sau în material rulant şi în vehicule care au caracter excepţional, în sensul că ambele implică fonduri însemnate, şi cu condiţia ca respectivul contract să fie atribuit în urma unei proceduri competitive echitabile de atribuire, ar trebui să poată fi acordată o prelungire pe termen chiar mai lung.
(16) În cazul în care încheierea unui contract de servicii publice poate duce la schimbarea operatorului de servicii publice, ar trebui ca autorităţile competente să poată cere operatorului de servicii publice ales să aplice dispoziţiile Directivei 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unităţi sau părţi de întreprinderi sau unităţi (1). Directiva menţionată nu împiedică statele membre să protejeze alte condiţii privind transferul drepturilor angajaţilor decât cele reglementate prin Directiva 2001/23/CE şi, ca urmare, dacă este cazul, să ţină seama de standardele sociale stabilite de actele cu putere de lege şi de actele administrative naţionale, sau de contractele colective, ori de acordurile încheiate între partenerii sociali.
___________
(1) JO L 82, 22.3.2001, p. 16.
----------------
(17) În conformitate cu principiul subsidiarităţii, autorităţile competente au dreptul de a institui criterii sociale şi calitative menite să menţină şi să ridice standardele de calitate pentru obligaţiile de serviciu public, de exemplu, cu privire la condiţiile minime de lucru, drepturile călătorilor, nevoile persoanelor cu mobilitate redusă, protecţia mediului, securitatea pasagerilor şi a angajaţilor, precum şi obligaţiile aferente contractului colectiv şi alte norme şi acorduri privind locurile de muncă şi protecţia socială la locul în care este prestat serviciul. Pentru a asigura condiţii concurenţiale transparente şi comparabile între operatori şi pentru a evita riscul de dumping social, autorităţile competente ar trebui să aibă dreptul să impună standarde de calitate specifice în domeniul social şi al serviciilor.
(18) Sub rezerva dispoziţiilor relevante ale dreptului intern, orice autoritate locală sau, în absenţa acesteia, orice autoritate naţională poate decide să presteze propriile servicii publice de transport de călători în domeniul pe care îl administrează sau să le încredinţeze unui operator intern fără a organiza o procedură competitivă de atribuire. Cu toate acestea, pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile, această opţiune de prestare proprie trebuie să fie strict controlată. Autoritatea competentă sau grupul de autorităţi competente care oferă servicii publice integrate de transport de călători, în mod colectiv sau prin intermediul membrilor săi, ar trebui să exercite controlul necesar. De asemenea, unei autorităţi competente care prestează propriile servicii de transport sau unui operator intern ar trebui să i se interzică participarea la procedurile competitive de atribuire în afara teritoriului autorităţii respective. Autoritatea care deţine controlul asupra operatorului intern respectiv ar trebui să poată să îi interzică operatorului respectiv participarea la procedurile competitive de atribuire organizate pe teritoriul său. Restricţiile cu privire la activităţile unui operator intern nu aduc atingere posibilităţii de a atribui direct contracte de servicii publice în cazurile în care acestea vizează transportul feroviar, cu excepţia altor moduri de transport pe şine, cum ar fi metroul sau tramvaiele. Mai mult, atribuirea directă de contracte de servicii publice pentru transportul feroviar greu nu împiedică autorităţile competente să atribuie unui operator intern contracte de servicii publice pentru servicii publice de transport de călători cu alte moduri de transport pe şine, cum ar fi metroul sau tramvaiul.
(19) Subcontractarea poate contribui la un transport în comun pentru călători mai eficient şi face posibilă participarea întreprinderilor, altele decât operatorul de servicii publice căruia i-a fost acordat contractul de servicii publice. Cu toate acestea, în scopul utilizării optime a fondurilor publice, autorităţile competente ar trebui să fie în măsură să stabilească modalitatea de subcontractare a serviciilor lor publice de transport de călători, în special în cazul serviciilor prestate de către un operator intern. Mai mult, subcontractanţilor nu ar trebui să li se interzică participarea la proceduri competitive de atribuire pe teritoriul oricărei autorităţi competente. Selecţia unui subcontractant de către autoritatea competentă sau operatorul intern al acesteia trebuie să fie realizată în conformitate cu dreptul comunitar.
(20) În cazul în care o autoritate publică locală alege să încredinţeze unui terţ un serviciu de interes general, aceasta trebuie să selecteze operatorul de serviciu public în conformitate cu dreptul comunitar privind contractele publice şi concesiunile, astfel cum este stabilit prin articolele 43-49 din tratat şi în conformitate cu principiile transparenţei şi egalităţii de tratament. În special, dispoziţiile prezentului regulament nu aduc atingere obligaţiilor care revin autorităţilor publice în temeiul directivelor privind atribuirea de contracte de achiziţii publice, în cazul în care contractele respective de servicii publice se înscriu în domeniul de aplicare al acestor directive.
(21) Ar trebui garantată protecţia juridică efectivă nu numai pentru atribuirea de contracte ce intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale (1) şi al Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii (2), ci şi pentru alte contracte atribuite în temeiul prezentului regulament. O procedură efectivă privind căile de atac este necesară şi ar trebui să fie comparabilă, după caz, cu procedurile relevante prevăzute în Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări (3) şi în Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor (4).
(22) Unele invitaţii de participare la procedura competitivă de atribuire fac necesare definirea şi descrierea unor sisteme complexe de către autorităţile competente. De aceea, aceste autorităţi ar trebui să fie împuternicite ca, atunci când atribuie contracte în astfel de cazuri, să negocieze detaliile respective cu unii sau cu toţi potenţialii operatori de serviciu public, după ce ofertele au fost depuse.
(23) Invitaţiile de participare în vederea atribuirii de contracte de servicii publice nu ar trebui să fie obligatorii în cazurile în care contractele se referă la sume sau distanţe mici. În acest sens, sumele sau distanţele mai mari ar trebui să permită autorităţilor competente să ţină seama de interesele speciale ale întreprinderilor mici şi mijlocii. Autorităţilor competente nu ar trebui să li se permită să divizeze contractele sau reţelele, pentru a evita organizarea unei proceduri competitive de atribuire.
(24) În cazul în care există riscul de a se perturba prestarea serviciilor, autorităţile competente ar trebui să fie împuternicite să introducă măsuri de urgenţă pe termen scurt, până la atribuirea unui nou contract de servicii publice care să respecte toate condiţiile de atribuire a unui contract stabilite în cadrul prezentului regulament.
(25) Transportul public feroviar de călători prezintă aspecte specifice legate de volumul investiţiilor şi de costurile infrastructurii. În martie 2004, Comisia a prezentat o propunere de modificare a Directivei 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (5), astfel încât să garanteze accesul tuturor întreprinderilor feroviare comunitare la infrastructura tuturor statelor membre în scopul exploatării serviciilor internaţionale de transport de călători. Scopul prezentului regulament este de a institui un cadru juridic pentru compensare şi/sau drepturi exclusive pentru contractele de servicii publice, şi nu de a liberaliza suplimentar piaţa serviciilor de transport feroviar.
___________
(1) JO L 134, 30.4.2004, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/97/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 107).
(2) JO L 134, 30.4.2004, p. 114. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/97/CE a Consiliului.
(3) JO L 395, 30.12.1989, p. 33. Directivă modificată prin Directiva 92/50/CEE (JO L 209, 24.7.1992, p. 1).
(4) JO L 76, 23.3.1992, p. 14. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/97/CE.
(5) JO L 237, 24.8.1991, p. 25. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/103/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 344).
-----------------
(26) În cazul serviciilor publice, prezentul regulament permite fiecărei autorităţi competente, în contextul unui contract de servicii publice, să îşi aleagă operatorul de servicii publice de transport de călători. Date fiind diferenţele între modurile în care statele membre îşi organizează teritoriul în această privinţă, autorităţile competente pot primi în mod justificat permisiunea de a atribui direct contracte de servicii publice pentru călătoriile pe calea ferată.
(27) Compensaţia acordată de către autorităţile competente pentru a acoperi costurile ocazionate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public ar trebui calculată în aşa fel încât să se evite compensarea în exces. În cazul în care o autoritate competentă intenţionează să atribuie un contract de servicii publice fără ca acesta să facă obiectul unei proceduri competitive de atribuire, autoritatea în cauză trebuie, de asemenea, să respecte o serie de norme detaliate care să asigure o compensaţie cu un cuantum corespunzător şi care să reflecte dorinţa de eficienţă şi calitate a serviciilor.
(28) În urma unei analize adecvate a tuturor efectelor pe care le are respectarea obligaţiilor de serviciu public asupra cererii de servicii publice de transport de călători, în cadrul schemei de calcul din anexă, autoritatea competentă şi operatorul de servicii publice pot dovedi că s-a evitat compensarea în exces.
(29) În vederea atribuirii de contracte de servicii publice, cu excepţia măsurilor de urgenţă şi a contractelor privind distanţe mici, autorităţile competente ar trebui să ia măsurile necesare pentru a face public, cu cel puţin un an înainte, faptul că intenţionează să atribuie astfel de contracte, astfel încât să permită un răspuns din partea potenţialilor operatori de servicii publice.
(30) Contractele de servicii publice atribuite direct ar trebui să facă obiectul unei transparenţe sporite.
(31) Dat fiind faptul că autorităţile competente şi operatorii de serviciu public au nevoie de timp pentru a se adapta la dispoziţiile prezentului regulament, ar trebui să fie prevăzute dispoziţii tranzitorii. În vederea atribuirii treptate a contractelor de servicii publice în conformitate cu prezentul regulament, statele membre ar trebui să transmită Comisiei un raport privind progresele înregistrate, în termen de şase luni de la încheierea primei jumătăţi a perioadei de tranziţie. Comisia poate propune măsuri corespunzătoare pe baza acestor rapoarte.
(32) În cursul perioadei de tranziţie, autorităţile competente pot pune în aplicare dispoziţiile prezentului regulament la date diferite. Prin urmare, este posibil ca, în cursul acestei perioade, operatorii de serviciu public de pe pieţele încă neafectate de dispoziţiile prezentului regulament să îşi depună ofertele pentru contracte de servicii publice pe pieţe care s-au deschis mai rapid concurenţei controlate. Pentru a evita, prin intermediul unor acţiuni proporţionate, orice dezechilibre la deschiderea pieţei de transporturi publice, autorităţile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza, în cursul celei de-a doua jumătăţi a perioadei de tranziţie, ofertele depuse de întreprinderile care prestează servicii publice de transport a căror valoare nu este acordată, în proporţie de peste jumătate, în conformitate cu prezentul regulament, cu condiţia ca acest lucru să se aplice în mod nediscriminatoriu şi să se decidă înainte de lansarea invitaţiei de participare la procedura competitivă de atribuire.
(33) La punctele 87-95 din hotărârea din 24 iulie 2003 pronunţată în cauza C-280/00 Altmark Trans GmbH (1), Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a hotărât că o compensaţie de serviciu public nu constituie un avantaj în sensul articolului 87 din tratat, cu condiţia îndeplinirii a patru condiţii cumulative. În cazul în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite şi sunt îndeplinite condiţiile generale de aplicare a articolului 87 alineatul (1) din tratat, compensaţia de serviciu public reprezintă ajutor de stat şi se află sub incidenţa articolelor 73, 86, 87 şi 88 din tratat.
(34) Compensaţia pentru serviciile publice se poate dovedi necesară în sectorul transportului terestru de călători, astfel încât întreprinderile care răspund de serviciile publice să exploateze aceste servicii pe baza principiilor şi în condiţiile care le permit să îşi îndeplinească sarcinile. O astfel de compensaţie poate fi compatibilă cu tratatul în temeiul articolului 73 în anumite condiţii. În primul rând, ea trebuie acordată pentru a asigura prestarea serviciilor care sunt servicii de interes general în sensul tratatului. În al doilea rând, pentru a evita denaturarea nejustificată a concurenţei, această compensaţie nu poate depăşi ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor nete ocazionate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public, ţinând seama de venitul generat prin aceasta şi de un profit rezonabil.
(35) Prin urmare, compensaţia acordată de către autorităţile competente în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament poate fi exceptată de la cerinţa de notificare prealabilă prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din tratat.
(36) Prezentul regulament înlocuieşte Regulamentul (CEE) nr. 1191/69; în consecinţă, regulamentul în cauză ar trebui abrogat. În cazul serviciilor publice de transport de marfă se prevede o perioadă de tranziţie de trei ani, care va înlesni eliminarea treptată a compensaţiilor neautorizate de către Comisie în conformitate cu articolele 73, 86, 87 şi 88 din tratat. Orice compensaţie acordată cu privire la prestarea de servicii publice de transport de călători, altele decât cele reglementate prin prezentul regulament, care riscă să implice ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat, ar trebui să respecte dispoziţiile articolelor 73, 86, 87 şi 88 din tratat, inclusiv interpretările relevante ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi, mai ales, hotărârea acesteia în cauza C-280/00 Altmark Trans GmbH. În analizarea unor astfel de cazuri, Comisia ar trebui, în consecinţă, să aplice principii similare cu cele stabilite prin prezentul regulament sau, după caz, prin alte reglementări în domeniul serviciilor de interes economic general.
(37) Domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 1107/70 al Consiliului din 4 iunie 1970 privind acordarea ajutoarelor de stat pentru transportul feroviar, rutier şi pe căi navigabile interioare (2) este reglementat de prezentul regulament. Regulamentul respectiv este considerat caduc, limitând în acelaşi timp aplicarea articolului 73 din tratat, fără a oferi un temei legal corespunzător pentru autorizarea schemelor actuale de investiţii, în special în ceea ce priveşte investiţiile în infrastructura de transport în cadrul unui parteneriat public-privat. Prin urmare, respectivul regulament ar trebui abrogat pentru ca articolul 73 din tratat să se aplice în mod corespunzător evoluţiilor permanente din acest sector, fără a aduce atingere prezentului regulament sau Regulamentului (CEE) nr. 1192/69 al Consiliului din 26 iunie 1969 privind standardizarea conturilor întreprinderilor feroviare (3). În vederea facilitării în continuare a aplicării normelor comunitare relevante, Comisia va propune linii directoare privind ajutoarele de stat pentru investiţiile feroviare, inclusiv investiţiile în infrastructură în 2007.
(38) Comisia ar trebui să întocmească un raport în vederea evaluării punerii în aplicare a prezentului regulament şi a evoluţiilor în asigurarea transportului public de călători în Comunitate, în special a calităţii serviciilor publice de transport de călători şi a efectelor pe care le are acordarea de contracte de servicii publice prin atribuire directă. Dacă este necesar, acest raport poate fi însoţit de propuneri corespunzătoare de modificare a prezentului regulament,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
___________
(1) Rec. 2003, p. I-7747.
(2) JO L 130, 15.6.1970, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 543/97 (JO L 84, 26.3.1997, p. 6).
(3) JO L 156, 28.6.1969, p. 8. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).
-----------------
Articolul 1
Scopul şi domeniul de aplicare
(1) Scopul prezentului regulament este acela de a defini modul în care, în conformitate cu normele dreptului comunitar, autorităţile competente pot acţiona în domeniul transportului public de călători pentru a garanta prestarea de servicii de interes general care sunt, printre altele, mai numeroase, mai sigure, de calitate mai bună sau au costuri mai scăzute decât cele pe care le-ar fi permis numai acţiunea forţelor pieţei.
În acest scop, prezentul regulament stabileşte condiţiile în care autorităţile competente, atunci când impun sau contractează obligaţii de serviciu public, compensează operatorii de servicii publice pentru costurile suportate şi/sau acordă drepturi exclusive în schimbul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu public.
(2) Prezentul regulament se aplică exploatării naţionale şi internaţionale a serviciilor publice de transport de călători pe calea ferată şi cu alte moduri de transport pe şine, precum şi de transport rutier, cu excepţia serviciilor exploatate în principal pentru interesul lor istoric sau turistic. Statele membre pot aplica prezentul regulament transportului în comun pe căi navigabile interioare şi, fără a aduce atingere Regulamentului (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulaţii a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim)(1), pe ape maritime naţionale.
(3) Prezentul regulament nu se aplică concesiunilor de lucrări publice în sensul articolului 1 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/17/CE sau în sensul articolului 1 alineatul (3) din Directiva 2004/18/CE.
___________
(1) JO L 364, 12.12.1992, p. 7.
----------------
Articolul 2
Definiţii
În sensul prezentului regulament:
(a) prin "transport public de călători" se înţelege serviciile de transport de călători care sunt de interes economic general şi care sunt prestate către public în mod nediscriminatoriu şi continuu;
(b) prin "autoritate competentă" se înţelege orice autoritate publică sau grup de autorităţi publice dintr-unul sau mai multe state membre, care are competenţa de a interveni în transportul public de călători într-o zonă geografică dată sau orice organism învestit cu o astfel de autoritate;
(c) prin "autoritate locală competentă" se înţelege orice autoritate competentă a cărei zonă de competenţă teritorială nu corespunde teritoriului naţional;
(d) prin "operator de serviciu public" se înţelege orice întreprindere publică sau privată sau orice grup de astfel de întreprinderi care exploatează servicii publice de transport de călători, sau orice organism public care prestează servicii publice de transport de călători;
(e) prin "obligaţie de serviciu public" se înţelege o cerinţă definită sau stabilită de către o autoritate competentă, pentru a asigura servicii publice de transport de călători de interes general, pe care un operator, dacă ar ţine seama de propriile sale interese comerciale, nu şi le-ar asuma sau nu şi le-ar asuma în aceeaşi măsură sau în aceleaşi condiţii fără a fi retribuit;
(f) prin "drept exclusiv" se înţelege un drept care permite exploatarea anumitor servicii publice de transport de călători de către un operator de servicii publice pe o anumită rută sau reţea ori într-o anumită zonă, cu excluderea oricărui alt asemenea operator;
(g) prin "compensaţie de serviciu public" se înţelege orice beneficiu, în special financiar, acordat direct sau indirect de către o autoritate competentă din fonduri publice în perioada de punere în aplicare a unei obligaţii de serviciu public sau în legătură cu perioada respectivă;
(h) prin "atribuire directă" se înţelege atribuirea unui contract de servicii publice unui anumit operator de serviciu public, fără o procedură competitivă de atribuire prealabilă;
(i) prin "contract de servicii publice" se înţelege unul sau mai multe acte obligatorii din punct de vedere juridic şi care confirmă acordul încheiat între o autoritate competentă şi un operator de serviciu public cu scopul de a încredinţa respectivului operator de serviciu public gestionarea şi exploatarea serviciilor publice de transport de călători, sub rezerva unor obligaţii de serviciu public; în funcţie de dreptul statelor membre, contractul poate consta, de asemenea, într-o decizie adoptată de către autoritatea competentă:
— sub forma unui act cu putere de lege sau a unor acte administrative speciale sau
— care cuprinde condiţiile în care autoritatea competentă însăşi prestează serviciile sau încredinţează prestarea unor astfel de servicii unui operator intern;
(j) prin "operator intern" se înţelege o entitate cu personalitate juridică distinctă asupra căreia autoritatea locală competentă sau, în cazul unui grup de autorităţi, cel puţin una dintre autorităţile locale competente exercită un control asemănător cu cel exercitat asupra propriilor sale departamente;
(k) prin "valoare" se înţelege valoarea unui serviciu, a unei rute, a unui contract de servicii publice sau a unui regim de compensare pentru transportul public de călători şi care este echivalentul remuneraţiei totale, înainte de aplicarea TVA, cuvenită operatorului sau operatorilor de serviciu public, inclusiv compensaţia de orice fel plătită de autorităţile publice şi venitul din vânzarea biletelor care nu este restituit autorităţii competente în cauză;
(l) prin "normă generală" se înţelege o măsură care se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor serviciilor publice de transport de călători de acelaşi fel într-o anumită zonă geografică şi pentru care este responsabilă o autoritate competentă;
(m) prin "servicii publice integrate de transport de călători" se înţelege serviciile interconectate de transport într-o zonă geografică determinată cu un serviciu unic de informaţii, un regim unic de taxare a biletelor şi un orar unic de transport.
Articolul 3
Contractele de servicii publice şi normele generale
(1) În cazul în care o autoritate competentă decide să acorde unui operator ales un drept exclusiv şi/sau o compensaţie de orice natură în schimbul îndeplinirii unor obligaţii de serviciu public, autoritatea respectivă face aceasta în cadrul unui contract de servicii publice.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), obligaţiile de serviciu public care urmăresc să instituie tarife maxime pentru toţi călătorii sau pentru anumite categorii de călători pot fi supuse, la rândul lor, normelor generale. În conformitate cu principiile stabilite la articolele 4 şi 6 şi în anexă, autoritatea competentă compensează operatorii de serviciu public pentru efectul financiar net, pozitiv sau negativ, exercitat asupra costurilor ocazionate şi asupra veniturilor generate de respectarea obligaţiilor tarifare stabilite prin intermediul normelor generale într-o manieră care să evite compensarea în exces. Acest lucru nu aduce atingere dreptului autorităţilor competente de a integra în contractele de servicii publice obligaţii de serviciu public care instituie tarife maxime.
(3) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 73, 86, 87 şi 88 din tratat, statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al prezentului regulament normele generale privind compensarea financiară pentru obligaţii de serviciu public care instituie tarife maxime pentru elevi, studenţi, ucenici şi persoane cu mobilitate redusă. Aceste norme generale sunt notificate în conformitate cu articolul 88 din tratat. Orice astfel de notificare cuprinde informaţii complete privind măsura respectivă şi, în special, detalii privind metoda de calcul.
Articolul 4
Conţinutul obligatoriu al contractelor de servicii publice şi al normelor generale
(1) Contractele de servicii publice şi normele generale:
(a) definesc în mod clar obligaţiile de serviciu public pe care trebuie să le respecte operatorul de servicii publice, precum şi zonele geografice în cauză;
(b) stabilesc în prealabil, în mod obiectiv şi transparent,
(i) parametrii pe baza cărora urmează să se calculeze plata compensaţiei, dacă există, şi
(ii) natura şi întinderea oricărui drept exclusiv acordat,
într-un mod care să prevină compensarea în exces. În cazul contractelor de servicii publice atribuite în conformitate cu articolul 5 alineatele (2), (4), (5) şi (6), aceşti parametri se stabilesc astfel încât nici o plată compensatorie să nu poată depăşi suma necesară pentru acoperirea efectului financiar net asupra costurilor ocazionate şi asupra veniturilor generate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public, ţinând seama de venitul legat de acestea şi care este reţinut de către operatorul de serviciu public, precum şi de un profit rezonabil;
(c) stabilesc modalităţile de alocare a costurilor legate de prestarea de servicii. Aceste costuri pot include, în special, cheltuielile cu personalul, consumul de energie, redevenţele aferente infrastructurii, întreţinerea şi reparaţiile autovehiculelor de transport în comun, materialul rulant şi instalaţiile necesare pentru exploatarea serviciilor de transport de călători, costurile fixe şi o rentabilitate adecvată a capitalului.
(2) Contractele de servicii publice şi normele generale determină modalităţile de alocare a veniturilor încasate din vânzarea de bilete, venituri care pot fi reţinute de operatorul de servicii publice, restituite autorităţii competente sau partajate de cele două entităţi.
(3) Durata contractelor de servicii publice este limitată şi nu depăşeşte 10 ani pentru serviciile de transport cu autocarul şi cu autobuzul şi 15 ani pentru serviciile de transport de călători pe calea ferată şi cu alte moduri de transport pe şine. Durata contractelor de servicii publice care vizează mai multe moduri de transport este limitată la 15 ani, în cazul în care transportul feroviar sau cu alte moduri de transport pe şine reprezintă peste 50% din valoarea serviciilor în cauză.
(4) Dacă este necesar, ţinând seama de condiţiile de amortizare a activelor, durata contractului de servicii publice poate fi prelungită cu cel mult jumătate din durata iniţială, în cazul în care operatorul de serviciu public pune la dispoziţie active care sunt atât importante în raport cu activele generale necesare pentru prestarea serviciilor de transport de călători vizate de contractul de servicii publice, cât şi legate preponderent de serviciile de transport de călători vizate de contract.
În cazul în care acest lucru este justificat de costurile care derivă din situaţia geografică deosebită, durata contractelor de servicii publice în regiunile ultraperiferice, contracte menţionate la alineatul (3), poate fi prelungită cu cel mult jumătate din durata iniţială. În cazul în care acest lucru este justificat de amortizarea capitalului în raport cu investiţia excepţională în infrastructură, în capital rulant sau în vehicule şi dacă respectivul contract de servicii publice este atribuit conform unei proceduri competitive de atribuire, contractul de servicii publice poate fi încheiat pe o durată mai lungă. Pentru a asigura transparenţa în acest caz, în termen de un an de la încheierea contractului, autoritatea competentă transmite Comisiei contractul de servicii publice şi elementele care justifică durata mai lungă a acestuia.
(5) Fără a aduce atingere dreptului intern sau dreptului comunitar, inclusiv contractelor colective încheiate de partenerii sociali, autorităţile competente pot solicita ca operatorul de servicii publice ales să acorde personalului angajat anterior pentru a presta servicii drepturile pe care acesta le-ar fi avut dacă ar fi fost transferat în sensul Directivei 2001/23/CE. În cazul în care autorităţile competente solicită operatorilor de serviciu public să respecte anumite standarde sociale, caietele de sarcini aferente procedurilor competitive de atribuire şi contractele de servicii publice cuprind o listă cu personalul în cauză şi oferă în condiţii de transparenţă detalii privind drepturile contractuale ale acestuia şi condiţiile în care angajaţii sunt consideraţi ca fiind legaţi de serviciile respective.
(6) În cazul în care autorităţile competente, în conformitate cu dreptul intern, solicită ca operatorii de servicii publice să respecte anumite standarde de calitate, aceste standarde sunt cuprinse în caietele de sarcini şi în contractele de servicii publice.
(7) Caietele de sarcini şi contractele de servicii publice indică, de o manieră transparentă, dacă subcontractarea poate să fie avută în vedere şi, dacă da, în ce măsură. Dacă are loc o subcontractare, operatorul însărcinat cu administrarea şi prestarea serviciilor publice de transport de călători în conformitate cu prezentul regulament trebuie să presteze el însuşi o mare parte a serviciilor publice de transport de călători. Un contract de servicii publice, care acoperă în acelaşi timp proiectarea, construcţia şi exploatarea serviciilor publice de transport de călători, poate permite subcontractarea integrală pentru exploatarea acelor servicii. În conformitate cu dreptul intern şi cu dreptul comunitar, contractul de servicii publice stabileşte condiţiile aplicabile subcontractării.
Articolul 5
Atribuirea de contracte de servicii publice
(1) Contractele de servicii publice se atribuie în conformitate cu normele stabilite prin prezentul regulament. Cu toate acestea, contractele de servicii sau contractele de servicii publice, astfel cum sunt definite în Directivele 2004/17/CE sau 2004/18/CE, pentru servicii publice de transport de călători cu autobuzul sau tramvaiul, se atribuie în conformitate cu procedurile prevăzute în temeiul respectivelor directive, în cazul în care astfel de contracte nu iau forma contractelor de concesiune de servicii, astfel cum sunt definite în directivele în cauză. Dispoziţiile alineatelor (2)-(6) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care contractele urmează să fie atribuite în conformitate cu Directiva 2004/17/CE sau 2004/18/CE.
(2) Cu excepţia cazului în care acest lucru este interzis de dreptul intern, orice autoritate locală competentă, fie că este o autoritate de sine stătătoare, fie un grup de autorităţi care prestează servicii publice integrate de transport de călători, poate decide să presteze ea însăşi servicii publice de transport de călători sau să atribuie contracte de servicii publice în mod direct unei entităţi cu personalitate juridică distinctă asupra căreia autoritatea locală competentă sau, în cazul unui grup de autorităţi, cel puţin una dintre autorităţile locale competente exercită un control asemănător cu cel exercitat asupra propriilor sale departamente. Următoarele dispoziţii se aplică în cazul în care o autoritate locală competentă ia o astfel de decizie:
(a) în scopul de a stabili dacă autoritatea locală competentă exercită controlul, sunt luaţi în considerare factori, precum gradul de reprezentare în organele administrative, de conducere sau supraveghere, dispoziţiile referitoare la această reprezentare în actul constitutiv, participarea la capitalul social, influenţa efectivă şi controlul efectiv asupra deciziilor strategice şi asupra deciziilor manageriale individuale. În conformitate cu dreptul comunitar, participarea autorităţii publice competente la capitalul social în proporţie de 100%, în special în cazul parteneriatelor public-privat, nu este o cerinţă obligatorie pentru stabilirea controlului în sensul prezentului alineat, cu condiţia să existe o influenţă publică dominantă şi să se poată stabili controlul pe baza altor criterii;
(b) condiţia de aplicare a prezentului alineat este aceea ca operatorul intern şi orice entitate asupra căreia respectivul operator exercită chiar şi o influenţă minimă să îşi desfăşoare activitatea de transport public de călători pe teritoriul autorităţii locale competente, fără a aduce atingere vreunei linii de ieşire sau altor elemente auxiliare activităţii respective care intră pe teritoriul autorităţilor locale competente vecine, şi să nu participe la proceduri competitive de atribuire privind prestarea de servicii de transport public de călători în afara teritoriului autorităţii locale competente;
(c) fără a aduce atingere literei (b), operatorul intern poate participa la proceduri competitive echitabile de atribuire începând cu doi ani înaintea expirării contractului său de servicii publice atribuit direct, cu condiţia să se fi luat o decizie finală, în sensul ca serviciile publice de transport de călători vizate de contractul operatorului intern să facă obiectul unei proceduri competitive echitabile de atribuire şi ca operatorul intern respectiv să nu fi încheiat nici un alt contract de servicii publice atribuit direct;
(d) în lipsa unei autorităţi locale competente, literele (a), (b) şi (c) se aplică unei autorităţi naţionale cu privire la o zonă geografică ce nu corespunde teritoriului naţional, cu condiţia ca operatorul intern să nu participe la proceduri competitive de atribuire privind prestarea de servicii publice de transport de călători care se organizează în afara zonei pentru care a fost atribuit contractul de servicii publice;
(e) dacă subcontractarea în conformitate cu articolul 4 alineatul (7) este avută în vedere, operatorul intern trebuie să presteze el însuşi cea mai mare parte a serviciului public de transport de călători.
(3) Orice autoritate competentă care face apel la un terţ, altul decât un operator intern, atribuie contractele de servicii publice pe baza unei proceduri competitive de atribuire, cu excepţia cazurilor menţionate la alineatele (4), (5) şi (6). Procedura competitivă de atribuire adoptată este deschisă tuturor operatorilor, este echitabilă şi respectă principiile transparenţei şi nediscriminării. În urma depunerii ofertelor şi a eventualei etape de preselecţie, procedura poate presupune negocieri în conformitate cu aceste principii, cu scopul de a stabili modul optim de a îndeplini anumite cerinţe speciale sau complexe.
(4) Cu excepţia cazului în care acest lucru este interzis de dreptul intern, autorităţile competente pot decide să atribuie direct contracte de servicii publice fie în cazul în care valoarea medie anuală a acestora este estimată la mai puţin de 1 000 000 EUR, fie în cazul în care aceste contracte vizează prestarea anuală de servicii de transport public de călători pe mai puţin de 300 000 de kilometri.
În cazul unui contract de servicii publice atribuit direct unei întreprinderi mici sau mijlocii care exploatează cel mult 23 de autovehicule, aceste plafoane pot fi mărite fie la o valoare medie anuală estimată la mai puţin de 2 000 000 EUR, fie la prestarea anuală de servicii publice de transport de călători pe mai puţin de 600 000 de kilometri.
(5) Autoritatea competentă poate lua măsuri de urgenţă în cazul unei perturbări a serviciilor sau în cazul riscului iminent de producere a unei asemenea perturbări. Măsurile de urgenţă respective iau forma unei atribuiri directe sau a unui acord formal de prelungire a unui contract de servicii publice, sau a unei cerinţe de respectare a anumitor obligaţii de serviciu public. Operatorul de serviciu public are dreptul de a contesta decizia de impunere a executării anumitor obligaţii de serviciu public. Atribuirea sau prelungirea unui contract de servicii publice prin măsuri de urgenţă, sau impunerea unui astfel de contract nu poate depăşi doi ani.
(6) Cu excepţia cazului în care acest lucru este interzis de dreptul intern, autorităţile competente pot decide să atribuie direct contracte de servicii publice privind transportul feroviar, cu excepţia altor moduri de transport pe şine, precum metroul sau tramvaiul. Prin derogare de la articolul 4 alineatul (3), durata unor astfel de contracte nu depăşeşte zece ani, cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 4 alineatul (4).
(7) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că deciziile adoptate în conformitate cu alineatele (2)-(6) pot fi supuse unei căi de atac în mod rapid şi eficace, la cererea oricărei persoane care are sau a avut un interes în obţinerea unui anumit contract şi care a fost sau riscă să fie prejudiciată de o presupusă încălcare, pe motivul că asemenea decizii au încălcat dreptul comunitar sau normele naţionale de punere în aplicare a acestuia.
În cazul în care organismele de recurs nu sunt de natură judiciară, acestea prezintă întotdeauna motivaţii scrise privind deciziile adoptate. Mai mult, în astfel de cazuri, trebuie prevăzute dispoziţii pentru ca orice măsură presupus ilegală luată de organismul de recurs sau orice presupusă deficienţă în exercitarea competenţelor acordate acestuia să poată face obiectul unui control judiciar sau al controlului exercitat de un alt organism care este o instanţă judecătorească în înţelesul articolului 234 din tratat şi este independent atât faţă de autoritatea contractantă, cât şi faţă de organismul de recurs.
Articolul 6
Compensaţia de serviciu public
(1) Orice compensaţie legată de o normă generală sau de un contract de servicii publice respectă dispoziţiile prevăzute la articolul 4, indiferent de modul în care a fost atribuit contractul. Orice compensaţie, indiferent de natura ei, legată de un contract de servicii publice atribuit direct în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), (4), (5) sau (6) sau legată de o normă generală trebuie, de asemenea, să respecte dispoziţiile enunţate în anexă.
(2) La solicitarea scrisă din partea Comisiei, statele membre comunică în termen de trei luni sau într-un termen mai lung prevăzut de solicitare toate informaţiile pe care Comisia le consideră necesare pentru a stabili dacă respectiva compensaţie acordată este compatibilă cu prezentul regulament.
Articolul 7
Publicarea
(1) Fiecare autoritate competentă publică anual un raport cumulativ privind obligaţiile de serviciu public de care este răspunzătoare, operatorii de serviciu public selectaţi şi plăţile compensatorii şi drepturile exclusive acordate operatorilor de serviciu public respectivi sub forma rambursării. Raportul în cauză trebuie să facă distincţia între transportul cu autobuzul şi transportul pe şine, să permită monitorizarea şi evaluarea funcţionării, a calităţii şi a finanţării reţelei de transport în comun şi să furnizeze, dacă este cazul, informaţii cu privire la natura şi întinderea eventualelor drepturi exclusive acordate.
(2) Fiecare autoritate competentă ia măsurile necesare pentru a se asigura că, cu cel puţin un an înainte de lansarea invitaţiei de participare la procedura competitivă de atribuire sau cu un an înainte de atribuirea directă, sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cel puţin următoarele informaţii:
(a) numele şi adresa autorităţii competente;
(b) tipul de atribuire vizat;
(c) serviciile şi zonele potenţial vizate de atribuirea respectivă.
Autorităţile competente pot decide să nu publice aceste informaţii, în cazul în care contractul de servicii publice priveşte o prestaţie anuală de mai puţin de 50 000 de kilometri de servicii publice de transport de călători.
Dacă aceste informaţii se modifică după publicare, autoritatea competentă trebuie să publice o rectificare corespunzătoare cât mai curând posibil. Această rectificare nu aduce atingere datei de lansare a atribuirii directe sau a invitaţiei de participare la procedura competitivă de atribuire.
Prezentul alineat nu se aplică articolului 5 alineatul (5).
(3) În cazul atribuirii directe de contracte de servicii publice pentru transportul feroviar, astfel cum este prevăzut la articolul 5 alineatul (6), autoritatea competentă face publice, în termen de un an de la atribuirea respectivă, următoarele informaţii:
(a) numele entităţii contractante, participarea la capitalul social al acesteia şi, după caz, numele părţii sau părţilor care exercită controlul juridic;
(b) durata contractului de servicii publice;
(c) descrierea serviciilor de transport călători care urmează să fie prestate;
(d) descrierea parametrilor compensaţiei financiare;
(e) obiectivele de calitate, precum punctualitatea şi fiabilitatea, precum şi retribuţiile şi sancţiunile aplicabile;
(f) condiţiile privitoare la activele esenţiale.
(4) La solicitarea uneia dintre părţile interesate, autoritatea competentă transmite acesteia motivele care au stat la baza deciziei sale de atribuire directă a unui contract de servicii publice.
Articolul 8
Tranziţia
(1) Contractele de servicii publice se atribuie în conformitate cu normele stabilite prin prezentul regulament. Cu toate acestea, contractele de servicii sau contractele de servicii publice, astfel cum sunt acestea definite în Directiva 2004/17/CE sau 2004/18/CE, pentru servicii publice de transport de călători cu autobuzul sau tramvaiul, se atribuie în conformitate cu procedurile prevăzute în temeiul respectivelor directive, în cazul în care astfel de contracte nu iau forma contractelor de concesiune de servicii, astfel cum sunt definite în directivele în cauză. Dispoziţiile alineatelor (2)-(4) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care contractele urmează să fie atribuite în conformitate cu Directiva 2004/17/CE sau 2004/18/CE.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (3), atribuirea de contracte de servicii publice feroviare şi rutiere respectă articolul 5 începând cu 3 decembrie 2019. În această perioadă de tranziţie, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se conforma treptat dispoziţiilor articolului 5, cu scopul de a evita eventuale probleme structurale grave legate, în special, de capacitatea de transport.
În termen de şase luni de la încheierea primei jumătăţi a perioadei de tranziţie, statele membre transmit Comisiei un raport privind progresele înregistrate, care subliniază punerea în aplicare a oricărei atribuiri treptate de contracte de servicii publice în conformitate cu articolul 5. Pe baza rapoartelor statelor membre, Comisia poate propune măsuri corespunzătoare adresate statelor membre.
(3) În vederea aplicării alineatului (2), nu se ţine seama de contractele de servicii publice atribuite în conformitate cu dreptul comunitar şi cu dreptul intern:
(a) înainte de 26 iulie 2000 pe baza unei proceduri competitive echitabile de atribuire;
(b) înainte de 26 iulie 2000 pe baza unei proceduri, alta decât o procedură competitivă echitabilă de atribuire;
(c) după 26 iulie 2000 şi înainte de 3 decembrie 2019, pe baza unei proceduri competitive echitabile de atribuire;
(d) după 26 iulie 2000 şi înainte de 3 decembrie 2009, pe baza unei proceduri, alta decât o procedură competitivă echitabilă de atribuire.
Contractele menţionate la litera (a) pot continua până la expirare. Contractele menţionate la literele (b) şi (c) pot continua până la expirare, dar nu mai mult de 30 de ani. Contractele menţionate la litera (d) pot continua până la expirare, cu condiţia să fie încheiate pe termen limitat, comparabil cu duratele menţionate la articolul 4.
Contractele de servicii publice pot continua până la expirare, în cazul în care rezilierea lor ar produce consecinţe juridice sau economice disproporţionate şi cu condiţia ca Comisia să îşi fi dat acordul.
(4) Fără a aduce atingere alineatului (3), autorităţile competente pot alege, în a doua jumătate a perioadei de tranziţie prevăzute la alineatul (2), să excludă de la participarea la procedurile de atribuire de contracte prin invitaţie de participare acei operatori de serviciu public care nu pot dovedi că valoarea serviciilor publice de transport pentru care primesc compensaţie sau pentru care se bucură de un drept exclusiv acordat în conformitate cu prezentul regulament reprezintă cel puţin jumătate din valoarea tuturor serviciilor publice de transport pentru care primesc compensaţii sau pentru care se bucură de un drept exclusiv. O astfel de excludere nu se aplică operatorilor de serviciu public care exploatează serviciile care urmează să fie atribuite prin procedura competitivă de atribuire. Pentru aplicarea acestui criteriu nu se ţine seama de contractele de servicii publice atribuite prin măsuri de urgenţă, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (5).
În cazul în care autorităţile competente recurg la posibilitatea menţionată la primul paragraf, ele trebuie să facă acest lucru în mod nediscriminatoriu, excluzând toţi potenţialii operatori de serviciu public care îndeplinesc criteriul respectiv şi informând operatorii potenţiali cu privire la decizia lor la începutul procedurii de atribuire a contractelor de servicii publice.
Autorităţile competente în cauză informează Comisia cu privire la intenţia lor de a aplica această dispoziţie cu cel puţin două luni înaintea publicării invitaţiei de participare la procedura competitivă de atribuire.
Articolul 9
Conformitatea cu tratatul
(1) Compensaţia de serviciu public pentru exploatarea serviciilor publice de transport de călători sau pentru respectarea obligaţiilor tarifare instituite prin norme generale şi achitate în conformitate cu prezentul regulament este compatibilă cu piaţa comună. O astfel de compensaţie este scutită de obligaţia de notificare prealabilă stabilită la articolul 88 alineatul (3) din tratat.
(2) Fără a aduce atingere articolelor 73, 86, 87 şi 88 din tratat, statele membre pot continua să acorde ajutoare pentru sectorul transporturilor în temeiul articolului 73 din tratat, care satisfac nevoile de coordonare a transporturilor sau care reprezintă rambursarea pentru îndeplinirea anumitor obligaţii inerente conceptului de serviciu public, altele decât cele vizate de prezentul regulament, în special:
(a) până la intrarea în vigoare a normelor comune privind alocarea costurilor de infrastructură, în cazul în care ajutorul este acordat întreprinderilor care trebuie să suporte cheltuieli legate de infrastructura utilizată, în timp ce alte întreprinderi nu trebuie să suporte astfel de cheltuieli. La stabilirea valorilor ajutoarelor astfel acordate se ţine seama de costurile de infrastructură pe care modurile de transport concurente nu trebuie să le suporte;
(b) în cazul în care scopul ajutorului este acela de a promova cercetarea sau dezvoltarea sistemelor şi a tehnologiilor de transport care sunt mai economice pentru Comunitate, în general.
Astfel de ajutoare se limitează la stadiul de cercetare şi dezvoltare şi nu se pot extinde asupra exploatării comerciale a unor astfel de sisteme şi tehnologii de transport.
Articolul 10
Abrogarea
(1) Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 se abrogă. Cu toate acestea, dispoziţiile sale continuă să se aplice referitor la serviciile de transport de marfă pe o perioadă de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
(2) Regulamentul (CEE) nr. 1107/70 se abrogă.
Articolul 11
Rapoarte
După expirarea perioadei de tranziţie menţionate la articolul 8 alineatul (2), Comisia prezintă un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament şi la evoluţiile privind prestarea transportului public de călători în Comunitate, evaluând în special evoluţia calităţii serviciilor publice de transport de călători şi efectele atribuirilor directe, raport însoţit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare de modificare a prezentului regulament.
Articolul 12
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare la 3 decembrie 2009.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Strasbourg, 23 octombrie 2007.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele Preşedintele
H.-G. POTTERING M. LOBO ANTUNES
----------------------------------------
ANEXĂ
Norme aplicabile compensaţiei în cazurile menţionate la articolul 6 alineatul (1)
1. Compensaţia legată de contractele de servicii publice atribuite direct în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), (4), (5) sau (6) sau legată de o normă generală trebuie calculată în conformitate cu normele stabilite prin prezenta anexă.
2. Compensaţia nu poate depăşi o sumă care corespunde efectului financiar net echivalent cu totalitatea efectelor, pozitive sau negative, ale conformării cu obligaţia de serviciu public asupra costurilor şi veniturilor operatorului de serviciu public. Efectele se evaluează comparând situaţia în care obligaţia de serviciu public este îndeplinită cu situaţia care ar fi existat dacă obligaţia nu ar fi fost îndeplinită. Pentru a calcula efectul financiar net, autoritatea competentă se orientează după următorul mecanism:
costurile suportate în legătură cu o obligaţie de serviciu public sau cu un set de obligaţii de serviciu public impuse de autoritatea competentă/autorităţile competente, obligaţii conţinute într-un contract de servicii publice şi/sau într-o normă generală;
minus eventualele efecte financiare pozitive generate în cadrul reţelei exploatate în temeiul obligaţiei/obligaţiilor de serviciu public în cauză;
minus sumele încasate din tarife sau orice alte venituri generate în îndeplinirea obligaţiei/obligaţiilor de serviciu public în cauză;
plus un profit rezonabil;
egal efectul financiar net.
3. Respectarea obligaţiei de serviciu public poate avea un impact asupra eventualelor activităţi de transport ale unui operator dincolo de obligaţia/obligaţiile de serviciu public în cauză. Pentru a evita compensarea în exces sau lipsa de compensare, la calculul efectului financiar net se iau în considerare efectele financiare măsurabile asupra reţelelor operatorului în cauză.
4. Costurile şi veniturile trebuie calculate în conformitate cu normele contabile şi fiscale în vigoare.
5. Pentru a spori transparenţa şi a evita subvenţiile încrucişate, în cazul în care un operator de serviciu public nu exploatează doar servicii compensate care fac obiectul unor obligaţii de serviciu public de transport, ci se implică şi în alte activităţi, conturile aferente serviciilor publice sus-menţionate trebuie separate, astfel încât să îndeplinească cel puţin următoarele condiţii:
— conturile curente corespunzătoare fiecăreia dintre aceste activităţi trebuie să fie separate, iar proporţia activelor corespunzătoare şi a costurilor fixe aferente trebuie să fie alocată în conformitate cu normele contabile şi fiscale în vigoare;
— toate costurile variabile, o contribuţie adecvată la costurile fixe şi un profit rezonabil legat de orice altă activitate a operatorului de serviciu public nu pot fi sub nici o formă imputate serviciului public în cauză;
— costurile serviciului public trebuie să fie echilibrate pe baza veniturilor din exploatare şi a plăţilor din partea autorităţilor publice, fără nicio posibilitate de transfer de venituri către un alt sector de activitate a operatorului de serviciu public.
6. "Profitul rezonabil" trebuie înţeles ca rată de rentabilitate a capitalului care este normală pentru sectorul de activitate respectiv într-un stat membru dat şi care ţine seama de riscul sau de absenţa riscului suportat de către operatorul de serviciu public în virtutea intervenţiei autorităţii publice.
7. Metoda de compensare trebuie să promoveze întreţinerea sau dezvoltarea:
— unei gestiuni eficace efectuate de către operatorul de serviciu public, care poate face obiectul unei evaluări obiective, şi
— prestării de servicii de transport de călători la standarde suficient de înalte.
---------------------------------------
