REGULAMENTUL (UE) NR. 389/2012 AL CONSILIULUI

din 2 mai 2012

privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2004

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 113,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

având în vedere avizul Parlamentului European (¹),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (²),

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)        Regulamentul (CE) nr. 2073/2004 al Consiliului din 16 noiembrie 2004 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor (³) instituie un sistem comun prin care statele membre se asistă reciproc şi cooperează cu Comisia în vederea asigurării aplicării corecte a legislaţiei în domeniul accizelor şi a combaterii evaziunii în domeniul accizelor şi a denaturărilor aferente pe piaţa internă. Având în vedere experienţa acumulată şi evoluţiile recente, trebuie aduse o serie de modificări regulamentului respectiv. Astfel, dat fiind numărul de modificări necesare, regulamentul ar trebui înlocuit din motive de claritate.

(2)        Realizarea deplină a pieţei interne necesită în continuare un sistem de cooperare administrativă în domeniul accizelor, care să cuprindă toate aspectele legislaţiei referitoare la aplicarea accizelor pentru produsele menţionate la articolul 1 din Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor (⁴).

(3)        Din motive de eficacitate, rapiditate şi costuri, este vital ca rolul mijloacelor electronice în schimbul de informaţii să fie consolidat. Având în vedere natura repetitivă a anumitor cereri şi diversitatea lingvistică din cadrul Uniunii, este important să se asigure o utilizare la scară mai largă a formatelor standard în schimbul de informaţii, astfel încât cererile de informaţii să poată fi prelucrate mai rapid. Aceste cerinţe pot fi îndeplinite cel mai eficient printr-o utilizare mai sistematică a sistemului informatizat instituit prin Decizia nr. 1152/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 iunie 2003 privind informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor supuse accizelor (⁵). În prezent, sistemul respectiv oferă posibilităţi mai ample decât în momentul în care a intrat în vigoare Regulamentul (CE) nr. 2073/2004 şi va fi dezvoltat în continuare. Astfel, ar trebui să li se solicite statelor membre să recurgă la acesta ori de câte ori este posibil.

(4)        Schimbul de informaţii în materie de accize este necesar într-o foarte mare măsură pentru a stabili o imagine reală asupra situaţiei privind accizele a anumitor persoane, dar, în acelaşi timp, statele membre nu au posibilitatea de a se implica în „anchete pentru găsirea probelor” sau de a solicita informaţii puţin probabil să fie relevante pentru situaţia privind accizele a unei anumite persoane, a unui grup sau a unei categorii verificabile de persoane.

(5)        În scopul unei coordonări adecvate a fluxurilor de informaţii, este necesară menţinerea dispoziţiilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2073/2004 în ceea ce priveşte existenţa unui punct de contact unic în fiecare stat membru. Deoarece ar putea fi necesare contacte de natură mai directă între autorităţile şi funcţionarii statelor membre din motive de eficienţă, dispoziţiile privind delegarea şi desemnarea funcţionarilor competenţi ar trebui, de asemenea, menţinute.

_________

(¹)            Avizul din 29 martie 2012 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(²)            JO C 68, 6.3.2012, p. 45.

(³)            JO L 359, 4.12.2004, p. 1.

(⁴)            JO L 9, 14.1.2009, p. 12.

(⁵)            JO L 162, 1.7.2003, p. 5.

_________

(6)        Pentru ca informaţiile necesare să fie disponibile la timp, ar trebui menţinute dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 2073/2004, prin care se cere autorităţii solicitate să acţioneze cât mai rapid posibil, cel târziu într-un termen stabilit. Cu toate acestea, ar trebui ca termenul pentru furnizarea informaţiilor aflate deja la dispoziţia statului membru solicitat să fie mai scurt decât termenul standard.

(7)        Pentru monitorizarea eficientă a procedurilor privind accizele în circulaţia transfrontalieră, este necesară oferirea în continuare a posibilităţii efectuării de controale simultane de către statele membre şi a prezenţei funcţionarilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru, în cadrul cooperării administrative.

(8)        Ar trebui ca dificultăţile legate de notificarea deciziilor şi a măsurilor administrative transfrontaliere să fie soluţionate în continuare prin menţinerea dispoziţiilor cu privire la acest aspect din Regulamentul (CE) nr. 2073/2004.

(9)        În vederea combaterii eficace a fraudei, ar trebui menţinute dispoziţiile privind schimbul de informaţii fără cerere prealabilă. Pentru a facilita un astfel de schimb ar trebui precizate categoriile de informaţii care urmează să fie schimbate în mod obligatoriu.

(10)      Statele membre ar trebui să poată schimba în continuare în mod facultativ informaţiile necesare pentru aplicarea corectă a legislaţiei în domeniul accizelor în cazul în care informaţiile respective nu se încadrează în categoriile de informaţii care sunt schimbate în mod automat.

(11)      Raportarea reprezintă un mijloc adecvat de garantare a îmbunătăţirii continue a calităţii informaţiilor schimbate. Prin urmare, ar trebui instituit un cadru pentru furnizarea de raportări.

(12)      Stocarea electronică de către statele membre a anumitor date specificate referitoare la autorizaţia operatorilor economici şi a antrepozitelor fiscale este indispensabilă pentru funcţionarea corespunzătoare a sistemului de accize şi pentru combaterea fraudei. Aceasta permite schimbul rapid al datelor respective între statele membre şi accesul automat la informaţii. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea informaţiilor deja conţinute în sistemele informatizate naţionale în materie de accize, prin elaborarea unei analize de risc care consolidează informaţiile deţinute la nivel naţional cu privire la operatorii economici supuşi plăţii accizelor şi la circulaţia mărfurilor accizabile în cadrul Uniunii, precum şi prin includerea unei serii de informaţii privind persoanele impozabile şi tranzacţiile acestora. Deoarece procedurile pentru stabilirea sau pentru recuperarea accizelor, precum şi termenele de prescripţie şi alte termene, sunt diferite în diverse state membre, este necesar, în vederea asigurării unei asistenţe reciproce eficace în materie de aplicare a legislaţiei privind accizele în situaţii transfrontaliere, să se stabilească o perioadă minimă pe durata căreia fiecare stat membru ar trebui să stocheze informaţiile respective.

(13)      Pentru ca informaţiile stocate în bazele de date electronice să fie fiabile, ar trebui prevăzută actualizarea periodică a acestora.

(14)      Operatorii economici ar trebui să poată efectua rapid verificările necesare pentru circulaţia produselor accizabile. Acestora ar trebui să li se ofere posibilitatea de a li se confirma electronic validitatea codurilor de acciză prin intermediul unui registru central operat de către Comisie şi alimentat cu informaţiile conţinute în bazele de date naţionale.

(15)      Normele naţionale privind secretul bancar ar putea afecta eficienţa mecanismelor prevăzute în prezentul regulament. Prin urmare, ar trebui ca statele membre să nu fie autorizate să refuze furnizarea de informaţii doar pe baza unor astfel de norme.

(16)      Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere altor măsuri adoptate la nivelul Uniunii, care contribuie la combaterea neregulilor şi a fraudei privind accizele, ci ar trebui mai curând să le completeze.

(17)      Din motive de claritate, este util să se confirme în prezentul regulament că, în situaţia în care se obţin informaţii sau documente cu autorizarea sau la cererea unei autorităţi judiciare, comunicarea informaţiilor sau a documentelor către autoritatea competentă a unui alt stat membru face obiectul autorizării de către autoritatea judiciară, dacă o astfel de autorizare este solicitată în temeiul dreptului statului membru care le comunică.

(18)      Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (¹) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de către statele membre în cadrul prezentului regulament. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (²) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de Comisie în temeiul prezentului regulament.

________

(¹)            JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(²)            JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

_______

(19)      Schimbul de informaţii cu ţări terţe s-a dovedit benefic pentru aplicarea corectă a legislaţiei în domeniul accizelor şi, prin urmare, ar trebui menţinut. Directiva 95/46/CE stabileşte condiţii specifice pentru comunicarea informaţiilor către ţări terţe, pe care statele membre trebuie să le respecte.

(20)      În scopul aplicării efective a prezentului regulament, ar putea fi necesar să se limiteze sfera anumitor drepturi şi obligaţii prevăzute în Directiva 95/46/CE, mai precis drepturile definite la articolul 10, la articolul 11 alineatul (1), la articolele 12 şi 21, cu scopul de a proteja interesele economice şi financiare importante ale statelor membre, ţinând seama de potenţialele pierderi de venituri ale statelor membre şi de importanţa crucială a informaţiilor vizate de prezentul regulament pentru eficacitatea luptei împotriva fraudei. Întrucât este necesară conservarea dovezilor în cazurile suspectate de neregularităţi fiscale sau fraudă şi întrucât trebuie evitată interferarea cu evaluarea corectă a respectării legislaţiei în domeniul accizelor, s-ar putea dovedi necesară limitarea obligaţiilor controlorului de date şi a drepturilor persoanei în cauză cu privire la furnizarea de informaţii, accesul la date şi facerea cunoscută a operaţiilor de procesare în cadrul schimbului de date personale în temeiul prezentului regulament. Statele membre ar trebui să aibă obligaţia de a aplica astfel de limitări în măsura în care sunt necesare şi proporţionale.

(21)      Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a anumitor articole din prezentul regulament şi pentru a defini categoriile principale de date care pot face obiectul schimburilor între statele membre în temeiul prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competenţe de executare. Aceste competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (¹).

(22)      Procedura de examinare trebuie utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare având în vedere că actele respective reprezintă măsuri cu un domeniu de aplicare general în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(23)      Sunt necesare monitorizarea şi evaluarea funcţionării prezentului regulament. Prin urmare, ar trebui prevăzute dispoziţii referitoare la colectarea de statistici şi alte informaţii de către statele membre şi la pregătirea rapoartelor periodice de către Comisie.

(24)      Întrucât obiectivul prezentului regulament, respectiv simplificarea şi consolidarea cooperării administrative dintre statele membre, care necesită o abordare armonizată, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, din motive de uniformitate şi eficacitate urmărite, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(25)      Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi ţine seama de principiile care sunt recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecţia datelor cu caracter personal (articolul 8). Având în vedere limitele stabilite prin prezentul regulament, prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentului regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar şi proporţional în scopul protejării intereselor fiscale legitime ale statelor membre.

(26)      Regulamentul (CE) nr. 2073/2004 ar trebui abrogat.

(27)      Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată şi a adoptat un aviz (²),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect şi domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament stabileşte condiţiile în care autorităţile competente în statele membre pentru aplicarea legislaţiei în domeniul accizelor cooperează între ele şi cu Comisia, pentru a asigura respectarea legislaţiei respective. În acest scop, prezentul regulament stabileşte norme şi proceduri menite să abiliteze autorităţile competente ale statelor membre să coopereze şi să facă schimb, prin mijloace electronice sau în alt mod, de informaţii necesare pentru asigurarea aplicării corecte a legislaţiei în domeniul accizelor.

(2) Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării, în statele membre, a normelor privind asistenţa reciprocă în materie penală.

(3) De asemenea, acesta nu aduce atingere respectării vreunei obligaţii în legătură cu asistenţa reciprocă mai largă decurgând din alte instrumente juridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale.

Articolul 2

Definiţii

În sensul prezentului regulament:

1.   „autoritate competentă” înseamnă autoritatea desemnată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1);

_________

(¹)            JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(²)            Avizul din 18 ianuarie 2012.

_________

2.   „autoritate solicitantă” înseamnă biroul central de legătură pentru accize sau orice departament de legătură sau funcţionar competent al unui stat membru care înaintează o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;

3.   „autoritate solicitată” înseamnă biroul central de legătură pentru accize sau orice departament de legătură sau funcţionar competent al unui stat membru care primeşte cererea de asistenţă în numele autorităţii competente;

4.   „birou pentru accize” înseamnă orice birou în care pot fi realizate formalităţile prevăzute de normele privind accizele;

5.   „schimb automat generat de un eveniment” înseamnă comunicarea sistematică, fără o cerere prealabilă, de informaţii cu o structură predefinită cu privire la un eveniment de interes, de îndată ce informaţiile respective devin disponibile, alta decât schimbul de informaţii prevăzut la articolul 21 din Directiva 2008/118/CE;

6.   „schimb automat regulat” înseamnă comunicarea sistematică, fără o cerere prealabilă, de informaţii cu o structură predefinită, la intervale regulate prestabilite;

7.   „schimb spontan” înseamnă comunicarea de informaţii, fără o cerere prealabilă, către un alt stat membru, care nu intră sub incidenţa punctelor 5 sau 6 sau a articolului 21 din Directiva 2008/118/CE;

8.   „sistem informatizat” înseamnă sistemul computerizat pentru circulaţia şi controlul produselor accizabile instituit prin Decizia nr. 1152/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 iunie 2003 privind informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor supuse accizelor (¹);

9.   „persoană” înseamnă o persoană fizică, o persoană juridică, orice asociaţie de persoane care nu constituie o persoană juridică, dar care este recunoscută în temeiul legislaţiei Uniunii sau al legislaţiei naţionale ca având capacitatea de a efectua acte juridice, precum şi orice altă construcţie juridică, indiferent de natura sau de forma sa, fie că are sau nu are personalitate juridică;

10. „operator economic” înseamnă o persoană care, în cursul activităţii sale comerciale, este implicată în activităţi care intră sub incidenţa legislaţiei în domeniul accizelor, autorizată sau nu în acest sens;

11.  „prin mijloace electronice” înseamnă utilizarea oricărui tip de echipament electronic care are capacitatea de a prelucra, inclusiv de a transmite şi de a comprima, şi de a stoca date, inclusiv sistemul informatizat definit la punctul 8;

12. „cod de acciză” înseamnă numărul de identificare atribuit de statele membre, în scopul accizării, registrelor operatorilor economici şi sediilor menţionate la articolul 19 alineatul (1) literele (a) şi (b);

13. „deplasarea produselor accizabile în cadrul Uniunii” înseamnă deplasarea în regim suspensiv de accize, între două sau mai multe state membre, a unor produse accizabile în sensul capitolului IV din Directiva 2008/118/CE, sau a unor produse accizabile după eliberarea lor pentru consum în sensul capitolului V secţiunea 2 din Directiva 2008/118/CE;

14. „anchetă administrativă” înseamnă orice control, verificare sau altă acţiune pe care autorităţile competente pentru aplicarea legislaţiei în domeniul accizelor le întreprind în exercitarea îndatoririlor lor, în scopul de a asigura aplicarea corectă a legislaţiei menţionate;

15. „reţea CCN/CSI” înseamnă platforma comună care are la bază reţeaua comună de comunicaţie (CCN) şi interfaţa comună a sistemului (CSI), concepută de Uniune pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice dintre autorităţile competente în domeniul vamal şi fiscal;

16. „accize” înseamnă taxele menţionate la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/118/CE;

17. „document de asistenţă administrativă reciprocă” înseamnă un document creat în cadrul sistemului informatizat şi utilizat pentru schimbul de informaţii în temeiul articolelor 8, 15 sau 16 şi pentru monitorizare în temeiul articolului 8 sau al articolului 16;

18.  „document alternativ de asistenţă administrativă reciprocă” înseamnă un document pe suport de hârtie care este utilizat pentru schimbul de informaţii în temeiul articolului 8 sau al articolului 15, în cazul în care sistemul informatizat nu este disponibil;

19. „control simultan” înseamnă verificările coordonate cu privire la legislaţia în domeniul accizelor referitoare la situaţia unui operator economic sau a persoanelor asociate, organizat de două sau mai multe state membre participante cu interese comune sau complementare.

Articolul 3

Autorităţile competente

(1) Fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă în numele căreia urmează să se aplice prezentul regulament. Statul membru informează fără întârziere Comisia cu privire la desemnarea respectivă şi la toate modificările ulterioare ale acesteia.

(2) Comisia pune la dispoziţie o listă cu autorităţile competente şi publică această informaţie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

__________

(¹)            JO L 162, 1.7.2003, p. 5.

_________

Articolul 4

Birourile centrale de legătură pentru accize şi departamentele de legătură

(1) Autoritatea competentă din fiecare stat membru desemnează un birou central de legătură pentru accize, căruia îi este delegată responsabilitatea principală privind contactele cu alte state membre în domeniul cooperării administrative în ceea ce priveşte legislaţia în domeniul accizelor. Statul membru informează Comisia şi autorităţile competente ale celorlalte state membre cu privire la acest lucru.

Biroul central de legătură pentru accize poate fi, de asemenea, desemnat ca fiind responsabil pentru contactele cu Comisia în sensul prezentului regulament.

(2) Autoritatea competentă a fiecărui stat membru poate desemna departamente de legătură, altele decât biroul central de legătură pentru accize, cărora li se atribuie competenţe în conformitate cu legislaţia sau cu politica în domeniu la nivel naţional, în vederea schimbului direct de informaţii în temeiul prezentului regulament.

Biroul central de legătură pentru accize se asigură că lista cu departamentele menţionate este actualizată şi pusă la dispoziţia birourilor centrale de legătură pentru accize ale celorlalte state membre în cauză.

Articolul 5

Funcţionari competenţi

(1) Autoritatea competentă a fiecărui stat membru poate să desemneze, în condiţiile stabilite de acesta, funcţionari competenţi care pot face schimb direct de informaţii în temeiul prezentului regulament.

Autoritatea competentă poate limita domeniul de aplicare a acestei desemnări.

Biroul central de legătură pentru accize are responsabilitatea de a actualiza lista cu funcţionarii competenţi şi de a pune lista la dispoziţia birourilor centrale de legătură pentru accize ale celorlalte state membre în cauză.

(2) Funcţionarii care fac schimb de informaţii în temeiul articolelor 12 şi 13 sunt consideraţi funcţionari competenţi în sensul articolelor respective, în conformitate cu condiţiile stabilite de autorităţile competente.

Articolul 6

Obligaţiile biroului central de legătură pentru accize, ale departamentelor de legătură şi ale funcţionarilor competenţi

(1) Biroul central de legătură pentru accize are ca principală responsabilitate schimburile de informaţii privind circulaţia produselor accizabile între statele membre şi, în special, responsabilitatea principală pentru:

(a) schimbul de informaţii în temeiul articolului 8;

(b)  transmiterea notificărilor referitoare la deciziile şi măsurile administrative solicitate de statele membre în temeiul articolului 14;

(c) schimburile obligatorii de informaţii în temeiul articolului 15;

(d) schimburile facultative spontane de informaţii în temeiul articolului 16;

(e) furnizarea de raportări privind acţiunile de monitorizare în temeiul articolului 8 alineatul (5) şi al articolului 16 alineatul (2);

(f)   schimbul de informaţii stocate în baza de date electronică prevăzută la articolul 19;

(g) furnizarea de informaţii statistice şi de alte tipuri de informaţii în temeiul articolului 34.

(2) În cazul în care departamentele de legătură sau funcţionarii competenţi trimit sau primesc cereri de asistenţă sau răspunsuri la astfel de cereri de asistenţă, aceştia informează biroul central de legătură pentru accize al statului membru respectiv în condiţiile stabilite de acesta.

(3) În cazul în care un departament de legătură sau un funcţionar competent primeşte o cerere de asistenţă care solicită o acţiune în afara zonei sale teritoriale sau operaţionale, acesta înaintează imediat cererea biroului central de legătură pentru accize al statului său membru şi funcţionarului competent al departamentului de legătură responsabil şi informează autoritatea solicitantă cu privire la acest lucru. În acest caz, termenele stabilite la articolul 11 încep în ziua următoare celei în care cererea de asistenţă a fost înaintată biroului central de legătură pentru accize şi funcţionarului competent al departamentului de legătură responsabil, dar nu mai târziu de o săptămână de la data primirii cererii, astfel cum se menţionează în prima teză a prezentului alineat.

Articolul 7

Informaţii sau documente obţinute cu autorizarea sau la cererea autorităţii judiciare

(1) Comunicarea către autoritatea competentă a unui alt stat membru a informaţiilor sau a documentelor obţinute de o autoritate competentă cu autorizarea sau la cererea unei autorităţi judiciare face obiectul autorizării prealabile din partea autorităţii judiciare, în cazul în care dreptul naţional impune acest lucru.

(2) Dacă, în cazul unei cereri de informaţii, autoritatea judiciară refuză să furnizeze o astfel de autorizare autorităţii solicitate, aceasta din urmă informează autoritatea solicitantă în conformitate cu articolul 25 alineatul (5).

CAPITOLUL II

COOPERARE LA CERERE

Articolul 8

Îndatoriri generale ale autorităţii solicitate

(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată comunică informaţiile necesare pentru asigurarea aplicării corecte a legislaţiei în domeniul accizelor, inclusiv eventualele informaţii cu privire la un anumit caz sau la anumite cazuri, în special cele referitoare la deplasarea produselor accizabile în cadrul Uniunii.

(2) În scopul comunicării informaţiilor prevăzute la alineatul (1), autoritatea solicitată ia măsuri de efectuare a oricăror anchete administrative necesare pentru obţinerea informaţiilor respective.

(3) Cererea prevăzută la alineatul (1) poate cuprinde o cerere motivată de efectuare a unei anchete administrative specifice. În cazul în care autoritatea solicitată decide că nu este necesară nicio anchetă administrativă, aceasta informează imediat autoritatea solicitantă cu privire la motivele care stau la baza deciziei sale.

(4) În scopul de a obţine informaţiile solicitate sau de a efectua ancheta administrativă cerută, autoritatea solicitată sau oricare altă autoritate administrativă sesizată de aceasta procedează ca şi când ar acţiona pe cont propriu sau la cererea altei autorităţi din propriul său stat membru.

(5) Autoritatea solicitată poate solicita autorităţii solicitante să prezinte raportări privind acţiunile de monitorizare desfăşurate de statul membru solicitant pe baza informaţiilor furnizate. În cazul formulării unei astfel de cereri, autoritatea solicitantă trimite astfel de raportări cât mai curând posibil, fără a aduce atingere dispoziţiilor aplicabile în statul său membru privind confidenţialitatea şi protecţia datelor, cu condiţia ca o astfel de acţiune să nu impună o sarcină disproporţionată asupra sa.

Articolul 9

Forma cererii şi a răspunsului

(1) Se face schimb de cereri de informaţii şi de anchete administrative în temeiul articolului 8, precum şi de răspunsuri la astfel de cereri, cu ajutorul unui document de asistenţă administrativă reciprocă, sub rezerva alineatului (4) din prezentul articol.

În cazul în care sistemul informatizat nu este disponibil, se utilizează un document alternativ de asistenţă administrativă reciprocă în locul documentului de asistenţă administrativă reciprocă.

(2) Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili:

(a) structura şi conţinutul documentelor de asistenţă administrativă reciprocă;

(b) normele şi procedurile referitoare la schimburile de documente de asistenţă administrativă reciprocă;

(c) modelul de formular şi conţinutul documentului alternativ de asistenţă administrativă reciprocă;

(d) normele şi procedurile referitoare la utilizarea documentului alternativ de asistenţă administrativă reciprocă.

De asemenea, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili structura şi conţinutul raportărilor menţionate la articolul 8 alineatul (5).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 35 alineatul (2).

(3) Fiecare stat membru stabileşte situaţiile în care sistemul informatizat poate fi considerat indisponibil.

(4) În cazul în care, din raţiuni practice, documentul de asistenţă administrativă reciprocă nu poate fi utilizat, schimbul de mesaje poate fi efectuat, în mod excepţional, în totalitate sau parţial prin alte mijloace. În astfel de cazuri, mesajul este însoţit de o explicaţie a motivului pentru care nu s-a putut utiliza documentul de asistenţă administrativă reciprocă.

Articolul 10

Furnizarea de documente

(1) Documentele, indiferent de conţinutul lor, care urmează să fie furnizate în temeiul articolului 8, sunt anexate la documentul de asistenţă administrativă reciprocă menţionat la articolul 9 alineatul (1).

Cu toate acestea, în cazul în care acest lucru este imposibil sau nerealizabil, documentele sunt furnizate prin mijloace electronice sau în alt mod.

(2) Autoritatea solicitată are obligaţia de a furniza documente originale doar în cazul în care acestea sunt necesare în scopul urmărit de autoritatea solicitantă, iar furnizarea acestora nu contravine dispoziţiilor aplicabile în statul membru al autorităţii solicitate.

Articolul 11

Termene

(1) Autoritatea solicitată furnizează informaţiile menţionate la articolul 8 în cel mai scurt timp posibil şi nu mai târziu de trei luni de la data primirii cererii.

Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea solicitată se află deja în posesia informaţiilor respective, termenul este de o lună.

(2) În anumite categorii speciale de cazuri, autoritatea solicitată şi cea solicitantă pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevăzute la alineatul (1).

(3) În cazul în care autoritatea solicitată nu este în măsură să răspundă cererii în termenul prevăzut la alineatul (1), aceasta informează autoritatea solicitantă prin intermediul unui document de asistenţă administrativă reciprocă, în termen de o lună, cu privire la motivele nerespectării termenului şi indică data la care consideră că va fi în măsură să ofere un răspuns.

Articolul 12

Participarea funcţionarilor din alte state membre la anchetele administrative

(1) Prin acord între autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată şi în conformitate cu modalităţile stabilite de autoritatea solicitată, funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantă pot fi prezenţi în birourile autorităţilor administrative ale statului membru solicitat sau în oricare alt loc în care autorităţile respective îşi desfăşoară activitatea, în vederea schimbului de informaţii necesare pentru a asigura aplicarea corectă a legislaţiei în domeniul accizelor.

În cazul în care informaţiile solicitate sunt incluse în documentaţia la care au acces funcţionarii autorităţii solicitate, funcţionarii autorităţii solicitante primesc copii ale documentelor care conţin informaţiile solicitate.

(2) Pe baza acordului dintre autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată şi în conformitate cu modalităţile stabilite de aceasta din urmă, funcţionarii desemnaţi de autoritatea solicitantă pot fi prezenţi în timpul anchetelor administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat în vederea schimbului de informaţii necesare pentru a asigura aplicarea corectă a legislaţiei în domeniul accizelor.

În cazul în care se ajunge la un astfel de acord, funcţionarii autorităţii solicitante pot avea acces la aceleaşi sedii şi la aceleaşi documente ca şi funcţionarii autorităţii solicitate, prin intermediul funcţionarilor respectivi şi numai în scopul efectuării anchetei administrative. Funcţionarii autorităţii solicitante desfăşoară anchete sau adresează întrebări numai cu acordul şi sub supravegherea funcţionarilor autorităţii solicitate. Aceştia nu exercită competenţele de control conferite funcţionarilor autorităţii solicitate.

(3) Funcţionarii autorităţii solicitante prezenţi în alt stat membru în conformitate cu alineatele (1) şi (2) trebuie să fie în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă care să specifice identitatea şi calitatea lor oficială.

Articolul 13

Controale simultane

(1) În vederea realizării schimbului de informaţii necesare pentru a asigura aplicarea corectă a legislaţiei în domeniul accizelor, două sau mai multe state membre pot conveni, pe baza unei analize a riscurilor, să efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul propriu, cu privire la situaţia referitoare la accize a unuia sau a mai multor operatori economici sau a altor persoane care prezintă un interes comun sau complementar, ori de câte ori acestea consideră că astfel de controale sunt mai eficace decât controalele efectuate de un singur stat membru.

(2) În vederea iniţierii unui control simultan în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă a unui stat membru prezintă o propunere autorităţilor competente ale celorlalte state membre vizate.

Propunerea:

(a) specifică cazul sau cazurile propuse pentru controale simultane;

(b) identifică în mod individual fiecare persoană cu privire la care se urmăreşte efectuarea unui astfel de control;

(c) precizează motivele care justifică necesitatea unui control comun;

(d) specifică perioada de timp pe parcursul căreia se urmăreşte efectuarea de astfel de controale.

(3) Autorităţile competente care primesc o propunere menţionată la alineatul (2) confirmă acordul lor cu privire la participarea la controlul simultan sau comunică refuzul lor motivat autorităţii competente care a emis propunerea cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data primirii propunerii.

(4) Fiecare autoritate competentă care participă la un control simultan numeşte un reprezentant care răspunde de supravegherea şi coordonarea operaţiunii de control simultan.

(5) În urma efectuării unui control simultan, autorităţile competente informează fără întârziere birourile centrale de legătură pentru accize ale celorlalte state membre cu privire la orice metode sau practici descoperite pe parcursul controlului simultan ca fiind utilizate sau suspectate de a fi fost utilizate pentru a încălca legislaţia în domeniul accizelor, în cazul în care astfel de informaţii ar putea prezenta un interes deosebit pentru alte state membre.

Articolul 14

Cererea de notificare a deciziilor şi măsurilor administrative

(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată, în conformitate cu normele care reglementează notificări similare aplicabile în statul său membru, notifică destinatarului toate deciziile şi măsurile adoptate de autorităţile administrative ale statului membru solicitant cu privire la aplicarea legislaţiei în domeniul accizelor.

(2) Cererile de notificare menţionate la alineatul (1) menţionează obiectul deciziei sau al măsurii care urmează să fie notificată şi indică numele, adresa şi orice alte informaţii relevante pentru identificarea destinatarului.

(3) Autoritatea solicitată informează fără întârziere autoritatea solicitantă cu privire la acţiunile sale la cererea de notificare menţionată la alineatul (1) şi îi comunică data transmiterii deciziei sau a măsurii către destinatar.

(4) În cazul în care autoritatea solicitată nu este în măsură să dea curs cererii de notificare menţionate la alineatul (1), aceasta informează în scris autoritatea solicitantă cu privire la acest fapt în termen de o lună de la data primirii cererii.

Autoritatea solicitată nu refuză să dea curs unei astfel de cereri prin invocarea conţinutului deciziei sau al măsurii care urmează să fie notificată.

(5) Autoritatea solicitantă face o cerere de notificare în temeiul prezentului articol numai în cazul în care nu este în măsură să furnizeze destinatarului notificarea în conformitate cu normele care reglementează notificarea instrumentelor în cauză în statul membru solicitant sau în cazul în care o astfel de notificare ar cauza dificultăţi disproporţionate.

(6) Prezentul articol nu se aplică documentelor menţionate la articolul 8 din Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2012 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor reprezentând impozite, taxe şi alte măsuri (¹).

CAPITOLUL III

SCHIMB DE INFORMAȚII FĂRĂ CERERE PREALABILĂ

Articolul 15

Schimbul obligatoriu de informaţii

(1) Autoritatea competentă a fiecărui stat membru transmite autorităţilor competente ale tuturor celorlalte state membre în cauză, fără cerere prealabilă şi prin intermediul schimbului automat regulat sau generat de un eveniment, informaţiile necesare pentru asigurarea aplicării corecte a legislaţiei în domeniul accizelor, în următoarele situaţii:

(a) în cazul în care a survenit sau se suspectează că a survenit, într-un alt stat membru, o neregulă sau o încălcare a legislaţiei în domeniul accizelor;

(b) în cazul în care a survenit sau se suspectează că a survenit o neregulă sau o încălcare a legislaţiei în domeniul accizelor pe teritoriul unui stat membru, fapt care poate avea repercusiuni în alt stat membru;

(c) în cazul în care există un risc de fraudă sau în cazul pierderii accizelor în alt stat membru;

(d) în cazul în care a survenit, în condiţii de regim suspensiv de accize, distrugerea totală sau pierderea irecuperabilă a produselor accizabile;

(e) în cazul în care, în timpul deplasării produselor accizabile în cadrul Uniunii, a survenit un eveniment excepţional care nu este prevăzut în Directiva 2008/118/CE şi care poate afecta calculul accizelor datorate de un operator economic.

(2) O autoritate care a transmis informaţii către o altă autoritate în conformitate cu alineatul (1) poate cere ca cealaltă autoritate să prezinte raportări cu privire la acţiunile de monitorizare pe care le-a întreprins pe baza informaţiilor furnizate. Dacă este formulată o astfel de cerere, cealaltă autoritate trimite cât mai curând posibil o astfel de raportare, fără a aduce atingere normelor privind confidenţialitatea şi protecţia datelor care sunt aplicabile în statul său membru, cu excepţia cazului în care acest lucru ar impune o sarcină administrativă disproporţionată asupra sa.

(3) În cazul în care informaţiile menţionate la alineatul (1) se referă la deplasarea produselor accizabile în cadrul Uniunii, acestea sunt transmise cu ajutorul unui document de asistenţă administrativă reciprocă, sub rezerva alineatului (4).

Cu toate acestea, în mod excepţional, în cazul în care documentul respectiv nu poate fi utilizat în practică, schimbul de informaţii poate fi efectuat în totalitate sau parţial prin alte mijloace. În astfel de cazuri, mesajul este însoţit de o explicaţie a motivului pentru care documentul de asistenţă administrativă reciprocă nu a putut fi utilizat în practică.

(4) În cazul în care sistemul informatizat nu este disponibil, se utilizează documentul alternativ de asistenţă administrativă reciprocă în locul documentului menţionat la alineatul (3).

(5) Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili:

(a) categoriile exacte de informaţii care fac obiectul schimbului în temeiul alineatului (1) şi care, în cazul persoanelor fizice, includ date precum numele, prenumele, strada, numărul, codul poştal, oraşul, statul membru, codul fiscal sau alt cod de identificare, codul produsului sau descrierea acestuia, precum şi alte date cu caracter personal conexe, dacă sunt disponibile;

(b) frecvenţa schimburilor regulate şi termenele pentru schimburile generate de un eveniment în temeiul alineatului (1), pentru fiecare categorie de informaţii;

(c) structura şi conţinutul documentelor de asistenţă administrativă reciprocă;

(d) forma şi conţinutul documentului alternativ de asistenţă administrativă reciprocă;

_________

(¹)            JO L 84, 31.3.2010, p. 1.

________

(e) normele şi procedurile referitoare la schimburile de documente menţionate la literele (c) şi (d).

De asemenea, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili care sunt situaţiile în care autorităţile competente pot considera sistemul informatizat ca fiind indisponibil în sensul alineatului (4) din prezentul articol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 35 alineatul (2).

Articolul 16

Schimbul facultativ de informaţii

(1) Autorităţile competente ale statelor membre pot să îşi transmită reciproc, fără cerere prealabilă, prin intermediul schimbului spontan, orice informaţii necesare pentru a asigura aplicarea corectă a legislaţiei în domeniul accizelor despre care au cunoştinţă şi al căror schimb nu intră sub incidenţa articolului 15.

În acest scop, acestea pot utiliza sistemul informatizat în cazul în care sistemul poate prelucra astfel de informaţii.

(2) O autoritatea care a transmis informaţii către o altă autoritate în conformitate cu alineatul (1) poate cere ca cealaltă autoritate să prezinte raportări cu privire la acţiunile de monitorizare pe care le-a întreprins pe baza informaţiilor furnizate. Dacă este formulată o astfel de cerere, cealaltă autoritate trimite cât mai curând posibil o astfel de raportare, fără a aduce atingere normelor privind confidenţialitatea şi protecţia datelor care sunt aplicabile în statul său membru, cu excepţia cazului în care acest lucru ar impune o sarcină administrativă disproporţionată asupra sa.

(3) Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili:

(a) structura şi conţinutul documentelor de asistenţă administrativă reciprocă pentru a cuprinde cele mai uzuale tipuri de informaţii menţionate la alineatul (1);

(b) normele şi procedurile referitoare la schimburile de documente de asistenţă administrativă reciprocă.

De asemenea, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili structura şi conţinutul raportărilor menţionate la alineatul (2).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 35 alineatul (2).

Articolul 17

Obligaţia statelor membre de a facilita schimburile de informaţii fără cerere prealabilă

Statele membre adoptă măsurile administrative şi organizaţionale necesare pentru a facilita schimburile prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 18

Limitarea obligaţiilor

Statele membre nu sunt obligate, în scopul punerii în aplicare a prezentului capitol, să impună noi obligaţii persoanelor cu privire la colectarea de informaţii, şi nici să îşi asume sarcini administrative disproporţionate.

CAPITOLUL IV

STOCAREA ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII ELECTRONICE REFERITOARE LA OPERATORII ECONOMICI

Articolul 19

Stocarea şi schimbul de informaţii referitoare la autorizaţiile de operator economic şi la antrepozite fiscale

(1) Fiecare stat membru întreţine o bază de date electronică care conţine următoarele registre:

(a) un registru al operatorilor economici aparţinând uneia dintre următoarele categorii:

(i)   antrepozitarii autorizaţi în sensul articolului 4 punctul 1 din Directiva 2008/118/CE;

(ii) destinatarii înregistraţi în sensul articolului 4 punctul 9 din Directiva 2008/118/CE;

(iii)             expeditorii înregistraţi în sensul articolului 4 punctul 10 din Directiva 2008/118/CE.

(b)  un registru al sediilor autorizate ca antrepozite fiscale în sensul articolului 4 punctul 11 din Directiva 2008/118/CE.

(2) Registrele menţionate la alineatul (1) conţin următoarele informaţii:

(a) codul unic de acciză emis de autoritatea competentă pentru operatorul economic sau sediile în cauză;

(b) numele şi adresa operatorului economic sau ale sediilor;

(c) categoria produsului supus accizelor (CAT) şi/sau codul produsului supus accizelor (EPC) referitoare la produsele cuprinse în autorizaţia menţionată în anexa II, lista codurilor 11 din Regulamentul (CE) nr. 684/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de implementare a Directivei 2008/118/CE a Consiliului în ceea ce priveşte procedurile informatizate pentru deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize (¹);

(d) identificarea biroului central de legătură pentru accize sau a biroului pentru accize de la care pot fi obţinute informaţii suplimentare;

(e) data de la care autorizaţia este valabilă, este modificată sau, după caz, data de expirare a valabilităţii autorizaţiei;

(f)   pentru antrepozitarii autorizaţi, antrepozitul fiscal sau lista cu antrepozitele fiscale pentru care se aplică autorizaţia şi, dacă se prevede în legislaţia naţională, menţiunea faptului că aceştia sunt autorizaţi să omită detaliile destinatarului în momentul expedierii, că sunt autorizaţi să divizeze o deplasare în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2008/118/CE sau că sunt autorizaţi să li se deplaseze produsele accizabile către un loc de livrare directă în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din directiva respectivă;

(g) pentru destinatarii înregistraţi, dacă se prevede în legislaţia naţională, menţiunea faptului că aceştia sunt autorizaţi să li se deplaseze produsele accizabile către un loc de livrare directă în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din Directiva 2008/118/CE;

(h) pentru destinatarii înregistraţi menţionaţi la articolul 19 alineatul (3) din Directiva 2008/118/CE, alţii decât cei menţionaţi la litera (i) de la prezentul alineat, conţinutul autorizaţiei cu privire la cantitatea de produse accizabile, identitatea expeditorului în statul membru de expediţie şi perioada de timp pentru care este valabilă autorizaţia;

(i)   pentru destinatarii înregistraţi menţionaţi la articolul 19 litera (3) din Directiva 2008/118/CE care deţin o autorizaţie de a primi vinuri de la expeditori care beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 40 din Directiva 2008/118/CE, conţinutul autorizaţiei cu privire la cantitatea de produse accizabile şi termenul pentru care autorizaţia este valabilă. Menţionarea derogării în conformitate cu articolul 40 din Directiva 2008/118/CE se include în registru;

(j)   pentru antrepozitele fiscale, antrepozitarul autorizat sau lista cu antrepozitarii autorizaţi pentru a căror utilizare este autorizat antrepozitul fiscal.

(3) Biroul central de legătură pentru accize sau un departament de legătură din fiecare stat membru se asigură că informaţiile conţinute în registrele naţionale sunt complete, exacte şi actualizate.

(4) Informaţiile conţinute în registrele naţionale respective prevăzute la alineatul (2), care se referă la operatorii economici implicaţi în deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize între statele membre, fac obiectul unui schimb automat prin intermediul unui registru central.

Comisia gestionează registrul ca parte a sistemului informatizat, astfel încât să asigure în orice moment o vizualizare actualizată corectă a tuturor datelor din registrele naţionale furnizate de toate statele membre.

Birourile centrale de legătură pentru accize sau departamentele de legătură ale statelor membre comunică în timp util Comisiei conţinutul registrului naţional, precum şi orice modificare adusă acestuia.

Articolul 20

Accesul la informaţii şi corectarea acestora

(1) Comisia se asigură că persoanele implicate în circulaţia produselor accizabile în regim suspensiv de accize între statele membre pot obţine confirmarea, prin mijloace electronice, a validităţii codurilor de acciză înscrise în registrul central menţionat la articolul 19 alineatul (4). Comisia transmite toate cererile formulate de un operator economic de corectare a informaţiilor respective către biroul central de legătură pentru accize sau către departamentul de legătură responsabil de autorizarea operatorului economic respectiv.

(2) Birourile centrale de legătură pentru accize sau departamentele de legătură din statele membre se asigură că operatorii economici pot obţine confirmarea informaţiilor cu privire la aceştia deţinute în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) şi pot obţine corectarea eventualelor inexactităţi.

(3) Autoritatea competentă a unui stat membru poate autoriza, în condiţiile stabilite de statul membru în cauză, biroul central de legătură pentru accize sau departamentele de legătură desemnate să comunice confirmarea informaţiilor deţinute în temeiul articolului 19 alineatul (2).

Articolul 21

Păstrarea datelor

(1) Fiecare stat membru păstrează informaţiile privind deplasarea produselor accizabile în cadrul Uniunii şi înregistrările din registrele naţionale menţionate la articolul 19 pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a început deplasarea, pentru ca astfel de informaţii să poată fi utilizate pentru procedurile prevăzute în prezentul regulament. Perioada respectivă poate fi limitată la trei ani în ceea ce priveşte informaţiile introduse în registrele naţionale înainte de 1 iulie 2012.

(2) Informaţiile obţinute prin intermediul sistemului informatizat se păstrează în sistemul respectiv, astfel încât să poată fi extrase şi prelucrate ulterior în cadrul sistemului ca răspuns la o cerere de informaţii menţionată la articolul 8.

_________

(¹)            JO L 197, 29.7.2009, p. 24.

________

Articolul 22

Punere în aplicare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare:

(a) pentru a specifica detaliile tehnice referitoare la actualizarea automată a bazelor de date prevăzute la articolul 19 alineatul (1) şi a registrului central menţionat la articolul 19 alineatul (4);

(b) pentru a specifica normele şi procedurile referitoare la accesul şi la corectarea informaţiilor în temeiul articolului 20 alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 35 alineatul (2).

CAPITOLUL V

CONDIȚII COMUNE CARE REGLEMENTEAZĂ ASISTENȚA

Articolul 23

Regimul lingvistic

Cererile de asistenţă, inclusiv cererile de notificare şi documentele anexate acestora, pot fi redactate în oricare limbă convenită între autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată. O traducere care să însoţească documentul, în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru în care îşi are sediul autoritatea solicitată, este necesară numai dacă autoritatea solicitată furnizează o justificare care să explice necesitatea unei traduceri.

Articolul 24

Calitatea serviciilor

(1) Comisia şi statele membre se asigură că părţile sistemului informatizat necesare pentru schimbul de informaţii descris în prezentul regulament sunt operaţionale, corespunzător întreţinute şi dezvoltate în continuare.

(2) Comisia şi statele membre încheie un acord privind nivelul serviciilor şi convin asupra unei politici de securitate pentru sistemul informatizat. Acordul privind nivelul serviciilor defineşte calitatea tehnică şi cantitatea serviciilor care urmează să fie furnizate de Comisie şi statele membre pentru a asigura funcţionarea în condiţii de securitate a tuturor părţilor sistemului informatizat şi a comunicării electronice şi repartizarea responsabilităţilor pentru dezvoltarea în continuare a sistemului respectiv.

Articolul 25

Limite generale ale obligaţiilor autorităţii solicitate

(1) Autoritatea solicitată furnizează autorităţii solicitante informaţiile solicitate în conformitate cu prezentul regulament, cu condiţia ca:

(a) autoritatea solicitantă să fi epuizat sursele obişnuite de informare pe care le-ar fi putut utiliza în astfel de cazuri pentru a obţine informaţiile solicitate, fără a risca să compromită atingerea scopului urmărit; şi

(b) numărul şi natura cererilor de informaţii înaintate de autoritatea solicitantă într-o anumită perioadă să nu implice o sarcină administrativă disproporţionată asupra autorităţii solicitate.

(2) Prezentul regulament nu impune autorităţii competente a unui stat membru obligaţia de a efectua anchete sau de a furniza informaţii în cazul în care legislaţia sau practicile administrative ale statului membru respectiv nu permit autorităţilor sale să efectueze astfel de anchete sau să colecteze ori să utilizeze astfel de informaţii în beneficiul altui stat membru.

(3) Autoritatea competentă a unui stat membru poate refuza furnizarea de informaţii în cazul în care statul membru solicitant nu este în măsură, din motive juridice, să furnizeze informaţii similare.

(4) Furnizarea informaţiilor poate fi refuzată în cazul în care acestea ar putea conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui proces comercial, sau în cazul în care divulgarea informaţiilor respective ar contraveni ordinii publice.

(5) Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la motivele care stau la baza respingerii unei cereri de asistenţă. În scopuri statistice, autorităţile competente informează anual Comisia cu privire la categoriile de motive ale respingerii.

(6) Dispoziţiile alineatelor (2), (3) sau (4) nu pot fi în niciun caz interpretate ca autorizând o autoritate solicitată să refuze furnizarea de informaţii doar pentru că informaţiile respective sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară sau de o persoană desemnată sau acţionând în capacitate de agent sau fiduciar, sau pentru că aceste informaţii se raportează la participaţiile la capitalul unei persoane.

Articolul 26

Cheltuieli

Statele membre renunţă reciproc la orice cerere pentru rambursarea cheltuielilor suportate în aplicarea prezentului regulament, cu excepţia cererilor cu privire la onorariile plătite experţilor.

Articolul 27

Suma minimă

(1) O cerere de asistenţă poate face obiectul unui prag minim bazat pe acciza potenţial datorată.

(2) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a specifica pragul menţionat la alineatul (1) al prezentului articol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 35 alineatul (2).

Articolul 28

Secretul oficial, protecţia datelor şi utilizarea informaţiilor comunicate în temeiul prezentului regulament

(1) Informaţiile comunicate sau colectate de statele membre în temeiul prezentului regulament sau orice informaţii la care un funcţionar sau alt angajat ori un contractant a avut acces în timpul exercitării îndatoririlor sale fac obiectul obligaţiei de a păstra secretul oficial şi beneficiază de protecţia acordată informaţiilor similare în conformitate cu dreptul statului membru care primeşte informaţiile respective.

(2) Informaţiile prevăzute la alineatul (1) pot fi utilizate în următoarele scopuri:

(a) stabilirea bazei de evaluare a accizelor;

(b) colectarea sau controlul administrativ al accizelor;

(c) monitorizarea circulaţiei produselor accizabile;

(d) analiza riscurilor în domeniul accizelor;

(e) anchete în domeniul accizelor;

(f) stabilirea altor taxe, impozite şi impuneri reglementate de articolul 2 din Directiva 2010/24/UE.

Cu toate acestea, autoritatea competentă a statului membru care furnizează informaţiile permite utilizarea acestora în alte scopuri în statul membru al autorităţii solicitante în cazul în care legislaţia statului membru al autorităţii solicitate permite ca informaţiile să fie utilizate în scopuri similare în statul membru respectiv.

În măsura în care acest lucru este permis de legislaţia naţională, şi fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (2), informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol pot fi utilizate în legătură cu proceduri judiciare sau administrative care pot implica sancţiuni, iniţiate ca urmare a încălcării legislaţiei fiscale, fără a aduce atingere normelor care reglementează drepturile învinuiţilor şi ale martorilor pe parcursul unor astfel de proceduri.

(3) În cazul în care autoritatea solicitantă consideră că informaţiile pe care le-a primit de la autoritatea solicitată pot fi utile autorităţii competente a unui alt stat membru, aceasta le poate transmite autorităţii respective. Autoritatea solicitantă informează autoritatea solicitată cu privire la acest lucru.

Autoritatea solicitată poate impune ca informaţiile să fie comunicate unui alt stat membru cu acordul său prealabil.

(4) Toate prelucrările de date cu caracter personal efectuate de statele membre, menţionate în prezentul regulament, fac obiectul dispoziţiilor naţionale de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE.

În scopul aplicării corecte a prezentului regulament, statele membre limitează domeniul de aplicare al obligaţiilor şi drepturilor prevăzute la articolul 10, articolul 11 alineatul (1) şi articolele 12 şi 21 din Directiva 95/46/CE, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a proteja interesele menţionate la articolul 13 alineatul (1) litera (e) din directiva respectivă. Astfel de limitări sunt proporţionale cu interesul în cauză.

Articolul 29

Accesul la informaţii cu autorizarea Comisiei

Persoanele autorizate corespunzător de către Comisie pot primi accesul la informaţiile menţionate la articolul 28 alineatul (4) doar în măsura în care acest lucru este necesar pentru întreţinerea, menţinerea şi dezvoltarea reţelei CCN/CSI şi pentru funcţionarea registrului central.

Persoanele respective sunt supuse obligaţiei păstrării secretului oficial. Informaţiile accesate sunt protejate ca date cu caracter personal în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

Articolul 30

Valoarea probatorie a informaţiilor obţinute

Rapoartele, declaraţiile şi oricare alte documente sau copii legalizate ori extrase ale acestora, comunicate de către autoritatea competentă a unui stat membru autorităţii competente a unui alt stat membru în conformitate cu prezent regulament, pot fi invocate ca dovezi de către organismele competente ale celuilalt stat membru pe aceeaşi bază ca în cazul documentelor similare furnizate de altă autoritate a acestuia.

Articolul 31

Obligaţia de a coopera

(1) În scopul aplicării prezentului regulament, fiecare stat membru adoptă toate măsurile necesare pentru:

(a)  a asigura o coordonare internă eficace între autorităţile menţionate la articolele 3-5;

(b) a stabili o cooperare directă între autorităţile abilitate în vederea coordonării prevăzute la litera (a) de la prezentul alineat;

(c) a asigura buna funcţionare a sistemului de schimb de informaţii prevăzut de prezentul regulament.

(2) Comisia comunică fără întârziere autorităţii competente a fiecărui stat membru orice informaţie pe care o primeşte şi pe care este în măsură să o furnizeze, necesară pentru a asigura aplicarea corectă a legislaţiei în domeniul accizelor.

Articolul 32

Relaţiile cu ţările terţe

(1) O autoritate competentă a unui stat membru care primeşte informaţii de la o ţară terţă poate transmite informaţiile respective autorităţilor competente ale oricăror state membre care ar putea fi interesate de acestea şi, în special, autorităţilor competente care le solicită, cu condiţia ca acordurile de asistenţă cu ţara terţă respectivă să permită acest lucru. De asemenea, astfel de informaţii pot fi transmise Comisiei ori de câte ori prezintă interes pentru Uniune în sensul prezentului regulament.

(2) În cazul în care ţara terţă respectivă să îşi asume un angajament juridic de a furniza asistenţa necesară pentru obţinerea dovezilor privind caracterul ilicit al tranzacţiilor care par să contravină legislaţiei în domeniul accizelor, informaţiile obţinute în temeiul prezentului regulament pot fi comunicate de către autoritatea competentă a unui stat membru ţării terţe respective, în conformitate cu dreptul intern al statului membru respectiv privind transferul de date cu caracter personal către ţările terţe, în scopul aplicării corecte a accizelor sau a taxelor, impozitelor şi impunerilor similare aplicabile în ţara terţă cu consimţământul autorităţilor competente care au furnizat informaţiile, în conformitate cu dreptul lor intern.

Articolul 33

Asistenţa acordată operatorilor economici

(1) Autorităţile unui stat membru în care îşi are sediul un expeditor de produse accizabile pot acorda asistenţă expeditorului respectiv în cazul în care acesta nu primeşte un raport de recepţie menţionat la articolul 24 alineatul (4) din Directiva 2008/118/CE, un raport de export menţionat la articolul 25 alineatul (3) din directiva menţionată sau, în situaţiile prevăzute la articolul 33 alineatul (1) din directiva respectivă, o copie a documentului de însoţire menţionat la articolul 34 din aceasta.

O astfel de asistenţă se acordă fără a aduce atingere obligaţiilor fiscale ale expeditorului care beneficiază de asistenţă.

(2) În cazul în care un stat membru acordă asistenţă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol şi consideră necesar să obţină informaţii de la un alt stat membru, acesta solicită informaţiile respective în conformitate cu articolul 8. Celălalt stat membru poate refuza să obţină informaţiile solicitate dacă expeditorul nu a epuizat toate mijloacele aflate la dispoziţia sa pentru a obţine dovada faptului că deplasarea produselor accizabile între statele membre s-a încheiat.

CAPITOLUL VI

EVALUARE ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 34

Evaluarea acordurilor, colectarea de statistici operaţionale şi raportare

(1) Statele membre şi Comisia examinează şi evaluează aplicarea prezentului regulament. În acest scop, Comisia sintetizează periodic experienţa acumulată de statele membre în vederea îmbunătăţirii funcţionării sistemului instituit de prezentul regulament.

(2) Statele membre comunică Comisiei următoarele:

(a) orice informaţie disponibilă relevantă pentru experienţa acestora cu privire la aplicarea prezentului regulament, inclusiv eventualele date statistice necesare pentru evaluarea acesteia;

(b) orice informaţie disponibilă privind metode sau practici reale sau suspectate a fi utilizate pentru încălcarea legislaţiei în domeniul accizelor, în cazul în care respectivele metode sau practici dezvăluie deficienţe sau lipsuri în funcţionarea procedurilor definite în prezentul regulament.

În vederea evaluării eficacităţii acestui sistem de cooperare administrativă în impunerea aplicării legislaţiei în domeniul accizelor şi în combaterea evaziunii şi a fraudei referitoare la accize, statele membre pot comunica Comisiei orice informaţie disponibilă, altele decât informaţiile menţionate la primul paragraf.

Comisia transmite informaţiile comunicate de statele membre celorlalte state membre în cauză.

Obligaţia de a comunica informaţii şi date statistice nu implică nicio creştere nejustificată a sarcinii administrative.

(3) Comisia poate extrage în mod direct informaţii din mesajele generate de sistemul informatizat în scopuri statistice şi de evaluare, sub rezerva articolului 28.

(4) Informaţiile comunicate de statele membre sau extrase de Comisie în sensul alineatelor (1)-(3) nu conţin date individuale sau cu caracter personal.

(5) Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili, în scopul punerii în aplicare a prezentului articol, datele statistice relevante comunicate de statele membre, informaţiile care urmează să fie extrase de Comisie şi rapoartele statistice care urmează să fie pregătite de Comisie şi de statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 35 alineatul (2).

Articolul 35

Comitetul pentru accize

(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru accize instituit prin articolul 43 alineatul (1) din Directiva 2008/118/CE. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 36

Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 2073/2004

Regulamentul (CE) nr. 2073/2004 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se citesc ca trimiteri la prezentul regulament în conformitate cu tabelul de corespondenţă care figurează în anexa la prezentul regulament.

Articolul 37

Rapoartele înaintate Parlamentului European şi Consiliului

Din cinci în cinci ani, începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament şi în special pe baza informaţiilor furnizate de statele membre, Comisia prezintă rapoarte Parlamentului European şi Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament.

Articolul 38

Acorduri bilaterale

În cazul în care autorităţile competente încheie acorduri cu privire la aspecte de ordin bilateral reglementate de prezentul regulament, în alt scop decât acela de a viza cazuri individuale, acestea informează Comisia fără întârziere. La rândul ei, Comisia informează autorităţile competente ale celorlalte state membre.

Articolul 39

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2012.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 2 mai 2012.

Pentru Consiliu

Preşedintele

M. VESTAGER

__________________________

ANEXĂ

Corespondenţa dintre Regulamentul (CE) nr. 2073/2004 şi Regulamentul (UE) nr. 389/2012