Publicat în Jurnalul Oficial L nr. 106 din 03-05-2000

DIRECTIVA 2000/8/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 20 martie 2000

de modificare a Directivei nr. 70/221/CEE a Consiliului de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind rezervoarele de carburant lichid şi dispozitivele de protecţie spate ale autovehiculelor şi ale remorcilor acestora

 

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

 

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

 

având în vedere propunerea Comisiei (1)

 

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),

 

acţionând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat (3),

 

întrucât:

 

(1)  Directiva 70/221/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind rezervoarele de carburant lichid şi dispozitivele de protecţie spate ale autovehiculelor şi ale remorcilor acestora (4) este una dintre directivele separate în conformitate cu procedura de omologare prevăzută de Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1990 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind omologarea de tip a autovehiculelor şi a remorcilor acestora (5); în consecinţă, prevederile şi definiţiile Directivei 70/156/CEE privind autovehiculele, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate se aplică Directivei 70/221/CEE; în consecinţă, este necesar ca articolul 1 din Directiva 70/221/CEE să se adapteze definiţiilor din Directiva 70/156/CEE.

 

(2)  Pentru a lua în considerare progresul tehnic, este recomandabil ca Directiva 70/221/CEE să fie adaptată la cerinţele tehnice adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Regulamentul nr. 34 privind omologarea vehiculelor în vederea prevenirii riscului de incendiu, în special la dispoziţiile privind rezervoarele de carburant făcute din material plastic.

 

(3)  Vărsarea accidentală a carburantului (în special a motorinei) pe drum reprezintă un risc semnificativ pentru şoferii autovehiculelor cu două roţi sau ai motociclurilor cu pedale.

 

(4)  Există un interes în creştere în carburanţii gazoşi pentru propulsia autovehiculelor, în special din motive de mediu; întrucât, prin urmare, în viitor, Directiva 70/221/CEE ar trebui să conţină şi prevederi pentru rezervoarele de carburanţi alţii decât lichizi; în acest sens, titlul şi sfera de aplicare a Directivei 70/221/CEE ar trebui modificate în consecinţă; specificaţiile tehnice pentru rezervoarele de carburant gazos vor fi introduse prin modificări ulterioare la directiva menţionată.

 

(5)  Mai mult, este din ce în ce mai obişnuit ca rezervoarele de carburant să fie înlocuite cu rezervoare de carburant mai mari sau să se instaleze rezervoarele de carburant suplimentare, neomologate; de aceea, cu prima ocazie, trebuie luate măsuri de omologare a rezervoarelor de carburant lichid şi gazos în Comunitate, ca unităţi tehnice separate, pentru a menţine un nivel înalt de siguranţă în circulaţia autovehiculelor.

 

(6)  Modificările la dispoziţiile privind rezervoarele de carburant trebuie adoptate de către Parlamentul European şi de Consiliu; întrucât este de mare ajutor ca, în viitor, modificările necesare adaptării cerinţelor tehnice din Directiva 70/221/CEE privind rezervoarele de carburant la progresul tehnic să fie adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

 

(7)  Modificările făcute de prezenta directivă sunt în special în legătură cu rezervoarele de carburant din material plastic; prin urmare, nu este necesar să se anuleze omologările existente acordate conform Directivei 70/221/CEE şi să se împiedice vânzarea, înregistrarea şi punerea în exploatare a noilor vehicule care au rezervoare de carburant lichid din metal astfel omologate.

 

(8)  Date fiind dimensiunea şi impactul acţiunii propuse în sectorul în cauză, măsurile comunitare care fac obiectul prezentei directive sunt necesare, sau chiar indispensabile, pentru a atinge obiectivul fixat, şi anume omologarea comunitară a autovehiculelor; acest lucru nu poate fi realizat în mod corespunzător individual de către statele membre,

 

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

___________

(1)            JO C 164, 29.5.1998, p. 16.

(2)            O C 407, 28.12.1998, p. 58.

(3)            Avizul Parlamentului European din 10 februarie 1999 (JO C 150, 28.5.1999, p. 168), Poziţia comună a Consiliului din 12 iulie 1999 (JO C 249, 1.9.1999, p. 25) şi Decizia Parlamentului European din 27 octombrie 1999 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)            JO L 76, 6.4.1970, p. 23. Directivă astfel cum a fost modificată de Directiva 97/19/CE a Comisiei (JO L 125, 16.5.1997, p. 1).

(5)            JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată de Directiva 98/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 11, 16.1.1999, p. 25).

----------------

 

Articolul 1

 

Directiva 70/221/CEE se modifică după cum urmează:

 

1.   Titlul se înlocuieşte cu următorul text:

 

"Directiva Consiliului din 20 martie 1970 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind rezervoarele de carburant şi dispozitivele de protecţie spate ale autovehiculelor şi ale remorcilor acestora."

 

2.  Articolul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

 

"Articolul 1

 

În sensul prezentei directive, "vehicul" înseamnă orice autovehicul şi remorcile acestuia astfel cum este definit în anexa II secţiunea A la Directiva 70/156/CEE."

 

3.  Articolul 2 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

 

"(1) Nici un stat membru nu poate refuza să acorde o omologare CE sau naţională de tip pentru un vehicul din motive legate de rezervoarele sale de carburant, dacă vehiculul în cauză îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezenta directivă cu privire la rezervoarele de carburant."

 

4.  Articolul 2a alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

 

"(1) Nici un stat membru nu poate refuza sau interzice vânzarea, înregistrarea, intrarea în exploatare sau utilizarea unui vehicul din motive legate de rezervoarele sale de carburant, dacă vehiculul în cauză îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezenta directivă cu privire la rezervoarele de carburant."

 

5.  Articolul 3 se înlocuieşte cu următorul text:

 

"Articolul 3

 

Orice modificări necesare pentru a adapta cerinţele din anexe la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura stabilită în articolul 13 din Directiva 70/156/CEE."

 

6. Lista de anexe şi anexa I la Directiva 70/221/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

 

Articolul 2

 

(1) De la 3 mai 2001, statele membre acceptă respectarea cerinţelor din Directiva 70/221/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă, în sensul articolelor 4 alineatul (1) şi 7 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE.

 

(2) De la 3 mai 2002, statele membre:

 

—   nu mai acordă omologarea CE în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE şi

 

—   pot refuza omologarea naţională de tip

 

      pentru un nou tip de vehicul, din motive legate de rezervoarele sale de carburant, dacă nu se conformează prevederilor din Directiva 70/221/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

 

(3) De la 3 mai 2003, statele membre:

 

—   consideră certificatele de conformitate care însoţesc noile vehicule în conformitate cu prevederile din Directiva 70/156/CEE ca nemaifiind valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din directiva în cauză şi

 

—   pot refuza sau interzice vânzarea, înregistrarea, intrarea în exploatare a unor vehicule noi care nu sunt însoţite de un certificat de conformitate valabil în conformitate cu Directiva 70/156/CEE, cu excepţia situaţiei în care se invocă dispoziţiile din articolul 8 alineatul (2) din respectiva directivă,

 

din motive legate de rezervoarele sale de carburant, dacă nu se conformează cerinţelor din Directiva 70/221/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

 

(4) Prezenta directivă nu anulează nici o omologare acordată anterior vehiculelor care au rezervoare de carburant lichid din metal şi nu împiedică prelungirea omologărilor în cauză în condiţiile prevăzute de directiva în conformitate cu care acestea au fost acordate.

 

Articolul 3

 

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 3 mai 2001 şi informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

 

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

 

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

 

Articolul 4

 

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

 

Articolul 5

 

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

 

Adoptată la Bruxelles, 20 martie 2000.

 

Pentru Parlamentul European                                      Pentru Consiliu

       Preşedintele                                                        Preşedintele

        N. FONTAINE                                                         J. GAMA

 

-----------------------------------------

 

ANEXĂ

 

MODIFICĂRI ALE LISTEI DE ANEXE ŞI ALE ANEXEI I LA DIRECTIVA 70/221/CEE

 

Lista de anexe

 

Indicaţia privind lista de anexe se înlocuieşte cu următorul text:

 

"Anexa 1:                Rezervoare pentru carburant lichid

 

Apendicele 1:     Încercarea de rezistenţă la foc

 

Apendicele 2:     Dimensiunile şi datele tehnice ale cărămizilor refractare

 

Apendicele 3:     Fişă de informaţii

 

Apendicele 4:     Certificat de omologare CE de tip"

 

Anexa I

 

Anexa I se înlocuieşte cu următorul text:

 

Anexa I

 

REZERVOARE PENTRU CARBURANT LICHID

 

1.         DOMENIUL DE APLICARE

 

1.1.       Prezenta anexă se aplică vehiculelor la care se aplică Directiva 70/156/CEE.

 

2.         DEFINIŢII

 

            În sensul prezentei anexe:

 

2.1.       "Tip de vehicul cu privire la rezervoarele de carburant" înseamnă vehicule care nu diferă în mod esenţial în aspecte precum:

 

2.1.1.    Structura, forma, dimensiunile şi materialele (metal/plastic) rezervorului (rezervoarelor);

 

2.1.2.    La vehicule de categoria M1 (1), poziţia rezervorului (rezervoarelor) în vehicul în măsura în care are efect negativ asupra cerinţelor de la punctul 5.10 din prezenta anexă.

            ___________

            (1)            În conformitate cu definiţiile din anexa II punctul A la Directiva 70/156/CEE.

            ----------------

 

2.2.       "Compartimentul ocupantului" înseamnă spaţiul pentru găzduirea ocupantului, limitat de acoperiş, planşeu, pereţi laterali, geam exterior, peretele etanş din faţă şi peretele etanş din spate.

 

2.3.       "Masă neîncărcată" înseamnă masa vehiculului în stare de funcţionare conform punctului 2.6 din anexa I la Directiva 70/156/CEE.

 

2.4.       "Rezervor" înseamnă rezervorul (rezervoarele) proiectat(e) să conţină carburant lichid, conform punctului 2.6, folosit în primul rând pentru propulsia vehiculului excluzând accesoriile acestuia [ţeava de umplere (dacă este un element separat), capacul de umplere, buşonul, indicatorul de nivel, legăturile la motor sau pentru a compensa suprapresiunea internă etc.].

 

2.5.       "Capacitatea rezervorului" înseamnă capacitatea rezervorului specificată de constructor.

 

2.6.       "Carburant lichid" înseamnă un carburant care este lichid în condiţii ambientale normale.

 

3.         SOLICITAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP

 

3.1.       Solicitarea pentru omologarea unui tip de vehicul cu privire la rezervoarele sale de carburant în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE este depusă de către constructorul vehiculului.

 

3.2.       Un model al fişei de informaţii este prezentat în apendicele 3.

 

3.3.       Următoarele trebuie înaintate serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare:

 

3.3.1.    Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care trebuie omologat sau piese din vehicul pe care serviciul tehnic le consideră necesare pentru încercările de omologare;

 

3.3.2.    În cazul unui vehicul echipat cu un rezervor confecţionat din material plastic: şapte rezervoare suplimentare, cu accesoriile acestora;

 

3.3.3.    În cazul unui vehicul echipat cu un rezervor confecţionat din alt material: două rezervoare suplimentare, cu accesoriile acestora.

 

4.         ACORDAREA OMOLOGĂRII CE

 

4.1.       Dacă se îndeplinesc cerinţele relevante, se acordă omologarea CE în temeiul articolului 4 alineatul (3) şi, dacă se aplică, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

 

4.2.       Un model al fişei de informaţii este prezentat în apendicele 3.

 

4.3.       Se acordă un număr de omologare de tip în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE pentru fiecare tip de vehicul omologat. Acelaşi stat membru nu acordă acelaşi număr altui tip de vehicul.

 

5.         SPECIFICAŢII

 

5.1.       Rezervoarele trebuie construite astfel încât să fie rezistente la coroziune.

 

5.2.       Rezervoarele trebuie să îndeplinească, dacă sunt echipate cu toate accesoriile ataşate în mod normal, cerinţele de încercare de scurgere efectuate conform punctului 6.1 la o presiune internă egală cu dublul suprapresiunii de lucru, dar în nici un caz nu mai mică de suprapresiunea de 0,3 bari.

 

            Rezervoarele pentru vehicule confecţionate din material plastic se consideră că îndeplinesc această cerinţă dacă îndeplinesc cerinţele de încercare prevăzute la punctul 6.3.2.

 

5.3.       Orice suprapresiune sau suprapresiune de lucru trebuie compensată automat cu dispozitive adecvate (duze, supape de siguranţă etc.).

 

5.4.       Duzele trebuie proiectate astfel încât să împiedice orice risc de incendiu. În special, orice carburant care poate să se scurgă când rezervorul (rezervoarele) este (sunt) umplut (umplute) nu trebuie să cadă pe sistemul de evacuare. Carburantul trebuie canalizat spre pământ.

 

5.5.       Rezervorul (rezervoarele) nu trebuie să fie situate în compartimentul ocupantului sau în alt compartiment integrat acestuia şi nici să reprezinte o suprafaţă a acestuia (planşeu, perete, perete etanş).

 

5.6.       Pentru a separa compartimentul ocupantului de rezervor (rezervoare) trebuie prevăzut un perete despărţitor. Peretele despărţitor poate conţine deschideri (de exemplu pentru a găzdui cabluri), dacă sunt aranjate astfel încât carburantul să nu poată curge liber din rezervor (rezervoare) în compartimentul ocupantului sau în alt compartiment integrat acestuia în condiţii normale de utilizare.

 

5.7.       Fiecare rezervor trebuie bine fixat şi amplasat astfel încât să se asigure că orice cantitate de carburant care se scurge din rezervor sau din accesoriile acestuia se va curge în pământ şi nu în compartimentul ocupantului în condiţii normale de utilizare.

 

5.8.       Gaura de umplere nu trebuie situată în compartimentul ocupantului, în compartimentul de bagaje sau în compartimentul motorului.

 

5.9.       Carburantul nu trebuie să scape prin buşonul rezervorului sau prin dispozitive pentru compensarea suprapresiunii în timpul cursului previzibil al funcţionării vehiculului. În cazul răsturnării vehiculului, poate fi tolerată o picurare, dacă nu depăşeşte 30 g/min; această cerinţă trebuie verificată în timpul încercării prevăzute la punctul 6.2.

 

5.9.1.    Buşonul rezervorului trebuie fixat la ţeava de umplere; garnitura trebuie să rămână fixă, buşonul trebuie să fie bine fixat la garnitura şi la ţeava de umplere, când este închis.

 

5.9.1.1. Cerinţele de la punctul 5.9.1 se consideră îndeplinite dacă vehiculul îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul 5.1.3 din anexa I la Directiva 70/220/CEE (1), sub rezerva prevederii că exemplele menţionate la a treia liniuţă de la punctul respectiv nu se aplică la vehiculele de alte categorii decât M1 şi N1.

            ___________

            (1)            JO L 76, 6.4.1970, p. 1.

            ---------------

5.10.     Rezervoarele trebuie instalate astfel încât să fie protejate de efectele unui impact în faţa sau în spatele vehiculului; nu trebuie să existe piese proeminente, muchii ascuţite etc. lângă rezervor.

 

5.11.     Rezervorul de carburant şi ştuţul de umplere trebuie proiectate şi instalate în vehicule astfel încât să se evite acumularea de sarcini de electricitate statică pe toată suprafaţa. Dacă este nevoie, ele se descarcă pe structura metalică a şasiului sau pe orice masă metalică majoră cu ajutorul unui bun conducător.

 

5.12.     Mai mult, rezervoarele confecţionate din material plastic trebuie încercate şi conform procedurii specifice prevăzute la punctul 6.3.

 

6.         ÎNCERCĂRI

 

6.1.       Încercarea hidraulică

 

            Rezervorul trebuie supus unui încercări hidraulice de presiune internă care trebuie efectuat pe o unitate separată, cu toate accesoriile. Rezervorul trebuie umplut complet cu un lichid neinflamabil (de exemplu, apă). După ce se întrerupe orice comunicare cu exteriorul, presiunea trebuie crescută gradat, prin ţeava de legătură prin care se alimentează carburantul la motor, la o presiune internă relativă egală cu dublul presiunii de lucru folosite, dar în nici un caz inferioare unei suprapresiuni de 0,3 bari, care trebuie menţinută timp de un minut. În acest timp, membrana rezervorului nu trebuie să crape sau să prezinte scurgeri; totuşi, aceasta poate fi deformată permanent.

 

6.2        .Încercarea prin răsturnare

 

6.2.1.    Rezervorul şi accesoriile lui trebuie montate pe un dispozitiv de fixare pentru încercări într-o manieră corespunzătoare instalării pe vehiculul pentru care este destinat rezervorul; aceasta se aplică şi sistemelor de compensare a suprapresiunii interne.

 

6.2.2     .Dispozitivul de fixare pentru încercări se roteşte în jurul unei axe paralele cu axa longitudinală a vehiculului.

 

6.2.3.    Încercarea se efectuează cu un rezervor umplut la 90% din capacitate, iar 30% din capacitate cu lichid neinflamabil cu o densitate şi vâscozitate apropiate de cele ale carburantului utilizat în mod normal (se poate accepta şi apă).

 

6.2.4.    Rezervorul trebuie răsturnat din poziţia instalată la 90° spre dreapta. Rezervorul trebuie să fie menţinut în poziţie cel puţin cinci minute.

 

            Apoi, rezervorul trebuie răsturnat la 90° spre aceeaşi direcţie. Rezervorul trebuie să fie menţinut în poziţie, acum complet răsturnat, cel puţin încă cinci minute.

 

            Rezervorul trebuie rotit în poziţia iniţială. Lichidul de încercare care nu a curs înapoi din sistemul de aerisire în rezervor trebuie scurs şi reumplut, la nevoie.

 

            Rezervorul trebuie rotit 90° în direcţie opusă şi trebuie să fie menţinut în poziţie cel puţin cinci minute.

 

            Rezervorul trebuie rotit încă 90° în aceeaşi direcţie. Această poziţie complet inversă trebuie menţinută cel puţin cinci minute. Apoi, rezervorul trebuie rotit înapoi în poziţia normală.

 

6.3.       Încercări suplimentare pentru rezervorul (rezervoarele) din material plastic al (ale) vehiculelor

 

6.3.1.    Rezistenţa la şoc

 

6.3.1.1. Rezervorul trebuie umplut la capacitate cu un amestec de apă-glicol sau alt lichid cu punct de îngheţ scăzut, care nu schimbă proprietăţile materialului rezervorului şi care poate fi apoi supus încercării de perforare.

 

6.3.1.2.În timpul acestei încercări, temperatura rezervorului trebuie să fie de 233 K ± 2 K (40°C ± 2°C).

 

6.3.1.3. Pentru această încercare se foloseşte un ciocan-pendul. Corpul cu care se loveşte trebuie să fie din oţel şi să aibă forma unei piramide cu feţe de triunghiuri echilaterale şi o bază pătrată, vârful şi muchiile fiind rotunjite la o rază de 3 mm. Centrul de şoc al pendulului trebuie să coincidă cu centrul de gravitate al piramidei; distanţa sa de la axa de rotaţie a pendulului trebuie să fie de un metru. Masa totală a pendulului trebuie să fie de 15 kg. Energia pendulului în momentul şocului nu trebuie să fie mai mică de 30 Nm şi cât se poate de aproape de această valoare.

 

6.3.1.4.Încercările trebuie efectuate în punctele rezervorului considerate cele mai vulnerabile la lovituri frontale sau din spate. Punctele considerate cele mai vulnerabile sunt cele mai expuse sau cele mai slabe ţinând cont de forma rezervorului sau de modul de instalare pe vehicul. Punctele selectate de laboratoare trebuie indicate în raportul de încercare.

 

6.3.1.5.În timpul încercării, rezervorul trebuie menţinut fix cu îmbinări pe ambele părţi sau opuse celei de lovire. Nu trebuie să apară scurgeri după încercare.

 

6.3.1.6.La alegerea constructorului, toate încercările de rezistenţă la şoc pot fi efectuate pe un rezervor sau fiecare se poate efectua pe rezervoare diferite.

 

6.3.2.    Rezistenţa mecanică

 

            Rezervorul trebuie încercat în condiţiile prevăzute la punctul 6.1 pentru scurgeri sau rigiditatea formei. Rezervorul şi toate accesoriile trebuie montate pe un cadru de încercare astfel încât să corespundă manierei de instalare pe vehiculul pentru care este destinat rezervorul. Ca fluid de încercare se foloseşte apă la 326 K (53°C), iar rezervorul trebuie umplut la întreaga capacitate. Rezervorul trebuie supus unei presiuni interne relative egale cu dublul presiunii de lucru folosite şi în nici un caz sub 0,3 bari la o temperatură de 326 K ± 2 K (53°C ± 2°C), care trebuie menţinută timp de cinci ore. În timpul încercării, membrana rezervorului nu trebuie să crape sau să prezinte scurgeri; totuşi, aceasta poate fi deformată permanent.

 

6.3.3.    Permeabilitatea carburantului

 

6.3.3.1. Carburantul folosit pentru încercarea de permeabilitate trebuie să fie sau carburantul de referinţă specificat în anexa VIII la Directiva 70/220/CEE sau un carburant premium din comerţ. Dacă rezervorul este proiectat numai pentru instalare pe vehicule cu motor cu aprindere prin comprimare, rezervorul trebuie umplut cu motorină.

 

6.3.3.2.Înaintea încercării, rezervorul trebuie umplut la 50% din capacitate cu carburantul de încercare şi trebuie depozitat, fără a fi sigilat, la temperatură ambientală de 313 K ± 2 K (40°C ± 2°C până când pierderea de greutate pe unitatea de timp devine constantă.

 

6.3.3.3.Apoi, rezervorul trebuie golit şi reumplut la 50% din capacitate cu carburantul de încercare, după care se închide ermetic şi se depozitează la temperatură ambientală de 313 K ± 2 K (40°C ±2°C). Presiunea trebuie reglată când conţinutul rezervorului a ajuns la temperatura de încercare. Pierderea de greutate datorată difuziei în timpul încercării se determină în cursul perioadei ulterioare de încercare de opt săptămâni. Pierderea medie maxim autorizată de carburant este de 20 g la 24 de ore de timp de încercare.

 

6.3.3.4.Dacă pierderea datorată difuziei este mai mare decât valoarea indicată la punctul 6.3.3.3, încercarea descrisă anterior trebuie efectuată din nou, pe acelaşi rezervor, pentru a determina pierderea prin difuziune la 296 K ± 2 K (23°C ± 2°C), dar în aceleaşi condiţii. Pierderea astfel măsurată nu trebuie să fie mai mare de 10 g la 24 de ore.

 

6.3.4.    Rezistenţa la carburant

 

            După încercarea menţionată la punctul 6.3.3, rezervorul trebuie totuşi să îndeplinească cerinţele prevăzute la punctele 6.3.1. şi 6.3.2.

 

6.3.5.    Rezistenţa la foc

 

            Rezervorul trebuie supus următoarelor încercări:

 

6.3.5.1.Rezervorul fixat pe vehicul se expune flăcării timp de două minute. Nu trebuie să apară scurgeri de carburant lichid din rezervor.

 

6.3.5.2.Trebuie să se efectueze trei încercări pe rezervoare diferite umplute cu carburant, astfel:

 

6.3.5.2.1. Dacă rezervorul este proiectat pentru instalare pe vehicule prevăzute fie cu motor cu aprindere prin scânteie, fie cu motor cu aprindere prin comprimare, trebuie să se efectueze trei încercări cu rezervoare umplute cu benzină premium.

 

6.3.5.2.2. Dacă rezervorul este proiectat pentru instalare pe vehicule prevăzute cu motor cu aprindere prin comprimare, trebuie să se efectueze trei încercări cu rezervoare umplute cu motorină.

 

6.3.5.2.3. Pentru fiecare încercare, rezervorul trebuie instalat într-un cadru de încercare care să simuleze condiţiile reale de instalare cât se poate de fidel. Metoda de fixare a rezervorului în cadru trebuie să corespundă specificaţiilor relevante pentru vehicul. Trebuie luate în considerare piesele vehiculului care protejează rezervorul şi accesoriile împotriva expunerii la flacără sau care afectează cursul flăcării în orice direcţie, precum şi componentele specificate instalate pe rezervor şi fişele. Toate deschiderile trebuie închise în timpul încercării, dar sistemele de aerisire trebuie să rămână funcţionale. Imediat înainte de încercare, rezervorul trebuie umplut cu carburantul menţionat la 50% din capacitate.

 

6.3.5.3. Flacăra la care se expune rezervorul trebuie să fie obţinută prin arderea într-un recipient a unui carburant comercial pentru motoare cu aprindere prin scânteie (denumit în continuare "carburant"). Cantitatea de carburant turnat în recipient trebuie să fie suficientă pentru a permite flăcării să ardă tot timpul încercării în condiţii de ardere liberă.

 

6.3.5.4. Dimensiunile recipientului trebuie alese astfel încât pereţii rezervorului de carburant să fie expuşi la flacără. Recipientul trebuie să depăşească proiecţia orizontală a rezervorului cu cel puţin 20 cm, dar nu mai mult de 50 cm. Pereţii laterali ai recipientului nu trebuie să depăşească cu mai mult de 8 cm nivelul carburantului la începutul încercării.

 

6.3.5.5. Recipientul umplut cu carburant trebuie pus sub rezervor astfel încât distanţa dintre nivelul carburantului din recipient şi fundul rezervorului să corespundă înălţimii proiectate a rezervorului peste suprafaţa drumului la masă neîncărcată (vezi punctul 2.3). Fie recipientul, fie cadrul de fixare, fie ambele trebuie să se poată mişca liber.

 

6.3.5.6. În timpul fazei C a încercării, recipientul trebuie acoperită cu un ecran la 3 cm ± 1 cm peste nivelul carburantului. Ecranul trebuie să fie din material refractar conform apendicelui 2. Nu trebuie să existe nici o distanţă între cărămizi şi trebuie să fie sprijinite peste recipientul cu carburant astfel încât să nu se obstrucţioneze găurile din cărămizi. Lungimea şi lăţimea cadrului trebuie să fie cu 2 - 4 cm mai mică decât dimensiunile interioare ale recipientului astfel încât să existe o distanţă de 1 - 2 cm între cadru şi peretele recipientului pentru a permite ventilarea.

 

6.3.5.7. Când încercarea se efectuează în aer liber, trebuie asigurată suficientă protecţie împotriva vântului, iar viteza vântului la nivelul recipientului nu trebuie să fie mai mare de 2,5 km/h. Înainte de încercare, ecranul trebuie încălzit la 308 K ± 5 K (35°C ± 5°C). Cărămizile refractare pot fi umezite pentru a garanta condiţii de încercare identice la fiecare încercare succesivă.

 

6.3.5.8. Încercarea trebuie să cuprindă patru faze (a se vedea apendicele 1).

 

6.3.5.8.1. Faza A: Preîncălzirea (figura 1)

 

            Carburantul din recipient trebuie aprins la o distanţă de cel puţin 3 m de rezervorul încercat. După 60 de secunde de preîncălzire, recipientul se aşază sub rezervor.

 

6.3.5.8.2. Faza B: Expunerea directă la flacără (figura 2)

 

            Timp de 60 de secunde, rezervorul trebuie expus la flacără de la un carburant care arde liber.

 

6.3.5.8.3. Faza C: Expunerea indirectă la flacără (figura 2)

 

            Imediat ce faza B este încheiată, se aşază ecranul între recipientul care arde şi rezervor. Rezervorul trebuie expus la această flacără redusă încă 60 de secunde.

 

6.3.5.8.4. Faza D: Sfârşitul încercării (figura 4)

 

            Recipientul care arde acoperit cu ecranul trebuie mutat înapoi în poziţia originală (faza A). Dacă, la sfârşitul încercării rezervorul arde, focul trebuie stins imediat.

 

6.3.5.9. Rezultatele încercării se consideră satisfăcătoare dacă nu se scurge carburantul lichid din rezervor.

 

6.3.6.    Rezistenţa la temperatură ridicată

 

6.3.6.1. Cadrul folosit la încercare trebuie să se potrivească cu maniera de instalare a rezervorului pe vehicul, inclusiv modul de funcţionare a ventilului de aerisire.

 

6.3.6.2. Rezervorul umplut la 50% din capacitate cu apă la 293 K (20°C) trebuie supus o oră unei temperaturi ambientale de 368 K ± 2 K (95°C ± 2°C).

 

6.3.6.3. Rezultatele încercării se consideră satisfăcătoare dacă, după încercare, rezervorul nu are scurgeri sau deformări semnificative.

 

6.3.7.    Marcaje pe rezervorul de carburant

 

6.3.7.1. Numele de comerţ sau marca trebuie aplicate pe rezervor; acestea trebuie să rămână lizibile şi de neşters când rezervorul se instalează ulterior pe vehicul.

 

7.         MODIFICĂRI ALE OMOLOGĂRII

 

7.1.       În cazul modificărilor omologărilor acordate în temeiul prezentei directive, se aplică dispoziţiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

 

8.         CONFORMITATEA PRODUCŢIEI

 

8.1.       Măsurile de asigurare a conformităţii producţiei se iau în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

 

---------------------------------------

 

Apendicele 1

ÎNCERCAREA DE REZISTENŢĂ LA FOC

 

 

Faza A: Preîncălzirea

 

ecran (screen),

 

rezervor (fuel tank),

 

cadru de fixare (testing fixure),

 

recipient cu carburant care arde (fuel pan with burning fuel)

 

Faza B: Expunerea indirectă la flacără

 

ecran (screen)

 

Faza C: Expunerea indirectă la flacără

 

ecran (screen),

 

recipient din tablă (sheet-metal pan)

 

Faza D: Sfârşitul încercării

 

ecran (screen),

 

recipient din tablă (sheet-metal pan)

 

Apendicele 2

DIMENSIUNI ŞI DATE TEHNICE ALE CĂRĂMIZILOR REFRACTARE

                        (Dimensiunile sunt în milimetri)

Rezistenţa la foc (Seger-Kegel)                            SK 30

Conţinut de Al2O3                                              30 - 33%

Porozitate deschisă (Po)                          20 - 22% vol.

Densitate                                                           1 900 - 2 000 kg/m3

Suprafaţă efectivă cu găuri                     44,18%

------------------------------------------

 

Apendicele 3

 

FIŞĂ DE INFORMAŢII Nr. ...

 

în temeiul anexei I la Directiva 70/156/CEE** privind omologarea CE a unui tip de vehicul cu privire la rezervoarele de carburant

 

(Directiva 70/221/CEE, astfel cum a fost modificată de Directiva 2000/8/CE)

 

Următoarele informaţii trebuie transmise, după caz, în trei exemplare şi trebuie să conţină un cuprins. Orice desen trebuie transmis la scara corespunzătoare şi cu suficiente detalii, în format A4 sau într-un dosar format A4. Dacă există fotografii, acestea trebuie să fie suficient de detaliate.

 

Dacă sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate posedă elemente de control electronice, trebuie transmise informaţii privind performanţele acestora.

 

INFORMAŢII GENERALE

 

0.1                    Marcă (marca de comerţ a constructorului): ......................................................

0.2                    Tip şi descriere sau descrieri comerciale generale: .............................................

0.3                    Mijloace de identificare a tipului, dacă este marcat pe vehicul b: ........................

0.3.1                 Amplasarea marcajului: ...................................................................................

0.4                    Categoria vehiculului c: ...................................................................................

0.5                    Denumirea şi adresa constructorului: ...............................................................

0.8                    Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: ..........................................

1.                     CARACTERISTICI GENERALE DE CONSTRUCŢIE A VEHICULULUI

1.1.                   Fotografii şi/sau desene ale unui vehicul reprezentativ (numai pentru tipuri de

           caroserii diferite): ............................................................................................

3.                     MOTOR (d)

 

3.2.2.                Carburant: motorină/benzină/GPL/altele (1)

3.2.3.                Rezervor (rezervoare) de carburant:

3.2.3.1.             Rezervor (rezervoare) de carburant de serviciu:

3.2.3.1.1.          Numărul, capacitatea, materialul: .....................................................................

3.2.3.1.2.          Desen şi descriere tehnică a rezervorului (rezervoarelor) cu toate racordurile şi

            cablurile sistemului de aerisire şi ventilare, opritoare, supape, dispozitive de            fixare: ............................................................................................................

3.2.3.1.3.          Desen care indică în mod clar poziţia rezervoarelor în vehicul: ............................

3.2.3.2.             Rezervor (rezervoare) de carburant de rezervă: ................................................

3.2.3.2.1.          Numărul, capacitatea, materialul: .....................................................................

3.2.3.2.2.          Desen şi descriere tehnică a rezervorului (rezervoarelor) cu toate racordurile şi

            cablurile sistemului de aerisire şi ventilare, opritoare, supape, dispozitive de            fixare:  

3.2.3.2.3.          Desen care indică în mod clar poziţia rezervoarelor în vehicul: ............................

                                                                  ..............................................

                                                                                (Data, dosarul)

___________

(*)           Numerotarea punctelor şi notele de subsol utilizate în prezentul dosar informativ corespund celor stabilite în anexa I la Directiva 70/156/CEE. Punctele care nu au relevanţă pentru prezenta directivă au fost omise.

(1)            A se şterge menţiunile inutile.

------------------

 

Apendicele 4

MODEL

(format maxim: A4 (210 x 297 mm)

 

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CE

 

                                                                +--------------+

                                                                |   Ştampila   |

                                                                |administraţiei|

                                                                +--------------+

Comunicare privind:

 

—  Omologarea de tip (1),

 

—  extinderea omologării de tip (1),

 

—  refuzarea omologării de tip (1),

 

—  retragerea omologării de tip (1),

 

unui tip de vehicul/componentă/unitate tehnică separată în temeiul Directivei 70/221/CEE astfel cum a fost modificată de directiva 2000/8/CE:

 

Numărul omologării de tip: ..................................................

 

Motivul extinderii:..........................................................

 

SECŢIUNEA I

 

0.1.   Marcă (marca de comerţ a constructorului): .............................

 

0.2.   Tip şi descrierea sau descrieri comerciale generale: ...................

 

0.3    Mijloace de identificare ale tipului, dacă este marcat pe vehicul/componentă/unitate tehnică separată (1) (2): ...................

 

0.3.1. Amplasarea marcajului: ...............................................

 

0.4.   Categoria vehiculului1 (3): ..............................................

 

0.5.   Denumirea şi adresa constructorului: ...................................

 

0.7.   În cazul componentelor şi al unităţilor tehnice separate, amplasarea şi modul de aplicare a mărcii de omologare CE de tip: .............................

 

0.8.   Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: ..................

 

SECŢIUNEA II

 

1.     Informaţii suplimentare (dacă este cazul): a se vedea addendumul

 

2.     Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor: .................

 

3.     Data raportului de încercare: ............................................

 

4.     Numărul raportului de încercare: .........................................

 

5.     Observaţii (dacă este cazul): a se vedea addendumul

 

6.     Locul: ...................................................................

 

7.     Data:.....................................................................

 

8.     Semnătura: ...............................................................

 

9.     Se ataşează indicele la pachetul informativ depus la autoritatea de omologare, care se poate obţine la cerere.

___________

       (1)    A se şterge menţiunile inutile.

(2)    Dacă modul de identificare a tipului conţin caractere care nu sunt relevante pentru descrierea vehiculului, componentei sau unităţii tehnice separate cuprinse în acest certificat de omologare, aceste caractere sunt reprezentate în documentaţie prin simbolul "?" (de exemplu, ABC??123??).

       (3)    În conformitate cu definiţiile din anexa II punctul A la Directiva   70/156/CEE.

-------------

 

Addendum la certificatul de omologare CE nr. ... privind omologarea unui vehicul în temeiul Directivei 70/221/CEE (rezervoare de carburant) astfel cum a fost modificată de Directiva 2000/8/CE

 

1.     Informaţii suplimentare

 

1.1.   Material: ..............................................................

 

1.2.   Capacitate: ............................................................

 

1.3.   Localizarea (localizările): ............................................

 

1.4.   Carburant: motorină/benzină/altele (1): ...................................

 

5.     Observaţii: ..............................................................

___________

(1)    A se şterge menţiunile inutile.

--------------