DIRECTIVA 2005/89/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 18 ianuarie 2006
privind măsurile menite să garanteze siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi investiţiile în infrastructuri (Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1), după consultarea Comitetului Regiunilor, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratat(2),
întrucât:
(1) Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică(3) constituie o contribuţie foarte importantă la crearea pieţei interne a electricităţii. Garantarea unui nivel ridicat de siguranţă a aprovizionării cu electricitate este un obiectiv esenţial pentru buna funcţionare a pieţei interne, iar directiva respectivă conferă statelor membre posibilitatea de a impune întreprinderilor de energie electrică obligaţii de serviciu public, inter alia, în ceea ce priveşte siguranţa aprovizionării. Aceste obligaţii de serviciu public trebuie definite cu cea mai mare precizie şi stricteţe şi nu trebuie să ducă la crearea unei capacităţi de producţie care să depăşească ceea ce este necesar pentru prevenirea întreruperilor excesive ale furnizării de electricitate către consumatorii finali.
(2) Cererea de energie electrică este estimată, de obicei, pe termen mediu pe baza unor previziuni elaborate de administratorii reţelelor de transport sau de alte organizaţii capabile să le elaboreze la cererea unui stat membru.
(3) O piaţă unică competitivă de energie electrică în Uniunea Europeană necesită politici transparente şi nediscriminatorii privind siguranţa aprovizionării cu energie electrică compatibile cu cerinţele unei astfel de pieţe. Absenţa unor astfel de politici în diferitele state membre sau existenţa unor diferenţe importante între aceste politici ar duce la denaturări ale concurenţei. Prin urmare, este esenţial să se definească clar rolul şi responsabilităţile autorităţilor competente, precum şi cele ale statelor membre şi ale tuturor actorilor importanţi de pe piaţă, pentru a garanta siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi buna funcţionare a pieţei interne, evitând în acelaşi timp crearea obstacolelor în calea noilor sosiţi pe piaţă, precum societăţile care produc sau furnizează energie electrică într-un stat membru şi care şi-au demarat recent activităţile în statul membru respectiv şi evitând crearea de denaturări ale pieţei interne de energie electrică sau a unor dificultăţi semnificative pentru actorii pieţei, inclusiv societăţile cu o cotă mică de piaţă, precum un producător sau un furnizor care deţine o cotă mică din piaţa comunitară în cauză.
(4) Decizia nr. 1229/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului(4) stabileşte o serie de orientări pentru politica comunitară în domeniul reţelelor transeuropene de energie. Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică(5) stabileşte, inter alia, principiile generale şi normele detaliate privind gestionarea congestiei.
(5) La promovarea energiei electrice produse din surse de energie regenerabilă, este necesar să se asigure disponibilitatea capacităţii de rezervă asociate în cazul în care acest lucru este necesar din punct de vedere tehnic pentru menţinerea fiabilităţii şi siguranţei reţelei.
(6) Pentru a respecta angajamentele asumate de Comunitate în domeniul mediului şi a reduce dependenţa acesteia de energia importată trebuie să se ţină seama de efectele pe termen lung ale creşterii cererii de energie electrică.
(7) Cooperarea între administratorii reţelelor de transport naţionale în ceea ce priveşte siguranţa reţelelor, inclusiv definirea capacităţii de transfer, furnizarea de informaţii şi modelarea reţelelor este esenţială pentru dezvoltarea şi buna funcţionare a pieţei interne şi ar mai putea fi ameliorată. O lipsă de coordonare în domeniul siguranţei reţelelor aduce prejudicii dezvoltării de condiţii egale de concurenţă.
(8) Normele şi recomandările tehnice pertinente, precum cele cuprinse în manualul de exploatare al UCTE (Uniunea pentru coordonarea transportului de electricitate), normele şi recomandările similare elaborate de Nordel, Baltic Grid Code şi cele pentru sistemele din Regatul Unit al Marii Britanii şi din Irlanda au ca obiectiv principal să faciliteze exploatarea tehnică a reţelei interconectate şi să răspundă astfel necesităţii de menţinere a funcţionării reţelei în caz de cădere a sistemului la unul sau mai multe puncte din reţea şi să reducă la minimum costul atenuării efectelor acestei întreruperi de aprovizionare.
(9) Administratorii reţelelor de transport şi distribuţie ar trebui să fie obligaţi să furnizeze consumatorilor finali un nivel ridicat de servicii în ceea ce priveşte frecvenţa şi durata întreruperilor.
(10) Măsurile care pot fi utilizate pentru a garanta menţinerea la niveluri corespunzătoare a capacităţii de producţie de rezervă ar trebui să se bazeze pe piaţă şi să nu fie discriminatorii. Acestea ar putea să conţină măsuri precum garanţiile şi mecanismele contractuale, opţiunile de capacitate sau obligaţiile de capacitate. Aceste măsuri ar putea fi completate, de asemenea, de alte instrumente nediscriminatorii, precum remunerarea capacităţii.
(11) Pentru a garanta disponibilitatea informaţiilor prealabile adecvate, statele membre ar trebui să publice măsurile adoptate pentru menţinerea echilibrului între ofertă şi cerere în rândul investitorilor reali şi potenţiali în sectorul producţiei şi în rândul consumatorilor de energie electrică.
(12) Fără a aduce atingere articolelor 86, 87 şi 88 din Tratat, este necesar ca statele membre să stabilească un cadru foarte clar, corespunzător şi stabil, menit să favorizeze siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi să încurajeze investiţiile în capacitatea de producţie şi tehnicile de gestionare a cererii. De asemenea, este important să se ia măsurile necesare pentru a asigura un cadru de reglementare care încurajează investiţiile în noi interconexiuni de transport, în special între statele membre.
(13) Consiliul European de la Barcelona din 15 şi 16 martie 2002 a stabilit un nivel de interconexiune între statele membre. Un nivel scăzut de interconexiune are ca efect fragmentarea pieţei şi constituie un obstacol în calea dezvoltării concurenţei. Existenţa unei capacităţi adecvate de interconexiune fizică pentru transport, fie ea transfrontalieră sau nu, este esenţială, însă nu constituie o condiţie suficientă pentru buna funcţionare a concurenţei. În interesul consumatorilor finali, ar trebui să existe un echilibru rezonabil între avantajele potenţiale ale noilor proiecte de interconexiune şi costul acestor proiecte.
(14) Întrucât trebuie determinate capacităţile maxime de transfer disponibile fără a aduce atingere cerinţelor de siguranţă a funcţionării în reţea, este important, de asemenea, să se asigure o transparenţă deplină a calculului capacităţii şi a procedurii de alocare în sistemul de transport. În acest fel, capacităţile existente ar putea fi exploatate mai bine, iar piaţa nu va primi nici un semnal fals de penurie, ceea ce va permite crearea unei pieţe interne competitive din toate punctele de vedere, după cum este prevăzut de Directiva 2003/54/CE.
(15) Administratorii reţelei de transport şi de distribuţie au nevoie de un cadru de reglementare corespunzător şi stabil pentru investiţii, precum şi pentru întreţinerea şi reînnoirea reţelelor.
(16) Articolul 4 din Directiva 2003/54/CE cere statelor membre să supravegheze siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi să prezinte un raport în acest sens. Acest raport ar trebui să descrie factorii pe termen scurt, mediu şi lung care afectează siguranţa aprovizionării, în special proiectele de investiţie în reţea ale administratorilor reţelelor de transport. Pentru a elabora acest raport, statele membre vor face trimitere la informaţiile şi evaluările efectuate deja de administratorii reţelelor de transport, individual şi în comun, în special la nivel european.
(17) Statele membre ar trebui să asigure punerea în aplicare eficientă a prezentei directive.
(18) Întrucât obiectivele acţiunii preconizate, adică siguranţa aprovizionării bazată pe o concurenţă loială şi crearea unei pieţe interne a energiei electrice pe deplin operaţionale, nu pot fi realizate suficient de bine de statele membre şi, prin urmare, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, din cauza importanţei şi a efectelor acţiunii, Comunitatea poate să ia măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din Tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la articolul menţionat, prezenta directivă nu depăşeşte cadrul necesar pentru a îndeplini aceste obiective,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 120, 20.5.2005, p. 119.
(2) Avizul Parlamentului European din 5 iulie 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 1 decembrie 2005.
(3) JO L 176, 15.7.2003, p. 37. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/85/CE a Consiliului (JO L 236, 7.7.2004, p. 10).
(4) JO L 176, 15.7.2003, p. 11.
(5) JO L 176, 15.7.2003, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1223/2004 al Consiliului (JO L 233, 2.7.2004, p. 3).
---------------
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezenta directivă prevede măsuri menite să garanteze siguranţa aprovizionării cu electricitate, astfel încât să asigure buna funcţionare a pieţei interne a energiei electrice precum şi:
(a) un nivel adecvat al capacităţii de producţie;
(b) un echilibru adecvat între ofertă şi cerere, şi
(c) un nivel corespunzător de interconexiune între statele membre pentru dezvoltarea pieţei interne.
(2) Prezenta directivă stabileşte un cadru în interiorul căruia statele membre definesc politici transparente, stabile şi nediscriminatorii în materie de siguranţă a aprovizionării, compatibile cu cerinţele unei pieţe interne competitive a energiei electrice.
Articolul 2
Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică definiţiile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2003/54/CE. În plus, se aplică următoarele definiţii:
(a) "autorităţi de reglementare", autorităţile de reglementare în statele membre desemnate în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2003/54/CE;
(b) "siguranţa aprovizionării cu energie electrică", capacitatea unui sistem de energie electrică de a furniza consumatorilor finali energie electrică, în conformitate cu prevederile prezentei directive;
(c) "siguranţa exploatării reţelei", exploatarea continuă a reţelei de transport şi, după caz, a reţelei de distribuţie în circumstanţe previzibile;
(d) "echilibru între ofertă şi cerere", îndeplinirea cererilor previzibile de utilizare a electricităţii de către consumatori, fără a fi necesar să se impună măsuri pentru reducerea consumului.
Articolul 3
Dispoziţii generale
(1) Statele membre asigură un nivel ridicat de siguranţă a aprovizionării cu energie electrică prin luarea măsurilor necesare pentru favorizarea unui climat stabil de investiţii şi prin definirea rolurilor şi responsabilităţilor autorităţilor competente, inclusiv, după caz, ale autorităţilor de reglementare şi ale tuturor actorilor implicaţi de pe piaţă şi prin publicarea informaţiilor în acest sens. Actorii implicaţi de pe piaţă sunt, inter alia, administratorii reţelei de transport şi de distribuţie, producătorii de energie electrică, furnizorii de energie electrică şi consumatorii finali.
(2) Atunci când pun în aplicare măsurile prevăzute la alineatul (1), statele membre ţin seama de:
(a) importanţa asigurării continuităţii furnizării energiei electrice;
(b) importanţa unui cadru de reglementare transparent şi stabil;
(c) piaţa internă şi posibilităţile de cooperare transfrontalieră în domeniul siguranţei aprovizionării cu energie electrică;
(d) necesitatea întreţinerii periodice şi, după caz, a reînnoirii reţelelor de transport şi distribuţie pentru a menţine nivelul de performanţă al acestora;
(e) importanţa asigurării punerii în aplicare corespunzătoare a Directivei 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricităţii produse din surse de energie regenerabile pe piaţa internă a electricităţii(1) şi a Directivei 2004/8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004 privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei(2), în măsura în care prevederile lor privesc siguranţa aprovizionării cu energie electrică;
(f) necesitatea de a asigura o capacitate de transport şi de producţie de rezervă suficientă pentru a garanta o funcţionare stabilă, şi
(g) importanţa de a încuraja crearea unor pieţe en gros care să fie lichide.
(3) Atunci când pun în aplicare măsurile menţionate la alineatul (1), statele membre pot să ţină seama, de asemenea, de:
(a) gradul de diversitate a producţiei de energie electrică la nivel naţional sau la nivelul regional corespunzător;
(b) importanţa reducerii efectelor pe termen lung ale creşterii cererii de energie electrică;
(c) importanţa încurajării eficienţei energetice şi adoptarea de noi tehnologii, în special tehnici de gestionare a cererii, tehnologii bazate pe surse regenerabile şi producţia distribuită, şi
(d) importanţa eliminării obstacolelor administrative în calea investiţiilor în infrastructură şi capacitate de producţie.
(4) Statele membre se asigură că orice măsuri adoptate în conformitate cu prezenta directivă nu sunt discriminatorii şi nu constituie o sarcină nerezonabilă pentru actorii de pe piaţă, inclusiv noii sosiţi şi societăţile care deţin o cotă de piaţă mică. Statele membre ţin seama, înainte de adoptarea acestora, de impactul măsurilor asupra costului energiei electrice pentru consumatorii finali.
(5) În asigurarea unui nivel corespunzător de interconexiune între statele membre, după cum este prevăzut la articolul 1 alineatul (1) litera (c), este necesar să se ia în considerare în special următoarele elemente:
(a) situaţia geografică particulară a fiecărui stat membru;
(b) menţinerea unui echilibru rezonabil între costurile pentru construcţia unor interconexiuni noi şi avantajele pentru consumatorii finali, şi
(c) asigurarea utilizării cât mai eficient cu putinţă a interconexiunilor existente.
___________
(1) JO L 283, 27.10.2001, p. 33. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 2003.
(2) JO L 52, 21.2.2004, p. 50.
---------------
Articolul 4
Siguranţa exploatării reţelei
(1) (a) Statele membre sau autorităţile competente se asigură că administratorii
reţelelor de transport stabilesc normele şi obligaţiile minime de exploatare în domeniul siguranţei reţelei.
Înainte de a stabili aceste norme şi obligaţii, statele membre sau autorităţile competente consultă actorii implicaţi din ţările cu care există interconexiuni;
(b) sub rezerva literei (a) primul paragraf, statele membre pot cere administratorilor reţelelor de transport să supună aceste norme şi obligaţii de exploatare aprobării autorităţilor competente;
(c) statele membre se asigură că administratorii reţelelor de transport şi, după caz, de distribuţie respectă normele şi obligaţiile minime în domeniul siguranţei reţelei;
(d) statele membre cer administratorilor reţelelor de transport să menţină un nivel corespunzător de siguranţă a exploatării reţelei.
În acest scop, administratorii reţelelor de transport menţin un nivel corespunzător de capacitate de rezervă de transport tehnic pentru a asigura siguranţa exploatării reţelei şi cooperează cu administratorii reţelelor de transport în cauză cu care sunt interconectaţi.
Nivelul circumstanţelor previzibile în care trebuie menţinută siguranţa este definit în normele de siguranţă a exploatării reţelei;
(e) Statele membre se asigură, în special, că administratorii reţelelor de transport interconectate şi, după caz, administratorii reţelelor de distribuţie fac schimb de informaţii cu privire la funcţionarea reţelelor în timp util şi în mod eficient, cu respectarea cerinţelor minime de exploatare. Aceleaşi cerinţe se aplică, după caz, administratorilor reţelelor de transport şi ai reţelelor de distribuţie care sunt interconectaţi cu administratorii reţelelor din afara Comunităţii.
(2) Statele membre sau autorităţile competente se asigură că administratorii reţelelor de transport şi, după caz, administratorii reţelelor de distribuţie stabilesc şi îndeplinesc obiectivele de performanţă în termeni de calitate a aprovizionării şi de siguranţă a reţelei. Aceste obiective se supun aprobării statelor membre sau autorităţilor competente care urmăresc punerea lor în aplicare. Aceste obiective trebuie să fie transparente, nediscriminatorii şi obiective şi trebuie făcute publice.
(3) Atunci când iau măsurile prevăzute la articolul 24 din Directiva 2003/54/CE şi la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, statele membre nu fac discriminări între contractele transfrontaliere şi contractele naţionale.
(4) Restricţiile de aprovizionare în situaţii de urgenţă trebuie să respecte criterii predefinite în ceea ce priveşte gestionarea dezechilibrelor de către administratorii reţelelor de transport. Orice măsură de salvgardare trebuie luată în strânsă consultare cu alţi administratori ai reţelelor de transport implicaţi, cu respectarea acordurilor bilaterale, inclusiv a acordurilor privind schimbul de informaţii.
Articolul 5
Menţinerea echilibrului între ofertă şi cerere
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a menţine echilibrul între cererea de energie electrică şi capacitatea de producţie disponibilă.
În special, statele membre:
(a) fără a aduce atingere cerinţelor specifice ale sistemelor mici izolate, încurajează stabilirea unui cadru pentru piaţa en gros care furnizează semnale corespunzătoare privind preţul pentru producţie şi consum;
(b) cer administratorilor reţelelor de transport să asigure menţinerea unui nivel corespunzător al capacităţii de producţie de rezervă în scopul echilibrării şi/sau să ia măsuri echivalente bazate pe piaţă.
(2) Fără a aduce atingere articolelor 87 şi 88 din Tratat, statele membre pot, de asemenea, să ia măsuri suplimentare, în special (dar nu numai) următoarele măsuri:
(a) dispoziţii menite să faciliteze noi capacităţi de producţie şi intrarea pe piaţă a unor societăţi de producţie noi;
(b) eliminarea obstacolelor care împiedică utilizarea contractelor ce pot fi întrerupte;
(c) eliminarea obstacolelor care împiedică încheierea de contracte cu durată variabilă atât pentru producători cât şi pentru consumatori;
(d) încurajarea adoptării de tehnologii de gestionare a cererii în timp real, precum sistemele de măsurare avansate;
(e) încurajarea măsurilor de economisire a energiei;
(f) cereri de ofertă sau orice procedură echivalentă în termeni de transparenţă şi nediscriminare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/54/CE.
(3) Statele membre publică măsurile care trebuie luate în temeiul prezentului articol şi asigură difuzarea cea mai largă posibil a acestora.
Articolul 6
Investiţii în reţele
(1) Statele membre stabilesc un cadru de reglementare menit:
(a) să trimită semnale favorabile investiţiilor atât administratorilor reţelelor de transport cât şi administratorilor reţelelor de distribuţie pentru a-şi dezvolta reţelele în vederea satisfacerii cererii previzibile a pieţei, şi
(b) să faciliteze întreţinerea şi, după caz, reînnoirea reţelelor lor.
(2) Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1228/2003, statele membre pot autoriza investiţiile comerciale în interconexiuni.
Statele membre se asigură că deciziile privind investiţiile în interconexiuni sunt luate în strânsă colaborare între administratorii reţelelor de transport în cauză.
Articolul 7
Rapoarte
(1) Statele membre se asigură că raportul menţionat la articolul 4 din Directiva 2003/54/CE ţine cont de nivelul general de conformitate a sistemului electric cu cererea de electricitate existentă şi preconizată, inclusiv:
(a) siguranţa exploatării reţelei;
(b) echilibrul preconizat între ofertă şi cerere pe parcursul următorilor cinci ani;
(c) perspectivele în domeniul siguranţei aprovizionării pe o perioadă cuprinsă între cinci şi cincisprezece ani de la data raportului, şi
(d) proiectele de investiţie, pe următorii cinci ani calendaristici sau mai mult, ale administratorilor reţelelor de transport şi cele ale oricăror alte părţi despre care au cunoştinţă, privind introducerea unei capacităţi de interconexiune transfrontalieră.
(2) Statele membre sau autorităţile competente elaborează raportul în strânsă colaborare cu administratorii reţelelor de transport. Aceştia consultă, după caz, administratorii reţelelor de transport vecini.
(3) Secţiunea raportului referitoare la proiectele de investiţii în interconexiuni menţionate la alineatul 1 litera (d) ia în considerare:
(a) principiile de gestionare a congestiei prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1228/2003;
(b) liniile de transport existente şi preconizate;
(c) modalităţile de producţie, aprovizionare, schimb transfrontalier şi de consum prevăzute ţinând seama de măsurile de gestionare a cererii, şi
(d) obiectivele regionale, naţionale şi europene în materie de dezvoltare durabilă, inclusiv proiectele care constituie axele proiectelor prioritare prevăzute în anexa I la Decizia nr. 1229/2003/CE.
Statele membre se asigură că administratorii reţelelor de transport oferă informaţii cu privire la proiectele lor de investiţii sau la proiectele oricărei alte părţi de care au cunoştinţă în ceea ce priveşte introducerea unei capacităţi de interconexiune transfrontalieră.
Statele membre pot cere, de asemenea, administratorilor reţelelor de transport să furnizeze informaţii despre investiţiile legate de construcţia liniilor interne care ar afecta din punct de vedere material introducerea interconexiunilor transfrontaliere.
(4) Statele membre sau autorităţile competente se asigură că, pentru îndeplinirea acestei sarcini, mijloacele necesare de acces la datele relevante sunt puse la dispoziţia administratorilor reţelelor de transport şi/sau, după caz, autorităţilor competente. Se garantează nedivulgarea informaţiilor confidenţiale.
(5) Pe baza informaţiilor menţionate la alineatul (1) litera (d), primite de la autorităţile competente, Comisia raportează statelor membre, autorităţilor competente şi grupului european de reglementare în domeniul energiei electrice şi al gazelor instituit prin Decizia 2003/796/CE a Comisiei(1) cu privire la investiţiile preconizate şi contribuţia lor la obiectivele prevăzute la articolul 1 alineatul (1).
Acest raport poate fi combinat cu analiza prevăzută la articolul 28 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2003/54/CE şi este făcut public.
___________
(1) JO L 296, 14.11.2003, p. 34.
----------------
Articolul 8
Transpunere
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 24 februarie 2008. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Până la 1 decembrie 2007, Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 9
Rapoarte
Comisia monitorizează şi examinează punerea în aplicare a prezentei directive şi înaintează un raport general asupra situaţiei Parlamentului European şi Consiliului, până la 24 februarie 2010.
Articolul 10
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 11
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Strasbourg, 18 ianuarie 2006.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele Preşedintele
J. BORRELL FONTELLES H. WINKLER
----------------------------------
