REGULAMENTUL (CE) NR. 1206/2001 AL CONSILIULUI

din 28 mai 2001

privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 61 litera (c) şi articolul 67 alineatul (1),

având în vedere iniţiativa Republicii Federale Germania (¹),

având în vedere avizul Parlamentului European (²),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (³),

întrucât:

(1)        Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi de a extinde Uniunea Europeană ca pe un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în care este asigurată libera circulaţie a persoanelor. Pentru înfiinţarea treptată a unui asemenea spaţiu, Comunitatea adoptă, printre altele, măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă necesare pentru buna funcţionare a pieţei interne.

(2)        Buna funcţionare a pieţei interne necesită ameliorarea, în special, simplificarea şi accelerarea cooperării între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe.

(3)        Consiliul European întrunit la Tampere la 15 şi 16 octombrie 1999 a reafirmat necesitatea de a se elabora noi dispoziţii de drept procedural în afaceri transfrontaliere, în special în materia obţinerii de probe.

(4)        Această materie intră sub incidenţa articolului 65 din tratat.

(5)        Având în vedere că obiectivele prezentului regulament nu pot fi suficient realizate de către statele membre şi pot fi, prin urmare, mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut de acelaşi articol din tratat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(6)        Până la această dată nu există nici un act juridic imperativ în vigoare între toate statele membre în domeniul obţinerii de probe. Convenţia de la Haga din 18 martie 1970 privind obţinerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială se aplică doar între unsprezece state membre ale Uniunii Europene.

(7)        Dat fiind faptul că, în materie civilă şi comercială, pentru a se pronunţa o hotărâre într-o cauză pendinte înaintea unei instanţe judecătoreşti dintr-un stat membru, este adesea necesar să se procedeze la un act de cercetare într-un alt stat membru, acţiunea Comunităţii nelimitându-se la domeniul transmiterii actelor judiciare sau extrajudiciare în materie civilă sau comercială care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială (⁴). De aceea este necesar să continue ameliorarea cooperării între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe.

(8)        Pentru ca o procedură judiciară în materie civilă sau comercială să fie utilă, trebuie ca transmiterea şi executarea cererilor de îndeplinire a unui act de cercetare să se facă direct şi prin cele mai rapide mijloace posibile între instanţele statelor membre.

(9)        Rapiditatea transmiterii cererilor de îndeplinire a unui act de cercetare justifică folosirea tuturor mijloacelor adecvate, respectând anumite condiţii în ceea ce priveşte lizibilitatea şi fidelitatea documentului primit. Pentru a garanta în cea mai mare măsură claritatea şi certitudinea juridică, cererea de îndeplinire a unui act de cercetare trebuie transmisă prin intermediul unui formular ce trebuie completat în limba statului membru al instanţei solicitate sau într-o altă limbă acceptată de statul membru respectiv. Pentru aceleaşi motive, formularele trebuie folosite cât mai mult posibil şi pentru comunicările ulterioare între instanţele relevante.

(10)      Cererea de îndeplinire a unui act de cercetare trebuie executată rapid. Dacă nu este posibil ca cererea să fie executată în termen de nouăzeci de zile de la primirea de către instanţa solicitată, aceasta din urmă este ţinută să informeze instanţa solicitantă în consecinţă, precizând motivele care împiedică executarea rapidă a cererii.

(11)      Pentru a garanta eficacitatea prezentului regulament, posibilitatea de a refuza executarea cererii privind îndeplinirea unui act de cercetare trebuie limitată la situaţii excepţionale definite strict.

(12)      Este necesar ca instanţa solicitată să execute cererea în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte.

(13)      Este necesar ca părţile şi, dacă este cazul, reprezentanţii lor, să poată fi prezente la îndeplinirea actului de cercetare, dacă acest lucru este prevăzut de legislaţia statului membru al instanţei solicitante, pentru a putea urmări procedura în condiţii similare cu acelea care ar exista dacă îndeplinirea actului de cercetare ar avea loc în statul membru al instanţei solicitante. De asemenea, este necesar ca acestea să aibă dreptul de a solicita participarea pentru a avea un rol mai activ în procesul de obţinere a probelor. Cu toate acestea, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru participare trebuie stabilite de instanţa solicitată în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte.

(14)      Este necesar ca reprezentanţii instanţei solicitante să poată fi prezenţi la îndeplinirea actului de cercetare, dacă acest lucru este compatibil cu legislaţia statului membru al instanţei solicitante, pentru a avea o mai bună posibilitate de evaluare a probelor. Totodată, este necesar ca aceştia să aibă dreptul să solicite participarea, în condiţiile stabilite de instanţa solicitată în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte, pentru a avea un rol mai activ în procesul de obţinere a probelor.

(15)      Pentru a facilita obţinerea probelor, este necesar ca o instanţă a unui stat membru să poată, în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte, să procedeze direct la un act de cercetare într-un alt stat membru, în cazul în care acest lucru este acceptat de către acesta din urmă şi în condiţiile definite de organismul central sau de autoritatea competentă a statului membru solicitat.

(16)      Executarea cererii, în conformitate cu articolul 10, nu trebuie să dea naştere la nici o solicitare de rambursare a taxelor sau a cheltuielilor. Cu toate acestea, în cazul în care instanţa sesizată cere rambursarea, onorariile plătite experţilor şi interpreţilor, precum şi cheltuielile rezultate din aplicarea articolului 10 alineatele (3) şi (4), nu trebuie suportate de către instanţa respectivă. În acest caz, instanţa solicitantă trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura rambursarea fără întârziere. În cazul în care este necesar şi avizul unui expert, instanţa solicitată poate, înainte de a executa cererea, să solicite instanţei solicitante constituirea unui depozit sau un avans corespunzător în raport cu cheltuielile necesare.

(17)      Prezentul regulament trebuie să prevaleze asupra dispoziţiilor ce se aplică în această materie conţinute în convenţiile internaţionale încheiate de statele membre. Regulamentul nu se opune încheierii de acorduri sau aranjamente între statele membre în vederea ameliorării în continuare a cooperării în domeniul obţinerii probelor.

(18)      Datele transmise în conformitate cu prezentul regulament trebuie să beneficieze de un regim de protecţie. Întrucât Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (⁵) şi Directiva 97/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor (⁶) se aplică, nu este nevoie să se prevadă dispoziţii specifice în prezentul regulament.

(19)      Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament sunt adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 (⁷) de stabilire a normelor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei.

(20)      Pentru buna funcţionare a prezentului regulament, Comisia trebuie să examineze aplicarea acestuia pentru a propune, dacă este cazul, modificările necesare.

(21)      Regatul Unit şi Irlanda, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, şi-au exprimat dorinţa lor de a lua parte la adoptarea şi aplicarea prezentului regulament.

(22)      Danemarca, în conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu obligă prin urmare Danemarca şi nu i se aplică,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

___________

(¹)            JO C 314, 3.11.2000, p. 2.

(²)            Aviz emis la 14 martie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(³)            Aviz emis la 28 februarie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(⁴)            JO L 160, 30.6.2000, p. 37.

(⁵)            JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(⁶)            JO L 24, 30.1.1998, p. 1.

(⁷)            JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

-----------------

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă sau comercială, atunci când instanţa unui stat membru, în conformitate cu dispoziţiile legislative ale statului respectiv, solicită:

(a)  instanţei competente a unui alt stat membru să procedeze la un act de cercetare sau

(b)  să procedeze direct la un act de cercetare într-un alt stat membru.

(2) Cererea nu trebuie să vizeze obţinerea de mijloace de probă care nu sunt menite să fie utilizate într-o procedură judiciară angajată sau care urmează a fi angajată.

(3) În prezentul regulament, termenul de "stat membru" se referă la statele membre, cu excepţia Danemarcei.

Articolul 2

Comunicarea directă între instanţe

(1) Cererile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (a), denumite în continuare "cereri", se transmit direct de către instanţa înaintea căreia procedura este angajată sau urmează a fi angajată, denumită în continuare "instanţa solicitantă", instanţei competente a altui stat membru, denumită în continuare "instanţa solicitată", în vederea îndeplinirii actului de cercetare solicitat.

(2) Fiecare stat membru întocmeşte o listă a instanţelor pentru a se proceda la actul de cercetare în conformitate cu prezentul regulament. Lista indică, de asemenea, competenţa teritorială şi, dacă este cazul, competenţa specială a acestor instanţe.

Articolul 3

Organismul central

(1) Fiecare stat membru îşi desemnează un organism central care răspunde de:

(a)  furnizarea de informaţii instanţelor;

(b)  căutarea de soluţii la dificultăţile ce pot apărea în legătură cu o cerere;

(c)  înaintarea unei cereri către instanţa competentă, în cazuri excepţionale, la solicitarea unei instanţe solicitante.

(2) Statele federale, statele în care se aplică mai multe sisteme juridice sau statele care au unităţi teritoriale autonome sunt libere să desemneze mai multe organisme centrale.

(3) Fiecare stat membru îşi desemnează şi organismul central prevăzut la alineatul (1) sau una sau mai multe autorităţi competente care sunt responsabile pentru luarea deciziilor privind cererile care intră sub incidenţa articolului 17.

CAPITOLUL II

TRANSMITEREA ȘI EXECUTAREA CERERILOR

Secţiunea 1

Transmiterea cererii

Articolul 4

Forma şi conţinutul cererii

(1) Cererea se efectuează folosind formularul A sau, unde este cazul, formularul I din anexă. Acesta conţine următoarele detalii:

(a)  instanţa solicitantă şi, dacă este cazul, instanţa solicitată;

(b)  numele şi adresa părţilor şi, dacă este cazul, reprezentanţii lor,

(c)  natura şi obiectul cauzei şi o expunere sumară a faptelor;

(d)  actul de cercetare ce urmează să fie îndeplinit;

(e)  în cazul în care o cerere se referă la audierea unei persoane:

—   numele şi adresa persoanelor care urmează să fie audiate;

—   întrebările ce se pun persoanelor care urmează să fie audiate sau faptele asupra cărora aceasta trebuie să fie audiate;

—   dacă este cazul, menţionarea dreptului de refuz de depunere a mărturiei conform legislaţiei statului membru al instanţei solicitante;

—   cererea de mărturie sub jurământ sau pe proprie răspundere şi orice formă specială care urmează a fi utilizată;

—   dacă este cazul, orice alte informaţii pe care instanţa solicitantă le consideră necesare;

(f)   în cazul unei cereri referitoare la un alt act de cercetare, documentele sau alte obiecte ce urmează a fi examinate;

(g)  dacă este cazul, cererea prevăzută la articolul 10 alineatele (3) şi (4) şi articolele 11 şi 12 şi orice informaţii necesare aplicării acestor dispoziţii.

(2) Cererea şi toate documentele ataşate la cerere sunt scutite de legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă.

(3) Documentele pe care instanţa solicitantă consideră necesar să le ataşeze pentru executarea cererii trebuie să fie însoţite de o traducere în limba în care este formulată cererea.

Articolul 5

Limba

Cererea şi comunicările prevăzute în prezentul regulament sunt formulate în limba oficială a statului membru solicitat sau, dacă există mai multe limbi oficiale în statul membru respectiv, în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale locului în care urmează să se îndeplinească actul de cercetare, sau orice altă limbă pe care statul membru solicitat a indicat-o ca putând fi acceptată. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale ale instituţiilor Comunităţii Europene, altele decât cea proprie care este sau sunt acceptate pentru completarea formularelor.

Articolul 6

Transmiterea cererilor şi a altor comunicări

Cererile, precum şi comunicările prevăzute în prezentul regulament sunt transmise prin mijloacele cele mai rapide pe care statul membru solicitat le-a indicat ca putând fi acceptate. Transmiterea se poate efectua prin orice mijloc corespunzător, cu condiţia ca documentul primit să reflecte cu acurateţe conţinutul documentului expediat şi ca toate menţiunile să fie lizibile.

Secţiunea 2

Primirea cererii

Articolul 7

Primirea cererii

(1) În termen de 7 zile de la primirea cererii, instanţa competentă solicitată trimite instanţei solicitante o confirmare de primire, folosind formularul B din anexă. În cazul în care cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în articolele 5 şi 6, instanţa solicitată menţionează acest lucru pe confirmarea de primire.

(2) În cazul în care executarea unei cereri făcute prin intermediul formularului A din anexă, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 5, nu intră în competenţa instanţei către care a fost transmisă, aceasta din urmă înaintează cererea instanţei competente a statului membru din care face parte şi informează instanţa solicitantă despre aceasta folosind formularul A din anexă.

Articolul 8

Cererea incompletă

(1) Dacă o cerere nu poate fi executată pentru că nu conţine toate informaţiile necesare în conformitate cu articolul 4, instanţa solicitată informează instanţa solicitantă despre acest lucru fără întârziere şi, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării, prin intermediul formularului C din anexă, îi solicită acesteia să trimită informaţiile lipsă, care trebuie menţionate cât mai exact posibil.

(2) Dacă o cerere nu poate fi executată din cauză că este necesar un depozit sau un avans, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3), instanţa solicitată informează instanţa solicitantă fără întârziere şi, în termen de 30 de zile de la primirea cererii, prin intermediul formularului C din anexă, de modul în care trebuie constituit depozitul sau trebuie plătit avansul. Instanţa solicitată confirmă primirea depozitului sau a avansului fără întârziere, în termen de 10 zile de la primirea depozitului sau a avansului prin intermediul formularului D.

Articolul 9

Completarea cererii

(1) Atunci când, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1), instanţa solicitată a menţionat pe confirmarea de primire că solicitarea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolele 5 şi 6 sau când a informat instanţa solicitantă, în conformitate cu articolul 8, că cererea nu poate fi îndeplinită pentru că aceasta nu conţine toate informaţiile necesare prevăzute la articolul 4, termenul prevăzut la articolul 10 începe să curgă din momentul în care instanţa solicitată primeşte cererea completată corespunzător.

(2) Atunci când instanţa solicitată cere un depozit sau un avans în conformitate cu articolul 18 alineatul (3), acest termen începe să curgă din momentul în care este constituit depozitul sau este plătit avansul.

Secţiunea 3

Îndeplinirea actului de cercetare de către instanţa solicitată

Articolul 10

Dispoziţii generale privind executarea cererii

(1) Instanţa solicitată execută cererea fără întârziere şi în termen maxim de nouăzeci de zile de la primirea cererii.

(2) Instanţa solicitată execută cererea în conformitate cu dreptul statului membru din care face parte.

(3) Instanţa solicitantă poate solicita ca executarea cererii să aibă loc în conformitate cu o procedură specială prevăzută de legislaţia statului membru din care face parte, prin intermediul formularului A din anexă. Instanţa solicitată se conformează acestei cereri cu condiţia ca procedura să nu fie incompatibilă cu legislaţia statului membru din care provine sau din motive de dificultăţi practice majore. Dacă instanţa solicitată nu se conformează cererii din unul din aceste motive, aceasta informează instanţa solicitantă prin intermediul formularului E din anexă.

(4) Instanţa solicitantă poate cere instanţei solicitate să folosească tehnologia comunicaţiilor pentru îndeplinirea actului de cercetare, în special folosind videoconferinţa şi teleconferinţa.

Instanţa solicitată se conformează acestei cerinţe cu condiţia ca aceasta să nu fie incompatibilă cu legislaţia statului membru al instanţei solicitate sau din motive de dificultăţi practice majore.

În cazul în care instanţa solicitată nu se conformează cererii din unul din aceste motive, aceasta informează instanţa solicitantă prin intermediul formularului E din anexă.

Dacă instanţele solicitate şi instanţele solicitante nu au acces la mijloacele tehnice menţionate anterior, astfel de mijloace pot fi procurate prin acord mutual.

Articolul 11

Îndeplinirea în prezenţa şi cu participarea părţilor

(1) Dacă legislaţia statului membru al instanţei solicitante prevede aceasta, părţile şi, dacă există, reprezentanţii lor au dreptul să fie prezenţi atunci când instanţa solicitată îndeplineşte actul de cercetare.

(2) În cererea sa, instanţa solicitantă informează instanţa solicitată despre prezenţa părţilor şi, dacă este cazul, a reprezentanţilor lor, precum şi, dacă este oportun, despre faptul că li se solicită participarea, prin intermediul formularului A din anexă. Această informaţie poate fi furnizată în orice alt moment oportun.

(3) Dacă se solicită participarea părţilor şi, dacă este cazul, a reprezentanţilor lor la îndeplinirea actului de cercetare, instanţa solicitată stabileşte, în conformitate cu articolul 10, condiţiile în care acestea pot participa.

(4) Instanţa solicitată informează părţile şi, dacă este cazul, reprezentanţii acestora, cu privire la ora şi locul unde se vor desfăşura procedurile şi, dacă este oportun, cu privire la condiţiile în care pot participa prin folosirea formularului F din anexă.

(5) Alineatele (1)-(4) nu afectează posibilitatea ca instanţa solicitată să ceară părţilor şi, dacă este cazul, reprezentanţilor acestora, să fie prezenţi sau să participe la îndeplinirea actului de cercetare în cazul în care această posibilitate este prevăzută de legislaţia statului membru din care face parte.

Articolul 12

Îndeplinirea în prezenţa şi cu participarea reprezentanţilor instanţei solicitante

(1) Dacă este compatibil cu legislaţia statului membru al instanţei solicitante, reprezentanţii acesteia au dreptul de a fi prezenţi la îndeplinirea actului de cercetare de către instanţa solicitată.

(2) În sensul prezentului articol, termenul "reprezentanţi" include magistraţii desemnaţi de instanţa solicitantă, în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte. Instanţa solicitantă poate, de asemenea, desemna, în conformitate cu dreptul statului membru din care face parte, orice altă persoană, de exemplu un expert.

(3) În cererea sa, instanţa solicitantă informează instanţa solicitată că reprezentanţii săi vor fi prezenţi şi, dacă este cazul, că participarea lor este solicitată, folosind formularul A din anexă. Aceste informaţii pot fi furnizate şi în orice alt moment oportun.

(4) Dacă se solicită participarea reprezentanţilor instanţei solicitante la îndeplinirea actului de cercetare, instanţa solicitată stabileşte, în conformitate cu articolul 10, condiţiile în care aceştia pot participa.

(5) Instanţa solicitată informează instanţa solicitantă, prin intermediul formularului F din anexă, cu privire la ora şi locul unde se desfăşoară procedurile şi, dacă este cazul, cu privire la condiţiile în care reprezentanţii pot participa.

Articolul 13

Măsuri de constrângere

Dacă este necesar, instanţa solicitată aplică măsurile de constrângere corespunzătoare pentru executarea cererii în situaţiile şi în măsura în care acestea sunt prevăzute în legislaţia statului membru al instanţei solicitate pentru îndeplinirea unei cereri făcute în acelaşi scop de către o autoritate naţională sau de una din părţile implicate.

Articolul 14

Refuzul de executare

(1) Cererea de audiere a unei persoane nu se execută atunci când persoana în cauză invocă dreptul de a refuza să depună mărturie sau interdicţia de a depune mărturie,

(a)  în temeiul legislaţiei statului membru al instanţei solicitate sau

(b)  în temeiul legislaţiei statului membru al instanţei solicitante, atunci când acest drept este menţionat în cerere sau, dacă este cazul, confirmat de către instanţa solicitantă la cererea instanţei solicitate.

(2) Pe lângă motivele prevăzute la alineatul (1), executarea unei cereri nu poate fi refuzată decât dacă:

(a)  cererea nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament conform articolului 1;

(b)  executarea cererii în conformitate cu legislaţia statului membru al instanţei solicitate nu intră în atribuţiile puterii judiciare;

(c)  instanţa solicitantă nu se conformează solicitării instanţei solicitate de a completa cererea în conformitate cu articolul 8 în termen de 30 de zile de la data solicitării sau

(d)  nu se constituie un depozit sau nu se plăteşte un avans în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) în termen de şaizeci de zile din momentul în care instanţa solicitată a solicitat constituirea unei astfel de depozit sau plata avansului.

(3) Executarea nu poate fi refuzată de către instanţa solicitată doar pe motiv că în conformitate cu legislaţia statului membru o instanţă a statului membru respectiv are competenţă exclusivă asupra cauzei respective sau că legislaţia statului membru respectiv nu admite dreptul de acţiune prevăzut în cerere.

(4) Dacă se refuză îndeplinirea cererii dintr-unul din motivele prevăzute la alineatul (2), instanţa solicitată informează instanţa solicitantă cu privire la aceasta în termen de şaizeci de zile de la primirea cererii de către instanţa solicitată prin intermediul formularului H din anexă.

Articolul 15

Notificarea întârzierii

În cazul în care instanţa solicitată nu este în măsură să îndeplinească cererea în termen de nouăzeci de zile de la primire, aceasta informează instanţa solicitantă prin intermediul formularului G din anexă. Când acest lucru se întâmplă, sunt precizate atât motivul întârzierii, cât şi durata estimativă de care instanţa consideră că are nevoie pentru a executa cererea.

Articolul 16

Procedura care urmează după executarea cererii

Instanţa solicitată trimite fără întârziere instanţei solicitante documentele care atestă executarea cererii şi, dacă este cazul, returnează documentele primite de la instanţa solicitantă. Documentele sunt însoţite de o confirmare a executării cererii prin intermediul formularului H din anexă.

Secţiunea 4

Îndeplinirea directă a actului de cercetare de către instanţa solicitantă

Articolul 17

(1) Atunci când o instanţă doreşte să procedeze direct la un act de cercetare într-un alt stat membru, acesta prezintă o cerere organismului central sau autorităţii competente din acest stat prevăzute la articolul 3 alineatul (3), prin intermediul formularului I din anexă.

(2) Îndeplinirea directă a actului de cercetare nu este posibilă decât dacă acest lucru poate avea loc pe bază voluntară, fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri de constrângere.

Atunci când îndeplinirea directă a unui act de cercetare implică audierea unei persoane, instanţa solicitantă informează persoana respectivă că audierea va avea loc pe bază voluntară.

(3) Actul de cercetare este îndeplinit de către un magistrat sau de orice altă persoană, cum ar fi un expert, desemnat în conformitate cu legislaţia statului membru al instanţei solicitante.

(4) În termen de treizeci de zile de la primirea cererii, organismul central sau autoritatea competentă a statului membru solicitat informează instanţa solicitantă dacă cererea este sau nu acceptată şi, dacă este necesar, în ce condiţii urmează să fie îndeplinită aceasta în conformitate cu legislaţia statului membru, prin intermediul formularului J.

În mod special, organismul central sau autoritatea competentă poate însărcina o instanţă a statului membru din care face parte să ia parte la îndeplinirea actului de cercetare pentru a veghea la aplicarea corectă a prezentului articol şi a condiţiilor care au fost stabilite.

Organismul central sau autoritatea competentă încurajează utilizarea tehnologiei comunicaţiilor, cum ar fi videoconferinţa sau teleconferinţa.

(5) Organismul central sau autoritatea competentă nu poate refuza îndeplinirea directă a măsurii de cercetare decât dacă:

(a)  cererea nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, conform articolului 1;

(b)  cererea nu conţine toate informaţiile necesare în conformitate cu articolul 4 sau

(c)  executarea directă solicitată este contrară principiilor fundamentale ale legislaţiei statului membru din care face parte.

(6) Sub rezerva condiţiilor stabilite în conformitate cu alineatul (4), instanţa solicitantă execută cererea în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte.

Secţiunea 5

Cheltuieli

Articolul 18

(1) Executarea unei cereri, în conformitate cu articolul 10, nu dă dreptul la rambursarea taxelor sau cheltuielilor.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care instanţa solicitată cere acest lucru în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte, instanţa solicitantă, sub rezerva obligaţiei părţilor de a suporta cheltuielile conform dreptului statului membru din care face parte, asigură rambursarea fără întârziere:

—   a onorariilor plătite experţilor şi interpreţilor şi

—   a cheltuielilor rezultate în temeiul articolului 10 alineatele (3) şi (4).

Obligaţia părţilor de a suporta aceste onorarii sau cheltuieli este reglementată de legislaţia statului membru al instanţei solicitante.

(3) Atunci când este necesar avizul unui expert, instanţa solicitată poate să ceară instanţei solicitante, înainte de îndeplinirea cererii, un depozit sau un avans corespunzător în raport cu cheltuielile necesare. În toate celelalte cazuri, depozitul sau avansul nu reprezintă o condiţie pentru îndeplinirea cererii.

Depozitul sau avansul este efectuat de către părţi dacă acest lucru este prevăzut în legislaţia statului membru al instanţei solicitante.

CAPITOLUL III

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 19

Norme de aplicare

(1) Comisia întocmeşte şi actualizează cu regularitate un manual, care este disponibil şi în format electronic, conţinând informaţiile comunicate de statele membre în conformitate cu articolul 22 şi cu acordurile sau aranjamentele în vigoare, în conformitate cu articolul 21.

(2) Actualizarea sau modificarea tehnică a formularelor tip prezentate în anexă se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

Articolul 20

Comitetul

(1) Comisia este asistată de un comitet.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul aliniat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.

(3) Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 21

Relaţia cu acordurile sau aranjamentele la care statele membre sunt sau vor fi părţi

(1) În materia care intră în domeniul său de aplicare, prezentul regulament are preponderenţă faţă de alte dispoziţii conţinute în acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale încheiate de statele membre şi, în special, faţă de Convenţia de la Haga din 1 martie 1954 privind procedura civilă şi Convenţia de la Haga din 18 martie 1970 privind obţinerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială, în relaţiile dintre statele membre care sunt parte la acestea.

(2) Prezentul regulament nu împiedică statele membre să menţină sau să încheie acorduri sau aranjamente între două sau mai multe state membre pentru a facilita în mai mare măsură obţinerea de probe, atât timp cât sunt compatibile cu prezentul regulament.

(3) Statele membre înaintează Comisiei:

(a)  până la 1 iulie 2003, o copie a acordurilor sau a aranjamentelor menţinute între statele membre prevăzute la alineatul (2);

(b)  o copie a acordurilor sau aranjamentelor încheiate între statele membre prevăzute la alineatul (2), precum şi a proiectelor de astfel de acorduri sau aranjamente pe care intenţionează să le încheie şi

(c)  orice denunţare sau modificare adusă acestor acorduri sau aranjamente.

Articolul 22

Comunicarea

Până la data de 1 iulie 2003 fiecare stat membru comunică Comisiei următoarele:

(a)  în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), lista care indică competenţa teritorială şi, acolo unde este nevoie, competenţa specială a instanţelor;

(b)  numele şi adresele organismelor centrale şi ale autorităţilor competente în conformitate cu articolul 3, indicând competenţa lor teritorială;

(c)  mijloacele tehnice disponibile pentru primirea solicitărilor la instanţele de pe listă în conformitate cu articolul 2 alineatul (2);

(d)  limbile acceptate pentru solicitări prevăzute la articolul 5.

Statele membre informează Comisia despre orice schimbări ulterioare aduse acestor informaţii.

Articolul 23

Revizuire

Până la 1 ianuarie 2007 şi ulterior la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Social şi Economic un raport privind aplicarea prezentului regulament, acordând o atenţie specială aplicării practice a articolului 3 alineatul (1) litera (c) şi alineatul (3) şi articolelor 17 şi 18.

Articolul 24

Intrare în vigoare

(1) Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 2001.

(2) Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2004, cu excepţia articolelor 19, 21 şi 22 care se aplică de la 1 iulie 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 28 mai 2001.

Pentru Consiliu

Preşedintele

T. BODSTROM

--------------------------------------