REGULAMENTUL (UE) NR. 1092/2010 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI
din 24 noiembrie 2010
privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
întrucât:
(1) Stabilitatea financiară este o condiţie prealabilă pentru ca economia reală să ofere locuri de muncă, credite și creștere. Criza financiară a pus în evidenţă deficienţe importante în domeniul supravegherii financiare care nu a reușit să anticipeze evoluţiile macroprudenţiale negative sau să prevină acumularea de riscuri excesive în sistemul financiar.
(2) Parlamentul European a solicitat în mod repetat asigurarea unor condiţii de concurenţă cu adevărat echitabile pentru toţi actorii de la nivelul Uniunii și a subliniat eșecurile semnificative în ceea ce privește supravegherea exercitată de Uniune asupra unor pieţe financiare din ce în ce mai integrate [în Rezoluţia sa din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului normativ pentru pieţele financiare: plan de acţiune (4), în Rezoluţia sa din 21 noiembrie 2002 privind normele de supraveghere prudenţială în Uniunea Europeană (5), în Rezoluţia sa din 11 iulie 2007 privind politica în domeniul serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea Albă (6), în Rezoluţia sa din 23 septembrie 2008 conţinând recomandări către Comisie privind fondurile speculative și fondurile de capital privat (7) și în Rezoluţia sa din 9 octombrie 2008 conţinând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere (8), precum și în Poziţia sa din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind iniţierea și exercitarea activităţii de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (9) și în Poziţia sa din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind agenţiile de rating de credit (10)].
___________
(1) JO C 270, 11.11.2009, p. 1.
(2) Avizul din 22 ianuarie 2010 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(3) Poziţia Parlamentului European din 22 septembrie 2010 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 17 noiembrie 2010.
____________
(3) În noiembrie 2008, Comisia a însărcinat un grup la nivel înalt prezidat de Jacques de Larosière să formuleze recomandări cu privire la modul în care pot fi consolidate mecanismele europene de supraveghere, pentru a proteja mai bine cetăţenii și pentru a reinstaura încrederea în sistemul financiar.
(4) În raportul său final, prezentat la 25 februarie 2009 („raportul de Larosière”), grupul la nivel înalt a recomandat, printre altele, înfiinţarea unui organism la nivelul Uniunii care să fie însărcinat cu supravegherea riscurilor din sistemul financiar în ansamblul său.
____________
(4) JO C 40, 7.2.2001, p. 453.
(5) JO C 25 E, 29.1.2004, p. 394.
(6) JO C 175 E, 10.7.2008, p. 392.
(7) JO C 8 E, 14.1.2010, p. 26.
(8) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 48.
(9) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 214.
(10) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 292.
____________
(5) În comunicarea sa din 4 martie 2009 intitulată „Stimularea redresării economice europene”, Comisia a salutat și a oferit o largă susţinere recomandărilor formulate în raportul de Larosière. În cadrul reuniunii sale din 19 și 20 martie 2009, Consiliul European a convenit asupra necesităţii de a îmbunătăţi reglementarea și supravegherea instituţiilor financiare din cadrul Uniunii și de a utiliza raportul de Larosière ca bază de acţiune.
(6) În comunicarea sa din 27 mai 2009 intitulată „Supravegherea financiară europeană”, Comisia a sugerat o serie de reforme ale mecanismelor actuale de protejare a stabilităţii financiare la nivelul Uniunii, incluzând în special crearea unui comitet european pentru risc sistemic (CERS), responsabil cu supravegherea macroprudenţială. Consiliul, la 9 iunie 2009, și Consiliul European, în cadrul reuniunii sale din 18 și 19 iunie, au susţinut sugestiile Comisiei și au salutat intenţia Comisiei de a înainta propuneri legislative prin care noul cadru să fie instituit în cursul anului 2010. În acord cu punctul de vedere al Comisiei, Consiliul a concluzionat, printre altele, că Banca Centrală Europeană (BCE) „ar trebui să furnizeze sprijin analitic, statistic, administrativ și logistic pentru CERS, bazându-se și pe consiliere tehnică din partea băncilor centrale și a autorităţilor de supraveghere naţionale”. Asistenţa acordată CERS de către BCE, precum și sarcinile atribuite CERS nu ar trebui să aducă atingere principiului independenţei BCE în îndeplinirea atribuţiilor sale, în conformitate cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).
(7) Date fiind integrarea pieţelor financiare internaţionale, precum și riscul de contagiune al crizelor financiare, este necesar un angajament ferm din partea Uniunii la nivel global. CERS ar trebui să beneficieze de expertiza unui comitet știinţific la nivel înalt și să își asume toate responsabilităţile necesare la nivel global pentru a se asigura că vocea Uniunii se face auzită privind aspectele referitoare la stabilitatea financiară, în special printr-o strânsă cooperare cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) și cu Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF), din partea cărora se așteaptă emiterea de avertizări timpurii cu privire la riscurile macroprudenţiale la nivel mondial, precum și cu toţi partenerii Grupului celor douăzeci (G-20).
(8) CERS ar trebui să contribuie, printre altele, la punerea în aplicare a recomandărilor formulate de FMI, CSF și Banca Reglementelor Internaţionale (BRI) către G-20.
(9) Raportul din 28 octombrie 2009 întocmit de FMI, BRI și CSF intitulat „Orientări pentru evaluarea importanţei sistemice a instituţiilor, pieţelor și instrumentelor financiare: consideraţii iniţiale” și prezentat miniștrilor de finanţe și guvernatorilor Băncilor Centrale ai G-20 prevede, de asemenea, că evaluarea riscurilor sistemice poate varia în funcţie de mediul economic. Aceasta va depinde totodată de infrastructura financiară și de mecanismele de gestionare a crizei, precum și de capacitatea de a face faţă deficienţelor în momentul apariţiei acestora. Instituţiile financiare pot avea o importanţă sistemică pentru sistemele financiare și economiile locale, naţionale și internaţionale. Criteriile principale care ajută la identificarea importanţei sistemice a pieţelor și a instituţiilor sunt mărimea (volumul de servicii financiare prestate de componentele individuale ale sistemului financiar), substituibilitatea (măsura în care alte componente ale sistemului pot presta aceleași servicii în cazul unei deficienţe) și interconectarea (legăturile cu celelalte componente ale sistemului). O evaluare bazată pe aceste trei criterii ar trebui însoţită de indicarea vulnerabilităţilor financiare și a capacităţii cadrului instituţional de a face faţă deficienţelor financiare și ar trebui să ia în considerare o gamă largă de factori suplimentari cum ar fi, printre altele, complexitatea structurilor specifice și a modelelor de afaceri, gradul de autonomie financiară, intensitatea și domeniul de aplicare ale supravegherii, transparenţa mecanismelor financiare și legăturile care ar putea afecta riscul general al instituţiilor.
(10) Misiunea CERS ar trebui să fie aceea de a supraveghea și de a evalua riscurile sistemice în condiţii normale în vederea diminuării expunerii sistemului la riscul de disfuncţionalitate a componentelor sistemice și în vederea îmbunătăţirii rezistenţei sistemului financiar la șocuri. În această privinţă, CERS ar trebui să contribuie la asigurarea stabilităţii financiare și la atenuarea efectelor negative asupra pieţei interne și a economiei reale. Pentru a-și îndeplini obiectivele, CERS ar trebui să analizeze toate informaţiile relevante.
(11) Mecanismele actuale ale Uniunii pun prea puţin accentul pe supravegherea macroprudenţială și pe interconexiunile dintre evoluţiile din mediul macroeconomic mai larg și sistemul financiar. Responsabilitatea pentru analiza macroprudenţială rămâne fragmentată și este efectuată de diverse autorităţi la niveluri diferite, fără a exista un mecanism care să garanteze faptul că riscurile macroprudenţiale sunt identificate adecvat și că se emit în mod clar avertismente și recomandări care să fie urmate și transpuse în acţiuni. Funcţionarea corespunzătoare a sistemului financiar al Uniunii și a sistemului financiar mondial, precum și atenuarea eventualelor ameninţări la adresa acestora, necesită o coerenţă sporită între supravegherea macroprudenţială și supravegherea microprudenţială.
(12) Un sistem nou conceput de supraveghere macroprudenţială necesită un lider credibil și recunoscut. Astfel, dat fiind rolul său cheie și credibilitatea sa pe plan intern și internaţional, și în spiritul recomandărilor formulate în raportul de Larosière, președintele BCE ar trebui să exercite președinţia CERS pentru un prim mandat de cinci ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament. În plus, ar trebui sporite cerinţele privind responsabilitatea, iar organismele CERS ar trebui să poată beneficia de o gamă largă de expertiză, pregătire și opinii.
(13) Raportul de Larosière prevede, de asemenea, că supravegherea macroprudenţială nu are însemnătate decât dacă poate avea un efect asupra supravegherii la nivel microprudenţial, iar supravegherea microprudenţială nu poate proteja în mod eficace stabilitatea financiară fără a lua în considerare în mod adecvat evoluţiile la nivel macroprudenţial.
(14) Ar trebui instituit un Sistem european de supraveghere financiară (SESF), care să reunească, sub forma unei reţele, toţi actorii angajaţi în activităţi de supraveghere financiară la nivel naţional și la nivelul Uniunii. Respectând principiul cooperării loiale în conformitate cu articolul 4 alineatul(3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, părţile la SESF ar trebui să coopereze pe bază de încredere și deplin respect reciproc, în special pentru a garanta că informaţiile care circulă între ele sunt adecvate și fiabile. La nivelul Uniunii, reţeaua ar trebui să fie compusă din CERS și trei autorităţi de supraveghere microprudenţială: Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (1), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaţionale), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și pieţe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3) (denumite, în continuare, în mod colectiv „AES”).
(15) Uniunea are nevoie de un organism aparte, responsabil cu supravegherea macroprudenţială a sistemului său financiar, care să identifice riscurile la adresa stabilităţii financiare și, acolo unde este necesar, să emită avertismente de risc și recomandări în vederea adoptării unor măsuri în faţa acestor riscuri. În consecinţă, CERS ar trebui să fie instituit sub forma unui nou organism independent, care să acopere toate sectoarele financiare precum și schemele de garantare. CERS ar trebui să fie responsabil cu realizarea supravegherii macroprudenţiale la nivelul Uniunii și ar trebui să nu aibă personalitate juridică.
(16) CERS ar trebui să fie format dintr-un Consiliu general, un Comitet director, un secretariat, un Comitet consultativ știinţific și un Comitet consultativ tehnic. Componenţa Comitetului consultativ știinţific ar trebui să ţină seama de norme adecvate în materie de conflict de interese adoptate de Consiliul general. Instituirea Comitetului consultativ tehnic ar trebui să ia în considerare structurile existente în vederea evitării oricăror suprapuneri.
(17) CERS ar trebui să emită avertismente și, acolo unde consideră necesar, recomandări fie de natură generală, fie de natură specifică, care să se adreseze în special Uniunii în ansamblul său sau unuia sau mai multor state membre, sau uneia sau mai multor AES, sau uneia sau mai multor autorităţi naţionale de supraveghere, cu un calendar definit pentru luarea măsurilor relevante care se impun.
__________
(1) A se vedea pagina 12 din prezentul Jurnal Oficial.
(2) A se vedea pagina 48 din prezentul Jurnal Oficial.
(3) A se vedea pagina 84 din prezentul Jurnal Oficial.
__________
(18) CERS ar trebui să stabilească un cod de culori pentru a permite părţilor interesate să evalueze mai bine natura riscurilor.
(19) În vederea creșterii influenţei și legitimităţii lor, aceste avertismente și recomandări ar trebui transmise, de asemenea, în condiţii de strictă confidenţialitate, Consiliului și Comisiei și, în cazul în care sunt adresate uneia sau mai multor autorităţi naţionale de supraveghere, ar trebui transmise AES. Deliberările din cadrul Consiliului ar trebui pregătite de Comitetul economic și financiar (CEF) în conformitate cu rolul acestuia din urmă, astfel cum este definit în TFUE. Pentru a pregăti discuţiile din cadrul Consiliului și pentru a oferi Consiliului în timp util consiliere cu privire la măsurile de adoptat, CERS ar trebui să informeze CEF în mod periodic și ar trebui să primească textele tuturor avertismentelor și recomandărilor de îndată ce acestea au fost adoptate.
(20) De asemenea, CERS ar trebui să monitorizeze respectarea avertismentelor și recomandărilor sale, pe baza rapoartelor întocmite de destinatari, pentru a se asigura că avertismentele și recomandările sale sunt urmate în mod efectiv. Destinatarii recomandărilor ar trebui să acţioneze pe baza acestora și să justifice în mod corespunzător cazurile de lipsă de acţiune (mecanismul „acţiune sau explicaţii”). În cazul în care CERS consideră că reacţia este neadecvată, acesta ar trebui să informeze, în condiţii de strictă confidenţialitate, destinatarii, Consiliul și, dacă este cazul, autoritatea europeană de supraveghere în cauză.
(21) CERS ar trebui să decidă, de la caz la caz și după informarea Consiliului cu suficient timp înainte pentru ca acesta să poată reacţiona, dacă o recomandare ar trebui să rămână confidenţială sau să fie făcută publică, ţinând seama de faptul că aducerea acesteia la cunoștinţa publicului poate contribui la respectarea recomandărilor în anumite situaţii.
(22) În cazul în care CERS detectează un risc care ar putea pune serios în pericol buna funcţionare și integritatea pieţelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unor părţi ale acestuia, ar trebui ca CERS să informeze de urgenţă Consiliul cu privire la această situaţie. În cazul în care CERS consideră că ar putea interveni o situaţie de urgenţă, acesta ar trebui să contacteze Consiliul și să îi transmită o evaluare a situaţiei. Ulterior, Consiliul ar trebui să evalueze necesitatea adoptării unei decizii adresate AES prin care să stabilească existenţa unei situaţii de urgenţă Pe parcursul acestui proces, protecţia corespunzătoare a confidenţialităţii este de importanţă capitală.
(23) CERS ar trebui să raporteze Parlamentului European și Consiliului cel puţin anual și mai frecvent în caz de dificultăţi financiare pe scară largă. Dacă este cazul, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să poată invita CERS să examineze chestiuni specifice privind stabilitatea financiară.
(24) BCE și băncile centrale naţionale ar trebui să deţină un rol principal în supravegherea macroprudenţială, datorită competenţelor și responsabilităţilor lor existente în domeniul stabilităţii financiare. Autorităţile naţionale de supraveghere ar trebui să fie implicate pentru a furniza expertiza lor specifică. Participarea autorităţilor însărcinate cu supravegherea microprudenţială la lucrările CERS este esenţială pentru garantarea faptului că evaluarea riscului macroprudenţial se bazează pe informaţii complete și exacte referitoare la evoluţiile din sistemul financiar. În consecinţă, președinţii AES ar trebui să fie membri cu drept de vot. Un reprezentant al autorităţilor naţionale de supraveghere competente în cauză din fiecare stat membru ar trebui să participe la reuniunile Consiliului general fără drept de vot. Din motive de transparenţă, 15 persoane independente ar trebui să ofere CERS expertiză externă prin intermediul Comitetului consultativ știinţific.
(25) Participarea unui membru al Comisiei în cadrul CERS va contribui la stabilirea unei legături cu supravegherea macroeconomică și financiară a Uniunii, în timp ce prezenţa președintelui CEF va reflecta rolul ministerelor responsabile de finanţe ale statelor membre și rolul Consiliului în asigurarea stabilităţii financiare și efectuarea supravegherii economice și financiare.
(26) Este esenţial ca membrii CERS să își exercite îndatoririle cu imparţialitate și să aibă în vedere numai stabilitatea financiară a Uniunii în ansamblul său. În cazul în care nu se poate ajunge la un consens, voturile referitoare la avertismente și recomandări în cadrul CERS nu ar trebui ponderate, iar deciziile ar trebui luate, de regulă, cu majoritate simplă.
(27) Interconectarea instituţiilor și pieţelor financiare implică necesitatea ca monitorizarea și evaluarea potenţialelor riscuri sistemice să se bazeze pe un set amplu de date și indicatori macroeconomici și microfinanciari relevanţi. Aceste riscuri sistemice includ riscul de perturbare a serviciilor financiare care este cauzat de o disfuncţionalitate importantă a întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părţi a acestuia și care poate produce consecinţe negative grave asupra pieţei interne și asupra economiei reale. Toate tipurile de instituţii, intermediari, pieţe, infrastructuri și instrumente financiare pot avea o importanţă sistemică. Prin urmare, CERS ar trebui să aibă acces la toate informaţiile necesare pentru a-și îndeplini atribuţiile, păstrând în același timp confidenţialitatea acestor informaţii după cum este necesar.
(28) Măsurile de colectare a informaţiilor prevăzute în prezentul regulament sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor CERS și nu ar trebui să aducă atingere cadrului juridic al Sistemului statistic european în domeniul statisticii. Prezentul regulament nu ar trebui, prin urmare, să aducă atingere Regulamentului (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene (1) și Regulamentului (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informaţiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (2).
(29) Participanţii la piaţă pot avea contribuţii valoroase la înţelegerea evoluţiilor care influenţează sistemul financiar. Atunci când este cazul, CERS ar trebui, prin urmare, să consulte părţile interesate din sectorul privat, inclusiv reprezentanţi ai sectorului financiar, asociaţii ale consumatorilor, grupuri de utilizatori din domeniul serviciilor financiare, înfiinţate de Comisie sau prin legislaţia Uniunii, și să le ofere posibilitatea de a-și prezenta observaţiile.
(30) Înfiinţarea CERS ar trebui să contribuie în mod direct la atingerea obiectivelor pieţei interne. Supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar la nivelul Uniunii este o parte integrantă a noilor mecanisme generale de supraveghere în Uniune, deoarece aspectele macroprudenţiale sunt strâns legate de atribuţiile de supraveghere microprudenţială atribuite AES. Părţile interesate nu vor putea avea încrederea necesară pentru a se implica în activităţi financiare transfrontaliere decât după ce se vor institui mecanisme care să ţină cont într-o măsură suficientă de interdependenţa riscurilor microprudenţiale și a celor macroprudenţiale. CERS ar trebui să monitorizeze și să evalueze riscurile care ameninţă stabilitatea financiară, generate de evoluţii care pot avea impact la nivel sectorial sau la nivelul sistemului financiar în ansamblu. Prin abordarea acestor riscuri, CERS ar trebui să contribuie direct la o structură de supraveghere integrată la nivelul Uniunii, necesară pentru promovarea unor reacţii politice oportune și coerente la nivelul statelor membre, prevenindu-se astfel abordările divergente și îmbunătăţindu-se funcţionarea pieţei interne.
(31) Curtea de Justiţie, în hotărârea sa din 2 mai 2006 în cauza C-217/04 (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene) a susţinut că „nimic din formularea articolului 95 din Tratatul CE [actualul articol 114 din TFUE] nu implică faptul că destinatarii măsurilor adoptate de legiuitorul comunitar în temeiul dispoziţiei respective pot fi doar statele membre individuale. Legiuitorul poate considera necesară instituirea unui organism comunitar care să aibă responsabilitatea de a contribui la punerea în aplicare a unui proces de armonizare în cazurile în care, pentru a facilita punerea în practică și aplicarea uniformă a actelor bazate pe acea dispoziţie, pare a fi oportună adoptarea de măsuri de sprijin și de măsuri-cadru fără caracter obligatoriu” (3). CERS ar trebui să contribuie la stabilitatea financiară necesară pentru aprofundarea integrării financiare pe piaţa internă prin monitorizarea riscurilor sistemice și prin emiterea de avertismente și recomandări, atunci când este cazul. Aceste sarcini sunt strâns legate de obiectivele legislaţiei Uniunii privind piaţa internă a serviciilor financiare. Prin urmare, CERS ar trebui instituit în temeiul articolului 114 din TFUE.
__________
(1) JO L 87, 31.3.2009, p. 164.
(2) JO L 318, 27.11.1998, p. 8.
(3) Rapoartele Curţii Europene 2006, pagina I-03771, punctul 44.
___________
(32) După cum se sugerează în raportul de Larosière, este necesară o abordare în etape, iar Parlamentul European și Consiliul ar trebui să realizeze o reexaminare completă a SESF, CERS și AES până la 17 decembrie 2013.
(33) Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume o supraveghere macroprudenţială eficace a sistemului financiar al Uniunii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător la nivelul statelor membre din cauza integrării pieţelor financiare din Uniune, și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1
Instituirea
(1) Se instituie un Comitet european pentru risc sistemic (CERS). Acesta are sediul la Frankfurt pe Main.
(2) CERS face parte din Sistemul european de supraveghere financiară (SESF), al cărui scop este de a asigura supravegherea sistemului financiar al Uniunii.
(3) SESF cuprinde:
(a) CERS;
(b) Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;
(c) Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaţionale) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010;
(d) Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și pieţe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010;
(e) Comitetul comun al autorităţilor europene de supraveghere (Comitetul comun) prevăzut la articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010;
(f) autorităţile competente sau de supraveghere din statele membre specificate în actele Uniunii menţionate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4) Respectând principiul cooperării loiale în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, părţile la SESF cooperează pe bază de încredere și deplin respect reciproc, în special pentru a garanta că informaţiile care circulă între ele sunt adecvate și fiabile.
Articolul 2
Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
(a) „instituţie financiară” înseamnă orice întreprindere care intră sub incidenţa legislaţiei menţionate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, precum și orice altă întreprindere sau entitate din Uniune a cărei activitate principală are un caracter similar;
(b) „sistem financiar” înseamnă toate instituţiile financiare, pieţele, produsele și infrastructurile pieţelor;
(c) „risc sistemic” înseamnă riscul de perturbare a sistemului financiar care poate genera consecinţe negative grave pentru piaţa internă și economia reală. Toate tipurile de entităţi financiare intermediare, pieţe și infrastructuri financiare pot fi importante din punct de vedere sistemic într-o anumită măsură.
Articolul 3
Misiune, obiective și atribuţii
(1) CERS răspunde de supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar în Uniune, în vederea contribuirii la prevenirea sau reducerea riscurilor sistemice la adresa stabilităţii financiare a Uniunii care sunt rezultatul evoluţiilor din sistemul financiar și luând în considerare evoluţiile macroeconomice, pentru evitarea perioadelor de dificultăţi financiare la scară largă. CERS contribuie la funcţionarea armonioasă a pieţei interne, garantând, astfel, o contribuţie sustenabilă a sectorului financiar la creșterea economică.
(2) În vederea atingerii obiectivelor prevăzute la alineatul (1), CERS îndeplinește următoarele atribuţii:
(a) să determine și/sau să colecteze, precum și să analizeze, toate informaţiile relevante și necesare pentru atingerea obiectivelor descrise la alineatul (1);
(b) să identifice și să clasifice riscurile sistemice în funcţie de prioritate;
(c) să emită avertismente, atunci când aceste riscuri sistemice sunt considerate importante și să facă publice avertismentele respective, după caz;
(d) să formuleze recomandări pentru acţiunile de remediere ca răspuns la riscurile identificate și să facă publice recomandările respective, după caz;
(e) atunci când CERS consideră că poate apărea o situaţie de urgenţă, potrivit articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, să emită un avertisment confidenţial adresat Consiliului și să prezinte Consiliului o evaluare a situaţiei, pentru a permite Consiliului să evalueze necesitatea de a adopta o decizie adresată AES prin care să stabilească existenţa unei situaţii de urgenţă;
(f) să monitorizeze măsurile adoptate în urma avertismentelor și recomandărilor;
(g) să coopereze îndeaproape cu toate părţile la SESF; dacă este cazul, să furnizeze AES informaţiile referitoare la riscurile sistemice necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor acestora; și, în special, în colaborare cu AES, să elaboreze un set comun de indicatori cantitativi și calitativi (tablou de riscuri) pentru a identifica și a măsura riscul sistemic;
(h) să participe, după caz, în cadrul Comitetului comun;
(i) să își coordoneze activitatea cu organizaţiile financiare internaţionale, în special FMI și CSF, precum și cu organismele relevante din ţări terţe, cu privire la chestiunile legate de supravegherea macroprudenţială;
(j) să îndeplinească alte atribuţii conexe, în conformitate cu legislaţia Uniunii.
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA
Articolul 4
Structura
(1) CERS are un Consiliu general, un Comitet director, un secretariat, un Comitet consultativ știinţific și un Comitet consultativ tehnic.
(2)Consiliul general adoptă deciziile necesare pentru asigurarea îndeplinirii atribuţiilor conferite CERS în temeiul articolului 3 alineatul (2).
(3)Comitetul director furnizează asistenţă în cadrul procesului decizional al CERS prin pregătirea reuniunilor Consiliului general, prin revizuirea documentelor care urmează să fie discutate, precum și prin monitorizarea progreselor înregistrate în activităţile în curs ale CERS.
(4) Secretariatul este responsabil de activitatea de zi cu zi a CERS. Acesta asigură sprijin analitic, statistic, administrativ și logistic de înaltă calitate pentru CERS, sub conducerea președintelui acestuia și a Comitetului director, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1096/2010 al Consiliului (1). Secretariatul beneficiază de asemenea de consiliere tehnică din partea AES, a băncilor centrale naţionale și a autorităţilor naţionale de supraveghere.
_________
(1) A se vedea pagina 162 din prezentul Jurnal Oficial.
__________
(5) Comitetul consultativ știinţific și Comitetul consultativ tehnic menţionate la articolele 12 și 13 oferă consultanţă și asistenţă cu privire la aspecte relevante pentru activitatea CERS.
Articolul 5
Președintele și vicepreședinţii CERS
(1) CERS este prezidat de președintele BCE pentru un mandat de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Pentru mandatele ulterioare, președintele CERS este desemnat în conformitate cu modalităţile determinate pe baza reexaminării prevăzute la articolul 20.
(2) Prim-vicepreședintele este ales de către membrii Consiliului general al BCE și din rândul acestora, pentru un mandat de 5 ani, ţinând seama de necesitatea unei reprezentări echilibrate a statelor membre în ansamblu și în raportul dintre cele a căror monedă este euro și cele a căror monedă nu este euro. Mandatul prim-vicepreședintelui poate fi reînnoit o singură dată.
(3) Al doilea vicepreședinte este președintele Comitetului comun, astfel cum este numit în temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(4) Președintele și vicepreședinţii prezintă în faţa Parlamentului European, în cadrul unei audieri publice, modul în care intenţionează să-și îndeplinească sarcinile care le-au fost atribuite în temeiul prezentului regulament.
(5) Președintele prezidează reuniunile Consiliului general și ale Comitetului director.
(6) Vicepreședinţii prezidează, în ordinea precedenţei, reuniunile Consiliului general și/sau ale Comitetului director atunci când președintele nu poate participa.
(7) În cazul în care mandatul unui membru al Consiliului general al BCE ales în funcţia de prim-vicepreședinte se încheie înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani sau în cazul în care, din orice motiv, prim-vicepreședintele nu este în măsură să își îndeplinească îndatoririle, se alege un nou prim-vicepreședinte, în conformitate cu alineatul (2).
(8) Președintele îndeplinește funcţia de reprezentare externă a CERS.
Articolul 6
Consiliul general
(1) Sunt membri cu drept de vot ai Consiliului general:
(a) președintele și vicepreședintele BCE;
(b) guvernatorii băncilor centrale naţionale;
(c) un membru al Comisiei;
(d) președintele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană);
(e) președintele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaţionale);
(f) președintele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și pieţe);
(g) președintele și cei doi vicepreședinţi ai Comitetului consultativ știinţific;
(h) președintele Comitetului consultativ tehnic.
(2) Sunt membri fără drept de vot ai Consiliului general:
(a) un reprezentant la nivel înalt din fiecare stat membru din cadrul autorităţilor naţionale de supraveghere competente, în conformitate cu alineatul (3);
(b) președintele Comitetului economic și financiar (CEF).
(3) În ceea ce privește reprezentarea autorităţilor naţionale de supraveghere în conformitate cu alineatul (2) litera (a), respectivii reprezentanţi la nivel înalt din fiecare stat membru ocupă această poziţie prin rotaţie în funcţie de punctele discutate, cu excepţia cazului în care autorităţile naţionale de supraveghere dintr-un anumit stat membru au convenit asupra unui reprezentant comun.
(4) Consiliul general elaborează regulamentul de procedură al CERS.
Articolul 7
Imparţialitatea
(1) Când participă la activităţile Consiliului general și la cele ale Comitetului director și când desfășoară orice altă activitate legată de CERS, membrii CERS își îndeplinesc atribuţiile cu imparţialitate și numai în interesul Uniunii în ansamblul său. Aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucţiuni din partea statelor membre, a instituţiilor Uniunii sau a oricăror altor organisme publice sau private.
(2) Membrii Consiliului general (atât cei cu drept de vot, cât și cei fără drept de vot) nu pot deţine funcţii în sectorul financiar.
(3) Nici statele membre, nici instituţiile Uniunii Europene și nici alte organisme publice sau private nu încearcă să influenţeze membrii CERS în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2).
Articolul 8
Secretul profesional
(1) Membrii Consiliului general și orice alte persoane care lucrează sau au lucrat în cadrul CERS sau în legătură cu acesta (inclusiv personalul relevant al băncilor centrale, al Comitetului consultativ știinţific, al Comitetului consultativ tehnic, al AES și al autorităţilor naţionale de supraveghere competente din statele membre) nu divulgă informaţii care fac obiectul secretului profesional, chiar și după ce sarcinile acestora au încetat.
(2) Informaţiile primite de membrii CERS sunt utilizate numai în contextul sarcinilor acestora și pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2).
(3) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 16 și aplicării dreptului penal, nicio informaţie confidenţială primită de persoanele menţionate la alineatul (1) într-un context profesional nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorităţi, cu excepţia prezentării sale într-o formă sintetică sau agregată, astfel încât instituţiile financiare individuale să nu poată fi identificate.
(4) CERS, împreună cu AES, stabilește și instituie proceduri specifice în materie de confidenţialitate pentru protejarea informaţiilor privind instituţiile financiare individuale și a informaţiilor prin care pot fi identificate instituţii financiare individuale.
Articolul 9
Reuniunile Consiliului general
(1) Reuniunile plenare ordinare ale Consiliului general sunt convocate de președintele CERS și au loc cel puţin de patru ori pe an. Reuniunile extraordinare pot fi convocate la iniţiativa președintelui CERS sau la cererea cel puţin a unei treimi din membrii Consiliului general cu drept de vot.
(2) Fiecare membru este prezent în persoană la reuniunile Consiliului general și nu poate fi reprezentat.
(3) Prin derogare de la alineatul (2), un membru care se află în imposibilitatea de a participa la reuniuni pentru o perioadă de cel puţin trei luni poate numi un supleant. De asemenea, membrul respectiv poate fi înlocuit de o persoană care a fost numită formal în conformitate cu normele privind substituirea temporară a reprezentanţilor, în vigoare în cadrul instituţiei vizate.
(4) Dacă este cazul, pot fi invitaţi să ia parte la reuniunile Consiliului general reprezentanţi la nivel înalt ai organizaţiilor financiare internaţionale care desfășoară activităţi cu legătură directă cu atribuţiile CERS prevăzute la articolul 3 alineatul (2).
(5) Participarea la activitatea CERS poate fi deschisă reprezentanţilor la nivel înalt ai autorităţilor relevante din ţările terţe, în special din ţările SEE, aceasta fiind strict limitată la chestiunile care prezintă o importanţă deosebită pentru ţările respective. CERS poate institui mecanisme care să specifice în special natura, amploarea și aspectele procedurale ale implicării ţărilor terţe respective în activitatea CERS. Aceste mecanisme pot prevede reprezentarea, în mod ad-hoc, în calitate de observator, în cadrul Consiliului general și ar trebui să privească numai chestiuni care prezintă importanţă pentru ţările respective, excluzând orice caz în care poate fi discutată situaţia instituţiilor financiare individuale sau a statelor membre.
(6) Reuniunile sunt confidenţiale.
Articolul 10
Modalităţi de vot în cadrul Consiliului general
(1) Fiecare membru cu drept de vot din Consiliul general deţine un vot.
(2) Fără a aduce atingere procedurilor de vot prevăzute la articolul 18 alineatul (1), Consiliul general decide cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi cu drept de vot. În caz de egalitate de voturi, președintele CERS deţine votul decisiv.
(3) Prin derogare de la alineatul (2), este necesară o majoritate de două treimi din voturile exprimate pentru a adopta o recomandare sau pentru a face publice un avertisment sau o recomandare.
(4) Un cvorum de două treimi din membrii cu drept de vot este necesar pentru efectuarea oricărui vot în cadrul Consiliului general. În cazul în care cvorumul nu este întrunit, președintele CERS poate convoca o reuniune extraordinară în cadrul căreia deciziile pot fi adoptate cu un cvorum de o treime. Regulamentul de procedură menţionat la articolul 6 alineatul (4) stabilește un preaviz adecvat pentru convocarea unei reuniuni extraordinare.
Articolul 11
Comitetul director
(1) Comitetul director se compune din următorii membri:
(a) președintele și prim-vicepreședintele CERS;
(b) vicepreședintele BCE;
(c) alţi patru membri ai Consiliului general, care sunt, de asemenea, membri ai Consiliului general al BCE, ţinând seama de necesitatea unei reprezentări echilibrate a statelor membre în ansamblu și în raportul dintre cele a căror monedă este euro și cele a căror monedă nu este euro. Aceștia sunt aleși de către membrii Consiliului general care sunt, de asemenea, membri ai Consiliului general al BCE, și din rândul acestora, pentru o perioadă de trei ani;
(d) un membru al Comisiei;
(e) președintele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană);
(f) președintele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaţionale);
(g) președintele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și pieţe);
(h) președintele CEF;
(i) președintele Comitetului consultativ știinţific; și
(j) președintele Comitetului consultativ tehnic.
Orice loc rămas vacant în cadrul Comitetului director din categoria membrilor aleși se ocupă prin alegerea unui nou membru de către Consiliul general.
(2) Reuniunile Comitetului director sunt convocate de către președinte CERS cel puţin trimestrial, înainte de fiecare reuniune a Consiliului general. Președintele CERS poate convoca, de asemenea, reuniuni ad-hoc.
Articolul 12
Comitetul consultativ știinţific
(1) Comitetul consultativ știinţific este compus din președintele Comitetului consultativ tehnic și din 15 experţi care reprezintă o gamă largă de aptitudini și experienţă, propuși de Comitetul director și aprobaţi de Consiliul general pentru un mandat reînnoibil de patru ani. Persoanele nominalizate nu sunt membre ale AES și sunt selecţionate pe baza competenţelor lor generale și în funcţie de experienţa lor diversă în mediul academic sau în alte sectoare, în special în întreprinderile mici și mijlocii sau în cadrul sindicatelor, sau în calitate de furnizori sau de consumatori de servicii financiare.
(2) Președintele și cei doi vicepreședinţi ai Comitetului consultativ știinţific sunt numiţi de Consiliul general în urma unei propuneri a președintelui CERS și dispun fiecare, de un nivel înalt de experienţă i cunoștinţe relevante, de exemplu prin apartenenţa la mediul academic în domeniul bancar, al valorilor mobiliare/pieţelor sau al asigurărilor ș i al pensiilor ocupaţionale. Președinţia Comitetului consultativ știinţific ar trebui asigurată, prin rotaţie, de una dintre aceste trei persoane.
(3) Comitetul consultativ știinţific oferă consultanţă și asistenţă CERS în conformitate cu articolul 4 alineatul (5), la cererea președintelui CERS.
(4) Secretariatul CERS sprijină lucrările Comitetului consultativ știinţific, iar șeful secretariatului participă la reuniunile sale.
(5) După caz, Comitetul consultativ știinţific organizează consultări timpurii cu părţile interesate, precum participanţii la piaţă, organizaţiile consumatorilor și experţii din mediile academice, într-un mod deschis și transparent, ţinând seama în același timp de obligaţia de confidenţialitate.
(6) Comitetului consultativ știinţific i se pun la dispoziţie toate mijloacele necesare pentru a-și îndeplini atribuţiile cu succes.
Articolul 13
Comitetul consultativ tehnic
(1) Comitetul consultativ tehnic este alcătuit din:
(a) un reprezentant al fiecărei bănci centrale naţionale și un reprezentant al BCE;
(b) un reprezentant al fiecărui stat membru din cadrul autorităţilor naţionale de supraveghere competente, în conformitate cu al doilea paragraf;
(c) un reprezentant al Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană);
(d) un reprezentant al Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaţionale);
(e) un reprezentant al Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și pieţe);
(f) doi reprezentanţi ai Comisiei;
(g) un reprezentant al CEF; și
(h) un reprezentant al Comitetului consultativ știinţific.
Autorităţile de supraveghere din fiecare stat membru aleg un reprezentant în cadrul Comitetului consultativ tehnic. În ceea ce privește reprezentarea autorităţilor naţionale de supraveghere în conformitate cu primul paragraf litera (b), respectivii reprezentanţi ocupă această poziţie prin rotaţie în funcţie de punctele discutate, cu excepţia cazului în care autorităţile naţionale de supraveghere dintr-un anumit stat membru au convenit asupra unui reprezentant comun.
(2) Președintele Comitetului consultativ tehnic este numit de Consiliul general în urma unei propuneri a președintelui CERS.
(3) Comitetul consultativ tehnic oferă consultanţă și asistenţă CERS în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) la cererea președintelui CERS.
(4) Secretariatul CERS sprijină lucrările Comitetului consultativ tehnic, iar șeful secretariatului participă la reuniunile sale.
(5) Comitetului consultativ tehnic i se pun la dispoziţie toate mijloacele necesare pentru a-și îndeplini atribuţiile cu succes.
Articolul 14
Alte surse de consultanţă
La îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2), CERS solicită, dacă este cazul, opiniile părţilor interesate relevante din sectorul privat.
CAPITOLUL III
ATRIBUŢII
Articolul 15
Colectarea și schimbul de informaţii
(1) CERS furnizează AES informaţiile referitoare la riscuri care sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor acestora.
(2) AES, Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), Comisia, autorităţile naţionale de supraveghere și autorităţile naţionale din domeniul statisticii cooperează îndeaproape cu CERS și îi furnizează toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor acestuia în conformitate cu legislaţia Uniunii.
(3) Sub rezerva articolului 36 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, CERS poate solicita informaţii din partea AES, de regulă într-o formă sintetică sau agregată, astfel încât instituţiile financiare individuale să nu poată fi identificate.
(4) Înainte de a solicita informaţii în conformitate cu prezentul articol, CERS ia în primul rând în considerare statisticile existente întocmite, difuzate și elaborate de Sistemul statistic european și de SEBC.
(5) În cazul în care informaţiile solicitate nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziţie în timp util, CERS poate solicita informaţiile din partea SEBC, a autorităţilor naţionale de supraveghere sau a autorităţilor naţionale din domeniul statisticii. În cazul în care informaţiile continuă să nu fie disponibile, CERS le poate solicita statului membru vizat, fără a aduce atingere prerogativelor conferite Consiliului, Comisiei (Eurostat), BCE, Eurosistemului și respectiv SEBC în domeniul statisticii și al colectării datelor.
(6) În cazul în care CERS solicită informaţii care nu sunt prezentate într-o formă sintetică sau agregată cererea motivată explică de ce datele privind respectiva instituţie financiară individuală sunt considerate a fi relevante din punct de vedere sistemic și necesare, având în vedere situaţia care prevalează pe piaţă.
(7) Înaintea fiecărei solicitări de informaţii care nu sunt prezentate într-o formă sintetică sau agregată, CERS consultă Autoritatea europeană de supraveghere în cauză pentru a se asigura că cererea este justificată și proporţională. În cazul în care Autoritatea europeană de supraveghere în cauză nu consideră că cererea este justificată și proporţională, aceasta returnează fără întârziere cererea CERS și solicită justificări suplimentare. După transmiterea de către CERS a acestor justificări suplimentare autorităţii europene de supraveghere în cauză, informaţiile solicitate sunt transmise CERS de către destinatarii cererii, cu condiţia ca aceștia să aibă acces în mod legal la informaţiile pertinente.
Articolul 16
Avertismente și recomandări
(1) Atunci când identifică riscuri semnificative pentru atingerea obiectivului menţionat la articolul 3 alineatul (1), CERS emite avertismente și, dacă este cazul, formulează recomandări pentru acţiuni de remediere, inclusiv, după caz, pentru iniţiative legislative.
(2) Avertismentele și recomandările emise de CERS în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) literele (c) și (d) pot fi de natură generală sau specifică și se adresează în special Uniunii în ansamblul său, unuia sau mai multor state membre, uneia sau mai multor AES sau uneia sau mai multor autorităţi naţionale de supraveghere. În cazul în care un avertisment sau o recomandare se adresează uneia sau mai multor autorităţi naţionale de supraveghere, statul sau statele membre în cauză sunt de asemenea informate cu privire la aceasta. Recomandările includ un termen specific de adoptare a unui răspuns. De asemenea, recomandările pot fi adresate Comisiei în ceea ce privește legislaţia relevantă a Uniunii.
(3) În momentul transmiterii către destinatari în conformitate cu alineatul (2), avertismentele și recomandările se transmit, în condiţii de strictă confidenţialitate, și Consiliului și Comisiei, iar în cazul în care se adresează uneia sau mai multor autorităţi naţionale de supraveghere, se transmit AES.
(4) Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la riscurile din economia Uniunii și pentru a le prioritiza, CERS, în strânsă cooperare cu celelalte părţi la SESF, elaborează un cod de culori care să corespundă situaţiilor create de diferite niveluri de risc.
După ce se elaborează criteriile pentru o astfel de clasificare, avertismentele și recomandările CERS vor indica, de la caz la caz și dacă este necesar, cărei categorii de risc îi aparţin.
Articolul 17
Monitorizarea recomandărilor CERS
(1) În cazul în care o recomandare menţionată la articolul 3 alineatul (2) litera (d) se adresează Comisiei, unuia sau mai multor state membre, uneia sau mai multor AES sau uneia sau mai multor autorităţi naţionale de supraveghere, destinatarii comunică CERS și Consiliului acţiunile întreprinse drept răspuns la recomandare și justifică în mod corespunzător cazurile de lipsă de acţiune. Dacă este cazul, CERS informează fără întârziere AES, în condiţii de strictă confidenţialitate, cu privire la răspunsurile primite.
(2) În cazul în care CERS decide că nu s-a dat curs recomandării sale sau că destinatarii nu au justificat în mod adecvat lipsa lor de acţiune, acesta informează, în condiţii de strictă confidenţialitate, destinatarii, Consiliul și, dacă este cazul, autoritatea europeană de supraveghere în cauză.
(3) În cazul în care CERS a luat o decizie în temeiul alineatului (2) cu privire la o recomandare care a fost făcută publică în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (1), Parlamentul European poate invita președintele CERS să prezinte respectiva decizie, iar destinatarii pot solicita să ia parte la un schimb de păreri.
Articolul 18
Avertismente și recomandări publice
(1) Consiliul general decide, de la caz la caz, după informarea prealabilă a Consiliului cu suficient timp înainte pentru ca acesta să poată reacţiona, dacă ar trebui ca un avertisment sau o recomandare să fie făcute publice. Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (3), un cvorum de două treimi se aplică întotdeauna cu privire la deciziile luate de Consiliul general în temeiul prezentului alineat.
(2) Dacă Consiliul general decide să facă public un avertisment sau o recomandare, acesta informează în prealabil destinatarii.
(3) Destinatarilor avertismentelor și recomandărilor făcute publice de CERS li se asigură, de asemenea, dreptul de a-și face publice poziţiile și justificările ca reacţie a acestea.
(4) Atunci când Consiliul general decide să nu facă public un avertisment sau o recomandare, destinatarii și, dacă este cazul, Consiliul și AES, iau toate măsurile necesare pentru protejarea naturii confidenţiale a acestora.
CAPITOLUL IV
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 19
Responsabilitate și obligaţii de raportare
(1) Cel puţin o dată pe an, și mai frecvent în cazul unor tulburări financiare extinse, președintele CERS este invitat pentru o audiere anuală la Parlamentul European, care marchează publicarea raportului anual al CERS către Parlamentul European și Consiliu. Aceste audieri se desfășoară separat de dialogul monetar dintre Parlamentul European și președintele BCE.
(2) Raportul anual menţionat la alineatul (1) conţine informaţiile pe care Consiliul general al CERS decide să le facă publice, în conformitate cu articolul 18. Raportul anual se pune la dispoziţia publicului.
(3) De asemenea, CERS examinează aspecte specifice la invitaţia Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei.
(4) Parlamentul European poate solicita președintelui CERS să participe la o audiere a comisiilor competente ale Parlamentului European.
(5) Președintele CERS organizează discuţii confidenţiale care au loc verbal de cel puţin două ori pe an și mai des dacă se consideră necesar, în spatele ușilor închise, cu președintele și vicepreședinţii Comisiei pentru afaceri economice și monetare din cadrul Parlamentului European, cu privire la activitatea în curs a CERS. Se încheie un acord între CERS și Parlamentul European cu privire la modalităţile detaliate de organizare a acestor reuniuni, în vederea asigurării deplinei confidenţialităţi, în conformitate cu articolul 8. CERS transmite Consiliului o copie a acestui acord.
Articolul 20
Reexaminare
Până la 17 decembrie 2013, Parlamentul European și Consiliul examinează prezentul regulament, pe baza unui raport al Comisiei și, după primirea unui aviz din partea BCE și a AES, Parlamentul European și Consiliul stabilesc dacă este necesar ca misiunea și organizarea CERS să fie reexaminate.
Parlamentul European și Consiliul reexaminează în special modalităţile de desemnare sau de alegere a președintelui CERS.
Articolul 21
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Strasbourg, 24 noiembrie 2010.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președintele Președintele
J. BUZEK O. CHASTEL
__________________________
