DIRECTIVA CONSILIULUI
din 27 iulie 1976
de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la dispoziţiile comune referitoare la aparatele sub presiune şi la metodele de control al acestor aparate
(76/767/CEE)
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 100,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
întrucât, în fiecare stat membru, dispoziţii imperative determină caracteristicile tehnice de fabricare, de verificare şi/sau de funcţionare a aparatelor sub presiune; întrucât aceste cerinţe diferă de la un stat membru la altul; întrucât, prin disparitatea lor, acestea împiedică schimburile comerciale şi pot crea condiţii de concurenţă inegale în interiorul Comunităţii;
întrucât aceste obstacole în calea stabilirii şi funcţionării pieţei comune pot fi reduse, chiar eliminate, în cazul în care se aplică aceleaşi cerinţe în fiecare stat membru, fie în completarea, fie în locul legislaţiilor lor actuale;
întrucât este necesar un control al respectării acestor cerinţe tehnice pentru a proteja eficient consumatorii şi terţii; întrucât procedurile de control existente diferă de la un stat membru la altul; întrucât, pentru a realiza libera circulaţie a aparatelor în interiorul pieţei comune şi pentru a evita controalele multiple, care sunt la rândul lor obstacole în calea liberei circulaţii a aparatelor, este necesar să se prevadă o recunoaştere reciprocă a controalelor de către statele membre;
întrucât, pentru facilitarea acestei recunoaşteri reciproce a controalelor, este necesar în special să se instituie proceduri adecvate de omologare de model CEE şi de verificare CEE a aparatelor şi să se armonizeze criteriile care trebuie luate în considerare în vederea desemnării organismelor împuternicite să efectueze verificările;
întrucât prezenţa pe un aparat sub presiune a mărcilor CEE corespunzătoare controalelor la care a fost supus presupune conformitatea sa cu cerinţele tehnice care îl privesc şi, prin urmare, face inutilă, în momentul importării şi al punerii în funcţiune, repetarea controalelor deja efectuate;
întrucât reglementările naţionale în sectorul aparatelor sub presiune au ca obiect numeroase categorii de aparate sub presiune, de folosinţă, de capacitate şi sub presiune foarte diverse; întrucât este oportun să se stabilească prin prezenta directivă dispoziţii generale referitoare în special la procedurile de omologare CEE şi de verificare CEE; întrucât directivele individuale pentru fiecare categorie de aparate stabilesc cerinţele cu privire la realizarea tehnică, la modalităţile de control al acestor aparate şi, dacă este cazul, la condiţiile în care cerinţele tehnice comunitare înlocuiesc dispoziţiile naţionale preexistente;
întrucât, pentru a ţine cont de progresul tehnicii, este necesară o adaptare promptă a cerinţelor tehnice definite în directivele privind aparatele sub presiune; întrucât, pentru facilitarea punerii în practică a măsurilor necesare în acest scop, este necesar să se prevadă o procedură de instituire a unei cooperări strânse între statele membre şi Comisie în cadrul comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea obstacolelor tehnice din calea schimburilor comerciale în domeniul aparatelor sub presiune;
întrucât s-ar putea ca aparatele sub presiune introduse pe piaţă, deşi conforme cu cerinţele directivei individuale care le reglementează, să compromită securitatea; întrucât este necesar, prin urmare, să se prevadă o procedură destinată contracarării acestui pericol,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
CAPITOLUL I
Definiţii şi principii de bază
Articolul 1
1. În sensul prezentei directive, se înţelege prin aparat sub presiune orice aparat sau recipient fix sau mobil, în interiorul căruia poate exista sau se poate dezvolta o presiune efectivă a unui fluid (gaz, vapor sau lichid) mai mare de 0,5 bari.
2. Sunt excluse:
— aparatele special concepute în vederea utilizării în scop nuclear, ale căror defecţiuni pot cauza o emisie radioactivă,
— aparatele destinate în mod special echipării sau propulsării vapoarelor sau aeronavelor,
— canalizările de transport sau de distribuţie.
Articolul 2
1. Directive individuale precizează, pentru categoriile de aparate sub presiune care fac obiectul acestor directive, şi, dacă este cazul, pentru echipamentele conexe, cerinţele de proiectare şi de fabricare, modalităţile de control, de încercare şi, dacă este cazul, de funcţionare.
Acestea precizează, pentru fiecare categorie de aparate sub presiune, în cazul în care acestea sunt supuse omologării CEE şi verificării CEE sau vreuneia din aceste proceduri sau nici uneia dintre ele.
Ele pot prevedea:
— condiţiile sau limitările în timp care însoţesc, dacă este cazul, omologarea CEE, precum şi mărcile care se aplică eventual, în aceste cazuri, pe aparatele sub presiune,
— mărcile care vizează identificarea fiecărui aparat sub presiune,
— condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească variantele unui aparat, pentru ca acestea să beneficieze de aceeaşi omologare CEE.
2. În sensul prezentei directive, se înţelege prin aparat sub presiune de tip CEE orice aparat proiectat şi fabricat de aşa manieră încât să îndeplinească cerinţele directivei individuale aplicabile categoriei din care acesta face parte.
Articolul 3
Statele membre nu pot refuza, interzice sau restrânge, din motive ce privesc fabricarea şi controlul acestuia, în sensul prezentei directive şi al directivei individuale care îl reglementează, introducerea pe piaţă şi darea în folosinţă a unui aparat sub presiune de tip CEE care îndeplineşte cerinţele prezentei directive şi ale directivei individuale care îl reglementează.
Articolul 4
Statele membre atribuie omologării CEE şi verificării CEE aceeaşi valoare ca şi actelor naţionale cu aplicabilitate echivalentă, în cazul în care acestea există.
Articolul 5
Sarcinile autorităţii care acordă omologarea CEE pentru un aparat sau ale organismului de control care procedează la verificarea CEE a unui aparat sunt limitate la examinări efectuate în conformitate cu cerinţele directivelor individuale care au ca obiect aparatul în cauză şi la misiunile care îi sunt încredinţate în cadrul prezentei directive.
CAPITOLUL II
Omologarea de model CEE
Articolul 6
1. Când este prescrisă printr-o directivă individuală, omologarea de model CEE se realizează înainte de:
— verificarea CEE, când aceasta este solicitată;
— introducerea pe piaţă şi darea în folosinţă, când verificarea CEE nu este solicitată.
2. La cererea producătorului sau a reprezentantului său autorizat în Comunitate, statele membre acordă omologarea CEE oricărui model de aparat sub presiune care îndeplineşte cerinţele stabilite de directiva individuală privind categoria de aparate sub presiune căreia acesta îi aparţine.
3. Pentru acelaşi model de aparat sub presiune, cererea de omologare CEE nu se poate înainta decât într-un singur stat membru.
4. Statele membre acordă, refuză sau retrag omologarea CEE în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol şi cu cele din anexa I, punctele 1, 2 şi 4.
Articolul 7
1. În cazul în care concluziile examinării prevăzute în anexa I punctul 2 sunt satisfăcătoare, statul membru care a efectuat această examinare eliberează un certificat de omologare CEE, care este notificat solicitantului.
Atunci când această omologare se aplică unui aparat supus verificării CEE, producătorul trebuie să aplice pe acest aparat, înainte de aceasta, marca de omologare prevăzută în anexa I punctul 3.1.
2. Cerinţele privind certificatul şi marca de omologare sunt enunţate în anexa I punctele 3 şi 5.
Articolul 8
În cazul în care, pentru o categorie de aparate sub presiune care îndeplineşte cerinţele unei directive individuale, nu se solicită omologarea CEE, dar se cere verificarea CEE, aparatele sub presiune din această categorie sunt prevăzute în prealabil de către producător, pe răspunderea sa, cu marca specială descrisă în anexa I punctul 3.2.
Articolul 9
1. Statul membru care a acordat o omologare CEE trebuie să o revoce în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute eventual într-o directivă individuală, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1).
2. În cazul în care un stat membru care a acordat o omologare CEE constată că unele aparate sub presiune al căror model a făcut obiectul omologării nu sunt conforme cu acest model:
a) poate menţine omologarea în cazul în care diferenţele constatate sunt minime, nu schimbă în mod fundamental conceperea aparatului, metodele de fabricare şi nu compromit în nici un caz securitatea;
b) trebuie să revoce omologarea în cazul în care modificările compromit securitatea;
c) solicită producătorului să rectifice în cel mai scurt timp fabricarea, în cazul în care estimează că seria nu mai este valabil reprezentată de modelul omologat; trebuie să revoce omologarea în cazul în care producătorul nu dă curs acestei solicitări.
3. Statul membru care a acordat omologarea CEE trebuie de asemenea să o retragă în cazul în care se constată că această omologare nu ar fi trebuit acordată.
4. În cazul în care statul membru respectiv este informat de către alt stat membru despre existenţa unuia din cazurile menţionate la alineatele (1), (2) şi (3), acesta adoptă, de asemenea, după consultarea acestui stat, dispoziţiile prevăzute în alineatele menţionate.
5. În cazul în care necesitatea sau obligaţia de retragere face obiectul unei contestaţii între autorităţile competente ale statului membru care a acordat omologarea CEE şi cele ale altui stat membru, Comisia este informată. Ea procedează, dacă este nevoie, la consultările necesare în vederea găsirii unei soluţii.
6. Retragerea unei omologări CEE nu poate fi pronunţată decât de către statul membru care a acordat-o; acesta informează imediat celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta.
CAPITOLUL III
Verificarea CEE
Articolul 10
Verificarea CEE are ca obiect controlul conformităţii unui aparat sub presiune cu cerinţele directivei individuale referitoare la acest aparat; aceasta este materializată prin marca de verificare CEE.
Articolul 11
1. Atunci când un aparat sub presiune este prezentat în vederea verificării CEE, organismul de control verifică dacă:
a) — aparatul sub presiune aparţine unei categorii supuse omologării CEE şi, în caz afirmativ, dacă acesta corespunde modelului omologat şi poartă marca de omologare,
— aparatul sub presiune aparţine unei categorii care nu necesită omologare CEE şi, în caz afirmativ, dacă îndeplineşte cerinţele stabilite în directiva individuală,
b) — aparatul sub presiune îndeplineşte cerinţele directivei individuale în ceea ce priveşte efectuarea încercărilor şi aplicarea corectă a mărcilor şi inscripţiilor reglementare.
2. Producătorul nu poate refuza organismului de control accesul la locurile de fabricaţie atât timp cât buna executare a misiunilor încredinţate acestui organism o cere.
Articolul 12
Fără a aduce atingere competenţei statelor membre de a lua măsurile şi de a stabili condiţiile pe care le-ar considera necesare, pe plan naţional, pentru a asigura funcţionarea eficientă, coordonată şi ireproşabilă a organismelor de control, anexa III conţine criterii minime pe care statele membre trebuie să le respecte în toate cazurile atunci când desemnează aceste organisme de control conform articolului 13.
Articolul 13
1. Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre şi Comisiei lista organismelor de control cărora li s-au atribuit funcţii de control, specificând dacă acestea sunt limitate la efectuarea anumitor controale, precum şi orice modificare ulterioară a acestei liste.
2. Un stat membru care a desemnat un organism de control trebuie să retragă această numire în cazul în care constată că acest organism nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte criteriile enumerate în anexa III. Acesta informează imediat Comisia şi celelalte state membre şi precizează dacă numirea este retrasă în totalitate sau numai în ceea ce priveşte anumite controale.
3. Numai statul care a desemnat organismul de control în cauză poate retrage sau limita această numire.
Articolul 14
1. După ce a procedat la verificarea CEE a unui aparat sub presiune în condiţiile prevăzute la articolul 11 şi în conformitate cu modalităţile stabilite în anexa II, organismul de control aplică pe acest aparat mărcile de verificare parţială sau finală CEE conform indicaţiilor prevăzute la punctul 3 din aceeaşi anexă.
2. Dispoziţiile referitoare la modelele şi la caracteristicile mărcilor de verificare CEE sunt enunţate în anexa II punctul 3.
3. În cazul în care se prevede într-o directivă individuală, organismul de control eliberează un certificat care atestă controalele efectuate şi rezultatele lor.
Articolul 15
În cazul în care directiva individuală care are ca obiect o categorie de aparate sub presiune nu prevede verificarea CEE, producătorul aplică, pe propria sa răspundere, după ce a efectuat o verificare pentru a controla conformitatea fiecărui aparat cu cerinţele directivei individuale şi, dacă este necesar, cu modelul omologat:
a) fie marca specială descrisă în anexa I punctul 5.3, atunci când omologarea CEE este necesară,
b) fie marca specială descrisă în anexa I punctul 5.4, atunci când nu este necesară omologarea CEE.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii comune pentru omologarea CEE şi verificarea CEE
Articolul 16
1. Mărcile prevăzute de prezenta directivă şi de directivele individuale care se aplică unui aparat şi dispozitivelor complementare ale acestuia trebuie să fie vizibile, lizibile şi de neşters pe acest aparat şi pe dispozitivele complementare.
2. Statele membre adoptă toate dispoziţiile necesare pentru a interzice utilizarea, pe aparatele sub presiune, a unor mărci sau inscripţii care să fie confundate cu mărcile CEE.
CAPITOLUL V
Clauza de derogare
Articolul 17
1. Proiectarea şi modalităţile de fabricare ale unui aparat sub presiune se pot abate de la anumite dispoziţii prevăzute în directivele individuale, fără ca acest aparat să nu mai beneficieze de dispoziţiile articolului 3, în cazul în care modificările aduse oferă un grad de securitate cel puţin egal.
2. Fiecare dintre directivele individuale menţionează în mod expres fie dispoziţiile de la care se poate face o astfel de derogare, fie dispoziţiile de la care nu se poate face derogare.
În astfel de cazuri, se aplică următoarea procedură:
a) statul membru transmite documentele care conţin descrierea aparatului şi documentaţia justificativă pentru cererea de derogare, în special rezultatele eventualelor încercări efectuate, celorlalte state membre, care au la dispoziţie un termen de patru luni de la comunicarea informaţiilor pentru a-şi exprima acordul sau dezacordul, pentru a transmite observaţii, a pune întrebări, a prezenta cerinţe suplimentare sau a solicita încercări suplimentare şi, în cazul în care doresc, pentru a cere sesizarea comitetului, pentru a-şi da avizul, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20. Aceste comunicări sunt transmise şi Comisiei. Această corespondenţă este confidenţială;
b) în cazul în care nici un stat membru nu a cerut sesizarea comitetului sau nu şi-a exprimat dezacordul, înainte de expirarea termenului prevăzut, statul membru acordă derogarea solicitată, după îndeplinirea tuturor cererilor formulate conform procedurii prevăzute la litera (a), şi informează celelalte state membre, precum şi Comisia cu privire la aceasta;
c) în cazul în care un stat membru nu dă nici un răspuns înainte de expirarea termenului prevăzut, se consideră că acest stat îşi exprimă acordul; cu toate acestea, statul de origine trebuie să solicite, prin intermediul Comisiei, confirmarea absenţei unui răspuns;
d) atunci când comitetul este sesizat şi dă un aviz favorabil, statul membru poate acorda derogarea în condiţiile propuse eventual de comitet;
e) aceste documente sunt furnizate în limba sau în limbile statului de destinaţie sau în altă limbă acceptată de către acest stat.
CAPITOLUL VI
Adaptarea directivelor la progresul tehnic
Articolul 18
Modificările care sunt necesare pentru adaptarea la progresul tehnic a:
— anexelor I şi II la prezenta directivă;
— dispoziţiilor directivelor individuale care sunt desemnate expres în fiecare din aceste directive
sunt adoptate conform procedurii prevăzute la articolul 20.
Articolul 19
1. Se instituie comitetul pentru adaptarea la progresul tehnic al directivelor care vizează eliminarea obstacolelor tehnice din calea schimburilor comerciale din sectorul aparatelor sub presiune, denumit în continuare "comitet", format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.
2. Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.
Articolul 20
1. În cazul în care se face referire la procedura prevăzută în prezentul articol, comitetul este sesizat de preşedinte, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.
2. Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul îşi dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care preşedintele îl poate stabili în funcţie de urgenţa subiectului în cauză. Avizele se adoptă cu o majoritate de 41 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate conform articolului 148 alineatul (2) din tratat. Preşedintele nu participă la vot.
3. a) Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
b) În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absenţa avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care trebuie adoptate. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
c) În cazul în care la expirarea termenului de trei luni de la data prezentării la Consiliului, acesta nu hotărăşte, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.
CAPITOLUL VII
Clauza de salvgardare
Articolul 21
1. În cazul în care un stat membru constată, pe baza unei motivaţii fundamentate, că un aparat sau mai multe aparate sub presiune, chiar dacă sunt conforme cu cerinţele prezentei directive şi ale directivelor individuale, prezintă un pericol pentru securitate, acest stat membru poate interzice temporar pe teritoriul său introducerea pe piaţă a acestui aparat sau să o accepte pe baza unor condiţii speciale. Acesta informează imediat Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta, precizând motivele care justifică decizia sa.
2. Comisia procedează, în termen de şase săptămâni, la consultarea statelor membre interesate, apoi îşi dă fără întârziere avizul şi adoptă măsurile adecvate.
3. În cazul în care Comisia consideră că sunt necesare adaptări tehnice la directivă, aceste adaptări sunt adoptate fie de Comisie, fie de Consiliu, conform procedurii prevăzute la articolul 20; în acest caz, statul membru care a adoptat măsurile de salvgardare le poate menţine până la intrarea în vigoare a acestor adaptări.
CAPITOLUL VIII
Dispoziţii speciale
Articolul 22
1. Prezentul articol se aplică aparatelor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în conformitate cu articolul 1, în cazul în care acestea nu fac obiectul unei directive individuale.
2. În acest caz, se aplică următoarele reguli:
a) autorităţile administrative competente ale statului membru de destinaţie consideră aparatele sub presiune care au făcut obiectul controalelor şi încercărilor efectuate de un organism de control ales conform procedurii prevăzute în anexa IV conforme cu actele cu putere de lege şi actele administrative privind fabricarea în vigoare în statul respectiv;
b) aceste încercări şi controale trebuie efectuate în conformitate cu procedura descrise în anexa IV şi conform metodelor în vigoare în statul membru de destinaţie sau recunoscute ca echivalente de autorităţile sale administrative.
Încercările şi controalele menţionate mai sus sunt acelea care pot fi efectuate la locurile de fabricaţie ale aparatelor.
3. Statele membre atribuie rapoartelor şi certificatelor eliberate de către organismul de control al statului din care provine aparatul sub presiune aceeaşi valoare ca şi actelor naţionale corespunzătoare.
CAPITOLUL IX
Dispoziţii finale
Articolul 23
Orice decizie a unui stat membru sau a unui organism de control adoptată în aplicarea prezentei directive şi a directivelor individuale, care conţine un refuz de omologare CEE de tip sau refuzul de aplicare a mărcii de verificare CEE de tip, o retragere a omologării, o interdicţie de vânzare sau de utilizare a aparatelor sub presiune de tip CEE, este motivată întro manieră precisă. Aceasta este notificată persoanei interesate în cel mai scurt termen, indicându-se căile de atac pe care le are la dispoziţie conform legislaţiilor în vigoare în acest stat membru şi a termenelor în care trebuie introduse aceste acţiuni.
Articolul 24
1. Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea acesteia şi informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
2. Statele membre comunică Comisiei textul dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 25
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 27 iulie 1976.
Pentru Consiliu
Preşedintele
M. van der STOEL
___________
(1) JO C 2, 9.1.1974, p. 64.
(2) JO C 101, 23.11.1973, p. 25.
----------------
ANEXA I (1)
___________
(1) Vezi apendicele la anexele I şi II.
-----------------
OMOLOGAREA DE MODEL CEE
1. CEREREA DE OMOLOGARE CEE DE TIP
1.1. Cererea şi corespondenţa aferentă trebuie să fie redactate într-o limbă oficială a statului în care este prezentată această cerere, în conformitate cu legislaţia acestui stat. Statul membru are dreptul să ceară ca documentele anexate să fie de asemenea redactate în aceeaşi limbă oficială.
1.2. Cererea conţine următoarele indicaţii:
— numele şi adresa producătorului sau a firmei, a reprezentantului său autorizat sau a solicitantului, precum şi locul sau locurile de fabricaţie a aparatelor,
— categoria aparatului,
— domeniul în care urmează să fie utilizat sau excluderile,
— caracteristicile tehnice,
— descrierea comercială, dacă este cazul, sau tipul.
1.3. Cererea trebuie să fie însoţită de documentele necesare pentru evaluarea sa, în două exemplare, în special:
1.3.1. o notă descriptivă conţinând în special:
— specificarea materialelor, modurile de construcţie şi calculele de rezistenţă a aparatului,
— dispozitivele de securitate, dacă este cazul,
— amplasamentele prevăzute pentru mărcile de omologare şi de verificare prevăzute prin prezenta directivă şi pentru alte mărci prevăzute de directive individuale;
1.3.2. planurile de ansamblu şi, eventual, planurile detaliilor de fabricare importante;
1.3.3. orice altă informaţie prevăzută de directivele individuale;
1.3.4. o declaraţie care să certifice că nici o altă cerere de omologare CEE de tip nu a fost prezentată pentru acelaşi model de aparat.
2. EXAMINAREA ÎN VEDEREA OMOLOGĂRII CEE DE TIP
2.1. Examinarea în vederea omologării CEE de tip se efectuează pe baza planurilor de fabricare şi, dacă este cazul, a eşantioanelor de aparate.
Această examinare cuprinde:
a) controlul aferent calculului proiectului, modului de construcţie, execuţiei lucrării şi materialele utilizate,
b) dacă este cazul, controlul aparatelor de securitate şi de măsură, precum şi a modalităţilor de instalare.
3. CERTIFICATUL ȘI MARCA DE OMOLOGARE CEE DE TIP
3.1. Certificatul menţionat la articolul 7 prezintă concluziile examinării modelului şi indică condiţiile care însoţesc, eventual, aprobarea în aplicarea articolului 2, alineatul (1). Acesta este însoţit de descrierile şi desenele necesare pentru identificarea modelului şi, eventual, pentru explicarea funcţionării sale. Marca de omologare CEE de tip prevăzută la articolul 7 este constituită de o literă stilizată epsilon conţinând:
— în partea superioară, numărul care caracterizează directiva individuală, atribuit în ordinea cronologică a adoptării şi litera sau literele majuscule distinctive ale statului care a acordat omologarea CEE de tip (B pentru Belgia, D pentru Republica Federală Germania, DK pentru Danemarca, F pentru Franţa, I pentru Italia, IRL pentru Irlanda, L pentru Luxemburg, NL pentru Ţările de Jos, UK pentru Regatul Unit) şi ultimele două cifre ale anului în care s-a acordat omologarea CEE de tip; numărul caracterizând directiva individuală la care se referă omologarea CEE de tip va fi atribuit de către Consiliu în momentul adoptării acestei directive,
— în partea inferioară, numărul caracteristic omologării CEE de tip.
Un exemplu al acestei mărci figurează la punctul 5.1.
3.2. Marca menţionată la articolul 8 este constituită din imaginea simetrică în raport cu verticala a literei stilizate epsilon, a cărei parte superioară conţine aceleaşi indicaţii ca şi cele prevăzute la punctul 3.1 prima liniuţă şi a cărei parte inferioară conţine numărul de referinţă al categoriei care nu a fost supusă omologării CEE de tip, în cazul în care acesta este prevăzut într-o directivă individuală.
Un exemplu al acestei mărci figurează la punctul 5.2.
3.3. Marca menţionată la articolul 15 litera (a) este constituită dintr-o marcă de omologare CEE de tip amplasată într-un hexagon.
Un exemplu al acestei mărci figurează la punctul 5.3.
3.4. Marca menţionată la articolul 15 litera (b) este constituită de marca de exceptare de la omologarea CEE de tip amplasată într-un hexagon.
Un exemplu al acestei mărci figurează la punctul 5.4.
4. ANUNŢAREA OMOLOGĂRII CEE DE TIP
4.1. Certificatele de omologare CEE se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
4.2. În momentul notificării părţilor interesate, statul membru care a acordat certificatul trimite copii ale certificatului de omologare CEE Comisiei şi celorlalte state membre, care pot, de asemenea, obţine o copie a dosarului tehnic definitiv al aparatului şi a proceselor verbale ale examinărilor şi încercărilor la care a fost supus.
4.3. Retragerea omologării CEE de tip face obiectul procedurii de anunţare prevăzute la punctele 4.1 şi 4.2.
4.4. Statul membru care refuză o omologare CEE de tip informează celelalte statele membre şi Comisia.
5. MĂRCILE CORESPUNZĂTOARE OMOLOGĂRII CEE DE TIP
5.1. Mărcile de omologare CEE de tip (vezi punctul 3.1)
Exemplu:
IMAGINE
Omologare CEE de tip acordată de Republica Federală Germania în 1979, în aplicarea primei directive individuale.
Numărul de identificare a omologării CEE de tip.
5.2. Marca de exceptare de la omologarea CEE de tip (vezi punctul 3.2)
Exemplu:
IMAGINE
Aparat construit în Germania în 1979 şi nesupus omologării CEE de tip, în aplicarea primei directive individuale. Numărul de referinţă al categoriei nesupuse omologării CEE de tip, în cazul în care acesta este prevăzut în directiva individuală.
5.3. Marca de omologare CEE de tip şi de exceptare de la verificarea CEE (vezi punctul 3.3)
Exemplu:
IMAGINE
Omologare CEE de tip acordată de Republica Federală Germania în 1979, în aplicarea primei directive individuale. Numărul de identificare a omologării CEE de tip.
5.4. Marca de exceptare de la omologarea CEE de tip şi de exceptare a verificării CEE (vezi punctul 3.4).
Exemplu:
IMAGINE
Aparat construit în Germania în 1979 şi nesupus omologării CEE de tip, în aplicarea primei directive individuale.
Numărul de referinţă al categoriei nesupuse omologării CEE de tip în cazul în care acesta este prevăzut în directiva individuală.
5.5. Directivele individuale pot stabili amplasarea şi dimensiunile mărcilor aferente omologării CEE de tip.
În cazul în care nu se face nici o menţiune în directivele individuale, literele şi cifrele fiecărei mărci trebuie să fie de cel puţin 5 mm.
------------------------------------
ANEXA II (1)
___________
(1) Vezi apendicele la anexele I şi II.
----------------
VERIFICAREA CEE
1. DISPOZIŢII GENERALE
1.1. Verificarea CEE poate fi efectuată în una sau în mai multe etape.
1.2. Sub rezerva dispoziţiilor directivelor individuale:
1.2.1. verificarea CEE se efectuează într-o singură etapă în cazul aparatelor care constituie un întreg la ieşirea din uzină, şi anume al celor care, în principiu, pot fi transferate la locul lor de instalare fără o demontare prealabilă;
1.2.2. verificarea aparatelor care nu sunt expediate într-o singură piesă se efectuează în două sau mai multe etape;
1.2.3. verificarea trebuie să permită asigurarea în special a conformităţii aparatului cu modelul omologat sau, pentru aparatele exceptate de la omologarea CEE de tip, a conformităţii cu dispoziţiile prevăzute de directiva individuală care li se aplică.
2. NATURA VERIFICĂRII CEE
2.1. Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute în directivele individuale, verificarea include:
— examinarea calităţii materialelor,
— controlul calculului proiectului, a modului de construire, a executării lucrării şi al materialelor utilizate,
— examinarea interioară, constând din controlul părţilor interioare şi a sudurilor,
— proba de presiune,
— controlul aparatelor de securitate şi de măsură, dacă este cazul,
— examinarea exterioară a diverselor părţi ale aparatului,
— încercarea de funcţionare, în măsura în care este prevăzută de directivele individuale.
3. MĂRCILE DE VERIFICARE CEE
3.1. Descrierea mărcilor de verificare CEE
3.1.1. Sub rezerva dispoziţiilor directivelor individuale, mărcile de verificare CEE care sunt aplicate în conformitate cu punctul 3.3 sunt următoarele:
3.1.1.1. marca de verificare finală CEE este compusă din două ştampile:
3.1.1.1.1. prima este constituită din litera mică "e" conţinând:
— în jumătatea superioară, litera sau literele majuscule distinctive ale statului în care are loc verificarea (B pentru Belgia, D pentru Republica Federală Germania, DK pentru Danemarca, F pentru Franţa, I pentru Italia, IRL pentru Irlanda, L pentru Luxemburg, NL pentru Ţările de Jos, UK pentru Regatul Unit) însoţite, dacă este cazul, de una sau două cifre precizând o subdiviziune teritorială,
— în jumătatea inferioară, marca organismului de control, aplicată de agentul verificator, completată eventual de aceea a agentului de verificare;
3.1.1.1.2.a doua ştampilă este constituită de data verificării, înscrisă într-un hexagon şi exprimată cu precizia cerută de directivele individuale;
3.1.1.2. marca de verificare parţială CEE este compusă numai din prima ştampilă (1).
3.2. Forma şi dimensiunile mărcilor
3.2.1. Forma ştampilelor definite la punctele 3.1.1.1.1 şi 3.1.1.1.2 este reprezentată, cu titlu ilustrativ, de figurile 1 şi 2 de mai jos.
Directivele individuale pot stabili amplasarea şi dimensiunile mărcilor de verificare CEE.
În cazul în care nu se face nici o menţiune în directivele individuale, literele şi cifrele fiecărei mărci trebuie să fie de cel puţin 5 mm.
3.2.2. Organismele de control din statele membre procedează la schimbul reciproc de desene ale mărcilor de verificare CEE.
3.3. Aplicarea mărcilor
3.3.1. Marca de verificare finală CEE se aplică în locul prevăzut în acest scop pe aparatul care a fost complet verificat şi i se recunoaşte conformitatea cu cerinţele CEE.
3.3.2. Atunci când verificarea se efectuează în mai multe etape, marca de verificare parţială CEE se aplică la locul de fabricaţie, pe aparatul sau partea de aparat recunoscută ca fiind conformă în acest stadiu al controalelor, cu cerinţele CEE, într-un loc prevăzut în acest scop pentru placheta de marcare sau în orice alt loc prevăzut de directivele individuale.
___________
(1) Notă explicativă a noţiunilor de marcă de verificare finală CEE şi marcă de verificare parţială CEE.
Atunci când un aparat nu poate fi asamblat la locul său de fabricare sau în cazul în care calităţile sale sunt susceptibile să fie modificate prin transport, verificarea CEE se efectuează după cum urmează:
— verificarea aparatului la locul său de fabricare de către un organism de control din ţara de origine, care aplică pe aparat, în cazul în care acesta este conform cu cerinţele CEE, ştampila "e" descrisă la punctul 3.1.1.1.1, denumită marcă de verificare parţială CEE,
— verificarea finală a aparatului la locul său de instalare de către un organism de control al ţării de destinaţie, care aplică pe aparat, în cazul în care acesta este conform cu cerinţele CEE, ştampila descrisă la punctul 3.1.1.1.2 care, adăugată la marca de verificare parţială CEE, constituie marca de verificare finală CEE.
------------------
Figura 1
Figura 2
Apendice la anexele I şi II
Tabel care ilustrează diferitele combinaţii posibile de omologare
CEE de tip şi de verificare CEE
IMAGINE
----------------------------------------
ANEXA III
Criteriile minime care trebuie luate în considerare de către statele membre la desemnarea organismelor de control însărcinate să efectueze verificarea CEE
1. Organismul de control, directorul acestuia şi personalul însărcinat să efectueze operaţiile de verificare nu pot fi nici proiectantul, nici producătorul, nici furnizorul, nici instalatorul aparatelor sau instalaţiilor pe care le controlează, nici reprezentantul autorizat al uneia dintre aceste persoane. Aceştia nu pot interveni, nici în mod direct, nici ca reprezentanţi autorizaţi, în proiectarea, fabricarea, comercializarea, reprezentarea sau întreţinerea acestor aparate sau instalaţii. Aceasta nu exclude posibilitatea unui schimb de informaţii tehnice între producător şi organismul de control.
2. Organismul de control şi personalul însărcinat cu controlul trebuie să efectueze operaţiile de verificare cu cea mai mare integritate profesională şi cea mai mare competenţă tehnică şi nu trebuie să fie supuşi nici unei presiuni şi incitări, în special de ordin financiar, care să le poată influenţa hotărârea sau rezultatele controlului efectuat, în special celor care provin de la persoanele sau grupurile de persoane interesate de rezultatele verificărilor.
3. Organismul de control trebuie să dispună de personal şi să aibă mijloacele necesare pentru a-şi îndeplini în mod corespunzător sarcinile tehnice şi administrative aferente efectuării verificărilor; de asemenea, trebuie să aibă acces la materialul necesar pentru verificările excepţionale.
4. Personalul însărcinat cu efectuarea controalelor trebuie să aibă:
— o bună pregătire tehnică şi profesională,
— cunoştinţe satisfăcătoare ale cerinţelor aferente controalelor pe care le efectuează şi o practică suficientă a acestor controale,
— aptitudinea necesară pentru întocmirea atestatelor, a proceselor-verbale şi a rapoartelor care constituie materializarea controalelor efectuate.
5. Independenţa personalului însărcinat cu controlul trebuie garantată. Remunerarea fiecărui agent nu trebuie să fie în funcţie nici de numărul controalelor pe care le efectuează, nici de rezultatele acestor controale.
6. Organismul de control trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă, cu excepţia cazului în care această răspundere este acoperită de stat pe baza legislaţiei interne sau a cazului în care controalele nu sunt efectuate direct de statul membru.
7. Personalul organismului de control are obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la tot ceea ce află în cursul exercitării funcţiilor sale (mai puţin cu privire la autorităţile administrative competente ale satului în care îşi exercită activităţile), în cadrul prezentei directive şi al directivelor individuale sau al oricăror dispoziţii de drept intern care i se aplică.
----------------------------------------
ANEXA IV
DEFINIŢII
Stat de origine: statul membru pe teritoriul căruia este fabricat aparatul sub presiune.
Stat de destinaţie: statul membru pe teritoriul căruia aparatul sub presiune este destinat să fie importat, introdus pe piaţă şi/sau dat în funcţiune.
Administraţie de origine: autorităţile administrative competente ale statului de origine.
Administraţie de destinaţie: autorităţile administrative competente ale statului de destinaţie.
PROCEDURA
1. Referindu-se la articolul 22, producătorul sau reprezentantul său autorizat care doreşte să exporte un aparat sub presiune sau mai multe aparate sub presiune de acelaşi model, adresează administraţiei de destinaţie, direct sau prin intermediul importatorului în statul de destinaţie, o cerere pentru a obţine ca verificările să fie efectuate în conformitate cu metodele în vigoare în statul de destinaţie, de către alt organism de control decât cele din statul de destinaţie.
În cererea sa, producătorul sau reprezentantul său autorizat indică organismul de control pe care l-a ales. Această alegere trebuie să se opereze de pe lista notificată de către statul de origine în conformitate cu articolul 13. Cu toate acestea, prin excepţie de la această procedură, atunci când este vorba de un aparat construit special pe baza unei singure comenzi, într-un număr foarte mic de exemplare, sau de aparate destinate unei instalări complexe efectuate în conformitate cu datele şi specificaţiile provenind de la un client sau de la un birou de studii desemnat de către acesta, organismul de control este ales de către client din statul de origine în conformitate cu lista menţionată la articolul 13 sau din afara acesteia, cu condiţia ca administraţia de destinaţie să-şi exprime acordul asupra alegerii.
Administraţia de destinaţie informează administraţia de origine cu privire la deciziile sale în această privinţă.
În cerere trebuie indicat numele clientului sau al importatorului, când acesta este cunoscut.
Cererea este completată cu un dosar conţinând desenele şi calculele privind aparatul sau modelul, specificaţiile materialelor utilizate, informaţiile aferente procedeelor de fabricare aplicate, detalierea metodelor de verificare utilizate în cursul fabricării, precum şi orice altă informaţie pe care producătorul sau reprezentantul său autorizat o consideră utilă pentru ca administraţia de destinaţie să poată decidă dacă aparatul sau aparatele sub presiune de acelaşi model, fabricate conform proiectului, respectă cerinţele privind aparatele sub presiune în vigoare în statul de destinaţie.
Aceste documente se furnizează în patru exemplare, în limba sau limbile statului de destinaţie sau într-o altă limbă acceptată de către acest stat.
2.
2.1. Administraţia de destinaţie anunţă primirea dosarului de îndată ce îi parvine.
2.2.
2.2.1. În cazul în care administraţia de destinaţie estimează că dosarul primit conţine toate elementele de apreciere necesare în conformitate cu dispoziţiile de la punctul 1, aceasta dispune de un termen de trei luni de la primirea dosarului pentru a examina conţinutul documentelor incluse.
2.2.2. În cazul în care administraţia de destinaţie estimează că dosarul primit nu conţine toate elementele de apreciere necesare în conformitate cu dispoziţiile punctul 1, aceasta dispune de o lună de la primirea dosarului pentru a indica solicitantului care sunt îmbunătăţirile care trebuie aduse dosarului din acest punct de vedere. Din momentul primirii dosarului completat în conformitate cu aceste indicaţii, se aplică procedura de la punctul 2.2.1.
2.3.
2.3.1. În cazul în care din examinarea dosarului reiese că aparatul sau aparatele de acelaşi model, fabricate sau care urmează să fie fabricate în conformitate cu documentele transmise, îndeplinesc cerinţele privind aparatele sub presiune în vigoare în statul de destinaţie sau pot fi acceptate prin intermediul derogării de la aceste cerinţe, administraţia de destinaţie notifică acest lucru solicitantului în termenul stabilit la punctul 2.2.1.
În cazul în care aparatul sau aparatele de acelaşi model care fac obiectul cererii nu sunt supuse reglementării în statul de destinaţie, administraţia de destinaţie poate cere să se respecte reglementarea privind aparatele sub presiune în vigoare pentru aceste aparate în statul de origine.
2.3.2. În cazul în care în urma examinării dosarului reiese că aparatul sau aparatele de acelaşi model, fabricate sau care urmează să fie fabricate în conformitate cu documentele transmise, nu îndeplinesc cerinţele privind aparatele sub presiune în vigoare în statul de destinaţie şi nu pot beneficia de o derogare de la aceste cerinţe, administraţia de destinaţie notifică acest lucru solicitantului în termenul stabilit la punctul 2.2.1 şi precizează care sunt dispoziţiile care nu au fost respectate şi care trebuie respectate pentru ca aparatul sau aparatele având acelaşi model să poată fi acceptate. În acest sens, aceasta precizează care sunt regulile de fabricare, controalele, încercările şi verificările cerute de reglementarea privind aparatele sub presiune în vigoare în statul de destinaţie.
În cazul în care solicitantul este dispus să aducă la proiectarea, fabricarea şi/sau la metodele de verificare ale aparatului sau ale aparatelor de acelaşi model toate modificările de natură să respecte condiţiile indicate, acesta modifică dosarul în consecinţă. Din momentul primirii dosarului modificat se urmează procedura de la punctul 2.2.1, dar într-un termen redus la două luni.
2.3.3. Criteriile utilizate de către administraţia de destinaţie pentru acordarea sau refuzarea derogărilor menţionate la punctele 2.3.1 şi 2.3.2 sunt aceleaşi ca cele folosite pentru producătorii stabiliţi în statul de destinaţie.
2.4. Redevenţele, taxele sau alte cheltuieli impuse pentru examinarea dosarului sunt cele stabilite de normele în vigoare în statul de destinaţie.
3. Organismul de control, ales în conformitate cu punctul 1, efectuează operaţiile care îi sunt solicitate de către administraţia de destinaţie.
4. După efectuarea controalelor, încercărilor şi verificărilor solicitate de către administraţia de destinaţie şi după verificarea dacă rezultatele sunt satisfăcătoare, organismul de control transmite producătorului sau reprezentantului său autorizat, precum şi administraţiei de destinaţie, rapoartele corespunzătoare acestor controale, încercări şi verificări şi le eliberează certificate care atestă faptul că metodele de control, de încercare şi de verificare, precum şi rezultatele obţinute respectă cerinţele formulate de către statul de destinaţie.
În cazul în care rezultatele controalelor nu sunt satisfăcătoare, organul de control îl informează pe solicitant, precum şi administraţia de destinaţie, cu privire la aceasta.
Aceste documente trebuie redactate în limba statului de destinaţie sau în altă limbă acceptată de acest stat.
5. Redevenţele, taxele sau retribuţiile datorate pentru efectuarea operaţiunilor de control şi de încercare sunt cele stabilite de normele în vigoare la organismul de control.
6. Administraţia de destinaţie trebuie să asigure caracterul confidenţial al tuturor proiectelor şi al întregii documentaţii care îi este prezentată.
------------------------------------------
