DIRECTIVA CONSILIULUI
din 21 decembrie 1976
privind studiul trichinelor în cazul importului de carne proaspătă de animale domestice din specia porcină provenind din ţări terţe
(77/96/CEE)
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene,
având în vedere Directiva Consiliului 72/462/CEE din 12 decembrie 1972 privind problemele sanitare şi de control sanitar veterinar în cazul importului de animale din speciile bovină şi porcină şi de carne proaspătă provenind din ţări terţe (1), modificată ultima dată de Directiva 75/379/CEE (2), în special art. 21,
___________
(1) JO L 302, 31.12.1972, p. 28.
(2) JO L 172, 03.07.1975, p. 17.
----------------
având în vedere propunerea Comisiei,
întrucât în Directiva 72/462/CEE Consiliul a prevăzut, la art. 21, elaborarea unei metode şi a principiilor practice necesare pentru descoperirea prezenţei trichinelor în carnea proaspătă de animale din specia porcină;
întrucât aplicarea directivei 72/462/CEE nu va avea efectele scontate atâta timp cât divergenţele existente între statele membre în privinţa garanţiilor impuse la depistarea trichinelor la importul de carne proaspătă provenind din ţări terţe; întrucât, prin urmare, se impune stabilirea unui regim comunitar în domeniu;
întrucât, pentru a proteja sănătatea consumatorilor, se impune supunerea sistematică a cărnii proaspete porcine unui examen, prin aplicarea unor metode recunoscute ca eficiente, cu scopul de a elimina carnea care conţine trichine;
întrucât, atunci când examenul este efectuat în ţara terţă expeditoare, acesta trebuie să se facă în abatoare care corespund anumitor norme şi sunt dotate în primul rând cu un laborator de examinare prevăzut cu materiale de examinare corespunzătoare;
întrucât, pentru a putea diferenţia carnea examinată de cea neexaminată, trebuie să se prevadă aplicarea unei mărci speciale pe carnea declarată necontaminată în urma examenului;
întrucât este necesar să se încredinţeze unei proceduri, care să instaureze o cooperare strânsă între Comisie şi statele membre, aprecierea cu privire la oportunitatea de a autoriza unităţi aflate în ţările terţe să efectueze acest examen sau să lucreze cu carnea examinată, şi, în plus, este necesar să se încredinţeze aceleiaşi proceduri sarcina de a adapta, în funcţie de progresele tehnice şi de experienţa câştigată, dispoziţiile tehnice care privesc în special metodele de examinare, cerinţele referitoare la laboratoarele de examen, modalităţile de marcare a cărnii examinate;
întrucât este oportun ca statele membre să fie autorizate să admită carnea proaspătă care nu a fost supusă unui examen de depistare a trichinelor în ţara terţă exportatoare, cu condiţia ca această carne să fie supusă unui tratament la temperaturi scăzute, care să garanteze inactivarea eventualelor trichine prezente, în ţara terţă expeditoare sau în statul membru de destinaţie; întrucât acest tratament trebuie totuşi să fie făcut conform anumitor reguli bine definite şi în unităţi care respectă anumite norme,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Prezenta directivă reia definiţiile prevăzute în Directiva 72/462/CEE.
În plus, se va înţelege prin:
a) carne proaspătă: carnea proaspătă de animale domestice din specia porcină;
b) examen: examenul care urmăreşte depistarea trichinelor în carnea proaspătă.
Articolul 2
1. Pentru a putea fi admisă în circulaţia intracomunitară, carnea proaspătă provenind din ţări terţe şi care conţine muşchi scheletici va trebui să fie supusă unui examen efectuat sub controlul şi responsabilitatea unui veterinar oficial.
2. Examenul trebuie să fie efectuat conform uneia dintre metodele indicate în anexa 1, asupra animalului întreg sau, dacă nu e posibil, asupra unei semicarcase, sfert sau bucată destinate importului în Comunitate.
3. Examenul trebuie să fie efectuat, conform art. 4 din Directiva 72/462/CEE, într-un abator agreat din ţara expeditoare şi autorizat pentru executarea acestui examen, conform art. 4 din prezenta directivă.
4. Examenul trebuie să fie efectuat înaintea aplicării mărcii de salubritate prevăzute în anexa B, capitolul X din Directiva 72/462/CEE.
5. Dacă examenul nu poate să fie efectuat în ţara expeditoare, statul membru destinatar va putea să autorizeze importul de carne proaspătă cu condiţia ca examenul să fie efectuat pe teritoriul său în momentul controlului de salubritate prevăzut la art. 24 alin. (2) din Directiva 72/462/CEE, la un post de control în sensul art. 27 alin. (1) lit. (b) din respectiva directivă.
6. a) Dacă rezultatul examenului este negativ, carnea proaspătă va trebui să fie marcată imediat după sfârşitul examenului, conform anexei III.
b) Pentru marcarea cu cerneală, se impune folosirea unui colorant în sensul art. 17 alin (3) din Directiva 72/462/CEE.
Articolul 3
1. Prin derogare de la art. 2, statul membru destinatar poate să autorizeze neefectuarea examenului pentru carnea proaspătă provenind din anumite ţări terţe sau regiuni ale acestora, cu condiţia ca aceasta să fie supusă unui tratament la temperaturi scăzute efectuat conform anexei IV.
2. Acest tratament va fi efectuat într-o unitate situată pe teritoriul ţării terţe expeditoare şi menţionată la art. 4 alin. (1).
Efectuarea tratamentului la temperaturi scăzute în ţara terţă expeditoare trebuie să facă obiectul unei atestări din partea medicului veterinar oficial în certificatele de salubritate care însoţesc carnea proaspătă şi menţionate la art. 22 alin. (3) din Directiva 72/462/CEE.
3. În cazul în care tratamentul nu este efectuat în ţara terţă expeditoare, acesta trebuie să fie făcut într-unul dintre posturile de control indicate la art. 2 alin. (5).
Efectuarea tratamentului la temperaturi scăzute în statul membru trebuie să facă obiectul unei atestări din partea medicului veterinar oficial în certificatele care însoţesc carnea proaspătă menţionate la art. 25 din Directiva 72/462/CEE.
Articolul 4
1. Admiterea unui abator pentru efectuarea examenului şi admiterea unei secţii de tranşare pentru tranşarea sau dezosarea cărnii proaspete care a fost supusă unui astfel de examen, sau admiterea unei unităţi pentru tratamentul prin frig menţionat la art. 3 se va hotărî conform procedurii prevăzute la art. 9. Se va ţine cont, în afara cerinţelor prevăzute la art. 4 din Directiva 72/462/CEE, de garanţiile oferite în privinţa respectării dispoziţiilor prezentei directive şi, în ceea ce priveşte abatoarele:
a) de existenţa spaţiilor şi de aparatura necesară pentru efectuarea examenului.
b) de calificarea personalului afectat pentru efectuarea acestui examen.
Admiterea unui abator şi a unei secţii de tranşare se poate face numai dacă autorităţile competente din ţara terţă vor recunoaşte că abatorul sau secţia de tranşare respectivă sunt în măsură să respecte normele prevăzute la art. 5 şi în anexa III; în plus, în ceea ce priveşte abatorul, acesta trebuie să dispună de un laborator conform cu normele prevăzute în anexa II capitolul I şi în măsură să satisfacă dispoziţiile celorlalte capitole ale aceleiaşi anexe II, precum şi dispoziţiile anexei I.
Admiterea unei unităţi pentru tratamentul prin frig se poate face numai dacă autorităţile competente din ţara terţă vor recunoaşte în mod oficial că unitatea respectivă este în măsură să respecte normele prevăzute în anexa IV.
2. Pe lista sau listele menţionate la art. 4 alin. (4) din Directiva 72/462/CEE se va introduce o precizare specială a numelor unităţilor autorizate în sensul alin. (1).
Articolul 5
1. În abatoarele autorizate în temeiul art. 4, sacrificarea porcilor a căror carne este destinată Comunităţii trebuie să fie efectuată în spaţii diferite sau, dacă nu e posibil, în momente diferite de acelea în care se sacrifică porcii a căror carne nu este destinată Comunităţii, în afară de cazul în care carnea acestor porci este supusă unui examen efectuat după aceleaşi metode.
2. Tranşarea şi dezosarea cărnii care a fost supusă unui examen al cărui rezultat este negativ şi care este destinată Comunităţii trebuie să fie efectuate în secţii de tranşare, conform art. 4.
În aceste secţii de tranşare, tranşarea sau dezosarea acestor cărnuri trebuie să fie efectuată în spaţii diferite sau, dacă acest lucru nu este posibil, în momente diferite de acelea în care se tranşează sau dezosează carnea care nu este destinată Comunităţii, în afară de cazul în care această carne a fost supusă unui examen efectuat după aceleaşi modalităţi.
Articolul 6
Controalele în ţările terţe prevăzute la art. 5 din Directiva 72/462/CEE vor avea de asemenea ca obiect verificarea punerii în aplicare a prezentei directive.
Articolul 7
Statele membre vor stabili şi vor comunica Comisiei lista posturilor de control menţionate la art. 2 alin. (5) în care se poate efectua:
¾ examenul,
¾ tratamentul la temperaturi scăzute prevăzut la art. 3.
Statele membre se vor asigura că aceste posturi dispun de instalaţiile necesare pentru executarea operaţiunilor corespunzătoare.
Articolul 8
Consiliul, statuând la propunerea Comisiei, hotărăşte, până la 1 ianuarie 1979, completări care urmează să fie aduse metodelor prevăzute în anexa I.
Articolul 9
1. Dacă se recurge la procedura definită în prezentul articol, Comitetul Veterinar Permanent, instituit prin Decizia Consiliului din 15 octombrie 1968, numit în continuare "comitet", va fi sesizat fără întârziere de către preşedintele său, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea unui stat membru.
2. În cadrul comitetului, voturile statelor membre sunt afectate de ponderea prevăzută la art. 148 alin. (2) din Tratat. Preşedintele nu participă la vot.
3. Reprezentantul Comisiei va supune Comitetului un proiect de măsuri. Comitetul emite un aviz asupra acestor măsuri într-un interval de timp pe care preşedintele poate să-l stabilească în funcţie de urgenţa chestiunilor care îi sunt supuse spre examinare. Comitetul se va pronunţa cu o majoritate de patruzeci şi unu de voturi.
4. Comisia va adopta măsurile şi le va pune imediat în aplicare, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul Comitetului. Dacă măsurile nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în absenţa avizului, Comisia va supune imediat Consiliului o propunere cu privire la măsurile care urmează să fie luate.
Consiliul adoptă măsurile cu majoritate calificată.
Dacă, după scurgerea unui interval de timp de trei luni de la data la care a fost sesizat, Consiliul nu a adoptat măsuri, Comisia va adopta măsurile propuse şi le va pune imediat în aplicare, în cazul în care Consiliul nu s-a pronunţat cu majoritate simplă împotriva respectivelor măsuri.
Articolul 10
Art. 9 se va pune în aplicare până la data de 21 iunie 1981.
Articolul 11
Statele membre vor pune în vigoare, cel târziu până la 1 ianuarie 1979, legile, reglementările şi dispoziţiile administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive şi vor informa imediat Comisia în această privinţă.
Articolul 12
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 21 decembrie 1976.
Pentru Consiliu,
Preşedintele,
A. P.L.M.M. van der STEE
------------------------------------
ANEXA I
METODE DE CERCETARE A TRICHINELOR
I. EXAMENUL TRICHINOSCOPIC
a) Aparatura
Trichineloscop cu lampă incandescentă şi cu o putere de mărire de 50-80 până la 100 de ori.
Compresor, constituit din două plăcuţe de sticlă care se pot presa una peste alta şi dintre care una este divizată în câmpuri egale, o foarfecă mică curbă, o pensă mică, un cuţit pentru tăierea probelor, recipiente mici numerotate, destinate colectării probelor, o pipetă, o sticlă cu acid acetic şi una cu soluţie de hidroxid de potasiu pentru limpezire în caz de eventuală calcificare sau pentru a înmuia carnea uscată.
b) Recoltarea probelor
Atunci când carcasa este întreagă, trebuie să se recolteze cel puţin o probă de mărimea unei alune din fiecare pilier al diafragmei, din apropierea părţii cu tendoane.
Dacă există un singur pilier al diafragmei, se recoltează din acesta o probă de grosime dublă (de două ori cât o alună). În absenţa pilierilor diafragmei, se recoltează două probe de mărimea unei alune din partea diafragmei situată în apropierea coastelor sau a sternului, din muşchiul limbii, din muşchii masticatori sau din muşchii abdominali.
Pentru bucăţile de carne: din fiecare bucată se recoltează trei probe de muşchi scheletici cu puţină grăsime, preferabil de dimensiunea unei alune şi din locuri diferite, pe cât posibil din apropierea oaselor sau a tendoanelor.
c) Mod de operare
Din fiecare dintre probele descrise mai sus, recoltate de la carcase întregi, examinatorul trebuie să taie, în cazul în care cei doi pilieri ai diafragmei sunt prezenţi, câte şapte fragmente de mărimea unui bob de ovăz, adică 14 fragmente în total, iar în cazul în care un singur pilier al diafragmei este prezent, 14 fragmente din locuri diferite şi, dacă este posibil, din zona intermediară dintre muşchi şi tendon, şi să le preseze între lamele de sticlă ale compresorului în aşa fel încât literele obişnuite de tipografie să poată fi citite cu uşurinţă prin preparat. Dacă carnea bucăţilor examinate este uscată şi învechită, preparatele trebuie să fie înmuiate între 10 şi 20 de minute în leşie de potasiu diluată cu două volume de apă înainte să fie presate.
Dacă, în cazul carcaselor întregi, probele provin din partea diafragmei situată în apropierea coastelor şi a sternului, din muşchiului limbii, din muşchii masticatori sau muşchii abdominali, din fiecare probă se vor tăia 14 fragmente de mărimea unui bob de ovăz, adică 28 de fragmente în total. Din fiecare dintre probele prelevate din bucăţile de carne controlorul trichinelor trebuie să taie 4 fragmente de mărimea unui bob de ovăz, adică 12 fragmente în total.
Examenul trichinoscopic trebuie efectuat astfel încât fiecare preparat să fie examinat încet şi cu atenţie. Dacă în cursul examenului trichinoscopic se descoperă locuri suspecte, a căror natură nu poate fi identificată cu certitudine, chiar cu ajutorul celei mai puternice măriri a trichineloscopului, va trebui să se efectueze un examen de control cu ajutorul microscopului.
Examenul microscopic trebuie să se facă în aşa fel încât fiecare preparat să fie examinat încet şi cu atenţie, la o mărire de 30 până la 40 de ori.
În cazurile suspecte, examenul trebuie repetat cu alte probe şi preparate, la nevoie cu măriri superioare, până la atingerea preciziei dorite. Examenul trichinoscopic trebuie să dureze cel puţin 3 minute.
În cazul folosirii probelor de înlocuire provenind de la părţile diafragmei situate în apropierea coastelor sau a sternului, de la muşchiul limbii, muşchii masticatori sau muşchii abdominali, examenul trichinoscopic trebuie să dureze cel puţin 6 minute.
Timpul minim fixat pentru examen nu include timpul necesar pentru prelevarea probelor şi pentru pregătirea preparatelor.
În mod obişnuit, un controlor nu ar trebui să examineze la trichineloscop mai mult de 840 de fragmente pe zi, acest număr putând totuşi să fie mărit la 1050 în situaţii excepţionale.
II. METODA DIGESTIEI ARTIFICIALE
a) Aparatură şi materiale
¾ Cuţit pentru prelevarea probelor.
¾ Recipiente mici numerotate, care să poată fi închise pentru conservarea probelor, eventual până la o nouă examinare.
¾ Etuvă.
¾ Pâlnie din sticlă de 2 până la 3 litri, cu suport şi tub de racordare din cauciuc şi pense pentru închiderea sau deschiderea tubului din cauciuc.
¾ Sită din plastic (diametrul sitei 18 cm, cu ochiuri de 1 mm).
¾ Etamină.
¾ Pipetă Pasteur.
¾ Cuvetă.
¾ Maşină de tocat.
¾ Stereomicroscop.
¾ Lichid de digestie compus din: 10 g de pepsină (1200 E g), 5 ml de HCl (minimum 37%), completate până la 1 litru cu apă curentă.
b) Prelevarea probelor
1. Atunci când carcasele sunt întregi se va preleva o probă de cel puţin 20 g din fiecare pilier al diafragmei din zona de tranziţie între partea musculoasă şi partea cu tendoane; dacă nici un pilier al diafragmei nu este prezent se va preleva aceeaşi cantitate din partea diafragmei situată în apropierea coastelor sau a sternului sau din musculatura limbii, din muşchii masticatori sau din musculatura abdominală.
2. Pentru bucăţile de carne se va preleva o probă de cel puţin 20 g din muşchii scheletici, conţinând puţină grăsime şi, pe cât posibil, din apropierea oaselor sau a tendoanelor.
c) Metodă
Pentru examenul probelor colective provenind de la 10 porci, o probă cântărind 10 g va fi prelevată din fiecare probă individuală de 20 g. Cele 10 g care rămân vor fi păstrate în vederea unui examen individual, dacă acesta va fi necesar.
10 probe a câte 10 g vor forma o probă colectivă şi vor fi mărunţite cu ajutorul unei maşini de tocat (cu diametrul găurilor de 2 mm) şi vor fi aşezate, fără să fie presate, într-o sită cu etamină. Sita se aşează pe pâlnia racordată printr-un tub de cauciuc la o pipetă Pasteur. Pâlnia se umple cu lichidul de digestie astfel încât materialul analizat să fie complet acoperit. Raportul dintre cantitatea de carne şi lichidul de digestie trebuie să fie de circa 1/20-1/30.
După o incubaţie de 18-20 de ore la o temperatură între 37-39°C, pipeta se debranşează. Se elimină cu precauţie lichidul supernatant din tub şi se strânge într-o capsulă sedimentul, apoi se clăteşte cu grijă. Se va cerceta prezenţa trichinelor cu ajutorul stereomicroscopului cu o mărire de 20-40 de ori.
În cazul în care rezultatul analizei unei probe colective este pozitiv sau neclar se vor analiza individual probele rămase, completate cu câte 20 g prelevate de la fiecare porc sau, în cazul în care este vorba de bucăţi de carne, completate cu câte 20 g prelevate din fiecare bucată, conform lit. (b).
III. METODA DIGESTIEI ARTIFICIALE PENTRU PROBELE COLECTIVE
a) Aparatură şi reactivi
¾ Un cuţit şi pensete pentru prelevarea probelor.
— O maşină de tocat ale cărei găuri trebuie să aibă un diametru cuprins între 2 şi 3 mm.
¾ Un vas Erlenmeyer de 3 l prevăzut cu dop de cauciuc sau de vată.
— O pâlnie conică de separare cu o capacitate de 2000 de ml.
¾ Un stativ obişnuit cu picior în A de 28 cm lungime, prevăzut cu o tijă de 80 de cm.
¾ Un inel de 10-11 cm care se poate fixa pe suport.
— O pensetă cu braţul plat (23 x 40 cm) care se poate ataşa suportului cu ajutorul unui mâner dublu.
— O sită "Endecott" nr. 80 din alamă sau oţel inoxidabil (fineţea pânzei: 177), cu diametru exterior de 11 cm.
— O pâlnie de plastic cu diametrul interior de cel puţin 12 cm.
¾ Un microscop de disecţie obişnuit (mărire de 40 de ori) prevăzut cu lampă obişnuită sau un microscop binocular obişnuit (mărire de 40 de ori).
¾ Un trichineloscop prevăzut cu o masă orizontală pentru compresor.
¾ În cazul folosirii unui trichineloscop: o cuvetă cu aceeaşi formă exterioară ca compresorul şi cu un volum aproximativ de 60-65 cm pentru numărarea larvelor.
Cuveta poate avea următoarele caracteristici:
Forma cuvei corespunde unei plăci de sticlă cu o lungime de 23 cm şi cu aceeaşi grosime cu cea a unei singure plăci a unui compresor obişnuit. Lăţimea este în acelaşi timp uşor inferioară, de exemplu 4,5 cm, pentru a permite fixarea unei plăci de sticlă de 2 mm grosime, 1,8 cm înălţime şi 17,5 cm lungime pe fiecare dintre laturile plăcii de bază.
Cuveta este închisă la extremităţi de două plăci de sticlă aplicate direct pe placa de bază şi având o lungime de 5 cm, o înălţime de 1 cm şi o grosime de 2 mm. În aceste condiţii, înălţimea cuvei, măsurată în interior, va fi de circa 1 cm.
Plăcile sunt fixate cu ajutorul unui clei obişnuit pentru sticlă. O zonă de circa 2,8 cm la cele două extremităţi ale plăcii de bază va fi lăsată liberă pentru a permite protecţia şi pentru a putea manipula mai uşor cuveta plină.
Volumul total al cuvei este de circa 60-65 cm3.
¾ În cazul folosirii microscopului trebuie să se dispună de o serie de cutii Petri cu diametru de 9 cm.
¾ Un speedmarker pentru a delimita, pe fundul cutiilor Petri, zone pătrate de examinare de 1 cm.
¾ Mai multe pubele de 10 litri pentru tratarea cu formol a aparaturii şi pentru sucul digestiv rămas în cazul unui rezultat pozitiv.
¾ Acid clorhidric concentrat (37%).
¾ Pepsină praf marca Merck la 30.000 de unităţi pe gram, sau pepsină provenind de la altă firmă dar cu o concentraţie cunoscută.
¾ Una sau două tăvi care să poată cuprinde 100 de probe de carne de circa 2 g.
b) Prelevarea probelor
1. Atunci când carcasele sunt întregi, se vor preleva probe de circa 2 g dintr-unul din pilierii diafragmei din zona intermediară dintre partea musculară şi partea cu tendoane; în absenţa pilierilor diafragmei, se va preleva aceeaşi cantitate din partea diafragmei situată în apropierea coastelor şi a sternului, din musculatura limbii, din muşchii masticatori sau din musculatura abdominală.
2. Pentru bucăţile de carne se vor preleva probe de circa 2 g din muşchii scheletici, conţinând puţină grăsime şi, pe cât posibil, din apropierea oaselor sau a tendoanelor.
c) Metoda
O probă de aproximativ 1 g se va preleva din fiecare din cele 100 de probe individuale provenind de la porci. Proba colectivă va fi trecută o dată prin maşina de tocat.
Carnea tocată se introduce în vasul Erlenmeyer de 3 litri, se adaugă 7 g de pepsină şi se acoperă cu 2 litri de apă curentă încălzită la o temperatură de aproximativ 37-40°C şi cu 25 ml de acid clorhidric concentrat. Se agită amestecul pentru a dizolva pepsina.
¾ Ph-ul soluţiei este de circa 1,5-2.
¾ Pentru digestie, vasul Erlenmeyer se plasează într-o etuvă la 37°C timp de circa 4 ore. În acest timp se agită regulat, de exemplu o dată sau de două ori pe oră.
¾ Soluţia digerată se filtrează cu ajutorul sitei prin pâlnia conică de separare de 2 litri şi se lasă în repaus pe stativ cel puţin o oră.
¾ Un volum total de circa 45 cm3 este extras din pâlnie şi distribuit în mod egal în trei cutii Petri al căror fund este împărţit în pătrate cu latura de 1 cm (câte 15 ml în fiecare cutie).
¾ Fiecare cutie Petri va fi minuţios examinată la microscop pentru depistarea larvelor (mărire de circa 40 de ori).
¾ În cazul folosirii cuvelor pentru numărarea larvelor, cei 45 cm3 sunt distribuiţi în două cuve şi examinaţi la trichineloscop.
¾ Larvele se adună pe fundul cuvei, sunt uşor de identificat şi, dacă apa este călduţă, se observă de obicei înfăşurarea şi desfăşurarea spiralei.
În cazul formării unui sediment insuficient de transparent, sedimentul va fi limpezit. Proba finală de 45 ml va fi vărsată într-o eprubetă cu fundul rotund pentru a se sedimenta timp de 15 minute. Lichidul supernatant este înlăturat prin aspirare, cu grijă, iar sedimentul este pus în circa 45 ml de apă de robinet.
După un nou timp de sedimentare de 15 minute se înlătură din nou lichidul supernatant prin aspirare, cu multă atenţie, iar sedimentul este clătit cu grijă cu circa 20 ml de apă de robinet într-o cutie Petri, apoi examinat.
În cazul unui rezultat pozitiv sau neclar al analizei unei probe colective, se vor analiza individual probele rămase, completate cu 20 de g prelevate de la fiecare porc sau, în cazul în care este vorba de bucăţi de carne, completate cu 20 de g prelevate din fiecare bucată, conform lit. (b).
------------------------------------
ANEXA II
CAPITOLUL I
CONDIŢII PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ LABORATOARELE DE DEPISTARE A TRICHINELOR
1. Laboratoarele de depistare a trichinelor trebuie să se afle în imediata apropiere a secţiilor de tranşare a porcilor şi trebuie să dispună de cel puţin:
a) un spaţiu cu echipament suficient, care se închide cu cheia, pentru pregătirea preparatelor; pereţii acestuia trebuie să fie netezi, placaţi sau zugrăviţi până la o înălţime de 2 m cu vopsea lavabilă deschisă la culoare.
Va fi asigurat spaţiul de pregătire pentru fiecare metodă de examinare folosită;
b) un punct de examen trichinoscopic şi microscopic echipat corespunzător, care se închide cu cheia;
c) sistem de aerisire corespunzător şi, dacă este necesar, o instalaţie de climatizare care să permită obţinerea unei temperaturi ambiante care să nu depăşească +25°C;
d) o iluminare naturală sau artificială suficientă, care nu modifică culorile; a se evita lumina solară intensă;
e) echipamente suficiente pentru curăţarea şi dezinfecţia mâinilor în spaţiul pentru pregătirea probelor;
f) dispozitive de camuflare a spaţiilor de examinare;
g) (eventual) o instalaţie frigorifică pentru conservarea probelor de carne;
h) un spaţiu de curăţare şi dezinfecţie a materialelor de examinare (recipiente pentru probe, compresoare, cuţite, foarfeci) prevăzut cu:
¾ pardoseală impermeabilă şi care nu putrezeşte, uşor de curăţat şi de dezinfectat,
¾ pereţi netezi, placaţi sau zugrăviţi cu vopsea lavabilă deschisă la culoare până la o înălţime de 2 m;
i) vestiare, chiuvete, camere de zi, precum şi toalete cu bazin de apă;
j) chiuvete cu apă potabilă curentă, rece şi caldă, prevăzute cu produse de curăţare şi de dezinfecţie şi cu prosoape de unică folosinţă;
k) recipiente etanşe, rezistente la coroziune, prevăzute cu sisteme de închidere ermetică, concepute în aşa fel încât să împiedice orice prelevare neautorizată a conţinutului, destinate colectării resturilor de la probe;
l) instalaţii care să furnizeze o cantitate suficientă de apă potabilă, rece şi caldă;
m) un dispozitiv de evacuare a apelor reziduale în conformitate cu condiţiile care reglementează autorizarea abatoarelor;
n) dispozitive adecvate de protecţie împotriva animalelor nedorite precum insectele, rozătoarele etc.
CAPITOLUL II
RECOMANDĂRI PRIVIND PERSONALUL, SPAŢIILE, MATERIALELE ȘI INSTRUMENTELE DIN LABORATOARELE DE DEPISTARE A TRICHINELOR
2. Personalul de laborator, spaţiile, materialul şi instrumentele trebuie să fie în permanenţă într-o stare perfectă de curăţenie.
a) Personalul trebuie în special să poarte haine de lucru curate şi să se spele pe mâini de mai multe ori în cursul zilei, precum şi la fiecare începere a lucrului;
b) nici un animal nu trebuie să pătrundă în laboratoarele de depistare a trichinelor;
c) materialele şi instrumentele folosite în lucru trebuie bine întreţinute şi curăţate; acestea trebuie să fie curăţate cu grijă şi dezinfectate de mai multe ori în cursul aceleiaşi zile, precum şi la sfârşitul activităţii zilnice.
3. Se impune folosirea apei potabile pentru toate operaţiunile.
4. În ceea ce priveşte starea de sănătate a personalului însărcinat cu prelevarea probelor de carne în vederea examinării, se vor aplica dispoziţiile prevăzute în anexa B capitolul IV punctele 11 şi 12 din Directiva 72/462/CEE.
5. Probele de carne necesare pentru examinare trebuie să fie prelevate imediat după sacrificare şi examinate fără întârziere în laboratoarele de depistare a trichinelor din abator.
Este interzis să se procedeze la examinare în afara abatorului în care animalele au fost sacrificate.
6. Pentru a preveni oboseala şi consecinţele sale, se vor acorda personalului de control scurte pauze.
CAPITOLUL III
RECOMANDĂRI REFERITOARE LA TRICHINELOSCOAPE
Modul de concepere şi tipul trichineloscoapelor trebuie să satisfacă următoarele criterii minime:
1. Uşurinţă în folosire
2. Iluminare puternică
— rezultatele controlului trebuie să fie exacte chiar dacă spaţiile nu sunt complet întunecate,
— sursa luminoasă va fi o lampă de proiecţie de 100 W (12 V).
3. Mărire suficientă
— mărire de lucru normală: de 50 de ori,
— mărire de 80 până la 100 de ori pentru o identificare exactă a obiectelor neclar identificate la o mărire de lucru normală.
4. Puterea de separare
— fiecare mărire trebuie să dea o imagine clară, precisă, de culoare bine identificată.
5. Dispozitiv de comutare
— orice modificare de mărire trebuie să fie însoţită de o ajustare automată a luminozităţii imaginii.
6. Mărirea contrastului
¾ condensatorul trebuie să fie echipat cu diafragmă cu iris, care să permită accentuarea contrastelor pentru examinarea aprofundată a cazurilor delicate,
¾ diafragma cu iris trebuie să fie uşor de reglat (de exemplu printr-un levier de comandă fixat pe tabla trichineloscopului).
7. Uşurinţa punerii în funcţiune
¾ reglare rapidă prin inel de reglare,
¾ reglare fină prin levier de comandă.
8. Reglarea tensiunii
— care permite obţinerea luminozităţii dorite în situaţia dată.
9. Deplasarea compresorului în sens unic
— un sistem de blocare automată trebuie să asigure deplasarea compresorului într-un singur sens pentru a împiedica orice decalaj neaşteptat.
10. Vizualizarea optimă a suprafeţei de proiecţie
11. Suprafaţa de proiecţie
¾ diametru de minimum 54 cm,
¾ putere mare de reflectare,
¾ rezistentă,
¾ demontabilă,
¾ uşor de curăţat.
-------------------------------------
ANEXA III
MARCAREA CĂRNII CARE A FOST SUPUSĂ EXAMENULUI DE DEPISTARE A TRICHINELOR
1. Marcarea cărnii trebuie să fie efectuată sub responsabilitatea medicului veterinar oficial. În acest scop, acesta deţine şi păstrează:
¾ instrumentele destinate marcării; medicul poate să le înmâneze personalului auxiliar numai în momentul marcării şi pentru intervalul de timp necesar acesteia,
¾ ştampilele-plachetă menţionate la punctul 5. Aceste ştampile-plachetă sunt înmânate personalului auxiliar în momentul precis când trebuie să fie folosite şi într-un număr care corespunde necesităţilor.
2. Marca trebuie să fie o ştampilă rotundă cu un diametru de 2,5 cm.
Pe ştampilă trebuie să figureze indicaţiile următoare, cu caractere perfect vizibile:
¾ spre centru, litera T majusculă, ale cărei segmente vor fi de 1 cm lungime şi 0,2 cm lăţime,
¾ sub litera T menţionată mai sus, una dintre siglele CEE, EEG, EWG, EOF, sau EEC. Literele trebuie să aibă o înălţime de 0,4 cm.
3. Carcasele vor fi marcate cu cerneală sau prin ardere, pe partea interioară a coapsei, conform alin. (2).
4. Capetele sunt marcate cu cerneală sau prin ardere, cu o marcă ce corespunde recomandărilor de la alin. (2).
Bucăţile, cu excepţia celor excluse de la marcajul de salubritate în temeiul alin. (43) din capitolul X anexa B din Directiva 72/462/CEE, obţinute din secţii de tranşare din carcase marcate normal, trebuie, în măsura în care nu poartă ştampila, să fie marcate, înainte de aplicarea mărcii de salubritate, conform alin. (2).
Eticheta prevăzută la paragraful al doilea din alin. (43) deja menţionat trebuie să respecte condiţiile alin. (6) de mai jos.
5. Marcajul se poate efectua de asemenea cu ajutorul unei ştampile-plachetă rotundă. Această ştampilă-plachetă care va apărea pe fiecare bucată sau pe fiecare carcasă trebuie astfel aplicată încât refolosirea ei să fie imposibilă; trebuie să fie făcută din material rezistent, care să răspundă tuturor normelor de igienă.
Pe ştampila-plachetă respectivă trebuie să figureze indicaţiile următoare, scrise cu caractere perfect lizibile:
¾ spre centru, litera T majusculă,
¾ sub litera T, una dintre siglele CEE, EEG, EWG, EOF sau EEC.
Literele trebuie să aibă o înălţime de 0,2 cm.
6. Pe eticheta prevăzută la alin. (44) capitolul X anexa B din directiva menţionată la punctul 4 trebuie să figureze, pe lângă marca de salubritate, o marcă lizibilă care este replica mărcii prevăzute la alin. (2).
-------------------------------------
ANEXA IV
TRATAMENTUL LA TEMPERATURI SCĂZUTE
1. Carnea importată în stare congelată va fi conservată în această stare.
2. Instalaţia tehnică şi alimentarea cu energie a camerei frigorifice trebuie să fie în aşa fel încât temperatura menţionată la punctul 6 să fie atinsă în cel mai scurt timp şi menţinută în toate zonele camerei frigorifice şi în toată carnea.
3. Toate ambalajele izolante trebuie să fie scoase înainte de congelare, în afară de cazul cărnii care, în momentul introducerii în camera frigorifică, va fi atins deja, pe toată suprafaţa, temperatura menţionată la punctul 6.
4. Loturile trebuie să fie conservate separat în camera frigorifică şi păstrate sub cheie.
5. Pentru fiecare lot, trebuie notate ziua şi ora introducerii în camera frigorifică.
6. Temperatura în camera frigorifică trebuie să atingă cel puţin - 25°C; ea trebuie verificată cu ajutorul aparatelor de măsură termoelectrică etalonate şi înregistrată în mod constant. Temperatura nu trebuie măsurată direct în curentul de aer rece. Aparatele de măsură trebuie să fie păstrate sub cheie. Graficele trebuie să poarte indicaţia numerelor corespunzătoare din registrul de inspecţie a cărnii la import, precum şi a zilei şi orei începutului şi sfârşitului congelării şi să fie conservate timp de un an.
7. Carnea cu diametru sau grosime mai mic sau egale cu 25 de cm trebuie să fie congelate, fără întrerupere, timp de cel puţin 240 de ore, iar bucăţile cu diametru sau grosime cuprinse între 25 şi 50 cm timp de cel puţin 480 de ore. Carnea cu diametru sau grosime peste aceste dimensiuni nu trebuie să fie supusă acestui procedeu de congelare. Durata de congelare se calculează începând cu momentul în care în camera de congelare se atinge temperatura menţionată la punctul 6.
---------------------------------------
