REGULAMENTUL (UE) NR. 1286/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

din 26 noiembrie 2014

privind documentele cu informaţii esenţiale referitoare la produsele de investiţii individuale structurate şi bazate pe asigurări (PRIIP)

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (¹),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (²),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)           Gama produselor de investiţii individuale structurate şi bazate pe asigurări (PRIIP) aflate la dispoziţia investitorilor individuali în momentul în care aceştia intenţionează să facă o investiţie este din ce în ce mai largă. Unele dintre aceste produse oferă soluţii de investiţii specifice, adaptate nevoilor investitorilor individuali, se combină în mod frecvent cu asigurările, sau pot fi complexe şi dificil de înţeles. Informaţiile oferite în prezent investitorilor individuali în legătură cu aceste PRIIP nu sunt coordonate şi adesea nu ajută investitorii individuali să compare diferitele produse sau să le înţeleagă caracteristicile. Ca urmare, investitorii individuali au făcut adesea investiţii fără să înţeleagă riscurile şi costurile asociate acestora şi au suferit uneori pierderi neprevăzute.

(2)           Creşterea transparenţei PRIIP oferite investitorilor individuali reprezintă o măsură importantă de protecţie a investitorilor şi o condiţie preliminară pentru recâştigarea încrederii acestora în piaţa financiară, în special în contextul consecinţelor crizei financiare. Primele măsuri în această direcţie au fost deja luate la nivelul Uniunii odată cu instituirea unui regim de informaţii esenţiale destinate investitorilor prin Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³).

(3)           Existenţa unor norme diferite referitoare la PRIIP, în funcţie de sectorul care oferă PRIIP şi de diferenţele în reglementările naţionale în acest domeniu, creează condiţii de concurenţă inegale între diferitele produse şi canale de distribuţie, ridicând astfel noi obstacole în calea unei pieţe interne a serviciilor şi produselor financiare.

__________

(¹)            JO C 70, 9.3.2013, p. 2.

(²)            JO C 11, 15.1.2013, p. 59.

(³)            Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

Statele membre au întreprins deja acţiuni divergente şi necoordonate pentru a remedia deficienţele măsurilor de protecţie a investitorilor, iar această tendinţă ar avea toate şansele să continue. Abordările diferite în materie de comunicare de informaţii despre PRIIP împiedică crearea unor condiţii de concurenţă echitabile între diferiţii creatori de PRIIP şi cei care oferă consultanţă sau vând respectivele produse, denaturând astfel concurenţa şi generând niveluri diferite de protecţie a investitorilor în Uniune. Astfel de divergenţe reprezintă un obstacol în calea creării pieţei interne şi a bunei funcţionări a acesteia.

(4)           Pentru a împiedica divergenţele, se impune instituirea unor norme uniforme la nivelul Uniunii în materie de transparenţă, care să se aplice tuturor participanţilor pe piaţa PRIIP şi care să îmbunătăţească astfel protecţia investitorilor. Prin urmare, este necesar un regulament care să prevadă un standard comun aplicabil documentelor cu informaţii esenţiale, într-un mod uniform care să permită armonizarea formatului şi a conţinutului acestora. Aplicabilitatea directă a dispoziţiilor unui regulament ar trebui să asigure faptul că toţi cei care oferă consultanţă cu privire la PRIIP sau le vând intră sub incidenţa unor cerinţe uniforme privind furnizarea documentelor cu informaţii esenţiale către investitorii individuali. Prezentul regulament nu aduce atingere supravegherii documentelor publicitare. De asemenea, acesta nu aduce atingere măsurilor de intervenţie asupra produselor, decât în legătură cu produsele de investiţii bazate pe asigurări.

(5)           Îmbunătăţirea comunicării de informaţii despre PRIIP este esenţială pentru a recâştiga încrederea investitorilor individuali în pieţele financiare, însă la fel de importantă este reglementarea efectivă a proceselor de vânzare a acestor produse. Prezentul regulament vine în completarea măsurilor în materie de distribuire prevăzute în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹). De asemenea, acesta vine în completarea măsurilor privind distribuirea produselor de asigurare prevăzute în Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²).

(6)           Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor produselor, indiferent de forma sau structura lor, create de sectorul serviciilor financiare pentru a oferi oportunităţi de investiţii investitorilor individuali, dacă cuantumul plătibil investitorului individual este expus unor fluctuaţii ca urmare a expunerii la valori de referinţă sau la performanţa unuia sau mai multor active care nu sunt cumpărate direct de investitorul individual. În sensul prezentului regulament, respectivele produse ar trebui cunoscute sub denumirea de PRIIP şi ar trebui să includă, printre altele, produse de investiţii cum sunt fondurile de investiţii, poliţele de asigurare de viaţă cu un element investiţional, produsele structurate şi depozitele structurate. Instrumentele financiare emise de vehicule investiţionale care se conformează definiţiei unui PRIIP ar trebui să intre şi ele sub incidenţa prezentului regulament. Investiţiile în toate aceste produse nu sunt investiţii directe, ca cele efectuate prin cumpărarea sau deţinerea activelor în sine. În schimb, aceste produse se plasează între investitorul individual şi pieţe printr-un proces de „structurare” sau „restructurare”, în cadrul căruia sunt puse laolaltă active pentru a crea o expunere diferită, a oferi produse cu caracteristici diferite sau a crea structuri de costuri diferite în comparaţie cu o participaţie directă. Această „structurare” le poate permite investitorilor individuali să se angajeze în strategii de investiţii care altminteri ar fi inaccesibile sau nepractice, însă poate necesita totodată punerea la dispoziţie a unor informaţii suplimentare, în special pentru a face posibile comparaţiile între diferitele moduri de structurare a investiţiilor.

(7)           Aşadar, pentru a garanta faptul că prezentul regulament se aplică exclusiv acestor PRIIP, produsele de asigurare care nu oferă oportunităţi de investiţii şi depozitele cu expunere numai la ratele dobânzii ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. În cazul produselor de asigurare de viaţă, termenul „capital” desemnează capitalul investit la cererea investitorului individual. În plus, orice depozit sau certificat care reprezintă un depozit tradiţional, diferit de depozitele structurate definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 43 din Directiva 2014/65/UE, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Activele care sunt deţinute direct, cum sunt acţiunile corporative sau obligaţiunile guvernamentale, nu sunt PRIIP şi, prin urmare, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Fondurile de investiţii dedicate investitorilor instituţionali sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, deoarece nu sunt propuse spre vânzare investitorilor individuali. Produsele de pensii individuale şi ocupaţionale, care sunt recunoscute de legislaţia naţională ca având ca scop principal să ofere investitorului un venit în perioada când se află la pensie, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, date fiind caracteristicile şi obiectivele acestora, în timp ce alte produse individuale de acumulare sau de economisire bazate pe asigurări care oferă oportunităţi de investiţii ar trebui să intre sub incidenţa prezentului regulament.

__________

(¹)            Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(²)            Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări (JO L 9, 15.1.2003, p. 3).

(8)           Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului statelor membre de a reglementa furnizarea informaţiilor esenţiale referitoare la produsele care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. În conformitate cu mandatele lor privind protecţia consumatorului în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹), din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (²) şi din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (³), autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) („ABE”), autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) („EIOPA”) şi autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe) („ESMA”), instituite prin regulamentele respective, („ESA”) ar trebui să monitorizeze produsele excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament şi, după caz, să emită orientări adecvate pentru a răspunde oricărei probleme care ar putea fi identificată. Astfel de orientări ar trebui să fie luate în considerare în reexaminarea care va avea loc după patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu privire la posibila extindere a domeniului de aplicare şi la eliminarea anumitor excluderi.

(9)           Pentru a clarifica relaţia dintre obligaţiile prevăzute de prezentul regulament şi cele prevăzute de alte acte legislative care impun furnizarea de informaţii către investitori, inclusiv Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴) şi Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵), fără a se limita însă la acestea, este necesar să se precizeze că actele legislative respective continuă să se aplice în paralel cu prezentul regulament.

(10)        Pentru a asigura supravegherea ordonată şi eficientă a respectării cerinţelor prezentului regulament, statele membre ar trebui să desemneze autorităţile competente responsabile cu acea supraveghere. În multe cazuri, sunt deja desemnate autorităţi competente pentru supravegherea altor obligaţii care revin creatorilor şi vânzătorilor de PRIIP, precum şi consultanţilor privind PRIIP, care decurg din alte dispoziţii de drept intern şi de drept al Uniunii.

(11)        Autorităţilor competente ar trebui să li se pună la dispoziţie, la cererea acestora şi chiar în prealabil, toate informaţiile necesare pentru a verifica conţinutul documentelor cu informaţii esenţiale, pentru a evalua respectarea prezentului regulament şi pentru a asigura protecţia clienţilor şi a investitorilor de pe pieţele financiare.

(12)        Creatorii de PRIIP - precum administratorii de fonduri, societăţile de asigurare, instituţiile de credit sau firmele de investiţii - ar trebui să elaboreze documentul cu informaţii esenţiale despre PRIIP pe care le creează, deoarece sunt cei mai în măsură să cunoască produsul. Aceştia ar trebui să răspundă de asemenea pentru întocmirea corectă a documentului cu informaţii esenţiale. Documentul cu informaţii esenţiale ar trebui să fie elaborat de creatorul PRIIP înainte ca produsul să poată fi oferit spre vânzare investitorilor individuali. Cu toate acestea, atunci când un produs nu este vândut investitorilor individuali, elaborarea unui document cu informaţii esenţiale nu ar trebui să fie obligatorie, iar atunci când elaborarea de către creatorul de PRIIP a unui asemenea document nu este practic posibilă, ar trebui să fie posibil a se delega această sarcină terţilor. Obligaţiile prevăzute în prezentul regulament în materie de elaborare şi de modificare a documentului cu informaţii esenţiale ar trebui să se aplice numai creatorului PRIIP şi ar trebui să se aplice atâta timp cât PRIIP sunt tranzacţionate pe pieţe secundare. Pentru a asigura difuzarea şi disponibilitatea pe scară largă a documentelor cu informaţii esenţiale, prezentul regulament ar trebui să dispună publicarea de către creatorul PRIIP de documente cu informaţii esenţiale pe site-ul său internet.

(13)        Pentru a răspunde nevoilor investitorilor individuali, este necesar să se garanteze că informaţiile despre PRIIP sunt corecte, clare şi nu induc în eroare aceşti investitori. Prezentul regulament ar trebui aşadar să prevadă standarde comune pentru elaborarea documentului cu informaţii esenţiale, pentru a garanta faptul că acesta este inteligibil pentru investitorii individuali. Date fiind dificultăţile cu care se confruntă mulţi dintre investitorii individuali pentru a înţelege terminologia financiară specializată, o atenţie deosebită ar trebui acordată vocabularului şi stilului de redactare utilizate în document. Ar trebui prevăzute totodată norme privind limba în care ar trebui redactat documentul cu informaţii esenţiale. În plus, investitorii individuali ar trebui să poată înţelege documentul cu informaţii esenţiale ca atare, fără a consulta alte informaţii destinate marketingului.

__________

(¹)            Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(²)            Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).

(³)            Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(⁴)            Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).

(⁵)            Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

(14)        La elaborarea standardelor tehnice pentru conţinutul documentului cu informaţii esenţiale, astfel încât să reflecte precis politicile de investiţii ale produsului şi obiectivele sale în conformitate cu prezentul regulament, ESA ar trebui să garanteze utilizarea de către creatorul PRIIP a unui limbaj clar şi inteligibil, accesibil investitorilor individuali, precum şi faptul că în descrierea modului în care se îndeplinesc obiectivele de investiţii, inclusiv descrierea instrumentelor financiare utilizate, se evită jargonul şi terminologia financiare care nu sunt inteligibile imediat pentru investitorii individuali.

(15)        Investitorilor individuali ar trebui să li se pună la dispoziţie informaţiile de care au nevoie pentru a lua o decizie de investiţii în cunoştinţă de cauză şi pentru a compara diferitele PRIIP, însă dacă aceste informaţii nu sunt concise, există riscul ca investitorii să nu le folosească. Documentul cu informaţii esenţiale ar trebui aşadar să conţină numai informaţii esenţiale, în special referitoare la natura şi caracteristicile produsului, inclusiv la posibilitatea de a pierde capital, la costurile şi profilul de risc al produsului, informaţii relevante cu privire la performanţa produsului şi alte informaţii specifice care pot fi necesare pentru înţelegerea caracteristicilor unor tipuri de produse distincte.

(16)        Deja, la nivel naţional, se concep mijloace de calcul pentru produsele de investiţii. Totuşi, pentru a fi pe deplin utile pentru consumatori, aceste mijloace de calcul ar trebui să acopere costurile şi tarifele solicitate de diverşii creatori de PRIIP, alături de orice alte costuri sau tarife suplimentare solicitate de intermediari sau de alte sectoare ale lanţului investiţional care nu sunt deja incluse de creatorii de PRIIP. Comisia ar trebui să raporteze cu privire la disponibilitatea online a acestor instrumente în fiecare stat membru şi cu privire la furnizarea sau nu de către acestea a unor calcule fiabile şi precise ale costurilor şi tarifelor agregate pentru toate produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(17)        Documentul cu informaţii esenţiale ar trebui elaborat într-un format standardizat care să le permită investitorilor individuali să compare diferite PRIIP, întrucât comportamentul şi capacităţile consumatorilor impun adaptarea atentă a formatului, a prezentării şi a conţinutului informaţiilor pentru a maximiza gradul de înţelegere şi de utilizare a informaţiilor. Informaţiile ar trebui să apară în aceeaşi ordine şi sub aceleaşi rubrici în fiecare document. În plus, detaliile informaţiilor care trebuie incluse în documentul cu informaţii esenţiale pentru diferite PRIIP şi forma de prezentare a acestor informaţii ar trebui armonizate în continuare prin standarde tehnice de reglementare care să ia în calcul cercetările efectuate şi pe cele aflate în curs privind comportamentul consumatorilor, inclusiv rezultatele testelor de eficacitate pentru diferite modalităţi de prezentare a informaţiilor către consumatori. În plus, unele PRIIP le oferă investitorilor individuali posibilitatea să aleagă între mai multe investiţii-suport, precum fondurile interne deţinute de societăţile de asigurare. Este necesar ca aceste produse să fie luate în calcul la elaborarea formatului.

(18)        Având în vedere că unele dintre produsele de investiţii care intră sub incidenţa prezentului regulament nu sunt simple şi pot fi greu de înţeles pentru investitorii individuali, documentul cu informaţii esenţiale ar trebui să includă, după caz, o alertă de inteligibilitate pentru investitorul individual. Un produs ar trebui să fie considerat drept complicat şi greu de înţeles mai ales dacă investeşte în active-suport în care investitorii individuali nu investesc în mod obişnuit, dacă utilizează mai multe mecanisme diferite pentru a calcula randamentul final al investiţiei, implicând un risc mai mare de a nu fi înţelese de investitorul individual, sau dacă plata investiţiei profită de tendinţele de comportament ale investitorului individual, cum ar fi oferirea unei rate fixe utilizate drept „momeală” urmată de o rată condiţionată variabilă mult mai mare sau de o formulă recurentă.

(19)        Investitorii individuali urmăresc, într-o tot mai mare măsură, pe lângă profitul financiar al investiţiei lor, obiective suplimentare, precum cele sociale sau de mediu. Cu toate acestea, informaţiile despre rezultatele la nivel social sau de mediu urmărite de creatorul de PRIIP pot fi dificil de comparat sau pot lipsi. Prin urmare, luarea în considerare în investiţiile financiare a evoluţiilor durabile în domeniul mediului şi în domeniul social, precum şi aplicarea Regulamentului (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) ar permite integrarea mai adecvată şi promovarea în continuare a acestor aspecte în dreptul Uniunii. Cu toate acestea, în prezent nu există criterii stabilite şi nici nu există o procedură formală pentru a se verifica obiectiv astfel de criterii sociale sau de mediu, astfel cum există deja în sectorul alimentar. Prin urmare, este de dorit ca, cu ocazia reexaminării prezentului regulament, Comisia să ia în considerare pe deplin evoluţiile legate de produsele de investiţii în domeniul social şi al mediului şi rezultatele reexaminării Regulamentului (UE) nr. 346/2013.

__________

(¹)            Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18).

(20)        Documentul cu informaţii esenţiale ar trebui să poată fi diferenţiat în mod clar şi separat de orice materiale de marketing.

(21)        Pentru a garanta că informaţiile din documentul cu informaţii esenţiale sunt fiabile, creatorilor de PRIIP ar trebui să le revină obligaţia de a actualiza documentul cu informaţii esenţiale. În acest scop, este necesar să se prevadă, prin standarde tehnice de reglementare care urmează să fie adoptate de Comisie, norme detaliate referitoare la condiţiile şi frecvenţa revizuirii informaţiilor şi la modificarea documentului cu informaţii esenţiale.

(22)        Documentele cu informaţii esenţiale constituie baza deciziilor de investiţii luate de investitorii individuali. Din acest motiv, creatorii de PRIIP au faţă de investitorii individuali responsabilitatea importantă de a garanta că acestea nu sunt echivoce, imprecise sau neconcordante cu părţile relevante din documentele contractuale ale PRIIP. Este important aşadar să se garanteze că investitorii individuali dispun de o cale de atac efectivă. Totodată, ar trebui să se garanteze că toţi investitorii individuali din Uniune dispun de acelaşi drept de a cere repararea prejudiciilor cauzate de nerespectarea prezentului regulament. Prin urmare, normele privind răspunderea civilă a creatorilor de PRIIP ar trebui să fie armonizate. Investitorul individual ar trebui să poată trage la răspundere pe creatorul de PRIIP pentru nerespectarea prezentului regulament, în cazul în care a fost cauzat un prejudiciu ca urmare a utilizării unui document cu informaţii esenţiale care este în neconcordanţă cu documentele precontractuale sau contractuale aflate sub controlul creatorului PRIIP, sau care este echivoc sau imprecis.

(23)        Aspectele răspunderii civile a creatorului PRIIP care nu sunt reglementate de prezentul regulament ar trebui să fie reglementate de dreptul intern aplicabil. Instanţa competentă să judece o acţiune în răspundere civilă intentată de un investitor individual ar trebui să fie determinată conform normelor relevante în materie de competenţă judiciară internaţională.

(24)        Prezentul regulament nu introduce un paşaport care să permită vânzarea sau tranzacţionarea transfrontaliere a PRIIP către investitorii individuali şi nici nu modifică eventualele dispoziţii în vigoare privind paşapoartele pentru vânzarea sau tranzacţionarea transfrontaliere a PRIIP. Prezentul regulament nu modifică alocarea responsabilităţilor între autorităţile competente existente în conformitate cu dispoziţiile privind paşapoartele. Desemnarea de către statele membre a autorităţilor competente în scopul prezentului regulament ar trebui, prin urmare, să fie compatibile cu cele competente pentru tranzacţionarea PRIIP sub un paşaport existent. Autoritatea competentă a statului membru în care se tranzacţionează PRIIP ar trebui să fie responsabilă pentru supravegherea tranzacţionării respectivelor PRIIP. Autoritatea competentă a statului membru în care se tranzacţionează produsul ar trebui să aibă întotdeauna dreptul de a suspenda tranzacţionarea unui PRIIP pe teritoriul său în cazul nerespectării prezentului regulament.

(25)        Competenţele EIOPA sau ale autorităţilor competente ar trebui completate cu un mecanism explicit de interzicere sau de restricţionare a tranzacţionării, distribuirii şi vânzării de produse de investiţii bazate pe asigurări care ar genera motive de îngrijorare cu privire la protecţia investitorilor, buna funcţionare şi integritatea pieţelor financiare sau cu privire la stabilitatea sistemului financiar în ansamblul său sau la nivelul anumitor sectoare, alături de competenţe corespunzătoare pentru EIOPA în materie de coordonare şi intervenţie în situaţii de urgenţă. Aceste competenţe ar trebui să reflecte, de asemenea, competenţele conferite ESMA şi ABE în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹), astfel încât să se asigure posibilitatea aplicării respectivelor mecanisme de intervenţie pentru toate produsele de investiţii, indiferent de forma lor juridică. Exercitarea acestor competenţe de către autorităţile competente şi, în cazuri excepţionale, de către EIOPA, ar trebui să depindă de îndeplinirea unor condiţii specifice. Dacă respectivele condiţii sunt îndeplinite, autoritatea competentă sau, în cazuri excepţionale, EIOPA ar trebui să aibă competenţa de a impune o interdicţie sau o restricţie din motive prudenţiale înainte de tranzacţionarea, distribuirea sau vânzarea către investitori a unui produs de investiţii bazat pe asigurări. Aceste competenţe nu implică nicio cerinţă de a se introduce sau de a se aplica o aprobare ori o autorizare de produs de către autoritatea competentă sau de către EIOPA şi nu exonerează creatorul unui produs de investiţii bazat pe asigurări de obligaţia de a respecta toate cerinţele relevante stabilite în prezentul regulament. De asemenea, aceste competenţe ar trebui să fie utilizate exclusiv în interesul public şi nu ar trebui să antreneze răspunderea civilă a autorităţilor competente.

__________

(¹)            Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).

(26)        Pentru ca investitorul individual să poată lua o decizie de investiţii în cunoştinţă de cauză, persoanele care oferă consultanţă privind PRIIP sau care le vând ar trebui să aibă obligaţia de a furniza documentul cu informaţii esenţiale cu suficient timp înainte de încheierea oricărei tranzacţii. Această cerinţă ar trebui să se aplice indiferent de locul sau de modul în care se produce tranzacţia. Cu toate acestea, în cazul în care tranzacţia are loc prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanţă, documentul cu informaţii esenţiale poate fi furnizat imediat după încheierea tranzacţiei, cu condiţia ca furnizarea sa anticipată să nu fi fost posibilă şi cu acordul investitorului individual. Persoanele care oferă consultanţă cu privire la PRIIP sau care vând PRIIP includ atât intermediarii, cât şi creatorii PRIIP, dacă creatorii PRIIP decid să ofere consultanţă cu privire la PRIIP sau să vândă PRIIP direct către investitorii individuali. Prezentul regulament nu aduce atingere Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) şi nici Directivei 2002/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²).

(27)        Ar trebui să se prevadă reguli uniforme pentru a le oferi persoanelor care oferă consultanţă privind PRIIP sau care vând PRIIP o anumită libertate de alegere în ceea ce priveşte suportul pe care se furnizează documentul cu informaţii esenţiale investitorilor individuali, permiţând utilizarea comunicaţiilor electronice după caz, având în vedere circumstanţele tranzacţiei. Investitorul individual ar trebui însă să aibă posibilitatea de a alege să primească documentul pe suport de hârtie. Pentru a asigura accesul consumatorilor la informaţii, documentul cu informaţii esenţiale ar trebui furnizat întotdeauna în mod gratuit.

(28)        Pentru a asigura încrederea investitorilor individuali în PRIIP şi în pieţele financiare în ansamblu, ar trebui prevăzute cerinţe pentru proceduri interne adecvate care să garanteze că investitorii individuali primesc de la creatorul PRIIP un răspuns pe fond la reclamaţiile lor.

(29)        Întrucât documentul cu informaţii esenţiale pentru PRIIP ar trebui elaborat de către entităţi care îşi desfăşoară activitatea pe pieţele financiare în sectorul bancar, al asigurărilor, al valorilor mobiliare şi al fondurilor, este extrem de important să se asigure o cooperare armonioasă între diferitele autorităţi de supraveghere a creatorilor de PRIIP şi a persoanelor care oferă consultanţă privind PRIIP sau care vând PRIIP, pentru ca acestea să aibă o abordare comună în ceea ce priveşte aplicarea prezentului regulament.

(30)        În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 denumită „Consolidarea regimurilor de sancţiuni în sectorul serviciilor financiare” şi pentru a asigura îndeplinirea cerinţelor prezentului regulament, este important ca statele membre să ia măsurile necesare pentru ca încălcările prezentului regulament să facă obiectul unor sancţiuni şi măsuri administrative adecvate. Pentru a garanta că sancţiunile au efect disuasiv şi pentru a spori protecţia investitorilor prin avertismente despre PRIIP tranzacţionate cu încălcarea prezentului regulament, sancţiunile şi măsurile ar trebui, în mod normal, să fie publicate, cu excepţia unor circumstanţe determinate.

(31)        Chiar dacă statele membre pot să stabilească sancţiuni cu caracter administrativ şi penal pentru aceleaşi încălcări, nu ar trebui să li se impună statelor membre să stabilească sancţiuni administrative pentru încălcarea prezentului regulament care intră sub incidenţa dreptului penal intern. În conformitate cu dreptul intern, statele membre nu sunt obligate să impună atât sancţiuni administrative, cât şi penale pentru acelaşi delict, dar ar trebui să poată face aceasta dacă dreptul intern le permite. Cu toate acestea, menţinerea sancţiunilor penale în locul sancţiunilor administrative pentru încălcarea prezentului regulament nu ar trebui să reducă sau să afecteze sub nicio formă capacitatea autorităţilor competente de a coopera, de a accesa şi de a schimba informaţii în timp util cu autorităţile competente din alte state membre în sensul prezentului regulament, inclusiv după eventuala trimitere a cazurilor relevante de încălcare către autorităţile judiciare competente în vederea urmăririi penale.

__________

(¹)            Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (Directiva privind comerţul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

(²)            Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum şi de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului şi a Directivelor 97/7/CE şi 98/27/CE (JO L 271, 9.10.2002, p. 16).

(32)        În vederea îndeplinirii obiectivelor prezentului regulament, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea normelor procedurale detaliate destinate să determine dacă un PRIIP urmăreşte obiective specifice sociale sau de mediu, precum şi a condiţiilor de exercitare a competenţelor de intervenţie de către EIOPA şi de către autorităţile competente. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(33)        Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESA, prin intermediul comitetului mixt, în ceea ce priveşte prezentarea şi conţinutul documentului cu informaţii esenţiale, formatul standardizat al documentului cu informaţii esenţiale, metodologia care stă la baza prezentării riscului şi a randamentului şi a calculării costurilor, precum şi condiţiile şi frecvenţa minimă pentru revizuirea informaţiilor conţinute în documentul cu informaţii esenţiale, precum şi condiţiile pentru îndeplinirea cerinţei privind furnizarea documentului cu informaţii esenţiale către investitorii individuali în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Comisia ar trebui să completeze activitatea tehnică a ESA, prin testarea de către consumatori a prezentării documentului cu informaţii esenţiale în forma propusă de ESA.

(34)        Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în contextul prezentului regulament şi sub supravegherea autorităţilor competente. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (²) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de către ESA în conformitate cu prezentul regulament şi sub supravegherea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor. Orice operaţiune de prelucrare de date cu caracter personal efectuată în contextul prezentului regulament, de exemplu schimbul de astfel de date sau transmiterea lor de către autorităţile competente, ar trebui întreprinsă în conformitate cu Directiva 95/46/CE şi orice schimb sau transmitere de informaţii de către ESA ar trebui efectuat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(35)        Deşi organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) constituie produse de investiţii în sensul prezentului regulament, deoarece recent au fost prevăzute cerinţe privind informaţiile esenţiale destinate investitorilor în Directiva 2009/65/CE, ar fi adecvat ca acestor organisme să li se acorde o perioadă de tranziţie de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, perioadă în care nu intră sub incidenţa acestuia. La sfârşitul perioadei de tranziţie şi în lipsa unei prelungiri a acesteia, OPCVM-urile ar trebui să intre sub incidenţa prezentului regulament. Respectiva perioadă de tranziţie ar trebui să se aplice, de asemenea, societăţilor de administrare, societăţilor de investiţii şi persoanelor care oferă consultanţă cu privire la unităţi ale altor fonduri decât OPCVM sau vând asemenea unităţi atunci când un stat membru aplică în cazul unui astfel de fond normele privind formatul şi conţinutul unui document cu informaţii esenţiale, astfel cum se prevede la articolele 78-81 din Directiva 2009/65/CE.

(36)        Este necesar să aibă loc o reexaminare a prezentului regulament după patru ani de la intrarea sa în vigoare pentru a se lua în calcul evoluţiile pieţei, de exemplu apariţia unor noi tipuri de PRIIP, evoluţiile din alte domenii ale legislaţiei Uniunii şi experienţa statelor membre. Reexaminarea ar trebui, de asemenea, să evalueze fezabilitatea, costurile şi posibilele beneficii ale introducerii unei etichete pentru investiţiile în domeniul social şi al mediului. Mai mult, reexaminarea ar trebui să analizeze dacă măsurile introduse au avut ca rezultat o mai bună înţelegere a PRIIP de către investitorii individuali de nivel mediu şi o comparabilitate mai mare a PRIIP. De asemenea, cu ocazia reexaminării ar trebui să se analizeze dacă este oportună o eventuală prelungire a perioadei de tranziţie aplicabile OPCVM-urilor sau anumitor non-OPCVM-uri, sau dacă pot fi avute în vedere şi alte opţiuni pentru tratamentul acestor fonduri. În plus, ar trebui să evalueze dacă ar trebui menţinută excluderea produselor din domeniul de aplicare al prezentului regulament, având în vedere nevoia de a avea standarde de bună calitate pentru protecţia consumatorilor, inclusiv comparaţii între produsele financiare. În cadrul reexaminării, Comisia ar trebui să realizeze şi un studiu de piaţă pentru a stabili dacă există pe piaţă instrumente de calcul online care să permită investitorului individual să calculeze costurile şi tarifele agregate pentru PRIIP şi dacă aceste instrumente sunt puse la dispoziţie gratuit. Pe baza respectivei reexaminări, Comisia ar trebui să transmită Parlamentului European şi Consiliului un raport, însoţit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

__________

(¹)          Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(²)            Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1 .2001, p. 1).

(37)        Având în vedere activitatea desfăşurată în prezent de EIOPA în privinţa cerinţelor de comunicare de informaţii referitoare la produsele individuale de pensii şi ţinând cont de caracteristicile specifice ale acestor produse, Comisia ar trebui să evalueze, în termen de patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, dacă să menţină excluderea produselor de pensii care, în temeiul dreptului intern, sunt recunoscute ca având drept scop principal să ofere investitorului un venit în perioada când se află la pensie şi care oferă investitorului dreptul la anumite beneficii. La evaluare, Comisia ar trebui să analizeze dacă prezentul regulament reprezintă cel mai bun mecanism legislativ pentru asigurarea comunicării de informaţii legate de produsele de pensii sau dacă alte mecanisme de comunicare ar fi mai adecvate.

(38)        Pentru a le oferi creatorilor de PRIIP şi persoanelor care le vând sau oferă consultanţă cu privire la acestea un interval de timp suficient pentru a se pregăti în vederea aplicării practice a cerinţelor prezentului regulament, acesta nu ar trebui să devină aplicabil decât după doi ani de la data intrării sale în vigoare.

(39)        Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în mod explicit în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(40)        Deoarece obiectivul prezentului regulament, şi anume îmbunătăţirea protecţiei investitorilor individuali şi creşterea încrederii acestora în PRIIP, inclusiv în cazul produselor transfrontaliere, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este definit la articolul menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menţionate.

(41)        Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 şi a emis un aviz (¹),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Articolul 1

Prezentul regulament prevede norme uniforme privind formatul şi conţinutul documentului cu informaţii esenţiale care este elaborat de creatorii de PRIIP şi privind prezentarea acestui document cu informaţii esenţiale investitorilor individuali pentru a oferi investitorilor individuali posibilitatea de a înţelege şi de a compara caracteristicile esenţiale şi riscurile PRIIP.

Articolul 2

(1) Prezentul regulament se aplică creatorilor de PRIIP, precum şi persoanelor care oferă consultanţă cu privire la PRIIP sau vând PRIIP.

(2) Prezentul regulament nu se aplică produselor următoare:

(a)   produselor de asigurare generală, astfel cum sunt enumerate în anexa I la Directiva 2009/138/CE;

(b)   contractelor de asigurare de viaţă care prevăd plata beneficiilor numai în caz de deces sau în caz de incapacitate rezultată în urma unei vătămări, boli sau invalidităţi;

__________

(¹)            JO C 100, 6.4.2013, p. 12.

(c)   depozitelor, altele decât depozitele structurate, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 43 din Directiva 2014/65/UE;

(d)   valorilor mobiliare menţionate la articolul 1 alineatul (2) literele (b)-(g), (i) şi (j) din Directiva 2003/71/CE;

(e)   produselor de pensii care, în temeiul dreptului intern, sunt recunoscute ca având drept scop principal furnizarea unui venit investitorului în perioada când se află la pensie şi care îi conferă acestuia dreptul la anumite beneficii;

(f)    sistemelor de pensii ocupaţionale recunoscute oficial care intră sub incidenţa Directivei 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) sau a Directivei 2009/138/CE;

(g)   produselor de pensii individuale în cazul cărora dreptul intern prevede o contribuţie financiară din partea angajatorului, iar angajatorul sau angajatul nu poate alege produsul de pensie sau furnizorul.

Articolul 3

(1) În cazul în care creatorii de PRIIP care intră sub incidenţa prezentului regulament intră şi sub incidenţa Directivei 2003/71/CE, se aplică ambele acte.

(2) În cazul în care creatorii de PRIIP care intră sub incidenţa prezentului regulament intră şi sub incidenţa Directivei 2009/138/CE, se aplică ambele acte.

Articolul 4

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

1.     „produs de investiţii individuale structurat” sau „PRIP” înseamnă o investiţie, inclusiv instrumentele emise de vehiculele investiţionale astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul 26 din Directiva 2009/138/CE sau de entităţile cu scop special de securitizare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (an) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²), atunci când, indiferent de forma juridică a investiţiei, cuantumul plătibil investitorului individual este expus fluctuaţiilor ca urmare a expunerii la valori de referinţă sau la performanţa unuia sau mai multor active care nu sunt cumpărate direct de investitorul individual;

2.     „produs de investiţii bazat pe asigurări” înseamnă un produs de asigurare care are o durată sau o valoare de răscumpărare şi a cărui durată sau valoarea de răscumpărare este expusă, parţial sau integral, direct sau indirect, fluctuaţiilor pieţei;

3.     „produs de investiţii individuale structurat şi bazat pe asigurări” sau „PRIIP” înseamnă un produs care se încadrează la unul dintre punctele următoare, sau la ambele:

(a)   un PRIP;

(b)   un produs de investiţii bazat pe asigurări;

4.     „creator de produse de investiţii individuale structurate şi bazate pe asigurări” sau „creator de PRIIP” înseamnă:

(a)   orice entitate care creează un PRIIP;

(b)   orice entitate care aduce modificări unui PRIIP existent, inclusiv modificarea profilului de risc şi de randament sau a costurilor asociate investiţiei în PRIIP, dar fără a se limita la acestea;

5.     „persoană care vinde un PRIIP” înseamnă o persoană care oferă sau încheie un contract privind PRIIP cu un investitor individual;

__________

(¹)            Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (JO L 235, 23.9.2003, p. 10).

(²)            Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

6.     „investitor individual” înseamnă:

(a)   un client individual astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 11 din Directiva 2014/65/UE;

(b)   un client în înţelesul Directivei 2002/92/CE, atunci când respectivul client nu s-ar califica drept „client profesional” în sensul definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 10 din Directiva 2014/65/UE;

7.     „suport durabil” înseamnă un suport durabil în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (m) din Directiva 2009/65/CE;

8.     „autorităţi competente” înseamnă autorităţile naţionale desemnate de statele membre pentru a supraveghea cerinţele impuse de prezentul regulament creatorilor de PRIIP şi persoanelor care oferă consultanţă cu privire la PRIIP sau vând PRIIP.

CAPITOLUL II

DOCUMENTUL CU INFORMAŢII ESENŢIALE

SECŢIUNEA I

Elaborarea documentului cu informaţii esenţiale

Articolul 5

(1) Înainte ca un PRIIP să fie pus la dispoziţia investitorilor individuali, creatorul de PRIIP redactează pentru acel produs un document cu informaţii esenţiale în conformitate cu cerinţele prezentului regulament şi publică documentul pe site-ul său internet.

(2) Orice stat membru poate solicita notificarea în prealabil a documentului cu informaţii esenţiale de către creatorul de PRIIP sau de către persoana care vinde un PRIIP către autoritatea competentă pentru PRIIP tranzacţionate în statul membru respectiv.

SECŢIUNEA II

Forma şi conţinutul documentului cu informaţii esenţiale

Articolul 6

(1) Documentul cu informaţii esenţiale conţine informaţii precontractuale. Acestea sunt precise, corecte, clare şi neechivoce. Acestea oferă informaţii esenţiale şi sunt consecvente cu toate documentele contractuale cu caracter obligatoriu, cu părţile relevante ale documentelor de ofertă şi cu termenii şi condiţiile PRIIP.

(2) Documentul cu informaţii esenţiale este un document de sine stătător, separat în mod clar de materialele de marketing. Acesta nu conţine trimiteri la materiale de marketing. Acesta poate conţine trimiteri la alte documente, inclusiv la prospect, dacă este cazul şi numai atunci când trimiterea are legătură cu informaţii care trebuie incluse în documentul cu informaţii esenţiale conform prezentului regulament.

(3) Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, atunci când un PRIIP oferă investitorului individual o gamă de opţiuni pentru investiţii, astfel încât totalul informaţiilor necesare în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) în ceea ce priveşte fiecare opţiune de investiţie aferentă nu pot fi furnizate într-un singur document concis de sine stătător, documentul cu informaţii esenţiale furnizează cel puţin o descriere generală a opţiunilor de investiţii şi precizează locul şi modul în care se pot găsi informaţii precontractuale mai detaliate legate de produsele de investiţii pe care se bazează opţiunile de investiţii.

(4) Documentul cu informaţii esenţiale este scurt, formulat într-un mod concis şi nu mai lung de trei pagini format A4 atunci când este imprimat, ceea ce facilitează comparabilitatea. Acesta este:

(a)   prezentat şi aranjat în pagină astfel încât să fie uşor de citit, cu caractere de dimensiuni lizibile;

(b)   axat pe informaţiile esenţiale de care au nevoie investitorii individuali;

(c)   formulat în mod clar şi scris într-un limbaj şi într-un stil care transmite informaţiile într-un mod care facilitează înţelegerea acestora, şi anume într-un limbaj clar, concis şi inteligibil.

(5) În cazul în care în documentul cu informaţii esenţiale se utilizează culori, acestea nu diminuează inteligibilitatea informaţiilor dacă documentul este imprimat sau fotocopiat în alb/negru.

(6) În cazul în care în documentul cu informaţii esenţiale se utilizează marca sau logoul creatorului de PRIIP sau al grupului căruia acesta îi aparţine, ele nu trebuie să distragă atenţia investitorului individual de la informaţiile cuprinse în document sau să ascundă textul.

Articolul 7

(1) Documentul cu informaţii esenţiale se redactează în limbile oficiale, sau în una dintre limbile oficiale, utilizate în partea din statul membru în care este distribuit PRIIP sau într-o altă limbă acceptată de autorităţile competente ale acelui stat membru, iar dacă a fost redactat într-o altă limbă, se traduce în una dintre aceste limbi.

Traducerea reflectă fidel şi precis conţinutul documentului cu informaţii esenţiale original.

(2) Dacă un PRIIP este promovat într-un stat membru prin documente de marketing redactate într-una sau mai multe limbi oficiale ale statului membru respectiv, documentul cu informaţii esenţiale este redactat cel puţin în limbile oficiale corespunzătoare.

Articolul 8

(1) Titlul „Document cu informaţii esenţiale” trebuie pus în evidenţă în partea de sus a primei pagini a documentului.

Forma de prezentare a documentului cu informaţii esenţiale respectă succesiunea stabilită la alineatele (2) şi (3).

(2) Imediat sub titlul documentului cu informaţii esenţiale apare o declaraţie explicativă. Aceasta are următorul conţinut:

„Prezentul document conţine informaţii esenţiale referitoare la acest produs de investiţii. Acesta nu reprezintă un material de marketing. Informaţiile vă sunt oferite în virtutea unei obligaţii legale, pentru a vă ajuta să înţelegeţi natura, riscurile, costurile, câştigurile şi pierderile potenţiale care derivă din acest produs şi pentru a vă ajuta să îl comparaţi cu alte produse.”

(3) Documentul cu informaţii esenţiale trebuie să conţină următoarele informaţii:

(a)     la începutul documentului, denumirea PRIIP, identitatea şi datele de contact ale creatorului de PRIIP, informaţii despre autoritatea competentă a creatorului de PRIIP şi data documentului;

(b)     dacă este cazul, o alertă de inteligibilitate: „Sunteţi pe cale să achiziţionaţi un produs care nu este simplu şi poate fi dificil de înţeles.”;

(c)   într-o secţiune intitulată „În ce constă acest produs?”, natura şi principalele caracteristici ale PRIIP, inclusiv:

(i)    tipul de PRIIP;

(ii)   obiectivele acestuia şi mijloacele pentru atingerea lor, mai ales precizarea dacă obiectivele se îndeplinesc prin intermediul expunerii directe sau indirecte la activele-suport ale investiţiei, inclusiv descrierea instrumentelor-suport sau a valorilor de referinţă, menţionarea pieţelor pe care investeşte PRIIP, inclusiv, după caz, obiectivele de mediu sau sociale specifice pe care le vizează produsul, precum şi modul în care se determină randamentul;

(iii)  o descriere a tipului de investitor individual pentru care PRIIP este destinat să fie tranzacţionat, în special în ceea ce priveşte capacitatea de asumare a pierderilor şi orizontul investiţiei;

(iv)  atunci când PRIIP oferă beneficii de asigurare, detaliile acestora, inclusiv circumstanţele în care acestea s-ar realiza;

(v)   termenul PRIIP, dacă este cunoscut;

(d)   într-o secţiune intitulată „Care sunt riscurile şi ce aş putea obţine în schimb?”, o scurtă descriere a profilului de risc şi de randament cuprinzând următoarele elemente:

(i)    un indicator de risc sintetic, completat printr-o explicaţie a indicatorului şi a principalelor sale restricţii, precum şi o explicaţie a riscurilor relevante pentru PRIIP şi care nu sunt reflectate în mod adecvat de către indicatorul de risc sintetic;

(ii)   pierderea maximă posibilă a capitalului investit, inclusiv informaţii privind:

¾      posibilitatea ca investitorul să piardă întregul capital investit; sau

¾      posibilitatea ca investitorul să îşi asume riscul unor angajamente sau obligaţii financiare suplimentare, inclusiv obligaţii contingente pe lângă capitalul investit în PRIIP; şi

¾      după caz, posibilitatea ca PRIIP să includă o protecţie a capitalului împotriva riscului de piaţă şi informaţii detaliate privind acoperirea şi restricţiile acesteia, mai ales în ceea ce priveşte momentul în care se aplică aceasta;

(iii)  scenarii adecvate privind performanţa şi ipotezele aflate la baza lor;

(iv)  după caz, informaţii privind condiţiile de randament pentru investitorii individuali sau praguri de performanţă integrate;

(v)   o declaraţie conform căreia legislaţia fiscală a statului membru de origine al investitorului individual poate avea un impact asupra remunerării reale;

(e)   într-o secţiune intitulată „Ce se întâmplă dacă [numele creatorului de PRIIP] nu poate să plătească?”, o scurtă descriere a posibilităţii ca pierderea aferentă să fie acoperită de o schemă de despăgubire sau de garantare a investitorului şi, dacă da, care este această schemă, numele garantului şi riscurile acoperite de schemă, precum şi cele care nu sunt acoperite;

(f)    într-o secţiune intitulată „Care sunt costurile?”, costurile aferente unei investiţii în PRIIP, cuprinzând costurile directe şi indirecte care trebuie suportate de investitorul individual, inclusiv costurile unice şi recurente prezentate prin intermediul unor indicatori sintetici ai acestor costuri, şi, pentru a asigura comparabilitatea, costurile totale cumulate exprimate în termeni monetari şi procentuali, pentru a indica efectele cumulate ale costurilor totale asupra investiţiei.

Documentul cu informaţii esenţiale include o precizare clară conform căreia consultanţii, distribuitorii sau orice altă persoană care oferă consultanţă cu privire la PRIIP sau care vinde PRIIP vor oferi informaţii în detaliu despre costurile distribuţiei care nu este deja inclus în costurile precizate mai sus, astfel încât să ofere investitorului individual posibilitatea de a înţelege efectul cumulativ pe care îl au aceste costuri cumulate asupra randamentului investiţiei.

(g)   într-o secţiune intitulată „Cât timp ar trebui să îl păstrez şi pot retrage banii anticipat?”;

(i)    după caz, dacă există o perioadă în care este posibilă renunţarea la contract fără penalizări sau anularea privind PRIIP;

(ii)   o menţiune a perioadei minime de deţinere recomandate şi, după caz, obligatorii;

(iii)  posibilitatea de a dezinvesti înainte de scadenţă şi condiţiile aferente, inclusiv toate tarifele şi penalităţile aplicabile, având în vedere profilul de risc şi randamentul PRIIP şi evoluţia pieţei pe care o vizează acesta;

(iv)  informaţii privind consecinţele potenţiale ale retragerii investiţiei înainte de finalul termenului sau al perioadei de deţinere recomandate, precum pierderea protecţiei capitalului sau tarife contingente suplimentare;

(h)     într-o secţiune intitulată „Cum pot să depun o reclamaţie?”, informaţii despre modul şi locul în care un investitor individual poate depune o reclamaţie referitoare la produs sau la comportamentul creatorului de PRIIP sau al unei persoane care oferă consultanţă cu privire la produs sau care îl vinde;

(i)      într-o secţiune intitulată „Alte informaţii relevante”, o precizare sumară a tuturor documentelor de informare suplimentare care trebuie puse la dispoziţia investitorului individual în etapa precontractuală şi/sau în etapa postcontractuală, cu excepţia oricărui material de marketing.

(4) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 30, care detaliază procedurile utilizate pentru a determina dacă un PRIIP vizează obiective specifice sociale sau de mediu.

(5) Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, ESA, prin intermediul comitetului mixt al autorităţilor europene de supraveghere („comitetul mixt”), elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează:

(a)   detaliile prezentării şi conţinutul fiecăruia dintre elementele de informaţii menţionate la alineatul (3);

(b)   metoda care stă la baza prezentării riscurilor şi a randamentului menţionată la alineatul (3) litera (d) punctele (i) şi (iii); şi

(c)   metoda de calcul al costurilor, inclusiv precizarea indicatorilor sintetici, menţionată la alineatul (3) litera (f).

La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, ESA ţin cont de diferitele tipuri de PRIIP, de diferenţele dintre ele şi de capacităţile investitorilor individuali, dar şi de caracteristicile PRIIP care permit investitorului individual să aleagă între diferite investiţii-suport sau alte opţiuni pe care le oferă produsul, inclusiv atunci când această alegere poate fi făcută în momente diferite sau poate fi modificată ulterior.

ESA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare respective până la 31 martie 2015.

Comisiei îi este delegată competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 9

Materialele de marketing care conţin informaţii specifice referitoare la PRIIP nu includ declaraţii care contrazic informaţiile cuprinse în documentul cu informaţii esenţiale sau care diminuează importanţa acestuia. Materialele de marketing menţionează existenţa unui document cu informaţii esenţiale şi furnizează informaţii despre modul şi despre locul în care acesta poate fi obţinut, inclusiv site-ul internet al creatorului de PRIIP.

Articolul 10

(1) Creatorul PRIIP revizuieşte periodic informaţiile cuprinse în documentul cu informaţii esenţiale şi modifică documentul dacă acest lucru se dovedeşte necesar în urma revizuirii. Versiunea modificată se pune la dispoziţie cu promptitudine.

(2) Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, ESA elaborează, prin intermediul comitetului mixt, proiecte de standarde tehnice de reglementare care specifică:

(a)   condiţiile revizuirii informaţiilor cuprinse în documentul cu informaţii esenţiale;

(b)   condiţiile în care documentul cu informaţii esenţiale trebuie revizuit;

(c)   condiţiile specifice în care informaţiile cuprinse în documentul cu informaţii esenţiale trebuie revizuite sau în care documentul cu informaţii esenţiale trebuie modificat atunci când un PRIIP este pus la dispoziţia investitorilor individuali în mod nepermanent;

(d)   condiţiile în care investitorii cu amănuntul trebuie informaţi despre un document cu informaţii esenţiale modificat pentru un PRIIP pe care l-au achiziţionat, precum şi mijloacele prin care vor fi informaţi investitorii individuali.

ESA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2015.

Comisiei îi este delegată competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 11

(1) Răspunderea civilă a creatorului de PRIIP nu este angajată numai pe baza documentului cu informaţii esenţiale, inclusiv a oricărei traduceri a acestuia, cu excepţia cazului în care documentul sau traducerea acestuia induce în eroare, este imprecis(ă) sau incoerent(ă) cu părţile relevante ale documentelor precontractuale şi contractuale cu obligativitate juridică sau cu cerinţele prevăzute la articolul 8.

(2) În cazul în care un investitor individual demonstrează că a suferit o pierdere deoarece s-a bazat pe un document cu informaţii esenţiale în condiţiile menţionate la alineatul (1), atunci când a investit în PRIIP pentru care fusese furnizat documentul cu informaţii esenţiale respectiv, acesta poate pretinde daune interese din partea creatorului de PRIIP pentru pierderea respectivă în conformitate cu dreptul intern.

(3) Elemente precum „pierdere” sau „daune interese”, menţionate la alineatul (2), care nu sunt definite, se interpretează şi se aplică în conformitate cu dreptul intern aplicabil, astfel cum derivă din normele relevante de drept internaţional privat.

(4) Prezentul articol nu exclude alte acţiuni în răspundere civilă în conformitate cu dreptul intern.

(5) Obligaţiile care decurg din prezentul articol nu pot fi restrânse şi nici nu se poate deroga de la ele prin clauze contractuale.

Articolul 12

Atunci când documentul cu informaţii esenţiale priveşte un contract de asigurare, obligaţiile societăţilor de asigurare în temeiul prezentului regulament se referă doar la deţinătorul poliţei contractului de asigurare şi nu la beneficiarul contractului de asigurare.

SECŢIUNEA III

Furnizarea documentului cu informaţii esenţiale

Articolul 13

(1) O persoană care oferă consultanţă cu privire la un PRIIP sau care îl vinde furnizează investitorilor individuali documentul cu informaţii esenţiale cu suficient timp înainte ca investitorii individuali respectivi să îşi asume obligaţii în temeiul oricărui contract sau al oricărei oferte legate de PRIIP-ul respectiv.

(2) O persoană care oferă consultanţă cu privire la un PRIIP sau care îl vinde poate satisface cerinţele de la alineatul (1) prin transmiterea documentului cu informaţii esenţiale unei persoane autorizate în scris să ia decizii de investiţii în numele investitorului individual în ceea ce priveşte tranzacţiile încheiate în temeiul autorizaţiei respective exprimate în scris.

(3) Prin derogare de la alineatul (1) şi sub rezerva articolului 3 alineatul (1), a articolului 3 alineatul (3) litera (a), precum şi a articolului 6 din Directiva 2002/65/CE, o persoană care vinde un PRIIP poate pune la dispoziţia investitorului individual documentul cu informaţii esenţiale după încheierea tranzacţiei, fără întârziere nejustificată, în cazul în care sunt întrunite toate condiţiile următoare:

(a)   investitorul individual alege, din proprie iniţiativă, să contacteze persoana care vinde un PRIIP şi să încheie tranzacţia printr-un mijloc de comunicare la distanţă;

(b)   furnizarea documentului cu informaţii esenţiale în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol nu este posibilă;

(c)   persoana care oferă consultanţă privind PRIIP sau care vinde PRIIP a informat investitorul individual că nu este posibilă furnizarea documentului cu informaţii esenţiale şi a specificat clar investitorului individual că poate amâna tranzacţia pentru a primi şi pentru a citi documentul cu informaţii esenţiale înainte de încheierea tranzacţiilor;

(d)   investitorul individual este de acord să primească documentul cu informaţii esenţiale, fără întârzieri nejustificate, după încheierea tranzacţiei, în loc să amâne tranzacţia pentru a primi documentul în avans.

(4) În cazul efectuării unor tranzacţii succesive legate de acelaşi PRIIP în numele unui investitor individual, conform instrucţiunilor date de acel investitor individual persoanei care vinde PRIIP înainte de prima tranzacţie, obligaţia de a furniza documentul cu informaţii esenţiale prevăzută la alineatul (1) se aplică numai în cazul primei tranzacţii şi primei tranzacţii care urmează modificării documentului cu informaţii esenţiale în conformitate cu articolul 10.

(5) Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, ESA elaborează, prin intermediul comitetului mixt, proiecte de standarde tehnice de reglementare în care specifică condiţiile în care este considerată îndeplinită obligaţia de a furniza documentul cu informaţii esenţiale conform alineatului (1).

ESA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2015.

Comisiei îi este delegată competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 14

(1) Persoana care oferă consultanţă cu privire la un PRIIP sau care îl vinde pune documentul cu informaţii esenţiale la dispoziţia investitorilor individuali în mod gratuit.

(2) Persoana care oferă consultanţă cu privire la un PRIIP sau care îl vinde pune documentul cu informaţii esenţiale la dispoziţia investitorului individual pe unul dintre următoarele suporturi:

(a)   pe hârtie, care ar trebui să fie opţiunea de bază în cazul în care PRIIP este oferit direct, cu excepţia cazului în care investitorul individual optează pentru un alt suport;

(b)   pe un suport durabil, altul decât hârtia, dacă sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (4); sau

(c)   prin intermediul unui site internet, dacă sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (5).

(3) Dacă documentul cu informaţii esenţiale este pus la dispoziţie utilizând un alt suport durabil decât hârtia sau prin intermediul unui site internet, investitorilor individuali li se furnizează gratuit, la cerere, un exemplar pe suport de hârtie. Investitorii individuali sunt informaţi cu privire la dreptul lor de a solicita un exemplar tipărit gratuit.

(4) Documentul cu informaţii esenţiale poate fi furnizat utilizând un alt suport durabil decât hârtia dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

(a)   utilizarea suportului durabil este adecvată în contextul relaţiei de afaceri dintre persoana care oferă consultanţă cu privire la PRIIP sau care îl vinde şi investitorul individual; şi

(b)   investitorul individual a avut posibilitatea de a alege între informaţii pe suport de hârtie şi pe suportul durabil şi l-a ales pe acesta din urmă, alegerea sa fiind consemnată.

(5) Documentul cu informaţii esenţiale poate fi pus la dispoziţie prin intermediul unui site internet care nu respectă definiţia suportului durabil, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(a)   furnizarea documentului cu informaţii esenţiale prin intermediul unui site internet este adecvată în contextul relaţiei de afaceri dintre persoana care oferă consultanţă cu privire la PRIIP sau care îl vinde şi investitorul individual;

(b)   investitorul individual a avut posibilitatea de a alege între a primi informaţii pe suport de hârtie şi a primi informaţii prin intermediul unui site internet şi a ales ultima variantă, alegerea sa fiind consemnată;

(c)   investitorului individual i-au fost notificate pe cale electronică sau în scris adresa site-ului internet şi locul de pe site unde poate fi consultat documentul cu informaţii esenţiale;

(d)   documentul cu informaţii esenţiale poate fi accesat pe site-ul internet, existând posibilitatea descărcării şi stocării lui pe un suport durabil, pe toată perioada în care investitorul individual poate avea nevoie să-l consulte.

Dacă documentul cu informaţii esenţiale a fost modificat în conformitate cu articolul 10, versiunile anterioare se pun şi ele la dispoziţie la cererea investitorului individual.

(6) În aplicarea alineatelor (4) şi (5), furnizarea informaţiilor pe un alt suport durabil decât hârtia sau prin intermediul unui site internet este considerată adecvată în contextul relaţiei de afaceri dintre persoana care oferă consultanţă cu privire la PRIIP sau care îl vinde şi investitorul individual, dacă există dovezi că acesta din urmă are acces constant la internet. Dovada se poate face prin furnizarea de către investitorul individual a unei adrese de e-mail pentru facilitarea relaţiei respective.

CAPITOLUL III

MONITORIZAREA PIEŢEI ŞI COMPETENŢE DE INTERVENŢIE ASUPRA PRODUSELOR

Articolul 15

(1) În conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, EIOPA monitorizează piaţa produselor de investiţii bazate pe asigurări care sunt comercializate, distribuite sau vândute în Uniune.

(2) Autorităţile competente monitorizează piaţa produselor de investiţii bazate pe asigurări care sunt comercializate, distribuite sau vândute în sau din statul membru respectiv.

Articolul 16

(1) În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, în cazul îndeplinirii condiţiilor de la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol, EIOPA poate să interzică sau să restrângă temporar în Uniune:

(a)   comercializarea, distribuirea sau vânzarea anumitor produse de investiţii bazate pe asigurări sau a produselor de investiţii bazate pe asigurări cu anumite caracteristici specificate; sau

(b)   un tip de activitate sau practică financiară a unei societăţi de asigurare sau reasigurare.

Interdicţiile sau restricţiile se pot aplica în condiţii precizate de EIOPA sau pot face obiectul unor excepţii precizate de aceasta.

(2) EIOPA ia decizii în temeiul alineatului (1) doar în cazul în care sunt îndeplinite integral următoarele condiţii:

(a)     acţiunea propusă abordează o problemă importantă legată de protecţia investitorilor sau o ameninţare la adresa bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare ori a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia;

(b)     cerinţele de reglementare aplicabile activităţii sau produsului de investiţii bazat pe asigurări în temeiul dreptului Uniunii nu abordează ameninţarea respectivă;

(c)     una sau mai multe autorităţi competente nu au luat măsuri pentru abordarea ameninţării sau acţiunile întreprinse nu abordează în mod corespunzător ameninţarea.

În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la primul paragraf, EIOPA poate impune interdicţia sau restricţia menţionată la alineatul (1) din motive de prudenţă înainte de tranzacţionarea sau vânzarea unui produs de investiţii bazat pe asigurări către investitori.

(3) Atunci când acţionează în temeiul prezentului articol, EIOPA se asigură că acţiunea:

(a)   nu are un efect negativ asupra eficienţei pieţelor financiare sau asupra investitorilor, care să fie disproporţionat faţă de beneficiile acţiunii; şi

(b)   nu creează un risc de arbitraj de reglementare.

În cazul în care una sau mai multe autorităţi competente au luat măsuri în temeiul dispoziţiilor articolului 17, EIOPA poate adopta oricare dintre măsurile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol fără emiterea avizului prevăzut la articolul 18.

(4) Înainte de a decide în privinţa adoptării vreunei măsuri în temeiul prezentului articol, EIOPA informează autorităţile competente cu privire la acţiunile pe care le propune.

(5) EIOPA publică pe site-ul său o notificare cu privire la fiecare decizie de a adopta vreo măsură în temeiul prezentului articol. Notificarea respectivă prezintă informaţii privind interdicţia sau restricţia în cauză şi precizează o dată ulterioară publicării notificării de la care măsurile vor intra în vigoare. Interdicţiile sau restricţiile se aplică doar acţiunilor întreprinse după intrarea în vigoare a măsurilor.

(6) EIOPA examinează interdicţiile sau restricţiile impuse în conformitate cu alineatul (1) la intervale de timp corespunzătoare şi cel puţin o dată la fiecare trei luni. Dacă nu este reînnoită, interdicţia sau restricţia expiră la încheierea termenului respectiv de trei luni.

(7) Acţiunile adoptate de EIOPA în temeiul prezentului articol au prioritate faţă de orice acţiune întreprinsă anterior de o autoritate competentă.

(8) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 30 prin care specifică criteriile şi factorii care trebuie avuţi în vedere de către EIOPA atunci când stabileşte dacă există o problemă importantă legată de protecţia investitorilor sau o ameninţare la adresa bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau la adresa stabilităţii întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părţi a acestuia, la care se face referire la alineatul (2) primul paragraf litera (a).

Printre criteriile şi factorii respectivi se numără:

(a)   gradul de complexitate al produsului de investiţii bazat pe asigurări şi relaţia cu tipul de investitor căruia îi este propus şi vândut;

(b)   dimensiunea sau valoarea nominală a produsului de investiţii bazat pe asigurări;

(c)   gradul de inovare al produsului de investiţii bazat pe asigurări, al unei activităţi sau al unei practici; şi

(d)   efectul de levier al unui produs sau al unei practici.

Articolul 17

(1) Pe sau dinspre teritoriul unui stat membru, autorităţile competente pot interzice sau restricţiona:

(a)   tranzacţionarea, distribuirea sau vânzarea produselor de investiţii bazate pe asigurări sau a produselor de investiţii bazate pe asigurări cu anumite caracteristici specificate; sau

(b)   un tip de activitate sau practică financiară a unei societăţi de asigurare sau reasigurare.

(2) Autorităţile competente pot lua măsura prevăzută la alineatul (1) în cazul în care deţin dovezi satisfăcătoare din care rezultă că:

(a)   un produs de investiţii bazat pe asigurări sau o anumită activitate ori practică dă naştere unor probleme importante legate de protecţia investitorilor sau reprezintă o ameninţare la adresa bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare ori a stabilităţii întregului sistem financiar sau a unei părţi a acestuia din cel puţin un stat membru;

(b)   cerinţele de reglementare existente conform dreptului Uniunii şi aplicabile produsului de investiţii bazat pe asigurări, sau activităţii sau practicii nu diminuează suficient riscurile menţionate la litera (a), iar această situaţie nu ar fi abordată mai satisfăcător prin îmbunătăţirea supravegherii sau asigurarea punerii în aplicare a cerinţelor existente;

(c)   acţiunea este proporţională ţinând seama de natura riscurilor identificate, de nivelul de sofisticare al investitorilor sau al participanţilor de pe piaţă vizaţi şi de efectul probabil al acţiunii asupra investitorilor şi participanţilor de pe piaţă care pot deţine, utiliza sau beneficia de pe urma produsului de investiţii bazat pe asigurări sau a activităţii sau practicii respective;

(d)   autoritatea competentă s-a consultat în mod corespunzător cu autorităţile competente din alte state membre care ar putea fi afectate în mod semnificativ de respectiva acţiune; şi

(e)   acţiunea nu are un efect discriminatoriu asupra serviciilor sau activităţilor prestate dintr-un alt stat membru.

În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la primul paragraf, autoritatea competentă poate impune interdicţia sau restricţia menţionată la alineatul (1) din motive de prudenţă înainte de tranzacţionarea sau vânzarea unui produs de investiţii bazat pe asigurări către investitori. Interdicţiile sau restricţiile se pot aplica în condiţiile specificate de autoritatea competentă sau pot face obiectul unor excepţii precizate de aceasta.

(3) Autoritatea competentă nu impune o interdicţie sau o restricţie în temeiul prezentului articol decât în cazul în care, cu cel puţin o lună înainte de data la care măsurile urmează să intre în vigoare, a notificat tuturor celorlalte autorităţi competente implicate şi EIOPA, în scris sau printr-un alt mijloc convenit între autorităţi, următoarele informaţii:

(a)   produsul de investiţii bazat pe asigurări, activitatea sau practica la care se raportează acţiunea propusă;

(b)   natura exactă a interdicţiei sau restricţiei propuse şi momentul prevăzut pentru intrarea lor în vigoare; şi

(c)   dovezile pe baza cărora a luat decizia şi din care rezultă că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la alineatul (2).

(4) În cazuri excepţionale, atunci când autoritatea competentă consideră că este necesar să treacă la acţiuni urgente în temeiul prezentului articol pentru a preveni apariţia unor prejudicii cauzate de produsele de investiţii bazate pe asigurări, de activităţile sau de practicile menţionate la alineatul (1), autoritatea competentă poate lua măsuri provizorii, notificând în scris cu minimum 24 de ore înainte de momentul în care se intenţionează ca măsura să intre în vigoare, toate celelalte autorităţi competente şi EIOPA, cu condiţia ca toate criteriile prevăzute în prezentul articol să fie îndeplinite şi ca, în plus, să se determine cu claritate faptul că prin aplicarea unui termen de notificare prealabilă de o lună nu ar fi abordată în mod adecvat problema sau ameninţarea respectivă. Autoritatea competentă nu poate lua măsuri provizorii pentru o perioadă care depăşeşte trei luni.

(5) Autoritatea competentă publică pe site-ul său internet o notificare privind orice fel de decizie de impunere a vreunei restricţii sau interdicţii menţionate la alineatul (1). Notificarea respectivă prezintă informaţii cu privire la respectivele interdicţii sau restricţii, o dată ulterioară publicării notificării de la care măsurile vor intra în vigoare, precum şi dovezile din care rezultă că sunt îndeplinite toate condiţiile menţionate la alineatul (2). Interdicţia sau restricţia se aplică doar acţiunilor întreprinse după publicarea notificării.

(6) Autoritatea competentă retrage interdicţia sau restricţia în cazul în care condiţiile menţionate la alineatul (2) nu se mai aplică.

(7) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 30 prin care precizează criteriile şi factorii care trebuie avuţi în vedere de către autorităţile competente la determinarea apariţiei unei probleme semnificative legate de protecţia investitorilor sau a unei ameninţări la adresa bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau la adresa stabilităţii sistemului financiar în cel puţin un stat membru menţionate la alineatul (2) primul paragraf litera (a).

Printre aceste criterii şi factori se numără:

(a)   gradul de complexitate al unui produs de investiţii bazat pe asigurări şi relaţia cu tipul de investitor căruia îi este propus şi vândut;

(b)   gradul de inovare al unui produs de investiţii bazat pe asigurări, al unei activităţi sau al unei practici;

(c)   efectul de levier al unui produs sau al unei practici;

(d)   în legătură cu buna funcţionare şi integritatea pieţelor financiare, dimensiunea sau valoarea noţională a produsului de investiţii bazat pe asigurări.

Articolul 18

(1) EIOPA are rol de mediator şi coordonator în raport cu măsurile luate de autorităţile competente în temeiul articolului 17. EIOPA se asigură în special că acţiunile întreprinse de autorităţile competente sunt justificate şi proporţionale şi, după caz, că autorităţile competente au o abordare coerentă.

(2) După primirea notificării în conformitate cu articolul 17 privind orice fel de măsură care urmează a fi impusă în temeiul articolului respectiv, EIOPA adoptă un aviz privind poziţia sa în legătură cu caracterul justificat şi proporţional al interdicţiei sau al restricţiei. În cazul în care consideră că este necesar ca alte autorităţi competente să adopte măsuri pentru a contracara riscul, EIOPA precizează aceasta în avizul său. Avizul se publică pe site-ul internet al EIOPA.

(3) În cazul în care o autoritate competentă intenţionează să adopte sau adoptă măsuri contrare unui aviz adoptat de EIOPA în temeiul alineatului (2) ori refuză să adopte măsuri, contrar respectivului aviz, aceasta publică imediat pe site-ul său internet o notificare furnizând o expunere exhaustivă a motivelor sale.

CAPITOLUL IV

RECLAMAŢII, CĂI DE ATAC, COOPERARE ŞI SUPRAVEGHERE

Articolul 19

Creatorul de PRIIP şi persoana care oferă consultanţă cu privire la PRIIP sau care îl vinde instituie proceduri şi măsuri adecvate pentru a se asigura că:

(a)   investitorii individuali au posibilitatea efectivă de a depune o reclamaţie împotriva creatorului de PRIIP;

(b)   investitorii individuali care depun o reclamaţie în legătură cu documentul cu informaţii esenţiale primesc un răspuns pe fond într-un timp cât mai scurt şi în mod corespunzător; şi

(c)   investitorii individuali au la dispoziţie şi proceduri eficace pentru a introduce căi de atac în eventualitatea litigiilor transfrontaliere, în special în cazul în care creatorul de PRIIP este situat într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă.

Articolul 20

(1) În scopul aplicării prezentului regulament, autorităţile competente cooperează şi îşi furnizează reciproc, fără întârzieri nejustificate, informaţiile relevante pentru îndeplinirea obligaţiilor lor în temeiul prezentului regulament şi pentru exercitarea competenţelor proprii.

(2) În temeiul dreptului lor intern, autorităţile competente dispun de toate competenţele de supraveghere şi de investigaţie necesare pentru a-şi exercita funcţiile în temeiul prezentului regulament.

Articolul 21

(1) Statele membre aplică Directiva 95/46/CE în cazul prelucrării datelor cu caracter personal efectuate pe teritoriul lor în temeiul prezentului regulament.

(2) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către ESA.

CAPITOLUL V

SANCŢIUNI ADMINISTRATIVE ŞI ALTE MĂSURI

Articolul 22

(1) Fără a aduce atingere competenţelor de supraveghere ale autorităţilor competente şi dreptului statelor membre de a adopta şi impune sancţiuni penale, statele membre adoptă norme care prevăd sancţiuni şi măsuri administrative adecvate aplicabile în situaţiile care constituie o încălcare a prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura implementarea acestora. Sancţiunile şi măsurile sunt eficace, proporţionale şi disuasive.

Statele membre pot decide să nu prevadă norme privind sancţiunile administrative astfel cum sunt menţionate în primul paragraf pentru încălcările care fac obiectul unor sancţiuni penale în temeiul dreptului lor intern.

Până la 31 decembrie 2016, statele membre notifică normele menţionate la primul paragraf Comisiei şi comitetului mixt. Totodată, acestea notifică fără întârziere Comisiei şi comitetului mixt orice modificare ulterioară a normelor respective.

(2) În exercitarea prerogativelor prevăzute la articolul 24, autorităţile competente cooperează îndeaproape pentru a se asigura că sancţiunile şi măsurile administrative conduc la obţinerea rezultatelor vizate de prezentul regulament şi îşi coordonează acţiunile pentru a evita eventuale dublări ale eforturilor sau suprapuneri în aplicarea sancţiunilor şi a măsurilor administrative în cazurile transfrontaliere.

Articolul 23

Autorităţile competente îşi exercită competenţele de impunere de sancţiuni în conformitate cu prezentul regulament şi cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele moduri:

(a)   direct;

(b)   în colaborare cu alte autorităţi;

(c)   sub responsabilitate proprie, prin delegare către astfel de autorităţi;

(d)   prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.

Articolul 24

(1) Prezentul articol se aplică în cazul încălcării articolului 5 alineatul (1), a articolelor 6 şi 7, a articolului 8 alineatele (1)-(3), a articolului 9, a articolului 10 alineatul (1), a articolului 13 alineatele (1), (3) şi (4), precum şi a articolelor 14 şi 19.

(2) Autorităţile competente sunt abilitate să impună, în conformitate cu dreptul intern, cel puţin următoarele sancţiuni şi măsuri administrative:

(a)   un ordin prin care se interzice tranzacţionarea unui PRIIP;

(b)   un ordin prin care se suspendă tranzacţionarea unui PRIIP;

(c)   un avertisment public care indică persoana responsabilă şi natura încălcării;

(d)   un ordin prin care se interzice furnizarea unui document cu informaţii esenţiale care nu respectă cerinţele de la articolele 6, 7, 8 sau 10 şi prin care se impune publicarea unei noi versiuni a unui document cu informaţii esenţiale;

(e)   amenzi administrative în cuantum minim de:

(i)    în cazul unei entităţi juridice:

¾      până la 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro echivalentul în moneda naţională la 30 decembrie 2014, sau până la 3 % din cifra de afaceri anuală totală a respectivei entităţi juridice, conform ultimelor situaţii financiare disponibile aprobate de organul de conducere; sau

¾      până la dublul profiturilor obţinute sau al pierderilor evitate în urma încălcării, în cazul în care acestea pot fi stabilite;

(ii)   în cazul unei persoane fizice:

¾      până la 700 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, echivalentul în moneda naţională la 30 decembrie 2014; sau

¾      dublul profiturilor obţinute sau al pierderilor evitate în urma încălcării, în cazul în care acestea pot fi stabilite.

În cazul în care entitatea juridică menţionată la primul paragraf litera (e) punctul (i) este o societate-mamă sau o filială a unei societăţi-mamă care trebuie să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), cifra de afaceri totală relevantă este cifra de afaceri totală anuală sau tipul de venit corespunzător în conformitate cu prevederile relevante de drept al Uniunii în domeniul contabilităţii, în conformitate cu ultimele situaţii financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al societăţii-mamă principale.

(3) Statele membre pot prevedea sancţiuni sau măsuri suplimentare şi niveluri sporite ale amenzilor administrative faţă de cele prevăzute de prezentul regulament.

(4) Atunci când impun una sau mai multe dintre sancţiunile administrative sau alte măsuri în conformitate cu alineatul (2), autorităţile competente sunt abilitate să emită sau să ceară creatorului de PRIIP sau persoanei care oferă consultanţă cu privire la PRIIP sau îl vinde să emită o comunicare directă adresată investitorului individual interesat, prin care să-l informeze cu privire la sancţiunea sau măsura administrativă şi să-i indice unde pot fi depuse reclamaţiile sau cererile de despăgubire.

Articolul 25

Autorităţile competente aplică sancţiunile şi măsurile administrative menţionate la articolul 24 alineatul (2) ţinând cont de toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:

(a)   gravitatea şi durata încălcării;

(b)   gradul de răspundere al persoanei responsabile pentru încălcare;

(c)   impactul încălcării asupra intereselor investitorului individual;

(d)   comportamentul cooperant al persoanei responsabile pentru încălcare;

(e)   încălcările anterioare comise de persoana responsabilă pentru încălcare;

(f)    măsurile ulterioare încălcării luate de persoana responsabilă pentru încălcare pentru a împiedica repetarea încălcării.

Articolul 26

Deciziile prin care se impun sancţiuni şi măsuri în temeiul prezentului regulament fac obiectul dreptului de a introduce o cale de atac.

Articolul 27

(1) În cazul în care a făcut publice sancţiuni şi măsuri administrative, autoritatea competentă raportează simultan aceste măsuri şi sancţiuni administrative ESA competente.

(2) Autoritatea competentă transmite anual către ESA competentă informaţii agregate privind toate sancţiunile şi măsurile administrative impuse în conformitate cu articolul 22 şi cu articolul 24 alineatul (2).

(3) ESA publică aceste informaţiile menţionate în prezentul articol în rapoartele lor anuale.

__________

(¹)            Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

Articolul 28

(1) Autorităţile competente instituie mecanisme eficace prin care să li se raporteze încălcările efective sau potenţiale ale prezentului regulament.

(2) Mecanismele menţionate la alineatul (1) cuprind cel puţin:

(a)   proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările efective sau potenţiale şi pentru acţiunile ulterioare acestora;

(b)   protecţie adecvată pentru angajaţii care raportează încălcările comise în cadrul instituţiei lor, împotriva represaliilor, discriminării şi a altor tipuri de tratament inechitabil;

(c)   protecţia identităţii, atât a persoanei care raportează încălcările, cât şi a persoanei fizice prezumată a fi responsabilă de încălcare, în toate etapele procedurii, cu excepţia cazului în care o astfel de informare este impusă de dreptul intern în contextul unor investigaţii suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare.

(3) Statele membre pot acorda posibilitatea autorităţilor competente să instituie mecanisme suplimentare în temeiul dreptului intern.

(4) Statele membre pot solicita angajatorilor implicaţi în activităţi reglementate în scopul serviciilor financiare să instituie proceduri adecvate prin care angajaţii lor să raporteze la nivel intern încălcările efective sau potenţiale prin intermediul unui canal specific, independent şi autonom.

Articolul 29

(1) Autorităţile competente publică pe site-ul lor internet oficial fără întârziere nejustificată deciziile împotriva cărora nu mai poate fi introdusă vreo cale de atac şi prin care se impun sancţiuni sau măsuri administrative pentru încălcări menţionate la articolul 24 alineatul (1) după ce persoanele cărora le-au fost impuse sancţiunile sau măsurile au fost informate cu privire la deciziile respective.

Publicarea conţine cel puţin următoarele informaţii:

(a)   tipul şi natura încălcării;

(b)   identitatea persoanelor responsabile.

Această obligaţie nu se aplică deciziilor de impunere a măsurilor cu caracter investigativ.

În cazul în care publicarea identităţii entităţilor juridice ori a identităţii sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către autoritatea competentă ca fiind disproporţionată, ca urmare a unei evaluări efectuate de la caz la caz cu privire la proporţionalitatea publicării unor astfel de date, sau în cazul în care publicarea respectivă ar pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o anchetă în curs, autorităţile competente:

(a)   amână publicarea deciziei de impunere a sancţiunii sau a măsurii până în momentul în care motivele nepublicării încetează să mai fie valabile;

(b)   publică decizia de impunere a sancţiunii sau a măsurii cu titlu anonim într-un mod care să fie conform cu dreptul intern, cu condiţia ca publicarea cu titlu anonim să asigure o protecţie eficace a datelor cu caracter personal în cauză; sau

(c)   nu publică decizia de a impune o sancţiune sau măsură, în cazul în care opţiunile prevăzute la literele (a) şi (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:

(i)    că nu va fi pusă în pericol stabilitatea pieţelor financiare;

(ii)   proporţionalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi de natură minoră.

(2) Autorităţile competente informează ESA cu privire la toate sancţiunile sau măsurile administrative impuse, dar nepublicate în conformitate cu alineatul (1) al treilea paragraf litera (c), inclusiv orice cale de atac referitoare la acestea şi rezultatul acesteia.

În cazul unei decizii de publicare a sancţiunii sau a măsurii cu titlu anonim, publicarea datelor relevante poate fi amânată pentru o perioadă rezonabilă dacă se preconizează că în cursul perioadei respective motivele care au stat la baza publicării cu titlu anonim nu vor mai exista.

(3) În cazul în care dreptul intern prevede publicarea deciziei de a impune o sancţiune sau o măsură care face obiectul unei căi de atac în faţa autorităţilor judiciare competente sau a altor autorităţi competente, autorităţile competente publică, fără întârziere nejustificată, pe site-ul lor internet oficial, această informaţie şi orice informaţie ulterioară cu privire la rezultatul căii de atac respective. Mai mult, orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unei sancţiuni sau măsuri este, de asemenea, publicată.

(4) Autorităţile competente se asigură că orice informaţie publicată în temeiul prezentului articol este menţinută pe site-ul lor internet oficial pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la publicare. Datele cu caracter personal incluse în informaţiile publicate sunt menţinute pe site-ul oficial al autorităţii competente numai pe perioada impusă de normele aplicabile privind protecţia datelor.

CAPITOLUL VI

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 30

(1) Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.

(2) Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 8 alineatul (4), la articolul 16 alineatul (8) şi la articolul 17 alineatul (7) se conferă Comisiei pentru o perioadă de trei ani de la 30 decembrie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de trei ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 8 alineatul (4), la articolul 16 alineatul (8) şi la articolul 17 alineatul (7) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (4), al articolului 16 alineatul (8) sau al articolului 17 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 31

Atunci când Comisia adoptă standarde tehnice de reglementare în temeiul articolului 8 alineatul (5), al articolului 10 alineatul (2) sau al articolului 13 alineatul (5), care sunt identice cu proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise de ESA, termenul în care Parlamentul European şi Consiliul pot formula obiecţiuni cu privire la respectivele standarde tehnice de reglementare este de două luni de la data notificării, prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 şi pentru a se ţine cont de complexitatea şi volumul aspectelor acoperite. La iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului termenul respectiv se poate prelungi cu o lună.

Articolul 32

(1) Societăţile de administrare, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE, societăţile de investiţii, astfel cum sunt menţionate la articolul 27 din respectiva directivă, şi persoanele care oferă consultanţă cu privire la unităţi ale OPCVM-urilor sau le vând, astfel cum sunt menţionate la articolul 1 alineatul (2) din directiva respectivă, sunt scutite de obligaţiile prevăzute în prezentul regulament până la 31 decembrie 2019.

(2) Atunci când un stat membru aplică normele privind formatul şi conţinutul documentului cu informaţii esenţiale, astfel cum se prevede la articolele 78-81 din Directiva 2009/65/CE, în cazul fondurilor non-OPCVM oferite investitorilor individuali, scutirea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol se aplică societăţilor de administrare şi societăţilor de investiţii şi persoanelor care oferă consultanţă investitorilor individuali cu privire la unităţile acestor fonduri sau care vând astfel de unităţi.

Articolul 33

(1) Până la 31 decembrie 2018, Comisia procedează la reexaminarea prezentului regulament. Reexaminarea include, pe baza informaţiilor primite de ESA, un studiu general al funcţionării alertei de inteligibilitate, ţinând cont de toate orientările elaborate de autorităţile competente în această privinţă. Reexaminarea include, de asemenea, un studiu al aplicării practice a normelor stabilite în prezentul regulament, ţinând cont în mod corespunzător de evoluţiile de pe piaţa produselor de investiţii individuale, precum şi de fezabilitatea, costurile şi posibilele beneficii ale introducerii unei etichete pentru investiţiile în domeniul social şi al mediului. Ca parte a acestei reexaminări, Comisia efectuează sondarea consumatorilor şi o examinare a opţiunilor fără caracter legislativ, precum şi a rezultatelor reexaminării Regulamentului (UE) nr. 346/2013 în ceea ce priveşte articolul 27 alineatul (1) literele (c), (e) şi (g).

În ceea ce priveşte OPCVM-urile, în sensul definiţiei de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE, în cadrul reexaminării se evaluează dacă aplicarea dispoziţiilor tranzitorii de la articolul 32 din prezentul regulament se prelungeşte sau dacă, după identificarea eventualelor modificări necesare, dispoziţiile privind informaţiile esenţiale destinate investitorilor din Directiva 2009/65/CE ar putea fi înlocuite de documentul cu informaţii esenţiale prevăzut în prezentul regulament sau considerate echivalente acestuia. Reexaminarea analizează totodată posibilitatea unei extinderi a domeniului de aplicare al prezentului regulament la alte produse financiare, precum şi oportunitatea menţinerii excluderii unor produse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, pe baza standardelor de bună calitate pentru protecţia consumatorilor, inclusiv comparaţiile dintre produsele financiare. Reexaminarea analizează totodată oportunitatea introducerii unor norme comune privind obligaţia tuturor statelor membre de a prevedea sancţiuni administrative pentru încălcarea prezentului regulament.

(2) Până la 31 decembrie 2018, Comisia evaluează, pe baza activităţii desfăşurate de EIOPA în privinţa cerinţelor de comunicare de informaţii referitoare la produse, oportunitatea de a propune un nou act legislativ prin care să se garanteze comunicarea adecvată a cerinţelor de informare referitoare la produse pentru respectivele produse sau de a include în domeniul de aplicare al prezentului regulament produsele de pensii menţionate la articolul 2 alineatul (2) litera (e).

La această evaluare, Comisia se asigură că aceste măsuri nu reduc standardele de comunicare de informaţii în statele membre care au regimuri preexistente privind comunicarea de informaţii pentru astfel de produse de pensii.

(3) După consultarea comitetului mixt, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului în legătură cu alineatele (1) şi (2), însoţit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

(4) Până la 31 decembrie 2018, Comisia realizează un studiu de piaţă pentru a stabili dacă există instrumente de calcul online care permit investitorului individual să calculeze costurile şi tarifele cumulate pentru PRIIP şi dacă aceste instrumente sunt puse la dispoziţie gratuit. Comisia raportează dacă aceste instrumente oferă calcule fiabile şi precise pentru toate produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

În eventualitatea în care studiul ajunge la concluzia că nu există niciun astfel de instrument sau că instrumentele existente nu permit investitorilor individuali să înţeleagă cuantumul global al costurilor şi tarifelor aferente PRIIP, Comisia evaluează fezabilitatea elaborării de către ESA a unor proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru stabilirea caracteristicilor aplicabile unor astfel de instrumente la nivelul Uniunii.

Articolul 34

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 31 decembrie 2016.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 26 noiembrie 2014.

Pentru Parlamentul European                             Pentru Consiliu

Preşedintele                                                     Preşedintele

M. SCHULZ                                                      S. GOZI

__________________________