REGULAMENTUL (UE) NR. 1296/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forţei de muncă şi inovare socială („EaSI”) şi de abrogare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui instrument european de microfinanţare Progress pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 46 litera (d), articolul 149, articolul 153 alineatul (2) litera (a) şi articolul 175 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social Euro­pean (¹),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (²),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (³),

întrucât:

(1)        În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată „A budget for Europe 2020” (Un buget pentru Europa 2020), care recomandă raţionalizarea şi simplificarea instrumentelor de finanţare ale Uniunii şi orientarea acestora atât către plusul de valoare pe care îl aduc Uniunii, cât şi către impact şi rezultate, prezentul regulament instituie un program al Uniunii Europene pentru ocuparea forţei de muncă şi inovare socială (denumit în continuare „programul”) care să permită continuarea şi dezvoltarea activităţilor desfăşurate în temeiul Deciziei nr. 1672/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴), al Regulamentului (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliu­lui (⁵) şi al Deciziei de punere în aplicare 2012/733/UE a Comisiei (⁶) şi al Deciziei nr. 283/2010/UE a Parla­mentului European şi a Consiliului care a instituit un instrument european de microfinanţare Progress pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială (⁷) (denumit în continuare „instrumentul”).

________________

(¹)            JO C 143, 22.5.2012, p. 88.

(²)            JO C 225, 27.7.2012, p. 167.

(³)            Poziţia Parlamentului European din 21 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(⁴)            Decizia nr. 1672/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a Programului comunitar pentru ocuparea forţei de muncă şi solidaritate socială - Progress (JO L 315, 15.11.2006, ’ p. 1).

(⁵)            Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO L 141, 27.5.2011, p. 1).

(⁶)            Decizia de punere în aplicare 2012/733/UE din 26 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 491/2011 al Parla­mentului European şi al Consiliului cu privire la compensarea ofertelor şi a cererilor de locuri de muncă şi reinstituirea EURES (JO L 328, 28.11.2012, p. 21).

(⁷)            Decizia nr. 283/2010/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 martie 2010 de instituire a unui instrument european de microfinanţare Progress pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială (JO L 87, 7.4.2010, p. 1).

(2)        La 17 iunie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei pentru o Strategie Europa 2020 pentru ocuparea forţei de muncă şi o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii („Strategia Europa 2020”), care prevede cinci obiective principale (inclusiv cele referitoare la ocuparea forţei de muncă, lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale şi educaţie) şi şapte iniţiative strategice, şi care reprezintă un cadru politic coerent pentru următorul deceniu. Consiliul European a propus mobilizarea generală a instrumentelor şi politicilor corespunzătoare ale Uniunii pentru a sprijini realizarea obiectivelor comune şi a invitat statele membre să accelereze acţiunile lor coordonate.

(3)        În conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul a adoptat, la 21 octombrie 2010, orientări pentru poli­ticile de ocupare a forţei de muncă care, alături de orien­tările generale pentru politicile economice ale statelor membre şi ale Uniunii, adoptate în conformitate cu articolul 121 din TFUE, cuprind orientări integrate privind Europa 2020. Programul ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, în special a obiectivelor de reducere a sărăciei şi de ocupare a forţei de muncă, astfel cum sunt definite în Orientările privind ocuparea forţei de muncă. În acest scop, programul ar trebui să sprijine punerea în aplicare a iniţiativelor strategice, acordând o atenţie deosebită Platformei europene împotriva sărăciei şi exclu­ziunii sociale, Agendei pentru noi competenţe şi locuri de muncă şi iniţiativei „Tineretul în mişcare”, precum şi Pachetului de încadrare în muncă al tinerilor.

(4)        Iniţiativele strategice ale Strategiei Europa 2020 intitulate „Platforma europeană împotriva sărăciei şi excluziunii sociale” şi „O Uniune a inovării” identifică inovarea socială ca un instrument puternic pentru a soluţiona problemele sociale generate de îmbătrânirea populaţiei, sărăcie, şomaj, noile modele de organizare a muncii şi noile stiluri de viaţă şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor în ceea ce priveşte justiţia socială, educaţia şi asistenţa medicală. Programul ar trebui să susţină acţiuni destinate să accelereze inovarea socială ca răspuns la nevoile sociale care nu sunt satisfăcute sau care sunt satisfăcute insuficient, în ceea ce priveşte combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, promovarea unui procent ridicat de locuri de muncă de calitate şi durabile, garantarea unei protecţii sociale adecvate şi capabile să prevină sărăcia, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, precum şi îmbunătăţirea accesului persoanelor vulnerabile la formare profesională, ţinând seama în mod corespunzător de rolul autorităţilor regionale şi locale. De asemenea, programul ar trebui să acţioneze ca un catalizator pentru parteneriatele transnaţionale şi crearea de reţele între actorii publici, privaţi şi din sectorul terţiar, precum şi pentru sprijinirea implicării lor în elaborarea şi punerea în aplicare a unor abordări noi în vederea satis­facerii nevoilor sociale presante şi soluţionării problemelor sociale.

(5)        În special, programul ar trebui să contribuie la identi­ficarea şi analiza unor soluţii novatoare şi la extinderea aplicării practice a acestora, prin experimentarea în materie de politici sociale, pentru a furniza asistenţă statelor membre, dacă este necesar, în vederea creşterii eficienţei pieţelor muncii ale acestora şi a îmbunătăţirii în continuare a politicilor lor de protecţie şi incluziune socială. Experimentarea în materie de politici sociale se referă la testarea în practică, pe bază de proiecte, a inovaţiilor sociale. Aceasta permite colectarea de dovezi cu privire la fezabilitatea inovaţiilor sociale. Ar trebui să fie posibil ca ideile de succes să fie aplicate la scară mai largă, cu sprijin financiar din Fondul Social European (FSE), precum şi din alte surse.

(6)        Metoda deschisă de coordonare, ca instrument care şi-a dovedit flexibilitatea şi eficacitatea operaţională în domeniile ocupării forţei de muncă şi politicii sociale, ar trebui să fie utilizată pe scară largă şi să beneficieze în continuare de acţiunile sprijinite de program.

(7)        Realizarea de progrese în direcţia dezvoltării durabile din punct de vedere social şi ecologic în Europa necesită anticiparea şi dezvoltarea unor aptitudini şi competenţe noi, care să conducă la îmbunătăţirea condiţiilor pentru crearea de locuri de muncă, a calităţii ocupării forţei de muncă şi a condiţiilor de muncă, prin politici însoţitoare în materie de educaţie, piaţa muncii şi politici sociale în legătură cu transformarea industriilor şi a serviciilor. Prin urmare, programul ar trebui să contribuie la promovarea creării unor locuri de muncă durabile de calitate în sectorul industriilor ecologice, al sănătăţii şi al serviciilor sociale, precum şi în sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, la anticiparea şi dezvoltarea unor apti­tudini şi competenţe noi pentru locuri de muncă noi, de calitate şi durabile, prin corelarea politicilor din domeniul social şi al ocupării forţei de muncă cu poli­ticile industriale şi structurale care sprijină trecerea la o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi cu emisii scăzute de carbon. În special, programul ar trebui să acţioneze ca un catalizator pentru explorarea potenţialului de a crea locuri de muncă al investiţiilor sociale şi ecologice efectuate de sectorul public şi al iniţiativelor locale şi regionale de ocupare a forţei de muncă.

(8)        Programul ar trebui să acorde atenţie, când este cazul, dimensiunii teritoriale a şomajului, sărăciei şi excluziunii sociale, în special inegalităţilor tot mai mari care există în interiorul regiunilor şi între regiuni, între zonele rurale şi oraşe, precum şi în oraşe.

(9)        Este necesar să se consolideze dimensiunea socială a pieţei interne. Având în vedere că este necesar ca piaţa internă, inclusiv libera circulaţie a serviciilor, să se bucure de o mai mare încredere, prin asigurarea respectării drep­turilor lucrătorilor, este necesar să se garanteze că drep­turile la libera circulaţie ale lucrătorilor şi ale întreprinzătorilor beneficiază de un statut egal pe teritoriul Uniunii Europene.

(10)      În conformitate cu Strategia Europa 2020, programul ar trebui să urmărească o abordare coerentă a promovării locurilor de muncă de calitate şi durabile, precum şi a combaterii şi prevenirii excluziunii sociale şi a sărăciei, ţinând seama totodată de cerinţa de a respecta egalitatea de gen. Punerea în aplicare a programului ar trebui raţionalizată şi simplificată, în special prin stabilirea unui set de dispoziţii comune care includ, printre altele, obiective generale şi prevederi privind monitorizarea şi evaluarea. Programul ar trebui să se concentreze asupra proiectelor cu o valoare adăugată clară pentru Uniune, indiferent de amploarea acestora. Pentru a reduce sarcina administrativă, programul ar trebui să sprijine crearea şi dezvoltarea de reţele şi parteneriate. De asemenea, ar trebui să se utilizeze mai mult opţiunile de simplificare a costurilor (finanţări cu sume forfetare şi la rate fixe), în special pentru punerea în aplicare a programelor de mobilitate, asigurându-se în acelaşi timp transparenţa procedurilor. Programul ar trebui să servească drept ghişeu unic pentru furnizorii de microfinanţări la nivelul Uniunii, acordând finanţare pentru microcredite şi antreprenoriat social, facilitând accesul la împrumuturi şi asigurând asistenţă tehnică.

(11)      Ţinând seama de fondurile limitate disponibile pentru acest program şi de prealocarea acestor fonduri diferitelor axe, finanţările ar trebui acordate în mod prioritar dezvoltării de structuri cu un efect multiplicator clar, de care vor beneficia şi alte activităţi şi iniţiative. De asemenea, ar trebui aplicate măsuri adecvate pentru a se evita orice posibilitate de suprapunere şi/sau dublă finanţare cu alte fonduri sau programe, în special Fondul social european.

(12)      Uniunea ar trebui să se doteze cu o bază de date întemeiată pe o analiză solidă pentru a sprijini elaborarea politicilor în domeniul social şi al ocupării forţei de muncă, acordând o atenţie deosebită impactului crizelor financiare şi economice. O astfel de bază de date aduce un plus de valoare acţiunilor naţionale, oferind o dimensiune europeană şi un mijloc de comparaţie pentru culegerea datelor şi dezvoltarea instrumentelor şi metodelor statistice şi a indicatorilor comuni, cu scopul de a oferi o imagine completă a situaţiei în domeniul ocupării forţei de muncă, al politicii sociale şi al condiţiilor de muncă pe întreg teritoriul Uniunii şi pentru a asigura evaluări de înaltă calitate ale eficienţei şi eficacităţii programelor şi politicilor, în vederea, printre altele, a atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020.

(13)      Uniunea se află într-o poziţie privilegiată pentru a oferi o platformă a Uniunii destinată schimburilor de politici şi învăţării reciproce între ţările participante la program în domeniile ocupării forţei de muncă, protecţiei şi inclu­ziunii sociale, precum şi al antreprenoriatului social. Cunoaşterea politicilor aplicate în alte ţări şi a rezultatelor acestora, inclusiv a celor obţinute prin experimentarea în materie de politici sociale la nivel local, regional şi naţional, extinde gama de opţiuni pe care le au la dispoziţie responsabilii politici, determinând astfel noi evoluţii ale politicilor.

(14)      Preocuparea principală a politicii sociale a Uniunii este asigurarea existenţei unor standarde minime şi îmbună­tăţirea constantă a condiţiilor de muncă în Uniune. Uniunea joacă un rol important în adaptarea cadrului legislativ în funcţie de modelele de organizare a muncii în schimbare şi de noile riscuri pentru sănătate şi siguranţă, ţinând seama de principiile „muncii decente” şi „reglementării inteligente”. Uniunea joacă, de asemenea, un rol important în finanţarea măsurilor menite să îmbu­nătăţească respectarea standardelor de muncă în temeiul convenţiilor ratificate ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) şi în temeiul normelor Uniunii privind protecţia drepturilor lucrătorilor. Astfel de măsuri sunt, în special, cele de sensibilizare (de exemplu printr-o etichetă socială), de difuzare a informaţiilor şi de promovare a dezbaterii privind provocările şi chestiunile de politică majore în legătură cu condiţiile de muncă, inclusiv în rândul partenerilor sociali şi al altor părţi interesate, precum şi măsuri de promovare a echilibrului între viaţa profesională şi cea privată, de iniţiere unor acţiuni de prevenire şi de stimulare a unei culturi a prevenirii în domeniul sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă.

(15)      Partenerii sociali şi organizaţiile societăţii civile joacă un rol-cheie în promovarea locurilor de muncă de calitate şi în combaterea excluziunii sociale şi a sărăciei, precum şi în lupta împotriva şomajului. Prin urmare, partenerii sociali şi organizaţiile societăţii civile ar trebui să fie angrenaţi, când este cazul, în învăţarea reciprocă şi în dezvoltarea, punerea în aplicare şi diseminarea noilor politici. Comisia ar trebui să informeze şi să schimbe opinii cu partenerii sociali şi organizaţiile societăţii civile din Uniune privind rezultatele referitoare la punerea în aplicare a programului.

(16)      Uniunea s-a angajat să consolideze dimensiunea socială a mondializării şi să combată dumpingul social, prin promovarea nu doar în cadrul ţărilor participante la program, ci şi la nivel internaţional a unor standarde de muncă decente, fie direct faţă de ţări terţe, fie indirect, prin cooperarea cu organizaţii internaţionale. În consecinţă, este necesar să se dezvolte relaţii adecvate cu ţările terţe care nu participă la program, în vederea contribuirii la realizarea obiectivelor programului, ţinând seama de existenţa unor acorduri relevante între aceste ţări şi Uniune. Astfel, reprezentanţii acestor ţări terţe pot participa la evenimente de interes comun (conferinţe, ateliere şi seminare) organizate în ţările care participă la program. De asemenea, ar trebui dezvoltată colaborarea cu organizaţiile internaţionale în cauză, în special cu Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) şi alte organisme relevante ale Naţiunilor Unite, Consiliul Europei şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), cu scopul de a pune în aplicare programul într-un mod care să ţină seama de rolul acestor organizaţii.

(17)      În conformitate cu articolele 45 şi 46 din TFUE, Regula­mentul (UE) nr. 492/2011 prevede dispoziţii destinate să asigure libera circulaţie a lucrătorilor în mod nediscrimi- natoriu, prin intermediul unei colaborări strânse între serviciile centrale de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre şi cu Comisia. Reţeaua de servicii europene pentru ocuparea forţei de muncă (EURES) ar trebui să promoveze mai buna funcţionare a pieţelor muncii, stimulând mobilitatea geografică transnaţională şi transfrontalieră voluntară a lucrătorilor, asigurând o mai mare transparenţă pe piaţa muncii, garantând compensarea ofertelor şi cererilor de locuri de muncă şi sprijinind activităţile în domeniul plasării, recrutării, consilierea şi serviciile de orientare la nivel naţional şi transfrontalier, contribuind astfel la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Statele membre sunt încurajate să integreze serviciile EURES, asigurând punerea la dispoziţie a acestora prin intermediul unui ghişeu unic, după caz.

(18)      Domeniul de aplicare al EURES ar trebui extins pentru a include dezvoltarea şi sprijinirea de programe specifice de mobilitate, în urma cererilor de propuneri, la nivelul Uniunii, pentru a ocupa posturile acolo unde au fost identificate lipsuri pe piaţa muncii. În conformitate cu articolul 47 din TFUE, programele respective ar trebui să sprijine facilitarea mobilităţii voluntare în rândul tinerilor lucrători din Uniune. Programe specifice de mobilitate, precum cele bazate pe acţiunea pregătitoare „Primul tău loc de muncă EURES”, ar trebui să faciliteze accesul tinerilor la ofertele de locuri de muncă şi obţinerea unui loc de muncă într-un alt stat membru şi să îi încurajeze pe angajatori să creeze posibilităţi de angajare pentru tinerii lucrători mobili. Cu toate acestea, programele de mobilitate nu ar trebui să descurajeze Uniunea şi statele membre să ajute tinerii să-şi găsească primul loc de muncă în ţara de origine.

(19)      În numeroase regiuni de frontieră, parteneriatele transfrontaliere EURES joacă un rol important în dezvoltarea unei adevărate pieţe europene a forţei de muncă. În cadrul parteneriatelor transfrontaliere EURES participă cel puţin două state membre sau un stat membru şi o altă ţară participantă. În acest fel, acestea au un evident caracter orizontal şi o valoare adăugată la nivelul Uniunii. Prin urmare, parteneriatele transfrontaliere EURES ar trebui să fie sprijinite în continuare prin activităţi orizontale ale Uniunii, care ar putea fi completate de resurse naţionale sau de FSE.

(20)      În cadrul evaluării activităţilor EURES ar trebui să se ţină seama de criterii calitative şi cantitative. Întrucât plecarea unui lucrător dintr-un stat membru înseamnă sosirea unui lucrător într-un alt stat membru, iar aceasta depinde de condiţiile în permanentă schimbare de pe piaţa forţei de muncă şi de modelele de mobilitate aferente, evaluarea ar trebui să se axeze nu numai pe intrările sau ieşirile lucrătorilor din fiecare stat membru, ci mai ales asupra cifrelor agregate la nivelul Uniunii. În plus, ar trebui avut în vedere faptul că consilierea nu duce neapărat la rezultate măsurabile în ceea ce priveşte mobilitatea sau plasările forţei de muncă.

(21)      Strategia Europa 2020 şi în special orientarea 7 prevăzută în Decizia 2010/707/UE a Consiliului (¹) iden­tifică activităţile independente şi spiritul antreprenorial ca fiind esenţiale pentru a realiza o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii.

(22)      Lipsa de acces la credit, capital sau cvasicapital este unul dintre principalele obstacole în faţa creării de între­prinderi, în special în rândul persoanelor celor mai înde­părtate de piaţa muncii. Trebuie intensificate eforturile Uniunii şi cele naţionale în acest domeniu pentru a creşte oferta de microfinanţări şi accesul aferent şi a satisface cererile celor care au cea mai mare nevoie de acestea, şi în special şomerii, femeile şi persoanele vulne­rabile care doresc să pornească sau să dezvolte o microîntreprindere, inclusiv sub formă de activitate inde­pendentă, dar nu au acces la credite. În plus, microîntreprinderile reprezintă majoritatea societăţilor noi înfiinţate din Uniune. De aceea, ar trebui ca microcreditele să constituie un mijloc de a obţine în mod rapid valoare adăugată şi rezultate concrete. Ca un prim pas, în 2010 Parlamentul European şi Consiliul au instituit instrumentul. Ar trebui îmbunătăţite activităţile de comunicare în legătură cu posibilităţile de microfinanţare la nivelul Uniunii şi al statelor membre, pentru a comunica într-un mod mai eficace aceste informaţii celor care necesită microfinanţare.

(23)      Microfinanţarea şi sprijinul acordat antreprenoriatului social ar trebui să vină în întâmpinarea potenţialilor beneficiari şi să aibă un impact pe termen lung. Acestea ar trebui să contribuie la asigurarea unui procent ridicat de locuri de muncă de calitate şi durabile şi să acţioneze ca un catalizator atât al politicilor economice, cât şi al celor de dezvoltare locală. Pentru a spori la maximum posibilităţile de a crea microîntreprinderi viabile, acţiunile care presupun microfinanţare şi antreprenoriat social ar trebui să fie însoţite de programe de mentorat şi de formare şi de toate infor­maţiile relevante, care ar trebui actualizate în mod regulat şi puse la dispoziţia publicului de către furnizorul finanţării în cauză. În acest scop, este esenţial să se furnizeze finanţare adecvată, în special prin intermediul FSE.

______________

(¹)            Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre (JO L 308, 24.11.2010, p. 46).

(24)      Pentru a facilita accesul la microfinanţare pe tânăra piaţă de microfinanţare a Uniunii, este necesară capacitatea instituţională a furnizorilor de microfinanţare, în special a instituţiilor de microfinanţare nebancare, în confor­mitate cu Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2007 intitulată „O iniţiativă europeană de dezvoltare a microcreditelor în sprijinul creşterii şi ocupării forţei de muncă” şi Raportul Comisiei din 25 iulie 2008 intitulat „Promovarea femeilor inovatoare şi a spiritului între­prinzător în rândul femeilor”.

(25)      Economia socială şi antreprenoriatul social constituie o parte integrală a economiei de piaţă sociale pluraliste a Europei şi joacă un rol important pentru asigurarea unei convergenţe sociale mai bune în Europa. Ele sunt fondate pe principiile solidarităţii şi responsabilităţii, întâietatea individului şi a obiectivului social asupra capitalului, promovarea responsabilităţii sociale, a coeziunii sociale şi a incluziunii sociale. Întreprinderile sociale pot acţiona ca vectori ai schimbărilor sociale, prin oferirea de soluţii inovatoare, promovarea unor pieţe ale muncii favorabile incluziunii şi a unor servicii sociale accesibile tuturor. Fel, întreprinderile sociale aduc o contribuţie valoroasă la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Programul ar trebui să îmbunătăţească accesul întreprinderilor sociale la diferite tipuri de finanţare prin oferirea de instrumente adecvate pentru a-şi îndeplini nevoile financiare specifice de-a lungul ciclului lor de viaţă.

(26)      Pentru a profita de experienţa unor entităţi ca Grupul Băncii Europene de Investiţii, Comisia ar trebui să întreprindă acţiuni care implică microfinanţarea şi antrepre- noriatul social în mod indirect, încredinţând sarcinile de execuţie a bugetului instituţiilor financiare acestor entităţi, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al parlamentului European şi al Consiliu­lui (²) („regulamentul financiar”). Folosirea resurselor Uniunii concentrează influenţa instituţiilor financiare internaţionale şi a altor investitori, creează sinergii între acţiunile statelor membre şi cele ale Uniunii şi unifor­mizează soluţiile. Astfel, se facilitează accesul la finanţare pentru anumite grupuri vulnerabile şi pentru tineri, precum şi mobilizarea microfinanţării. Accesul la finanţare al microîntreprinderilor, inclusiv al lucrătorilor independenţi şi întreprinderilor sociale este, de asemenea, îmbunătăţit. Prin urmare, Uniunea contribuie la dezvoltarea sectorului emergent al întreprinderilor sociale şi a pieţei de microfinanţare din Uniune şi încu­rajează activităţile transfrontaliere. Acţiunile Uniunii ar trebui să completeze utilizarea de către statele membre a instrumentelor financiare pentru microfinanţare şi antreprenoriat social. Entităţile însărcinate cu punerea în aplicare a acţiunilor ar trebui să asigure valoare adăugată şi să nu dubleze finanţarea din resursele Uniunii.

_______________

(²)            Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(27)      În conformitate cu Strategia Europa 2020, programul ar trebui să contribuie la abordarea problemei urgente a şomajului în rândul tinerilor. Prin urmare, tinerilor ar trebui să li se asigure un viitor şi să li se ofere perspectiva de a juca un rol-cheie în dezvoltarea societăţii şi a economiei în Europa, ceea ce are o importanţă deosebită în perioadele de criză.

(28)      Programul ar trebui să sublinieze, de asemenea, rolul şi importanţa specială a întreprinderilor mici în ceea ce priveşte formarea, competenţele de specialitate şi know- how-ul tradiţional, precum şi să urmărească asigurarea accesului tinerilor la microfinanţare. Programul ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre şi alte ţări care participă la program în toate aceste domenii.

(29)      Acţiunile din cadrul programului ar trebui să sprijine punerea în aplicare de către statele membre şi actorii de pe piaţa muncii în Recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013 (') privind instituirea unei garanţii pentru tineret. Recomandarea respectivă afirmă că toţi tinerii sub vârsta de 25 de ani ar trebui să primească o ofertă de bună calitate de obţinere a unui loc de muncă, de continuare a educaţiei, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu, într-un interval de patru luni de la intrarea în şomaj sau de la momentul în care nu mai urmează o formă de învăţământ formal. Programul ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre şi alte ţări care participă la program în acest domeniu.

(30)      În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi cu articolul 8 din TFUE, este necesar să se asigure că programul contribuie la promovarea a egalităţii dintre femei şi bărbaţi în cadrul tuturor axelor şi activităţilor sale, inclusiv prin integrarea dimensiunii de gen şi, când este cazul, prin acţiuni specifice de promovare a ocupării profesionale şi a inclu­ziunii sociale a femeilor. În conformitate cu articolul 10 din TFUE, programul ar trebui să asigure că punerea în aplicare a priorităţilor sale contribuie la combaterea discriminării pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Ar trebui efectuate monitorizări şi evaluări periodice pentru a evalua modul în care sunt abordate în activităţile programului aspectele care ţin de lupta împotriva discriminării.

(31)      Programul Progress pentru perioada 2007-2013 include secţiuni intitulate „Combaterea discriminării şi diversi­tatea” şi „Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi” care urmează să fie continuate şi dezvoltate mai departe în cadrul programului Drepturi, egalitate şi cetăţenie pentru perioada 2014 - 2020. Cu toate acestea, este deosebit de important ca aspectele legate de egalitatea între femei şi bărbaţi şi de lupta împotriva discriminării să rămână în centrul tuturor iniţiativelor şi acţiunilor relevante care fac parte din domeniul de aplicare al prezentului program, în special în ceea ce priveşte creşterea ratei de participare a femeilor la forţa de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi promovarea unui mai bun echilibru între viaţa profesională şi cea privată.

(32)      În conformitate cu articolul 9 din TFUE şi cu obiectivele Strategiei Europa 2020, programul ar trebui să contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de locuri de muncă de calitate şi durabile, la garantarea unei protecţii sociale adecvate şi la combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, şi ar trebui să ia în considerare cerinţele aferente unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane.

(33)      Programul ar trebui să completeze alte programe ale Uniunii, recunoscând în acelaşi timp că fiecare instrument ar trebui să funcţioneze în conformitate cu propriile proceduri specifice. Prin urmare, aceleaşi costuri eligibile nu ar trebui să primească finanţare dublă. Pentru ca finanţarea Uniunii să aducă valoare adăugată şi să aibă un impact substanţial, ar trebui dezvoltate sinergii strânse între program, alte programe ale Uniunii şi fondurile structurale, în special FSE şi Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă tinere. Programul ar trebui să completeze alte programe şi iniţiative ale Uniunii care sunt axate pe combaterea şomajului în rândul tinerilor.

(34)      Programul ar trebui să fie pus în aplicare astfel încât să faciliteze participarea autorităţii sau a autorităţilor competente din fiecare stat membru la atingerea obiec­tivelor programului.

(35)      Pentru a asigura o comunicare mai eficientă către publicul larg şi sinergii mai puternice între acţiunile de comunicare întreprinse la iniţiativa Comisiei, resursele alocate activităţilor de informare şi comunicare în cadrul prezentului program ar trebui, de asemenea, să contribuie la comunicarea instituţională şi la furnizarea de informaţii cu privire la priorităţile politice ale Uniunii Europene care au legătură cu obiectivele generale ale prezentului program.

(36)      Prezentul regulament stabileşte, pentru întreaga durată a programului, un pachet financiar care constituie principala valoarea de referinţă, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituţional din {2 decembrie 2013} dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind cooperarea în domeniul bugetar, disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (²) pentru Parlamentul European şi Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale.

(37)      Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri corespunzătoare pe tot parcursul ciclului cheltuielilor, inclusiv prevenirea, detectarea şi investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect şi, dacă este cazul, aplicarea de sancţiuni administrative şi financiare, în conformitate cu regulamentul financiar.

_____________

(¹)            Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind stabilirea unei garanţii pentru tineret (JO C 120, 26.4.2013, p. 1).

(²)            JO C 373, 20.12.2013, p. 1

(38)      Pentru a se asigura că programul este suficient de flexibil astfel încât să ofere un răspuns adecvat la nevoile în schimbare şi la priorităţile politice corespunzătoare pe întreaga sa durată, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte realocarea de fonduri între axe şi pentru fiecare dintre secţiunile tematice din cadrul axelor programului. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(39)      Pentru a se asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regu­lamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹).

(40)      Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre şi, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la respectivul articol în cauză, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIŢII COMUNE

Articolul 1

Obiect

(1)        Prezentul regulament instituie un program al Uniunii Europene pentru ocuparea forţei de muncă şi inovare socială (denumit în continuare „programul”) al cărui scop este de a contribui la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, inclusiv a obiectivelor sale principale, a orientărilor integrate şi a iniţiativelor emblematice, prin acordarea de sprijin financiar pentru obiectivele Uniunii în materie de promovare a unui nivel ridicat de locuri de muncă de calitate şi durabile, garantarea unei protecţii sociale adecvate şi decente, lupta împotriva excluziunii sociale şi a sărăciei şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

(2)        Programul se desfăşoară între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020.

_________________

(¹)            Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi princi­piilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

Articolul 2

Definiţii

În sensul prezentului regulament:

1.         „întreprindere socială” înseamnă o întreprindere, indiferent de forma sa juridică, care:

(a)        în conformitate cu statutul, actul constitutiv sau cu orice alt document statutar pe baza căruia a fost înfiinţată întreprinderea, are drept obiectiv principal mai degrabă obţinerea unui impact social pozitiv şi cuantificabil decât generarea de profit pentru proprietarii, membrii şi acţionarii săi, atunci când întreprinderea:

(i)         oferă servicii sau bunuri care generează o rentabilitate socială ridicată şi/sau

(ii)        utilizează o metodă de producţie de bunuri sau servicii care întruchipează obiectivul social al acesteia;

(b)        îşi utilizează profiturile în primul rând pentru a-şi atinge obiectivul principal şi a adoptat proceduri şi norme predefinite privind distribuirea profiturilor către acţionari şi proprietari, care asigură că o astfel de distribuire nu subminează obiectivul principal; şi

(c)        este administrată în spiritul unei întreprinderi, în mod responsabil şi transparent, îndeosebi prin angrenarea lucrătorilor, clienţilor şi a părţilor interesate afectate de activităţile sale economice.

2.         „microcredit” înseamnă un împrumut în valoare de până la 25 000 EUR.

3.         „microîntreprindere” înseamnă o întreprindere, inclusiv o persoană care îndeplineşte activităţi independente, care angajează mai puţin de 10 persoane şi a cărei cifră de afaceri şi/sau bilanţ anual total nu depăşeşte 2 milioane EUR, în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (²),

4.         „microfinanţarea” include garanţii, microcredite, capital propriu şi cvasi-capital acordate persoanelor şi microîntreprinderilor care au dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la credit;

5.         „inovări sociale” înseamnă inovări care au un caracter social atât din punctul de vedere al scopurilor urmărite, cât şi al mijloacelor folosite, în special inovări referitoare la dezvoltarea şi aplicarea de noi idei (privind produse, servicii şi modele) care răspund unor nevoi sociale şi, în acelaşi timp creează noi relaţii sau colaborări sociale,fiind benefice pentru societate şi stimulând capacitatea de a acţiona a societăţii;

_______________

(²)            Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

6.         „experimentarea politicilor sociale” înseamnă intervenţii politice care aduc răspunsuri inovatoare la nevoile sociale, implementate la scară mică şi în condiţii care asigură posi­bilitatea de a măsura impactul acestora, înainte de a fi repetate la scară mai mare, dacă rezultatele se dovedesc convingătoare.

Articolul 3

Structura programului

(1)        Programul este alcătuit din următoarele trei axe complementare:

(a)        Axa Progress, care sprijină dezvoltarea, punerea în aplicare, monitorizarea şi evaluarea instrumentelor şi politicilor Uniunii menţionate la articolul 1 şi în dreptul Uniunii relevant, şi care promovează elaborarea unor politici şi inovarea socială şi progresul social bazate pe dovezi, în colaborare cu parteneri sociali, organizaţii ale societăţii civile şi organisme publice şi private;

(b)        Axa EURES, care sprijină activităţile desfăşurate de EURES, respectiv serviciile de specialitate solicitate de statele SEE şi Confederaţia Elveţiană împreună cu parteneri sociali, alţi furnizori de servicii de ocupare a forţei de muncă şi alte părţi interesate pentru a dezvolta activităţile de schimburi de informaţii şi diseminare şi alte forme de cooperare, cum ar fi parteneriatele transfrontaliere, în vederea promovării mobilităţii geografice voluntare a lucrătorilor în condiţii echitabile şi pentru a contribui la un nivel ridicat de locuri de muncă de calitate şi durabile;

(c)        Axa Microfinanţare şi antreprenoriat social, care facilitează accesul la finanţare şi creşte disponibilitatea acesteia pentru persoanele fizice şi juridice, în temeiul articolului 26.

(2)        Dispoziţiile comune prevăzute în prezentul titlu se aplică celor trei axe stabilite la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), în completarea dispoziţiilor specifice prevăzute în titlul II.

Articolul 4

Obiectivele generale ale programului

(1)        Programul urmăreşte să contribuie la următoarele obiective generale:

(a)        să încurajeze adeziunea în rândul responsabililor politici de la toate nivelurile şi să determine realizarea unor acţiuni concrete, coordonate şi inovatoare, atât la nivelul Uniunii, cât şi la cel al statelor membre, în ceea ce priveşte obiectivele Uniunii din domeniile menţionate la articolul 1, în strânsă colaborare cu partenerii sociali, precum şi cu orga­nizaţiile societăţii civile şi organismele publice şi private;

(b)        să sprijine dezvoltarea unor sisteme adecvate, accesibile şi eficiente de protecţie socială şi a pieţelor muncii şi să faciliteze reforma politică, în domeniile menţionate la articolul 1, în special prin promovarea muncii şi condiţiilor de muncă decente, a culturii prevenirii în domeniul sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă, a unui mai bun echilibru între viaţa profesională şi cea privată, a unei bune guvernări pentru obiectivele sociale, inclusiv convergenţa, precum şi a învăţării reciproce şi a inovării sociale;

(c)        să garanteze aplicarea efectivă a dreptului Uniunii în domeniile menţionate la articolul 1 şi, acolo unde este necesar, să contribuie la modernizarea legislaţiei Uniunii, în conformitate cu principiile muncii decente şi ţinând seama de principiile reglementării inteligente;

(d)        să promoveze mobilitatea geografică voluntară a lucrătorilor în mod echitabil şi să stimuleze oportunităţile de ocupare a forţei de muncă prin dezvoltarea pieţelor muncii de înaltă calitate şi favorabile incluziunii din Uniune, deschise şi acce­sibile tuturor, respectând drepturile lucrătorilor de pe întreg teritoriul Uniunii, inclusiv dreptul la libera circulaţie;

(e)        să promoveze ocuparea forţei de muncă şi incluziunea socială prin creşterea disponibilităţii şi accesibilităţii microfinanţărilor pentru persoanele vulnerabile care doresc să creeze o microîntreprindere, precum şi pentru microîntreprinderile existente, şi prin facilitarea accesului la finanţare pentru întreprinderile sociale;

(2)        În vederea îndeplinirii acestor obiective, programul urmă­reşte, în toate axele şi acţiunile sale:

(a)        să acorde o atenţie deosebită grupurilor vulnerabile, cum ar fi tinerii;

(b)        să promoveze egalitatea dintre femei şi bărbaţi, inclusiv prin integrarea dimensiunii de gen şi, atunci când este cazul, integrarea dimensiunii de gen în buget;

(c)        să combată discriminarea pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

(d)        în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii, să promoveze un nivel ridicat de locuri de muncă de calitate şi durabile, să garanteze o protecţie socială adecvată şi decentă, să combată şomajul de lungă durată şi să lupte împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale;

Articolul 5

Buget

(1)        Pachetul financiar necesar punerii în aplicare a programului în perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2020 vor atinge suma de 919 469 000 EUR, exprimată în preţuri curente.

(2)        Axelor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) li se alocă, cu titlu indicativ, următoarele procente:

(a)        61 % pentru axa Progress;

(b)        18 % pentru axa EURES;

(c)        21 % pentru axa Microfinanţare şi antreprenoriat social.

(3)        Comisia poate folosi până la 2 % pachetul financiar menţionat la alineatul (1) pentru a finanţa cheltuielile operaţionale în sprijinul punerii în aplicare a programului.

(4)        Comisia poate folosi pachetul financiar menţionat la alineatul (1) pentru a finanţa asistenţa tehnică şi/sau adminis­trativă, în special în legătură cu auditul, externalizarea traduce­rilor, reuniunile experţilor şi activităţile de informare şi comu­nicare în avantajul comun al Comisiei şi al beneficiarilor.

(5)        Creditele anuale sunt autorizate de Parlamentul European şi de Consiliu în limitele stabilite în cadrul financiar multianual.

Articolul 6

Acţiuni comune

Acţiunile eligibile în cadrul programului pot fi puse în aplicare concomitent cu alte instrumente ale Uniunii, cu condiţia ca aceste acţiuni să îndeplinească atât obiectivele programului, cât şi ale altor instrumente în cauză.

Articolul 7

Coerenţă şi complementaritate

(1)        Comisia, în cooperare cu statele membre, se asigură că activităţile desfăşurate în cadrul programului sunt coerente cu alte acţiuni ale Uniunii şi complementare acestora, cum ar fi fondurile structurale şi de investiţii europene (ESIF), astfel cum se menţionează în Cadrul strategic comun prevăzut în Regula­mentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) şi, în special, în cadrul FSE.

(2)        Programul completează alte programe ale Uniunii, fără a aduce atingere procedurilor specifice stabilite în respectivele programe. Aceleaşi costuri eligibile nu primesc finanţare dublă şi între program, alte programe ale Uniunii şi ESIF, în special FSE, se dezvoltă sinergii puternice.

(3)        Activităţile care beneficiază de sprijin acordat în cadrul programului sunt conforme cu dreptul Uniunii şi cu legislaţia naţională, inclusiv cu normele privind ajutoarele de stat, şi cu convenţiile fundamentale ale OIM.

_________________

(¹)            Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)        Coerenţa şi complementaritatea sunt asigurate, de asemenea, printr-o puternică implicare a autorităţilor locale şi regionale.

Articolul 8

Colaborarea cu comitetele

Comisia stabileşte legăturile necesare cu Comisia pentru ocuparea forţei de muncă, Comisia pentru protecţia socială, Comitetul consultativ pentru siguranţă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă, Grupul directorilor generali pentru relaţiile de muncă şi Comitetul consultativ pentru libera circulaţie a lucrătorilor în scopul de a le consulta şi informa corespunzător şi periodic cu privire la modul în care decurge punerea în aplicare a programului. Comisia va informa, de asemenea, alte comisii care se ocupă de politici, instrumente şi acţiuni relevante pentru program.

Articolul 9

Diseminarea rezultatelor şi comunicare

(1)        Comisia informează părţile interesate din Uniune, inclusiv partenerii sociali şi organizaţiile societăţii civile, cu privire la rezultatele punerii în aplicare a programului şi organizează un schimb de opinii cu privire la aceasta.

(2)        Rezultatele acţiunilor puse în aplicare în cadrul programului sunt comunicate şi diseminate în mod regulat şi corespunzător Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor, precum şi partenerilor sociali şi opiniei publice, pentru a maximiza impactul, durabilitatea şi valoarea lor adăugată la nivelul Uniunii.

(3)        Activităţile de comunicare contribuie, de asemenea, la comunicarea instituţională a priorităţilor politice ale Uniunii Europene, în măsura în care acestea au legătură cu obiectivele generale ale prezentului regulament, şi furnizează informaţii publicului cu privire la priorităţile respective.

Articolul 10

Dispoziţii financiare

(1)        Comisia gestionează instrumentul în conformitate cu regulamentul financiar.

(2)        Acordul de subvenţionare specifică ce parte din contribuţia financiară a Uniunii se bazează pe rambursarea costurilor eligibile şi ce parte se bazează pe rate forfetare, costuri unitare sau sume forfetare.

Articolul 11

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)        Comisia ia măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că, atunci când sunt întreprinse acţiunile finanţate în temeiul prezentului program, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate împotriva fraudei, corupţiei şi a altor activităţi ilegale, prin controale eficiente, iar în cazul în care se constată nereguli, sumele plătite în mod necuvenit sunt recuperate în special prin compensare şi, dacă este cazul, prin aplicarea de sancţiuni eficace, proporţionale şi disuasive, în conformitate cu articolul 325 din TFUE, cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (¹) şi cu regulamentul financiar.

(2)        Comisia sau reprezentanţii acesteia şi Curtea de Conturi au competenţa de a efectua audituri, atât pe baza documentelor, cât şi controale la faţa locului, în ceea ce îi priveşte pe toţi beneficiarii de granturi, contractorii şi subcontractorii care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul programului.

(3)        Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigaţii, inclusiv controale şi inspecţii la faţa locului, în conformitate cu dispoziţiile şi procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²) şi în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (³), cu scopul de a identifica cazurile de fraudă, corupţie sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de acordare a unui grant sau în legătură cu un contract de finanţare în cadrul programului.

(4)        Fără a se aduce atingere alineatelor (1), (2) şi (3), contractele, acordurile de grant şi deciziile de acordare de grant rezultate din punerea în aplicare a prezentului program, conţin dispoziţii care împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi şi OLAF să efectueze astfel de audituri şi investigaţii, în conformitate cu competenţele lor respective.

Articolul 12

Monitorizare

Pentru a monitoriza cu regularitate programul şi a aduce ajus­tările necesare priorităţilor sale politice şi de finanţare, Comisia întocmeşte un raport iniţial de monitorizare calitativă şi canti­tativă privind primul an, urmat de trei rapoarte pentru perioade consecutive de câte doi ani, pe care le trimite Parlamentului European şi Consiliului. De asemenea, rapoartele se transmit, spre informare, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor. Rapoartele   prezintă            rezultatele

programului şi măsura în care principiul egalităţii între femei şi bărbaţi şi principiul abordării integratoare a egalităţii între femei şi bărbaţi au fost aplicate, precum şi modul în care acti­vităţile din cadrul acestuia au abordat aspecte care ţin de lupta împotriva discriminării, inclusiv aspectele privind accesibilitatea. Rapoartele se pun la dispoziţia publicului, pentru a creşte trans­parenţa programului.

_______________

(¹)            Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).

(²)            Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investi­gaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/ 1999(JO L 248, 18.9.2013, p. 1.)

(³)            Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

Articolul 13

Evaluare

(1)        Până la 1 iulie 2017, se realizează o evaluare calitativă şi cantitativă la jumătatea perioadei a programului pentru a măsura progresele înregistrate în realizarea obiectivelor sale, pentru a aborda mediul social din Uniune şi orice schimbări majore introduse în legislaţia Uniunii, pentru a stabili dacă resursele sale au fost folosite în mod eficient şi pentru a evalua valoarea adăugată a programului la nivelul Uniunii. Rezultatele evaluării intermediare respective sunt prezentate Parlamentului European şi Consiliului.

(2)        Dacă evaluarea menţionată la primul alineat de la prezentul articol, sau orice evaluare realizată în conformitate cu articolul 19 din Decizia nr. 1672/2006/CE sau cu articolul 9 din Decizia nr. 283/2010/UE indică deficienţe majore ale programului, Comisia prezintă, dacă este cazul, Parlamentului European şi Consiliului o propunere care include modificările corespunzătoare aduse programului care iau în considerare rezultatele evaluării.

(3)        Înainte de prezentarea unei propuneri de prelungire a programului dincolo de 2020, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor o evaluare a punctelor forte şi punctelor slabe ale conceptului programului pentru perioada 2014-2020.

(4)        Până la 31 decembrie 2022, Comisia efectuează o evaluare ex post a impactului şi a valorii adăugate a programului la nivelul Uniunii şi transmite un raport cu privire la evaluarea respectivă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social European şi Comi­tetului Regiunilor. Raportul este pus la dispoziţia publicului.

TITLUL II

DISPOZIŢII SPECIFICE AXELOR PROGRAMULUI

CAPITOLUL I

Axa progress

Articolul 14

Secţiuni tematice şi finanţare

(1)        Axa Progress sprijină acţiunile din cadrul uneia sau al mai multora dintre secţiunile tematice menţionate la literele (a), (b) şi (c). Pe toată perioada programului, defalcarea orientativă a alocărilor menţionate la articolul 5 alineatul (2) litera (a) între diferitele secţiuni respectă următoarele procente minime:

(a)        ocuparea forţei de muncă, în special pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor: 20 %;

(b)        protecţia socială, incluziunea socială şi reducerea şi prevenirea sărăciei: 50 %;

(c)        condiţii de lucru: 10 %.

Restul finanţării se alocă uneia sau mai multor secţiuni tematice menţionate la literele (a), (b) sau (c) sau unei combinaţii între acestea.

(2)        Din alocarea globală pentru axa Progress şi în cadrul diferitelor sale secţiuni tematice, 15-20 % se alocă pentru promovarea experimentării sociale, ca metodă de testare şi evaluare a soluţiilor inovatoare în vederea dezvoltării acestora.

Articolul 15

Obiective specifice

Pe lângă obiectivele generale prevăzute la articolul 4, obiectivele specifice ale axei Progress sunt:

(a)        să dobândească şi să difuzeze informaţii analitice compa­rative de înaltă calitate pentru a se asigura că politicile Uniunii în domeniile menţionate la articolul 1 se bazează pe dovezi solide şi sunt relevante pentru nevoile, problemele şi condiţiile din fiecare stat membru şi din alte ţări care participă la program;

(b)        să faciliteze schimbul de informaţii eficient şi cuprinzător, învăţarea reciprocă şi dialogul la nivel european, naţional şi internaţional privind politicile Uniunii în domeniile menţionate la articolul 1, cu scopul de a sprijini statele membre şi alte ţări care participă la program în elaborarea politicilor lor şi statele membre în punerea în aplicare a legislaţiei Uniunii;

(c)        să furnizeze sprijin financiar pentru testarea reformelor politicilor sociale şi a inovărilor în domeniul politicilor în domeniul pieţei muncii şi, atunci când este cazul, să dezvolte capacitatea actorilor principali de a elabora şi de a pune în practică politici de experimentare socială şi să faciliteze accesul la cunoştinţele şi competenţele corespunzătoare;

(d)        să furnizeze sprijin financiar organizaţiilor Uniunii şi celor naţionale pentru a le mări capacitatea de a dezvolta, promova şi susţine punerea în aplicare a instrumentelor şi politicilor Uniunii menţionate la articolul 1 şi în dreptul Uniunii relevant.

Articolul 16

Tipuri de acţiuni

În cadrul axei Progress, pot fi finanţate următoarele tipuri de acţiuni:

(1)        Activităţi analitice:

(a)        colectarea de date şi statistici, ţinând seama de criterii calitative şi cantitative, precum şi dezvoltarea de meto­dologii comune, clasificări, microsimulări, indicatori şi valori de referinţă, defalcate, dacă este cazul, în funcţie de gen şi grupa de vârstă;

(b)        anchete, studii, analize şi rapoarte, inclusiv prin finanţarea reţelelor de experţi şi dezvoltarea expertizei legate de secţiunile tematice;

(c)        evaluări şi analize de impact calitative şi cantitative efectuate atât de către organisme publice, cât şi private;

(d)        monitorizarea şi evaluarea transpunerii şi aplicării legi­slaţiei Uniunii;

(e)        conceperea şi punerea în practică a experimentării politicilor sociale ca metodă de testare şi evaluare a soluţiilor inovatoare în vederea dezvoltării acestora;

(f)        diseminarea rezultatelor activităţilor analitice.

(2)        Activităţi de învăţare reciprocă, sensibilizare şi diseminare:

(a)        schimburi şi diseminare de bune practici, abordări inovatoare şi experienţă, evaluări inter pares, evaluare comparativă şi învăţare reciprocă la nivel european;

(b)        evenimente, conferinţe şi seminarii legate de Preşedinţia Consiliului;

(c)        formarea juriştilor şi a specialiştilor în politici;

(d)        elaborarea şi publicarea de ghiduri, rapoarte şi materiale educaţionale, precum şi măsuri în materie de informare, comunicare şi mediatizare a acţiunilor sprijinite de program;

(e)        activităţi de informare şi comunicare;

(f)        crearea şi întreţinerea sistemelor informatice în vederea schimbului şi difuzării de informaţii cu privire la politica şi legislaţia Uniunii, precum şi de informaţii referitoare la piaţa muncii.

(3)        Sprijin în ceea ce priveşte:

(a)        cheltuielile de funcţionare ale principalelor reţele europene, ale căror activităţi se referă şi contribuie la obiectivele axei Progress;

(b)        consolidarea capacităţilor administraţiilor naţionale şi a serviciilor de specialitate responsabile de promovarea mobilităţii geografice desemnate de statele membre, precum şi a furnizorilor de microcredite;

(c)        organizarea de grupuri de lucru compuse din funcţionari naţionali, pentru a monitoriza punerea în aplicare a legislaţiei Uniunii;

(d)        dezvoltarea de reţele şi cooperarea la nivel european între organismele specializate şi alte părţi interesate vizate, autorităţi naţionale, regionale şi locale şi serviciile de ocupare a forţei de muncă;

(e)        finanţarea observatorilor la nivel european, inclusiv în ceea ce priveşte secţiunile tematice cheie;

(f)        schimburi de personal între administraţiile naţionale.

Articolul 17

Cofinanţare din partea Uniunii

Atunci când activităţile din cadrul axei Progress sunt finanţate în urma unei cereri de propuneri, acestea pot primi o cofinanţare din partea Uniunii care nu depăşeşte, ca regulă generală, 80 % din totalul cheltuielilor eligibile. Orice sprijin financiar care depăşeşte acest plafon poate fi acordat numai în situaţii excepţionale justificate în mod corespunzător.

Articolul 18

Participare

(1)        Următoarele ţări pot participa la axa Progress:

(a)        statele membre;

(b)        statele SEE şi, în conformitate cu Acordul SEE şi statele membre AELS;

(c)        ţările candidate şi candidaţii potenţiali, în conformitate cu principiile generale şi termenii şi condiţiile generale prevăzute în acordurile-cadru încheiate cu aceste ţări pentru participarea lor la programele Uniunii.

(2)        Accesul la axa Progress este deschis tuturor organismelor, actorilor şi instituţiilor publice şi/sau private, în special:

(a)        autorităţilor naţionale, regionale şi locale;

(b)        serviciilor de ocupare a forţei de muncă;

(c)        organismelor specializate prevăzute în dreptul Uniunii;

(d)        partenerilor sociali;

(e)        organizaţiilor nonguvernamentale;

(f)        instituţiilor de învăţământ superior şi institutelor de cercetare;

(g)        experţilor în evaluare şi în analiza impactului;

(h)        institutelor naţionale de statistică;

(i)         mijloacelor de informare în masă.

(3)        Comisia poate să coopereze cu organizaţii internaţionale, în special cu Consiliul Europei, OCDE, OIM, cu alte organisme ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu Banca Mondială.

(4)        Comisia poate să coopereze cu ţări terţe care nu participă la program. Reprezentanţii acestor ţări terţe pot participa la evenimente de interes comun (conferinţe, ateliere şi seminarii) care se desfăşoară în ţările care participă la program, iar costurile participării lor pot fi acoperite de program.

CAPITOLUL II

Axa EURES

Articolul 19

Secţiuni tematice şi finanţare

Axa EURES sprijină acţiunile din cadrul uneia sau al mai multora dintre secţiunile tematice menţionate la literele (a), (b) şi (c). Pe toată perioada programului, defalcarea orientativă a alocărilor menţionate la articolul 5 alineatul (2) litera (b) între diferitele secţiuni respectă următoarele procente minime:

(a)        transparenţa privind ofertele, cererile de locuri de muncă şi toate informaţiile aferente pentru solicitanţi şi angajatori: 32 %;

(b)        dezvoltarea unor servicii pentru recrutarea şi plasarea lucră­torilor în câmpul muncii prin compensarea ofertelor şi cererilor de locuri de muncă la nivel european, în special prin programe de mobilitate specifice: 30 %;

(c)        parteneriatele transfrontaliere: 18 %.

Restul finanţării se alocă uneia sau mai multor secţiuni tematice menţionate la literele (a), (b) sau (c) sau unei combinaţii între acestea.

Articolul 20

Obiective specifice

Pe lângă obiectivele generale prevăzute la articolul 4, obiectivele specifice ale axei EURES sunt:

(a)        să se asigure că cererile şi oferta de locuri de muncă şi informaţiile şi consilierea corespunzătoare, precum şi toate informaţiile aferente, cum ar fi condiţiile de viaţă şi de muncă, sunt prezentate în mod transparent potenţialilor solicitanţi şi angajatori Acest lucru se realizează prin schimbul şi difuzarea acestor informaţii la nivel trans­naţional, interregional şi transfrontalier, utilizând formulare standard de interoperabilitate pentru ofertele şi cererile de locuri de muncă, precum şi alte mijloace adecvate, cum ar fi consilierea şi mentoratul individual, în special pentru forţa de muncă cu un nivel de calificare redus;

(b)        să sprijine furnizarea de servicii EURES care promovează recrutarea şi plasarea lucrătorilor în câmpul muncii în posturi de calitate şi durabile prin compensarea ofertelor şi cererilor de locuri de muncă; sprijinul în favoarea servi­ciilor EURES acoperă diferitele etape ale plasării, de la pregătirea în faza anterioară recrutării până la asistenţa ulte­rioară recrutării, în vederea integrării cu succes a solici­tantului pe piaţa muncii; aceste servicii de sprijin pot include programe specifice de mobilitate, destinate să ocupe ofertele de locuri de muncă într-un anumit sector, o anumită profesie, ţară sau un grup de ţări sau pentru anumite grupuri de lucrători, cum sunt tinerii cu înclinaţie spre mobilitate şi acolo unde a fost identificată o nevoie economică evidentă.

Articolul 21

Tipuri de acţiuni

În cadrul axei EURES, pot fi finanţate acţiuni de promovare a mobilităţii voluntare a persoanelor în Uniune pe o bază echi­tabilă şi pentru a elimina obstacolele din calea mobilităţii, în special:

(a)        dezvoltarea de parteneriate EURES transfrontaliere şi acti­vităţi în cadrul acestora, în cazul în care acest lucru este solicitat de serviciile responsabile la nivel teritorial pentru zonele de frontieră;

(b)        punerea la dispoziţie de informaţii, consiliere şi servicii de recrutare şi de plasare pentru lucrătorii transfrontalieri;

(c)        dezvoltarea unei platforme digitale multilingve pentru ofertele şi cererile de locuri de muncă;

(d)        dezvoltarea de programe de mobilitate specifice, în urma cererilor de propuneri, destinate să ocupe posturile, acolo unde au fost identificate lipsuri pe piaţa muncii, pentru a-i sprijini pe lucrătorii cu înclinaţie spre mobilitate, acolo unde a fost identificată o nevoie economică evidentă;

(e)        învăţarea reciprocă între actorii EURES şi formarea consilierilor EURES, inclusiv a consilierilor din cadrul parteneriatelor transfrontaliere EURES;

(f)        activităţile de informare şi comunicare pentru o mai bună conştientizare a beneficiilor mobilităţii geografice şi profe­sionale în general şi a activităţilor şi serviciilor furnizate de EURES.

Articolul 22

Cofinanţare din partea Uniunii

Atunci când activităţile din cadrul axei EURES sunt finanţate în urma unei cereri de propuneri, acestea pot primi o cofinanţare din partea Uniunii care nu depăşeşte, ca regulă generală, 95 % din totalul cheltuielilor eligibile. Orice sprijin financiar care depăşeşte acest plafon poate fi acordat numai în situaţii excepţionale justificate în mod corespunzător.

Articolul 23

Monitorizarea modelelor de mobilitate

Pentru identificarea şi prevenirea efectelor negative apărute în legătură cu mobilitatea geografică din interiorul Uniunii, Comisia, împreună cu statele membre şi în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011, monito­rizează periodic modelele şi fluxurile de mobilitate.

Articolul 24

Participare

(1)        Următoarele ţări pot participa la axa EURES:

(a)        statele membre;

(b)        statele SEE, în conformitate cu Acordul SEE, şi Confederaţia Elveţiană, în conformitate cu Acordul între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, privind libera circulaţie a persoanelor (¹).

(2)        Accesul la axa EURES este deschis tuturor organismelor, actorilor şi instituţiilor desemnate de un stat membru sau de Comisie, care îndeplinesc condiţiile de participare la EURES, în conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2012/733/UE a Comisiei. Aceste organisme, actori şi instituţii includ, în special:

(a)        autorităţile naţionale, regionale şi locale;

(b)        serviciile de ocupare a forţei de muncă;

(c)        organizaţii sociale partenere şi alte părţi interesate.

CAPITOLUL III

Axa microfinanţare şi antreprenoriat social

Articolul 25

Secţiuni tematice şi finanţare

Axa Microfinanţare şi antreprenoriat social sprijină acţiunile din cadrul uneia sau al mai multora dintre secţiunile tematice menţionate la literele (a) şi (b). Pe toată perioada programului, defalcarea orientativă a alocărilor menţionate la articolul 5 alineatul (2) litera (c) între diferitele secţiuni respectă urmă­toarele procente minime:

(a)        microfinanţare pentru grupuri vulnerabile şi microîntreprinderi: 45 %;

(b)        antreprenoriat social: 45 %.

_____________

(¹)            JO L 114, 30.4.2002, p. 6.

Restul finanţării se alocă secţiunilor tematice menţionate la literele (a) sau (b) sau unei combinaţii între acestea.

Articolul 26

Obiective specifice

Pe lângă obiectivele generale prevăzute la articolul 4, obiectivele specifice ale axei Microfinanţare şi antreprenoriat social sunt:

(a)        facilitarea accesului la microfinanţare şi creşterea disponibi­lităţii acesteia pentru:

(i)         persoanele vulnerabile care şi-au pierdut sau riscă să îşi piardă locul de muncă sau care au dificultăţi de integrare sau reintegrare pe piaţa muncii sau care se confruntă cu ameninţarea excluderii sociale sau sunt excluse social şi se află într-o situaţie dezavantajoasă în privinţa accesului la piaţa de credit convenţională şi care doresc să deschidă sau să-şi dezvolte propria microîntreprindere;

(ii)        microîntreprinderile, atât în stadiul de demarare, cât şi cel de dezvoltare, în special microîntreprinderile care angajează persoane din categoria celor menţionate la litera (a);

(b)        dezvoltarea capacităţii instituţionale a furnizorilor de microcredite;

(c)        sprijinirea dezvoltării pieţei de investiţii sociale şi facilitarea accesului la finanţare al întreprinderilor sociale, prin punerea la dispoziţie a capitalului propriu, cvasi-capitalului, instru­mentelor de împrumut şi granturilor în valoare de până la 500 000 EUR disponibile pentru întreprinderile sociale, a căror cifră de afaceri anuală nu depăşeşte 30 milioane EUR sau al căror bilanţ anual nu depăşeşte 30 milioane EUR, care nu sunt ele însele organisme de plasament colectiv.

Pentru a se asigura complementaritatea, în domeniile în care sunt competente, Comisia şi statele membre coordonează îndea­proape aceste acţiuni cu cele întreprinse în cadrul politicii de coeziune şi al politicilor naţionale.

Articolul 27

Tipuri de acţiuni

Sprijin acordat întreprinderilor sociale şi pentru microfinanţare, inclusiv pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale, în special prin intermediul instrumentelor financiare prevăzute în partea I titlul VIII din regulamentul financiar, precum şi granturi pot fi furnizate prin intermediul axei Microfinanţare şi antreprenoriat social.

Articolul 28

Participare

(1)        Accesul la axa Microfinanţare şi antreprenoriat social este deschis organismelor publice şi private înfiinţate la nivel naţional, regional sau local în ţările menţionate la articolul 18 alineatul (1) care acordă în ţările respective:

(a)        microfinanţări pentru persoane şi microîntreprinderi; şi/sau

(b)        finanţări pentru întreprinderile sociale.

(2)        Comisia se asigură că axa este accesibilă, fără discri­minare, tuturor organismelor publice şi private din statele membre.

(3)        Pentru a veni în ajutorul beneficiarilor finali şi a crea microîntreprinderi viabile şi competitive, organismele publice şi private care desfăşoară activităţile menţionate la alineatul (1) litera (a) cooperează strâns cu organizaţiile, inclusiv organizaţiile societăţii civile, care reprezentă interesele beneficiarilor finali ai microcreditelor şi cu organizaţiile, în special cele sprijinite de FSE, care le oferă acestor beneficiari finali programe de mentorat şi formare. În acest context, se asigură o monitorizare suficientă a beneficiarilor atât înainte, cât şi după crearea microîntreprinderii.

(4)        Organismele publice şi private care desfăşoară activităţile menţionate la alineatul (1) litera (a) respectă standardele înalte în materie de guvernanţă, gestionare şi protecţia consumatorilor în conformitate cu principiile enunţate în Codul european de bună conduită pentru furnizorii de microcredite (European Code of Good Conduct for Microcredit Provision) şi caută să evite supra- îndatorarea persoanelor şi a întreprinderilor cauzată, de exemplu, de faptul că le-au fost acordate împrumuturi cu rate ale dobânzilor foarte ridicate sau în condiţii care prezentau riscul de a provoca insolvabilitatea acestora.

Articolul 29

Contribuţia financiară

Cu excepţia acţiunilor comune, creditele financiare alocate axei Microfinanţare şi antreprenoriat social acoperă costul întreg al acţiunilor puse în aplicare prin intermediul instrumentelor financiare, inclusiv plata obligaţiilor către intermediarii finan­ciari, cum sunt pierderile din garanţii, comisioanele de gestionare ale entităţilor care gestionează contribuţia Uniunii, precum şi orice alte costuri eligibile.

Articolul 30

Gestionare

(1)        Pentru a pune în aplicare instrumentele şi granturile menţionate la articolul 27, Comisia poate să încheie acorduri cu entităţile menţionate la articolul 139 alineatul (4) din regu­lamentul financiar şi, în special, cu Banca Europeană de Investiţii şi cu Fondul european de investiţii. Acele acorduri prevăd dispoziţii detaliate pentru executarea sarcinilor încredinţate enti­tăţilor respective, inclusiv dispoziţiile care precizează necesitatea de a asigura adiţionalitatea şi coordonarea cu instrumentele financiare ale Uniunii şi cele naţionale existente şi de a repartiza în mod echilibrat resursele între statele membre şi alte ţări participante. Instrumentele financiare prevăzute în partea I titlul VIII din regulamentul financiar, pot fi furnizate prin intermediul investiţiilor într-o structură de investiţii dedicată, care poate fi finanţată de fondurile programului, de alţi investitori sau din ambele surse.

(2)        Structura de investiţii dedicată menţionată la alineatul (1) poate furniza, printre altele, împrumuturi, instrumente de preluare a riscului şi capital propriu intermediarilor sau finanţare directă întreprinderilor sociale sau ambele. Capitalul propriu poate fi furnizat, printre altele, sub formă de participaţii la capital deschise, participaţii tacite, împrumuturi acordate acţionarilor, precum şi combinaţii între diferitele tipuri de participaţii la capital propuse investitorilor.

(3)        Condiţiile, cum ar fi rata dobânzii, pentru microcreditele sprijinite direct sau indirect în cadrul acestei axe reflectă avan­tajele sprijinului şi sunt justificabile în raport cu riscurile aferente şi costurile reale de finanţare legate de un credit.

(4)        În conformitate cu articolul 140 alineatul (6) din regula­mentul financiar, rambursările anuale generate de un instrument financiar se alocă instrumentului financiar respectiv până la 1 ianuarie 2024, iar veniturile sunt introduse în bugetul general al Uniunii după deducerea costurilor şi comisioanelor de gestionare. În cazul instrumentelor financiare stabilite deja în cadrul financiar multianual pentru perioada 2007 - 2013, rambursările anuale şi veniturile generate de operaţiunile iniţiate în perioada precedentă se alocă instrumentului financiar în perioada curentă.

(5)        La expirarea acordurilor încheiate cu entităţile menţionate la alineatul (1) sau după încetarea perioadei alocate pentru investiţiile efectuate de structurile de investiţii specializate, sumele restante datorate Uniunii se plătesc la bugetul general al Uniunii.

(6)        Entităţile menţionate la alineatul (1) şi, după caz, administratorii de fonduri încheie acorduri scrise cu organismele publice şi private menţionate la articolul 28. Aceste acorduri prevăd obligaţiile furnizorilor publici şi privaţi de a utiliza resursele puse la dispoziţie în cadrul axei Microfinanţare şi antreprenoriat social în conformitate cu obiectivele stabilite la articolul 26 şi de a furniza informaţii pentru redactarea rapoartelor anuale de punere în aplicare prevăzute la articolul 31.

Articolul 31

Rapoartele de punere în aplicare

(1)        Entităţile menţionate la articolul 30 alineatul (1) şi, după caz, administratorii de fonduri trimit Comisiei rapoarte anuale de punere în aplicare în care precizează activităţile pentru care s-a acordat sprijin şi descriu execuţia financiară a acestora, precum şi alocarea şi accesibilitatea finanţărilor şi a investiţiilor în funcţie de sector, zonă geografică şi tipul beneficiarilor. Aceste rapoarte prezintă cererile aprobate sau respinse în ceea ce priveşte fiecare obiectiv specific şi contractele încheiate de organismele publice şi private în cauză, acţiunile finanţate şi rezultatele acestora, inclusiv în ceea ce priveşte impactul lor social, crearea de locuri de muncă şi caracterul durabil al spri­jinului acordat. Comisia transmite rapoartele respective Parla­mentului European, spre informare.

(2)        Informaţiile furnizate în respectivele rapoarte anuale de punere în aplicare sunt incluse în rapoartele bienale de moni­torizare prevăzute la articolul 12. Aceste rapoarte de monito­rizare includ rapoartele anuale prevăzute la articolul 8 alineatul

(2)        din Decizia nr. 283/2010/UE şi informaţii detaliate privind activităţile de comunicare şi informaţii privind complementa­ritatea cu alte instrumente ale Uniunii, mai ales FSE.

TITLUL III

PROGRAMELE DE LUCRU ŞI DISPOZIŢII FINALE

Articolul 32

Programele de lucru

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc programe de lucru pentru cele trei axe. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 36 alineatul (3).

Programele de lucru se adoptă, atunci când este necesar, pentru perioade de trei ani şi cuprind o descriere a acţiunilor care trebuie finanţate, procedura utilizată pentru selecţia acţiunilor care urmează să fie sprijinite de Uniune, acoperirea geografică, publicul-ţintă şi un calendar orientativ de punere în aplicare. Programele de lucru indică, de asemenea, suma alocată fiecărui obiectiv specific şi reflectă realocarea fondurilor în conformitate cu Articolul 33. Programele de lucru consolidează coerenţa programului prin precizarea legăturilor dintre cele trei axe.

Articolul 33

Realocarea de fonduri între axe şi pentru fiecare dintre secţiunile tematice din cadrul axelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în confor­mitate cu articolul 34, pentru realocarea fondurile între axe şi pentru fiecare dintre secţiunile tematice din cadrul fiecărei axe care ar depăşi suma orientativă stabilită în fiecare caz cu mai mult de 5 % şi până la 10 %, atunci când evoluţiile din contextul socio-economic sau concluziile evaluării intermediare menţionate la articolul 13 alineatul (1) impun acest lucru. Realocarea fondurilor pentru secţiunile tematice din cadrul fiecărei axe se reflectă în programele de lucru menţionate la articolul 32.

Articolul 34

Exercitarea delegării de competenţe

(1)        Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.

(2)        Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 33 se conferă Comisiei pe o perioadă de şapte ani de la 1 ianuarie 2014.

(3)        Delegarea de competenţe menţionată la articolul 33 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe speci­ficată în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)        De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.

(5)        Un act delegat adoptat în temeiul articolului 33 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parla­mentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Termenul respectiv se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 35

Măsuri de punere în aplicare suplimentare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a programului, cum ar fi criteriile de evaluare a programului, inclusiv cele privind raportul cost/eficienţă şi modalităţile de difuzare şi transferare a rezultatelor, se adoptă în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 36 alineatul (2).

Articolul 36

Procedura comitetului

(1)        Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)        În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)        În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 37

Măsuri tranzitorii

Acţiunile menţionate la articolele 4, 5 şi 6 din Decizia nr. 1672/ 2006/CE, care au fost iniţiate înainte de 1 ianuarie 2014, continuă să fie reglementate de decizia respectivă. În ceea ce priveşte acţiunile respective, Comisia este asistată de comitetul menţionat la articolul 36 din prezentul regulament.

Articolul 38

Evaluare

(1)        Evaluarea finală prevăzută la articolul 13 alineatul (4) din prezentul regulament include evaluarea finală prevăzută la articolul 9 din Decizia nr. 283/2010/UE.

(2)        Comisia efectuează o evaluare finală specifică a axei Microfinanţare şi antreprenoriat social cel târziu în termen de un an de la expirarea acordurilor cu entităţile.

Articolul 39

Modificări ale Deciziei nr. 283/2010/UE

Decizia nr. 283/2010/UE se modifică după cum urmează:

(1)        La articolul 5, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„4.        La expirarea instrumentului, sumele restante datorate Uniunii sunt puse la dispoziţie pentru microfinanţare şi sprijin acordat întreprinderilor sociale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forţei de muncă şi inovare socială („EaSI”) (*).

_______________

(*)           JO L 347, 20.12.2013, p. 238”;

(2)        La articolul 8, alineatele (3) şi (4) se elimină.

Articolul 40

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Preşedintele

V. LESKEVICIUS

___________