REGULAMENTUL (UE) NR. 904/2010 AL CONSILIULUI

din 7 octombrie 2010

privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (reformare)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 113,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European (¹),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (²),

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)        Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (³) a fost modificat ubstanţial de mai multe ori. Din motive de claritate, ar trebui, cu ocazia noilor modificări, să se procedeze la reformarea regulamentului menţionat.

(2)        Instrumentele pentru combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare "TVA") din cadrul Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 ar trebui îmbunătăţite şi completate ca urmare a Concluziilor Consiliului din 7 octombrie 2008; Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European privind o strategie coordonată de îmbunătăţire a luptei împotriva fraudei în domeniul TVA în Uniunea Europeană; şi Raportul Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul TVA (denumit în continuare "raportul Comisiei"). Sunt de asemenea necesare clarificări de natură editorială sau practică la dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1798/2003.

(3)        Frauda fiscală şi evaziunea fiscală care se extind dincolo de frontierele statelor membre conduc la pierderi bugetare şi la încălcări ale principiului impozitării corecte. Acestea pot provoca, de asemenea, denaturări ale circulaţiei capitalurilor şi ale condiţiilor concurenţei. În acest fel, ele afectează funcţionarea pieţei interne.

(4)        Combaterea evaziunii în domeniul TVA necesită o cooperare strânsă între autorităţile competente din fiecare stat membru, responsabile pentru aplicarea dispoziţiilor din acest domeniu.

(5)        Măsurile de armonizare fiscală luate în vederea realizării pieţei interne trebuie să includă instituirea unui sistem comun de cooperare între statele membre, în special în ceea ce priveşte schimbul de informaţii, prin care autorităţile competente ale statelor membre urmează să se sprijine reciproc şi să coopereze cu Comisia pentru a asigura aplicarea corectă a TVA la livrările de bunuri şi prestările de servicii, achiziţia intracomunitară de bunuri şi importul de bunuri.

(6)        Cooperarea administrativă nu ar trebui să determine un transfer nejustificat al sarcinilor administrative între statele membre.

(7)        În vederea colectării taxei datorate, statele membre ar trebui să coopereze pentru a contribui la garantarea faptului că TVA este stabilită corect. Prin urmare, statele membre trebuie nu numai să controleze aplicarea corectă a taxei datorate pe propriul teritoriu, ci ar trebui, în egală măsură, să furnizeze asistenţă altor state membre pentru garantarea aplicării corecte a taxei datorate în alt stat membru ca urmare a unei activităţi desfăşurate pe teritoriul propriu.

(8)        Controlul aplicării corecte a TVA operaţiunilor transfrontaliere impozabile într-un stat membru diferit de cel în care este stabilit furnizorul depinde în multe situaţii de informaţiile care sunt deţinute de statul membru de stabilire sau care pot fi obţinute cu mult mai multă uşurinţă de acesta din urmă. Prin urmare, supravegherea eficace a unor astfel de operaţiuni presupune ca statul membru de stabilire să colecteze sau să fie în măsură să colecteze informaţiile în cauză.

(9)        Pentru instituirea sistemului ghişeului unic prevăzut de Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (⁴) şi pentru aplicarea procedurii de rambursare pentru persoanele impozabile nestabilite în statul membru de rambursare, prevăzută de Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (⁵), sunt necesare reguli în materie de schimb de informaţii între statele membre.

(10)      În situaţii transfrontaliere, este important să se precizeze obligaţiile fiecărui stat membru pentru a permite controlarea efectivă a taxei în statul membru unde aceasta este datorată.

(11)      Stocarea electronică şi transmiterea electronică a anumitor date în vederea controlării TVA sunt indispensabile pentru funcţionarea adecvată a sistemului TVA. Acestea permit un schimb rapid de informaţii şi un acces automat la informaţii, care consolidează combaterea fraudei. Acest lucru se poate realiza prin consolidarea bazelor de date cu privire la persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA şi la operaţiunile intracomunitare ale acestora, prin includerea în aceste baze de date a unei serii de informaţii cu privire la persoanele impozabile şi la tranzacţiile acestora.

(12)      Statele membre ar trebui să pună în aplicare proceduri de verificare adecvate pentru a garanta că informaţiile sunt actualizate, comparabile şi de bună calitate, crescând astfel fiabilitatea acestora. Condiţiile referitoare la schimbul de date stocate electronic şi la accesul automat al statelor membre la aceste date ar trebui definite în mod clar.

(13)      În vederea combaterii fraudei în mod eficient, este necesar să se prevadă un schimb de informaţii fără solicitare prealabilă. Pentru a facilita schimbul de informaţii, ar trebui specificate categoriile pentru care este necesară stabilirea unui schimb automat.

(14)      Astfel cum se indică în raportul Comisiei, feedbackul este un mijloc adecvat pentru asigurarea îmbunătăţirii continue a calităţii informaţiilor schimbate. Prin urmare, ar trebui instituit un cadru pentru furnizarea de feedback.

(15)      În vederea controlării eficiente a TVA aplicată operaţiunilor transfrontaliere, este necesar să se prevadă posibilitatea unor controale simultane efectuate de statele membre şi posibilitatea prezenţei funcţionarilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru, în cadrul cooperării administrative.

(16)      Confirmarea validităţii numerelor de identificare în scopuri de TVA pe internet este un instrument din ce în ce mai utilizat de către operatori. Sistemul de confirmare a validităţii numerelor de identificare în scopuri de TVA ar trebui să permită confirmarea automată a informaţiilor relevante pentru operatori.

(17)      Anumite persoane impozabile pot fi supuse unor obligaţii specifice, care sunt diferite de cele în vigoare în statul membru unde acestea sunt stabilite, mai ales în materie de facturare, atunci când furnizează bunuri sau servicii unor clienţi stabiliţi pe teritoriul altui stat membru. Ar trebui instituit un mecanism care să pună în mod rapid la dispoziţia respectivelor persoane impozabile informaţii privind astfel de obligaţii.

(18)      Experienţa practică recentă acumulată în urma aplicării Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 în combaterea fraudei de tip carusel a demonstrat că, în anumite cazuri, instituirea unui mecanism de schimb de informaţii mult mai rapid şi care să ofere informaţii mai ample şi mai bine orientate este indispensabilă pentru combaterea eficientă a fraudei. În conformitate cu concluziile Consiliului din 7 octombrie 2008, ar trebui înfiinţată o reţea descentralizată fără personalitate juridică, care să fie denumită Eurofisc, în cadrul prezentului regulament, pentru toate statele membre, care să promoveze şi să faciliteze o cooperare multilaterală şi descentralizată în scopul unei acţiuni punctuale şi rapide de combatere a tipurilor specifice de fraudă.

(19)      Statul membru de consum are responsabilitatea principală de a asigura ca furnizorii fără sediu să îşi îndeplinească obligaţiile. În acest scop, aplicarea regimului special temporar pentru serviciile furnizate electronic, care este prevăzut la titlul XII capitolul 6 din Directiva 2006/112/CE necesită definirea normelor privind furnizarea de informaţii şi transferul de fonduri între statul membru de identificare şi statul membru de consum.

(20)      Informaţiile obţinute de un stat membru de la ţări terţe pot fi foarte utile altor state membre. În mod similar, informaţiile obţinute de un stat membru de la alte state membre pot fi foarte utile ţărilor terţe. Prin urmare, condiţiile pentru schimbul unor astfel de informaţii ar trebui specificate.

(21)      Normele naţionale aplicabile în ceea ce priveşte secretul bancar nu ar trebui să împiedice aplicarea prezentului regulament.

(22)      Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere altor măsuri adoptate la nivelul Uniunii care contribuie la combaterea fraudei în domeniul TVA.

(23)      Din motive de eficacitate, rapiditate şi costuri, este esenţial ca informaţiile comunicate în temeiul prezentului regulament să fie furnizate, în măsura în care este posibil, pe cale electronică.

(24)      Pentru a permite tratarea mai rapidă a cererilor de informaţii, ţinând seama de caracterul repetitiv al anumitor cereri şi de diversitatea lingvistică din cadrul Uniunii, este important să se generalizeze utilizarea formularelor tip pentru schimbul de informaţii.

(25)      Termenele prevăzute în prezentul regulament pentru furnizarea de informaţii se înţeleg ca termene maxime care nu pot fi depăşite, principiul fiind acela că, pentru a asigura o cooperare eficientă, informaţia deja disponibilă statului membru solicitat ar trebui furnizată fără întârziere.

(26)      În sensul prezentului regulament, este oportun să se ia în considerare limitarea anumitor drepturi şi obligaţii prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (⁶), pentru a proteja interesele menţionate la articolul 13 alineatul (1) litera (e) din directiva menţionată. Această limitare este necesară şi proporţională, ţinând cont de pierderile potenţiale de venituri pentru statele membre şi de importanţa crucială a informaţiilor care intră sub incidenţa prezentului regulament în ceea ce priveşte eficienţa luptei împotriva fraudei.

(27)      Deoarece măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament sunt măsuri cu caracter general în sensul articolului 2 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (⁷), acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 5 din decizia menţionată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

___________

(¹)            Avizul din 5 mai 2010 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(²)            Avizul din 17 februarie 2010 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(³)            JO L 264, 15.10.2003, p. 1.

(⁴)            JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

(⁵)            JO L 44, 20.2.2008, p. 23.

(⁶)            JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(⁷)            JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

___________

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

(1) Prezentul regulament stabileşte condiţiile în care autorităţile competente din statele membre responsabile pentru aplicarea legislaţiei privind TVA trebuie să coopereze între ele şi cu Comisia pentru a asigura respectarea respectivei legislaţii.

În acest scop, prezentul regulament stabileşte norme şi proceduri care să permită autorităţilor competente ale statelor membre să coopereze şi să schimbe reciproc orice informaţii care ar putea ajuta la efectuarea unei determinări corecte a TVA, la controlul aplicării corecte a TVA, mai ales în cazul tranzacţiilor intracomunitare, şi la combaterea fraudei în domeniul TVA. Prezentul regulament stabileşte în special normele şi procedurile care permit statelor membre să colecteze şi să facă schimb de astfel de informaţii pe cale electronică.

(2) Prezentul regulament stabileşte condiţiile în care autorităţile menţionate la alineatul (1) oferă asistenţă în privinţa protecţiei veniturilor din TVA pentru toate statele membre.

(3) Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării de către statele membre a normelor privind asistenţa reciprocă în materie penală.

(4) De asemenea, prezentul regulament stabileşte norme şi proceduri pentru schimbul pe cale electronică de informaţii privind TVA pentru servicii furnizate pe cale electronică în conformitate cu regimul special prevăzut la titlul XII capitolul 6 din Directiva 2006/112/CE şi pentru eventualele schimburi ulterioare de informaţii, precum şi, în ceea ce priveşte serviciile reglementate de respectivul regim special, pentru transferul de bani între autorităţile competente ale statelor membre.

Articolul 2

(1) În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:

(a)  "birou central de legătură" înseamnă biroul care a fost desemnat în temeiul articolului 4 alineatul (1) ca fiind responsabilul principal pentru contactele cu alte state membre în domeniul cooperării administrative;

(b)  "departament de legătură" înseamnă orice birou, altul decât biroul central de legătură, care a fost desemnat ca atare de autoritatea competentă în temeiul articolului 4 alineatul (2) să efectueze în mod direct schimburi de informaţii pe baza prezentului regulament;

(c)  "funcţionar competent" înseamnă orice funcţionar care poate schimba în mod direct informaţii pe baza prezentului regulament şi care a fost desemnat în conformitate cu articolul 4 alineatul (3);

(d)  "autoritate solicitantă" înseamnă biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcţionar competent al unui stat membru care înaintează o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;

(e)  "autoritate solicitată" înseamnă biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcţionar competent al unui stat membru care primeşte o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;

(f)   "tranzacţii intracomunitare" înseamnă livrarea intracomunitară de bunuri sau prestarea intracomunitară de servicii;

(g)  "livrare intracomunitară de bunuri" înseamnă orice livrare de bunuri care trebuie menţionată în declaraţia recapitulativă prevăzută la articolul 262 din Directiva 2006/112/CE;

(h)  "prestare intracomunitară de servicii" înseamnă orice prestare de servicii care trebuie menţionată în declaraţia recapitulativă prevăzută la articolul 262 din Directiva 2006/112/CE;

(i)   "achiziţie intracomunitară de bunuri" înseamnă obţinerea dreptului, în temeiul articolului 20 din Directiva 2006/112/CE, de a dispune de bunuri mobile corporale în calitate de proprietar;

(j)   "număr de identificare în scopuri de TVA" înseamnă numărul prevăzut la articolele 214, 215 şi 216 din Directiva 2006/112/CE;

(k)  "anchetă administrativă" înseamnă toate controalele, verificările şi alte acţiuni întreprinse de statele membre, în exercitarea îndatoririlor lor, în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei privind TVA;

(l)   "schimb automat" înseamnă comunicarea sistematică de informaţii predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă;

(m) "schimb spontan" înseamnă transmiterea nesistematică de informaţii către un alt stat membru, în orice moment şi fără solicitare prealabilă;

(n)  "persoană" înseamnă:

(i)   persoană fizică;

(ii)  persoană juridică;

(iii) în cazul în care legislaţia în vigoare prevede acest lucru, o asociaţie de persoane căreia îi este recunoscută capacitatea de a efectua acte juridice, dar care nu dispune de statutul legal de persoană juridică; sau

(iv) orice altă construcţie juridică, indiferent de natura şi de forma sa, fie că are sau nu personalitate juridică, care efectuează tranzacţii care sunt supuse plăţii TVA;

(o)  "acces automat" înseamnă posibilitatea accesării fără întârziere unui sistem electronic pentru a consulta anumite informaţii conţinute de acesta;

(p)  "prin mijloace electronice" înseamnă prin utilizarea de echipamente electronice de prelucrare (inclusiv compresia digitală) şi de stocare a datelor şi prin utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice şi a altor mijloace electromagnetice;

(q)  "reţea CCN/CSI" înseamnă platforma comună bazată pe reţeaua comună de comunicaţie (denumită în continuare "CCN") şi interfaţa comună a sistemelor (denumită în continuare "CSI"), concepută de Uniune pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice între autorităţile competente în domeniul vamal şi fiscal;

(r)  "control simultan" înseamnă controlul coordonat al situaţiei fiscale a uneia sau mai multor persoane impozabile între care există legături, organizat de cel puţin două state membre participante, având interese comune sau complementare.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2015, definiţiile cuprinse în articolele 358, 358a şi 369a din Directiva 2006/112/CE se aplică de asemenea în sensul prezentului regulament.

Articolul 3

Autorităţile competente sunt autorităţile în numele cărora urmează să se aplice prezentul regulament, fie direct, fie prin delegare.

Fiecare stat membru informează Comisia, până la 1 decembrie 2010, cu privire la autorităţile competente în sensul prezentului regulament şi informează ulterior Comisia fără întârziere cu privire la orice modificare a acestora.

Comisia pune la dispoziţia statelor membre o listă a tuturor autorităţilor competente şi publică  aceste informaţii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

(1) Fiecare stat membru desemnează un singur birou central de legătură, căruia i se delegă principala responsabilitate pentru contactele cu celelalte state membre în domeniul cooperării administrative. Statul membru informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta. Biroul central de legătură poate de asemenea să fie desemnat drept responsabil de contactul cu Comisia.

(2) Autoritatea competentă a fiecărui stat membru poate desemna departamente de legătură. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista acestor departamente şi de a o pune la dispoziţia birourilor centrale de legătură din celelalte state membre în cauză.

(3) De asemenea, autoritatea competentă din fiecare stat membru poate desemna, în condiţiile stabilite de aceasta, funcţionari competenţi care pot face schimb direct de informaţii pe baza prezentului regulament. Atunci când face acest lucru, ea poate limita domeniul de aplicare a unei astfel de delegări. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista acestor funcţionari şi de a o pune la dispoziţia birourilor centrale de legătură din celelalte state membre în cauză.

(4) Funcţionarii care fac schimb de informaţii în temeiul articolelor 28, 29 şi 30 sunt consideraţi, în orice situaţie, ca fiind funcţionari competenţi în acest sens, în conformitate cu condiţiile prevăzute de autorităţile competente.

Articolul 5

În cazul în care un departament de legătură sau un funcţionar competent trimite sau primeşte o cerere sau un răspuns la o cerere de asistenţă, acesta informează biroul central de legătură din statul său membru, în condiţiile prevăzute de acesta din urmă.

Articolul 6

În cazul în care un departament de legătură sau un funcţionar competent primeşte o cerere de asistenţă care necesită o acţiune în afara zonei sale teritoriale sau operaţionale, el transmite fără întârziere această cerere biroului central de legătură al statului său membru şi informează autoritatea solicitantă cu privire la aceasta. Într-un astfel de caz, perioada prevăzută la articolul 10 începe în ziua următoare transmiterii cererii de asistenţă către biroul central de legătură.

CAPITOLUL II

SCHIMBUL DE INFORMAŢII LA CERERE

SECŢIUNEA 1

Cererea de informaţii şi de anchete administrative

Articolul 7

(1) La cererea unei autorităţi solicitante, autoritatea solicitată comunică informaţiile menţionate la articolul 1, inclusiv orice informaţii cu privire la unul sau mai multe cazuri specifice.

(2) În scopul comunicării informaţiilor menţionate la alineatul (1), autoritatea solicitată asigură efectuarea oricăror anchete administrative necesare pentru obţinerea acestor informaţii.

(3) Până la 31 decembrie 2014, cererea menţionată la alineatul (1) poate conţine o cerere motivată pentru o anchetă administrativă. În cazul în care autoritatea solicitată consideră că ancheta administrativă nu este necesară, acesta informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la motivele acestei decizii.

(4) Începând cu 1 ianuarie 2015, cererea menţionată la alineatul (1) poate conţine o cerere motivată pentru o anchetă administrativă specifică. În cazul în care autoritatea solicitată consideră că nicio anchetă administrativă nu este necesară, acesta informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la motivele acestei decizii.

Prin derogare de la primul paragraf declarate de o persoană impozabilă în legătură cu livrările de bunuri sau prestările de servicii enumerate în anexa I, realizate de o persoană impozabilă stabilită în statul membru al autorităţii solicitate şi care sunt taxabile în statul membru al autorităţii solicitante, pot fi refuzate numai:

(a)  pentru motivele prevăzute la articolul 54 alineatul (1), evaluate de autoritatea solicitată în conformitate cu o declaraţie privind cele mai bune practici referitoare la interacţiunea între prezentul alineat şi articolul 54 alineatul (1) care urmează să fie adoptată conform procedurii prevăzute la articolul 58 alineatul (2);

(b)  pentru motivele prevăzute la articolul 54 alineatele (2), (3) şi (4); sau

(c)  pe motivul că autoritatea solicitată a furnizat deja autorităţii solicitante informaţii privind aceeaşi persoană impozabilă, ca urmare a unei anchete administrative efectuate cu mai puţin de doi ani înainte.

În cazul în care autoritatea solicitată refuză o anchetă administrativă menţionată la al doilea paragraf din motivele prevăzute la litera (a) sau (b), autoritatea solicitată pune totuşi la dispoziţia autorităţii solicitante datele şi valorile tuturor livrărilor şi prestărilor relevante efectuate de către persoana impozabilă în statul membru al autorităţii solicitante în cursul celor doi ani precedenţi.

(5) Pentru a obţine informaţiile solicitate sau pentru a efectua ancheta administrativă cerută, autoritatea solicitată sau autoritatea administrativă sesizată de aceasta procedează ca şi când ar acţiona pe cont propriu sau la cererea unei alte autorităţi din statul său membru.

Articolul 8

Cererile de informaţii şi de anchete administrative, în sensul articolului 7, se transmit folosind un formular tip adoptat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 alineatul (2), mai puţin în cazurile prevăzute la articolul 50 sau în cazuri excepţionale în care cererea este însoţită de motivele pentru care autoritatea solicitantă consideră că formularul tip nu este adecvat.

Articolul 9

(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată îi comunică acesteia, sub formă de rapoarte, declaraţii şi orice alte documente, copii certificate ale acestora sau extrase ale acestora, orice informaţii relevante pe care le obţine sau pe care le deţine, precum şi rezultatele anchetelor administrative.

(2) Documentele originale se furnizează numai în cazul în care aceasta nu contravine dispoziţiilor în vigoare în statul membru în care autoritatea solicitată îşi are sediul.

SECŢIUNEA 2

Termenul de furnizare a informaţiilor

Articolul 10

Autoritatea solicitată furnizează informaţiile menţionate la articolele 7 şi 9 în cel mai scurt timp posibil şi în termen de trei luni de la data primirii cererii.

Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea solicitată deţine deja informaţiile cerute, termenul se reduce la o perioadă de maximum o lună.

Articolul 11

În anumite cazuri, care aparţin unor categorii speciale, autorităţile solicitate şi solicitante pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevăzute la articolul 10.

Articolul 12

În cazul în care autoritatea solicitată nu este în măsură să răspundă la cerere în termenul stabilit, aceasta informează de îndată în scris autoritatea solicitantă cu privire la motivele nerespectării termenului şi cu privire la data la care consideră că ar fi în măsură să ofere un răspuns.

CAPITOLUL III

SCHIMBUL DE INFORMAŢII FĂRĂ CERERE PREALABILĂ

Articolul 13

(1) Autoritatea competentă a fiecărui stat membru transmite autorităţii competente a oricărui alt stat membru în cauză, fără cerere prealabilă, informaţiile menţionate la articolul 1, în următoarele cazuri:

(a)  atunci când se consideră că impozitarea are loc în statul membru de destinaţie, iar informaţiile furnizate de statul membru de origine sunt necesare pentru eficacitatea sistemului de control al statului membru de destinaţie;

(b)  atunci când un stat membru are motive să creadă că s-a comis sau că este posibil să se fi comis o încălcare a legislaţiei referitoare la TVA în celălalt stat membru;

(c)  atunci când există un risc de pierderi fiscale în celălalt stat membru.

(2) Schimbul de informaţii fără cerere prealabilă se face fie automat, în conformitate cu articolul 14, fie spontan, în conformitate cu articolul 15.

(3) Informaţiile se transmit prin intermediul unor formulare tip adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 alineatul (2).

Articolul 14

(1) Următoarele se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 alineatul (2):

(a)  categoriile exacte de informaţii care fac obiectul unui schimb automat;

(b)  frecvenţa schimburilor automate pentru fiecare categorie de informaţii; şi

(c)  modalităţile practice pentru schimbul automat de informaţii.

Orice stat membru se poate abţine de la participarea la schimbul automat de informaţii în ceea ce priveşte una sau mai multe categorii de informaţii în cazul în care colectarea informaţiilor în vederea unui astfel de schimb ar presupune impunerea de noi obligaţii asupra persoanelor plătitoare de TVA sau ar impune o sarcină administrativă disproporţionată pentru statul membru.

Rezultatele schimbului automat de informaţii pentru fiecare categorie de informaţii se reexaminează anual de comitetul menţionat la articolul 58 alineatul (1), pentru a se asigura că acest tip de schimb are loc numai dacă este cel mai eficient mijloc de schimb de informaţii.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2015, autoritatea competentă din fiecare stat membru procedează în special la un schimb automat de informaţii care să permită statelor membre de consum să verifice dacă persoanele impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul lor declară şi plătesc corect TVA datorată cu privire la serviciile de telecomunicaţii, de televiziune şi radiodifuziune şi la serviciile furnizate pe cale electronică, indiferent dacă respectivele persoane impozabile utilizează sau nu regimul special prevăzut în titlul XII capitolul 6 secţiunea 3 din Directiva 2006/112/CE. Statul membru de stabilire informează statul membru de consum cu privire la orice discrepanţe constatate.

Articolul 15

Autorităţile competente ale statelor membre comunică prin schimb spontan autorităţilor competente ale celorlalte state membre informaţiile menţionate la articolul 13 alineatul (1), care nu au fost comunicate în baza schimbului automat menţionat la articolul 14, pe care le deţin şi despre care consideră că pot fi utile celorlalte autorităţi competente.

CAPITOLUL IV

FEEDBACK

Articolul 16

În cazul în care o autoritate competentă furnizează informaţii în temeiul articolului 7 sau al articolului 15, aceasta poate solicita autorităţii competente care primeşte informaţiile să transmită feedback în legătură cu informaţiile primite. În cazul în care se solicită feedback, autoritatea competentă care primeşte informaţiile, fără a aduce atingere normelor privind confidenţialitatea fiscală şi protecţia datelor care sunt aplicabile în statul său membru, transmite feedbackul cât mai curând posibil, cu condiţia ca aceasta să nu îi impună o sarcină administrativă disproporţionată. Modalităţile practice se stabilesc prin procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2).

CAPITOLUL V

STOCAREA ȘI SCHIMBUL AUTOMAT AL INFORMAŢIILOR SPECIFICE

Articolul 17

(1) Fiecare stat membru stochează următoarele informaţii într-un sistem electronic:

(a)  informaţiile pe care le culege în temeiul titlului XI capitolul 6 din Directiva 2006/112/CE;

(b)  datele privind identitatea, activitatea, organizarea şi adresa persoanelor cărora le-a a atribuit un număr de identificare în scopuri de TVA, culese în temeiul articolului 213 din Directiva 2006/112/CE, precum şi data la care numărul respectiv a fost eliberat;

(c)  datele privind numerele de identificare în scopuri de TVA pe care le-a eliberat şi care nu mai sunt valabile, precum şi datele la care aceste numere au devenit nevalabile; şi

(d)  informaţiile pe care le culege în temeiul articolelor 360, 361, 364 şi 365 din Directiva 2006/112/CE şi, de la 1 ianuarie 2015, informaţiile pe care le culege în temeiul articolelor 369c, 369f şi 369g din directiva menţionată.

(2) Detaliile tehnice privind ancheta automată a informaţiilor menţionate la alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) se adoptă conform procedurii prevăzute la articolul 58 alineatul (2).

Articolul 18

Pentru a permite utilizarea informaţiilor menţionate la articolul 17 în cadrul procedurilor prevăzute de prezentul regulament, aceste informaţii sunt puse la dispoziţie cel puţin cinci ani de la sfârşitul primului an calendaristic în care trebuie permis accesul la informaţii.

Articolul 19

Statele membre se asigură că informaţiile disponibile în sistemul electronic menţionat la articolul 17 sunt actualizate, complete şi exacte.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2), se definesc criterii pentru a determina care dintre modificări nu sunt relevante, esenţiale sau utile şi, prin urmare, nu trebuie efectuate.

Articolul 20

(1) Informaţiile menţionate la articolul 17 se introduc fără întârziere în sistemul electronic.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), informaţiile menţionate la articolul 17 alineatul (1) litera (a) se introduc în sistemul electronic menţionat în termen de cel târziu o lună de la sfârşitul perioadei la care se referă informaţiile respective.

(3) Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), în cazul în care se corectează sau se adaugă informaţii în sistemul electronic în temeiul articolului 19, acestea trebuie să fie introduse cel târziu la o lună după perioada în care au fost culese.

Articolul 21

(1) Fiecare stat membru acordă acces automat autorităţii competente din orice alt stat membru la informaţiile stocate în temeiul articolului 17.

(2) În ceea ce priveşte informaţiile menţionate la articolul 17 alineatul (1) litera (a), sunt accesibile cel puţin următoarele detalii:

(a)  numerele de identificare TVA atribuite de statul membru care primeşte informaţiile;

(b)  valoarea totală a tuturor livrărilor intracomunitare de bunuri şi valoarea totală a tuturor prestărilor intracomunitare de servicii către persoane posesoare ale unui număr de identificare în scopuri de TVA menţionate la litera (a), de către toţi operatorii înregistraţi în scopuri de TVA în statul membru care furnizează informaţiile;

(c)  numerele de identificare în scopuri de TVA ale persoanelor care au efectuat livrările de bunuri şi prestările de servicii menţionate la litera (b);

(d)  valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii menţionate la litera (b) efectuate de fiecare dintre persoanele menţionate la litera (c) pentru fiecare persoană căreia i s-a atribuit un număr de identificare în scopuri de TVA menţionat la litera (a);

(e)  valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii menţionate la litera (b) efectuate de fiecare dintre persoanele menţionate la litera (c) pentru fiecare persoană căreia i s-a atribuit un număr de identificare în scopuri de TVA de către un alt stat membru în următoarele condiţii:

(i)   accesul are loc în legătură cu anchetarea unei fraude suspectate;

(ii)  accesul se desfăşoară prin intermediul unui funcţionar de legătură Eurofisc, astfel cum se menţionează la articolul 36 alineatul (1), care deţine un identificator personal de utilizator în sistemul electronic care permite accesul la aceste informaţii; şi

(iii) accesul se acordă numai în timpul programului de lucru normal.

Valorile menţionate la literele (b), (d) şi (e) sunt exprimate în moneda statului membru care furnizează informaţiile şi sunt aferente perioadelor de depunere a declaraţiilor recapitulative proprii fiecărei persoane impozabile stabilite în conformitate cu articolul 263 din Directiva 2006/112/CE.

Articolul 22

(1) Pentru a oferi administraţiilor fiscale un nivel rezonabil de asigurare a calităţii şi fiabilităţii informaţiilor disponibile prin sistemul electronic menţionat la articolul 17, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că datele furnizate de persoanele impozabile şi de persoanele juridice neimpozabile pentru identificarea în scopuri de TVA în conformitate cu articolul 214 din Directiva 2006/112/CE sunt, în opinia lor, complete şi exacte.

Statele membre pun în aplicare proceduri de verificare a acestor date, conform rezultatelor evaluării riscului întreprinse de acestea. Verificările vor fi efectuate, în principiu, înaintea identificării în scopuri de TVA sau, dacă se efectuează numai verifică preliminare înaintea identificării, în termen de maximum şase luni de la identificarea în scopuri de TVA.

(2) Statele membre informează comitetul menţionat la articolul 58 alineatul (1) cu privire la măsurile puse în aplicare la nivel naţional pentru a se asigura calitatea şi fiabilitatea informaţiilor în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 23

Statele membre se asigură că numărul de identificare TVA, menţionat la articolul 214 din Directiva 2006/112/CE, apare ca invalid în sistemul electronic menţionat la articolul 17 din prezentul regulament cel puţin în următoarele situaţii:

(a)  în cazul în care persoanele identificate în scopul TVA care au declarat că activităţile lor economice în sensul definiţiei de la articolul 9 din Directiva 2006/112/CE au încetat sau cu privire la care administraţiile fiscale competente consideră că au încetat activităţile economice. Administraţia fiscală poate presupune în special că o persoană şi-a încetat activitatea economică atunci când, în ciuda solicitării în acest sens, persoana respectivă nu a transmis declaraţiile de TVA şi declaraţiile recapitulative pentru un an după expirarea termenului de depunere a primei declaraţii nedepuse. Persoana în cauză are dreptul de a dovedi existenţa unei activităţi economice prin alte mijloace;

(b)  în cazul în care persoanele au declarat date false pentru a obţine identificarea în scopuri de TVA sau nu au comunicat modificări ale datelor lor, iar dacă le-ar fi comunicat administraţiei fiscale, aceasta din urmă ar fi refuzat identificarea în scopuri de TVA sau ar fi retras numărul de identificare în scopuri de TVA.

Articolul 24

În cazul în care, în sensul articolelor 17-21, autorităţile competente ale statelor membre fac schimb de informaţii prin mijloace electronice, ele iau toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea articolului 55.

Statele membre răspund de toate dezvoltările necesare ale sistemelor proprii pentru a permite schimbul acestor informaţii prin reţeaua CCN/CSI.

CAPITOLUL VI

CEREREA DE NOTIFICARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 25

La cererea autorităţii solicitante şi în conformitate cu normele care reglementează notificarea instrumentelor similare în statul membru în care autoritatea solicitată îşi are sediul, autoritatea solicitată notifică destinatarului toate instrumentele şi deciziile emise de autorităţile competente şi care se referă la aplicarea legislaţiei privind TVA pe teritoriul statului membru în care autoritatea solicitantă îşi are sediul.

Articolul 26

Cererile de notificare, care menţionează obiectul instrumentului sau al deciziei care trebuie notificată, precizează numele, adresa şi orice alte informaţii relevante pentru identificarea destinatarului.

Articolul 27

Autoritatea solicitată informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la răspunsul său la cererea de notificare şi îi comunică, în special, data de notificare a deciziei sau a instrumentului către destinatar.

CAPITOLUL VII

PREZENŢA ÎN BIROURILE ADMINISTRATIVE ȘI PARTICIPAREA LA ANCHETELE ADMINISTRATIVE

Articolul 28

(1) Prin acord între autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată şi în conformitate cu modalităţile stabilite de aceasta din urmă, funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantă pot fi prezenţi, în vederea schimbului de informaţii prevăzute la articolul 1, în birourile autorităţilor administrative ale statului membru solicitat sau în orice alt loc în care îşi desfăşoară activitatea respectivele autorităţi. În cazul în care informaţiile solicitate sunt incluse în documente la care funcţionarii autorităţii solicitate au acces, funcţionarii autorităţii solicitante primesc copii ale acestora.

(2) Prin acord între autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată şi în conformitate cu modalităţile stabilite de aceasta din urmă, funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantă pot fi prezenţi, în vederea schimbului de informaţii prevăzute la articolul 1, la anchetele administrative desfăşurate pe teritoriul statului membru solicitat. Astfel de anchete administrative sunt efectuate exclusiv de către funcţionarii autorităţii solicitate. Funcţionarii autorităţii solicitante nu exercită competenţele de control conferite funcţionarilor autorităţii solicitate. Cu toate acestea, ei pot avea acces în aceleaşi clădiri şi la aceleaşi documente ca şi aceştia din urmă, prin intermediul funcţionarilor autorităţii solicitate şi numai în scopul efectuării anchetei administrative.

(3) Funcţionarii autorităţii solicitante prezenţi într-un alt stat membru, în conformitate cu alineatele (1) şi (2), trebuie să fie în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea şi calitatea oficială.

CAPITOLUL VIII

CONTROALE SIMULTANE

Articolul 29

Statele membre pot conveni să efectueze controale simultane de fiecare dată când consideră că astfel de controale sunt mai eficace decât controalele realizate de un singur stat membru.

Articolul 30

(1) Un stat membru identifică în mod independent persoanele impozabile pe care intenţionează să le propună pentru un control simultan. Autoritatea competentă a statului membru respectiv notifică autorităţii competente a celuilalt stat membru în cauză cazurile propuse pentru controalele simultane. Aceasta îşi motivează alegerea, în măsura posibilului, prin furnizarea informaţiilor care au condus la decizia acesteia. Ea indică perioada în care trebuie efectuate aceste controale.

(2) Autoritatea competentă a statului membru care primeşte o propunere de control simultan confirmă autorităţii competente a celuilalt stat membru acordul său sau îi comunică refuzul său motivat, în principiu în termen de două săptămâni, dar nu mai târziu de o lună, de la primirea propunerii.

(3) Fiecare autoritate competentă a statelor membre în cauză numeşte un reprezentant însărcinat cu supravegherea şi coordonarea operaţiunii de control.

CAPITOLUL IX

FURNIZAREA DE INFORMAŢII CĂTRE PERSOANELE IMPOZABILE

Articolul 31

(1) Autorităţile competente ale fiecărui stat membru se asigură că persoanelor implicate în livrarea intracomunitară de bunuri sau prestarea intracomunitară de servicii, precum şi persoanelor impozabile nestabilite care furnizează servicii de telecomunicaţii, de televiziune şi radiodifuziune şi servicii pe cale electronică, în special celor menţionate în anexa II la Directiva 2006/112/CE, li se permite să obţină, în scopurile acestui tip de operaţiune, confirmarea pe cale electronică a validităţii numărului de identificare TVA al oricărei anumite persoane, precum şi numele şi adresa corespunzătoare. Aceste informaţii trebuie să corespundă datelor menţionate la articolul 17.

(2) Fiecare stat membru confirmă prin mijloace electronice numele şi adresa persoanei căreia i-a fost atribuit numărul de identificare TVA, în conformitate cu normele sale interne în materie de protecţie a datelor.

(3) În perioada prevăzută la articolul 357 din Directiva 2006/112/CE, alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică persoanelor impozabile nestabilite care prestează servicii de telecomunicaţii, de televiziune şi de radiodifuziune.

Articolul 32

(1) Pe baza informaţiilor furnizate de statele membre, Comisia publică pe pagina sa de internet detaliile cu privire la dispoziţiile aprobate de fiecare stat membru care transpun titlul XI capitolul 3 din Directiva 2006/112/CE.

(2) Detaliile şi formatul informaţiilor care trebuie comunicate se stabilesc conform procedurii prevăzute la articolul 58 alineatul (2).

CAPITOLUL X

EUROFISC

Articolul 33

(1) În scopul de a promova şi de a facilita cooperarea multilaterală în privinţa combaterii fraudei în domeniul TVA, prezentul capitol instituie o reţea de schimburi rapide de informaţii specifice între statele membre, denumită în continuare "Eurofisc".

(2) În cadrul Eurofisc, statele membre:

(a)  instituie un mecanism multilateral de avertizare timpurie pentru combaterea fraudei în domeniul TVA;

(b)  coordonează schimbul rapid şi multilateral de informaţii punctuale în domeniile în care operează Eurofisc (denumite în continuare "domeniile de lucru ale Eurofisc");

(c)  coordonează activitatea funcţionarilor de legătură ai Eurofisc din statele membre participante în vederea acţionării în momentul primirii avertizărilor.

Articolul 34

(1) Statele membre participă în cadrul domeniilor de lucru ale Eurofisc pe care le aleg şi pot decide să îşi înceteze participarea la acestea.

(2) Statele membre care au ales să participe în cadrul unui domeniu de lucru al Eurofisc participă activ la schimbul multilateral de informaţii specifice între toate statele membre participante.

(3) Informaţiile schimbate sunt confidenţiale, astfel cum se prevede la articolul 55.

Articolul 35

Comisia furnizează sprijin tehnic şi logistic pentru Eurofisc. Comisia nu are acces la informaţiile menţionate la articolul 1 care pot face obiectul unui schimb de informaţii prin intermediul Eurofisc.

Articolul 36

(1) Autorităţile competente ale fiecărui stat membru desemnează cel puţin un funcţionar de legătură Eurofisc. Funcţionarii de legătură Eurofisc sunt funcţionari competenţi în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (c) şi îndeplinesc activităţile menţionate la articolul 33 alineatul (2). Aceştia continuă să răspundă doar în faţa administraţiilor naţionale proprii.

(2) Funcţionarii de legătură ai statelor membre care participă în cadrul unui anumit domeniu de lucru al Eurofisc (denumiţi în continuare "funcţionari de legătură Eurofisc participanţi") desemnează un coordonator (denumit în continuare "coordonator pentru domeniul de lucru al Eurofisc") dintre funcţionarii de legătură Eurofisc participanţi, pe o perioadă de timp limitată. Coordonatorii pentru domeniile de lucru ale Eurofisc:

(a)  adună informaţiile primite de la funcţionarii de legătură Eurofisc participanţi şi le pun la dispoziţie altor funcţionari de legătură Eurofisc participanţi. Informaţia se transmite prin mijloace electronice;

(b)  se asigură că informaţia primită de la funcţionarii de legătură Eurofisc participanţi este prelucrată, astfel cum au convenit participanţii la domeniul de lucru, şi pun rezultatele la dispoziţia funcţionarilor de legătură Eurofisc participanţi;

(c)  oferă feedback funcţionarilor de legătură Eurofisc participanţi.

Articolul 37

Coordonatorii domeniilor de lucru ale Eurofisc depun un raport anual privind activităţile tuturor domeniilor de lucru comitetului menţionat la articolul 58 alineatul (1).

CAPITOLUL XI

DISPOZIŢII PRIVIND REGIMURILE SPECIALE PREVĂZUTE ÎN TITLUL XII

CAPITOLUL 6 DIN DIRECTIVA 2006/112/CE

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii aplicabile până la 31 decembrie 2014

Articolul 38

Se aplică următoarele dispoziţii cu privire la regimul special prevăzut în titlul XII capitolul 6 din Directiva 2006/112/CE. De asemenea, în sensul prezentului capitol, se aplică definiţiile stabilite la articolul 358 din respectiva directivă.

Articolul 39

(1) Informaţiile furnizate statului membru de identificare de către persoana impozabilă nestabilită în Comunitate, la momentul începerii activităţilor sale în temeiul articolului 361 din Directiva 2006/112/CE, se transmit pe cale electronică. Detaliile tehnice, inclusiv un mesaj electronic comun, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2) Statul membru de identificare transmite pe cale electronică informaţiile menţionate la alineatul (1) autorităţilor competente ale celorlalte state membre în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii pe parcursul căreia au fost primite informaţiile de la persoana impozabilă nestabilită în Comunitate. Autorităţile competente ale celorlalte state membre sunt informate în acelaşi mod cu privire la numărul de identificare alocat. Detaliile tehnice, inclusiv un mesaj electronic comun prin care se transmit aceste informaţii, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3) Statul membru de identificare informează fără întârziere, prin mijloace electronice, autorităţile competente ale celorlalte state membre, în cazul în care o persoană impozabilă nestabilită este exclusă din registrul de identificare.

Articolul 40

(1) Declaraţia conţinând informaţiile stabilite la articolul 365 din Directiva 2006/112/CE se transmite pe cale electronică. Detaliile tehnice, inclusiv un mesaj electronic comun, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2) Statul membru de identificare transmite aceste informaţii pe cale electronică autorităţii competente a statului membru în cauză, în termen de cel mult 10 zile de la sfârşitul lunii în cursul căreia a fost primită declaraţia. Statele membre care au solicitat ca declaraţia fiscală să se întocmească într-o monedă naţională diferită de euro convertesc sumele în moneda euro la cursul de schimb valabil în ultima zi a perioadei de raportare. Schimbul se face aplicând ratele de schimb publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care nu există nicio publicaţie pentru ziua respectivă, pentru ziua următoare de publicare. Detaliile tehnice de transmitere a acestor informaţii se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3) Statul membru de identificare transmite prin mijloace electronice statului membru de consum informaţiile necesare pentru asocierea fiecărei plăţi cu declaraţia fiscală trimestrială corespunzătoare.

Articolul 41

(1) Statul membru de identificare se asigură că suma pe care a plătit-o persoana impozabilă nestabilită este transferată în contul bancar în euro care a fost desemnat de statul membru de consum căruia îi este destinată plata. Statele membre care au solicitat plăţile într-o monedă naţională, alta decât euro, transformă sumele în euro utilizând rata de schimb valabilă în ultima zi a perioadei impozabile. Schimbul se face aplicând ratele de schimb publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care nu există nicio publicaţie pentru ziua respectivă, pentru ziua următoare de publicare. Transferul are loc în termen de cel mult zece zile de la sfârşitul lunii în cursul căreia s-a primit plata.

(2) În cazul în care persoana impozabilă nestabilită nu plăteşte impozitul total datorat, statul membru de identificare se asigură că plata este transferată statelor membre de consum, proporţional cu impozitul datorat în fiecare stat membru. Statul membru de identificare informează cu privire la aceasta, prin mijloace electronice, autorităţile competente ale statelor membre de consum.

Articolul 42

Statele membre notifică prin mijloace electronice autorităţile competente ale celorlalte state membre cu privire la numerele de cont bancar relevante pentru primirea plăţilor, în conformitate cu articolul 41.

Statele membre notifică fără întârziere, prin mijloace electronice, autorităţilor competente ale celorlalte state membre şi Comisiei modificările cotei normale de impozitare.

SECŢIUNEA 2

Dispoziţii aplicabile începând cu 1 ianuarie 2015

Articolul 43

Se aplică următoarele dispoziţii cu privire la regimurile speciale prevăzute în titlul XII capitolul 6 din Directiva 2006/112/CE.

Articolul 44

(1) Informaţiile furnizate statului membru de identificare de către persoana impozabilă nestabilită în Comunitate, la momentul începerii activităţilor sale, în temeiul articolului 361 din Directiva 2006/112/CE, se transmit pe cale electronică. Detaliile tehnice, inclusiv un mesaj electronic comun, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2) Statul membru de identificare transmite pe cale electronică informaţiile menţionate la alineatul (1) autorităţilor competente ale celorlalte state membre în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii pe parcursul căreia au fost primite informaţiile de la persoana impozabilă nestabilită în Comunitate. Informaţii similare, în vederea identificării persoanei impozabile care aplică regimul special în temeiul articolului 369b din Directiva 2006/112/CE, se transmit în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii pe parcursul căreia persoana impozabilă a declarat începerea activităţilor sale impozabile în condiţiile respectivului regim special. Autorităţile competente ale celorlalte state membre sunt informate în acelaşi mod cu privire la numărul de identificare alocat.

Detaliile tehnice, inclusiv un mesaj electronic comun prin care se transmit aceste informaţii, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3) În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în Comunitate sau o persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum este exclusă de la regimul special, statul membru de identificare informează imediat, pe cale electronică, autorităţile competente ale celorlalte state membre cu privire la această situaţie.

Articolul 45

(1) Declaraţia conţinând informaţiile stabilite la articolele 365 şi 369g din Directiva 2006/112/CE se transmite pe cale electronică. Detaliile tehnice, inclusiv un mesaj electronic comun, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2) Statul membru de identificare transmite aceste informaţii pe cale electronică autorităţii competente a statului membru de consum în cauză, în termen de cel mult 10 zile de la sfârşitul lunii în cursul căreia a fost primită declaraţia. Informaţiile prevăzute la articolul 369g paragraful al doilea din Directiva 2006/112/CE se transmit, de asemenea, autorităţii competente a statului membru de stabilire interesat. Statele membre care au solicitat ca declaraţia fiscală să se întocmească într-o monedă naţională diferită de euro convertesc sumele în moneda euro la cursul de schimb valabil în ultima zi a perioadei de raportare. Conversia se efectuează utilizând ratele de schimb publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care nu se publică rate de schimb în acea zi, pentru următoarea zi de publicare. Detaliile tehnice de transmitere a acestor informaţii se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3) Statul membru de identificare transmite prin mijloace electronice statului membru de consum informaţiile necesare pentru asocierea fiecărei plăţi cu declaraţia fiscală trimestrială corespunzătoare.

Articolul 46

(1) Statul membru de identificare se asigură că suma pe care a plătit-o persoana impozabilă nestabilită este transferată în contul bancar în euro care a fost desemnat de statul membru de consum căruia îi este destinată plata. Statele membre care au solicitat plăţile într-o monedă naţională, alta decât euro, transformă sumele în euro utilizând rata de schimb valabilă în ultima zi a perioadei impozabile. Schimbul se face aplicând ratele de schimb publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care nu există nicio publicaţie pentru ziua respectivă, pentru ziua următoare de publicare. Transferul are loc în termen de cel mult zece zile de la sfârşitul lunii în cursul căreia s-a primit plata.

(2) În cazul în care persoana impozabilă nestabilită nu plăteşte impozitul total datorat, statul membru de identificare se asigură că plata este transferată statelor membre de consum, proporţional cu impozitul datorat în fiecare stat membru. Statul membru de identificare informează cu privire la aceasta, prin mijloace electronice, autorităţile competente ale statelor membre de consum.

(3) În ceea ce priveşte plăţile care se transferă statului membru de consum în conformitate cu regimul special prevăzut la titlul XII capitolul 6 secţiunea 3 din Directiva 2006/112/CE, statul membru de identificare are dreptul să reţină, din sumele menţionate la alineatele (1) şi (2), următoarele procente:

(a)  de la 1 ianuarie 2015 până la 31 decembrie 2016: - 30%;

(b)  de la 1 ianuarie 2017 până la 31 decembrie 2018: - 15%;

(c)  începând de la 1 ianuarie 2019: - 0%.

Articolul 47

Statele membre notifică prin mijloace electronice autorităţile competente ale celorlalte state membre cu privire la numerele de cont bancar relevante pentru primirea plăţilor, în conformitate cu articolul 46.

Statele membre notifică fără întârziere, prin mijloace electronice, autorităţilor competente ale celorlalte state membre şi Comisiei modificările cotei de impozitare aplicabile pentru furnizarea de servicii de telecomunicaţii, servicii de difuzare şi servicii furnizate în mod electronic.

CAPITOLUL XII

SCHIMBUL ȘI PĂSTRAREA DE INFORMAŢII ÎN CONTEXTUL PROCEDURII DE RAMBURSARE A TVA ÎN FAVOAREA PERSOANELOR IMPOZABILE CARE SUNT STABILITE ÎN ALT STAT MEMBRU DECÂT STATUL MEMBRU DE RAMBURSARE

Articolul 48

(1) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit solicitantul primeşte o cerere de rambursare a TVA în temeiul articolului 5 din Directiva 2008/9/CE, iar articolul 18 din respectiva directivă nu este aplicabil, aceasta transmite cererea pe cale electronică, în termen de 15 zile calendaristice de la primirea ei, autorităţilor competente ale fiecărui stat membru de rambursare în cauză, împreună cu o confirmare că solicitantul este persoană impozabilă în scopuri de TVA, astfel cum este prevăzut la articolul 2 punctul 5 din Directiva 2008/9/CE, şi că numărul de identificare sau de înregistrare furnizat de această persoană este valabil pentru perioada de rambursare.

(2) Autorităţile competente ale fiecărui stat membru de rambursare comunică, pe cale electronică, autorităţilor competente ale celorlalte state membre orice informaţie pe care o solicită în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva 2008/9/CE. Detaliile tehnice, inclusiv un mesaj electronic comun prin care se transmit aceste informaţii, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3) Autorităţile competente ale fiecărui stat membru de rambursare comunică pe cale electronică autorităţilor competente ale celorlalte state membre intenţia lor de a recurge la opţiunea de a cere solicitantului să furnizeze descrierea activităţii sale economice prin intermediul codurilor armonizate, astfel cum este prevăzut la articolul 11 din Directiva 2008/9/CE.

Codurile armonizate menţionate la primul paragraf se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2) din prezentul regulament pe baza clasificării NACE instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităţilor economice NACE a doua revizuire (¹).

___________

(¹)            JO L 393, 30.12.2006, p. 1.

___________

CAPITOLUL XIII

RELAŢIILE CU COMISIA

Articolul 49

(1) Statele membre şi Comisia examinează şi evaluează funcţionarea sistemului de cooperare administrativă prevăzut de prezentul regulament. Comisia centralizează experienţa statelor membre cu scopul de a îmbunătăţi funcţionarea acestui sistem.

(2) Statele membre comunică Comisiei orice informaţii relevante disponibile, referitoare la aplicarea de către acestea a prezentului regulament.

(3) În conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 alineatul (2), se stabileşte o listă cu datele statistice necesare pentru evaluarea prezentului regulament. Statele membre comunică aceste date Comisiei, în măsura în care acestea sunt disponibile, iar comunicarea nu implică sarcini administrative nejustificate.

(4) În vederea evaluării eficacităţii acestui sistem de cooperare administrativă în combaterea fraudei fiscale şi a evaziunii fiscale, statele membre pot comunica Comisiei orice alte informaţii menţionate la articolul 1.

(5) Comisia transmite informaţiile menţionate la alineatele (2), (3) şi (4) celorlalte state membre în cauză.

(6) Atunci când este necesar, în plus faţă de informaţiile obligatorii în temeiul altor dispoziţii ale prezentului regulament, Comisia comunică autorităţilor competente din fiecare stat membru informaţii de natură a le permite să combată frauda în domeniul TVA, imediat ce dispune de aceste informaţii.

(7) În vederea realizării obiectivelor prezentului regulament, Comisia poate, la cererea unui stat membru, oferi expertiza proprie, asistenţă tehnică sau logistică sau orice alt tip de suport.

CAPITOLUL XIV

RELAŢIILE CU ŢĂRILE TERŢE

Articolul 50

(1) În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru primeşte informaţii de la o ţară terţă, autoritatea respectivă le poate comunica autorităţilor competente ale statelor membre care ar putea fi interesate de aceste informaţii şi, în orice caz, tuturor celor care le solicită, în măsura în care este permis de acordurile de asistenţă cu ţara terţă respectivă.

(2) Autorităţile competente pot comunica, în conformitate cu dispoziţiile naţionale privind comunicarea datelor cu caracter personal statelor terţe, informaţiile obţinute în conformitate cu prezentul regulament unei ţări terţe, cu condiţia respectării următoarelor:

(a)  autoritatea competentă a statului membru în care informaţia îşi are originea îşi dă acordul cu privire la acea comunicare; şi

(b)  ţara terţă în cauză s-a angajat să acorde cooperarea asistenţa necesară pentru obţinerea de dovezi cu privire la caracterul neregulat al tranzacţiilor care par a contraveni legislaţiei referitoare la TVA.

CAPITOLUL XV

CONDIŢII CARE REGLEMENTEAZĂ SCHIMBUL DE INFORMAŢII

Articolul 51

(1) Informaţiile comunicate în temeiul prezentului regulament sunt furnizate, în măsura posibilului, prin mijloace electronice, conform modalităţilor care urmează să fie adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 58 alineatul (2).

(2) În cazurile în care solicitarea nu a fost transmisă complet prin sistemul electronic menţionat la alineatul (1), autoritatea solicitată confirmă primirea solicitării prin mijloace electronice, fără întârziere şi, în orice caz, nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primire.

În cazurile în care autoritatea a primit o solicitare sau o informaţie fără să fie destinatarul avut în vedere, aceasta îi transmite expeditorului un mesaj prin mijloace electronice, fără întârziere şi, în orice caz, nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primire.

Articolul 52

Cererile de asistenţă, inclusiv cererile de notificare, şi documentele anexate pot fi redactate în orice limbă aleasă de comun acord de autoritatea solicitată şi autoritatea solicitantă. Aceste cereri sunt însoţite de o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care autoritatea solicitată îşi are sediul doar în cazuri speciale, atunci când autoritatea solicitată prezintă un motiv pentru solicitarea unei astfel de traduceri.

Articolul 53

Comisia şi statele membre se asigură că sunt operaţionale sistemele de comunicare sau de schimburi de informaţii, existente sau noi, care sunt necesare pentru asigurarea schimburilor de informaţii descrise în prezentul regulament. Un acord privind nivelul serviciului care asigură calitatea tehnică şi cantitatea serviciilor furnizate de Comisie şi de statele membre pentru funcţionarea acestor sisteme de comunicaţii şi schimb de informaţii se stabileşte în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2). Comisia este responsabilă pentru orice adaptare a reţelei CCN/CSI, necesară pentru a permite schimbul de informaţii între statele membre. Statele membre sunt responsabile pentru orice adaptare a sistemelor lor, necesară pentru a permite schimbul acestor informaţii prin intermediul reţelei CCN/CSI.

Statele membre renunţă la orice pretenţii de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentului regulament, exceptând, după caz, cheltuielile cu onorariile plătite experţilor.

Articolul 54

(1) Autoritatea solicitată dintr-un stat membru furnizează unei autorităţi solicitante din alt stat membru informaţiile prevăzute la articolul 1, cu condiţia ca:

(a)  numărul şi natura cererilor de informaţii înaintate de autoritatea solicitantă într-o anumită perioadă să nu implice o sarcină administrativă disproporţionată asupra autorităţii solicitate;

(b)  autoritatea solicitantă să fi epuizat sursele obişnuite de informaţii pe care le-ar fi putut utiliza în condiţiile respective pentru a obţine informaţiile solicitate, fără a risca să pericliteze realizarea obiectivului urmărit.

(2) Prezentul regulament nu impune nicio obligaţie de a dispune efectuarea de anchete sau de a furniza informaţii cu privire la un anumit caz, dacă legislaţia sau practica administrativă a statului membru care ar trebui să furnizeze informaţiile nu autorizează statul membru să efectueze aceste anchete sau să culeagă ori să utilizeze aceste informaţii în interesele proprii ale statului membru în cauză.

(3) Autoritatea competentă a unui stat membru solicitat poate refuza furnizarea de informaţii, în cazul în care statul membru solicitant nu este în măsură, din motive juridice, să furnizeze informaţii similare. Comisia este informată cu privire la motivele refuzului de către statul membru solicitat.

(4) Furnizarea de informaţii poate fi refuzată în cazul în care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

(5) Alineatele (2), (3) şi (4) nu se vor interpreta, în niciun caz, ca autorizând o autoritate solicitată a unui stat membru să refuze furnizarea de informaţii cu privire la o persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA în statul membru al autorităţii solicitante din simplul motiv că aceste informaţii sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară sau de o persoană desemnată sau acţionând în capacitate de agent sau fiduciar, sau pentru că aceste informaţii se raportează la participaţii la capitalul unei persoane.

(6) Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la motivele refuzării cererii de asistenţă.

(7) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2), se poate adopta un prag minim de la care se poate introduce o cerere de asistenţă.

Articolul 55

(1) Informaţiile comunicate sau culese sub orice formă, în temeiul prezentului regulament, inclusiv toate informaţiile la care un funcţionar a avut acces în condiţiile prevăzute la capitolele VII, VIII şi X, precum şi în cazurile menţionate la alineatul (2) din prezentul articol sunt reglementate de obligaţia păstrării secretului oficial şi se bucură de protecţia acordată informaţiilor similare, atât în temeiul legislaţiei naţionale a statului membru care le-a primit, cât şi al dispoziţiilor corespondente aplicabile autorităţilor Uniunii. Astfel de informaţii nu pot fi utilizate decât în condiţiile prevăzute în prezentul regulament.

Aceste informaţii pot fi utilizate pentru stabilirea bazei de impozitare sau pentru perceperea sau controlul administrativ al impozitelor în scopul stabilirii bazei de impozitare.

De asemenea, informaţiile pot fi utilizate pentru evaluarea altor prelevări, drepturi şi taxe reglementate de articolul 2 din Directiva 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor privind anumite cotizaţii, drepturi, taxe şi alte măsuri (¹).

De asemenea, acestea pot fi folosite în legătură cu procedurile judiciare care pot implica sancţiuni, iniţiate ca urmare a încălcării legislaţiei fiscale, fără a aduce atingere normelor generale şi dispoziţiilor legale care reglementează drepturile acuzaţilor şi martorilor în cadrul acestor proceduri.

(2) Persoanele acreditate în mod corespunzător de Autoritatea de Acreditare de Securitate a Comisiei pot avea acces la aceste informaţii numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru întreţinerea şi dezvoltarea reţelei CCN/CSI.

(3) Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru care furnizează informaţiile permite utilizarea acestora în alte scopuri în statul membru al autorităţii solicitante în cazul în care, în temeiul legislaţiei statului membru al autorităţii solicitate, informaţiile pot fi utilizate în scopuri similare.

(4) În cazul în care autoritatea solicitantă consideră că informaţiile pe care le-a primit de la autoritatea solicitată ar putea fi utile autorităţii competente a unui stat membru terţ, ea le poate transmite acesteia din urmă. Ea informează autoritatea solicitată în prealabil cu privire la aceasta. Autoritatea solicitată poate prevedea ca transmiterea informaţiilor către un terţ să facă obiectul acordului său prealabil.

(5) Orice stocare sau schimb de informaţii menţionat în prezentul regulament face obiectul dispoziţiilor de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE. Cu toate acestea, în scopul aplicării corecte a prezentului regulament, statele membre limitează domeniul de aplicare a obligaţiilor şi drepturilor prevăzute la articolul 10, articolul 11 alineatul (1), articolele 12 şi 21 din Directiva 95/46/CE, în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor menţionate la articolul 13 alineatul (1) litera (e) din directiva menţionată.

___________

(¹)            JO L 150, 10.6.2008, p. 28.

___________

Articolul 56

Rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente sau copiile certificate sau extrasele acestor documente, obţinute de personalul autorităţii solicitate şi comunicate autorităţii solicitante, în cadrul asistenţei prevăzute de prezentul regulament, pot fi invocate ca dovezi de către organismele competente ale statului membru al autorităţii solicitante, la fel ca şi documentele similare furnizate de o altă autoritate din ţara respectivă.

Articolul 57

(1) În scopul aplicării prezentului regulament, statele membre iau toate măsurile necesare pentru:

(a)  a asigura o coordonare internă eficace între autorităţile competente;

(b)  a stabili o cooperare directă între autorităţile abilitate în vederea acestei coordonări;

(c)  a asigura buna funcţionare a sistemului de schimb de informaţii prevăzut de prezentul regulament.

(2) Comisia comunică fiecărui stat membru, în cel mai scurt timp posibil, orice informaţii pe care le primeşte şi pe care este în măsură să le furnizeze.

CAPITOLUL XVI

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 58

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru cooperare administrativă.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.

Articolul 59

(1) Până la 1 noiembrie 2013 şi, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul oricăror dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezentul regulament.

Articolul 60

(1) Prezentul regulament nu aduce atingere îndeplinirii oricăror obligaţii mai largi în domeniul asistenţei reciproce, care decurg din alte acte juridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale.

(2) În cazul în care statele membre încheie acorduri bilaterale cu privire la chestiunile reglementate de prezentul regulament, în special în temeiul articolului 11, şi care nu se referă la cazuri individuale, ele informează Comisia fără întârziere. La rândul ei, Comisia informează celelalte state membre.

Articolul 61

Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 se abrogă începând cu 1 ianuarie 2012. Cu toate acestea, efectele articolului 2 punctul 1 din respectivul regulament se menţin până la data publicării de către Comisie a listei autorităţilor competente menţionate la articolul 3 din prezentul regulament.

Capitolul V, cu excepţia articolului 27 alineatul (4), din regulamentul menţionat continuă să se aplice până la 31 decembrie 2012.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 62

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2012.

Cu toate acestea, articolele 33-37 se aplică de la 1 noiembrie 2010.

Capitolul V, cu excepţia articolelor 23 şi 24, se aplică de la 1 ianuarie 2013.

—   Articolele 38-42 se aplică de la 1 ianuarie 2012 până la 31 decembrie 2014.

—   Articolele 43-47 se aplică începând cu 1 ianuarie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 7 octombrie 2010.

Pentru Consiliu

Preşedintele

S. VANACKERE

__________________________

ANEXA I

Lista livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii pentru care se aplică articolul 7 alineatele (3) şi (4):

1.   Vânzări la distanţă (articolele 33 şi 34 din Directiva 2006/112/CE)

2.   Servicii legate de bunuri imobile (articolul 47 din Directiva 2006/112/CE)

3.   Servicii de telecomunicaţii, de televiziune şi de radiodifuziune şi servicii furnizate pe cale electronică (articolul 58 din Directiva 2006/112/CE)

4.   Închirierea, alta decât închirierea pe termen scurt, a unui mijloc de transport în beneficiul unei persoane neimpozabile (articolul 56 din Directiva 2006/112/CE)

__________________________

ANEXA II

Regulamentul abrogat şi modificările sale succesive

Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului JO L 264, 15.10.2003, p. 1

Regulamentul (CE) nr. 885/2004 al Consiliului JO L 168, 1.5.2004, p. 1

Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului JO L 363, 20.12.2006, p. 1

Regulamentul (CE) nr. 143/2008 al Consiliului JO L 44, 20.2.2008, p. 1

Regulamentul (CE) nr. 37/2009 al Consiliului JO L 14, 20.1.2009, p. 1

__________________________