REGULAMENTUL (CE) NR. 882/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI
din 29 aprilie 2004
privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor
PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 37, 95 şi 152 alineatul (4) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),
întrucât:
(1) Hrana pentru animale şi produsele alimentare ar trebui să fie sigure şi sănătoase. Legislaţia comunitară cuprinde un ansamblu de norme care vizează să garanteze atingerea acestui obiectiv. Aceste norme se aplică şi producţiei şi introducerii pe piaţă atât a hranei pentru animale, cât şi a produselor alimentare.
(2) Normele de bază cu privire la legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei în domeniul alimentar, de înfiinţare a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare(4).
___________
(1) JO C 234, 30.9.2003, p. 25.
(2) JO C 23 27.1.2004, p. 14.
(3) Avizul Parlamentului European din 9 martie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 26 aprilie 2004.
(4) JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
------------------------------
(3) Pe lângă aceste norme de bază, o legislaţie mai specifică cu privire la hrana pentru animale şi produsele alimentare acoperă diferite domenii, cum ar fi nutriţia animalelor (în special hrana pentru animale cu conţinut medicamentos), igiena hranei pentru animale şi a produselor alimentare, zoonozele, subprodusele de origine animală, reziduurile şi contaminanţii, lupta contra bolilor animalelor care afectează sănătatea publică şi eradicarea acestora, etichetarea hranei pentru animale şi a produselor alimentare, pesticidele, aditivii din hrana pentru animale şi produselor alimentare, vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele şi alţi aditivi, materialele care intră în contact cu produsele alimentare, cerinţe în materie de calitate şi de compoziţie, apa potabilă, ionizarea, produsele alimentare noi şi organismele modificate genetic (OMG).
(4) Legislaţia comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare se bazează pe principiul potrivit căruia operatorii din sectorul hranei pentru animale şi cel alimentar au responsabilitatea, în toate etapele proceselor de producţie, prelucrare şi distribuţie din cadrul activităţilor aflate sub controlul lor, să asigure că hrana pentru animale şi produsele alimentare satisfac cerinţele legislaţiei referitoare la hrana pentru animale şi produse alimentare relevante pentru activităţile lor.
(5) Sănătatea animală şi bunăstarea animalelor reprezintă factori importanţi care contribuie la calitatea şi siguranţa alimentelor, la prevenirea răspândirii bolilor animale şi la tratamentul uman al animalelor. Dispoziţiile care reglementează aceste aspecte sunt stabilite de mai multe acte. Aceste acte specifică obligaţiile persoanelor fizice şi juridice cu privire la sănătatea animală şi bunăstarea animalelor, precum şi datoriile autorităţilor competente.
(6) Statele membre ar trebui să asigure aplicarea legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare, a dispoziţiilor privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor şi să controleze şi să verifice respectarea cerinţelor relevante cuprinse în acestea de către operatorii din sector în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie. În acest scop, ar trebui organizate controale oficiale.
(7) În consecinţă, este necesar să se stabilească, la nivel comunitar, un cadru armonizat de norme generale pentru organizarea acestor controale. Este important să se evalueze, având în vedere experienţa, dacă un asemenea cadru general funcţionează în mod corespunzător, mai ales în sectorul sănătăţii şi bunăstării animale. În consecinţă, este necesară prezentarea de către Comisie a unui raport, însoţit de orice propunere necesară.
(8) Ca regulă generală, acest cadru comunitar nu ar trebui să includă controalele oficiale cu privire la organismele dăunătoare plantelor sau produselor din plante, întrucât aceste controale sunt deja reglementate în mod corespunzător de Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor din plante şi împotriva răspândirii lor în Comunitate(5). Cu toate acestea, anumite aspecte ale prezentului regulament ar trebui să se aplice sectorului fitosanitar şi în special acelea care privesc stabilirea de planuri de controale naţionale multianuale şi de inspecţii comunitare în statele membre şi în ţările terţe. Prin urmare, Directiva 2000/29/CE ar trebui modificată în consecinţă.
(9) Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind metoda de producţie agricolă ecologică şi indicarea acesteia pe produsele agricole şi alimentare(6), Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 2081/92 din 14 iulie 1992 privind protecţia indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare(7) şi Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 2082/92 din 14 iulie 1992 privind atestatele de specificitate ale produselor agricole şi alimentare(8) conţin măsuri specifice de verificare a respectării cerinţelor cuprinse în respectivele regulamente. Cerinţele prezentului regulament ar trebui să fie suficient de flexibile, încât să ia în considerare specificitatea acestor domenii.
___________
(5) JO L 169, 10.7.2000, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 2004/31/CE a Comisiei (JO L 85, 23.3.2004, p. 18).
(6) JO L 198, 22.7.1991, p. 1. Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 392/2004 (JO L 65, 3.3.2004, p. 1).
(7) JO L 208, 24.7.1992, p. 1. Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(8) JO L 208, 24.7.1992, p. 9. Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 806/2003.
-----------------
(11) Autorităţile competente pentru efectuarea de controale oficiale ar trebui să îndeplinească o serie de criterii operaţionale care să asigure imparţialitatea şi eficacitatea acestora. Acestea ar trebui să dispună de un personal suficient ca număr, cu calificări şi experienţă corespunzătoare şi să deţină instalaţii şi echipamente adecvate pentru îndeplinirea în modul corespunzător a îndatoririlor ce le revin.
(12) Controalele oficiale ar trebui efectuate prin tehnici corespunzătoare, concepute în acest scop, inclusiv controale de rutină şi controale cu un caracter mai intensiv, cum ar fi inspecţii, verificări, audituri, prelevări de probe şi controale de eşantioane. Aplicarea corectă a acestor tehnici necesită formarea corespunzătoare a personalului care efectuează controale oficiale. Această formare este de asemenea necesară în vederea garantării faptului că autorităţile competente iau decizii într-o manieră uniformă, în special cu privire la punerea în aplicare a principiilor HACCP (analiza riscurilor şi punctele de control critice).
(13) Frecvenţa controalelor oficiale ar trebui să fie regulată şi proporţională cu riscul, luând în considerare rezultatele verificărilor efectuate de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar în cadrul programelor de control bazate pe tehnica HACCP sau al programelor de asigurare a calităţii, în situaţiile în care aceste programe sunt concepute astfel încât să îndeplinească cerinţele legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare, dispoziţiile privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor. În cazul suspiciunilor cu privire la existenţa neconformităţii, ar trebui efectuate controale ad hoc. În plus, ar putea fi efectuate controale ad hoc în orice moment, chiar în cazul în care nu există suspiciuni cu privire la existenţa neconformităţii.
(14) Controalele oficiale ar trebui să aibă loc pe baza unor proceduri documentate care să asigure uniformitatea efectuării acestor controale şi calitatea ridicată
(15) Autorităţile competente ar trebui să se asigure că, în cazurile în care efectuarea controalelor oficiale presupune participarea unor unităţi de control diferite, se aplică şi se pun în aplicare cu eficacitate proceduri de coordonare corespunzătoare.
(16) Autorităţile competente ar trebui de asemenea să se asigure că, în cazurile în care competenţa de a desfăşura controale oficiale a fost delegată de la nivel central la nivel regional sau la nivel local, între nivelul central şi cel regional sau local există o coordonare efectivă şi eficientă.
(17) Laboratoarele care participă la analiza eşantioanelor oficiale ar trebui să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu anumite proceduri aprobate la nivel internaţional sau a unor norme de performanţă bazate pe anumite criterii şi să utilizeze metode de analiză care au fost considerate valabile, în măsura în care acest lucru a fost posibil. Aceste laboratoare ar trebui în special să dispună de echipamente care să le permită determinarea corectă a standardelor, cum ar fi nivelurile maxime de reziduuri stabilite de legislaţia comunitară.
(18) Desemnarea laboratoarelor de referinţă comunitare şi naţionale ar trebui să contribuie la atingerea unui nivel ridicat al calităţii şi a uniformităţii rezultatelor analitice. Acest obiectiv poate fi atins prin activităţi cum ar fi aplicarea unor metode de analiză validate, asigurarea disponibilităţii materialelor de referinţă, organizarea de testări comparative şi formarea personalului laboratoarelor.
(19) Activităţile laboratoarelor de referinţă ar trebui să acopere toate domeniile legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi sănătatea animală, în special acele domenii în care sunt necesare rezultate analitice şi diagnostice precise.
(20) Pentru o serie de activităţi legate de controalele oficiale, Comitetul European pentru Standardizare (CEN) a elaborat standarde europene (standarde EN) corespunzătoare scopului prezentului regulament. Aceste standarde EN au în vedere în special funcţionarea şi evaluarea laboratoarelor de testare şi funcţionarea şi acreditarea organelor de control. De asemenea, o serie de standarde internaţionale au fost elaborate de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) şi Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC). În anumite cazuri bine definite, aceste standarde ar putea fi adaptate în scopul aplicării prezentului regulament, luând în considerare faptul că în legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare sunt prevăzute criterii de performanţă pentru a garanta flexibilitatea şi un bun raport cost/eficienţă.
(21) Ar trebui să se prevadă delegarea competenţei de îndeplinire a unor misiuni de control specifice de la autoritatea competentă către un organ de control, precum şi condiţiile în care poate avea loc această delegare.
(22) Ar trebui să existe proceduri corespunzătoare în vederea cooperării autorităţilor competente dintr-un stat membru şi din state membre diferite, în special în cazul în care controalele oficiale relevă faptul că problemele legate de hrana pentru animale şi produse alimentare privesc mai mult decât un singur stat membru. Pentru a facilita această cooperare, statele membre ar trebui să desemneze unul sau mai multe organe de legătură cu rolul de a coordona transmiterea şi primirea de cereri de asistenţă.
(23) În conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, statele membre trebuie să informeze Comisia în cazul în care există informaţii cu privire la existenţa unui risc grav, direct sau indirect, în ceea ce priveşte sănătatea umană, datorită hranei pentru animale sau produselor alimentare.
(24) Este important să se creeze proceduri uniforme pentru controlul hranei pentru animale şi alimentelor din ţări terţe introduse pe teritoriul Comunităţii, luându-se în considerare faptul că pentru produsele alimentare de origine animală s-au introdus deja proceduri armonizate pentru importuri, în temeiul Directivei 97/78/CE(9) a Consiliului şi pentru animalele vii în temeiul Directivei 91/496/CEE(10) a Consiliului.
Aceste proceduri existente funcţionează în mod corespunzător şi ar trebui menţinute.
(25) Controalele pentru hrana pentru animale şi produsele alimentare provenind din ţările terţe menţionate de Directiva 97/78/CE se limitează la aspectele veterinare. Este necesară completarea acestor controale cu controale oficiale privind aspectele care nu fac obiectul controalelor veterinare, cum ar fi cele privind aditivii, etichetarea, trasabilitatea, iradierea produselor alimentare şi materialele care intră în contact cu produsele alimentare.
(26) Legislaţia comunitară prevede de asemenea proceduri pentru controlul hranei pentru animale de import, în temeiul Directivei 95/53/CE din 25 octombrie 1995 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea inspecţiilor oficiale din domeniul nutriţiei animalelor(11). Directiva menţionată anterior cuprinde principiile şi procedurile care trebuie aplicate de către statele membre la punerea în liberă circulaţie a hranei pentru animale importate.
(27) Este necesar să se stabilească norme comunitare care să asigure că hrana pentru animale şi produsele alimentare provenind din ţări terţe sunt supuse unor controale oficiale înainte de punerea în liberă circulaţie în Comunitate. O atenţie deosebită ar trebui acordată controalelor pentru importurile de hrană pentru animale şi produse alimentare care prezintă un risc ridicat de contaminare.
(28) De asemenea, ar trebui să se prevadă organizarea de controale oficiale ale hranei pentru animale şi produselor alimentare introduse pe teritoriul Comunităţii în conformitate cu un regim vamal diferit de libera circulaţie şi, în special, ale celor introduse în temeiul uneia dintre procedurile vamale menţionate la literele (b) - (f) din articolul 4 alineatul (16) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar(12), precum şi intrarea acestora într-o zonă liberă sau un depozit liber. Este avută în vedere în special introducerea de hrană pentru animale şi produse alimentare provenind din ţări terţe de către pasagerii mijloacelor internaţionale de transport şi prin coletele expediate prin poştă.
___________
(9) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele provenind din ţări terţe şi introduse în Comunitate (JO L 24, 30.1.1998, p. 9).
(10) Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare ale animalelor care intră în Comunitate din ţări terţe (JO L 268, 24.9.1991, p. 56). Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).
(11) JO L 265, 8.11.1995, p. 17. Directivă modificată ultima dată de Directiva 2001/46/CE a Parlamentului şi a Consiliului (JO L 234, 1.9.2001, p. 55).
(12) JO L 302, 19.10.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului şi al Consiliului (JO L 311, 12.12.2000, p. 17).
--------------
(29) În scopul efectuării de controale oficiale cu privire la hrana pentru animale şi la produsele alimentare, este necesar să se definească teritoriul Comunităţii unde se aplică normele pentru a asigura că hrana pentru animale şi produsele alimentare introduse pe acest teritoriu sunt supuse controalelor stabilite de prezentul regulament. Acest teritoriu nu este în mod necesar identic cu cel prevăzut la articolul 299 din tratat sau cu cel definit de articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.
(30) Pentru a garanta o organizare mai eficientă a controalelor oficiale pentru hrana pentru animale şi produsele alimentare provenind din ţări terţe şi pentru a facilita fluxurile comerciale, ar putea fi necesară desemnarea unor puncte specifice de intrare pe teritoriul Comunităţii pentru hrana pentru animale şi produsele alimentare provenind din ţări terţe. De asemenea, ar putea fi necesar să se impună notificarea prealabilă a sosirii mărfurilor pe teritoriul Comunităţii. Ar trebui să se asigure ca fiecare punct de intrare desemnat să aibă acces la echipamentele corespunzătoare în vederea realizării de controale într-un termen rezonabil.
(31) La stabilirea normelor privind controalele oficiale ale hranei pentru animale şi produselor alimentare provenind din ţări terţe, ar trebui să se asigure colaborarea autorităţilor competente şi a serviciilor vamale, luându-se în considerare faptul că există deja norme în acest sens în Regulamentul (CEE) nr. 339/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 privind controalele de conformitate a produselor importate din ţări terţe cu regulile aplicabile în materie de securitate a produselor(13).
(32) Pentru organizarea controalelor oficiale ar trebui să existe resurse financiare corespunzătoare. În consecinţă, autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să poată să perceapă onorarii sau taxe care să acopere costurile pe care le presupun controalele oficiale. Astfel, autorităţile competente ale statelor membre vor avea libertatea de a stabili onorarii şi taxe sub forma de sume forfetare pe baza acestor costuri şi luând în considerare situaţia specifică fiecărei unităţi. În cazul în care taxele se percep operatorilor, ar trebui să se aplice principii comune. Prin urmare, ar trebui adoptate criteriile pentru stabilirea nivelului taxelor de inspecţie. În ceea ce priveşte taxele aplicabile controalelor la import, este necesar să se stabilească direct tarifele pentru principalele articole de importat, în vederea asigurării aplicării uniforme a acestora şi a evitării denaturărilor comerciale.
(33) Legislaţia comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare prevede înregistrarea sau autorizarea anumitor întreprinderi din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul produselor alimentare de către autoritatea competentă. Acest lucru este valabil în special în cazul Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena alimentelor(2), Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de igienă pentru produsele alimentare de origine animală(14), Directiva 95/69/CE a Consiliului din 22 decembrie 1995 de stabilire a condiţiilor şi modalităţilor de autorizare şi înmatriculare a anumitor unităţi şi intermediari din sectorul nutriţiei animalelor(15) şi viitorul regulament privind igiena hranei pentru animale.
___________
(13) JO L 40, 17.2.1993, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003.
(14) JO L 139, 30.4.2004, p. 55.
(15) JO L 332, 30.12.1995, p. 15. Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003.
-----------------------------
Ar trebui stabilite proceduri care să garanteze că înregistrarea şi autorizarea întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale şi produselor alimentare au loc într-un mod eficace şi transparent.
(34) Pentru a dispune de o abordare globală şi uniformă cu privire la controalele oficiale, statele membre ar trebui să stabilească şi să aplice planuri de control multianuale în conformitate cu orientările generale elaborate la nivel comunitar. Aceste orientări ar trebui să încurajeze strategii naţionale coerente şi să identifice priorităţile pe baza riscurilor şi cele mai eficiente proceduri de control. O strategie comunitară ar trebui să adopte o abordare globală integrată a efectuării controalelor. În lumina caracterului necoercitiv al anumitor orientări tehnice care urmează a fi stabilite, este necesar ca acestea să se stabilească prin intermediul unei proceduri de comitet consultativ.
(35) Planurile de control multianuale ar trebui să acopere legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi legislaţia privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor.
(36) Planurile de control naţionale multianuale ar trebui să stabilească o bază solidă pentru serviciile de inspecţie ale Comisiei în vederea efectuării controalelor în statele membre. Aceste planuri de control ar trebui să permită serviciilor de inspecţie ale Comisiei să verifice dacă organizarea controalelor oficiale în statele membre se desfăşoară în conformitate cu criteriile stabilite de prezentul regulament. După caz şi, în special, în situaţia în care auditul statelor membre realizat în ceea ce priveşte planurile de control naţionale multianuale prezintă deficienţe sau carenţe, ar trebui să se efectueze inspecţii şi audituri detaliate.
(37) Statelor membre ar trebui să li se solicite să prezinte un raport anual Comisiei care să conţină informaţii privind aplicarea planurilor de control naţionale multianuale. Acest raport ar trebui să conţină rezultatele controalelor oficiale şi ale auditurilor efectuate în anul precedent şi, după caz, o actualizare a planului de control iniţial în funcţie de aceste rezultate.
(38) Controalele comunitare din statele membre ar trebui să permită serviciilor de control ale Comisiei să verifice dacă legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi legislaţia privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor sunt aplicate într-un mod uniform şi corect în întreaga Comunitate.
(39) Sunt necesare controale comunitare în ţările terţe pentru a verifica respectarea sau echivalenţa cu legislaţia comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare, precum şi cu legislaţia privind sănătatea animală şi, după caz, bunăstarea animalelor. Ţărilor terţe ar putea de asemenea să li se solicite să prezinte informaţii cu privire la sistemele lor de control. Aceste informaţii, care ar trebui stabilite pe baza orientărilor comunitare, ar trebui să formeze baza controalelor ulterioare ale Comisiei, care ar trebui să fie efectuate într-un cadru multidisciplinar care să acopere principalele sectoare de export către Comunitate. Această evoluţie ar trebui să permită o simplificare a regimului actual, să promoveze cooperarea efectivă în materie de controale şi, în consecinţă, să faciliteze fluxurile comerciale.
(40) Pentru a asigura conformitatea mărfurilor importate cu legislaţia comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare sau echivalenţa lor cu aceasta, este necesar să se stabilească proceduri care să permită definirea condiţiilor de import şi a cerinţelor de certificare, după caz.
(41) Încălcarea legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi a dispoziţiilor referitoare la sănătatea animală şi bunăstarea animalelor poate constitui o ameninţare faţă de sănătatea umană, sănătatea animală şi bunăstarea animalelor. În consecinţă, astfel de încălcări ar trebui să facă obiectul unor măsuri eficace, disuasive şi proporţionate la nivel naţional în întreaga Comunitate.
(42) Aceste măsuri ar trebui să includă măsuri administrative luate de către autorităţile competente din statele membre, care dispun de proceduri în acest scop. Avantajul acestor proceduri este acela că se pot lua măsuri într-un termen scurt pentru a restabili situaţia.
(43) Operatorii ar trebui să aibă drept la recurs împotriva deciziilor luate de autoritatea competentă ca urmare a controalelor oficiale şi să fie informaţi cu privire la acest drept.
(44) Este necesar să se ia în considerare nevoile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare, în special ale ţărilor mai puţin dezvoltate, şi să se introducă măsuri în acest sens. Comisia ar trebui să îşi ia angajamentul de a sprijini ţările în curs de dezvoltare cu privire la siguranţa hranei pentru animale şi a alimentelor, care reprezintă un element important pentru sănătatea umană şi dezvoltarea comerţului. Acest sprijin ar trebui organizat în contextul politicii comunitare de cooperare pentru dezvoltare.
(45) Normele cuprinse în prezentul regulament stau la baza abordării integrate şi orizontale necesare pentru punerea în aplicare a unei politici coerente de control cu privire la siguranţa hranei pentru animale şi a produselor alimentare, sănătăţii şi bunăstării animalelor. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibil să se elaboreze norme de control specifice, în cazurile în care acestea sunt necesare, de exemplu, cu privire la stabilirea nivelurilor maxime ale reziduurilor pentru anumiţi contaminanţi la nivel comunitar. De asemenea, ar trebui să se aplice în continuare normele cu un caracter specific mai accentuat existente în domeniul controalelor hranei pentru animale şi alimentelor şi al controalelor cu privire la sănătatea animală şi bunăstarea animalelor.
Este vorba în special de următoarele acte: Directiva 96/22/CE(16), Directiva 96/23/CE(17), Regulamentul (CE) nr. 854/2004(18), Regulamentul (CE) nr. 999/2001(19), Regulamentul (CE) nr. 2160/2003(20), Directive 86/362/CEE(21), Directiva 90/642/CEE(22) şi normele de aplicare care rezultă din acestea, Directiva 92/1/CEE(23), Directiva 92/2/CEE(24) şi actele privind controlul bolilor animalelor cum ar fi febra aftoasă, pesta porcină etc., precum şi cerinţele privind controalele oficiale referitoare la bunăstarea animalelor.
___________
(16) Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor beta-agoniste în creşterea animalelor (JO L 125, 23.5.1996, p. 3). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2003/74/CE a Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 262, 14.10.2003, p. 17).
(17) Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanţe şi reziduurilor acestora existente în animalele vii şi în produsele obţinute de la acestea (JO L 125, 23.5.1996, p. 10). Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003.
(18) Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206).
(19) Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2245/2003 al Comisiei (JO L 333, 20.12.2003, p. 28).
(20) Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonellei şi al altor agenţi zoonotici prezenţi în alimentaţie (JO L 325, 12.12.2003, p. 1).
(21) Directiva 86/362/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 de stabilire a nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide din şi de pe cereale (JO L 221, 7.8.1986, p. 37). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2004/2/CE a Comisiei (JO L 14, 21.1.2004, p. 10).
(22) Directiva 90/642/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 privind stabilirea nivelurilor maxime ale reziduurilor de pesticide în şi pe anumite produse provenind din plante, inclusiv fructe şi legume (JO L 350, 14.12.1990, p. 71). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2004/2/CE a Comisiei.
(23) Directiva 92/1/CEE a Comisiei din 13 ianuarie 1992 privind monitorizarea temperaturii din mijloacele de transport şi din spaţiile de depozitare şi stocare a alimentelor congelate rapid destinate consumului uman (JO L 34, 11.2.1992, p. 28).
(24) Directiva 92/2/CEE a Comisiei din 13 ianuarie 1992 de stabilire a procedurii de prelevare de probe şi a metodei de analiză pentru controlul oficial al temperaturilor produselor congelate destinate consumului uman (JO L 34, 11.2.1992, p. 30).
----------------------
(46) Prezentul regulament se aplică unor domenii care sunt deja reglementate de acte aflate în vigoare în prezent. În consecinţă, este necesar să se abroge în special următoarele acte privind controalele hranei pentru animale şi produselor alimentare şi să se înlocuiască cu dispoziţiile prezentului regulament: Directiva 70/373/CEE a Consiliului(25); Directiva 85/591/CEE a Consiliului(26); Directiva 89/397/CEE a Consiliului(27); Directiva 93/99/CEE a Consiliului(28); Decizia 93/383/CEE(29) a Consiliului; Directiva 95/53/CE; Directiva 96/43/CE(30) a Consiliului; Decizia 98/728/CE a Consiliului(31); şi Decizia 1999/313/CE a Consiliului(32).
(47) În lumina prezentului regulament, Directiva 96/23/CE, Directiva 97/78/CE şi Directiva 2000/29/CE ar trebui modificate.
(48) Întrucât obiectivul prezentului regulament, respectiv asigurarea unei abordări armonizate în ceea ce priveşte controalele oficiale, nu poate fi suficient de bine îndeplinit de statele membre şi, în consecinţă, din motive legate de complexitatea sa, caracterul său transfrontalier şi, în ceea ce priveşte importurile de hrană pentru animale şi produse alimentare, caracterul său internaţional, poate fi mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii stabilit la articolul menţionat anterior, prezentul regulament nu depăşeşte limitele a ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(49) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităţilor de exercitare a competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei(33),
___________
(25) Directiva 70/273/CEE a Consiliului din 20 iulie 1970 privind introducerea metodelor comunitare de prelevare de probe şi analiză pentru controlul oficial al hranei pentru animale (JO L 170, 3.8.1970, p. 2). Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).
(26) Directiva 85/591/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind introducerea metodelor de prelevare a eşantioanelor şi a metodelor de analiză comunitare pentru monitorizarea alimentelor destinate consumului uman (JO L 372, 31.12.1985, p. 50). Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(27) Directiva 89/397/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind controlul oficial al alimentelor (JO L 186, 30.6.1989, p. 23).
(28) Directiva 93/99/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind măsuri suplimentare cu privire la controlul oficial al alimentelor (JO L 290, 24.11.1993, p. 14). Directivă modificată de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.
(29) Decizia 93/383/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind laboratoarele de referinţă pentru controlul biotoxinelor marine (JO L 166, 8.7.1993, p. 31). Decizie modificată de Decizia 1999/312/CE (JO L 120, 8.5.1999, p. 37).
(30) Directiva 96/43/CE a Consiliului din 26 iunie 1996 de modificare şi codificare a Directivei 85/73/CEE privind asigurarea finanţării inspecţiilor şi controalelor veterinare ale animalelor vii şi ale anumitor produse animaliere (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).
(31) Decizia 98/728/CE din 14 decembrie 1998 privind un sistem comunitar pentru taxele din sectorul nutreţurilor pentru animale (OJ L 346, 22.12.1998, p. 51).
(32) Decizia 1999/313/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind laboratoarele de referinţă pentru monitorizarea contaminării bacteriologice şi virale a moluştelor bivalve (JO L 120, 8.5.1999, p. 40).
(33) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
-----------------------------
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
TITLUL I
OBIECT,
Articolul 1
Obiect şi domeniu de aplicare
1. Prezentul regulament stabileşte normele generale pentru desfăşurarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor care vizează în special:
(a) prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor care ar putea apărea pentru oameni şi animale, fie direct, fie prin mediu; şi
(b) garantarea practicilor loiale în comerţul cu hrană pentru animale şi produse alimentare şi protejarea intereselor consumatorilor, inclusiv etichetarea hranei pentru animale şi a produselor alimentare şi orice alte forme de informaţii pentru consumator.
2. Prezentul regulament nu se aplică controalelor oficiale pentru verificarea respectării normelor privind organizarea comună a pieţei produselor agricole.
3. Prezentul regulament nu aduce atingere dispoziţiilor comunitare specifice privind controalele oficiale.
4. Efectuarea controalelor oficiale în temeiul prezentului regulament nu aduce atingere responsabilităţii legale primare pe care o au operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar de a asigura siguranţa hranei pentru animale şi a produselor alimentare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002, şi nici unei răspunderi civile sau penale care apare din nerespectarea obligaţiilor acestora.
Articolul 2
Definiţii
În scopul aplicării prezentului regulament, se aplică definiţiile stabilite la articolele 2 şi 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
De asemenea, se aplică definiţiile următoare:
1) prin "control oficial" se înţelege orice formă de control efectuat de autoritatea competentă sau de Comunitate în vederea verificării conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare, precum şi dispoziţiile privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor;
2) prin "verificare" se înţelege verificarea, prin examinare şi prin analizarea dovezilor obiective, a respectării cerinţelor specificate;
3) prin "legislaţia privind hrana pentru animale" se înţeleg actele cu putere de lege şi actele administrative care reglementează hrana pentru animale în general şi siguranţa hranei pentru animale în special, la nivel comunitar sau la nivel naţional; aceasta acoperă toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuire a hranei pentru animale şi utilizarea hranei pentru animale;
4) prin "autoritate competentă" se înţelege autoritatea centrală a unui stat membru care dispune de competenţa de a organiza controale oficiale sau orice altă autoritate căreia i s-a conferit respectiva competenţă; de asemenea, include, după caz, autoritatea corespunzătoare dintr-o
5) prin "organ de control" se înţelege o parte terţă independentă căreia autoritatea competentă i-a delegat anumite atribuţii de control;
6) prin "audit" se înţelege o examinare metodică şi independentă destinată să stabilească dacă activităţile şi rezultatele aferente respectă dispoziţiile stabilite anterior şi dacă aceste dispoziţii sunt puse în aplicare cu eficienţă şi permit atingerea obiectivelor;
7) prin "inspecţie" se înţelege examinarea oricărui aspect legat de hrana pentru animale, produse alimentare, sănătatea animală şi bunăstarea animalelor pentru a verifica dacă acest(e) aspect(e) respectă cerinţele din legislaţia privind hrana pentru animale, produsele alimentare, precum şi dispoziţiile privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor;
8) prin "monitorizare" se înţelege efectuarea unei serii planificate de observaţii şi măsurători concepute pentru verificarea nivelului de conformitate cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu dispoziţiile privind sănătatea animală şi bunăstare animalelor;
9) prin "supraveghere" se înţelege observarea cu atenţie a unuia sau mai multor întreprinderi din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar, animală unuia sau mai multor operatori din acest sector sau a activităţilor acestora;
10) prin "neconformitate cu legislaţia" se înţelege neconformitatea cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu dispoziţiile de protecţie a sănătăţii şi bunăstării animalelor;
11) prin "prelevarea de probe în vederea analizei" se înţelege prelevarea de hrană pentru animale sau produse alimentare sau orice altă substanţă (inclusiv din mediu) relevantă pentru producţia, prelucrarea sau distribuirea de hrană pentru animale sau produse alimentare sau pentru sănătatea animală, pentru a verifica, prin intermediul analizelor, respectarea legislaţiei referitoare la hrană pentru animale sau produse alimentare sau a dispoziţiilor referitoare la sănătatea animală;
12) prin "certificare oficială" se înţelege orice procedură prin care autoritatea competentă sau organele de control, autorizate să acţioneze în această calitate, atestă conformitatea în scris, prin mijloace electronice sau mijloace echivalente;
13) prin "reţinere oficială" se înţelege procedura prin care autoritatea competentă se asigură că hrana pentru animale sau produsele alimentare nu sunt deplasate sau alterate până la luarea unei decizii cu privire la destinaţia lor; această procedură include antrepozitarea de către operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar în conformitate cu instrucţiunilor autorităţii competente;
14) prin "echivalenţă" se înţelege capacitatea diferitor sisteme sau măsuri de a îndeplini obiective identice şi prin "echivalent" se înţelege, referitor la diferite sisteme sau măsuri, capabil să îndeplinească obiective identice;
15) prin "import" se înţelege punerea în liberă circulaţie a hranei pentru animale sau a produselor alimentare sau intenţia de a pune în liberă circulaţie hrană pentru animale sau produse alimentare în sensul articolului 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 pe unul dintre teritoriile menţionate la anexa I;
16) prin "introducere" se înţelege importul, definit la punctul (15) de mai sus, şi introducerea mărfurilor conform procedurilor vamale prevăzute la articolul 4 punctul (16) (b) - (f) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, precum şi introducerea acestora într-o zonă liberă sau un antrepozit liber;
17) prin "controlul documentelor" se înţelege examinarea documentelor comerciale şi, după caz, a documentelor necesare în temeiul legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare care însoţesc lotul;
18) prin "controlul identităţii" se înţelege examinarea vizuală pentru a asigura corespondenţa dintre certificatele sau alte documente care însoţesc lotul şi etichetarea şi conţinutul lotului;
19) prin "control fizic" se înţelege o verificare a hranei pentru animale sau a produselor alimentare propriu-zise, care poate include verificarea mijloacelor de transport, a ambalajelor, a etichetării şi a temperaturii, prelevarea de probe pentru analize şi examinarea în laborator sau orice alte controale necesare în vederea verificării conformităţii cu legislaţia referitoare la hrana pentru animale sau produse alimentare;
20) prin "plan de control" se înţelege o descriere stabilită de autoritatea competentă care conţine informaţii generale privind structura şi organizarea sistemelor de control oficiale ale acesteia.
TITLUL II
CONTROALE OFICIALE EFECTUATE DE CĂTRE STATELE MEMBRE
CAPITOLUL I
OBLIGAŢII GENERALE
Articolul 3
Obligaţii generale cu privire la organizarea de controale oficiale
1. Statele membre se asigură că efectuarea controalelor oficiale are loc cu regularitate, în funcţie de riscuri şi cu frecvenţa corespunzătoare, astfel încât să atingă obiectivele prezentului regulament, luând în considerare:
(a) riscurile identificate asociate cu animalele, hrana pentru animale sau produsele alimentare, întreprinderile din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul produselor alimentare, utilizarea hranei pentru animale sau alimentelor sau orice proces, material, substanţă, activitate sau operaţiune care ar putea influenţa siguranţa hranei pentru animale sau produselor alimentare, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor;
(b) antecedentele operatorilor din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentelor cu privire la respectarea legislaţiei referitoare la hrana pentru animale sau produse alimentare sau a dispoziţiilor privind sănătatea animală sau bunăstarea animalelor;
(c) fiabilitatea oricăruia din propriile controale care au fost deja efectuate; şi
(d) orice informaţii care ar putea indica neconformitatea.
2. Controalele oficiale se efectuează fără avertisment prealabil, cu excepţia situaţiilor precum auditurile, care necesită notificarea prealabilă a operatorilor din sectorul hranei pentru animale sau alimentelor. De asemenea, controalele oficiale se pot desfăşura şi ad hoc.
3. Controalele oficiale se desfăşoară în oricare dintre etapele de producţie, prelucrare şi distribuire a hranei pentru animale sau alimentelor şi a animalelor şi produselor animale. Acestea includ controale cu privire la întreprinderile din sectorul hranei pentru animale sau alimentar, la utilizarea şi depozitarea hranei pentru animale sau a produselor alimentare, la orice proces, material sau substanţă, activitate sau operaţiune, inclusiv transport, aplicat hranei pentru animale sau produselor alimentare şi animalelor vii, necesare pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament.
4. Controalele oficiale se aplică, cu aceeaşi prudenţă, exporturilor în afara Comunităţii, introducerii pe piaţă în interiorul Comunităţii şi introducerii din ţări terţe în teritoriile menţionate la anexa I
5. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele destinate expedierii într-un alt stat membru sunt controlate cu aceeaşi prudenţă ca acelea destinate introducerii pe piaţa de pe propriul teritoriu.
6. Autoritatea competentă a statului membru de destinaţie poate verifica conformitatea hranei pentru animale şi a produselor alimentare cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare prin intermediul unor verificări nediscriminatorii. În măsura strict necesară pentru organizarea controalelor oficiale, statele membre pot solicita operatorilor cărora li se furnizează bunuri dintr-un alt strat membru să raporteze sosirea acestor bunuri.
7. Dacă, pe parcursul unui control desfăşurat la locul de destinaţie sau pe parcursul depozitării sau transportului, un stat membru constată lipsa de conformitate, acesta ia măsurile necesare, care pot include reexpedierea în statul membru de origine.
CAPITOLUL II
AUTORITĂŢILE COMPETENTE
Articolul 4
Desemnarea autorităţilor competente şi criteriile operaţionale
1. Statele membre desemnează autorităţile competente cărora le revine responsabilitatea obiectivelor şi controalelor oficiale prevăzute de prezentul regulament.
2. Autorităţile competente asigură:
(a) eficacitatea şi oportunitatea controalelor oficiale privind animalele vii, hrana pentru animale şi produsele alimentare în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuire a alimentelor şi ale utilizării hranei pentru animale;
(b) absenţa oricărui conflict de interese în rândul personalului care efectuează controalele oficiale;
(c) faptul că dispun sau au acces la laboratoare pentru teste cu o capacitate adecvată şi cu un număr suficient de personal cu calificările şi experienţa corespunzătoare care să permită realizarea eficace şi efectivă a controalelor oficiale şi a îndatoririlor oficiale;
(d) faptul că dispun de instalaţii şi echipamente corespunzătoare şi întreţinute într-un mod adecvat care să asigure efectuarea de către personal a controalelor oficiale şi a îndatoririlor oficiale în mod efectiv şi eficace;
(e) faptul că dispun de competenţele legale pentru a desfăşura controale oficiale şi a lua măsurile prevăzute de prezentul regulament;
(f) faptul că dispun de planuri de intervenţie şi sunt pregătite să aplice astfel de planuri în caz de urgenţă;
(g) faptul că operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar sunt obligaţi să se supună oricărei inspecţii efectuate în conformitate cu prezentul regulament şi să ofere asistenţă personalului autorităţii competente la îndeplinirea misiunilor sale.
3. Când un stat membru conferă competenţa de a desfăşura controale oficiale unei autorităţi sau unor autorităţi, altele decât o autoritate competentă centrală, în special celor de la nivel regional sau local, se asigură coordonarea efectivă şi eficace între toate autorităţile competente implicate, inclusiv în domeniul protecţiei mediului şi al protecţiei sanitare, după caz.
4. Autorităţile competente asigură imparţialitatea, calitatea şi coerenţa controalelor oficiale la toate nivelurile. Criteriile enumerate la alineatul (2) trebuie respectate integral de către fiecare autoritate căreia i se conferă competenţa de a efectua controale oficiale.
5. Atunci când, în cadrul unei autorităţi competente, mai multe unităţi dispun de competenţa de a desfăşura controale oficiale, se asigură coordonarea şi cooperarea efectivă şi eficace între diferitele unităţi.
6. Autorităţile competente realizează audituri interne sau pot solicita realizarea de audituri externe şi adoptă măsurile necesare având în vedere rezultatele acestora pentru a asigura atingerea obiectivelor prezentului regulament. Aceste audituri fac obiectul unei analize independente şi se desfăşoară într-un mod transparent.
7. Normele detaliate pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
Articolul 5
Delegarea atribuţiilor specifice referitoare la controalele oficiale
1. Autoritatea competentă poate delega atribuţii specifice legate de controalele oficiale unuia sau mai multor organe de control în conformitate cu alineatele (2) - (4). Lista atribuţiilor care pot sau nu pot fi delegate se poate stabili în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3). Cu toate acestea, activităţile menţionate la articolul 54 nu pot face obiectul unei astfel de delegaţii.
2. Autoritatea competentă poate delega atribuţii specifice unui anumit organ de control numai dacă:
(a) există o descriere exactă a atribuţiilor pe care organul de control le poate desfăşura şi a condiţiilor în care le poate desfăşura;
(b) există dovezi că organul de control:
(i) dispune de expertiza, echipamentul şi infrastructura necesare desfăşurării atribuţiilor care i se deleagă,
(ii) dispune de un personal suficient ca număr şi cu calificările şi experienţa corespunzătoare şi
(iii) este imparţial şi în cadrul său nu există nici un conflict de interese cu privire la exercitarea atribuţiilor care îi sunt delegate;
(c) organul de control funcţionează şi este acreditat în conformitate cu standardul european EN 45004 "Criterii generale pentru funcţionarea diferitor tipuri de organe care desfăşoară inspecţii" şi/sau un alt standard, în cazul în care acesta este mai pertinent pentru atribuţiile delegate în cauză;
(d) laboratoarele funcţionează în conformitate cu standardele menţionate la articolul 12 alineatul (2);
(e) organul de control comunică autorităţii competente rezultatele controalelor efectuate cu regularitate şi orice de câte ori autoritatea competentă solicită acest lucru. În cazul în care rezultatele controalelor indică neconformitatea sau probabilitatea acesteia, organul de control informează de îndată autoritatea competentă;
(f) există o coordonare efectivă şi eficace între autoritatea competentă care deleagă şi organul de control.
3. Autorităţile competente care deleagă atribuţii specifice organelor de control organizează, în cazul în care este necesar, audituri sau inspecţii ale organelor de control. În cazul în care, ca urmare a unui audit sau a unei inspecţii, rezultă că organele în cauză nu îşi îndeplinesc în mod corect atribuţiile care le-au fost delegate, autoritatea competentă care deleagă îşi poate retrage delegarea. Delegaţia se retrage fără întârziere în cazul în care organul de control nu ia, în timp util, măsuri de remediere adecvate.
4. Orice stat membru care doreşte să delege o atribuţie specifică de control unui organ de control notifică Comisiei acest lucru. Notificarea respectivă furnizează o descriere detaliată a următoarelor elemente:
(a) autoritatea competentă care ar delega atribuţia;
(b) atribuţia pe care ar delega-o; şi
(c) organul de control căruia i-ar delega atribuţia.
Articolul 6
Personalul care efectuează controale oficiale
Autoritatea competentă se asigură că toţi membrii personalului care efectuează controale oficiale:
(a) primesc, pentru domeniul lor de competenţă, formarea adecvată care să le permită să-şi îndeplinească atribuţiile cu competenţă şi să efectueze controale oficiale într-un mod coerent. Această formare include, după caz, domeniile menţionate la anexa II, capitolul I;
(b) sunt informaţi permanent cu privire la domeniul lor de competenţă şi beneficiază periodic de formarea suplimentară necesară; şi
(c) dispun de aptitudini pentru cooperare multidisciplinară.
Articolul 7
Transparenţă şi confidenţialitate
1. Autorităţile competente asigură desfăşurarea activităţilor la un nivel al transparenţei ridicat. În acest scop, informaţiile pe care le deţin sunt făcute publice în cel mai scurt termen posibil.
În general, publicul are acces la:
(a) informaţii privind activităţile de control ale autorităţilor competente şi ale eficacităţii acestora şi
(b) informaţiile în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
2. Autoritatea competentă adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că membrii personalului său au obligaţia să nu divulge informaţiile obţinute pe parcursul desfăşurării atribuţiilor de control oficial care, prin natura lor, constituie un secret profesional în cazuri justificate în mod corespunzător. Protecţia secretului profesional nu împiedică difuzarea de către autorităţile competente a informaţiilor menţionate la alineatul (1) litera (b). Nu se aduce atingere dispoziţiilor prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date(1).
3. Informaţiile care constituie un secret profesional includ în special:
- confidenţialitatea procedurilor de cercetare preliminare sau a procedurilor judiciare curente;
- datele cu caracter personal;
- documentele care fac obiectul uneia dintre excepţiile din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei(2);
- informaţiile protejate de legislaţia naţională şi comunitară privind în special secretul profesional, confidenţialitatea deliberărilor, relaţiile internaţionale şi apărarea naţională.
___________
(1) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă modificată de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.
(2) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
-----------------
Articolul 8
Proceduri de control şi verificare
1. Autorităţile competente efectuează controale oficiale conform unor proceduri documentate. Aceste proceduri conţin informaţii şi instrucţiuni pentru personalul care efectuează controalele oficiale, în special în domeniile menţionate la anexa II, capitolul II.
2. Statele membre se asigură că dispun de procedurile legale pentru a garanta că personalul autorităţilor competente are acces în incintele şi la documentele păstrate de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar, astfel încât să îşi poată îndeplini atribuţiile în mod corespunzător.
3. Autorităţile competente dispun de proceduri:
(a) pentru a verifica eficacitatea controalelor oficiale pe care le desfăşoară; şi
(b) pentru a garanta că se iau măsuri corective, în cazul în care sunt necesare, şi că informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt actualizate, după caz.
4. Comisia poate stabili orientări pentru controalele oficiale în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (2).
Orientările pot, în special, să conţină recomandări pentru controalele oficiale cu privire la:
(a) punerea în aplicare a principiilor HACCP;
(b) sistemele de gestionare pe care le aplică operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar în vederea respectării cerinţelor legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare;
(c) siguranţa microbiologică, fizică şi chimică a hranei pentru animale sau a produselor alimentare.
Articolul 9
Rapoarte
1. Autoritatea competentă elaborează rapoarte cu privire la controalele oficiale pe care lea efectuat.
2. Aceste rapoarte includ o descriere a scopului controalelor oficiale, metodele de control aplicate, rezultatele controalelor oficiale şi, după caz, măsurile pe care trebuie să le ia operatorii în cauză.
3. Autoritatea competentă furnizează operatorului o copie a raportului prevăzut la alineatul (2), cel puţin în situaţiile de neconformitate cu legislaţia.
Articolul 10
Activităţi, metode şi tehnici de control
1. Atribuţiile referitoare la controalele oficiale se îndeplinesc în general prin utilizarea de metode şi tehnici de control adecvate, cum ar fi monitorizarea, supravegherea, verificarea, auditul, inspecţia, prelevarea de probe şi analiza.
2. Controalele oficiale privind hrana pentru animale şi produsele alimentare includ, între altele, următoarele activităţi:
(a) examinarea oricărui sistem de control aplicat de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar şi rezultatele obţinute;
(b) inspecţia:
(i) instalaţiilor producătorilor primari, întreprinderile din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar, inclusiv împrejurimile, locaţiile, birourile, echipamentul, instalaţiile şi utilajele, transportul, precum şi hrana pentru animale şi produsele alimentare;
(ii) materiilor prime, ingredientele, auxiliarelor tehnologice şi oricăror altor produse utilizate pentru pregătirea şi producţia de hrană pentru animale şi alimente;
(iii) produselor semifinite;
(iv) materialelor şi articolelor destinate să intre în contact cu alimentele;
(v) produselor şi procedurilor de curăţare şi întreţinere, precum şi pesticidelor;
(vi) etichetării, prezentării şi publicităţii;
(c) verificări cu privire la condiţiile de igienă din întreprinderile din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar;
(d) evaluarea procedurilor privind bunele practici de fabricaţie (BPF), bunele practici de igienă (BPI), bunele practici agricole şi HACCP, luând în considerare utilizarea ghidurilor elaborate în conformitate cu legislaţia comunitară;
(e) examinarea materialelor scrise şi a altor date care ar putea fi relevante pentru evaluarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale sau produsele alimentare;
(f) interviuri cu operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar şi cu personalul acestora;
(g) interpretarea valorilor înregistrate de instrumentele de cuantificare a întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar;
(h) controale efectuate cu instrumentele proprii autorităţii competente pentru a verifica măsurătorile efectuate de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar;
(i) orice altă activitate necesară pentru a asigura respectarea obiectivelor prezentului regulament.
CAPITOLUL III
Articolul 11
Metode de prelevare de probe şi analiză
1. Metodele de prelevare de probe şi analiză utilizate în contextul controalelor oficiale sunt conforme cu normele comunitare sau:
(a) în cazul în care nu există asemenea norme, cu norme sau protocoale recunoscute pe plan internaţional, ca de exemplu cele acceptate de Comitetul European pentru Standardizare (CEN) sau cele convenite de legislaţia naţională; sau,
(b) în absenţa celor de mai sus, cu alte metode corespunzătoare pentru scopul destinat sau elaborate în conformitate cu protocoalele ştiinţifice.
2. În cazurile în care nu se aplică alineatul (1), validarea metodelor de analiză se poate face în cazul unui singur laborator conform unui protocol acceptat pe plan internaţional.
3. În măsura posibilului, metodele de analiză se caracterizează prin criteriile corespunzătoare stabilite la anexa III.
4. Următoarele măsuri de aplicare se pot lua în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3):
(a) metode de prelevare de probe şi analiză, inclusiv metode de confirmare sau de referinţă care se utilizează în eventualitatea unei dispute;
(b) criterii de performanţă, parametrii de analiză, incertitudinea măsurătorilor şi proceduri pentru validarea metodelor menţionate la litera (a); şi
(c) norme privind interpretarea rezultatelor.
5. Autorităţile competente stabilesc proceduri adecvate pentru a garanta dreptul operatorilor din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar ale căror produse fac obiectul prelevării de probe şi analizei de a solicita un raport de expertiză suplimentar, fără a aduce atingere obligaţiei autorităţilor competente de a lua măsuri prompte în caz de urgenţă.
6. În special, acestea se asigură că operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar pot obţine un număr suficient de probe pentru un raport de expertiză suplimentar, exceptând cazurile în care acest lucru este imposibil, ca de exemplu în cazul produselor extrem de perisabile sau în cazul în care există numai o cantitate foarte redusă de substrat.
7. Probele trebuie manipulate şi etichetate în aşa fel încât să se garanteze atât valabilitatea lor legală, cât şi cea analitică.
Articolul 12
Laboratoare oficiale
1. Autoritatea competentă desemnează laboratoarele care pot efectua analiza probelor prelevate pe parcursul controalelor oficiale.
2. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate desemna numai laboratoare care funcţionează şi sunt evaluate şi acreditate în conformitate cu următoarele standarde europene:
(a) EN ISO/IEC 17025 privind "Cerinţele generale privind competenţa laboratoarelor de testare şi calibrare";
(b) EN ISO/IEC 45002 privind "Criteriile generale privind evaluarea laboratoarelor de testare";
(c) EN 45003 privind "Sistemul de acreditare a laboratoarelor de calibrare şi testare-Cerinţe generale pentru funcţionare şi recunoaştere",luând în considerare criteriile pentru diferitele metode de testare stabilite de legislaţia comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare.
3. Acreditarea şi evaluarea laboratoarelor de testare menţionate la alineatul (2) pot avea în vedere teste individuale sau grupuri de teste.
4. Autoritatea competentă poate revoca desemnarea prevăzută la alineatul (1) când condiţiile menţionate la alineatul (2) nu mai sunt îndeplinite.
CAPITOLUL IV
GESTIONAREA CRIZELOR
Articolul 13
Planuri de intervenţie în sectorul hranei pentru animale şi produselor alimentare
1. Pentru punerea în aplicare a planului general pentru gestionarea crizei prevăzut la articolul 55 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, statele membre elaborează planuri de intervenţie operaţionale stabilind măsurile care urmează să se pună în aplicare fără întârziere în cazul în care se constată că hrana pentru animale sau produsele alimentare prezintă un risc grav pentru oameni sau animale fie direct, fie prin intermediul mediului.
2. Aceste planuri de intervenţie specifică:
(a) autorităţile administrative care urmează să fie implicate;
(b) puterile şi responsabilităţile acestora; şi
(c) căile şi procedurile pentru schimbul de informaţii dintre părţile relevante.
3. Statele membre revizuiesc aceste planuri de intervenţie după caz, în special având în vedere modificările din organizarea autorităţii competente şi a experienţei, inclusiv experienţa dobândită din exerciţiile de simulare.
4. În cazul în care este necesar, se pot adopta măsuri de aplicare în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3). Aceste măsuri stabilesc norme armonizate pentru planurile de intervenţie în măsura necesară pentru a garanta că aceste planuri sunt compatibile cu planul general de gestionare a crizelor menţionat la articolul 55 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. De asemenea, acestea indică rolul părţilor interesate în stabilirea şi funcţionarea planurilor de intervenţie.
CAPITOLUL V
CONTROALE OFICIALE PRIVIND INTRODUCEREA DE HRANA PENTRU ANIMALE SI PRODUSE ALIMENTARE PROVENIND DIN ŢĂRI TERŢE
Articolul 14
Controale oficiale privind hrana pentru animale şi produsele alimentare de origine animală
1. Prezentul regulament nu aduce atingere cerinţelor pentru controalele veterinare cu privire la hrana pentru animale şi produsele alimentare de origine animală prevăzute de Directiva 97/78/CE. Cu toate acestea, în plus, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu Directiva 97/78/CE efectuează controale oficiale în vederea verificării conformităţii cu aspectele legate de legislaţia privind hrana pentru animale sau produsele alimentare pe care directiva menţionată anterior nu le include, inclusiv acele aspecte menţionate la titlul VI, capitolul II din prezentul regulament.
2. Normele generale din articolele 18 - 25 din prezentul regulament se aplică şi controalelor oficiale privind totalitatea hranei pentru animale şi produselor alimentare, inclusiv hrana pentru animale şi produsele alimentare de origine animală.
3. Rezultatele satisfăcătoare ale controalelor mărfurilor care:
(a) se introduc în conformitate cu una dintre procedurile vamale menţionate la punctul (16) (b) - (f) din articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92; sau
(b) urmează să fie manipulate în zone libere sau în depozite libere, definite la articolul 4 alineatul (15) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92. nu aduc atingere nici obligaţiei pe care o au operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar de a garanta că hrana pentru animale şi produsele alimentare sunt conforme cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare din momentul punerii în liberă circulaţie, nici nu împiedică efectuarea de controale oficiale suplimentare ale hranei pentru animale şi produselor alimentare în cauză.
Articolul 15
Controale oficiale privind hrana pentru animale şi produsele alimentare de origine neanimală
1. Autoritatea competentă efectuează cu regularitate controale oficiale ale hranei pentru animale şi produselor alimentare de origine neanimală care nu fac parte din domeniul de aplicare al Directivei 97/78/CE, importate pe teritoriile menţionate la anexa I. Ea organizează aceste controale pe baza planului de control naţional multianual elaborat în conformitate cu articolele 41 - 43 şi având în vedere potenţialele riscuri. Aceste controale includ toate aspectele legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare.
2. Aceste controale se efectuează într-un loc corespunzător, inclusiv la punctul de intrare a mărfurilor pe unul din teritoriile menţionate la anexa I, la punctul de punere în liberă circulaţie, depozite, în locaţiile importatorului din sectorul hranei pentru animale şi produse alimentare sau alte puncte ale lanţului alimentar uman şi animal.
3. De asemenea, se pot efectua controale oficiale şi asupra mărfurilor care:
(a) se introduc în conformitate cu una dintre procedurile vamale menţionate la literele (b) - (f) din articolul 4 alineatul (16) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92; sau
(b) urmează să fie introduse în zone libere sau în depozite libere, definite la articolul 4 alineatul (15) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.
4. Rezultatele satisfăcătoare ale controalelor menţionate la alineatul (3) nu aduc atingere nici datoriei pe care o au operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar de a garanta că hrana pentru animale şi produsele alimentare sunt conforme cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare din momentul punerii în liberă circulaţie, nici nu împiedică efectuarea de controale oficiale suplimentare ale hranei pentru animale.
5. O listă a hranei pentru animale şi a produselor alimentare de origine neanimală care, pe baza riscurilor cunoscute sau noi, urmează să fie supuse unor controale oficiale consolidate la punctul de intrare pe unul dintre teritoriile menţionate la anexa I, se redactează şi se actualizează în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3). Frecvenţa şi natura acestor controale se stabilesc conform aceleiaşi proceduri. În acelaşi timp, taxele aferente acestor controale se pot stabili conform aceleiaşi proceduri.
Articolul 16
Tipuri de verificări privind hrana pentru animale şi produsele alimentare de origine neanimală
1. Controalele oficiale menţionate la articolul 15 alineatul (1) includ cel puţin un control sistematic al documentelor, o verificare a identităţii aleatorie şi, după caz, o verificare fizică.
2. Controalele fizice se desfăşoară cu o frecvenţă care depinde de:
(a) riscurile asociate cu diferite tipuri de hrană pentru animale şi produse alimentare;
(b) antecedentele cu privire la respectarea cerinţelor pentru produsul în cauză de către
(c) controalele pe care le-a efectuat operatorul din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar care importă produsul;
(d) garanţiile pe care le-a oferit autoritatea competentă din
3. Statele membre garantează că controalele fizice se efectuează în condiţii adecvate şi într-un loc care are acces la instalaţii de control corespunzătoare care permit desfăşurarea într-un mod corespunzător a investigaţiilor, prelevarea unui număr de probe adaptat la gestionarea riscurilor şi manipularea în condiţii igienice a hranei pentru animale şi produselor alimentare. Probele trebuie manipulate în aşa fel încât să se garanteze atât valabilitatea lor legală, cât şi cea analitică. Statele membre se asigură că echipamentele şi metodologiile sunt adecvate pentru măsurarea limitelor stabilite de legislaţia comunitară sau naţională.
Articolul 17
Puncte de intrare şi notificarea prealabilă
1. Pentru organizarea controalelor oficiale la care se face trimitere în articolul 15 alineatul (5), statele membre:
- desemnează puncte distincte de intrare pe teritoriul lor care au acces la instalaţii de control corespunzătoare pentru diferite tipuri de hrană pentru animale şi produse alimentare; şi
- solicită operatorilor din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar responsabili pentru loturi să notifice în prealabil sosirea şi natura acestora.
Statele membre pot să aplice aceleaşi norme pentru altă hrană pentru animale de origine neanimală.
2. Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la orice măsuri pe care le adoptă în conformitate cu alineatul (1).
Ele concep aceste măsuri astfel încât să evite orice perturbare inutilă a comerţului.
Articolul 18
Măsuri în caz de suspiciuni
În cazul în care există suspiciuni cu privire la prezenţa neconformităţii cu legislaţia sau în cazul în care există îndoieli cu privire la destinaţia reală a lotului sau la corespondenţa dintre lot şi garanţiile certificate, autoritatea competentă efectuează controale oficiale pentru a confirma sau pentru a elimina suspiciunea sau îndoiala. Autoritatea competentă reţine oficial lotul până la obţinerea rezultatelor controalelor oficiale.
Articolul 19
Măsuri adoptate ca urmare a controalelor oficiale privind hrana pentru animale şi produsele alimentare provenind din ţări terţe
1. Autoritatea competentă plasează sub control oficial hrana pentru animale sau produse alimentare provenind din ţări terţe care nu sunt în conformitate cu legislaţia privind hrana pentru animale sau produsele alimentare şi, după audierea operatorilor din sectorul hranei pentru animale sau al alimentelor responsabili de lot, ia următoarele măsuri cu privire la hrana pentru animale sau la produsele alimentare respective:
(a) dispun ca produsele alimentare sau hrana pentru animale în cauză să fie distruse, supuse unui tratament special în conformitate cu articolul 20 sau reexpediate în afara Comunităţii în conformitate cu articolul 21; de asemenea, se pot lua alte măsuri corespunzătoare, cum ar fi utilizarea hranei pentru animale sau a produselor alimentare în alte scopuri decât cele cărora au fost destinate iniţial.
(b) în cazul în care hrana pentru animale sau produsele alimentare au fost introduse pe piaţă, monitorizează sau, dacă este necesar, dispun recuperarea sau retragerea lor înainte de a lua una dintre măsurile menţionate mai sus;
(c) verifică dacă hrana pentru animale sau produsele alimentare nu au efecte nefaste asupra sănătăţii umane sau animale, fie direct, fie prin mediu, pe parcursul aplicării sau până la aplicarea oricăreia din măsurile menţionate la literele (a) şi (b).
2. Cu toate acestea, în cazul în care:
(a) controalele oficiale prevăzute la articolele 14 şi 15 indică faptul că un lot aduce prejudicii sănătăţii umane sau animale sau este periculos, autoritatea competentă plasează lotul în cauză sub control oficial până la distrugerea acestuia sau până la adoptarea oricărei măsuri necesare pentru a proteja sănătatea umană şi animală;
(b) hrana pentru animale sau produsele alimentare de origine neanimală care se supun unor controale consolidate în conformitate cu articolul 15 alineatul (5) nu sunt prezentate în vederea efectuării controalelor oficiale sau nu sunt prezentate conform oricăreia dintre cerinţele specifice stabilite în conformitate cu articolul 17, autoritatea competentă dispune fără întârziere recuperarea şi plasarea acestora în regim de reţinere oficială, iar apoi fie distrugerea, fie reexpedierea lor în conformitate cu articolul 21.
3. În cazurile în care nu permite introducerea hranei pentru animale sau a produselor alimentare, autoritatea competentă informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la constatările sale şi la identificarea produselor în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 50 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 şi notifică serviciilor vamale deciziile adoptate, împreună cu informaţiile cu privire la destinaţia finală a lotului.
4. Deciziile cu privire la loturi fac obiectul dreptului la recurs menţionat la articolul 54 alineatul (3).
Articolul 20
Tratament special
1. Tratamentul special menţionat la articolul 19 poate include:
(a) tratamentul sau prelucrarea în scopul alinierii hranei pentru animale sau alimentelor la cerinţele legislaţiei comunitare sau la cerinţele unei ţări terţe de reexpediere, inclusiv decontaminarea, după caz, dar exceptând diluarea;
(b) prelucrarea în orice alt mod adecvat altor scopuri decât consumul animal sau uman.
2. Autoritatea competentă se asigură că tratamentul special se desfăşoară în unităţi sub controlul său sau sub controlul unui alt stat membru şi în conformitate cu condiţiile stabilite în temeiul procedurii menţionate la articolul 62 alineatul (3) sau, în absenţa unor astfel de condiţii, cu reglementările naţionale.
Articolul 21
Reexpedierea loturilor
1. Autoritatea competentă permite reexpedierea loturilor numai dacă:
(a) destinaţia a fost convenită cu operatorul din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar responsabil de loturi şi
(b) operatorul din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar a informat mai întâi autoritatea competentă din ţara terţă de origine sau din ţara terţă de destinaţie, în cazul în care acestea sunt diferite, cu privire la motivele şi circumstanţele care împiedică introducerea pe piaţă a hranei pentru animale sau a produselor alimentare în cauză în interiorul Comunităţii şi
(c) în cazul în care ţara terţă de destinaţie nu este ţara terţă de origine, autoritatea competentă din
2. Fără a se aduce atingere dispoziţiilor naţionale aplicabile cu privire la termenele de depunere a cererilor pentru un raport de expertiză suplimentar şi în cazul în care rezultatele controalelor oficiale nu interzic acest lucru, reexpedierea are loc, în general, în termen de cel mult 60 de zile de la data la care autoritatea competentă a decis cu privire la destinaţia lotului, exceptând cazurile în care s-a iniţiat o acţiune judiciară. În cazul în care la expirarea termenului de 60 de zile nu are loc reexpedierea lotului, acesta se distruge, exceptând cazurile în care întârzierea este justificată.
3. Până la reexpedierea loturilor sau confirmarea motivelor respingerii, autoritatea competentă plasează loturile sub reţinere oficială.
4. Autoritatea competentă informează Comisia şi celelalte state membre în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 50 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 şi notifică deciziile pe care le adoptă serviciilor vamale. Autorităţile competente cooperează în conformitate cu titlul IV în vederea adoptării tuturor măsurilor necesare pentru a se asigura că nu este posibilă reintroducerea în Comunitate a loturilor respinse.
Articolul 22
Costuri
Operatorul din sectorul hranei pentru animale sau din cel alimentar responsabil de lot sau reprezentantul acestuia este răspunzător pentru costurile percepute de autorităţile competente pentru activităţile prevăzute la articolele 18, 19, 20 şi 21.
Articolul 23
Omologarea controalelor înaintea exportului efectuate de către ţările terţe
1. În conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3), se pot omologa controalele specifice înaintea exporturilor pe care le realizează o
2. În cazul în care s-a acordat o astfel de omologare, frecvenţa controalelor la import pentru hrana pentru animale sau produse alimentare poate fi redusă în consecinţă. Cu toate acestea, statele membre efectuează controale oficiale pentru hrana pentru animale şi produse alimentare importate în conformitate cu omologarea menţionată la alineatul (1), astfel încât să garanteze că verificările efectuate înaintea exportului în
3. Omologarea prevăzută la alineatul (1) poate fi acordată unei ţări terţe numai în cazul în care:
(a) un audit comunitar a arătat că hrana pentru animale sau produsele alimentare exportate către Comunitate satisfac cerinţele comunitare sau alte cerinţe echivalente;
(b) controalele efectuate în ţările terţe înainte de expediere sunt considerate a fi suficient de eficace şi eficiente pentru a înlocui sau a reduce controalele documentelor, de identitate sau fizice stabilite de legislaţia comunitară.
4. Omologarea menţionată la alineatul (1) specifică autoritatea competentă din
5. Autoritatea competentă şi eventualele organe de control specificate în omologare sunt responsabile de contactele cu Comunitatea.
6. Autoritatea competentă sau organul de control din ţara terţă asigură certificarea oficială a fiecărui lot verificat înainte de intrarea într-unul din teritoriile prevăzute la anexa I. Omologarea menţionată la alineatul (1) specifică un model de certificat de acest tip.
7. Fără a aduce atingere articolului 50 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, când controalele oficiale asupra importurilor care fac obiectul procedurii menţionate la alineatul (2) arată existenţa unei neconformităţi semnificative, statele membre informează imediat Comisia şi celelalte state membre şi operatorii interesaţi în conformitate cu procedura prevăzută la titlul IV din prezentul regulament; statele membre măresc numărul de loturi controlat şi, în cazul în care este necesară o examinarea analitică a situaţiei, păstrează un număr adecvat de probe în condiţii de depozitare corespunzătoare.
8. În cazul în care se constată că, la un număr semnificativ de loturi, bunurile nu corespund cu informaţiile din certificatele emise de autoritatea competentă sau de organul de control din ţara terţă, frecvenţa redusă menţionată la alineatul (2) nu se mai aplică.
Articolul 24
Autorităţile competente şi serviciile vamale
1. Pentru organizarea controalelor oficiale menţionate la prezentul capitol, autorităţile competente şi serviciile vamale procedează la o strânsă cooperare.
2. În ceea ce priveşte loturile de hrană pentru animale şi produse alimentare de origine animală şi de hrana pentru animale şi produse alimentare prevăzute la articolul 15 alineatul (5), serviciile vamale nu permit intrarea sau manipularea acestora în zone libere sau în depozite libere fără acordul autorităţii competente.
3. În cazul în care se prelevează probe, autoritatea competentă informează serviciile vamale şi operatorii interesaţi şi indică dacă mărfurile pot fi puse în circulaţie sau nu înainte ca rezultatele analizei probelor să fie disponibile, sub rezerva asigurării trasabilităţii lotului.
4. În cazul punerii în liberă circulaţie, autorităţile competente şi serviciile vamale cooperează în conformitate cu cerinţele stabilite la articolele 2 - 6 din Regulamentul (CEE) nr. 339/93.
Articolul 25
Măsuri de aplicare
1. Măsurile necesare pentru a asigura aplicarea uniformă a controalelor oficiale privind introducerea hranei pentru animale şi a produselor alimentare se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
2. În special, se pot prevedea norme detaliate pentru:
(a) hrana pentru animale şi produsele alimentare importate sau plasate conform uneia dintre procedurile vamale menţionate la articolul 4 punctul (16) literele (b) - (f) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 sau care urmează să fie manipulate în zone libere sau în depozite libere, conform definiţiilor din articolul 4 punctul (15) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92;
(b) produsele alimentare pentru aprovizionarea echipajului şi pasagerilor mijloacelor de transport internaţionale;
(c) hrana pentru animale şi produsele alimentare comandate la distanţă (de exemplu, prin poştă, prin telefon sau pe Internet) şi livrate consumatorului;
(d) hrana pentru animale destinată animalelor de companie şi cailor şi produsele alimentare transportate de echipajul şi pasagerii mijloacelor de transport internaţionale;
(e) condiţiile sau scutirile specifice menţionate la articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, astfel încât să se ia în considerare constrângerile naturale ale teritoriilor respective;
(f) în scopul de a asigura coerenţa deciziilor luate de autorităţile competente cu privire la hrana pentru animale şi produsele alimentare din ţări terţe în cadrul articolului 19;
(g) loturile de origine comunitară returnate dintr-o
(h) documentele care trebuie să însoţească loturile în cazul în care s-au prelevat probe.
CAPITOLUL VI
FINANŢAREA CONTROALELOR OFICIALE
Articolul 26
Principiu general
Statele membre se asigură de disponibilitatea resurselor financiare adecvate pentru a furniza personalul necesar şi alte resurse necesare pentru controalele oficiale prin orice mijloace pe care le consideră corespunzătoare, inclusiv prin impozitare sau prin stabilirea de onorarii sau taxe.
Articolul 27
Onorarii sau taxe
1. Statele membre pot percepe onorarii sau taxe care să acopere costurile pe care le presupun controalele oficiale.
2. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte activităţile menţionate la anexa IV, secţiunea A, şi anexa V, secţiunea A, statele membre asigură perceperea unui onorariu.
3. Fără a aduce atingere alineatelor (4) şi (6), onorariile colectate cu privire la activităţile specifice menţionate la anexa IV, secţiunea A şi anexa V secţiunea A nu vor fi mai mici decât taxele minime specificate în anexa IV, secţiunea B şi anexa V, secţiunea B. Cu toate acestea, pe o perioadă tranzitorie până la 1 ianuarie 2008, în ceea ce priveşte activităţile menţionate la anexa IV, secţiunea A, statele membre pot continua să utilizeze taxele aplicate în temeiul Directivei 85/73/CEE.
Taxele din anexa IV, secţiunea B şi anexa V, secţiunea B, se actualizează cel puţin din doi în doi ani în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3), în special pentru a lua în considerare inflaţia.
4. Onorariile percepute în scopul controalelor oficiale în conformitate cu alineatul (1) sau (2):
(a) nu depăşesc costurile suportate de autorităţile competente responsabile cu privire la elementele enumerate la anexa VI; şi
(b) pot fi stabilite ca sume fixe pe baza costurilor suportate de autorităţile competente pe o perioadă dată sau, după caz, la sumele stabilite la anexa IV, secţiunea B sau în anexa V secţiunea B.
5. La stabilirea onorariilor, statele membre iau în considerare:
(a) tipul de întreprindere în cauză şi factorii de risc relevanţi;
(b) interesele întreprinderilor cu o capacitate de producţie scăzută;
(c) metode tradiţionale utilizate pentru producţie, prelucrare şi distribuire;
(d) nevoile întreprinderilor situate în regiuni supuse unor constrângeri geografice deosebite.
6. În cazul în care, având în vedere sistemele de autocontrol şi trasare aplicate de întreprinderea din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar, precum şi a nivelului de conformitate constatat în urma controalelor oficiale, pentru un anumit tip de hrană pentru animale sau produse alimentare sau activităţi, controalele oficiale se desfăşoară cu o frecvenţă redusă sau astfel încât să ţină seama de criteriile menţionate la alineatul (5) literele (b) - (d), statele membre pot stabili onorariul aferent controlului oficial la un nivel mai mic decât cel al taxelor minime menţionate la alineatul 4 litera (b), cu condiţia ca statul membru în cauză să furnizeze un raport Comisiei în care să specifice:
(a) tipul de hrană pentru animale sau produse alimentare sau activitatea în cauză;
(b) controalele efectuate în întreprinderea din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar în cauză; şi
(c) metoda de recalculare a reducerii onorariului.
7. În cazul în care autoritatea competentă efectuează mai multe controale oficiale în acelaşi timp într-o singură unitate, consideră aceste controale drept o activitate unică şi percepe un onorariu unic.
8. Onorariile aferente controalelor la import se plătesc de către operator sau de reprezentatul acestuia la autoritatea competentă responsabilă de controalele la import.
9. Onorariile nu se rambursează nici direct, nici indirect, exceptând cazurile în care au fost percepute într-un mod necorespunzător.
10. Fără a se aduce atingere costurilor care rezultă din cheltuielile prevăzute la articolul 28, statele membre nu colectează nici un alt onorariu în afara celor menţionate de prezentul articol pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.
11. Operatorii sau alte întreprinderi relevante sau reprezentaţii acestora primesc o adeverinţă privind plata onorariilor.
12. Statele membre fac publică metoda de calculare a onorariilor, comunicând-o şi Comisiei. Comisia verifică dacă onorariile sunt conforme cu cerinţele prezentului regulament.
Articolul 28
Cheltuieli derivate din controalele oficiale suplimentare
În cazul în care, ca urmare a constatării neconformităţii cu legislaţia au loc controale oficiale care depăşesc activităţile de control normale ale autorităţii competente, autoritatea competentă percepe taxe operatorilor responsabili pentru neconformitate sau poate percepe taxe operatorului care deţine sau păstrează mărfurile în momentul în care se desfăşoară controalele oficiale suplimentare, pentru cheltuielile care derivă din controalele oficiale suplimentare. Activităţile de control normale reprezintă activităţile de control de rutină prevăzute de legislaţia comunitară sau naţională şi, în special, cele descrise în planul prevăzut la articolul 41. Activităţile care depăşesc activităţile de control normale includ prelevarea şi analiza probelor, precum şi alte controale necesare pentru a determina amploarea unei probleme, pentru a verifica dacă s-au luat măsuri de corectare sau pentru a detecta şi/sau a stabili existenţa neconformităţii.
Articolul 29
Nivelul cheltuielilor
La stabilirea nivelului cheltuielilor prevăzute la articolul 28, se iau în considerare principiile stabilite la articolul 27.
CAPITOLUL VII
ALTE DISPOZIŢII
Articolul 30
Certificarea oficială
1. Fără a se aduce atingere cerinţelor privind certificarea oficială adoptate în scopuri legate de sănătatea animală sau bunăstarea animalelor, se pot adopta cerinţe, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3), cu privire la:
(a) circumstanţele în care este necesară certificarea oficială;
(b) modele de certificate;
(c) calificările personalului responsabil de certificare;
(d) principiile care trebuie respectate pentru a asigura o certificare viabilă, inclusiv certificarea electronică;
(e) procedurile care urmează să se respecte în cazul retragerii certificatelor şi pentru certificatele de înlocuire;
(f) loturile care sunt repartizate pe loturi mai mici sau amestecate cu alte loturi;
(g) documentele care trebuie însoţească mărfurile după efectuarea de controale oficiale.
2. În cazul în care este necesară certificarea oficială, se asigură:
(a) existenţa unei legături între certificat şi lot;
(b) acurateţea şi autenticitatea informaţiilor din certificat.
3. Un model de certificat unic combină, după caz, cerinţe privind certificarea oficială a hranei pentru animale şi a produselor alimentare şi alte cerinţe pentru certificarea oficială.
Articolul 31
Înregistrarea/autorizarea unităţilor din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar
1.
(a) Autorităţile competente stabilesc procedurile care trebuie respectate de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar la depunerea cererilor de înregistrare a unităţilor acestora în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004, Directiva 95/69/CE sau cu viitorul regulament privind igiena hranei pentru animale;
(b) Acestea elaborează şi actualizează în permanenţă o listă a operatorilor din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar care au fost înregistrate. În cazul în care există o astfel de listă în alte scopuri, aceasta se poate utiliza în scopul aplicării prezentului regulament.
2.
(a) Autorităţile competente definesc procedurile care trebuie respectate de operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar la depunerea cererilor de autorizare a unităţilor acestora în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004, Regulamentul (CE) nr. 854/2004, Directiva 95/69/CE sau cu viitorul regulament privind igiena hrana pentru animale;
(b) La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar, autoritatea competentă efectuează o vizită la faţa locului;
(c) Autoritatea competentă autorizează o unitate pentru activităţile în cauză numai dacă operatorul din sectorul hranei pentru animale sau din cel alimentar a demonstrat conformitatea cu cerinţele relevante din legislaţia privind hrana pentru animale sau produsele alimentare;
(d) Autoritatea competentă poate acorda o autorizare condiţionată în cazul în care este evident că unitatea îndeplineşte toate cerinţele referitoare la infrastructură şi echipamente. Aceasta acordă o aprobare definitivă numai în cazul în care în urma unui nou control oficial efectuat în termen de trei luni de la acordarea autorizării condiţionate rezultă că unitatea îndeplineşte celelalte cerinţe relevante din legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare. În cazul în care s-a înregistrat un progres evident, dar unitatea nu îndeplineşte încă toate cerinţele relevante, autoritatea competentă poate prelungi autorizarea condiţionată. Cu toate acestea, aprobarea condiţionată nu depăşeşte un total de şase luni;
(e) Autoritatea competentă analizează autorizarea unităţilor când desfăşoară controale oficiale. În cazul în care autoritatea competentă identifică nereguli grave sau trebuie să oprească repetat producţia dintr-o unitate, iar operatorul din sectorul hranei pentru animale sau din cel alimentar nu este în măsură să furnizeze garanţii adecvate cu privire la producţia viitoare, autoritatea competentă declanşează procedurile de retragere a autorizării unităţii. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate suspenda autorizarea unei unităţi în cazul în care operatorul din sectorul hranei pentru animale sau din cel alimentar poate garanta că va rezolva deficienţele într-un termen rezonabil;
(f) Autorităţile competente păstrează o listă actualizată a unităţilor autorizate, pe care o pun la dispoziţia altor state membre şi publicului într-un mod ce poate fi specificat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
TITLUL III
LABORATOARE DE REFERINŢĂ
Articolul 32
Laboratoare de referinţă comunitare
1. Laboratoarele de referinţă comunitare pentru hrana pentru animale şi produse alimentare prevăzute la anexa VII au responsabilitatea:
(a) De a furniza laboratoarelor de referinţă naţionale detalii privind metodele de analiză, inclusiv metodele de referinţă;
(b) De a coordona aplicarea de către laboratoarele de referinţă naţionale a metodelor menţionate la litera (a), în special prin organizarea de teste comparative şi prin asigurarea unei supravegheri corespunzătoare a acestor teste comparative conform protocoalelor acceptate la nivel internaţional, în cazul în care acestea sunt disponibile;
(c) De a coordona, în domeniul lor de competenţă, măsurile concrete necesare pentru a aplica noi metode de analiză şi de a informa laboratoarele de referinţă naţionale cu privire la progresele înregistrate în acest domeniu;
(d) De a organiza cursuri de formare iniţială şi de perfecţionare pentru personalul laboratoarelor de referinţă naţionale şi pentru specialiştii din ţările în curs de dezvoltare;
(e) De a oferi Comisiei asistenţă ştiinţifică şi tehnică, mai ales în situaţiile în care statele membre contestă rezultatele analizelor;
(f) De a a colabora cu laboratoarele responsabile pentru analizarea hranei pentru animale şi produse alimentare din ţări terţe.
2. Laboratoarele de referinţă comunitare din sectorul sănătăţii animalelor au responsabilitatea:
(a) de a coordona metodele utilizate de statele membre pentru diagnosticarea bolilor;
(b) de a participa la diagnosticarea maladiilor din statele membre prin primirea agenţilor patogeni izolaţi în vederea diagnosticului de confirmare, a caracterizării şi a studiilor epizootice;
(c) de a facilita formarea iniţială sau de perfecţionare a specialiştilor în domeniul diagnosticării de laborator în vederea armonizării tehnicilor de diagnostic în întreaga Comunitate;
(d) de a colabora, cu privire la metodele de diagnosticare a bolilor animale care fac parte din domeniul lor de competenţă, cu laboratoarele competente din ţările terţe în care bolile respective prevalează;
(e) de a organiza cursuri de formare iniţială şi de perfecţionare pentru personalul laboratoarelor de referinţă naţionale şi pentru specialiştii din ţările în curs de dezvoltare;
3. Articolul 12 alineatele (2) şi (3) se aplică laboratoarelor de referinţă comunitare.
4. Laboratoarele de referinţă comunitare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii. Ele trebuie:
(a) să dispună de un personal cu calificările corespunzătoare şi cu formarea adecvată în domeniul tehnicilor de diagnostic şi de analiză din domeniul lor de competenţă;
(b) să dispună de echipamentele şi produsele necesare desfăşurării atribuţiilor care le-au fost repartizate;
(c) să dispună de o infrastructură administrativă corespunzătoare;
(d) să se asigure că personalul respectă confidenţialitatea anumitor subiecte, rezultate sau comunicări;
(e) să aibă cunoştinţe suficiente despre standardele şi practicile internaţionale;
(f) să dispună, după caz, de o listă actualizată a substanţelor de referinţă şi reactivilor disponibili şi o listă actualizată a producătorilor şi furnizorilor de astfel de substanţe şi reactivi;
(g) să ţină seama de activităţile de cercetare la nivel naţional şi comunitar;
(h) să dispună de un personal cu formarea necesară pentru situaţii de urgenţă care pot surveni în interiorul Comunităţii.
5. În anexa VII se pot include, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3), alte laboratoare de referinţă comunitare relevante pentru domeniile menţionate la articolul 1. Conform aceleiaşi proceduri, anexa VII poate fi actualizată.
6. Pentru laboratoarele de referinţă comunitare se pot stabili responsabilităţi şi atribuţii suplimentare în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
7. Laboratoarele de referinţă comunitare pot beneficia de un sprijin financiar comunitar în conformitate cu articolul 28 din Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind cheltuielile în sectorul veterinar(1).
8. Laboratoarele de referinţă comunitare pot face obiectul controalelor comunitare efectuate în vederea verificării conformităţii cu cerinţele prezentului regulament. În cazul în care aceste controale arată că un laborator nu este conform cu acele cerinţe sau atribuţii pentru care a fost desemnat, se pot lua măsuri necesare în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
9. Alineatele (1) - (7) se aplică fără a se aduce atingere normelor mai specifice, în special celor din Capitolul VI din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 şi articolul 14 din Directiva 96/23/CE.
_________
(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 19. Decizie modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 806/2003.
----------------
Articolul 33
Laboratoare de referinţă naţionale
1. Statele membre iau măsurile necesare pentru desemnarea unuia sau mai multor laboratoare de referinţă naţionale pentru fiecare laborator de referinţă comunitar prevăzut la articolul 32. Un stat membru poate desemna un laborator situat într-un alt stat membru sau într-un stat membru al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) şi un singur laborator poate funcţiona ca laborator de referinţă naţional pentru mai multe state membre.
2. Aceste laboratoare de referinţă naţionale:
(a) colaborează cu laboratorul de referinţă comunitar în domeniul lor de competenţă;
(b) coordonează, pentru domeniul lor de competenţă, activităţile laboratoarelor oficiale responsabile pentru analiza probelor în conformitate cu articolul 11;
(c) după caz, organizează teste comparative între laboratoarele oficiale naţionale şi asigură urmărirea adecvată a acestor teste comparative;
(d) se asigură că informaţiile furnizate de laboratorul de referinţă comunitar sunt transmise autorităţii competente şi laboratoarelor naţionale oficiale;
(e) furnizează asistenţă ştiinţifică şi tehnică autorităţii competente pentru punerea în aplicare a planurilor de control coordonate adoptate, în conformitate cu articolul 53;
(f) au responsabilitatea de a îndeplini alte atribuţii specifice prevăzute în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3), fără a aduce atingere îndatoririlor naţionale suplimentare existente.
3. Articolul 12 alineatele (2) şi (3) se aplică laboratoarelor de referinţă naţionale.
4. Statele membre transmit Comisiei, laboratorului de referinţă comunitar relevant şi celorlalte state membre numele şi adresa fiecărui laborator naţional de referinţă.
5. Statele membre care au mai mult de un singur laborator de referinţă corespunzător unui laborator de referinţă comunitar trebuie să asigure cooperarea strânsă între aceste laboratoare, astfel încât să garanteze coordonarea eficientă dintre acestea, cu alte laboratoare naţionale şi cu laboratorul de referinţă comunitar.
6. Pentru laboratoarele de referinţă naţionale se pot stabili responsabilităţi şi atribuţii suplimentare în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
7. Alineatele (1) - (5) se aplică fără a aduce atingere normelor specifice, în special celor de la capitolul VI din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 şi articolului 14 din Directiva 96/23/CE.
TITLUL IV
ASISTENŢĂ ADMINISTRATIVĂ SI COOPERARE ÎN DOMENIUL HRANEI PENTRU ANIMALE SI ÎN DOMENIUL PRODUSELOR ALIMENTARE
Articolul 34
Principii generale
1. Când rezultatele controalelor oficiale cu privire la hrana pentru animale şi produse alimentare necesită luarea de măsuri în mai multe state membre, autorităţile competente din statele membre interesate îşi oferă reciproc asistenţă administrativă.
2. Autorităţile competente furnizează asistenţă administrativă la cerere sau spontan, în cazul în care, modul de desfăşurare a investigaţiilor impune acest lucru. Asistenţa administrativă poate include, după caz, participarea la controalele la faţa locului pe care le desfăşoară autoritatea competentă a unui alt stat membru.
3. Articolele 35 - 40 nu aduc atingere dispoziţiilor naţionale aplicabile eliberării de documente care fac obiectul sau au legătură cu proceduri judiciare, nici reglementărilor destinate protecţiei intereselor comerciale ale persoanelor fizice sau juridice.
Articolul 35
Organe de legătură
1. Fiecare stat membru desemnează unul sau mai multe organe de legătură care să asigure legătura, după caz, cu organele de legătură ale altor state membre. Rolul organelor de legătură este acela de a asista şi a coordona comunicarea dintre autorităţile competente şi, în special, transmiterea şi primirea cererilor de asistenţă.
2. Statele membre informează Comisia şi celelalte statele membre cu privire la toate detaliile relevante privind organele de legătură desemnate şi la orice modificare a acestor detalii.
3. Fără a se aduce atingere alineatului (1), desemnarea organelor de legătură nu împiedică contactele directe, schimburile de informaţii sau cooperarea dintre membrii personalului autorităţilor competente din state membre diferite.
4. Autorităţile competente cărora li se aplică Directiva 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 privind asistenţa reciprocă pe care autorităţile administrative ale statelor membre şi-o acordă şi colaborarea dintre acestea şi Comisie pentru a asigura punerea în aplicare a legislaţiei în sectorul veterinar şi zootehnic(1), stabilesc, după caz, contacte necesare cu autorităţile care funcţionează în temeiul prezentului titlu.
__________
(1) JO L 351, 2.12.1989, p. 34.
-----------------
Articolul 36
Asistenţă oferită la cerere
1. La primirea unei cereri motivate, autoritatea competentă căreia îi este adresată aceasta se asigură că autoritatea competentă care a formulat cererea primeşte toate informaţiile şi documentele necesare pentru a putea verifica conformitatea cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare aflată în jurisdicţia sa. În acest scop, autoritatea competentă căreia îi este adresată cererea ia măsurile necesare pentru efectuarea oricăror anchete administrative necesare în vederea obţinerii acestor informaţii şi documente.
2. Informaţiile şi documentele furnizate în conformitate cu alineatul (1) se transmit fără nici o întârziere inutilă. Documentele se pot transmite în forma originală sau sub formă de copii.
3. Dacă s-a încheiat un acord în acest sens între autoritatea competentă care a formulat cererea şi autoritatea competentă căreia îi este adresată cererea, la anchetele administrative poate lua parte personalul desemnat de autoritatea competentă care a formulat cererea.
Astfel de anchete se efectuează întotdeauna de către personalul autorităţii căreia i-a fost adresată cererea.
Personalul autorităţii care a formulat cererea nu poate exercita, din proprie iniţiativă, competenţa de a efectua anchete conferită funcţionarilor autorităţii căreia îi este adresată cererea. Cu toate acestea, acesta are acces la aceleaşi incinte şi documente ca şi aceştia din urmă, prin intermediari şi numai în scopul anchetei administrative în curs de desfăşurare.
4. Personalul autorităţii care a formulat cererea prezent într-un alt stat membru în temeiul alineatului (3) este în măsură în orice moment să prezinte o autorizaţie scrisă în care se specifică identitatea şi poziţia sa oficială.
Articolul 37
Asistenţă nesolicitată
1. În cazul în care o autoritate competentă constată prezenţa neconformităţii şi dacă această neconformitate poate avea implicaţii pentru un alt stat membru sau state membre, autoritatea în cauză transmite informaţia respectivă celuilalt stat membru (celorlalte state membre) fără solicitare prealabilă şi fără întârziere.
2. Statele membre care primesc asemenea informaţii iniţiază o anchetă şi informează statul membru care a furnizat informaţiile cu privire la rezultatul cercetărilor respective şi, după caz, cu privire la măsurile adoptate.
Articolul 38
Asistenţă în caz de neconformitate
1. În cazul în care pe parcursul unui control oficial efectuat la locul de destinaţie a mărfurilor sau pe parcursul transportului acestora autoritatea competentă a statului membru de destinaţie stabileşte că mărfurile nu sunt conforme cu legislaţia privind hrana pentru animale sau produsele alimentare, astfel încât constituie un pericol pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor sau constituie o încălcare a legislaţiei privind hrana pentru animale sau produsele alimentare, aceasta contactează fără întârziere autoritatea competentă a statului membru de expediere.
2. Autoritatea competentă a statului membru de expediere iniţiază o anchetă, ia toate măsurile necesare şi informează autoritatea competentă a statului membru de destinaţie cu privire la natura investigaţiilor şi a controalelor oficiale efectuate, la deciziile luate şi la motivele acestor decizii.
3. În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de destinaţie are motive să considere că asemenea măsuri nu sunt corespunzătoare, autorităţile competente ale celor două state membre colaborează în vederea găsirii modurilor şi mijloacelor de remediere a situaţiei, inclusiv, după caz, o inspecţie comună efectuată la faţa locului în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) şi (4). Acestea informează Comisia în cazul în care nu sunt în măsură să convină asupra măsurilor corespunzătoare.
Articolul 39
Relaţiile cu ţările terţe
1. Când o autoritate competentă primeşte informaţii de la o ţară terţă indicând prezenţa neconformităţii şi/sau a unui pericol pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor, ea transmite aceste informaţii autorităţilor competente din alte state membre în cazul în care consideră că acestea ar putea fi interesate sau la solicitarea acestora. De asemenea, comunică aceste informaţii Comisiei ori de câte ori acestea sunt relevante la nivel comunitar.
2. În cazul în care ţara terţă s-a angajat juridic să ofere asistenţa necesară pentru strângerea dovezilor cu privire la caracterul neregulamentar al operaţiunilor care sunt sau par să fie contrare legislaţiei relevante privind hrana pentru animale şi produsele alimentare, informaţiile obţinute în temeiul prezentului regulament pot fi comunicate tării terţe respective, cu acordul autorităţilor competente care au furnizat informaţiile, în conformitate cu legislaţia privind comunicarea datelor personale către ţările terţe.
Articolul 40
Asistenţă coordonată şi supravegherea de către Comisie
1. Comisia coordonează fără întârziere măsurile luate de statele membre când, ca urmare a informaţiilor primite din partea statelor membre sau din alte surse, constată existenţa activităţilor care sunt sau par să fie contrare legislaţiei privind hrana pentru animale sau produsele alimentare şi care prezintă un interes deosebit la nivel comunitar, şi în special când:
(a) asemenea activităţi au sau ar putea avea ramificaţii în mai multe state membre;
(b) se pare că activităţi similare au avut loc în mai multe state membre; sau
(c) statele membre nu reuşesc să convină asupra măsurilor necesare pentru remedierea neconformităţii.
2. Când controalele oficiale la destinaţie arată o neconformitate repetată sau alte riscuri pentru oameni, plante sau animale provenind de la hrana pentru animale sau alimente, fie direct, fie prin mediu, autoritatea competentă a statului membru de destinaţie informează Comisia şi autorităţile competente ale celorlalte state membre fără întârziere.
3. Comisia poate:
(a) să trimită, în colaborare cu statul membru în cauză, o echipă de inspecţie la faţa locului în vederea efectuării unui control oficial;
(b) să solicite autorităţii competente a statului membru de expediere să intensifice controalele oficiale relevante şi să raporteze măsurile luate.
4. În cazul în care măsurile prevăzute la alineatele (2) şi (3) se adoptă pentru a soluţiona o neconformitate repetată de către o întreprindere de hrană pentru animale sau alimente, autoritatea competentă percepe taxe pentru toate cheltuielile care decurg din măsurile respective de la întreprinderea în cauză.
TITLUL V
PLANURI DE CONTROL
Articolul 41
Planuri de control naţionale multianuale
Pentru a asigura aplicarea eficace a articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, a dispoziţiilor referitoare la sănătatea animală şi la bunăstarea animalelor şi a articolului 45 din prezentul regulament, fiecare stat membru elaborează un plan unic de control naţional multianual integrat.
Articolul 42
Principii pentru elaborarea planurilor de control naţionale multianuale
1. Statele membre:
(a) aplică planul menţionat la articolul 41 pentru prima dată la 1 ianuarie 2007 cel târziu; şi
(b) îl actualizează cu regularitate având în vedere progresele înregistrate; şi
(c) furnizează Comisiei, la cerere, cea mai recentă versiune a planului.
2. Fiecare plan de control naţional multianual conţine informaţii generale cu privire la structura şi organizarea sistemelor de control în sectorul hranei pentru animale şi al produselor alimentare şi la controlul sănătăţii şi bunăstării animale, în special cu privire la:
(a) obiectivele strategice ale planului şi cu privire la modul în care stabilirea de controale prioritare şi alocarea resurselor reflectă aceste obiective;
(b) clasificarea riscurilor activităţilor în cauză;
(c) desemnarea autorităţilor competente şi a atribuţiilor acestora la nivel central, regional şi local şi cu privire la resursele de care dispun aceste autorităţi;
(d) organizarea generală şi gestionarea controalelor oficiale la nivel naţional, regional şi local, inclusiv controale oficiale în unităţi individuale;
(e) sisteme de control aplicate diferitor sectoare şi coordonarea dintre diferitele servicii ale autorităţilor competente responsabile de controalele oficiale din aceste sectoare;
(f) după caz, delegarea atribuţiilor către organele de control;
(g) metodele de asigurare a conformităţii cu criteriile operaţionale din articolul 4 alineatul (2);
(h) formarea personalului care desfăşoară controalele oficiale menţionate la articolul 6;
(i) procedurile documentate menţionate la articolele 8 şi 9;
(j) organizarea şi funcţionarea planurilor de intervenţie pentru urgenţele legate de bolile animalelor sau bolilor de origine alimentară, pentru incidentele de contaminare a hranei pentru animale şi alimentelor şi pentru alte riscuri faţă de sănătatea umană;
(k) organizarea cooperării şi asistenţei reciproce.
3. Planurile de control naţionale multianuale pot fi ajustate pe parcursul aplicării lor. Se pot face modificări având în vedere anumiţi factori sau pentru a ţine seama de anumiţi factori, inclusiv:
(a) adoptarea de noi dispoziţii legislative;
(b) apariţia unor boli noi sau a altor riscuri pentru sănătate;
(c) schimbări semnificative ale structurii, gestionării şi funcţionării autorităţilor naţionale competente;
(d) rezultatele controalelor oficiale ale statelor membre;
(e) rezultatele controalelor oficiale comunitare efectuate în conformitate cu articolul 45;
(f) orice modificare a orientărilor menţionate la articolul 43;
(g) rezultate ştiinţifice;
(h) rezultatele auditurilor realizate de o
Articolul 43
Orientările pentru planurile de control naţionale multianuale
1. Planurile de control naţionale multianuale menţionate la articolul 41 ţin seama de orientările ce urmează animală fi stabilite de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (2). În special, aceste linii directoare trebuie să:
(a) promoveze o strategie coerentă, globală şi integrată a controalelor oficiale cu privire la legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare, sănătatea animală şi bunăstarea animalelor şi să includă toate sectoarele şi toate etapele lanţului alimentar, uman şi animal, inclusiv importul şi introducerea;
(b) identifice priorităţile pe baza riscurilor şi criteriile care se aplică pentru clasificarea riscurilor activităţilor în cauză şi cele mai eficiente proceduri de control;
(c) identifice alte priorităţi şi cele mai eficiente proceduri de control;
(d) identifice etapele de producţie, prelucrare şi distribuire a hranei pentru animale şi produselor alimentare, inclusiv utilizarea hranei pentru animale, care furnizează cele mai fiabile şi relevante informaţii cu privire la conformitatea cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare;
(e) încurajeze adoptarea celor mai bune practici la toate nivelurile sistemului de control;
(f) încurajeze dezvoltarea unor controale eficiente ale sistemelor de trasabilitate;
(g) furnizeze avize cu privire la dezvoltarea de sisteme pentru înregistrarea performanţei şi a rezultatelor acţiunilor de control;
(h) reflecte standardele şi recomandările organelor internaţionale relevante cu privire la organizarea şi funcţionarea serviciilor oficiale;
(i) stabilească criterii pentru efectuarea auditurilor menţionate la articolul 4 alineatul (6);
(j) stabilească structura şi conţinutul rapoartelor anuale necesare în temeiul articolului 44;
(k) specifice principalii indicatori de performanţă care urmează să se aplice la evaluarea planurilor de control naţionale multianuale.
2. În cazul în care este necesar, orientările se adaptează având în vedere analiza rapoartelor anuale pe care statele membre le prezintă în conformitate cu articolul 44 sau a controalelor comunitare efectuate în conformitate cu articolul 45.
Articolul 44
Rapoarte anuale
1. La un an după ce s-a început punerea în aplicare a planurilor de control naţionale multianuale, iar ulterior în fiecare an, statele membre prezintă Comisiei un raport în care indică:
(a) toate modificările aduse planurilor de control naţionale multianuale pentru a ţine seama de factorii menţionaţi la articolul 42 alineatul (3);
(b) rezultatele controalelor şi auditurilor realizate în anul precedent conform dispoziţiilor planului de control naţional multianual;
(c) tipul şi numărul cazurilor de neconformitate identificate;
(d) măsurile destinate să asigure funcţionarea eficientă a planurilor de control naţionale multianuale, inclusiv măsurile coercitive şi rezultatele acestora.
2. Pentru a promova prezentarea coerentă a acestui raport şi în special a rezultatelor controalelor oficiale, informaţiile menţionate la alineatul (1) ţin seama de orientările stabilite de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (2).
3. Statele membre finalizează rapoartele şi le transmit Comisiei în termen de şase luni de la sfârşitul anului pentru care sunt redactate rapoartele.
4. Având în vedere rapoartele menţionate la alineatul (1), rezultatul controalelor comunitare desfăşurate în conformitate cu articolul 45 şi a oricăror altor informaţii relevante, Comisia stabileşte un raport anual cu privire la funcţionarea globală a controalelor oficiale în statele membre. Acest raport poate include, după caz, recomandări cu privire la:
(a) posibilele îmbunătăţiri ale sistemelor de control oficial şi audit din statele membre, inclusiv domeniul de aplicare, gestionarea şi aplicarea acestora;
(b) măsuri de control specifice cu privire la sectoare sau activităţi, indiferent dacă acestea fac obiectul planurilor de control naţionale multianuale;
(c) planuri coordonate destinate rezolvării de probleme de interes deosebit.
5. Planurile de control naţionale multianuale şi orientările aferente se adaptează, după caz, pe baza concluziilor şi recomandărilor cuprinse în raportul Comisiei.
6. Comisia prezintă raportul său Parlamentului European şi Consiliului şi îl pune la dispoziţia publicului.
TITLUL VI
ACTIVITĂŢILE COMISIEI
CAPITOLUL I
CONTROALE COMUNITARE
Articolul 45
Controale comunitare în statele membre
1. Experţii Comisiei efectuează audituri generale şi specifice în statele membre. Comisia poate desemna experţi din statele membre pentru a acorda asistenţă experţilor proprii. Auditurile generale şi specifice se organizează în cooperare cu autorităţile competente ale statelor membre. Auditurile se efectuează cu regularitate. Scopul lor principal este să verifice dacă, în general, în statele membre controalele oficiale se desfăşoară în conformitate cu planurile de control naţionale multianuale menţionate la articolul 41 şi în conformitate cu legislaţia comunitară. În acest sens şi pentru a mări eficienţa şi eficacitatea auditurilor, Comisia poate, înainte de a efectua astfel de audituri, să ceară ca statele membre să furnizeze, cât mai repede posibil, exemplare actualizate ale planurilor de control naţionale.
2. Auditurile specifice şi inspecţiile într-unul sau mai multe domenii specifice pot să suplimenteze auditurile generale. Aceste audituri şi inspecţii specifice au ca obiectiv în special:
(a) să verifice aplicarea planului de control naţional multianual, a legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi a legislaţiei privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor şi pot să cuprindă, după caz, inspecţii la faţa locului ale serviciilor oficiale şi ale instalaţiilor care au legătură cu sectorul auditat;
(b) să verifice funcţionarea şi organizarea autorităţilor competente;
(c) să investigheze problemele importante sau repetate ale statelor membre;
(d) să investigheze situaţiile de urgenţă, problemele urgente sau noile evoluţii din statele membre.
3. Comisia raportează constatările făcute în urma fiecărui control efectuat. Raportul conţine, după caz, recomandări pentru statele membre referitoare la îmbunătăţirea conformării la legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi la normele de sănătate animală şi bunăstarea animalelor. Comisia pune rapoartele la dispoziţia publicului. În cazul rapoartelor referitoare la controale efectuate într-un stat membru, Comisia furnizează autorităţii competente pertinente proiectul de raport pentru comentarii, ia în considerare aceste comentarii la întocmirea raportului final şi publică aceste comentarii ale autorităţii competente împreună cu raportul final.
4. Comisia stabileşte un program anual de control, îl comunică în avans statelor membre şi întocmeşte rapoarte privind rezultatele acestuia. Comisia poate modifica programul pentru a ţine seama de progresele în domenii precum siguranţa hranei pentru animale şi a alimentelor, sănătatea animală, bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor.
5. Statele membre trebuie:
(a) să ia în consecinţă măsurile adecvate, având în vedere recomandările rezultate din controalele comunitare,
(b) să acorde întreaga asistenţă necesară şi să furnizeze toate documentaţiile şi alte elemente tehnice pe care le solicită experţii Comisiei pentru ca aceştia să poată desfăşura controale eficiente şi eficace;
(c) să se asigure că experţii Comisiei au acces la toate locaţiile sau părţi din locaţii şi la toate informaţiile, inclusiv sistemele informatice, pertinente pentru îndeplinirea îndatoririlor lor.
6. Norme detaliate referitoare la controalele comunitare în statele membre pot fi stabilite sau modificate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
Articolul 46
Controale comunitare în ţări terţe
1. Experţii Comisiei pot efectua controale oficiale în ţări terţe pentru a verifica pe baza informaţiilor menţionate la articolul 47 alineatul (1), conformitatea sau echivalenţa dintre legislaţia şi sistemele ţării terţe cu legislaţia comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi legislaţia comunitară privind sănătatea animală. Comisia poate numi experţi din statele membre pentru a acorda asistenţă experţilor proprii. Astfel de controale oficiale trebuie să acorde atenţie deosebită:
(a) legislaţiei din
(b) modului de organizare a autorităţilor competente din
(c) formării personalului în materie de efectuare a controalelor oficiale;
(d) resurselor, inclusiv instalaţiilor de diagnosticare, aflate la dispoziţia autorităţilor competente;
(e) existenţei şi punerii în aplicare a unor proceduri şi sisteme de control documentate, bazate pe priorităţi;
(f) după caz, situaţiei privind sănătatea animală, zoonozele şi sănătatea plantelor, precum şi procedurilor de notificare a Comisiei şi a organelor internaţionale pertinente în cazul apariţiei unor boli la animale şi plante;
(g) amplorii şi desfăşurării controalelor oficiale privitoare la importurile de animale, plante şi produse obţinute din acestea;
(h) asigurărilor pe care
2. Pentru a mări eficienţa şi eficacitatea controalelor într-o ţară terţă, Comisia poate, înainte de efectuarea unor astfel de controale, să ceară ţării terţe să furnizeze informaţiile menţionate la articolul 47 alineatul (1) şi, după caz, procesele verbale încheiate privind punerea în aplicare a unor astfel de controale.
3. Frecvenţa controalelor comunitare în ţări terţe se determină pe baza:
(a) unei evaluări de risc a produselor exportate către Comunitate;
(b) prevederilor legislaţiei comunitare;
(c) volumul şi natura importurilor din
(d) rezultatelor controalelor pe care serviciile comunitare sau alte organe de inspecţie leau realizat deja;
(e) rezultatelor controalelor privind importurile şi a oricăror alte controale pe care autorităţile competente ale statelor membre le-au efectuat;
(f) informaţiilor primite de la Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară sau de la organe similare;
(g) informaţiilor primite de la organe recunoscute internaţional, cum sunt Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Comisia Codex Alimentarius, Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală (OIE) sau din alte surse;
(h) dovezilor privind apariţia unor boli sau alte circumstanţe care ar putea fi determinate de importul de animale vii, plante vii sau hrană pentru animale sau produse alimentare dintr-o
(i) necesităţii de a investiga sau de a reacţiona în situaţii de urgenţă într-o anumită
Criteriile de determinare a riscurilor în sensul evaluării de risc menţionate la litera (a) se hotărăsc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
4. Procedurile şi normele detaliate pentru controalele în ţări terţe pot fi stabilite sau modificate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3). Acestea cuprind, în special, procedurile şi normele detaliate referitoare la:
(a) controale în ţări terţe în contextul unui acord bilateral;
(b) controale în alte ţări terţe.
În conformitate cu aceeaşi procedură, taxele aplicabile în cazul controalelor menţionate mai sus se pot stabili pe baza reciprocităţii.
5. În cazul în care, pe parcursul unui control comunitar, se identifică un risc grav privitor la sănătatea umană sau animală, Comisia ia imediat toate măsurile de urgenţă necesare în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 sau cu prevederile de siguranţă din alte legi comunitare relevante.
6. Comisia raportează constatările fiecărui control comunitar efectuat. După caz, raportul conţine recomandări. Comisia pune rapoartele la dispoziţia publicului.
7. Comisia comunică în avans statelor membre programul de controale în ţări terţe şi prezintă rapoarte privind rezultatele. Comisia poate modifica programul pentru a ţine seama de progresele în domeniul siguranţei hranei pentru animale şi alimentelor şi al sănătăţii animalelor şi plantelor.
CAPITOLUL II
CONDIŢII DE IMPORT
Articolul 47
Condiţii de import generale
1. Comisia are responsabilitatea de a cere ţărilor terţe care intenţionează să exporte bunuri către Comunitate să furnizeze următoarele informaţii, exacte şi actualizate, referitoare la organizarea generală şi gestionarea sistemelor de control sanitar:
(a) toate regulamentele sanitare sau fitosanitare adoptate sau propuse pe teritoriul său;
(b) toate procedurile de control şi inspecţie, toate regimurile de producţie şi de carantină şi procedurile privind toleranţa la pesticide şi omologarea aditivilor alimentari, aplicate pe teritoriul său.
(c) procedurile evaluării de risc, factorii luaţi în considerare, precum şi determinarea nivelului adecvat de protecţie sanitară sau fitosanitară;
(d) după caz, măsurile luate ca urmare a recomandărilor rezultate din controalele menţionate la articolul 46.
2. Informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt proporţionale cu natura bunurilor şi pot lua în considerare situaţia şi structura specifice ale ţării terţe şi natura produselor exportate către Comunitate. Domeniul său de aplicare acoperă cel puţin bunurile destinate exportului către Comunitate.
3. Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) se pot referi, de asemenea, la:
(a) rezultatele controalelor naţionale efectuate asupra unor bunuri destinate exportului către Comunitate;
(b) modificări importante care au fost aduse structurii şi funcţionării sistemelor de control pertinente, în special pentru a îndeplini cerinţele şi recomandările comunitare.
4. În cazul în care o ţară terţă nu furnizează astfel de informaţii sau aceste informaţii sunt inadecvate, se pot fixa condiţii de import specifice, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3) pe baze strict temporare şi de la caz la caz, în urma consultărilor cu ţara terţă în cauză.
5. Orientările specificând modul în care informaţiile menţionate la alineatele (1), (2) şi (3)vor fi formulate şi prezentate Comisie, precum şi măsurile tranzitorii destinate să acorde ţărilor terţe timp pentru a pregăti aceste informaţii se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (2).
Articolul 48
Condiţii de import specifice
1. În măsura în care condiţiile şi procedurile detaliate care trebuie respectate la importul de bunuri din ţări terţe sau din regiuni ale acestora nu sunt prevăzute de legislaţia comunitară şi în special de Regulamentul (CE) nr. 854/2004, ele se stabilesc, după caz, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
2. Condiţiile şi procedurile detaliate menţionate la alineatul (1) pot să cuprindă:
(a) stabilirea unei liste de ţări terţe din care pot fi importate produse specifice într-unul din teritoriile menţionate la anexa 1;
(b) stabilirea modelelor de certificate care însoţesc transporturile;
(c) condiţii speciale de import, în funcţie de tipul de produs sau animal şi posibilele riscuri asociate acestora.
3. Ţările terţe figurează pe listele menţionate la alineatul (2) litera (a) numai în cazul în care autorităţile lor competente furnizează garanţii adecvate în ceea ce priveşte conformitatea sau echivalenţa cu legislaţia comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi dispoziţiile privind sănătatea animală.
4. La întocmirea sau actualizarea listelor, se acordă o atenţie deosebită următoarelor criterii:
(a) legislaţia ţării terţe în sectorul respectiv;
(b) structura şi organizarea autorităţii competente a ţării terţe şi a serviciilor sale de control, precum şi competenţele de care dispun(e) şi garanţiile care pot fi furnizate cu privire la punerea în aplicare a legislaţiei în cauză;
(c) existenţa unor controale oficiale adecvate;
(d) regularitatea şi rapiditatea informaţiilor furnizate de ţara terţă referitor la prezenţa pericolelor în hrana pentru animale şi alimente, precum şi în animalele vii;
(e) garanţiile prezentate de o
(i) conformitatea sau echivalenţa dintre condiţiile aplicate unităţilor din care este posibil să se importe în Comunitate hrană pentru animale şi produse alimentare cu cerinţele din legislaţia comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare.
(ii) întocmirea şi actualizarea unei liste cu astfel de unităţi;
(iii) comunicarea neîntârziată către Comisie a listei unităţilor şi a versiunilor sale actualizate;
(iv) controlarea eficientă şi cu regularitate a unităţilor de către autoritatea competentă a ţării terţe.
5. În cazul în care se adoptă condiţiile de import speciale menţionate la alineatul (2) litera (c), se ţine seama de informaţiile furnizate de ţara terţă şi, după caz, de rezultatele controalelor comunitare efectuate în astfel de ţări terţe. Condiţiile de import speciale pot fi stabilite pentru un singur produs sau pentru un grup de produse. Ele se pot aplica unei singure ţări terţe, unor regiuni dintr-o
Articolul 49
Echivalenţa
1. În urma punerii în aplicare a unui acord de echivalenţă sau a unui audit satisfăcător, se poate lua decizia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3), de recunoaştere a faptului că măsurile pe care ţările terţe sau regiunile lor le aplică în domenii specifice prezintă garanţii echivalente cu cele aplicate în Comunitate, în cazul în care ţările terţe furnizează probe obiective în acest sens.
2. Decizia menţionată la alineatul (1) stabileşte condiţiile care se impun importurilor din acea
Condiţiile pot cuprinde:
(a) natura şi conţinutul certificatelor care trebuie să însoţească produsele;
(b) cerinţele specifice aplicabile importurilor în Comunitate;
(c) după caz, procedurile de stabilire şi modificare a listelor de regiuni sau unităţi de unde sunt permise importurile.
3. Decizia menţionată la alineatul (1) se abrogă, în conformitate cu aceeaşi procedură şi fără întârziere, în cazul în care oricare din condiţiile de recunoaştere a echivalenţei stabilite în momentul adoptării încetează să mai fie îndeplinită.
Articolul 50
Sprijin pentru ţările în curs de dezvoltare
1. În conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3), se pot adopta şi se pot menţine următoarele măsuri, atât timp cât au efect demonstrabil în a garanta că ţările în curs de dezvoltare pot să se conformeze prevederilor prezentului regulament:
(a) o introducere pe etape a cerinţelor menţionate la articolele 47 şi 48 pentru produse exportate către Comunitate. Progresele în îndeplinirea acestor cerinţe sunt evaluate şi luate în considerare la determinarea necesităţii de animală prevedea derogări totale sau parţiale, limitate în timp, de la aceste cerinţe. Introducerea pe etape ţine seama, de asemenea, de progresele în construirea capacităţii instituţionale menţionate la alineatul (2);
(b) acordarea asistenţei pentru furnizarea informaţiilor menţionate la articolul 47, dacă este necesar de către experţii comunitari;
(c) promovarea proiectelor comune între ţările în curs de dezvoltare şi statele membre;
(d) elaborarea de linii directoare care să ajute ţările în curs de dezvoltare să organizeze controale oficiale în cazul bunurilor exportate către Comunitate;
(e) trimiterea de experţi comunitari în ţările în curs de dezvoltare, astfel încât să acorde asistenţă la organizarea controalelor oficiale;
(f) participarea personalului de control din ţările în curs de dezvoltare la cursurile de formare menţionate la articolul 51.
2. În contextul Politicii comunitare de cooperare pentru dezvoltare, Comisia promovează sprijinul acordat ţărilor în curs de dezvoltare privitor la siguranţa hranei pentru animale şi alimentelor în general şi conformitatea cu standardele de hrană pentru animale şi produse alimentare în special, cu scopul de a construi capacitatea instituţională necesară pentru îndeplinirea cerinţelor menţionate în articolele 5, 12, 47 şi 48.
CAPITOLUL III
FORMAREA PERSONALULUI DE CONTROL
Articolul 51
Formarea personalului de control
1. Comisia poate organiza cursuri de formare a personalului autorităţilor competente din statele membre responsabil pentru controalele oficiale menţionate în prezentul regulament. Aceste cursuri de instruire servesc la dezvoltarea unei abordări armonizate a controalelor oficiale în statele membre. Ele pot cuprinde în special formare în domeniile:
(a) legislaţie comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi dispoziţii privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor;
(b) metode şi tehnici de control, precum auditarea sistemelor proiectate de operatori pentru a fi în conformitate cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi la normele de sănătate animală şi bunăstare animalelor;
(c) controale de efectuat în cazul bunurilor importate în Comunitate;
(d) metode şi tehnici de producţie, prelucrare şi comercializare a hranei pentru animale şi alimentelor.
2. Accesul la cursurile de instruire menţionate la alineatul (1) poate fi permis participanţilor din ţări terţe, în special ţări în curs de dezvoltare.
3. Modalităţile de organizare a cursurilor de formare se pot stabili în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
CAPITOLUL IV
ALTE ACTIVITĂŢI COMUNITARE
Articolul 52
Controalele efectuate de ţările terţe în statele membre
1. Experţii Comisiei, la cererea şi în colaborare cu autorităţile competente ale statelor membre, pot să acorde asistenţă statelor membre pe parcursul controalelor desfăşurate de către ţările terţe.
2. În astfel de cazuri, statele membre pe ale căror teritorii o
3. Asistenţa Comisiei urmăreşte în special:
(a) să clarifice legislaţia comunitară privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi normele de sănătate animală şi bunăstarea animalelor;
(b) să furnizeze informaţii şi date disponibile la nivel comunitar care pot fi folositoare în controalele efectuate de către
(c) să asigure uniformitatea cu privire la controalele efectuate de către ţări terţe.
Articolul 53
Planuri de control coordonate
Comisia poate recomanda planuri coordonate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (2). Aceste planuri trebuie:
(a) să fie organizate anual, în conformitate cu un program şi
(b) unde se consideră necesar, să fie organizate în scopuri specifice, în special pentru a stabili prevalenţa riscurilor asociate cu hrana pentru animale, produsele alimentare sau animalele.
TITLUL VII
MĂSURI COERCITIVE
CAPITOLUL I
MĂSURI COERCITIVE NAŢIONALE
Articolul 54
Acţiuni întreprinse în caz de neconformare
1. În cazul în care autoritatea competentă identifică o neconformare, ia măsuri pentru ca operatorul să remedieze situaţia. Atunci când decide asupra acţiunilor pe care să le întreprindă, autoritatea competentă ţine seama de natura neconformării şi de antecedentele acelui operator în materie de neconformări.
2. Astfel de acţiuni cuprind, după caz, următoarele măsuri:
(a) impunerea de proceduri sanitare sau orice alte măsuri considerate necesare pentru a asigura siguranţa hranei pentru animale şi alimentelor sau conformarea cu legislaţia privind hrana pentru animale şi alimentelor şi cu normele de sănătate animală şi bunăstarea animalelor;
(b) restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piaţă, a importului sau exportului de hrană pentru animale, produse alimentare sau animale;
(c) supravegherea şi, după caz, dispunerea recuperării, retragerii şi/sau distrugerii hranei pentru animale sau alimentelor;
(d) autorizarea folosirii hranei pentru animale sau alimentelor în alte scopuri decât cele cărora le-au fost destinate iniţial;
(e) suspendarea activităţii sau închiderea totală sau parţială a întreprinderii în cauză, pentru o perioadă adecvată.
(f) suspendarea sau retragerea aprobării unităţii;
(g) adoptarea măsurilor menţionate la articolul 19 privind transporturile din ţări terţe;
(h) orice alte măsuri pe care autoritatea competentă le consideră adecvate.
3. Autoritatea competentă transmite operatorului respectiv sau reprezentantului său:
(a) notificarea scrisă a deciziei sale privind acţiunea care urmează să fie întreprinsă în conformitate cu alineatul (1), împreună cu motivaţia deciziei; şi
(b) informarea asupra drepturilor de recurs împotriva deciziei şi asupra procedurii aplicabile şi a termenelor.
4. După caz, autoritatea competentă notifică decizia sa şi autorităţii competente a statului membru de expediere.
5. Toate cheltuielile efectuate în aplicarea prezentului articol sunt suportate de către operatorul din sectorul hranei pentru animale şi produselor alimentare în cauză.
Articolul 55
Sancţiuni
1. Statele membre stabilesc normele de sancţionare aplicabile la încălcarea legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi a altor dispoziţii comunitare legate de sănătatea animală şi bunăstarea animalelor şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi disuasive.
2. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei dispoziţiile aplicabile în cazul încălcării legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi orice modificare ulterioară.
CAPITOLUL II
MĂSURI COERCITIVE COMUNITARE
Articolul 56
Măsuri de salvgardare
1. Măsurile se iau în temeiul procedurilor prevăzute la articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, dacă:
(a) Comisia are dovezi privind o neregulă gravă în sistemele de control dintr-un stat membru şi
(b) o asemenea neregulă poate constitui un posibil risc de mare amploare pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor, fie direct, fie prin mediul înconjurător.
2. Astfel de măsuri se adoptă numai după ce:
(a) controalele comunitare au arătat şi au raportat neconformarea cu legislaţia comunitară; şi
(b) statul membru în cauză nu a reuşit să corecteze situaţia la cererea Comisiei şi în termenul fixat de aceasta.
TITLUL VIII
ADAPTAREA LEGISLAŢIEI COMUNITARE
Articolul 57
Modificarea Directivei 96/23/CE
Directiva 96/23/CE se modifică după cum urmează:
1) În articolul 14, alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:
"2. Laboratoarele de referinţă comunitare sunt cele menţionate în partea relevantă a anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele referitoare la sănătatea animală şi la bunăstarea animalelor(1).
2) În articolul 30, textul din alineatul (1) care începe cu "În cazul în care verificările suplimentare demonstrează ..." şi se încheie cu "... sau să le utilizeze în alte scopuri autorizate de legislaţia comunitară, fără indemnizaţie sau compensaţie" se înlocuieşte cu textul următor:
"În cazul în care verificările demonstrează prezenţa unor substanţe sau produse neautorizate sau în cazul în care s-au depăşit limitele maxime, se aplică dispoziţiile din articolele 19 - 22 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.";
3) Anexa V se elimină.
_________
(1) JO L 165, 30.4.2004, p. 1."
----------------
Articolul 58
Modificarea Directivei 97/78/CE
Directiva 97/78/CE se modifică după cum urmează:
1) Articolul 1 se înlocuieşte cu textul următor:
"Controalele veterinare ale produselor provenind din ţări terţe şi introduse într-unul dintre teritoriile enumerate la anexa I se efectuează de către statele membre în conformitate cu prezenta directivă şi cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a verifica conformitatea cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele referitoare la sănătatea animală şi la bunăstarea animalelor(*);
___________
(*) JO L 165, 30.4.2004, p. 1."
----------------
2) La articolul 2, alineatul (2) litera (a) se înlocuieşte cu textul următor:
"(a) prin "produse" se înţeleg produsele de origine animală menţionate de Directivele 89/662/CEE şi 90/425/CEE, Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a regulilor sanitare privind produsele secundare animale care nu sunt destinate consumului uman*), în Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producţia, transformarea, distribuţia şi introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman(**) şi în Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman(***); de asemenea, include produsele din plante menţionate la articolul 19;
_________
(*) JO L 273, 10.10.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 808/2003 al Comisiei (JO L 117, 13.5.2003, p. 1).
(**) JO L 18, 23.1.2003, p. 11.
(***) JO L 139, 30.4.2004."
---------------
3) La articolul 7 alineatul (3), textul "taxele pentru inspecţie menţionate de Directiva 85/73/CEE a Consiliului din 29 ianuarie 1985 privind finanţarea inspecţiilor şi a controalelor veterinare reglementate de Directivele 89/662/CEE, 90/425/CEE, 90/675/CEE şi 91/496/CEE (modificate şi consolidate)" se înlocuieşte cu textul următor:
"taxele pentru inspecţie menţionate de Regulamentul (CE) nr. 882/2004"
4) La articolul 10, alineatul (1) litera (b) se elimină următoarea teză:
"sau, în cazul unităţilor aprobate în conformitate cu Decizia 95/408/CE a Consiliului din 22 iunie 1995 privind condiţiile de întocmire, pentru o perioadă interimară, a listelor provizorii ale unităţilor din ţările terţe din care statele membre sunt autorizate să importe unele produse de origine animală, produse de pescuit sau moluşte bivalve vii, dintr-o unitate care a făcut obiectul unei inspecţii fie comunitare, fie naţionale";
5) La articolul 12, alineatul (9) se elimină;
6) La articolul 15, alineatul (5) se elimină;
7) La articolul 16 se inserează următorul alineat:
"4. Normele detaliate pentru introducerea produselor de origine animală pentru aprovizionarea echipajelor şi pasagerilor mijloacelor de transport internaţional şi pentru produsele de origine animală comandate la distanţă (de exemplu, prin poştă, prin telefon sau pe Internet) şi livrate consumatorului, se stabilesc în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004";
8) Articolul 21 se elimină;
9) Articolul 23 se elimină;
10) La articolul 24, alineatul (1) a doua liniuţă, termenii "în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) literele (a) şi (b)" se înlocuiesc cu termenii "în conformitate cu articolul 17".
Articolul 59
Modificarea Directivei 2000/29/CE
În Directiva 2000/29/CE se inserează următorul articol:
"Articolul 27a
În scopul aplicării prezentei directive şi fără a se aduce atingere articolului 21, se aplică, după caz, articolele 41 - 46 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a verifica conformitatea cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele referitoare la sănătatea animală şi la bunăstarea animalelor(*).
__________
(*) JO L 165, 30.4.2004, p. 1."
-------------------
Articolul 60
Modificarea Regulamentului (CE) 854/2004
Regulamentul (CE) 854/2004 se modifică după cum urmează:
1) La articolul 1 se adaugă următorul alineat:
"1a. Prezentul regulament se aplică în completarea Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a verifica conformitatea cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele referitoare la sănătatea animală şi la bunăstarea animalelor(*);
_________
(*) JO L 165, 30.4.2004, p. 1."
----------------
2) La articolul 2:
(a) la alineatul (1) se elimină literele (a), (b), (d) şi (e); iar
(b) la alineatul (2) se adaugă următorul punct:
"(b) a Regulamentul (CE) nr. 882/2004".
3) La articolul 3:
(a) alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:
"1. Autorităţile competente aprobă unităţile dacă şi în modul specificat în articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 şi
(b) alineatul (4) literele (a) şi (b) şi alineatul (6) se elimină."
4) Articolul 9 se elimină.
5) Articolul 10 se înlocuieşte cu textul următor:
"Articolul 10
Pentru a asigura aplicarea uniformă a principiilor şi condiţiilor stabilite la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 şi titlul VI, capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 se aplică procedurile stabilite de prezentul capitol."
6) La articolul 11:
(a) alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:
"2. O ţară terţă figurează pe aceste liste numai dacă în ţara respectivă a avut loc un control comunitar care demonstrează că autoritatea competentă oferă garanţiile necesare specificate în articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004. Cu toate acestea, o
(a) riscul stabilit în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 nu îl justifică; şi
(b) se stabileşte, la luarea deciziei de a adăuga o anumită
(b) la alineatul (4) introducerea se înlocuieşte cu textul următor:
"4. La elaborarea sau actualizarea listelor, se acordă o atenţie deosebită criteriilor enumerate la articolele 46 şi 48 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004. De asemenea, se are în vedere:"şi
(c) literele (b) - (h) de la alineatul (4) se elimină.
7) Articolul 14 alineatul (2) litera (b) se înlocuieşte cu textul următor:
"(b) orice condiţii specifice pentru importuri stabilite în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004".
8) La articolul 18, punctele (17) - (20) se elimină.
Articolul 61
Abrogarea actelor comunitare
1. Directivele 70/373/CEE, 85/591/CEE, 89/397/CEE, 93/99/CEE şi 95/53/CE şi Deciziile 93/383/CEE, 98/728/CE şi 1999/313/CE se abrogă începând cu 1 ianuarie 2006. Directiva 85/73/CEE se abrogă începând cu 1 ianuarie 2008.
2. Cu toate acestea, normele de punere în aplicare adoptate pe baza acestor acte, în special cele menţionate la anexa VIII, rămân în vigoare în măsura în care nu intră în contradicţie cu prezentul regulament, până la adoptarea dispoziţiilor necesare pe baza prezentului regulament.
3. Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca fiind trimiteri la prezentul regulament.
TITLUL IX
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 62
Procedurile comitetelor
1. Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală înfiinţat prin articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 sau, în cazul în care abordează probleme legate în principal de sănătatea plantelor, de Comitetul permanent fitosanitar înfiinţat prin Decizia 76/894/CEE(1) a Consiliului.
2. Când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.
3. Când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.
4. Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.
___________
(1) JO L 340, 9.12.1976, p. 25.
----------------
Articolul 63
Măsuri de punere în aplicare şi de tranziţie
1. Măsurile de punere în aplicare şi de tranziţie necesare pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament se pot stabili în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3).
Acest lucru este valabil în special pentru:
(a) delegarea atribuţiilor de control către organele de control menţionate la articolul 5, dacă aceste organe de control funcţionau deja înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament;
(b) orice modificare cu privire la normele menţionate la articolul 12 alineatul (2);
(c) neconformitatea menţionată la articolul 28 care determină cheltuieli rezultând din efectuarea de controale oficiale suplimentare;
(d) cheltuielile care rezultă din aplicarea articolului 54;
(e) normele referitoare la analiza microbiologică, fizică şi/sau chimică din controalele oficiale, în special în caz de suspiciuni cu privire la existenţa unor riscuri şi inclusiv supravegherea securităţii produselor importate din ţări terţe;
(f) definirea hranei pentru animale care urmează să fie considerate hrană pentru animale de origine animală în sensul prezentului regulament.
2. Pentru a se ţine seama de specificitatea Regulamentelor (CEE) nr. 2092/91, (CEE) nr. 2081/92 şi (CEE) nr. 2082/92, prin măsuri specifice ce urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3) se pot prevedea derogările necesare de la normele stabilite de prezentul regulament şi modificările acestora.
Articolul 64
Modificarea anexelor şi a trimiterilor la standardele europene
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 62 alineatul (3):
1) anexele la prezentul regulament se pot actualiza, cu excepţia anexei I, a anexei IV şi a anexei V, fără a se aduce atingere articolului 27 alineatul (3), în special pentru a lua în considerare schimbările administrative şi progresele ştiinţifice şi/sau tehnologice;
2) trimiterile la standardele europene menţionate de prezentul regulament se pot actualiza în cazul în care CEN modifică aceste trimiteri.
Articolul 65
Raportul către Parlamentul European şi Consiliu
1. Comisia prezintă, până la 20 mai 2007 cel târziu, un raport Parlamentului European şi Consiliului.
2. În special, raportul reanalizează experienţa dobândită prin aplicarea prezentului regulament şi în special ia în considerare următoarele aspecte:
(a) reevaluarea domeniului de aplicare, cu privire la sănătatea animală şi bunăstarea animalelor;
(b) asigurarea faptului că la finanţarea controalelor oficiale contribuie alte sectoare prin extinderea listei activităţilor menţionate la anexa IV, secţiunea A şi în anexa V, secţiunea A, şi luând în considerare în special impactul legislaţiei comunitare privind igiena hranei pentru animale şi alimentelor după adoptarea acesteia;
(c) stabilirea unor valori minime ale onorariilor menţionate la anexa IV, secţiunea B, şi în anexa V, secţiunea B, luând în considerare în special factorii de risc.
3. După caz, Comisia prezintă împreună cu raportul propuneri relevante.
Articolul 66
Sprijin financiar comunitar
1. Creditele necesare pentru:
(a) cheltuielile de călătorie şi sejur suportate de specialiştii statelor membre în urma numirii de către Comisie pentru a asista specialiştii acesteia conform dispoziţiilor din articolul 45 alineatul (1) şi articolul 46 alineatul (1);
(b) formarea personalului de control menţionată la articolul 51;
(c) finanţarea altor măsuri necesare pentru a asigura aplicarea prezentului regulament, se autorizează în fiecare an în cadrul procedurilor bugetare.
2. Măsurile menţionate la alineatul (1) litera (c) includ în special organizarea de conferinţe, stabilirea bazelor de date, publicare de informaţii, organizarea studiilor şi organizarea întâlnirilor în vederea pregătirii sesiunilor Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală.
3. Asistenţa tehnică şi o contribuţie financiară din partea Comunităţii pentru organizarea activităţilor menţionate la articolul 50 se pot acorda în limitele resurselor umane şi financiare pe care le are la dispoziţie Comisia.
TITLUL X
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 67
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
El se aplică de la 1 ianuarie 2006.
Cu toate acestea, articolele 27 şi 28 se aplică de la 1 ianuarie 2007.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele Preşedintele
P. COX M. McDOWELL
----------------
ANEXA I
TERITORIILE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 2 ALINEATUL (15)
1. Teritoriul Regatului Belgiei.
2. Teritoriul Regatului Danemarcei, cu excepţia Insulelor Faroe şi a Groenlandei.
3. Teritoriul Republicii Federale
4. Teritoriul Regatului Spaniei, exceptând
5. Teritoriul Republicii Elene.
6. Teritoriul Republicii Franceze.
7. Teritoriul Irlandei.
8. Teritoriul Republicii Italiene.
9. Teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului.
10. Teritoriul Regatului Ţărilor de Jos din Europa.
11. Teritoriul Republicii Portugheze.
12. Teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.
13. Teritoriul Republicii
14. Teritoriul Republicii Finlanda.
15. Teritoriul Regatului Suediei.
ANEXA II
AUTORITĂŢI COMPETENTE
CAPITOLUL I
TEMATICA FORMĂRII PERSONALULUI CARE EFECTUEAZĂ CONTROALE OFICIALE
1. Diferite tehnici de control, cum ar fi auditarea, prelevarea de probe şi inspecţia.
2. Proceduri de control.
3. Legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare.
4. Diferite etape ale producţiei, prelucrării şi distribuirii şi posibilele riscuri care pot rezulta din acestea pentru sănătatea umană, precum şi, după caz, pentru sănătatea animală şi a plantelor şi pentru mediu.
5. Evaluarea neconformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare.
6. Riscurile inerente creşterii de animale şi producţiei hranei pentru animale şi produselor alimentare.
7. Evaluarea aplicării procedurilor HACCP.
8. Sisteme de gestionare cum ar fi programele de asigurare a calităţii puse în aplicare de întreprinderile din sectorul hranei pentru animale şi al produselor alimentare şi evaluarea acestora, în măsura în care acestea sunt relevante pentru cerinţele din legislaţia privind hrana pentru animale sau produsele alimentare.
9. Sisteme de certificare oficiale.
10. Planuri de intervenţie în caz de urgenţă, inclusiv comunicarea dintre statele membre şi Comisie.
11. Proceduri legale şi implicaţiile controalelor oficiale.
12. Examinarea documentelor scrise şi a altor date, inclusiv cele legate de testarea aptitudinii, acreditare şi evaluarea riscurilor, care ar putea fi relevante pentru evaluarea conformităţii cu legislaţia referitoare la hrana pentru animale sau produse alimentare; aceasta ar putea include aspecte financiare şi comerciale.
13. Orice alt domeniu, inclusiv sănătatea animală şi bunăstarea animalelor, necesar pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezentul regulament.
CAPITOLUL II
ASPECTE PRIVIND PROCEDURILE DE CONTROL
1. Organizarea autorităţii competente şi relaţia dintre autorităţile competente centrale şi autorităţile cărora le-au delegat atribuţia de a efectua controale oficiale.
2. Relaţiile dintre autorităţile competente şi organele de control cărora le-au delegat atribuţii legate de controalele oficiale.
3. Descrierea obiectivelor care urmează să fie atinse.
4. Atribuţii, responsabilităţi şi îndatoriri ale personalului.
5. Proceduri de prelevare de probe, metode şi tehnici de control, interpretarea rezultatelor şi decizii ulterioare.
6. Programe de control şi supraveghere.
7. Asistenţă reciprocă în eventualitatea în care controalele oficiale necesită intervenţia mai multor state membre.
8. Măsurile care urmează să se ia în urma controalelor oficiale.
9. Cooperarea cu alte servicii sau departamente care pot avea responsabilităţi relevante.
10. Verificarea adecvării metodelor de prelevare de probe, a metodelor de analiză şi a testelor de detectare.
11. Orice alte activităţi sau informaţii necesare pentru funcţionarea eficace a controalelor oficiale.
ANEXA III
CARACTERIZAREA METODELOR DE ANALIZĂ
1. Metodele de analiză ar trebui să se caracterizeze prin următoarele criterii:
(a) exactitudine;
(b) aplicabilitate (matrice şi gama concentraţiei);
(c) limita de detectare;
(d) limita de determinare;
(e) precizie;
(f) repetabilitate;
(g) reproductibilitate;
(h) recuperare;
(i) selectivitate;
(j) sensibilitate;
(k) linearitate;
(l) marja de eroare;
(m) alte criterii care pot fi selectate după caz:
2. Valorile de precizie menţionate la punctul (1) litera (e) fie se obţin printr-un studiu colectiv realizat în conformitate cu un protocol recunoscut la nivel internaţional privind studiile de colaborare (de exemplu, ISO 5725:1994 sau protocolul internaţional armonizat IUPAC) fie, în cazul în care s-au stabilit criterii de performanţă pentru metodele de analiză, se bazează pe teste de respectare a criteriilor. Valorile repetabilităţii şi reproductibilităţii respective se exprimă sub o formă recunoscută la nivel internaţional (de exemplu, intervale de precizie de 95%, după cum sunt definite de standardul ISO 5725/1994 sau de IUPAC). Rezultatele studiului de colaborare se publică sau se pun la dispoziţia publicului fără restricţie.
3. Metodele de analiză care se aplică uniform diferitor grupuri de mărfuri ar trebui să fie preferate metodelor care se aplică numai unor produse specifice.
4. În situaţiile în care metodele de analiză se pot valida numai în cadrul unui singur laborator, acestea se validează, de exemplu, în conformitate cu orientările armonizate IUPAC sau, în cazul în care s-au stabilit criterii de performanţă pentru metodele de analiză, se bazează pe teste de respectare a criteriilor.
5. Metodele de analiză adoptate în temeiul prezentului regulament ar trebui editate în formatul standard pentru metodele de analiză recomandate de ISO.
ANEXA IV
ACTIVITĂŢI SI SUME MINIME ALE ONORARIILOR SI TAXELOR AFERENTE CONTROALELOR OFICIALE ÎN RELAŢIE CU UNITĂŢILE COMUNITARE
SECŢIUNEA A
ACTIVITĂŢI
1. Activităţile care fac parte din domeniul de aplicare al Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE, 93/119/CE şi 96/23/CE pentru care statele membre percep în prezent taxe în temeiul Directivei 85/73/CEE.
2. Aprobarea unităţilor din sectorul hranei pentru animale.
SECŢIUNEA B
SUME MINIME
Statele membre percep pentru controalele referitoare la următoarele liste de produse sumele minime corespunzătoare pentru următoarele onorarii sau taxe:
CAPITOLUL I
Sume minime pentru onorarii sau taxe aplicabile inspecţiilor de abator
(a) carne de vită
- animale bovine adulte: 5 EUR/animal,
- animale bovine tinere: 2 EUR/animal;
(b) solipede/ecvidee: 3 EUR/animal;
(c) carne de porc: animale cu o greutate a carcasei:
- mai mică de 25 kg: 0,5 EUR/animal,
- egală sau mai mare de 25 kg: 1 EUR/animal;
(d) carne de oaie şi carne de capră: animale cu o greutate a carcasei:
- mai mică de 12 kg: 0,15 EUR/animal
- egală sau mai mare de 12 kg: 0,25 EUR/animal,
(e) carne de pasăre:
- carne de pasăre de genul Gallus şi bibilică: 0,005 EUR/animal
- raţe şi gâşte: 0,01 EUR/animal
- curcani: 0,025 EUR/animal
- carne de iepure de crescătorie: 0,005 EUR/animal.
CAPITOLUL II
Sume minime pentru onorarii sau taxe aplicabile inspecţiilor de măcelărie
Per tonă de carne:
- carne de vacă, viţel, porc, solipede/ecvidee, oaie şi capră: 2 EUR
- carne de pasăre şi de iepure de crescătorie: 1,5 EUR
- carne de vânat de crescătorie şi sălbatic:
• vânat mic cu pene şi de pământ: 1,5 EUR
• carne de acarinate (struţ, emu, nandu): 3 EUR
• mistreţi şi rumegătoare: 2 EUR.
CAPITOLUL III
Sume minime pentru onorarii sau taxe aplicabile caselor de prelucrare a vânatului
(a) vânat mic cu pene: 0,005 EUR/animal
(b) vânat mic cu blană: 0,01 EUR/animal
(c) acarinate: 0,5 EUR/animal
(d) mamifere de uscat:
• mistreţ: 1,5 EUR/animal
• rumegătoare: 0,5 EUR/animal
CAPITOLUL IV
Sume minime pentru onorarii sau taxe care se aplică producţiei de lapte
- 1 EUR per 30 tone şi
- 0,5 EUR per tonă peste această cantitate.
CAPITOLUL V
Sume minime pentru onorarii sau taxe aplicabile producţiei şi introducerii pe piaţă a produselor de pescărit şi a produselor de acvacultură
(a) prima introducere pe piaţă a produselor de pescărit şi de acvacultură:
• 1 EUR/tonă pentru primele 50 de tone ale lunii;
• 0,5 EUR/tonă ceea ce depăşeşte 50 de tone.
(b) prima vânzare pe piaţa de peşte:
• 0,5 EUR/tonă pentru primele 50 de tone ale lunii;
• 0,25 EUR/tonă ceea ce depăşeşte 50 de tone.
(c) prima vânzare în caz de absenţa clasificării pe categorie de prospeţime şi/sau mărime în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 103/76 şi nr. 104/76:
• 1 EUR/tonă pentru primele 50 de tone ale lunii;
• 0,5 EUR/tonă ceea ce depăşeşte 50 de tone.
Onorariile percepute pentru speciile menţionate la anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 3703/85 al Comisiei nu trebuie să depăşească 50 EUR pe lot.
Statele membre percep 0,5 EUR/tonă pentru prelucrarea produselor de pescărit şi acvacultură.
ANEXA V
ACTIVITĂŢI SI SUME MINIME ALE ONORARIILOR SI TAXELOR AFERENTE CONTROALELOR OFICIALE ALE MĂRFURILOR SI ANIMALELOR VII INTRODUSE ÎN COMUNITATE
SECŢIUNEA A
ACTIVITĂŢI SAU CONTROALE
Activităţile care fac parte din domeniul de aplicare al Directivelor 97/78/CEE şi 91/496/CEE, pentru care statele membre percep în prezent taxe în temeiul Directivei 85/73/CEE.
SECŢIUNEA B
ONORARII SAU TAXE
CAPITOLUL I
Onorarii aplicabile cărnii importate
Sumele minime ale onorariilor pentru controlul oficial al importului unui lot de carne se stabilesc la:
- 55 EUR per lot, până la 6 tone şi
- 9 EUR per lot, până la 46 tone, peste această cantitate şi
- 420 EUR per lot, peste 46 tone.
CAPITOLUL II
Onorarii aplicabile produselor de pescărit importate
1. Onorariul minim pentru controlul oficial al importului unui lot de produse de pescuit se stabileşte la:
- 55 EUR per lot, până la 6 tone şi
- 9 EUR per lot, până la 46 tone, peste această cantitate şi
- 420 EUR per lot, peste 46 tone.
2. Valoarea de mai sus pentru controlul oficial al importului unui lot de produse de pescuit transportat în vrac s-a stabilit la:
- 600 EUR per vas, cu o încărcătură de produse de pescuit de până la 500 de tone,
- 1 200 per vas, cu o încărcătură de produse de pescuit de până la 1000 de tone,
- 2 400 EUR per vas, cu o încărcătură de produse de pescuit de până la 2000 de tone,
- 3 600 EUR per vas, cu o încărcătură de produse de pescuit de peste 2000 de tone.
3. În cazul produselor de pescuit capturate în mediul lor natural direct de către o navă de pescuit care navighează sub steagul unei ţări terţe se aplică dispoziţiile stabilite la anexa IV, secţiunea B, capitolul 5 litera (a).
CAPITOLUL III
Taxe sau onorarii aplicabile produselor din carne, cărnii de pasăre, cărnii de vânat sălbatic, cărnii de iepure, cărnii de vânat de crescătorie, subproduselor şi hranei pentru animale de origine animală
1. Suma minimă pentru controlul oficial al importului unui lot de produse de origine animală altele decât cele menţionate la capitolele I şi II sau al unui lot de subproduse de origine animală sau al unui lot de hrană pentru animale se stabileşte la:
- 55 EUR per lot, până la 6 tone şi
- 9 EUR per lot, până la 46 tone, peste această cantitate şi
- 420 EUR per lot, peste 46 tone.
2. Valoarea de mai sus pentru controlul oficial al importului unui lot de produse de origine animală altele decât cele menţionate la capitolele I şi II, al unui lot de subproduse de origine animală sau al unui lot de hrană pentru animale transportat în vrac s-a stabilit la:
- 600 EUR per vas, cu o încărcătură de produse de până la 500 de tone,
- 1 200 EUR per vas, cu o încărcătură de produse de până la 1000 de tone,
- 2 400 EUR per vas, cu o încărcătură de produse de până la 2000 de tone,
- 3 600 EUR per vas, cu o încărcătură de produse de peste 2000 de tone.
CAPITOLUL IV
Onorarii aplicabile tranzitului prin Comunitate al mărfurilor şi animalelor vii
Onorariul sau taxa de achitat pentru controlul oficial cu privire la tranzitul mărfurilor şi animalelor vii prin Comunitate se stabileşte la un nivel minim de 30 EUR, la care se adaugă 20 EUR pentru fiecare sfert de oră pentru fiecare membru al personalului care participă la controale.
CAPITOLUL V
Onorarii aplicabile importurilor de animale vii
1. Onorariul pentru controlul oficial al importului unui lot de animale vii se stabileşte la:
(a) pentru animalele bovine, ecvidee, porci, oi, capre, păsări, iepuri şi vânat mic cu pene sau vânat cu blană şi următoarele mamifere de uscat: mistreţi şi rumegătoare, la:
- 55 EUR per lot, până la 6 tone şi
- 9 EUR per lot, până la 46 tone, peste această cantitate şi
- 420 EUR per lot, peste 46 tone,
(b) pentru animalele aparţinând altor specii la costul efectiv al inspecţiei, exprimat fie per animal, fie per tonă importată, la:
- 55 EUR per lot, până la 46 tone sau
- 420 EUR per lot, peste 46 tone, înţelegându-se că aceste sume minime nu se aplică importurilor de specii menţionate de Decizia 92/432/CEE a Comisiei.
2. La cererea unui stat membru, în cazul în care sunt însoţite de documente coroboratoare corespunzătoare în conformitate cu procedura stabilită la articolul 18 din Directiva 89/662/CEE, pentru importurile din anumite ţări terţe se poate aplica un nivel mai mic al onorariilor.
ANEXA VI
CRITERII CARE SE IAU ÎN CONSIDERARE LA CALCULAREA ONORARIILOR
1. Salariile personalului care participă la controalele oficiale;
2. Cheltuielile personalului care participă la controalele oficiale, inclusiv costurile pentru instalaţii, instrumente, echipament, formare, călătorie şi alte costuri aferente;
3. Costurile analizei de laborator şi pentru prelevarea de probe.
ANEXA VII
LABORATOARE COMUNITARE DE REFERINŢĂ
I. Laboratoare comunitare de referinţă pentru hrana pentru animale şi produsele alimentare
1. Laborator comunitar de referinţă pentru lapte şi produse lactate
AFSSA-LERHQA
94700
2. Laboratoare comunitare de referinţă pentru analiza şi testarea zoonozelor (Salmonella)
Rijksinstituut voor Volksgezondheid en Milieu (RIVM)
3720 BA Bilthoven
Ţările de Jos
3. Laborator comunitar de referinţă pentru monitorizarea biotoxinelor marine
Ministerio de Sanidad y Consumo
Spania.
- Laborator comunitar de referinţă pentru monitorizarea contaminării virale şi bacteriologice a moluştelor bivalve
The laboratory of the Centre for Environment, Fisheries and Aquaculture Science,
5. Laboratoare comunitare de referinţă pentru reziduuri
(a) Pentru reziduurile enumerate la anexa I, grupa A 1, 2, 3, 4, grupa B 2 (d) şi grupa B 3 (d) la Directiva 96/23/CE a Consiliului
Rijksinstituut voor Volksgezondheid en Milieu (RIVM)
NL-3720 BA Bithoven
Ţările de Jos
(b) Pentru reziduurile enumerate la anexa I, grupa B 1 şi B 3 (e) la Directiva 96/23/CE a Consiliului şi carbadox şi olaquidonx
Laboratoires d3etudes et de recherches sur les medicaments veterinaires et les disinfectants
AFSSA - Site de Fougeres
BP 90203
Franţa
(c) Pentru reziduurile enumerate la anexa I, grupa A 5 şi grupa B 2 (a), (b), (e) la Directiva 96/23/CE a Consiliului
Bundesamt fur Verbraucherschutz und Lebensmittelsicherheit (BVL)
Postfach 140162
53056
(d) Pentru reziduurile enumerate la anexa I, grupa B 2 (c) şi grupa B 3 (a), (b), (c) la Directiva 96/23/CE a Consiliului
Instituto Superiore di Sanita
I-00161-Roma
6. Laborator comunitar de referinţă pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST)
Laboratorul menţionat la anexa X, capitolul B din Regulamentul (CE) nr. 999/2001.
7. Laborator comunitar de referinţă pentru aditivii destinaţi utilizării în nutriţia animalelor
Laboratorul menţionat la anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii destinaţi utilizării în nutriţia animalelor(1).
8. Laborator comunitar de referinţă pentru organisme modificate genetic (OMG)
Laboratorul menţionat la anexa la Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare şi furajele modificate genetic(2)
9. Laborator comunitar de referinţă pentru materialele destinate să intre în contact cu alimentele
Centrul de cercetare comună al Comisiei
II. Laboratoare de referinţă comunitare pentru sănătatea animală
p.m.
_________
(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 29.
(2) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
----------------
ANEXA VIII
NORME DE APLICARE CARE RĂMÂN ÎN VIGOARE ÎN TEMEIUL
ARTICOLULUI 61
1. Normele de aplicare în temeiul Directivei 70/373/CEE privind introducerea metodelor comunitare de eşantionare şi de analiză pentru controlul oficial al hranei pentru animale.
(a) Prima Directivă a Comisiei 71/250/CEE din 15 iunie 1971 de stabilire a metodelor de analiză comunitare pentru controlul oficial al furajelor(1);
(b) A doua Directivă a Comisiei 71/393/CEE din 18 noiembrie 1971 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul oficial al alimentelor destinate consumului animal(2);
(c) A treia Directivă a Comisiei 72/199/CEE din 27 aprilie 1972 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul oficial al furajelor(3);
(d) A patra Directivă a Comisiei 73/46/CEE din 5 decembrie 1972 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul oficial al furajelor(4);
(e) Prima Directivă a Comisiei 76/371/CEE din 1 martie 1971 de stabilire a metodelor comunitare de prelevare de probe pentru controlul oficial al hranei animalelor(5);
(f) A şaptea Directivă a Comisiei 76/372/CEE din 1 martie 1976 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul oficial al furajelor(6);
(g) A opta Directivă a Comisiei 78/633/CEE din 15 iunie 1978 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul oficial al furajelor(7);
(h) A noua Directivă a Comisiei 81/715/CEE din 31 iulie 1981 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul oficial al furajelor(8);
(i) A zecea Directivă a Comisiei 84/425/CEE din 25 iunie 1984 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul oficial al hranei pentru animale(9);
(j) A unsprezecea Directivă a Comisiei 93/70/CEE din 28 iulie 1993 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul oficial al hranei pentru animale(10);
(k) A douăsprezecea Directivă a Comisiei 93/117/CEE din 17 decembrie 1993 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul oficial al hranei pentru animale(11);
(l) Directiva 98/64/CEE a Comisiei din 3 septembrie 1998 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru determinarea aminoacizilor, uleiurilor şi grăsimilor brute şi olaquinoxului din hrana pentru animale(12);
(m) Directiva 2003/126/CE a Comisiei din 23 decembrie 2003 privind metoda analitică de determinare a constituenţilor de origine animală pentru controlul oficial al hranei pentru animale(13);
(n) Directiva 1999/27/CEE a Comisiei din 20 aprilie 1999 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru dozarea de amproliu, diclazuril şi carbadox în hrana animalelor(14);
(o) Directiva 1999/76/CEE a Comisiei din 23 iulie 1999 de stabilire a unei metode comunitare de analiză pentru dozarea de lasalocid-sodiu în hrana pentru animale(15);
(p) Directiva 2000/45/CEE a Comisiei din 6 iulie 2000 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru determinarea vitaminei A, a vitaminei E şi a triptofanului din hrana pentru animale(16);
(q) Directiva 2002/70/CEE a Comisiei din 26 iulie 2002 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru determinarea nivelurilor de dioxine şi de PCB de tip dioxin din hrana pentru animale(17);
2. Normele de aplicare pe baza Directivei 95/53/CE din 25 octombrie 1995 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea inspecţiilor oficiale din sectorul nutriţiei animalelor
Directiva 98/68/CE a Comisiei din 10 septembrie 1998 de stabilire a documentului standard menţionat la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/53/CE a Consiliului şi a anumitor norme în materie de controale, la introducerea în Comunitate, a produselor provenind din ţări terţe şi destinate hranei pentru animale(18).
___________
(1) JO L 155, 12.7.1971, p. 13. Directivă modificată ultima dată de Directiva 1999/27/CE a Comisiei (JO L 118, 6.5.1999, p. 36).
(2) JO L 279, 20.12.1971, p. 7. Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/64/CE a Comisiei (JO L 257, 19.9.1998, p. 14).
(3) JO L 123, 29.5.1972, p. 6. Directivă modificată ultima dată de Directiva 1999/79/CE a Comisiei (JO L 209, 7.8.1999, p. 23).
(4) JO L 83, 30.3.1973, p. 21. Directivă modificată ultima dată de Directiva 1999/27/CE a Comisiei.
(5) JO L 102, 15.4.1976, p. 1.
(6) JO L 102, 15.4.1976, p. 8. Directivă modificată ultima dată de Directiva 94/14/CE a Comisiei (JO L 94, 13.4.1994, p. 30).
(7) JO L 206, 29.7.1978, p. 43. Directivă modificată ultima dată de Directiva 84/4/CE a Comisiei (JO L 15, 18.1.1984, p. 28).
(8) JO L 257, 10.9.1981, p. 38.
(9) JO L 238, 6.9.1984, p. 34.
(10) JO L 234, 17.9.1993, p. 17.
(11) JO L 329, 30.12.1993, p. 54.
(12) JO L 257, 19.9.1998, p. 14.
(13) JO L 339, 24.12.2003, p. 78.
(14) JO L 118, 6.5.1999, p. 36.
(15) JO L 207, 6.8.1999, p. 13.
(16) JO L 174, 13.7.2000, p. 32.
(17) JO L 209, 6.8.2002, p. 15.
(18) JO L 261, 24.9.1998, p. 32.
----------------
