DECIZIA 2007/845/JAI A CONSILIULUI

din 6 decembrie 2007

privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanţelor din statele membre în domeniul urmăririi şi identificării produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracţiunile

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 30 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi articolul 34 alineatul (2) litera (c),

având în vedere iniţiativa Regatului Belgiei, a Republicii Austria şi a Republicii Finlanda,

având în vedere avizul Parlamentului European (¹),

întrucât:

(1)        Criminalitatea organizată transfrontalieră urmăreşte, în principal, obţinerea unor foloase financiare. Aceste foloase financiare constituie un stimulent pentru săvârşirea altor infracţiuni cu scopul obţinerii unor profituri şi mai mari. În consecinţă, autorităţile represive ar trebui să dispună de competenţele necesare investigării şi analizării pistelor financiare ale activităţii infracţionale. Pentru combaterea eficientă a criminalităţii organizate, informaţiile care pot duce la identificarea şi confiscarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni şi a altor bunuri ce aparţin infractorilor trebuie să facă obiectul unui schimb rapid între statele membre ale Uniunii Europene.

(2)        Consiliul a adoptat Decizia-cadru 2003/577/JAI din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de îngheţare a bunurilor sau a probelor (²) şi Decizia-cadru 2005/212/JAI din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea (³), care se referă la anumite aspecte ale cooperării judiciare în materie penală în domeniul îngheţării şi confiscării produselor, a instrumentelor şi a altor bunuri având legătură cu infracţiunile.

(3)        Este necesar să se stabilească o cooperare strânsă între autorităţile competente din statele membre implicate în identificarea produselor ilicite şi a altor bunuri care ar putea face obiectul unei confiscări şi să se ia măsuri care să permită comunicarea directă între aceste autorităţi.

(4)        În acest scop, în statele membre ar trebui să funcţioneze oficii de recuperare a creanţelor cu competenţe în aceste domenii, între care să se asigure efectuarea unui schimb rapid de informaţii.

(5)        Reţeaua Interagenţiei Camden de Recuperare a Creanţelor (CARIN), creată la Haga la 22-23 septembrie 2004 de către Austria, Belgia, Germania, Irlanda, Regatul Unit şi Ţările de Jos, constituie deja o reţea globală de practicieni şi experţi al cărei scop îl constituie consolidarea cunoaşterii reciproce în privinţa metodelor şi tehnicilor din domeniul identificării transfrontaliere, îngheţării, sechestrului şi confiscării produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracţiunile. Prezenta decizie ar trebui să vină în completarea CARIN, oferind un temei juridic schimbului de informaţii dintre oficii de recuperare a creanţelor din toate statele membre.

(6)        În Comunicarea adresată Consiliului şi Parlamentului European, "Programul de la Haga: Zece priorităţi pentru următorii cinci ani", Comisia a pledat în favoarea consolidării instrumentelor destinate soluţionării unor aspecte financiare ale criminalităţii organizate, între altele, prin promovarea înfiinţării în statele membre a unor unităţi de informaţii secrete privind bunurile provenite din săvârşirea de infracţiuni.

(7)        Cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanţelor şi cea dintre oficiile de recuperare a creanţelor şi alte autorităţi însărcinate să faciliteze urmărirea şi identificarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni ar trebui să se desfăşoare prin intermediul procedurilor şi în termenele prevăzute de Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informaţii publice şi secrete între autorităţile represive din statele membre ale Uniunii Europene (⁴), inclusiv motivele de refuz cuprinse în aceasta.

(8)        Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere acordurilor de cooperare încheiate în temeiul Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind acordurile de cooperare între unităţile de informaţii financiare ale statelor membre în ceea ce priveşte schimbul de informaţii (⁵) şi acordurile existente privind cooperarea poliţienească,

DECIDE:

___________

(¹)            Avizul din 12 decembrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(²)            JO L 196, 2.8.2003, p. 45.

(³)            JO L 68, 15.3.2005, p. 49.

(⁴)            JO L 386, 29.12.2006, p. 89.

(⁵)            JO L 271, 24.10.2000, p. 4.

-----------------

Articolul 1

Oficiile de recuperare a creanţelor

(1)  Fiecare stat membru înfiinţează sau desemnează un oficiu naţional de recuperare a creanţelor, în scopul de a facilita urmărirea şi identificarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni şi a altor bunuri având legătură cu infracţiunile şi care ar putea face obiectul unei dispoziţii de îngheţare, sechestru sau confiscare emise de o autoritate judiciară competentă în cursul unor proceduri penale sau, în măsura permisă de dreptul intern al statului membru în cauză,în cursul unor proceduri civile.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1), un stat membru poate, în conformitate cu dreptul său intern, să înfiinţeze sau să desemneze două oficii de recuperare a creanţelor. Atunci când într-un stat membru există mai mult de două autorităţi însărcinate să faciliteze urmărirea şi identificarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni, acesta desemnează ca puncte de contact cel mult două dintre oficiile sale de recuperare a creanţelor.

(3)  Statele membre indică autorităţile care constituie oficiile naţionale de recuperare a creanţelor în sensul prezentului articol. Statele membre notifică această informaţie şi orice schimbări ulterioare, în scris, Secretariatului General al Consiliului. Această notificare nu împiedică alte autorităţi însărcinate să faciliteze urmărirea şi identificarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni să procedeze la schimbul de informaţii, în temeiul articolelor 3 şi 4, cu un oficiu de recuperare a creanţelor dintr-un alt stat membru.

Articolul 2

Cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanţelor

(1)  Statele membre se asigură că oficiile lor de recuperare a creanţelor cooperează între ele în scopurile stabilite la articolul 1 alineatul (1), prin schimbul de informaţii şi de cele mai bune practici, atât la cerere, cât şi spontan.

(2)  Statele membre se asigură că această cooperare nu este stânjenită de statutul oficiilor de recuperare a creanţelor în dreptul intern, indiferent că acestea fac parte sau nu dintr-o autoritate administrativă, represivă sau judiciară.

Articolul 3

Schimbul de informaţii, la cerere, dintre oficiile de recuperare a creanţelor

(1)  Un oficiu de recuperare a creanţelor dintr-un stat membru sau o altă autoritate dintr-un stat membru însărcinată să faciliteze urmărirea şi identificarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni poate solicita unui oficiu de recuperare a creanţelor dintr-un alt stat membru o informaţie în scopurile prevăzute la articolul 1 alineatul (1). În acest sens, acesta se bazează pe Decizia-cadru 2006/960/JAI şi pe normele adoptate pentru punerea în aplicare a acesteia.

(2)  La completarea formularului prevăzut în Decizia-cadru 2006/960/JAI, oficiul de recuperare a creanţelor solicitant precizează obiectul şi motivul cererii, şi natura procedurii. De asemenea, acesta furnizează informaţii detaliate cu privire la bunurile vizate sau căutate (conturi bancare, bunuri imobile, automobile, iahturi sau alte bunuri de mare valoare) şi/sau persoanele fizice sau juridice despre care se presupune că sunt implicate (de exemplu, nume, adrese, date şi locuri de naştere, data înmatriculării, acţionarii, sediile). Aceste informaţii detaliate sunt cât mai precise posibil.

Articolul 4

Schimbul spontan de informaţii între oficiile de recuperare a creanţelor

(1)  Oficiile de recuperare a creanţelor sau alte autorităţi însărcinate să faciliteze urmărirea şi identificarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni pot, în limitele dreptului intern aplicabil şi fără o solicitare în acest sens, să facă schimb de informaţii pe care acestea le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor unui alt oficiu de recuperare a creanţelor, în cursul urmăririi obiectivelor prezentei decizii stabilite la articolul 1 alineatul (1).

(2)  Schimbului de informaţii în temeiul prezentului articol i se aplică, mutatis mutandis, dispoziţiile articolului 3.

Articolul 5

Protecţia datelor

(1)  Fiecare stat membru se asigură că normele stabilite privind protecţia datelor sunt aplicate şi în cadrul procedurii privind schimbul de informaţii prevăzut în prezenta decizie.

(2)  Utilizarea informaţiilor care au fost schimbate în mod direct sau bilateral în conformitate cu prezenta decizie este supusă dispoziţiilor naţionale privind protecţia datelor din statul membru destinatar, caz în care informaţiile sunt supuse aceloraşi norme privind protecţia datelor ca şi când ar fi fost colectate de către statul membru destinatar. Datele personale prelucrate în contextul aplicării prezentei decizii sunt protejate în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecţia persoanelor în ceea ce priveşte prelucrarea automată a datelor cu caracter personal şi, pentru statele membre care l-au ratificat, ale Protocolului adiţional din 8 noiembrie 2001 la convenţia respectivă, privind autorităţile de control şi fluxurile transfrontaliere de date. Principiile din Recomandarea nr. R(87) 15 a Consiliului Europei privind reglementarea utilizării datelor cu caracter personal în activitatea poliţiei ar trebui, de asemenea, luate în considerare atunci când autorităţile de aplicare a legii prelucrează date obţinute în temeiul prezentei decizii.

Articolul 6

Schimbul în domeniul celor mai bune practici

Statele membre se asigură că oficiile de recuperare a creanţelor fac schimb de cele mai bune practici referitoare la modalităţile de sporire a eficienţei eforturilor statelor membre în urmărirea şi identificarea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni şi a altor bunuri având legătură cu infracţiunile, care ar putea deveni obiectul unei dispoziţii de îngheţare, sechestru sau confiscare emise de către o autoritate judiciară competentă.

Articolul 7

Raportul cu acordurile de cooperare existente

Prezenta decizie nu aduce atingere obligaţiilor care decurg din instrumentele Uniunii Europene privind asistenţa juridică reciprocă sau recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti în materie penală, din acordurile bilaterale sau multilaterale sau din aranjamentele dintre statele membre şi ţări terţe referitoare la asistenţa juridică reciprocă, precum şi din Decizia 2000/642/JAI şi Decizia-cadru 2006/960/JAI.

Articolul 8

Punerea în aplicare

(1)  Statele membre se asigură că au capacitatea să coopereze pe deplin în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii până la 18 decembrie 2008. Statele membre comunică până la aceeaşi dată Secretariatului General al Consiliului şi Comisiei textul oricăror dispoziţii de drept intern care le permit să se conformeze obligaţiilor impuse prin prezenta decizie.

(2)  Atât timp cât statele membre nu au pus încă în aplicare Decizia-cadru 2006/960/JAI, trimiterile la respectiva decizie-cadru cuprinse în prezenta decizie se interpretează ca fiind trimiteri la instrumentele aplicabile privind cooperarea poliţienească dintre statele membre.

(3)  Până la 18 decembrie 2010, Consiliul evaluează respectarea de către statele membre a prezentei decizii, în baza unui raport întocmit de către Comisie.

Articolul 9

Aplicarea

Prezenta decizie produce efecte de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 6 decembrie 2007.

Pentru Consiliu

Preşedintele

A. COSTA

---------------------------------------