DIRECTIVA (UE) 2015/1535 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 9 septembrie 2015

referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (Text codificat)

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolele 114, 337 şi 43,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naţionale,

având în vedere avizele Comitetului Economic şi Social European (¹),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (²),

întrucât:

(1)        Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³) a fost modificată de mai multe ori şi în mod substanţial (⁴). Din motive de claritate şi de raţionalizare, ar trebui să se codifice directiva respectivă.

(2)        Piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. Ca atare, unul dintre principiile de bază ale Uniunii îl reprezintă interzicerea restricţiilor cantitative asupra circulaţiei mărfurilor și a măsurilor cu efect echivalent.

(3)        Pentru promovarea bunei funcţionări a pieţei interne ar trebui asigurată transparenţa cu privire la iniţiativele naţionale având ca scop stabilirea reglementărilor tehnice.

(4)        Obstacolele în calea comerţului care rezultă din reglementări tehnice referitoare la produse pot fi acceptate numai atunci când sunt necesare pentru a îndeplini cerinţele esenţiale şi au un scop în interesul public pentru care acestea constituie garanţia principală.

________

(¹)    Avizul din 14 iulie 2010 (JO C 44, 11.2.2011, p. 142) şi avizul din 26 februarie 2014 (JO C 214, 8.7.2014, p. 55).

(²)    Poziţia Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi decizia Consiliului din 13 iulie 2015.

(³)    Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (JO L 204, 21.7.1998, p. 37). Titlul original a fost „Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice”. Titlul a fost modificat prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iulie 1998 de modificare a Directivei 98/34/CE de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice (JO L 217, 5.8.1998, p. 18).

(⁴)    A se vedea anexa III partea A.

(5)        Este esenţial pentru Comisie să deţină informaţiile necesare înaintea adoptării reglementărilor tehnice. În consecinţă, statele membre, cărora li se cere să susţină realizarea obiectivului său în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE), trebuie să notifice proiectele pe care le au în domeniul reglementărilor tehnice.

(6)        Toate statele membre trebuie, de asemenea, să fie informate cu privire la reglementările tehnice preconizate de către orice alt stat membru.

(7)        Piaţa internă urmăreşte să creeze un mediu favorabil competitivităţii întreprinderilor. Furnizarea unui număr din ce în ce mai mare de informaţii este una dintre modalităţile de a ajuta întreprinderile să beneficieze cât mai mult cu putinţă de avantajele oferite de această piaţă. Din acest motiv, este necesar să se dea posibilitatea agenţilor economici să evalueze impactul reglementărilor tehnice naţionale propuse de către alte state membre prin furnizarea, în vederea publicării periodice, a titlurilor proiectelor notificate şi prin intermediul prevederilor referitoare la confidenţialitatea unor astfel de proiecte.

(8)        Este oportun, în interesul siguranţei juridice, ca statele membre să anunţe în mod public că a fost adoptată o reglementare tehnică cu respectarea formalităţilor prevăzute de prezenta directivă.

(9)        În ceea ce priveşte reglementările tehnice referitoare la produse, măsurile destinate să asigure buna funcţionare sau dezvoltarea continuă a pieţei includ o transparenţă mai mare cu privire la intenţiile pe plan naţional şi o extindere a criteriilor şi condiţiilor pentru evaluarea efectului potenţial asupra pieţei al reglementărilor propuse.

(10)      Din acest motiv, este necesar să se evalueze toate cerinţele stabilite în raport cu un produs şi a se ţine seama de evoluţia practicilor naţionale de reglementare a produselor.

(11)      Cerinţele, altele decât specificaţiile tehnice, referitoare la ciclul de viaţă al unui produs după ce a fost introdus pe piaţă pot afecta libera circulaţie a produsului respectiv sau pot crea obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne.

(12)      Este necesară clarificarea conceptului de reglementare tehnică de facto. În special dispoziţiile prin care o autoritate publică face referire la specificaţii tehnice sau la alte cerinţe sau încurajează respectarea acestora, precum și prevederile referitoare la produsele cu care este asociată autoritatea publică, în interes public, au efectul de a conferi acelor cerinţe sau specificaţii un caracter de obligativitate într-o măsură mai mare decât ar avea-o în alte condiţii prin prisma originii lor private.

(13)      Comisiei și statelor membre trebuie să li se acorde timp suficient pentru a propune modificări la o măsură preconizată, pentru a înlătura sau a reduce toate barierele pe care aceasta ar putea să le creeze în calea liberei circulaţii a mărfurilor.

(14)      Statul membru în cauză ţine seama de respectivele modificări atunci când formulează texul definitiv al măsurii avute în vedere.

(15)      Piaţa internă presupune ca, în special în situaţii în care nu se poate aplica principiul recunoaşterii reciproce de către statele membre, Comisia să adopte sau să propună adoptarea de acte obligatorii. A fost stabilită o anumită perioadă temporară de aşteptare pentru ca introducerea măsurilor la nivel naţional să nu compromită adoptarea actelor obligatorii, în acelaşi domeniu, de către Parlamentul European şi Consiliu sau de către Comisie.

(16)      Statul membru în cauză urmează să amâne, în temeiul obligaţiilor generale stabilite la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul UE, punerea în aplicare a măsurii preconizate pentru o perioadă suficientă de timp astfel încât să permită fie o examinare comună a modificărilor propuse, fie pregătirea unei propuneri de act legislativ sau adoptarea unui act obligatoriu de către Comisie.

(17)      Pentru a facilita adoptarea măsurilor de către Parlamentul European și Consiliu, statele membre ar trebui să se abţină de la adoptarea reglementărilor tehnice după ce Consiliul adoptă o poziţie în primă lectură cu privire la o propunere a Comisiei referitoare la sectorul respectiv.

(18)      Este necesar să se instituie un comitet permanent ai cărui membri sunt desemnaţi de către statele membre şi care are sarcina să colaboreze la eforturile Comisiei de a diminua orice efect negativ asupra liberei circulaţii a mărfurilor.

(19)      Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în partea B din anexa III,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:

(a)  „produs” înseamnă orice produs fabricat industrial și orice produs agricol, inclusiv produsele de pescărie;

(b)  „serviciu” înseamnă orice serviciu al societăţii informaţionale, adică orice serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remuneraţii, la distanţă, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului.

În sensul prezentei definiţii:

(i)   „la distanţă” înseamnă că serviciul este prestat fără ca părţile să fie prezente simultan;

(ii)  „prin mijloace electronice” înseamnă că serviciul este transmis iniţial și primit la destinaţie prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea (inclusiv arhivarea digitală) și stocarea datelor și este transmis integral, transferat şi recepţionat prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice;

(iii) „la solicitarea individuală a beneficiarului serviciilor” înseamnă că serviciul este prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale.

În anexa I este prevăzută o listă orientativă a serviciilor care nu intră sub incidenţa prezentei definiţii;

(c)  „specificaţie tehnică” înseamnă o specificaţie inclusă într-un document care stabileşte caracteristicile unui produs, cum ar fi nivelurile de calitate, performanţă, siguranţă sau dimensiunile, inclusiv cerinţele care se aplică produsului cu privire la numele sub care acesta este comercializat, terminologia, simbolurile, încercările și metodele de încercare, ambalarea, marcarea sau etichetarea și procedurile pentru evaluarea conformităţii.

Termenul „specificaţie tehnică” include, de asemenea, metodele de producţie şi procesele utilizate cu privire la produsele agricole, astfel cum sunt menţionate în articolul 38 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), produsele destinate consumului uman şi animal, medicamentele, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), precum și metodele de producţie și procesele referitoare la alte produse, în cazul în care au efect asupra caracteristicilor acestora;

(d)  „alte cerinţe” înseamnă o cerinţă, alta decât specificaţia tehnică, impusă unui produs în scopul protecţiei în special a consumatorilor sau a mediului şi care afectează ciclul de viaţă al produsului după introducerea sa pe piaţă, cum ar fi condiţiile de utilizare, reciclare, reutilizare sau eliminare a acestuia, atunci când astfel de condiţii pot influenţa semnificativ compoziţia sau natura produsului ori comercializarea acestuia;

(e)  „normă cu privire la servicii” înseamnă o cerinţă de natură generală referitoare la iniţierea şi desfăşurarea activităţilor de prestări de servicii în înţelesul literei (b), în special dispoziţii referitoare la prestatorul de servicii, la servicii şi la beneficiarul serviciilor, cu excepţia normelor care nu se referă în mod specific la serviciile definite la litera respectivă.

În sensul prezentei definiţii:

(i)   o normă este considerată ca referindu-se în mod specific la serviciile societăţii informaţionale dacă, având în vedere expunerea de motive și partea sa dispozitivă, aceasta are ca scop și obiect specific, în totalitate sau în unele din dispoziţiile sale, reglementarea acestor servicii într-o manieră explicită şi direcţionată;

_________

(¹)    Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).

(ii) o normă nu este considerată ca referindu-se în mod specific la serviciile societăţii informaţionale în cazul în care afectează astfel de servicii numai într-o manieră implicită sau incidental;

(f)   „reglementare tehnică” înseamnă o specificaţie tehnică sau o altă cerinţă sau normă cu privire la servicii, inclusiv dispoziţiile administrative relevante, a cărei respectare este obligatorie, de jure sau de facto, în cazul comercializării, prestării unui serviciu, stabilirii unui operator de servicii sau utilizării într-un stat membru sau într-o parte semnificativă a acestuia, precum şi actele cu putere de lege sau actele administrative ale statelor membre, cu excepţia celor prevăzute la articolul 7, care interzic fabricarea, importul, comercializarea sau utilizarea unui produs sau care interzic prestarea sau utilizarea unui serviciu sau stabilirea în calitate de prestator de servicii.

Reglementările tehnice de facto includ:

(i)   actele cu putere de lege sau actele administrative ale unui stat membru care fac referire fie la specificaţii tehnice sau la alte cerinţe sau la norme cu privire la servicii, fie la coduri profesionale sau coduri de bune practici, care la rândul lor fac referire la specificaţii tehnice sau la alte cerinţe sau la norme cu privire la servicii, a căror respectare conferă prezumţia de conformitate cu obligaţiile impuse de actele cu putere de lege sau actele administrative respective;

(ii)  acordurile voluntare la care o autoritate publică este parte contractantă şi care prevăd, în interesul general, respectarea specificaţiilor tehnice sau a altor cerinţe sau norme cu privire la servicii, cu excepţia caietului de sarcini pentru achiziţii publice;

(iii) specificaţiile tehnice sau alte cerinţe sau norme cu privire la servicii în legătură cu măsuri fiscale sau financiare care afectează consumul de produse sau servicii prin încurajarea respectării acestor specificaţii tehnice sau a altor cerinţe sau norme cu privire la servicii; specificaţiile tehnice sau alte cerinţe sau norme cu privire la servicii în legătură cu sistemele de asigurări sociale la nivel naţional nu sunt incluse.

Acestea cuprind reglementări tehnice impuse de către autorităţile desemnate de statele membre și care figurează pe o listă elaborată şi actualizată, după caz, de Comisie, în cadrul Comitetului menţionat la articolul 2.

Modificarea acestei listei se efectuează în conformitate cu aceeaşi procedură;

(g)  „proiect de reglementare tehnică” înseamnă textul unei specificaţii tehnice sau al unei alte cerinţe sau norme cu privire la servicii, inclusiv dispoziţiile administrative, formulat în scopul adoptării sale ca reglementare tehnică, textul fiind într-un stadiu de elaborare în care pot fi făcute încă modificări substanţiale.

(2) Prezenta directivă nu se aplică:

(a)  serviciilor de radiodifuziune;

(b)  serviciilor de transmisie de televiziune prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹).

(3) Prezenta directivă nu se aplică normelor referitoare la subiecte care sunt reglementate de legislaţia Uniunii în domeniul serviciilor de telecomunicaţii, astfel cum sunt prevăzute de Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²).

(4) Prezenta directivă nu se aplică normelor referitoare la subiecte care sunt reglementate de legislaţia Uniunii în domeniul serviciilor financiare, astfel cum sunt enumerate neexhaustiv în anexa II la prezenta directivă.

(5) Cu excepţia articolului 5 alineatul (3), prezenta directivă nu se aplică normelor stabilite de către sau pentru pieţele reglementate în înţelesul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (3) sau de către sau pentru alte pieţe sau organisme care desfăşoară activităţi de decontare sau compensare pentru pieţele respective.

_________

(¹)    Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1).

(²)    Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, 24.4.2002, p. 33).

(³)    Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).

(6) Prezenta directivă nu se aplică acelor măsuri pe care statele membre le consideră necesare în temeiul tratatelor pentru a asigura protecţia persoanelor, în special a lucrătorilor, în cazul utilizării produselor, cu condiţia ca aceste măsuri să nu afecteze produsele.

Articolul 2

Se instituie un Comitet permanent format din reprezentanţi desemnaţi de către statele membre, care pot fi asistaţi de experţi sau consultanţi, şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Comitetul îşi adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 3

(1) Comitetul se întruneşte cel puţin de două ori pe an.

Comitetul se întruneşte într-o componenţă specifică pentru a examina problemele legate de serviciile societăţii informaţionale.

(2) Comisia transmite comitetului un raport cu privire la punerea în practică şi la aplicarea procedurilor prevăzute de prezenta directivă și transmite propuneri destinate eliminării barierelor în calea comerţului, existente sau previzibile.

(3) Comitetul îşi exprimă punctul de vedere cu privire la comunicările și propunerile menţionate la alineatul (2) și în acest sens poate propune Comisiei în special:

(a)  să asigure, după caz, pentru evitarea riscului apariţiei barierelor în calea comerţului, ca într-o primă etapă statele membre în cauză să decidă între ele cu privire la măsurile adecvate;

(b)  să ia toate măsurile adecvate;

(c)  să identifice domeniile în care este necesară armonizarea şi, după caz, să realizeze armonizarea corespunzătoare într-un anumit sector.

(4) Comisia trebuie să consulte comitetul:

(a)  la luarea deciziilor referitoare la sistemul actual prin care schimbul de informaţii prevăzut în prezenta directivă este pus în aplicare și la orice modificare a acestuia;

(b)  la revizuirea modului de funcţionare a sistemului prevăzut de prezenta directivă.

(5) Comitetul poate fi consultat de Comisie cu privire la orice proiect preliminar de reglementare tehnică primit de către aceasta.

(6) Orice întrebare referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive poate fi transmisă comitetului la cererea preşedintelui său sau a unui stat membru.

(7) Procedurile comitetului și informaţiile care îi sunt transmise acestuia sunt confidenţiale.

Cu toate acestea, comitetul și autorităţile naţionale pot consulta persoane fizice sau juridice, inclusiv persoane din sectorul privat, în vederea obţinerii unei opinii specializate, cu condiţia luării tuturor măsurilor de precauţie necesare.

(8) Referitor la normele cu privire la servicii, Comisia și comitetul pot consulta persoane fizice sau juridice din industrie sau din mediul academic şi, ori de câte ori este posibil, organisme reprezentative, capabile să formuleze opinii specializate cu privire la obiectivele sociale și societale și consecinţele unei norme cu privire la servicii şi iau notă de opinia acestora ori de câte ori sunt solicitate să o facă.

Articolul 4

Statele membre comunică Comisiei, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), toate cererile adresate instituţiilor de standardizare de a elabora specificaţii tehnice sau un standard referitor la produse specifice, în scopul adoptării unei reglementări tehnice referitoare la acele produse sub forma proiectelor de reglementări tehnice, şi precizează motivele pentru adoptarea acestora.

Articolul 5

(1) Sub rezerva articolului 7, statele membre comunică de îndată Comisiei orice proiect de reglementare tehnică, cu excepţia situaţiei în care doar se transpune integral textul unui standard internaţional sau european, caz în care este suficientă informaţia referitoare la standardul în cauză; de asemenea, acestea înaintează Comisiei o expunere a motivelor care fac necesară adoptarea unei astfel de reglementări, în cazul în care aceste motive nu au fost clarificate suficient în proiectul de reglementare tehnică.

După caz şi dacă nu au fost deja transmise cu o comunicare anterioară, statele membre comunică totodată Comisiei textele principalelor acte cu putere de lege sau norme administrative aflate în legătură directă, în cazul în care pentru evaluarea implicaţiilor proiectului de reglementare tehnică este necesară cunoaşterea acestor texte.

Statele membre comunică din nou Comisiei proiectul de reglementare tehnică, în condiţiile menţionate la primul și al doilea paragraf din prezentul alineat, în cazul în care îi aduc modificări semnificative care au ca efect schimbarea obiectului, scurtarea programului de punere în aplicare avut în vedere iniţial, adăugarea de specificaţii sau cerinţe ori transformarea acestora în unele mai restrictive.

În special în cazul în care proiectul de reglementare tehnică urmăreşte limitarea comercializării sau utilizării unei substanţe chimice, a unui preparat sau produs chimic din motive legate de sănătatea publică sau de protecţia consumatorilor sau a mediului, statele membre transmit, de asemenea, fie un rezumat, fie referinţele cu privire la datele relevante referitoare la substanţa, procesul sau produsul în cauză, precum și cu privire la substituenţii cunoscuţi şi disponibili, atunci când asemenea informaţii există, şi comunică efectele anticipate ale măsurilor referitoare la sănătatea publică și protecţia consumatorilor şi a mediului, împreună cu o analiză a riscului desfăşurată în mod corespunzător, în conformitate cu principiile prevăzute în partea relevantă din secţiunea II.3 din anexa XV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹).

Comisia notifică de îndată celelalte state membre cu privire la proiectul de reglementare tehnică și la toate documentele care i-au fost înaintate; de asemenea, poate înainta proiectul în cauză comitetului menţionat la articolul 2 din prezenta directivă şi, după caz, comitetului responsabil pentru domeniul respectiv.

Referitor la specificaţiile tehnice sau la alte cerinţe sau norme cu privire la servicii, menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (iii) din prezenta directivă, comentariile sau avizele detaliate ale Comisiei sau ale statelor membre pot avea în vedere numai aspectele care pot obstrucţiona comerţul sau, referitor la normele cu privire la servicii, libera circulaţie a serviciilor sau libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi nu aspectele fiscale sau financiare ale măsurii.

(2) Comisia și statele membre pot adresa observaţii statului membru care a înaintat proiectul reglementării tehnice; statul membru în cauză ţine seama, pe cât posibil, de aceste observaţii în pregătirea ulterioară a reglementării tehnice.

(3) Statele membre comunică de îndată Comisiei textul definitiv al reglementării tehnice.

(4) Informaţiile furnizate în temeiul prezentului articol nu sunt confidenţiale, cu excepţia cazului în care statul membru care face notificarea solicită acest lucru în mod expres. Orice astfel de solicitare trebuie să fie motivată.

În astfel de situaţii, dacă sunt luate măsurile de precauţie necesare, comitetul menţionat la articolul 2 și autorităţile naţionale pot solicita consultanţă de la persoane fizice sau juridice din sectorul privat.

_________

(¹)    Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(5) În cazul în care proiectele reglementărilor tehnice fac parte din măsurile care trebuie comunicate Comisiei în stadiul de proiect, în temeiul unui alt act al Uniunii, statele membre pot efectua comunicarea în înţelesul alineatului (1) în temeiul actului respectiv, cu condiţia să se indice în mod oficial că această comunicare constituie, de asemenea, o comunicare în sensul prezentei directive.

Absenţa unei reacţii din partea Comisiei, în temeiul prezentei directive, la un proiect de reglementare tehnică nu aduce atingere niciunei decizii care poate fi luată în temeiul unui alt act al Uniunii.

Articolul 6

(1) Statele membre amână adoptarea proiectului unei reglementări tehnice pentru o perioadă de trei luni de la data primirii de către Comisie a comunicării menţionate la articolul 5 alineatul (1).

(2) Statele membre amână:

—   pentru o perioadă de patru luni, adoptarea proiectului de reglementare tehnică sub forma unui acord voluntar în înţelesul articolului 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (ii);

—   fără a aduce atingere alineatelor (3), (4) şi (5) din prezentul articol, pentru o perioadă de şase luni, adoptarea oricăror altor proiecte de reglementări tehnice, cu excepţia proiectelor de norme cu privire la servicii,

de la data primirii de către Comisie a comunicării menţionate la articolul 5 alineatul (1), în cazul în care Comisia sau un alt stat membru transmite, în termen de trei luni de la acea dată, un aviz detaliat în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor în cadrul pieţei interne,

—   fără a aduce atingere alineatelor (4) şi (5), pentru o perioadă de patru luni de la data primirii de către Comisie a comunicării menţionate la articolul 5 alineatul (1), adoptarea oricărui proiect de norme cu privire la servicii dacă Comisia sau alt stat membru transmite, în termen de trei luni de la acea dată, un aviz detaliat în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulaţii a serviciilor sau a libertăţii de stabilire a prestatorilor de servicii în cadrul pieţei interne.

În ceea ce priveşte proiectele de norme cu privire la servicii, avizele detaliate ale Comisiei și statelor membre nu pot afecta în nici un fel măsurile în domeniul politicii culturale, în special în domeniul audiovizualului, pe care statele membre le pot adopta în conformitate cu dreptul Uniunii, având în vedere diversitatea lor lingvistică, specificul lor naţional şi regional şi patrimoniul lor cultural.

Statul membru în cauză transmite un raport Comisiei cu privire la acţiunile pe care propune să le întreprindă ca urmare a acestor avize detaliate. Comisia comentează cu privire la această reacţie.

Referitor la normele cu privire la servicii, statul membru în cauză indică, după caz, motivele pentru care avizul detaliat nu poate fi luat în considerare.

(3) Cu excepţia proiectelor de norme cu privire la servicii, statele membre amână adoptarea unui proiect de reglementare tehnică pentru o perioadă de 12 luni de la data primirii de către Comisie a comunicării menţionate la articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă în cazul în care, în termen de trei luni de la acea dată, Comisia îşi anunţă intenţia de a propune sau de a adopta o directivă, un regulament sau o decizie referitoare la subiectul respectiv, în conformitate cu articolul 288 din TFUE.

(4) Statele membre amână adoptarea proiectului de reglementare tehnică pentru o perioadă de 12 luni de la data primirii de către Comisie a comunicării prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă în cazul în care, în interval de trei luni de la acea dată, Comisia îşi anunţă concluzia că respectivul proiect de reglementare tehnică face obiectul unei propuneri de directivă, regulament sau decizie prezentată Parlamentului European şi Consiliului în conformitate cu articolul 288 din TFUE.

(5) În cazul în care Consiliul adoptă o poziţie în primă lectură în perioada de menţionată la alineatele (3) și (4), această perioadă se prelungeşte până la 18 luni, sub rezerva alineatului (6).

(6) Obligaţiile menţionate la alineatele (3), (4) şi (5) încetează în cazul în care:

(a)  Comisia informează statele membre că nu mai intenţionează să propună sau să adopte un act obligatoriu;

(b)  Comisia informează statele membre despre retragerea proiectului sau propunerii sale;

(c)  Comisia sau Parlamentul European și Consiliul adoptă un act obligatoriu.

(7) Alineatele (1)-(5) nu se aplică în cazurile în care:

(a)  din motive de urgenţă determinate de circumstanţe grave și neprevăzute legate de protecţia sănătăţii sau siguranţei publice, protecţia animalelor sau a plantelor şi, în cazul normelor cu privire la servicii, legate de asemenea de ordinea publică, în special protecţia minorilor, un stat membru este obligat să pregătească reglementările tehnice într-un interval de timp foarte scurt pentru a le adopta și a le aplica de îndată, fără a fi posibile consultări; sau

(b)  din motive de urgenţă determinate de circumstanţe grave referitoare la protecţia securităţii şi integrităţii sistemului financiar, în special la protecţia depunătorilor, investitorilor și persoanelor asigurate, un stat membru este obligat să adopte și să pună de îndată în aplicare norme referitoare la serviciile financiare.

În comunicarea menţionată la articolul 5, statul membru prezintă motivele pentru urgenţa măsurilor în cauză. Comisia îşi prezintă punctul de vedere cu privire la această comunicare cât mai curând posibil. Comisia ia măsurile corespunzătoare în cazurile de utilizare inadecvată a acestei proceduri. Parlamentul European este informat de către Comisie.

Articolul 7

(1) Articolele 5 şi 6 nu se aplică acelor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre sau acordurilor voluntare prin intermediul cărora statele membre:

(a)  respectă actele obligatorii ale Uniunii care au ca rezultat adoptarea specificaţiilor tehnice sau normelor cu privire la servicii;

(b)  îndeplinesc obligaţiile ce decurg din acordurile internaţionale care au ca rezultat adoptarea specificaţiilor tehnice comune sau normelor referitoare la servicii în Uniune;

(c)  utilizează clauzele de salvgardare prevăzute de actele obligatorii ale Uniunii;

(d)  aplică articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹);

(e)  se limitează la punerea în aplicare a unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;

(f)   se limitează la modificarea unei reglementări tehnice în înţelesul articolului 1 alineatul (1) litera (f), în conformitate cu o solicitare a Comisiei, în scopul îndepărtării unei bariere în calea comerţului sau, în cazul unei norme cu privire la servicii, în calea liberei circulaţii a serviciilor sau a libertăţii de stabilire a prestatorilor de servicii.

(2) Articolul 6 nu se aplică actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre care interzic fabricarea, în măsura în care acestea nu împiedică libera circulaţie a produselor.

(3) Articolul 6 alineatele (3)-(6) nu se aplică acordurilor voluntare menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (ii).

(4) Articolul 6 nu se aplică specificaţiilor tehnice sau altor cerinţe sau norme cu privire la servicii prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (iii).

Articolul 8

La fiecare doi ani, Comisia transmite un raport cu privire la rezultatele aplicării prezentei directive Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European.

__________

(¹)    Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).

Comisia publică statisticile anuale privind notificările primite în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9

În cazul în care statele membre adoptă o reglementare tehnică, aceasta cuprinde o trimitere la prezenta directivă sau este însoţită de o astfel de trimitere la data publicării sale oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 10

Directiva 98/34/CE, astfel cum a fost modificată prin actele menţionate în partea A din anexa III la prezenta directivă, se abrogă fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în partea B din anexa III la directiva abrogată şi în partea B din anexa III la prezenta directivă.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa IV.

Articolul 11

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 9 septembrie 2015.

Pentru Parlamentul European                             Pentru Consiliu

Preşedintele                                                     Preşedintele

M. SCHULZ                                                       N. SCHMIT

__________________________

ANEXA I

Lista orientativă a serviciilor care nu intră sub incidenţa articolului 1 alineatul (1) litera (b) al doilea paragraf

1. Serviciile care nu sunt prestate „la distanţă”

Serviciile prestate în prezenţa fizică a prestatorului şi a beneficiarului, chiar dacă acest lucru presupune utilizarea de echipamente electronice:

(a)  controale medicale sau tratamentul într-un cabinet medical cu utilizarea echipamentului electronic, în prezenţa fizică a pacientului;

(b)  consultarea unui catalog electronic într-un magazin, în prezenţa fizică a clientului;

(c)  rezervarea biletelor de avion la o agenţie în prezenţa fizică a clientului prin intermediul reţelei de calculatoare;

(d)  jocurile electronice puse la dispoziţie într-un club specializat, în prezenţa fizică a clientului.

2.   Serviciile care nu sunt prestate prin „mijloace electronice”

—   Serviciile cu un conţinut material, chiar dacă sunt prestate prin intermediul dispozitivelor electronice:

(a)  distribuitoarele automate de numerar sau pentru bilete (bancnote, bilete de tren);

(b)  accesul la reţelele rutiere, parcări auto etc., unde se plăteşte pentru utilizare chiar dacă la intrare/ieşire există dispozitive electronice care controlează accesul și asigură corectitudinea plăţilor;

—   Serviciile „off-line”: distribuirea de CD-ROM-uri sau de software pe dischete.

—   Serviciile care nu sunt prestate prin intermediul sistemelor de prelucrare şi stocare electronică a datelor:

(a)  serviciile de telefonie vocală;

(b)  serviciile de fax/telex;

(c)  serviciile prestate prin telefonie vocală sau fax;

(d)  consultarea unui medic prin telefon/fax;

(e)  consultarea unui avocat prin telefon/fax;

(f)   marketing direct prin telefon/fax.

3.   Serviciile care nu sunt prestate „la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului”

Serviciile prestate prin transmiterea de date fără solicitare individuală în scopul recepţionării simultane de către un număr nelimitat de beneficiari individuali (transmisie punct multipunct):

(a)  serviciile de difuzare a emisiunilor de televiziune (inclusiv servicii de televiziune locală la cerere) reglementate de articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2010/13/UE;

(b)  serviciile de radiodifuziune;

(c)  teletextul (de televiziune).

__________________________

ANEXA II

Lista orientativă a serviciilor financiare care intră sub incidenţa articolului 1 alineatul (4)

—   Serviciile de investiţii

—   Operaţiunile de asigurare și reasigurare

—   Serviciile bancare

—   Operaţiunile referitoare la fondurile de pensii

—   Serviciile referitoare la tranzacţii futures sau cu opţiuni Astfel de servicii includ în special:

(a)  serviciile de investiţii menţionate în anexa la Directiva 2004/39/CE, servicii prestate de întreprinderi de investiţii colective;

(b)  serviciile care fac obiectul activităţilor supuse recunoaşterii reciproce menţionate în anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹);

(c)  operaţiunile care fac obiectul activităţilor de asigurare și reasigurare menţionate în Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²).

_________

(¹)    Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit și supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit și a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(²)    Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

_________________________

ANEXA III

PARTEA A

Directiva abrogată și lista modificărilor sale ulterioare

(menţionate la articolul 10)

PARTEA B

Termene de transpunere în dreptul intern

(menţionate la articolul 10)

ANEXA IV

Tabel de corespondenţă