DIRECTIVA (UE) 2015/652 A CONSILIULUI

din 20 aprilie 2015

de stabilire a metodelor de calcul şi a cerinţelor de raportare în temeiul Directivei 98/70/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind calitatea benzinei şi a motorinei

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 98/70/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei şi a motorinei şi de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului (¹), în special articolul 7a alineatul (5),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)        Metoda de calcul a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de carburanţi şi de alte forme de energie provenind din surse nebiologice care urmează să fie instituită în temeiul articolului 7a alineatul (5) din Directiva 98/70/CE ar trebui să asigure raportarea cu suficientă precizie, astfel încât Comisia să poată evalua în mod critic performanţele furnizorilor în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor care le revin în temeiul articolului 7a alineatul (2) din directiva menţionată. Metoda de calcul ar trebui să asigure precizia ţinând cont, de asemenea, de complexitatea cerinţelor administrative aferente. În acelaşi timp, aceasta ar trebui să stimuleze furnizorii să reducă intensitatea gazelor cu efect de seră generate de carburanţii pe care îi furnizează. De asemenea, ar trebui să se acorde o atenţie deosebită impactului metodei de calcul asupra rafinăriilor în Uniune. Prin urmare, metoda de calcul ar trebui să se bazeze pe intensităţile medii ale emisiilor de gaze cu efect de seră reprezentând o valoare medie pe industrie care este tipică pentru un anumit carburant. Aceasta ar avea avantajul de a reduce sarcina administrativă asupra furnizorilor şi asupra statelor membre. În prezenta etapă, metoda de calcul propusă nu ar trebui să impună diferenţierea intensităţii gazelor cu efect de seră generate de carburanţi pe baza sursei de materii prime, întrucât acest lucru ar putea afecta investiţiile actuale în anumite rafinării în Uniune.

(2)        Cerinţele de raportare pentru furnizorii care sunt întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri), astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (²), ar trebui să fie reduse cât mai mult posibil în contextul articolului 7a alineatul (1) din Directiva 98/70/CE. În mod similar, importatorii de benzină şi motorină rafinate în afara Uniunii nu ar trebui să fie obligaţi să furnizeze informaţii detaliate privind sursele de ţiţei utilizat pentru producerea carburanţilor respectivi, întrucât este posibil ca informaţiile să nu fie disponibile sau să fie greu de obţinut.

(3)        Pentru a stimula în continuare reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, economiile obţinute din reducerile emisiilor generate în amonte (UER), inclusiv din arderi şi evacuarea în atmosferă, ar trebui incluse în calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă de furnizori. Pentru a facilita obţinerea economiilor din UER de către furnizori, ar trebui permisă utilizarea unor sisteme diferite de calculare şi de certificare a reducerilor de emisii. Numai proiectele privind UER care debutează ulterior datei de stabilire a standardului de carburant menţionat la articolul 7a alineatul (5) litera (b) din Directiva 98/70/CE, şi anume 1 ianuarie 2011, ar trebui să fie eligibile.

(4)        Media ponderată a valorilor implicite de gaze cu efect de seră care reprezintă ţiţeiul consumat în Uniune oferă o metodă simplă de calcul prin care furnizorii pot determina conţinutul de gaze cu efect de seră generate de carburanţii pe care îi furnizează.

(5)        UER ar trebui să fie estimate şi validate în conformitate cu principiile şi standardele identificate în standardele internaţionale, în special în ISO 14064, ISO 14065 şi ISO 14066.

_________

(¹)            JO L 350, 28.12.1998, p. 58.

(²)            Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(6)        În plus, este oportun să se faciliteze punerea în aplicare de către statele membre a legislaţiei în ceea ce priveşte UER, inclusiv din arderi şi evacuarea în atmosferă. În acest scop ar trebui elaborate, sub auspiciile Comisiei, orientări fără caracter legislativ cu privire la abordările privind cuantificarea, verificarea, validarea, monitorizarea şi raportarea unor astfel de UER (inclusiv reduceri ale emisiilor din arderi şi evacuări în atmosferă în unităţile de producţie) înainte de încheierea perioadei de transpunere prevăzute de în articolul 7 din prezenta directivă.

(7)        Articolul 7a alineatul (5) litera (b) din Directiva 98/70/CE prevede stabilirea unei metode pentru determinarea standardului de carburant care se bazează pe emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă pe unitate de energie de combustibilii fosili în 2010. Standardul de carburant ar trebui să se bazeze pe cantităţile de motorină, benzină, motorină fără destinaţie rutieră, gaz petrolier lichefiat (GPL) şi gaz natural comprimat (GNC) consumate care utilizează date raportate de statele membre în mod oficial în cadrul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind schimbările climatice (CCONUSC) din 2010. Standardul de carburant nu ar trebui să fie carburantul fosil de referinţă utilizat pentru calcularea reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră generate de biocarburanţi, care ar trebui să rămână astfel cum este prevăzut în anexa IV la Directiva 98/70/CE.

(8)        Întrucât compoziţia amestecului relevant de combustibili fosili variază puţin de la un an la altul, variaţia totală a intensităţii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de combustibilii fosili de la un an la altul va fi, de asemenea, redusă. Prin urmare, este oportun ca standardul de carburant să se bazeze pe datele privind consumul mediu al Uniunii pentru 2010, astfel cum au fost raportate de către statele membre în cadrul CCONUSC.

(9)        Standardul de carburant ar trebui să reprezinte o intensitate medie a gazelor cu efect de seră generate în amonte şi intensitatea carburantului unei rafinării de complexitate medie pentru combustibilii fosili. În consecinţă, standardul de carburant ar trebui să se calculeze utilizând respectivele valori medii implicite pentru carburanţi. Standardul de carburant ar trebui să rămână neschimbat în perioada până în 2020, pentru a oferi securitate juridică furnizorilor în ceea ce priveşte obligaţiile lor de a reduce intensitatea gazelor cu efect de seră generate de carburanţii pe care îi furnizează.

(10)      Articolul 7a alineatul (5) litera (d) din Directiva 98/70/CE prevede adoptarea unei metode de calcul al contribuţiei vehiculelor rutiere electrice pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă. În temeiul articolului menţionat, metoda de calcul ar trebui să fie compatibilă cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹). Pentru a se asigura compatibilitatea, ar trebui utilizat acelaşi factor de corecţie pentru eficienţa sistemului de propulsie.

(11)      Electricitatea furnizată destinată utilizării în transportul rutier poate fi raportată de furnizori, astfel cum prevede articolul 7a alineatul (1) din Directiva 98/70/CE, ca parte a rapoartelor lor anuale către statele membre. Pentru limitarea costurilor administrative, este adecvat ca metoda de calcul să se bazeze mai mult pe o estimare decât pe o măsurare efectivă a consumului de electricitate în cazul unui vehicul rutier electric sau al unei motociclete în scopul raportării din partea furnizorilor.

(12)      Este adecvat să se includă o abordare detaliată pentru a estima cantitatea şi intensitatea gazelor cu efect de seră generate de biocarburanţi în cazul în care prelucrarea unui biocarburant şi a unui combustibil fosil are loc în timpul aceluiaşi proces. Este necesară o metodă specifică deoarece cantitatea de biocarburantului nu poate fi măsurată, cum ar fi în cazul co-hidrotratamentului uleiurilor de origine vegetală cu un combustibil fosil. Articolul 7d alineatul (1) din Directiva 98/70/CE prevede că emisiile de gaze cu efect de seră generate de biocarburanţi pe durata ciclului de viaţă se calculează, în sensul articolului 7a şi al articolului 7b alineatul (2) din directiva respectivă, prin aceeaşi metodă. Prin urmare, certificarea emisiilor de gaze cu efect de seră prin sisteme voluntare recunoscute este la fel de valabilă atât în scopurile articolului 7a cât şi în scopurile articolului 7b alineatul (2) din Directiva 98/70/CE.

(13)      Cerinţa de raportare impusă furnizorilor prevăzută la articolul 7a alineatul (1) din Directiva 98/70/CE ar trebui completată cu un format armonizat şi definiţii armonizate ale datelor care urmează să fie raportate. Armonizarea definiţiilor datelor este necesară pentru efectuarea în mod corespunzător a calculului intensităţii gazelor cu efect de seră în raport cu obligaţiile de raportare ale unui anumit furnizor, întrucât datele reprezintă elemente cheie în metoda de calcul armonizată în conformitate cu articolul 7a alineatul (5) litera (a) din Directiva 98/70/CE. Datele includ identificarea furnizorului, cantitatea de carburant sau de energie introdusă pe piaţă şi tipul de carburant sau de energie introdus pe piaţă.

(14)      Cerinţa de raportare impusă furnizorilor prevăzută la articolul 7a alineatul (1) din Directiva 98/70/CE ar trebui să fie completată cu cerinţe armonizate de raportare, un format de raportare şi definiţii armonizate pentru raportarea din partea statelor membre către Comisie cu privire la performanţa în materie de emisii de gaze cu efect de seră generate de carburanţii consumaţi în Uniune. În special, cerinţele de raportare vor permite actualizarea carburantului fosil de referinţă descris la punctul 19 din partea C a anexei IV la Directiva 98/70/CE şi la punctul 19 din partea C a anexei V la Directiva 2009/28/CE şi vor facilita raportarea prevăzută la articolul 8 alineatul (3) şi la articolul 9 alineatul (2) din Directiva 98/70/CE, precum şi actualizarea metodei de calcul în funcţie de progresul tehnic şi ştiinţific, pentru a se asigura că aceasta îndeplineşte scopul preconizat. Datele ar trebui să includă cantitatea de carburant sau de energie introdusă pe piaţă şi tipul de carburant sau energie, locul de achiziţionare şi originea carburantului sau a energiei introduse pe piaţă.

_________

(¹)            Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16).

(15)      Este oportun ca statele membre să permită furnizorilor să îşi îndeplinească cerinţele de raportare bazându-se pe date echivalente colectate în temeiul altor acte legislative naţionale sau ale Uniunii, în vederea reducerii sarcinii administrative, cu condiţia ca raportarea să se efectueze în conformitate cu cerinţele prevăzute în anexa IV şi cu definiţiile prevăzute în anexele I şi III.

(16)      Pentru a facilita raportarea de către grupuri de furnizori în temeiul articolului 7a alineatul (4) din Directiva 98/70/CE, articolul 7a alineatul (5) litera (c) din directiva respectivă permite stabilirea oricăror norme necesare. Este de dorit să se faciliteze acest tip de raportare pentru a se evita orice perturbare a deplasărilor fizice ale carburantului, întrucât furnizori diferiţi introduc pe piaţă carburanţi diferiţi în proporţii diferite şi, prin urmare, este posibil să se dovedească necesară mobilizarea unor niveluri diferite de resurse în vederea îndeplinirii obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Prin urmare, este necesar să se armonizeze definiţiile privind identificarea furnizorului, cantitatea de carburant sau de energie introdusă pe piaţă, tipul de carburant sau de energie, locul de achiziţionare şi originea carburantului sau a energiei introduse pe piaţă. De asemenea, pentru a evita contabilizarea dublă în cazul raportării în comun de către furnizori în temeiul articolului 7a alineatul (4), este oportun să se armonizeze punerea în aplicare a metodei de calcul şi de raportare în statele membre, inclusiv în ceea ce priveşte raportarea către Comisie, astfel încât informaţiile solicitate din partea unui grup de furnizori să se refere la un anumit stat membru.

(17)      În temeiul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 98/70/CE, statele membre prezintă anual un raport cu datele naţionale privind calitatea carburanţilor pentru anul calendaristic precedent în conformitate cu formatul stabilit în Decizia 2002/159/CE a Comisiei (¹). Pentru a acoperi modificările introduse în Directiva 98/70/CE prin Directiva 2009/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²) şi cerinţele ulterioare suplimentare de raportare pentru statele membre şi pentru eficacitate şi armonizare, este necesar să se clarifice ce informaţii ar trebui raportate şi, de asemenea, să se adopte un format pentru transmiterea datelor de către furnizori şi statele membre.

(18)      Comisia a prezentat un proiect de măsură comitetului înfiinţat prin Directiva 98/70/CE la 23 februarie 2012. Comitetul nu a reuşit să adopte avizul cu majoritatea calificată necesară. Prin urmare, este oportun ca Comisia să prezinte Consiliului o propunere în temeiul articolului 5a alineatul (4) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului (³),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă stabileşte norme privind metodele de calcul şi cerinţele de raportare în conformitate cu Directiva 98/70/CE.

(2) Prezenta directivă se aplică carburanţilor utilizaţi pentru propulsia vehiculelor rutiere, a echipamentelor mobile fără destinaţie rutieră (inclusiv navele de navigaţie interioară atunci când nu se află pe mare), a tractoarelor agricole şi forestiere şi a ambarcaţiunilor de agrement atunci când nu se află pe mare, precum şi electricităţii destinate utilizării de către vehiculele rutiere.

Articolul 2

Definiţii

În sensul prezentei directive şi în plus faţă de definiţiile cuprinse deja în Directiva 98/70/CE, se aplică definiţiile următoare:

1.   „emisii generate în amonte” înseamnă toate emisiile de gaze cu efect de seră care sunt generate înainte ca materiile prime să ajungă la o rafinărie sau la o instalaţie de prelucrare unde a fost produs carburantul, astfel cum se menţionează în anexa I;

__________

(¹)            Decizia 2002/159/CE a Comisiei din 18 februarie 2002 privind elaborarea unui format comun pentru prezentarea sintezelor de date naţionale privind calitatea carburanţilor (JO L 53, 23.2.2002, p. 30).

(²)            Directiva 2009/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce priveşte specificaţiile pentru benzine şi motorine, de introducere a unui mecanism de monitorizare şi reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului în ceea ce priveşte specificaţiile pentru carburanţii folosiţi de navele de navigaţie interioară şi de abrogare a Directivei 93/12/CEE (JO L 140, 5.6.2009, p. 88).

(³)            Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23).

2.   „bitum natural” înseamnă orice sursă de materii prime de rafinărie:

(a)  care prezintă o greutate API (American Petroleum Institute - Institutul American al Petrolului) de 10 grade sau mai puţin atunci când se află într-un zăcământ la locul de extracţie, definită în conformitate cu metoda de testare a Societăţii americane pentru testare şi materiale (ASTM) (¹) D287;

(b)  care are o vâscozitate medie anuală la temperatura din rezervor mai mare decât cea calculată prin ecuaţia: Vâscozitate (Centipoise) = 518,98^e-0,038T, unde T reprezintă temperatura exprimată în grade Celsius;

(c)  care intră sub incidenţa definiţiei nisipurilor bituminoase conform codului din nomenclatura combinată (NC) 2714, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (²); şi

(d)  la care mobilizarea sursei de materii prime este realizată prin extracţie minieră sau prin drenaj gravitaţional îmbunătăţit din punct de vedere termic, unde energia termică este derivată în principal din alte surse decât însăşi sursa de materii prime;

3.   „şisturi bituminoase” înseamnă orice sursă de materii prime pentru rafinării situată într-o formaţiune de roci, care conţine kerogen solid şi care intră sub incidenţa definiţiei şistului bituminos conform codului NC 2714 stabilit în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87. Mobilizarea sursei de materii prime este realizată prin extracţie minieră sau prin drenaj gravitaţional îmbunătăţit din punct de vedere termic;

4.   „standard de carburant” înseamnă un standard de carburant care se bazează pe ciclul de viaţă al emisiilor de gaze cu efect de seră pe unitate de energie generate de combustibili fosili în 2010;

5.   „ţiţei convenţional” înseamnă orice materie primă pentru rafinării care prezintă o greutate API mai mare de 10 grade atunci când este situată într-un zăcământ la locul de origine, măsurată în conformitate cu metoda de testare ASTM D 287, şi care nu intră sub incidenţa definiţiei aferente codului NC 2714 astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87.

Articolul 3

Metoda de calcul a intensităţii gazelor cu efect de seră generate de carburanţi, alţii decât biocarburanţii, şi a energiei furnizate şi de raportare de către furnizori

(1) În sensul articolului 7a alineatul (2) din Directiva 98/70/CE, statele membre se asigură că furnizorii utilizează metoda de calcul stabilită în anexa I la prezenta directivă pentru a determina intensitatea gazelor cu efect de seră generate de carburanţii pe care îi furnizează.

(2) În sensul articolului 7a alineatul (1) al doilea paragraf şi al articolului 7a alineatul (2) din Directiva 98/70/CE, statele membre impun furnizorilor să raporteze datele utilizând definiţiile şi metoda de calcul prevăzute în anexa I la prezenta directivă. Datele se raportează anual utilizând modelul prevăzut în anexa IV la prezenta directivă.

(3) În sensul articolului 7a alineatul (4) din Directiva 98/70/CE, orice stat membru se asigură că un grup de furnizori care alege să fie considerat drept furnizor unic îşi îndeplineşte obligaţia care îi revine în temeiul articolului 7a alineatul (2) în statul membru respectiv.

(4) Statele membre aplică metoda simplificată prevăzută în anexa I la prezenta directivă pentru furnizorii care sunt IMM-uri.

Articolul 4

Calcularea standardului de carburant şi a reducerii intensităţii gazelor cu efect de seră

Pentru a verifica respectarea de către furnizori a obligaţiei care le revine în temeiul articolului 7a alineatul (2) din Directiva 98/70/CE, statele membre impun furnizorilor să compare reducerile pe care le-au obţinut în emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă de carburanţi şi de electricitate cu standardul de carburant stabilit în anexa II la prezenta directivă.

__________

(¹)            Societatea americană pentru testare şi materiale, http://www.astm.org/index.shtml.

(²)            Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind nomenclatura tarifară şi statistică şi tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

Articolul 5

Raportarea din partea statelor membre

(1) Atunci când prezintă rapoarte Comisiei în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 98/70/CE, statele membre furnizează Comisiei date referitoare la conformitatea cu articolul 7a din prezenta directivă, astfel cum sunt prevăzute în anexa III la prezenta directivă.

(2) Statele membre utilizează instrumentele ReportNet ale Agenţiei Europene de Mediu, disponibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹), pentru transmiterea datelor prevăzute în anexa III la prezenta directivă. Datele se transmit de către statele membre, prin transfer electronic de date, către arhiva centrală de date gestionată de Agenţia Europeană de Mediu.

(3) Datele se transmit anual utilizându-se modelul prevăzut în anexa IV. Statele membre îi comunică Comisiei data transmiterii şi denumirea punctului de contact din cadrul autorităţii competente responsabile cu verificarea şi raportarea datelor către Comisie.

Articolul 6

Sancţiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancţiunile aplicabile în caz de încălcare a dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre notifică dispoziţiile respective Comisiei până la 21 aprilie 2017, notificând fără întârziere şi orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 7

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 21 aprilie 2017 cel târziu. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, acestea trebuie să conţină o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoţite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a respectivei trimiteri.

(3) Statele membre comunică Comisiei textele principalelor măsuri de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 20 aprilie 2015.

Pentru Consiliu

Preşedintele

J. DŪKLAVS

_________

(¹)            Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind Agenţia Europeană de Mediu şi Reţeaua europeană de informare şi observare pentru mediu (JO L 126, 21.5.2009, p. 13).

__________________________

ANEXA I

METODA DE CALCUL ŞI DE RAPORTARE DE CĂTRE FURNIZORI A INTENSITĂŢII GAZELOR CU EFECT DE SERĂ GENERATE PE DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ DE CARBURANŢII ŞI ENERGIA FURNIZATE

Partea 1

Calculul intensităţii gazelor cu efect de seră generate de carburanţii și energia furnizate de un furnizor

Intensitatea gazelor cu efect de seră generate de carburanţi şi energie se exprimă în grame de echivalent de dioxid de carbon pe MJ de carburant (gCO_2eq/MJ).

1.   Gazele cu efect de seră luate în considerare în scopul calculării intensităţii gazelor cu efect de seră generate de carburanţi sunt dioxidul de carbon (CO₂), protoxidul de azot (N₂O) şi metanul (CH₄). În vederea calculării echivalenţei în CO₂, emisiile gazelor se evaluează în emisii de echivalent de CO₂ după cum urmează:

CO₂: 1;       CH₄: 25;           N₂O: 298

2.   Emisiile rezultate din producţia de maşini şi echipamente utilizate în extracţia, producţia, rafinarea şi consumul de combustibili fosili nu se iau în considerare în calculul emisiilor de gaze cu efect de seră.

3.   Intensitatea gazelor cu efect de seră generate de un furnizor pe durata ciclului de viaţă al emisiilor de gaze cu efect de seră generate de toţi carburanţii furnizaţi şi de toată energia furnizată se calculează în conformitate cu formula de mai jos:

FORMULĂ

unde

(a)  „#” reprezintă identificarea furnizorului (identificarea entităţii obligate la plata accizei), definită în Regulamentul (CE) nr. 684/2009 al Comisiei (¹) ca fiind numărul de acciză al operatorului [numărul de înregistrare din cadrul sistemului de schimb de date privind accizele (SEED) sau numărul de identificare aferent taxei pe valoare adăugată (TVA) din tabelul 1 punctul 5 litera (a) din anexa I la respectivul regulament pentru codurile tipului de destinaţie 1-5 şi 8], care este, de asemenea, entitatea responsabilă cu plata accizelor în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2008/118/CE a Consiliului (²) în momentul în care accizele au devenit exigibile în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2008/118/CE. Dacă identificarea nu este posibilă, statele membre trebuie să se asigure că este stabilit un mijloc de identificare echivalent în conformitate cu un sistem de raportare a accizei naţionale;

(b)  „x” reprezintă tipurile de carburant şi de energie care intră sub incidenţa prezentei directive, astfel cum se prezintă în tabelul 1 - punctul 17 litera (c) din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 684/2009. În cazul în care datele nu sunt disponibile, statele membre colectează date echivalente în conformitate cu un sistem de raportare a accizelor stabilit la nivel naţional;

(c)  „MJ_x” reprezintă cantitatea totală de energie furnizată şi transformată din volumele de carburant ״x” comunicate, exprimată în megajouli. Calculul se face după cum urmează:

___________

(¹)            Regulamentul (CE) nr. 684/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de implementare a Directivei 2008/118/CE a Consiliului în ceea ce priveşte procedurile informatizate pentru deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize (JO L 197, 29.7.2009, p. 24).

(²)            Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor şi de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO L 9, 14.1.2009, p. 12).

(i)   Cantitatea din fiecare carburant pe tip de carburant

Aceasta este obţinută din datele raportate în conformitate cu tabelul 1 - punctul 17 literele (d), (f) şi (o) din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 684/2009. Cantităţile de biocarburanţi sunt transformate într-un conţinut energetic cu o putere calorifică inferioară în conformitate cu densităţile energetice prevăzute în anexa III la Directiva 2009/28/CE. Cantităţile de carburanţi de origine nebiologică sunt transformate într-un conţinut energetic cu o putere calorifică inferioară în conformitate cu densităţile energetice prevăzute în apendicele 1 la raportul „Well-to-Tank” (versiunea 4) din iulie 2013 (¹) al Centrului comun de cercetare -EUCAR-CONCAWE (JEC) (²);

(ii)  Coprelucrarea simultană a combustibililor fosili şi a biocarburanţilor

Prelucrarea include orice modificare pe durata ciclului de viaţă al carburanţilor sau al energiei furnizate, care determină o modificare a structurii moleculare a produsului. Adăugarea unui denaturant nu intră sub incidenţa prelucrării. Cantitatea de biocarburanţi coprelucraţi alături de carburanţi de origine nebiologică reflectă starea biocarburanţilor ulterioară prelucrării. Cantitatea de biocarburant coprelucrat este determinată în funcţie de bilanţul energetic şi eficienţa procesului de coprelucrare, astfel cum se prevede în partea C punctul 17 din anexa IV la Directiva 98/70/CE.

În cazul în care se amestecă mai mulţi biocarburanţi şi combustibili fosili, cantitatea din fiecare carburant şi tipul acestuia sunt luate în considerare la efectuarea calculului şi sunt raportate de către furnizori statelor membre.

Cantitatea de biocarburant furnizată care nu îndeplineşte criteriile de durabilitate menţionate la articolul 7b alineatul (1) din Directiva 98/70/CE este considerat a fi combustibil fosil.

Amestecul benzină-etanol E85 va fi calculat drept carburant separat în sensul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (³).

În cazul în care cantităţile nu sunt colectate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 684/2009, statele membre colectează date echivalente în conformitate cu un sistem de raportare a accizelor stabilit la nivel naţional.

(iii) Cantitatea de electricitate consumată

Aceasta reprezintă cantitatea de electricitate consumată de vehicule rutiere sau motociclete, în cazul în care un furnizor de energie raportează respectiva cantitate de energie către autoritatea competentă din fiecare stat membru în conformitate cu următoarea formulă:

Electricitatea consumată = distanţa parcursă (km) x eficienţa consumului de electricitate (MJ/km).

(d)  Reducerea emisiilor generate în amonte (UER)

„UER” reprezintă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate în amonte obţinută de un furnizor măsurată în gCO_2eq, dacă aceasta este cuantificată şi raportată în conformitate cu următoarele cerinţe:

(i)   Eligibilitate

UER se aplică numai emisiilor generate în amonte din valorile medii implicite pentru benzină, motorină, GNC sau GPL.

UER care provine din orice ţară poate fi considerată drept o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în raport cu carburanţii proveniţi din orice sursă de materii prime furnizată de orice furnizor.

UER este luată în calcul doar dacă aceasta este asociată cu proiectele care au început după 1 ianuarie 2011.

Nu este necesar să se dovedească dacă UER nu s-ar mai fi produs în lipsa cerinţei de raportare prevăzute la articolul 7a din Directiva 98/70/CE;

(ii)  Calcul

UER se estimează şi se validează în conformitate cu principiile şi standardele identificate în standardele internaţionale, în special în ISO 14064, ISO 14065 şi ISO 14066.

_________

(¹)            http://iet.jrc.ec.europa.eu/about-jec/sites/about-jec/files/documents/report_2013/wtt_report_v4july_2013_final.pdf.

(²)            Consorţiul JEC aduce împreună Centrul comun de cercetare al Comisiei Europene (JRC), EUCAR (Consiliul European pentru Cercetarea şi Dezvoltarea de Automobile) şi CONCAWE („Asociaţia europeană pentru mediu, sănătate şi siguranţă la rafinare şi distribuţie” a companiilor petroliere).

(³)            Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanţă privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunităţii de a reduce emisiile de CO₂ generate de vehiculele uşoare (JO L 140, 5.6.2009, p. 1).

UER şi emisiile de referinţă vor trebui monitorizate, raportate şi verificate în conformitate cu standardul ISO 14064, iar rezultatele furnizate vor trebui să prezinte un grad de fiabilitate echivalent cu cel prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 600/2012 al Comisiei (¹) şi Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (²). Verificarea metodelor pentru estimarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră trebuie efectuată în conformitate cu standardul ISO 14064-3, iar organizaţia care efectuează verificarea trebuie să fie acreditată în conformitate cu standardul ISO 14065;

(e)  „GHGi_x” reprezintă intensitatea gazelor cu efect de seră generate de carburantul sau energia „x”, exprimată în gCO_2eq/MJ. Furnizorii calculează intensitatea gazelor cu efect de seră generate de fiecare carburant sau energie după cum urmează:

(i)   intensitatea gazelor cu efect de seră a carburanţilor de origine nebiologică este „intensitatea ponderată a gazelor cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă” pentru fiecare tip de carburant enumerat în ultima coloană a tabelului din partea 2 punctul 5 din prezenta anexă;

(ii)  electricitatea este calculată conform descrierii din partea 2 punctul 6;

(iii) intensitatea gazelor cu efect de seră generate de biocarburanţi

Intensitatea gazelor cu efect de seră generate de biocarburanţi care îndeplineşte cerinţele de durabilitate menţionate la articolului 7b alineatul (1) din Directiva 98/70/CE se calculează în conformitate cu articolul 7d din directiva respectivă. În cazul în care datele privind emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă de biocarburanţi au fost obţinute în conformitate cu un acord sau un sistem care a făcut obiectul unei decizii în temeiul articolului 7c alineatul (4) din Directiva 98/70/CE cu privire la articolul 7b alineatul (2) din directiva respectivă, datele respective sunt utilizate, de asemenea, la stabilirea intensităţii gazelor cu efect de seră generate de biocarburanţi în temeiul articolului 7b alineatul (1) din directiva respectivă. Intensitatea gazelor cu efect de seră generate de biocarburanţii care nu îndeplinesc cerinţele de durabilitate menţionate la articolul 7b alineatul (1) din Directiva 98/70/CE este egală cu intensitatea gazelor cu efect de seră generate de respectivul combustibil fosil derivat din ţiţei convenţional sau din gaz;

(iv) Coprelucrarea simultană a carburanţilor de origine nebiologică şi a biocarburanţilor

Intensitatea gazelor cu efect de seră generate de biocarburanţii coprelucraţi cu combustibili fosili reflectă starea ulterioară prelucrării a biocarburanţilor.

(f)   „AF” reprezintă factorii de ajustare pentru eficienţa sistemului de propulsie:

Partea 2

Raportarea de către furnizori a carburanţilor, alţii decât biocarburanţii

1.   UER de combustibili fosili

Pentru ca UER să fie eligibile în sensul prezentei metode de calcul şi de raportare, furnizorii trebuie să raporteze autorităţii desemnate de către statele membre următoarele:

(a)  data de începere a proiectului, care trebuie să fie ulterioară datei de 1 ianuarie 2011;

(b)  reducerile emisiilor anuale în gCO_2eq;

(c)  durata pentru care au avut loc reducerile;

(d)  locul de desfăşurare a proiectului cel mai apropiat de sursa emisiilor în grade de latitudine şi longitudine cu patru zecimale;

(e)  emisiile anuale de referinţă generate înaintea adoptării măsurilor de reducere şi emisiile anuale generate după punerea lor în aplicare, exprimate în gCO_2eq/MJ de materii prime produse;

_________

(¹)            Regulamentul (UE) nr. 600/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind verificarea rapoartelor de emisii de gaze cu efect de seră şi a rapoartelor privind datele tonă-kilometru şi acreditarea verificatorilor în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 181, 12.7.2012, p. 1).

(²)            Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 181, 12.7.2012, p. 30).

(f)   numărul de certificat cu utilizare unică, care identifică fără echivoc sistemul şi reducerile gazelor cu efect de seră pretinse;

(g)  numărul cu utilizare unică, care identifică fără echivoc metoda de calcul şi schema conexă;

(h)  în cazul în care proiectul se referă la extracţia petrolului, media istorică şi anuală a raportului gaz-petrol (gas-to-oil ratio - GOR) în soluţie, presiunea din rezervor, adâncimea şi debitul din sondă al ţiţeiului.

2.   Originea

„Originea” înseamnă denumirea comercială a materiilor prime enumerate în partea 2 punctul 7 din prezenta anexă, dar numai în cazul în care furnizorii deţin informaţiile necesare întrucât:

(a)  sunt persoane sau întreprinderi care importă ţiţei din ţări terţe sau primesc livrări de ţiţei dintr-un alt stat membru în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2964/95 al Consiliului (¹); sau

(b)  există modalităţi de a face schimb de informaţii convenite cu alţi furnizori.

În toate celelalte cazuri, originea se referă la faptul dacă respectivul carburant este de origine din UE sau din afara UE.

Informaţiile colectate şi raportate de furnizorii către statele membre cu privire la originea carburanţilor sunt confidenţiale, însă acest lucru nu împiedică publicarea de către Comisie a unor informaţii generale sau de sinteză, care nu conţin informaţii privind întreprinderile individuale.

În cazul biocarburanţilor, originea se referă la filiera de producţie a biocarburanţilor, astfel cum este prevăzută în anexa IV la Directiva 98/70/CE.

În cazul în care sunt utilizate mai multe materii prime, furnizorii raportează cantitatea în tone metrice de produs finit din fiecare materie primă obţinut în unitatea de prelucrare în cursul anului de raportare.

3.   Locul de achiziţie

„Locul de achiziţie” se referă la ţara şi la denumirea unităţii de prelucrare unde carburantul sau forma de energie au fost supuse ultimei transformări substanţiale utilizate pentru a conferi originea carburantului sau a energiei în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (²).

4.   IMM-uri

Prin derogare pentru furnizorii care sunt IMM-uri, „originea” şi „locul de achiziţie” sunt din UE sau din afara UE, după caz, indiferent dacă aceştia importă ţiţei sau furnizează uleiuri din petrol sau uleiuri obţinute din materiale bituminoase.

5.   Media valorilor implicite ale gazelor cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă de carburanţii furnizaţi, alţii decât biocarburanţii, şi de electricitatea furnizată

__________

(¹)            Regulamentul (CE) nr. 2964/95 al Consiliului din 20 decembrie 1995 de introducere a înregistrării importurilor şi a livrărilor de ţiţei în cadrul Comunităţii (JO L 310, 22.12.1995, p. 5).

(²)            Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1).

6.   Electricitate

În ceea ce priveşte raportarea de către furnizorii de energie a cantităţii de electricitate consumate de vehiculele electrice şi motociclete, statele membre ar trebui să calculeze valorile implicite ale ciclului de viaţă mediu la nivel naţional în conformitate cu standardele internaţionale corespunzătoare.

În mod alternativ, statele membre pot permite furnizorilor lor să stabilească valorile intensităţii emisiilor de gaze cu efect de seră (gCO_2eq /MJ) generate de electricitatea din datele raportate de statele membre în baza:

(a)  Regulamentului (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹),

(b)  Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²), sau

(c)  Regulamentului delegat (UE) nr. 666/2014 al Comisiei (³).

__________

(¹)            Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei (JO L 304, 14.11.2008, p. 1).

(²)            Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare şi de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi de raportare, la nivel naţional şi al Uniunii, a altor informaţii relevante pentru schimbările climatice şi de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).

(³)            Regulamentul delegat (UE) nr. 666/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de stabilire a cerinţelor substanţiale pentru un sistem de inventariere al Uniunii pe baza modificărilor potenţialelor de încălzire globală şi a orientărilor privind inventarierea convenite la nivel internaţional în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 179, 19.6.2014, p. 26).

7.   Denumirea comercială a materiilor prime