DIRECTIVA CONSILIULUI
din 28 iunie 1990
privind dreptul de şedere a persoanelor salariate şi nesalariate care şi-au încetat activitatea profesională
(90/365/CEE)
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 235,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
întrucât art. 3 lit. (c) din Tratat prevede că acţiunile Comunităţii includ, aşa cum a fost prevăzut în Tratat, eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a persoanelor, între statele membre;
întrucât art. 8a din Tratat prevede că piaţa internă trebuie realizată până la 31 decembrie 1992; întrucât piaţa internă cuprinde o zonă fără frontiere interne, în care libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului este asigurată în conformitate cu prevederile Tratatului;
întrucât articolele 48 şi 52 din Tratat prevăd libera circulaţie a persoanelor salariate şi nesalariate, ceea ce presupune dreptul de şedere în statele membre în care îşi desfăşoară activitatea profesională; întrucât este de dorit ca acest drept de şedere să fie garantat totodată persoanelor care şi-au încetat activitatea profesională chiar dacă nu şi-au exercitat dreptul la libera circulaţie pe perioada vieţii active profesional;
întrucât beneficiarii dreptului de şedere nu trebuie să devină o povară nejustificată pentru finanţele publice ale statului membru gazdă;
întrucât conform art. 10 al Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 (4) modificat de Regulamentul (CEE) nr. 1390/81 (5), beneficiarii prestaţiilor de invaliditate sau pentru limită de vârstă sau a indemnizaţiilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale, au dreptul să primească în continuare aceste indemnizaţii şi pensii, chiar dacă au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru diferit de cel în care îşi are sediul instituţia debitoare;
întrucât acest drept poate fi exercitat efectiv doar dacă este acordat şi membrilor familiei; întrucât beneficiarilor prezentei directive trebuie să li se garanteze un regim administrativ similar celui prevăzut în special de Directiva 68/360/CEE (6) şi de Directiva 64/221/CEE (7);
întrucât pentru adoptarea prezentei directive Tratatul nu prevede alte competenţe de acţiune decât cele prevăzute de art. 235,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 191, 28.07.1989, p. 3 şi JO C 26, 03.02.1990, p.19.
(2) Aviz emis la 13 iunie 1990 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial).
(3) JO C 329, 30.12.1989, p. 25.
(4) JO nr. L 149, 05.07.1971, p. 2.
(5) JO nr. L 143, 29.05.1981, p. 1.
(6) JO L 257, 19.10.1968, p. 13.
(7) JO 56, 04.04.1964, p. 850/64.
-----------------
Articolul 1
1. Statele membre acordă drept de şedere atât resortisanţilor statelor membre care au desfăşurat o activitate salariată sau nesalariată, cât şi membrilor familiilor acestora, aşa cum sunt definiţi în alin. (2), cu condiţia ca aceştia să fie beneficiarii unei pensii de invaliditate sau ai unei pensii anticipate, ai unei pensii pentru limită de vârstă, ai unei pensii ca urmare a unui accident de muncă sau boli profesionale, având o valoare suficient de mare astfel încât persoana respectivă să nu devină o povară a sistemului de asistenţă socială a statului membru gazdă pe perioada şederii sale şi cu condiţia ca aceste persoane să deţină o asigurare de boală care să acopere toate riscurile, în statul membru gazdă.
Resursele solicitantului sunt considerate ca fiind suficiente în cazul în care depăşesc acel nivel de resurse sub care statul membru ar putea acorda asistenţă socială resortisanţilor săi, luând în considerare circumstanţele personale ale persoanelor admise în conformitate cu prevederile alin. 2.
În cazul în care al doilea paragraf nu poate fi aplicat într-un stat membru, resursele solicitantului vor fi considerate ca suficiente dacă depăşesc nivelul minim al pensiei de asigurări sociale acordate de către statul membru gazdă.
2. Următoarele persoane au dreptul, indiferent de naţionalitatea lor, să se instaleze într-un alt stat membru împreună cu titularul dreptului de şedere:
(a) soţul sau soţia sa şi descendenţii lor care se află în întreţinerea acestora;
(b) ascendenţii aflaţi în întreţinerea titularului dreptului de şedere şi cei ai soţului sau soţiei sale.
Articolul 2
1. Exercitarea dreptului de şedere este atestată prin eliberarea unui document denumit "Permis de şedere pentru un resortisant al unui stat membru al CEE" a cărui valabilitate poate fi limitată la cinci ani, cu posibilitate de reînnoire. Cu toate acestea, în cazul în care consideră necesar, statele membre pot solicita re-validarea permisului la sfârşitul primilor doi ani de şedere. Dacă un membru al familiei nu are naţionalitatea unui stat membru, acestuia sau acesteia i se va elibera un document de şedere cu aceeaşi valabilitate ca şi cel eliberat resortisantului în a cărui întreţinere se află.
În scopul eliberării unui permis sau document de şedere, statul membru poate cere numai ca solicitantul să prezinte o carte de identitate sau un paşaport valabil şi să dovedească faptul că acesta îndeplineşte condiţiile menţionate la art. 1.
2. Articolele 2, 3, 6 alin. (1) lit. (a) şi alin. (2) şi art. 9 din Directiva 68/360/CEE se aplică mutatis mutandis beneficiarilor prezentei directive.
Soţul/soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea unui resortisant al unui stat membru, care beneficiază de dreptul de şedere pe teritoriul unui stat membru, au dreptul să presteze orice activitate salariată sau nesalariată oriunde pe teritoriul respectivului stat membru chiar dacă aceştia nu au naţionalitatea unui stat membru.
Statele membre nu pot deroga de la prevederile prezentei directive decât din motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică. În acest caz, se aplică prevederile Directivei 64/221/CEE.
3. Prezenta directivă nu aduce atingere stării de drept existente cu privire la achiziţionarea unei a doua reşedinţe.
Articolul 3
Dreptul de şedere este recunoscut pe durata în care beneficiarii respectivului drept îndeplinesc condiţiile stabilite la art. 1.
Articolul 4
Nu mai târziu de trei ani de la data punerii în aplicare a prezentei directive, şi, ulterior, la intervale de trei ani, Comisia va întocmi un raport referitor la aplicarea prezentei directive, pe care îl va înainta Parlamentului European şi Consiliului.
Articolul 5
Statele membre adoptă dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative necesare conformării la prezenta directivă nu mai târziu de 30 iunie 1992. Statele membre informează imediat Comisia despre aceasta.
Articolul 6
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, la 28 iunie 1990.
Pentru Consiliu
Preşedintele
M. GEOGHEGAN-QUINN
-----------------------------------------
