REGULAMENTUL (CE) NR. 352/2009 AL COMISIEI
din 24 aprilie 2009
privind adoptarea unei metode de siguranţă comune pentru evaluarea riscului prevăzută la articolul 6 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
(Text cu relevanţă pentru SEE)
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
având în vedere Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranţa căilor ferate comunitare şi de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare şi a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi certificarea siguranţei (directiva privind siguranţa feroviară) (1), în special articolul 6 alineatul (1),
întrucât:
(1) În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2004/49/CE, Comisia ar trebui să adopte primul set de metode de siguranţă comune (denumite în continuare "MSC-uri") care să acopere cel puţin evaluarea riscului şi metodele de evaluare prevăzute la articolul 6 alineatul (3) litera (a) din directiva menţionată, pe baza recomandării Agenţiei Europene a Căilor Ferate.
(2) La 6 decembrie 2007, Agenţia Europeană a Căilor Ferate a făcut o recomandare privind primul set de metode de siguranţă comune (ERA-REC-02-2007-SAF).
(3) În conformitate cu Directiva 2004/49/CE, MSC-urile ar trebui introduse treptat pentru a asigura menţinerea unui nivel ridicat de siguranţă şi, atunci când şi unde este necesar şi rezonabil din punct de vedere practic, îmbunătăţirea acestuia.
(4) Articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2004/49/CE impune ca întreprinderile feroviare şi administratorii de infrastructură să îşi stabilească sistemele de management al siguranţei pentru a se asigura că sistemul feroviar poate îndeplini cel puţin obiectivele de siguranţă comune ("OSC-uri"). În conformitate cu punctul 2 litera (d) din anexa III la Directiva 2004/49/CE, sistemul de management al siguranţei trebuie să includă proceduri şi metode pentru realizarea evaluării riscului şi pentru implementarea unor măsuri de control al riscurilor atunci când o schimbare a condiţiilor de exploatare sau un material nou generează noi riscuri pentru infrastructură sau pentru activităţile de exploatare. Acest element de bază al sistemului de management al siguranţei face obiectul prezentului regulament.
(5) În urma aplicării Directivei 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea reţelei feroviare comunitare (2) şi a articolului 9 alineatul (2) din Directiva 2004/49/CE, ar trebui să se acorde o atenţie deosebită managementului riscului la interfeţele dintre actorii care sunt implicaţi în aplicarea prezentului regulament.
(6) Articolul 15 din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate (3) prevede ca statele membre să ia toate măsurile adecvate pentru a se asigura că subsistemele structurale care compun sistemul feroviar pot fi puse în funcţiune numai dacă sunt proiectate, construite şi instalate astfel încât, la integrarea în sistemul feroviar, să respecte cerinţele esenţiale care le privesc. În special, statele membre trebuie să verifice compatibilitatea tehnică a acestor subsisteme cu sistemul feroviar în care urmează să fie integrate, precum şi integrarea în siguranţă a acestor subsisteme în conformitate cu prezentul regulament.
(7) Absenţa unei abordări comune în ceea ce priveşte specificarea şi demonstrarea conformităţii cu nivelurile şi cerinţele de siguranţă ale sistemului feroviar s-a dovedit a fi unul dintre obstacolele în calea liberalizării pieţei feroviare. Astfel, în trecut, statele membre îşi realizau propriile evaluări pentru acceptarea unui sistem (sau a unor părţi din acesta) care fusese deja elaborat şi demonstrat în alte state membre.
(8) Pentru a facilita recunoaşterea reciprocă între statele membre, ar trebui armonizate, la nivelul actorilor implicaţi în elaborarea şi exploatarea sistemului feroviar, metodele utilizate pentru identificarea şi managementul riscurilor, precum şi metodele de demonstrare a conformităţii sistemului feroviar de pe teritoriul Comunităţii cu cerinţele de siguranţă. Ca primă etapă, este necesar să se armonizeze procedurile şi metodele de realizare a evaluării riscului şi de implementare a unor măsuri de control al riscurilor atunci când o schimbare a condiţiilor de exploatare sau un material nou generează noi riscuri pentru infrastructură sau pentru activităţile de exploatare, după cum se menţionează la punctul 2 litera (d) din anexa III la Directiva 2004/49/CE.
(9) Dacă nu există nicio normă naţională notificată care să definească în ce măsură o schimbare este semnificativă sau nu într-un stat membru, persoana responsabilă cu implementarea schimbării respective (denumită în continuare "partea care înaintează propunerea") ar trebui să ţină seama iniţial de impactul potenţial al schimbării în cauză asupra siguranţei sistemului feroviar. Dacă schimbarea propusă are un impact asupra siguranţei, este necesar ca partea care înaintează propunerea să evalueze, prin solicitarea opiniei experţilor, gradul de importanţă al schimbării, pe baza unui set de criterii care ar trebui stabilite prin prezentul regulament. Această evaluare ar trebui să ducă la una din cele trei concluzii următoare. În prima situaţie, schimbarea nu este considerată semnificativă şi partea care înaintează propunerea ar trebui să implementeze schimbarea aplicând propria sa metodă de siguranţă. În a doua situaţie, schimbarea este considerată semnificativă şi partea care înaintează propunerea ar trebui să o implementeze pe baza prezentului regulament, fără a fi necesară vreo intervenţie specială a autorităţii responsabile cu siguranţa. În a treia situaţie, schimbarea este considerată semnificativă, dar există dispoziţii comunitare care impun o intervenţie specială din partea autorităţii respective care este responsabilă cu siguranţa, cum ar fi o nouă autorizaţie pentru punerea în funcţionare a unui vehicul sau revizuirea/actualizarea certificatului de siguranţă al unei întreprinderi feroviare sau revizuire/actualizarea autorizaţiei de siguranţă a unui administrator de infrastructură.
(10) Ori de câte ori un sistem aflat deja în funcţiune este supus unei schimbări, importanţa schimbării ar trebui evaluată, de asemenea, ţinând seama de toate schimbările legate de siguranţă care afectează aceeaşi parte a sistemului cu începere de la data intrării în vigoare a prezentului regulament sau de la data ultimei aplicări a procesului de management al riscului descris în prezentul regulament, dacă această dată este ulterioară primei. Scopul este de a aprecia dacă ansamblul acestor schimbări constituie sau nu o schimbare semnificativă care necesită aplicarea integrală a MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului.
(11) Acceptabilitatea riscului unei schimbări semnificative ar trebui să fie evaluată prin intermediul unuia sau mai multora dintre următoarele principii de acceptare a riscului: aplicarea de coduri de practică, o comparaţie cu părţi similare ale sistemului feroviar, o estimare explicită a riscului. Toate aceste principii au fost utilizate cu succes într-o serie de aplicaţii feroviare, precum şi pentru alte moduri de transport şi sectoare. Principiul "estimării explicite a riscului" este folosit frecvent în cazul schimbărilor complexe sau inovatoare. Partea care înaintează propunerea ar trebui să fie responsabilă de alegerea principiului care trebuie aplicat.
(12) În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este stabilit la articolul 5 din tratat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor sale, şi anume instituirea unei MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului. Prin urmare, atunci când se aplică un cod de practică recunoscut pe scară largă, este necesar să se permită reducerea impactului aplicării MSC. La fel, atunci când există dispoziţii comunitare care impun o intervenţie specială din partea sa, autoritatea din domeniul siguranţei ar trebui să poată acţiona ca organism independent de evaluare, pentru a reduce duplicarea verificărilor, costurile nejustificate pentru sectorul de profil şi timpul necesar până la introducerea pe piaţă.
(13) Articolul 6 alineatul (5) din Directiva 2004/49/CE impune ca statele membre să efectueze toate modificările necesare la normele lor interne de siguranţă pentru a se conforma MSC-urilor.
(14) Având în vedere abordările diferite utilizate în prezent pentru evaluarea siguranţei, este necesară o perioadă de tranziţie, pentru a acorda suficient timp, dacă este cazul, pentru ca actorii implicaţi să poată învăţa şi aplica noua abordare comună, precum şi să câştige experienţă de pe urma acesteia.
(15) Întrucât pentru unele state membre abordarea formalizată bazată pe risc este ceva relativ nou, adoptarea MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului ar trebui să rămână voluntară pentru schimbările operaţionale şi organizaţionale până la 1 iulie 2012. Aceasta ar trebui să permită agenţiei să ofere asistenţă pentru asemenea aplicaţii, acolo unde este posibil, şi să propună îmbunătăţiri ale acestei MSC, dacă este cazul, până la 1 iulie 2012.
(16) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2004/49/CE,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
___________
(1) JO L 164, 30.4.2004, p. 44.
(2) JO L 237, 24.8.1991, p. 25.
(3) JO L 191, 18.7.2008, p. 1.
---------------
Articolul 1
Obiect
(1) Prezentul regulament stabileşte o metodă de siguranţă comună (MSC) pentru evaluarea şi aprecierea riscului menţionată la articolul 6 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/49/CE.
(2) Scopul MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului este de a menţine sau de a îmbunătăţi nivelul de siguranţă al căilor ferate din Comunitate, atunci când şi unde este necesar şi rezonabil din punct de vedere practic, MSC facilitează accesul la piaţa serviciilor de transport feroviar prin armonizarea:
(a) proceselor de management al riscului utilizate pentru a aprecia nivelurile de siguranţă şi respectarea cerinţelor de siguranţă;
(b) schimbului de informaţii legate de siguranţă între diverşi actori din sectorul feroviar, pentru gestionarea siguranţei la nivelul tuturor interfeţelor diferite care pot exista în cadrul acestui sector;
(c) probelor care rezultă din aplicarea unui proces de management al riscului.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
(1) MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului se aplică în cazul oricărei schimbări a sistemului feroviar dintr-un stat membru, după cum este menţionată la punctul 2 litera (d) din anexa III la Directiva 2004/49/CE, care este considerată semnificativă în conformitate cu articolul 4 al prezentului regulament. Aceste schimbări pot fi de ordin tehnic, operaţional sau organizaţional. În cazul schimbărilor organizaţionale, se iau în considerare numai schimbările care ar putea afecta condiţiile de exploatare.
(2) În cazul în care există schimbări semnificative care implică subsistemele structurale ce fac obiectul Directivei 2008/57/CE, MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului se aplică:
(a) dacă specificaţiile tehnice pentru interoperabilitate (STI) relevante impun evaluarea riscului. În această situaţie, dacă este cazul, STI specifică ce porţiuni din MSC se aplică;
(b) pentru a se asigura integrarea în siguranţă într-un sistem existent a subsistemelor structurale care fac obiectul STI-urilor, în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2008/57/CE.
Aplicarea MSC în cazul menţionat la litera (b) primul paragraf nu trebuie însă să ducă la apariţia unor cerinţe care să contravină celor stabilite în STI-urile relevante care sunt obligatorii.
Cu toate acestea, dacă aplicarea MSC duce la apariţia unei cerinţe contradictorii cu cu cea prevăzută în STI-ul relevant, partea care înaintează propunerea informează statul membru în cauză, care poate decide să solicite o revizuire a STI în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) sau cu articolul 7 din Directiva 2008/57/CE, sau o derogare în conformitate cu articolul 9 din aceeaşi directivă.
(3) Prezentul regulament nu se aplică:
(a) metrourilor, tramvaielor şi altor sisteme feroviare uşoare;
(b) reţelelor care sunt separate din punct de vedere funcţional de restul sistemului feroviar şi sunt destinate exclusiv exploatării de către serviciile locale, urbane sau suburbane de transport de călători, precum şi întreprinderilor feroviare care operează exclusiv pe aceste reţele;
(c) infrastructurii feroviare private care este utilizată numai de proprietarul infrastructurii pentru propriile sale operaţiuni de transport de marfă;
(d) vehiculelor de epocă ce circulă pe reţelele naţionale, cu condiţia ca acestea să respecte normele şi reglementările naţionale în materie de siguranţă pentru a se asigura circulaţia în siguranţă a acestor vehicule;
(e) căilor ferate de epocă, muzeale sau turistice care operează pe propria reţea, inclusiv atelierele, vehiculele şi personalul.
(4) Dispoziţiile prezentului regulament nu se aplică sistemelor şi schimbărilor care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, se află într-un stadiu avansat de dezvoltare, astfel cum este definit la articolul 2 litera (t) din Directiva 2008/57/CE.
Articolul 3
Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică definiţiile stabilite la articolul 3 din Directiva 2004/49/CE.
De asemenea, se aplică următoarele definiţii:
1. "risc" înseamnă rata de producere a accidentelor şi incidentelor care provoacă daune (cauzate de un pericol) şi gradul de gravitate al respectivelor daune;
2. "analiza de risc" înseamnă utilizarea sistematică a tuturor informaţiilor disponibile pentru a identifica pericolele şi a estima riscul;
3. "evaluarea riscului" înseamnă o procedură bazată pe analiza de risc, prin care se determină dacă s-a obţinut un risc acceptabil;
4. "aprecierea riscului" înseamnă procesul global care cuprinde o analiză de risc şi o evaluare a riscului;
5. "siguranţă" înseamnă lipsa unui risc inacceptabil de producere a unor daune;
6. "managementul riscului" înseamnă aplicarea sistematică a unor politici, proceduri şi practici de management în executarea sarcinilor de analizare, evaluare şi controlare a riscurilor;
7. "interfeţe" înseamnă toate punctele de interacţiune de-a lungul unui ciclu de viaţă al unui sistem sau subsistem, inclusiv funcţionarea şi întreţinerea acestuia, în care actori diferiţi din sectorul feroviar conlucrează în vederea asigurării managementului riscurilor;
8. "actori" înseamnă toate părţile care sunt implicate, direct sau prin angajamente contractuale, în aplicarea prezentului regulament în conformitate cu articolul 5 alineatul (2);
9. "cerinţe de siguranţă" înseamnă toate caracteristicile (calitative sau cantitative) privind siguranţa unui sistem şi a funcţionării acestuia (inclusiv norme de exploatare) necesare pentru a respecta obiective de siguranţă stabilite prin lege sau la nivel de companie;
10. "măsuri de siguranţă" înseamnă o serie de acţiuni care fie reduc rata de producere a unui pericol, fie atenuează consecinţele acestuia, pentru a obţine şi/sau a menţine un nivel acceptabil de risc;
11. "partea care înaintează propunerea" înseamnă întreprinderile feroviare sau administratorii de infrastructură, în cadrul măsurilor de control al riscurilor pe care trebuie să le pună în aplicare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2004/49/CE, părţile contractante sau producătorii, atunci când solicită unui organism notificat să aplice procedura de verificare "CE", în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2008/57/CE sau solicitantul de autorizaţie de punere în funcţiune a vehiculelor;
12. "raport de evaluare a siguranţei" înseamnă un document care conţine concluziile evaluării efectuate de un organism de evaluare asupra sistemului vizat;
13. "pericol" înseamnă o situaţie care ar putea duce la producerea unui accident;
14. "organism de evaluare" înseamnă o persoană, organizaţie sau entitate independentă şi competentă care realizează o investigaţie pentru a ajunge, pe baza probelor, la o opinie asupra capacităţii unui sistem de a îndeplini cerinţele de siguranţă pe care acesta trebuie să le respecte;
15." criterii de acceptare a riscurilor" înseamnă termenii de referinţă pe baza cărora se apreciază acceptabilitatea unui anumit risc; aceste criterii se folosesc pentru a stabili dacă un risc este suficient de scăzut pentru a nu fi necesar să se ia măsuri imediate pentru a-l reduce şi mai mult;
16. "evidenţa pericolelor" înseamnă un document în care se înregistrează şi se adnotează pericolele identificate, măsurile aferente, originea pericolelor şi trimiterea la organizaţia care trebuie să le gestioneze;
17. "identificarea pericolelor" înseamnă procesul de găsire, enumerare şi caracterizare a pericolelor;
18. "principiul de acceptare a riscului" înseamnă normele folosite pentru a concluziona dacă riscul legat de unul sau mai multe pericole anumite este acceptabil sau nu;
19. "cod de practică" înseamnă un set de norme scrise care, dacă sunt aplicate în mod corect, pot fi folosite pentru a controla unul sau mai multe pericole anumite;
20. "sistem de referinţă" înseamnă un sistem despre care s-a demonstrat în exploatare că are un nivel acceptabil de siguranţă şi în funcţie de care se poate evalua, prin comparaţie, acceptabilitatea riscurilor unui sistem în curs de evaluare;
21. "estimarea riscului" înseamnă procesul utilizat pentru a genera o măsură a nivelului riscurilor analizate şi constă în următoarele etape: evaluarea frecvenţei, analiza consecinţelor şi integrarea acestora;
22. "sistem tehnic" înseamnă un produs sau un ansamblu de produse care include proiectarea, implementarea şi documentaţia de asistenţă; crearea unui sistem tehnic începe cu precizarea cerinţelor aferente acestuia şi se încheie odată cu acceptarea sistemului; deşi este luată în considerare proiectarea de interfeţe relevante cu comportamentul uman, operatorii umani şi acţiunile acestora nu fac parte dintr-un sistem tehnic; procesul de întreţinere este descris în manualele de întreţinere, dar nu face parte, în sine, din sistemul tehnic;
23. "consecinţe catastrofale" înseamnă decese şi/sau multiple vătămări grave şi/sau daune majore cauzate mediului în urma unui accident;
24. "acceptarea din punctul de vedere al siguranţei" înseamnă statutul acordat schimbării de partea care înaintează propunerea, pe baza raportului de evaluare a siguranţei furnizat de organismul de evaluare;
25. "sistem" înseamnă orice parte a sistemului feroviar care face obiectul unei schimbări;
26. "normă naţională notificată" înseamnă orice normă naţională notificată de statele membre în temeiul Directivei 96/48/CE a Consiliului (1), al Directivei 2001/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2) şi al Directivelor 2004/49/CE şi 2008/57/CE.
___________
(1) JO L 235, 17.9.1996, p. 6.
(2) JO L 110, 20.4.2001, p. 1.
---------------
Articolul 4
Schimbări semnificative
(1) Dacă nu există nicio normă naţională notificată care să definească în ce măsură o schimbare este semnificativă sau nu într-un stat membru, partea care înaintează propunerea ţine seama de impactul potenţial al schimbării în cauză asupra siguranţei sistemului feroviar.
Atunci când schimbarea propusă nu are niciun impact asupra siguranţei, nu este necesară aplicarea procesului de management al riscului descris la articolul 5.
(2) Atunci când schimbarea propusă are un impact asupra siguranţei, partea care înaintează propunerea decide gradul de importanţă al schimbării, prin solicitarea opiniei experţilor şi pe baza următoarelor criterii:
(a) consecinţe în caz de avarie: scenariu pesimist credibil pentru cazul în care sistemul evaluat suferă o avarie, ţinându-se seama de existenţa barierelor de siguranţă din afara sistemului;
(b) elemente noi folosite la realizarea schimbării: aceasta priveşte atât aspectele inovatoare din sectorul feroviar, cât şi elementele care reprezintă o noutate doar pentru organizaţia care realizează schimbarea;
(c) complexitatea schimbării;
(d) monitorizare: incapacitatea de a monitoriza schimbarea realizată de-a lungul întregului ciclu de viaţă al sistemului şi de a lua măsuri adecvate;
(e) reversibilitate: incapacitatea de reveni la situaţia sistemului anterioară schimbării;
(f) adiţionalitate: evaluarea gradului de importanţă al schimbării cu luarea în considerare a tuturor modificărilor recente în domeniul siguranţei la care a fost supus sistemul vizat şi care nu au fost considerate semnificative.
Partea care înaintează propunerea păstrează documentaţia adecvată pentru a-şi justifica decizia.
Articolul 5
Procesul de management al riscului
(1) Procesul de management al riscului descris în anexa I se aplică:
(a) pentru o schimbare semnificativă, astfel cum se menţionează la articolul 4, inclusiv punerea în funcţiune a unor subsisteme structurale, menţionate la articolul 2 alineatul (2) litera (b);
(b) în cazul în care o STI astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) litera (a) face trimitere la prezentul regulament pentru a recomanda procesul de management al riscului descris în anexa I.
(2) Procesul de management al riscului descris în anexa I se aplică de către partea care înaintează propunerea.
(3) Partea care înaintează propunerea se asigură că riscurile introduse de furnizori şi de prestatorii de servicii, inclusiv de subcontractanţii acestora, sunt gestionate. În acest scop, partea care înaintează propunerea poate solicita ca furnizorii şi prestatorii de servicii, inclusiv subcontractanţii acestora, să participe la procesul de management al riscului descris în anexa I.
Articolul 6
Evaluarea independentă
(1) Un organism care îndeplineşte criteriile enumerate în anexa II realizează o evaluare independentă privind corectitudinea aplicării procesului de management al riscului descris în anexa I şi rezultatele acestei aplicări. În cazul în care organismul de evaluare nu este încă identificat în legislaţia comunitară sau naţională, partea care înaintează propunerea desemnează propriul organism de evaluare, care poate fi o altă organizaţie sau un serviciu intern.
(2) Se evită duplicarea activităţii în ceea ce priveşte evaluarea conformităţii sistemului de management al riscului, impusă de Directiva 2004/49/CE, evaluarea conformităţii realizată de un organism notificat sau de un organism naţional conform Directivei 2008/57/CE şi orice evaluare independentă a siguranţei realizată de un organism de evaluare în conformitate cu prezentul regulament.
(3) Autoritatea de siguranţă poate îndeplini rolul de organism de evaluare, atunci când schimbările semnificative se referă la următoarele cazuri:
(a) un vehicul necesită o autorizaţie de punere în funcţiune, după cum se prevede la articolele 22 alineatul (2) şi 24 alineatul (2) din Directiva 2008/57/CE;
(b) un vehicul necesită o autorizaţie suplimentară de punere în funcţiune, după cum se prevede la articolul 23 alineatul (5) şi la articolul 25 alineatul (4) din Directiva 2008/57/CE;
(c) este necesară actualizarea certificatului de siguranţă în urma modificării tipului sau extinderii operaţiunii, după cum se prevede la articolul 10 alineatul (5) din Directiva 2004/49/CE;
(d) este necesară revizuirea certificatului de siguranţă în urma unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei, după cum se prevede la articolul 10 alineatul (5) din Directiva 2004/49/CE;
(e) este necesară actualizarea autorizaţiei de siguranţă în urma unor modificări substanţiale ale infrastructurii, ale instalaţiilor de semnalizare sau ale sistemelor de aprovizionare cu energie electrică ori în urma unor modificări substanţiale ale principiilor de exploatare şi întreţinere ale acestora, după cum se prevede la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2004/49/CE;
(f) este necesară revizuirea autorizaţiei de siguranţă în urma unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei, după cum se prevede la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2004/49/CE.
(4) Atunci când schimbările semnificative se referă la un subsistem structural care necesită o autorizaţie de punere în funcţiune, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (1) sau la articolul 20 din Directiva 2008/57/CE, autoritatea de siguranţă poate îndeplini rolul de organism de evaluare, cu excepţia cazului în care partea care înaintează propunerea a atribuit deja această sarcină unui organism notificat, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din directiva menţionată.
Articolul 7
Rapoarte de evaluare a siguranţei
(1) Organismul de evaluare furnizează părţii care înaintează propunerea un raport de evaluare a siguranţei.
(2) În cazul menţionat la articolul 5 alineatul (1) litera (a), raportul de evaluare a siguranţei este luat în considerare de către autorităţile naţionale de siguranţă în momentul în care acestea iau o decizie referitoare la autorizarea punerii în funcţiune a subsistemelor şi vehiculelor.
(3) În cazul menţionat la articolul 5 alineatul (1) litera (b), evaluarea independentă este inclusă în sarcina organismului notificat, cu excepţia situaţiei în care STI prevede altfel. Dacă evaluarea independentă nu este inclusă în sarcina organismului notificat, raportul de evaluare a siguranţei este luat în considerare de către organismul notificat responsabil cu eliberarea certificatului de conformitate sau de către partea contractantă responsabilă cu elaborarea declaraţiei de verificare CE.
(4) Atunci când un sistem sau o parte a unui sistem a fost deja acceptat(ă) în urma procesului de management al riscului prevăzut de prezentul regulament, raportul de evaluare a siguranţei rezultant nu este pus la îndoială de niciun alt organism de evaluare responsabil cu realizarea unei noi evaluări a aceluiaşi sistem. Recunoaşterea depinde de demonstrarea faptului că sistemul va fi folosit în aceleaşi condiţii funcţionale, de exploatare şi de mediu ca şi sistemul deja acceptat şi că s-au aplicat criterii de acceptare a riscului echivalente.
Articolul 8
Gestionarea controlului riscurilor/audituri interne şi externe
(1) Întreprinderile feroviare şi administratorii de infrastructură includ audituri ale aplicării MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului în cadrul sistemului lor periodic de audit al sistemului de management al siguranţei menţionat la articolul 9 din Directiva 2004/49/CE.
(2) În cadrul sarcinilor definite la articolul 16 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2004/49/CE, autoritatea naţională de siguranţă monitorizează aplicarea MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului.
Articolul 9
Feedback şi progrese tehnice
(1) Fiecare administrator de infrastructură şi fiecare întreprindere feroviară include în raportul său anual privind siguranţa, prevăzut la articolul 9 alineatul (4) din Directiva 2004/49/CE, un scurt raport privind experienţele sale în aplicarea MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului. Raportul va include şi o sinteză a deciziilor referitoare la gradul de importanţă al schimbărilor.
(2) Fiecare autoritate naţională de siguranţă prezintă, în raportul său anual privind siguranţa prevăzut la articolul 18 din Directiva 2004/49/CE, experienţele în ceea ce priveşte aplicarea MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului ale părţilor care înaintează propunerile şi, dacă este cazul, propria sa experienţă.
(3) Agenţia Europeană a Căilor Ferate monitorizează şi colectează feedback-uri privind aplicarea MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului şi, dacă este cazul, înaintează recomandări Comisiei în vederea îmbunătăţirii acesteia.
(4) Agenţia Europeană a Căilor Ferate prezintă Comisiei, până cel târziu la 31 decembrie 2011, un raport care cuprinde:
(a) o analiză a experienţei privind aplicarea MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului, inclusiv cazurile în care MSC a fost aplicat de către părţile care înaintează propunerile în mod voluntar înainte de datele relevante aplicare prevăzute la articolul 10;
(b) o analiză a experienţei părţilor care înaintează propunerile în ceea ce priveşte deciziile referitoare la gradul de importanţă al schimbărilor;
(c) o analiză a cazurilor în care s-au utilizat coduri de practică astfel cum se descrie în secţiunea 2.3.8 din anexa I;
(d) o analiză a eficacităţii globale a MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului.
Autorităţile de siguranţă asistă agenţia prin identificarea cazurilor de aplicare a MSC pentru evaluarea şi aprecierea riscului.
Articolul 10
Intrarea în vigoare
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Prezentul regulament se aplică de la 1 iulie 2012.
Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică de la 19 iulie 2010:
(a) tuturor schimbărilor tehnice semnificative care afectează vehiculele, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (c) din Directiva 2008/57/CE;
(b) tuturor schimbărilor semnificative privind subsistemele structurale, atunci când sunt impuse de articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2008/57/CE sau de MSC.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 24 aprilie 2009.
Pentru Comisie
Antonio TAJANI
Vicepreşedinte
--------------------------------------
ANEXA I
1. PRINCIPII GENERALE APLICABILE PROCESULUI DE MANAGEMENT AL RISCULUI
1.1. Principii şi obligaţii generale
1.1.1. Procesul de management al riscului care face obiectul prezentului regulament porneşte de la o definire a sistemului evaluat şi cuprinde următoarele activităţi:
(a) procesul de apreciere a riscului, care identifică pericolele, riscurile, măsurile de siguranţă asociate şi cerinţele de siguranţă rezultante care trebuie îndeplinite de sistemul evaluat;
(b) demonstrarea respectării de către sistem a cerinţelor de siguranţă identificate; şi
(c) gestionarea tuturor pericolelor identificate şi a măsurilor de siguranţă asociate.
Procesul de management al riscului este iterativ şi este descris în diagrama din apendice. Procesul se sfârşeşte atunci când s-a demonstrat că sistemul respectă toate cerinţele de siguranţă necesare pentru a accepta riscurile aferente pericolelor identificate.
1.1.2. Acest proces iterativ de management al riscului:
(a) include activităţi adecvate pentru asigurarea calităţii şi este desfăşurat de personal competent;
(b) este evaluat în mod independent de către unul sau mai multe organisme de evaluare.
1.1.3. Partea care înaintează propunerea şi este responsabilă cu procesul de management al riscului impus de prezentul regulament ţine o evidenţă a pericolelor conform secţiunii 4.
1.1.4. Actorii care deţin deja metode sau instrumente de apreciere a riscului pot continua să le aplice în măsura în care acestea sunt compatibile cu prevederile prezentului regulament şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a) metodele sau instrumentele de apreciere a riscului sunt descrise în cadrul unui sistem de management al siguranţei care a fost aprobat de o autoritate naţională în domeniul siguranţei în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (a) sau cu articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/49/CE; sau
(b) metodele sau instrumentele de apreciere a riscului sunt impuse de o STI sau respectă standardele publice recunoscute prevăzute de normele naţionale notificate.
1.1.5. Fără a aduce atingere răspunderii civile conform cerinţelor juridice ale statelor membre, procesul de apreciere a riscului cade în sarcina părţii care înaintează propunerea. În special, partea care înaintează propunerea decide, cu acordul actorilor implicaţi, cine se va ocupa de îndeplinirea cerinţelor de siguranţă rezultate în urma aprecierii riscului. Această decizie depinde de tipul de măsuri de siguranţă selectate pentru a menţine riscurile la un nivel acceptabil. Demonstrarea respectării cerinţelor de siguranţă se realizează în conformitate cu secţiunea 3.
1.1.6. Primul pas al procesului de management al riscului este să identifice, într-un document întocmit de partea care înaintează propunerea, sarcinile diverşilor actori, precum şi activităţile acestora cu privire la managementul riscului. Partea care înaintează propunerea coordonează activitatea strânsă de colaborare între diverşii actori implicaţi, conform sarcinilor care revin fiecăruia, pentru a gestiona pericolele şi măsurile de siguranţă aferente.
1.1.7. Evaluarea corectitudinii aplicării procesului de management al riscului descris în prezentul regulament cade în sarcina organismului de evaluare.
1.2. Administrarea interfeţelor
1.2.1. Pentru fiecare interfaţă care prezintă relevanţă pentru sistemul evaluat şi fără a se aduce atingere specificaţiilor pentru interfeţe definite în STI-urile relevante, actorii implicaţi din sectorul feroviar în cauză cooperează în scopul identificării şi gestionării comune a pericolelor şi a măsurilor de siguranţă aferente care trebuie aplicate acestor interfeţe. Managementul riscurilor partajate la nivelul interfeţelor sunt coordonate de partea care înaintează propunerea.
1.2.2. Atunci când, pentru a putea îndeplini o cerinţă de siguranţă, un actor identifică necesitatea aplicării unei măsuri de siguranţă pe care nu o poate implementa el însuşi, acesta transferă gestionarea pericolului aferent unui alt actor, după obţinerea acordului acestuia, prin intermediul procesului descris în secţiunea 4.
1.2.3. În ceea ce priveşte sistemul în curs de evaluare, orice actor care descoperă că o măsură nu este conformă sau este inadecvată este responsabil cu notificarea acesteia părţii care înaintează propunerea, care, la rândul său, informează actorul care este responsabil cu aplicarea măsurii de siguranţă.
1.2.4. Actorul care aplică metoda de siguranţă informează apoi toţi actorii afectaţi de această problemă fie în cadrul sistemului evaluat, fie, în măsura în care actorul respectiv ştie, în cadrul altor sisteme existente care folosesc aceeaşi măsură de siguranţă.
1.2.5. Când doi sau mai mulţi actori nu pot ajunge la un acord, responsabilitatea de a găsi o soluţie adecvată îi revine părţii care înaintează propunerea.
1.2.6. Când un actor nu poate îndeplini o cerinţă dintr-o normă naţională notificată, partea care înaintează propunerea solicită opinia autorităţii competente de resort.
1.2.7. Independent de definiţia sistemului în curs de evaluare, partea care înaintează propunerea este responsabilă cu asigurarea faptului că managementul riscului acoperă sistemul în sine şi integrarea în sistemul feroviar luat ca ansamblu.
2. DESCRIEREA PROCESULUI DE APRECIERE A RISCULUI
2.1. Prezentare generală
2.1.1. Procesul de apreciere a riscului este procesul global iterativ care cuprinde:
(a) definiţia sistemului;
(b) analiza de risc, inclusiv identificarea pericolelor;
(c) evaluarea riscului.
Procesul de apreciere a riscului interacţionează cu gestionarea pericolelor în conformitate cu secţiunea 4.1.
2.1.2. Definiţia sistemului ar trebui să abordeze cel puţin următoarele aspecte:
(a) obiectivul sistemului - de exemplu, scopul vizat;
(b) funcţiile şi elementele sistemului, acolo unde este cazul (incluzând, de exemplu, elementele umane, tehnice şi operaţionale);
(c) graniţele sistemului, inclusiv alte sisteme cu care interacţionează;
(d) interfeţe fizice (adică sistemele cu care interacţionează) şi funcţionale (adică inputul şi outputul funcţional);
(e) mediul sistemului (de exemplu fluxul energetic şi termic, şocuri, vibraţii, interferenţe electromagnetice, utilizare operaţională);
(f) măsuri de siguranţă existente şi, după iterări, definiţia cerinţelor de siguranţă identificate prin procesul de apreciere a riscului;
(g) ipoteze care determină limitele aprecierii riscului.
2.1.3. Se realizează identificarea pericolelor pentru sistemul definit, în conformitate cu secţiunea 2.2.
2.1.4. Acceptabilitatea riscului pentru sistemul vizat se evaluează prin intermediul uneia sau mai multora dintre următoarele principii de acceptare a riscului:
(a) aplicarea unor coduri de practică (secţiunea 2.3);
(b) o comparaţie cu sisteme similare (secţiunea 2.4);
(c) o estimare explicită a riscului (secţiunea 2.5).
În conformitate cu principiul general menţionat în secţiunea 1.1.5, organismul de evaluare se abţine de la a impune utilizarea unui anumit principiu de acceptare a riscului de către partea care înaintează propunerea.
2.1.5. Partea care înaintează propunerea demonstrează, în cadrul evaluării riscului, că principiul selectat de acceptare a riscului este aplicat în mod adecvat. Partea care înaintează propunerea verifică, de asemenea, ca principiile selectate de acceptare a riscului să fie folosite în mod consecvent.
2.1.6. Aplicarea acestor principii de acceptare a riscului identifică posibile măsuri de siguranţă care fac ca riscul (riscurile) aferent(e) sistemului evaluat să fie acceptabil(e). Dintre aceste măsuri de siguranţă, cele selectate pentru a controla riscul (riscurile) devin cerinţele de siguranţă care trebuie îndeplinite de sistem. Respectarea acestor cerinţe de siguranţă este demonstrată în conformitate cu secţiunea 3.
2.1.7. Procesul iterativ de apreciere a riscului poate fi considerat finalizat atunci când s-a demonstrat că toate cerinţele de siguranţă sunt îndeplinite şi că nu mai trebuie luat în considerare niciun alt pericol care poate fi prevăzut în mod rezonabil.
2.2. Identificarea pericolelor
2.2.1. Partea care înaintează propunerea identifică în mod sistematic, cu ajutorul expertizei vaste a unei echipe competente, toate pericolele care pot fi prevăzute în mod rezonabil pentru întregul sistem în curs de evaluare, pentru funcţiile acestuia, unde este cazul, şi pentru interfeţele sale.
Toate pericolele identificate se înregistrează în evidenţa pericolelor conform secţiunii 4.
2.2.2. Pentru a concentra activităţile de apreciere a riscului asupra celor mai importante riscuri, pericolele se clasifică în funcţie de riscul estimat pe care îl generează. Pe baza opiniei experţilor, pericolele asociate cu un risc în general acceptabil nu trebuie analizate mai în detaliu, dar se înregistrează în evidenţa pericolelor. Se justifică această clasificare a lor, pentru a se permite evaluarea independentă de către un organism de evaluare.
2.2.3. Drept criteriu, riscurile generate de pericole pot fi clasificate ca fiind general acceptabile atunci când riscul este atât de redus încât nu este rezonabil să se implementeze nicio măsură suplimentară de siguranţă. Opinia experţilor ţine seama de faptul că aportul tuturor riscurilor general acceptabile nu trebuie să depăşească o proporţie definită a riscului global.
2.2.4. În decursul identificării pericolelor se pot identifica măsuri de siguranţă. Acestea se înregistrează în evidenţa pericolelor conform secţiunii 4.
2.2.5. Identificarea pericolelor nu este nevoie să fie efectuată decât la nivelul de detaliu necesar pentru a identifica unde se preconizează controlarea riscurilor prin măsuri de siguranţă, în conformitate cu unul dintre principiile de acceptare a riscului menţionate la punctul 2.1.4. Astfel, poate fi necesară iterarea între fazele analizei de risc şi cele ale evaluării riscului până în momentul în care se atinge un nivel suficient de detaliu pentru identificarea pericolelor.
2.2.6. Ori de câte ori se foloseşte pentru controlarea unui risc un cod de practică sau un sistem de referinţă, identificarea pericolelor se poate limita la:
(a) verificarea relevanţei codului de practică sau a sistemului de referinţă;
(b) identificarea deviaţiilor de la codul de practică sau de la sistemul de referinţă.
2.3. Utilizarea codurilor de practică şi evaluarea riscurilor
2.3.1. Cu sprijinul altor actori implicaţi şi pe baza cerinţelor enumerate la punctul 2.3.2, partea care înaintează propunerea analizează dacă unul sau mai multe pericole sunt acoperite în mod corespunzător de aplicarea codurilor de practică pertinente.
2.3.2. Codurile de practică îndeplinesc cel puţin următoarele cerinţe:
(a) sunt recunoscute pe scară largă în domeniul feroviar. În caz contrar, codurile de practică vor trebui să fie justificate şi acceptabile pentru organismul de evaluare;
(b) sunt relevante pentru controlul pericolelor avute în vedere în cazul sistemului în curs de evaluare;
(c) sunt disponibile pentru toţi actorii care doresc să le utilizeze.
2.3.3. În cazul în care Directiva 2008/57/CE impune respectarea unor STI-uri, iar STI relevantă nu impune procesul de management al riscului stabilit prin prezentul regulament, STI-urile pot fi considerate coduri de practică pentru controlul pericolelor, cu condiţia îndeplinirii cerinţei de la punctul 2.3.2 litera (c).
2.3.4. Normele naţionale notificate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2004/49/CE şi cu articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2008/57/CE pot fi considerate coduri de practică, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de la punctul 2.3.2.
2.3.5. Dacă unul sau mai multe pericole sunt controlate prin coduri de practică ce îndeplinesc cerinţele de la punctul 2.3.2, atunci riscurile asociate cu aceste pericole se consideră acceptabile. Această înseamnă că:
(a) aceste riscuri nu trebuie analizate mai în detaliu;
(b) utilizarea codurilor de practică se înregistrează în evidenţa pericolelor drept cerinţe de siguranţă pentru pericolele în cauză.
2.3.6. În cazul în care abordarea alternativă adoptată nu respectă integral un cod de practică, partea care înaintează propunerea demonstrează că aceasta duce cel puţin la acelaşi nivel de siguranţă.
2.3.7. Dacă riscul asociat cu un anumit pericol nu poate fi făcut acceptabil prin aplicarea de coduri de practică, se identifică măsuri de siguranţă suplimentare, prin aplicarea unuia dintre celelalte două principii de acceptare a riscului.
2.3.8. Atunci când toate pericolele sunt controlate prin intermediul unor coduri de practică, procesul de management al riscului se poate limita la:
(a) identificarea pericolelor în conformitate cu secţiunea 2.2.6;
(b) înregistrarea utilizării codurilor de practică în evidenţa pericolelor, în conformitate cu secţiunea 2.3.5;
(c) documentarea aplicării procesului de management al riscului, în conformitate cu secţiunea 5;
(d) o evaluare independentă, în conformitate cu articolul 6.
2.4. Utilizarea sistemului de referinţă şi evaluarea riscului
2.4.1. Cu sprijinul altor actori implicaţi, partea care înaintează propunerea analizează dacă unul sau mai multe pericole sunt acoperite de un sistem similar care ar putea fi luat ca sistem de referinţă.
2.4.2. Un sistem de referinţă îndeplineşte cel puţin următoarele cerinţe:
(a) s-a demonstrat deja în exploatare că are un nivel acceptabil de siguranţă şi că ar îndeplini condiţiile de aprobare în statul membru în care urmează să se introducă schimbarea;
(b) are funcţii şi interfeţe similare celor ale sistemului în curs de evaluare;
(c) este utilizat în condiţii de exploatare similare celor ale sistemului în curs de evaluare;
(d) este utilizat în condiţii de mediu similare celor ale sistemului în curs de evaluare.
2.4.3. Dacă un sistem de referinţă îndeplineşte cerinţele enumerate la punctul 2.4.2, atunci, pentru sistemul în curs de evaluare:
(a) riscurile asociate cu pericolele acoperite de sistemul de referinţă se consideră acceptabile;
(b) cerinţele de siguranţă pentru pericolele acoperite de sistemul de referinţă pot fi obţinute din analizele de siguranţă sau dintr-o evaluare a evidenţelor privind siguranţa ale sistemului de referinţă;
(c) aceste cerinţe de siguranţă se înregistrează în evidenţa pericolelor drept cerinţe de siguranţă pentru pericolele în cauză.
2.4.4. Dacă sistemul în curs de evaluare prezintă diferenţe faţă de sistemul de referinţă, evaluarea riscului demonstrează că sistemul în curs de evaluare atinge cel puţin acelaşi nivel de siguranţă ca sistemul de referinţă. Riscurile asociate cu pericolele acoperite de sistemul de referinţă se consideră în acest caz acceptabile.
2.4.5. Dacă nu se poate demonstra atingerea aceluiaşi nivel de siguranţă ca sistemul de referinţă, se identifică măsuri de siguranţă suplimentare pentru diferenţe, prin aplicarea unuia dintre celelalte două principii de acceptare a riscului.
2.5. Estimarea şi evaluarea explicită a riscului
2.5.1. Atunci când pericolele nu sunt acoperite de unul dintre cele două principii de acceptare a riscului descrise în secţiunile 2.3 şi 2.4, acceptabilitatea riscului se demonstrează prin estimarea şi evaluarea explicită a riscului. Riscurile generate de aceste pericole se estimează fie cantitativ, fie calitativ, ţinându-se seama de măsurile de siguranţă existente.
2.5.2. Acceptabilitatea riscurilor estimate poate fi evaluată cu ajutorul unor criterii de acceptare a riscului derivate din sau bazate pe cerinţe legale prevăzute în legislaţia comunitară sau în norme naţionale notificate. În funcţie de criteriile de acceptare a riscului, acceptabilitatea riscului poate fi evaluată fie individual, pentru fiecare pericol asociat, fie global, pentru ansamblul pericolelor vizate de estimarea explicită a riscului.
Dacă riscul estimat nu este acceptabil, se identifică şi se implementează măsuri de siguranţă suplimentare, pentru a se aduce riscul la un nivel acceptabil.
2.5.3. Atunci când riscul asociat cu un pericol sau cu o combinaţie de pericole este considerat acceptabil, măsurile de siguranţă identificate se înregistrează în evidenţa pericolelor.
2.5.4. În cazul în care pericolele se datorează avariilor unor sisteme tehnice care nu sunt incluse în coduri de practică sau în utilizarea unui sistem de referinţă, la proiectarea sistemului tehnic se aplică următorul criteriu de acceptare a riscului:
Pentru sistemele tehnice în cazul cărora o avarie funcţională prezintă un potenţial credibil direct de a avea consecinţe catastrofale, riscul asociat nu trebuie să fie mai redus dacă frecvenţa acelei avarii este mai mică sau egală cu 10-9 pe oră de funcţionare.
2.5.5. Fără a aduce atingere procedurii prevăzute la articolul 8 din Directiva 2004/49/CE, se poate solicita un criteriu mai strict, prin intermediul unei norme naţionale, în vederea menţinerii unui nivel de siguranţă naţional. Cu toate acestea, în cazul autorizaţiilor suplimentare pentru punerea în funcţiune a vehiculelor se aplică procedurile de la articolele 23 şi 25 din Directiva 2008/57/CE.
2.5.6. Dacă se dezvoltă un sistem tehnic prin aplicarea criteriului de 10-9 definit la punctul 2.5.4, principiul de recunoaştere reciprocă se aplică în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din prezentul regulament.
Cu toate acestea, dacă partea care înaintează propunerea poate demonstra că nivelul de siguranţă naţional din statul membru în care are loc aplicarea poate fi menţinut în condiţiile unei frecvenţe a avariilor mai mare de 10-9 pe oră de funcţionare, partea care înaintează propunerea poate utiliza acest criteriu în statul membru respectiv.
2.5.7. Estimarea şi evaluarea explicită a riscului îndeplineşte cel puţin următoarele cerinţe:
(a) metodele utilizate pentru estimarea explicită a riscului reflectă corect sistemul în curs de evaluare şi parametrii acestuia (inclusiv toate modurile de funcţionare);
(b) rezultatele sunt suficient de precise pentru a servi ca bază solidă la luarea deciziilor, adică modificări minore ale ipotezelor iniţiale sau ale condiţiilor prealabile nu duc la cerinţe cu mult diferite.
3. DEMONSTRAREA RESPECTĂRII CERINŢELOR DE SIGURANŢĂ
3.1. Înainte de acceptarea schimbării din punctul de vedere al siguranţei, se demonstrează, sub supravegherea părţii care înaintează propunerea, îndeplinirea cerinţelor de siguranţă care rezultă în urma etapei de apreciere a riscului.
3.2. Această demonstraţie se realizează de către fiecare actor responsabil cu îndeplinirea cerinţelor de siguranţă, după cum s-a decis în conformitate cu punctul 1.1.5.
3.3. Abordarea aleasă pentru demonstrarea respectării cerinţelor de siguranţă, precum şi demonstraţia însăşi sunt supuse unei evaluări independente realizate de către un organism de evaluare.
3.4. Orice nepotrivire a măsurilor de siguranţă care sunt preconizate să ducă la îndeplinirea cerinţelor de siguranţă sau orice pericole descoperite în cursul demonstraţiei privind respectarea cerinţelor de siguranţă duc la reluarea de către partea care înaintează propunerea, în conformitate cu secţiunea 2, a aprecierii şi evaluării riscurilor asociate. Noile pericole se înregistrează în evidenţa pericolelor conform secţiunii 4.
4. GESTIONAREA PERICOLELOR
4.1. Procesul de gestionare a pericolelor
4.1.1. Începând cu faza de proiectare, precum şi în faza de implementare şi până la acceptarea schimbării sau predarea raportului de evaluare a siguranţei, partea care înaintează propunerea creează sau actualizează (dacă există deja) o evidenţă (evidenţe) ale pericolelor. Evidenţa pericolelor urmăreşte progresul monitorizării riscurilor asociate cu pericolele identificate. În conformitate cu punctul 2 litera (g) din anexa III la Directiva 2004/49/CE, odată ce sistemul a fost acceptat şi a intrat în exploatare, evidenţa pericolelor este gestionată ulterior de administratorul de infrastructură sau de întreprinderea feroviară care este responsabil(ă) cu exploatarea sistemului vizat, ca parte integrantă a sistemului său de management al siguranţei.
4.1.2. Evidenţa pericolelor include toate pericolele, împreună cu toate măsurile de siguranţă şi ipotezele sistemului aferente care au fost identificate în cursul procesului de apreciere a riscului. În special, aceasta conţine o referinţă clară la originea şi la principiile de acceptare a riscului selectate şi identifică în mod clar actorul (actorii) responsabili cu controlul fiecărui pericol.
4.2. Schimbul de informaţii
Toate pericolele şi cerinţele de siguranţă aferente care nu pot fi controlate de un singur actor se comunică unui alt actor relevant, pentru a găsi împreună o soluţie adecvată. Pericolele înregistrate în evidenţa pericolelor a actorului care le transferă sunt "controlate" doar atunci când celălalt actor realizează evaluarea riscurilor asociate acestor pericole şi dacă soluţia este agreată de toate părţile implicate.
5. DOVEZI PRIVIND APLICAREA PROCESULUI DE MANAGEMENT AL RISCULUI
5.1. Procesul de management al riscului utilizat pentru aprecierea nivelurilor de siguranţă şi a respectării cerinţelor de siguranţă este documentat de partea care înaintează propunerea în aşa fel încât toate dovezile necesare care demonstrează aplicarea corectă a procesului de management al riscului să fie puse la dispoziţia unui organism de evaluare. Organismul de evaluare îşi prezintă concluziile într-un raport de evaluare a siguranţei.
5.2. Documentul elaborat în temeiul punctul 5.1 de partea care înaintează propunerea cuprinde cel puţin:
(a) descrierea organizaţiei şi a experţilor însărcinaţi cu realizarea procesului de apreciere a riscului;
(b) rezultatele diverselor etape ale aprecierii riscului şi o listă cu toate cerinţele de siguranţă necesare care trebuie îndeplinite pentru a menţine riscul la un nivel acceptabil.
-------------------------------------
Apendice
Procesul de management al riscului şi evaluarea independentă
IMAGINE
-------------------------------------
ANEXA II
CRITERIILE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE ORGANISMELE DE EVALUARE
1. Organismul de evaluare nu poate fi implicat, nici direct, nici ca reprezentant autorizat, în proiectarea, fabricarea, construirea, comercializarea, exploatarea sau întreţinerea sistemului în curs de evaluare. Aceasta nu exclude posibilitatea unui schimb de informaţii tehnice între organismul în cauză şi toţi actorii implicaţi.
2. Organismul de evaluare trebuie să realizeze evaluarea cu cea mai mare integritate profesională şi competenţă tehnică posibile şi trebuie să se situeze în afara oricăror presiuni şi interese, mai cu seamă de ordin financiar, care le-ar putea afecta opinia sau rezultatele evaluărilor, în special din partea unor persoane sau grupuri de persoane care sunt afectate de evaluările respective.
3. Organismul de evaluare trebuie să deţină mijloacele necesare pentru a îndeplini în mod adecvat sarcinile tehnice şi administrative legate de evaluări; de asemenea, acesta are acces la echipamentele necesare pentru evaluările cu caracter excepţional.
4. Personalul responsabil cu evaluările trebuie să deţină:
¾ pregătire tehnică şi profesională adecvată;
¾ cunoştinţe satisfăcătoare privind cerinţele legate de evaluările pe care le efectuează şi experienţă suficientă în efectuarea acestor evaluări;
¾ capacitatea de a întocmi rapoartele de evaluare a siguranţei care constituie concluziile oficiale ale evaluărilor realizate.
5. Trebuie să se garanteze independenţa personalului responsabil cu evaluările independente. Niciun funcţionar nu trebuie remunerat pe baza numărului de evaluări realizate sau a rezultatelor acestor evaluări.
6. Atunci când organismul de evaluare nu aparţine de organizaţia părţii care înaintează propunerea, acesta trebuie să încheie asigurări de răspundere civilă, în afara cazului în care această răspundere este asigurată de către stat în temeiul legislaţiei interne sau a cazului în care evaluările sunt efectuate direct de către statul membru respectiv.
7. Atunci când organismul de evaluare nu aparţine de organizaţia părţii care înaintează propunerea, personalul său este obligat să păstreze secretul profesional cu privire la toate informaţiile obţinute pe parcursul exercitării sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament (dar nu şi faţă de autorităţile administrative competente din statul în care efectuează aceste activităţi).
----------------------------------------
