DIRECTIVA CONSILIULUI 2001/115/CE
din 20 decembrie 2001
de modificare a Directivei 77/388/CEE în vederea simplificării, modernizării şi armonizării condiţiilor de facturare stabilite cu privire la taxa pe valoarea adăugată
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 93,
având în vedere propunerea Comisiei(1),
având în vedere avizul Parlamentului European(2),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(3),
întrucât:
(1) Condiţiile actuale de facturare prevăzute în art. 22 alin. (3), în versiunea prezentată în art. 28 din Directiva a şasea a Consiliului 77/388/CEE din 17 mai 1977 de armonizare a legislaţiei statelor membre privind impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baze uniforme de evaluare(4), sunt relativ puţine la număr, lăsând astfel în sarcina statelor membre definirea celor mai importante condiţii în acest sens. În acelaşi timp, condiţiile nu mai sunt actuale, având în vedere dezvoltarea de noi metode şi tehnologii de facturare.
(2) Raportul Comisiei privind faza a doua a exerciţiului SLIM (Legislaţie Simplificată pentru Piaţa Unică) recomandă realizarea unui studiu pentru a determina detaliile necesare pentru înregistrarea TVA la întocmirea unei facturi şi obligaţiile de natură juridică şi tehnică privind facturarea electronică.
(3) Concluziile Consiliului Ecofin din iunie 1998 au scos în evidenţă că dezvoltarea comerţului electronic a făcut necesară stabilirea unui cadru legal pentru utilizarea facturării electronice care să le permită administraţiilor financiare să-şi continue controalele.
(4) În consecinţă, este necesar, pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne, să se întocmească o listă, armonizată la nivel comunitar, a menţiunilor care trebuie să figureze pe facturi pentru înregistrarea taxei pe valoarea adăugată şi să se adopte dispoziţii comune care să reglementeze utilizarea facturării electronice şi arhivarea electronică a facturilor, atât pentru facturarea proprie, cât şi pentru externalizarea operaţiunilor de facturare.
(5) În final, arhivarea facturilor ar trebui să respecte condiţiile prevăzute de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 95/46/CE din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor din punct de vedere al prelucrării datelor personale şi al liberei circulaţii a acestor date(5).
(6) După introducerea acordurilor provizorii pentru TVA din 1993, Grecia a adoptat prefixul EL, în locul prefixului GR prevăzut în Standardul Internaţional ISO nr. 3166 - alfa 2 în conformitate cu art. 22 alin. (1) lit. (d). Date fiind consecinţele modificării prefixului în toate statele membre, este importantă stabilirea unei excepţii pentru Grecia care să prevadă că standardul ISO nu se aplică în Grecia.
(7) Directiva 77/388/CEE ar trebui modificată în consecinţă,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 96 E, 27.03.2001, p. 145.
(2) Aviz adoptat la 13 iunie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(3) JO C 193, 10.07.2001, p. 53.
(4) JO L 145, 13.06.1977, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 2001/2/CE (JO L 22, 24.01.2001, p. 17).
(5) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
----------------
Articolul 1
Prin prezenta, se modifică Directiva 77/388/CEE în conformitate cu articolele următoare.
Articolul 2
La art. 28 (care înlocuieşte art. 22 din aceeaşi directivă), art. 22 se modifică după cum urmează:
1. Următoarea teză se adaugă la alin. (1) lit. (d):
"Totuşi, Republica Elenă este autorizată să folosească prefixul «EL»."
2. Alin. (3) se înlocuieşte cu următorul text:
"3. (a) Orice persoană impozabilă ia măsuri pentru eliberarea unei facturi de ea
însăşi sau de clientul ei sau în numele ei de către un terţ, în legătură cu bunurile sau serviciile pe care le-a furnizat sau prestat unei alte persoane impozabile sau unei persoane juridice neimpozabile. Orice persoană impozabilă se asigură şi că se eliberează o factură, de către ea însăşi sau de clientul ei, sau în numele ei de către un terţ, cu privire la furnizarea bunurilor menţionate în art. 28b lit. (B) alin. (1) şi cu privire la bunurile furnizate în conformitate cu condiţiile stabilite în art. 28c lit. (A).
Orice persoană impozabilă se asigură, de asemenea, că se eliberează o factură, de către ea însăşi sau de clientul ei, sau în numele ei de către un terţ, cu privire la plăţile în avans primite înainte de livrarea bunurilor menţionate în primul paragraf şi cu privire la plăţile în avans primite de la o altă persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înainte de încheierea prestării serviciilor.
Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligaţia de a elibera o factură pentru bunuri sau servicii, altele decât cele menţionate în paragrafele precedente, furnizate sau prestate pe teritoriul acestora. Atunci când fac acest lucru, statele membre pot impune mai puţine obligaţii în legătură cu aceste facturi decât cele prezentate la lit. (b), (c) şi (d).
Statele membre pot scuti persoanele impozabile de obligaţia de a elibera o factură pentru bunurile sau serviciile pe care le-au furnizat sau prestat pe teritoriul acestora şi care sunt scutite, cu sau fără restituirea taxei plătite în etapa precedentă, în temeiul art. 13, art. 28 alin. (2) lit. (a) şi art. 28 alin. (3) lit. (b).
Orice document sau mesaj care modifică factura iniţială şi se referă specific şi fără echivoc la aceasta, este tratat ca o factură. Statele membre pe al căror teritoriu sunt furnizate sau prestate bunurile sau serviciile pot permite omiterea unora din menţiunile obligatorii din aceste documente sau mesaje.
Statele membre pot impune limite de timp pentru eliberarea facturilor de către persoanele impozabile care furnizează bunuri şi servicii pe teritoriul lor.
În condiţii care urmează să fie stabilite de către statele membre pe al căror teritoriu sunt furnizate şi prestate bunurile şi serviciile, se poate întocmi o factură sumară pentru mai multe livrări separate de bunuri sau servicii.
Facturile pot fi întocmite de către clientul unei persoane impozabile pentru bunurile sau serviciile care i-au fost furnizate sau prestate de către persoana impozabilă, cu condiţia să existe un acord iniţial între cele două părţi şi cu condiţia să existe o procedură pentru acceptarea fiecărei facturi de către persoana impozabilă care furnizează bunurile sau serviciile. Statele membre pe al căror teritoriu sunt furnizate sau prestate bunurile sau serviciile determină condiţiile acestui acord şi ale procedurii de acceptare dintre persoana impozabilă şi clientul acesteia.
Statele membre pot impune condiţii suplimentare pentru eliberarea facturilor de către clienţii persoanelor impozabile care furnizează bunuri sau servicii pe teritoriul lor. De exemplu, ele pot solicita ca aceste facturi să fie emise în numele persoanei impozabile. Aceste condiţii trebuie să fie aceleaşi, indiferent unde se află sediul clientului.
De asemenea, statele membre pot stabili condiţii pentru persoanele impozabile care furnizează bunuri sau servicii pe teritoriul lor în cazurile în care terţii sau clientul care eliberează factura are sediul într-o ţară cu care nu există nici un acord legal cu privire la asistenţa reciprocă pentru scopuri similare cu cele prevăzute în Directiva Consiliului 76/308/CEE din 15 martie 1976 privind asistenţa reciprocă pentru recuperarea creanţelor în legătură cu unele taxe, impozite şi alte măsuri(*), în Directiva Consiliului 77/799/CEE din 19 decembrie 1977 privind asistenţa reciprocă acordată de autorităţile competente ale statelor membre în domeniul impozitelor directe şi indirecte (**) şi în Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 218/92 din 27 ianuarie 1992 privind cooperarea administrativă în domeniul impozitelor indirecte (TVA)(***).
(b) Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale stabilite de prezenta directivă, următoarele menţiuni sunt singurele obligatorii pentru înregistrarea TVA pe facturile eliberate în conformitate cu primul, al doilea şi al treilea paragraf de la punctul (a):
- data eliberării;
- un număr de ordine, bazat pe una sau mai multe serii, care identifică în mod unic factura,
- numărul de identificare TVA prevăzut în alin. (1) lit. (c) cu care persoana impozabilă a furnizat bunurile sau serviciile;
- în cazul în care clientul este obligat să plătească impozit pe bunurile furnizate sau pe serviciile prestate sau a primit bunuri în conformitate cu art. 28 lit. (c) pct. (A), numărul de identificare TVA prevăzut în alin. (1) lit. (c) cu care i-au fost furnizate bunurile sau serviciile;
- numele şi adresa completă a persoanei impozabile şi a clientului ei;
- cantitatea şi natura bunurilor furnizate sau natura şi proporţia serviciilor prestate;
- data la care s-a efectuat sau s-a încheiat furnizarea bunurilor sau serviciilor sau data la care a fost efectuată plata în avans prevăzută în al doilea paragraf de la lit. (a), în măsura în care această dată poate fi determinată şi este diferită de data eliberării facturii;
- suma impozabilă pentru fiecare preţ sau scutire, preţul unitar fără taxe şi orice rabaturi sau reduceri, dacă acestea nu sunt incluse în preţul unitar;
- procentul de TVA aplicat;
- suma TVA de plată, cu excepţia situaţiilor când se aplică o dispoziţie specială pentru care prezenta directivă exclude acest detaliu;
- dacă se aplică o scutire sau dacă clientul este obligat să plătească taxa, se face referire la dispoziţia corespunzătoare din prezenta directivă, la dispoziţia naţională corespunzătoare sau la orice menţiune conform căreia livrarea beneficiază de scutire sau de autolichidare;
- când este vorba de o livrare în interiorul Comunităţii a unui nou mijloc de transport, se includ şi menţiunile specificate în art. 28a alin. (2);
- când se aplică marje, o trimitere la art. 26 sau 26a, la dispoziţiile naţionale corespunzătoare sau la orice altă menţiune că s-au aplicat marjele;
- când persoana impozabilă este un reprezentant fiscal în art. 21 alin. (2), numărul de identificare TVA prevăzut în alin. (1) lit. (c) al reprezentantului fiscal, împreună cu numele şi adresa completă ale acestuia.
Statele membre pot solicita persoanelor impozabile cu sediul pe teritoriul lor şi care furnizează bunuri sau servicii pe teritoriul lor să indice numărul de identificare TVA prevăzut în alin. 1 lit. (c) al clientului lor în alte cazuri decât cele prevăzute în primul paragraf a patra liniuţă.
Statele membre nu cer semnarea facturilor.
Sumele trecute pe factură pot fi exprimate în orice monedă, cu condiţia ca valoarea taxei ce urmează a fi plătită să fie exprimată în moneda naţională a statului membru în care se efectuează furnizarea de bunuri sau servicii, utilizând mecanismul de schimb stabilit în art. 11 lit. C alin. (2).
Când este necesar pentru efectuarea unor verificări, statele membre pot solicita ca facturile pentru bunurile furnizate şi serviciile prestate pe teritoriul lor şi facturile primite de persoanele impozabile pe teritoriul lor să fie traduse în limba lor naţională.
(c) Facturile eliberate în temeiul lit. (a) pot fi trimise pe suport de hârtie sau, în urma acceptării de către client, prin mijloace electronice.
Facturile trimise prin mijloace electronice sunt acceptate de statele membre cu condiţia ca autenticitatea originii şi integritatea conţinutului să fie garantate:
- printr-un sistem avansat de semnătură electronică în sensul art. 2 alin. (2) din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 1999/93/CE din 13 decembrie 1999 privind cadrul comunitar pentru semnăturile electronice(****); cu toate acestea, statele membre pot solicita ca semnătura electronică să aibă la bază un certificat calificat şi să fie creată cu un aparat securizat de creare a semnăturilor, în sensul art. 2 alin. (6) şi (10) din directiva menţionată;
- sau printr-un sistem de schimb electronic de date (EDI) aşa cum este definit în art. 2 din Recomandarea Comisiei 1994/820/CE din 19 octombrie 1994 referitoare la aspectele legale ale schimbului electronic de date(*****) atunci când acordul privind schimbul prevede utilizarea procedurilor care garantează autenticitatea originii şi integritatea datelor; cu toate acestea, statele membre pot solicita, în temeiul anumitor condiţii pe care le stabilesc, să impună existenţa unui document sumar pe hârtie.
Totuşi, facturile pot fi trimise prin alte mijloace electronice cu condiţia acceptării acestora de către statele membre în cauză. Comisia prezintă, cel mai târziu la 31 decembrie 2008, un raport şi o propunere, dacă este cazul, de modificare a condiţiilor de facturare electronică pentru a ţine cont de evoluţiile tehnologice viitoare din acest domeniu.
Statele membre nu pot impune persoanelor impozabile care furnizează bunuri sau servicii pe teritoriul lor nici o altă obligaţie sau formalitate cu privire la transmiterea facturilor prin mijloace electronice. Totuşi, ele pot prevede, până la 31 decembrie 2005, ca utilizarea unui astfel de sistem să facă obiectul unei notificări prealabile.
Statele membre pot stabili condiţii specifice pentru facturile eliberate prin mijloace electronice pentru bunuri sau servicii furnizate pe teritoriul lor dintr-o
Atunci când loturi conţinând mai multe facturi sunt trimise aceluiaşi destinatar prin mijloace electronice, detaliile care sunt comune pentru facturile individuale pot fi menţionate o singură dată dacă, pentru fiecare factură, sunt accesibile toate informaţiile.
(d) Fiecare persoană impozabilă se asigură că se păstrează copii după facturile emise de ea însăşi, de clientul ei, sau în numele ei de către o terţă parte, şi toate facturile pe care le-a primit.
În sensul prezentei directive, persoana impozabilă poate hotărî locul de păstrare cu condiţia ca facturile sau informaţiile păstrate să fie puse la dispoziţia autorităţilor competente fără întârzieri nejustificate oricând sunt solicitate de către acestea. Statele membre pot, totuşi, solicita ca persoanele impozabile cu sediul pe teritoriul lor să le înştiinţeze cu privire la locul păstrării, dacă acesta este în afara teritoriului lor. Statele membre pot solicita, pe lângă aceasta, ca persoanele impozabile cu sediul pe teritoriul lor să păstreze în interiorul ţării facturile emise de ea însăşi, de clientul ei sau în numele ei de către o terţă parte şi toate facturile pe care le-a primit, atunci când păstrarea nu se face prin mijloace electronice care garantează acces complet online la informaţiile în cauză.
Autenticitatea originii şi integritatea conţinutului facturilor, precum şi lizibilitatea lor trebuie să fie garantate în timpul perioadei de păstrare. Cu privire la facturile menţionate în paragraful al treilea de la lit. (c), informaţiile pe care le conţin nu pot fi modificate; acestea trebuie să rămână lizibile pentru perioada menţionată anterior.
Statele membre determină perioada pentru care persoanele impozabile trebuie să păstreze facturile cu privire la bunurile sau serviciile furnizate pe teritoriul lor şi facturile primite de persoanele impozabile cu sediul pe teritoriul lor.
Pentru a se asigura respectarea condiţiilor prevăzute la al treilea paragraf, statele membre prevăzute în paragraful al patrulea pot solicita ca facturile să fie păstrate în forma originală în care au fost trimise, pe hârtie sau electronic. Ele mai pot solicita ca atunci când facturile sunt păstrate prin mijloace electronice să fie păstrate şi datele care garantează autenticitatea originii şi integritatea conţinutului.
Statele membre prevăzute în paragraful al patrulea pot impune condiţii specifice de interzicere sau de restricţionare a păstrării facturilor într-o
Statele membre pot solicita, sub rezerva condiţiilor pe care le stabilesc, păstrarea facturilor primite de persoanele neimpozabile.
(e) În sensul lit. (c) şi (d), transmiterea şi stocarea facturilor "prin mijloace electronice" înseamnă transmiterea sau punerea la dispoziţia destinatarului şi stocarea cu ajutorul echipamentelor electronice de prelucrare (inclusiv compresie digitală) şi stocarea datelor şi, de asemenea, cu ajutorul cablurilor, transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau alte mijloace electromagnetice.
În sensul prezentei directive, statele membre acceptă ca facturi documentele sau mesajele pe hârtie sau în formă electronică, dacă acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul alineat.
___________
(*) JO L 73, 19.03.1976, p. 18. Directivă modificată ultima dată de Directiva 2001/44/CE (JO L 175, 28.06.2001, p. 17).
(**) JO L 336, 27.12.1977, p. 15. Directivă modificată ultima dată de Actul de aderare din 1994.
(***) JO L 24, 01.02.1992, p. 1.
(****) JO L 13, 19.01.2000, p. 12.
(*****) JO L 338, 28.12.1994, p. 98."
----------------
3. La alin. (8) se adaugă următorul paragraf:
"Opţiunea prevăzută în primul paragraf nu poate fi folosită pentru a impune obligaţii suplimentare celor prevăzute în alin. (3)."
4. La alin. (9) lit. (a) se adaugă următorul paragraf:
"Fără să aducă atingere dispoziţiilor stabilite la alin. (d), statele membre nu pot scuti, totuşi, persoanele impozabile prevăzute la liniuţa a treia de la obligaţiile prevăzute în art. 22 alin. (3)."
5. La alin. (9) se adaugă următoarea literă:
"(d) Sub rezerva consultării Comitetului prevăzut în art. 29 şi în condiţiile pe care le pot stabili, statele membre pot prevede ca facturile cu privire la bunuri furnizate sau servicii prestate pe teritoriul lor nu trebuie să îndeplinească unele din condiţiile prevăzute în alin. (3) lit. (b) în următoarele cazuri:
- când valoarea facturii este minoră, sau
- când practica comercială sau administrativă din sectorul de afaceri în cauză sau condiţiile tehnice în care sunt eliberate facturile fac dificilă respectarea tuturor cerinţelor prevăzute în alin. (3) lit. (b).
În orice caz, aceste facturi trebuie să conţină următoarele:
- data eliberării,
- identificarea persoanei impozabile,
- identificarea tipului de bunuri furnizate sau servicii prestate,
- taxa datorată sau informaţiile necesare pentru calcularea ei.
Dispoziţiile simplificate prevăzute în prezenta literă nu se pot aplica tranzacţiilor prevăzute în alin. (4) lit. (c)."
6. Următoarea literă se adaugă la alin. (9):
"(e) În cazurile în care statele membre folosesc opţiunea prevăzută în liniuţa a treia a lit. (a) pentru a se abţine de la alocarea unui număr aşa cum este prevăzut în alin. (1) lit. (c) pentru persoanele impozabile care nu efectuează nici una dintre tranzacţiile prevăzute în alin. (4) lit. (c), iar dacă furnizorul sau clientul nu au primit un număr de identificare de acest tip, factura trebuie să conţină un alt număr numit cod fiscal, definit de statele membre respective.
Când persoana impozabilă a primit un număr de identificare prevăzut în alin. (1) lit. (c), statele membre prevăzute în primul paragraf pot solicita ca pe factură să apară:
- pentru serviciile prestate prevăzute în art. 28b lit. (C), (D), (E) şi (F) şi pentru furnizarea de bunuri prevăzute în art. 28c lit. (A) şi (E) alin. (3), numărul prevăzut în alin. (1) lit. (c) şi codul fiscal al furnizorului;
- pentru alte furnizări de bunuri sau servicii, numai codul fiscal al furnizorului sau numai numărul prevăzut în alin. (1) lit. (c)."
Articolul 3
Se inserează următorul articol:
"Articolul 22a
Dreptul de acces la facturile păstrate prin mijloace electronice în alt stat membru
Când o persoană impozabilă păstrează facturile pe care le eliberează sau le primeşte prin mijloace electronice care garantează accesul online la date şi când locul de păstrare este într-un stat membru diferit de cel în care îşi are sediul, autorităţile competente ale statului membru în care îşi are sediul au dreptul, în sensul prezentei directive, de acces prin mijloace electronice, de descărcare şi de utilizare a acestor facturi în limitele stabilite de regulamentele statului membru în care persoana impozabilă îşi are sediul şi în măsura în care statul respectiv le solicită pentru control."
Articolul 4
(1) Cuvintele "sau ale documentului care serveşte drept factură" se şterg din prima şi a treia liniuţă din paragraful al treilea din art. 10 alin. (2).
(2) Cuvintele "sau pe orice alte documente care servesc drept factură" se şterg din art. 24 alin. (5) şi cuvintele "sau pe orice alte document care serveşte drept factură" se şterg din art. 26a lit. (B) alin. (9).
(3) Cuvintele "sau un document înlocuitor" se şterg din art. 26a lit. (C) alin. (4).
(4) Cuvintele "sau alte documente care servesc drept factură" şi "sau document" se şterg din art. 28d alin. (3) şi din paragraful al doilea din art. 28d alin. (4).
(5) În art. 28g (care înlocuieşte art. 21 din aceeaşi directivă), art. 21 se modifică după cum urmează:
- Cuvintele "sau alte documente care servesc drept factură" se şterg din alin. (1) lit. (d).
(6) Cuvintele "sau pe orice alt document înlocuitor" se şterg din art. 28o alin. (1) lit. (e).
Articolul 5
Statele membre pun în aplicare dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive cu efect de la 1 ianuarie 2004. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
Când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 6
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Articolul 7
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 20 decembrie 2001.
Pentru Consiliu
Preşedintele
C. PICQUE
-----------------
