DIRECTIVA 2001/80/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 23 octombrie 2001
privind limitarea emisiilor în aer de poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei(1),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(2), după consultarea Comitetului Regiunilor, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din Tratat(3), având în vedere textul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 2 august 2001,
întrucât:
(1) Directiva 88/609/CEE a Consiliului din 24 noiembrie 1988 privind limitarea emisiilor în aer de poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari(4) a contribuit la reducerea şi controlul emisiilor în atmosferă provenind de la instalaţiile de ardere de dimensiuni mari. Directiva ar trebui reformulată din considerente ce ţin de claritate.
(2) Cel de-al cincilea Program de acţiune privind mediul(5) stabileşte următoarele obiective: cantităţile şi nivelurile critice de anumiţi poluanţi acidifianţi, cum ar fi dioxidul de sulf (SO2) şi oxizii de azot (NOx), nu trebuie să fie depăşite niciodată, iar, în ceea ce priveşte calitatea aerului, toţi indivizii trebuie să fie protejaţi eficient împotriva riscurilor cunoscute pentru sănătate generate de poluarea aerului.
(3) Toate statele membre au semnat Protocolul de la Goteborg din 1 decembrie 1999 la Convenţia din 1979 a Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite (CEE-ONU) privind poluarea transfrontalieră a aerului cu consecinţe pe termen lung, în vederea diminuării acidifierii, a eutropizării şi a concentraţiei de ozon la nivelul solului, care include inter alia angajamentul de a reduce emisiile de dioxid de sulf şi de oxizi de azot.
(4) Comisia a publicat o comunicare privind strategia comunitară de combatere a acidifierii, în care s-a arătat că revizuirea Directivei 88/609/CEE este parte integrantă a acestei strategii, având ca scop pe termen lung reducerea emisiilor de dioxid de sulf şi de oxizi de azot suficient de mult pentru ca depunerile şi concentraţiile lor să coboare la nivele sub cantităţile şi nivelele critice.
(5) În conformitate cu principiul subsidiarităţii, aşa cum este enunţat în articolul 5 din tratat, obiectivul care prevede reducerea emisiilor de substanţe acidifiante de la instalaţiile de ardere de dimensiuni mari nu poate fi atins pe deplin de către statele membre în cazul în care acestea acţionează individual, iar acţiunile lor separate nu oferă garanţii că obiectivul propus va fi îndeplinit; având în vedere necesitatea de a reduce emisiile de substanţe acidifiante pe întreg teritoriul Comunităţii, este mult mai eficient să se întreprindă acţiuni la nivel comunitar.
(6) Instalaţiile de ardere existente de dimensiuni mari au o contribuţie importantă la emisiile de dioxid de sulf şi de oxizi de azot în cadrul Comunităţii, fiind necesar ca aceste emisii să fie reduse. De aceea, trebuie să se adapteze abordarea în funcţie de diferitele caracteristici ale sectorului instalaţiilor de ardere de dimensiuni mari din statele membre.
(7) Directiva Consiliului 96/61/CE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării(6) stabileşte o abordare integrată a prevenirii şi controlului poluării, prin care toate aspectele legate de performanţa ecologică a unei instalaţii sunt abordate în mod integrat; instalaţiile de ardere cu o putere termică instalată de peste 50 MW sunt cuprinse în domeniul de aplicare a respectivei directive; în temeiul articolului 15 alineatul (3) din respectiva directivă, Comisia trebuie să publice din trei în trei ani un inventar al principalelor emisii şi al surselor acestora pe baza datelor furnizate de către statele membre. În temeiul articolul 18 din respectiva directivă, hotărând în conformitate cu propunerea Comisiei, Consiliul stabileşte valorile limită ale emisiilor în conformitate cu procedurile stabilite de tratat, pentru care s-a identificat necesitatea unei intervenţii din partea Comunităţii, în special pe baza schimbului de informaţii prevăzut la articolul 16 din respectiva directivă.
(8) Respectarea valorilor limită pentru emisii, stabilite de prezenta directivă, trebuie considerată ca o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru respectarea cerinţelor din Directiva 96/61/CE privind utilizarea celor mai bune tehnici disponibile. Respectarea acestor cerinţe poate presupune respectarea unor valori limită mai stricte pentru emisii, a unor valori limită de emisie pentru alte substanţe şi alte medii, precum şi a altor condiţii adecvate.
(9) S-a acumulat o experienţă de 15 ani în domeniul industrial, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a tehnicilor de reducere a emisiilor poluante de la instalaţiile de ardere de dimensiuni mari.
(10) Protocolul privind metalele grele la Convenţia CEE-ONU privind poluarea transfrontalieră a aerului la distanţe mari recomandă să se adopte măsuri pentru a reduce emisiile de metale grele de la anumite instalaţii. Este cunoscut faptul că avantajele obţinute prin reducerea emisiilor de praf cu ajutorul instalaţiilor de dispersie a prafului aduc beneficii în ceea ce priveşte emisiile de particule de metale grele.
(11) Instalaţiile de producere a energiei electrice reprezintă o parte semnificativă a sectorului instalaţiilor de ardere de dimensiuni mari.
(12) Directiva 96/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 decembrie 1996 privind regulile comune pentru piaţa internă de energie electrică(7) are inter alia rolul de a duce la distribuirea noii capacităţi de producţie printre noii agenţi din sector.
(13) Comunitatea s-a angajat să reducă emisiile de dioxid de carbon. În cazurile în care este fezabil, producţia combinată de energie termică şi electrică reprezintă o soluţie valoroasă pentru îmbunătăţirea considerabilă a eficienţei globale în ceea ce priveşte utilizarea combustibililor.
(14) Se constată deja o creştere importantă a utilizării gazului natural pentru producerea energiei electrice, iar această creştere va continua mai ales datorită utilizării turbinelor cu gaz.
(15) Având în vedere creşterea producţiei de energie din biomasă, se justifică stabilirea unor standarde specifice de emisie pentru acest combustibil.
(16) Rezoluţia Consiliului din 24 februarie 1997 privind strategia comunitară pentru gestionarea deşeurilor(8) subliniază necesitatea de a promova recuperarea deşeurilor şi arată că trebuie să existe standarde adecvate de emisie care să se aplice funcţionării instalaţiilor în care se incinerează deşeuri, pentru a se asigura un nivel înalt de protecţie a mediului.
(17) În domeniul industrial s-a acumulat experienţă în ceea ce priveşte tehnicile şi echipamentul pentru măsurarea principalilor poluanţi emişi de instalaţiile de ardere de dimensiuni mari; Comitetul European pentru Standardizare (CEN) a întreprins acţiuni cu scopul de a asigura un cadru care să garanteze rezultate comparabile ale măsurărilor în cadrul Comunităţii şi un nivel înalt al calităţii acestor măsurări.
(18) Este necesar să se îmbunătăţească cunoştinţele asupra emisiilor de poluanţi majori de la instalaţiile de ardere de dimensiuni mari. Pentru a reflecta corect nivelul de poluare al unei instalaţii, aceste informaţii trebuie să fie coroborate cu datele privind consumul de energie al instalaţiei respective.
(19) Prezenta directivă nu aduce atingere termenelor la care statele membre trebuie să transpună şi să pună în aplicare Directiva 88/609/CEE,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 300, 29.09.1998, p. 6, JO C 212 E, 25.07.2000, p. 36.
(2) JO C 101, 12.04.1999, p. 55.
(3) Avizul Parlamentului European din 14 aprilie 1999 (JO C 219, 30.07.1999, p. 175), Poziţia comună a Consiliului din 9 noiembrie 2000 (JO C 375, 28.12.2000, p. 12) şi Decizia Parlamentului European din 14 martie 2001 (care nu a fost încă publicată în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 20 septembrie 2001 şi Decizia Consiliului din 27 septembrie 2001.
(4) JO L 336, 07.12.1988, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/66/CE a Consiliului (JO L 337, 24.12.1994, p. 83).
(5) JO C 138, 17.5.1993, p. 1.
(6) JO L 257, 10.10.1996, p. 26.
(7) JO L 27, 30.01.1997, p. 20.
(8) JO C 76, 11.03.1997, p. 1.
----------------
Articolul 1
Prezenta directivă se aplică instalaţiilor de ardere, a căror putere termică instalată este mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat (solid, lichid sau gazos).
Articolul 2
În sensul prezentei directive:
1. "emisie" reprezintă eliberarea de substanţe dintr-o instalaţie de ardere în aer;
2. "gaze reziduale" reprezintă: eliberări de gaz care conţin emisii solide, lichide sau gazoase; ratele debitelor lor volumetrice se exprimă în metri cubi pe oră la temperatură standard (273 K) şi la presiune standard (101,3 kPa) după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă, denumit în continuare (Nm3h);
3. "valoare limită de emisie" reprezintă cantitatea acceptabilă dintr-o substanţă conţinută în gazele reziduale din instalaţia de ardere care poate fi eliberată în aer într-un anumit interval de timp; această valoare se calculează ca raport de masă pe volum al gazelor reziduale, exprimat în mg/Nm3, presupunând un conţinut de oxigen pe volum de gaze reziduale de 3% pentru combustibilii lichizi şi gazoşi, de 6% pentru combustibilii solizi şi, respectiv, de 15% în cazul turbinelor cu gaz;
4. "rată de desulfurare" reprezintă raportul dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în aer în amplasamentul instalaţiei de ardere, într-un anumit interval de timp, şi cantitatea de sulf conţinută de combustibilul introdus în instalaţia de ardere şi care este folosit în acelaşi interval de timp;
5. "operator" reprezintă orice persoană fizică sau juridică care exploatează instalaţia de ardere sau care deţine sau căreia i-a fost delegată o competenţă de decizie economică în această privinţă;
6. "combustibil" reprezintă: orice material combustibil solid, lichid sau gazos utilizat pentru consumul instalaţiei de ardere, cu excepţia deşeurilor care intră sub incidenţa Directivei 89/369/CEE a Consiliului din 8 iunie 1989 privind prevenirea poluării atmosferice provenite de la noile instalaţii de incinerare a deşeurilor municipale(1), a Directivei 89/429/CEE a Consiliului din 21 iunie 1989 privind reducerea poluării atmosferice provenind de la instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor municipale(2) şi a Directivei 94/67/CE a Consiliului din 16 decembrie 1994 privind incinerarea deşeurilor periculoase(3) sau a oricărui alt act comunitar ulterior de abrogare sau de înlocuire a unei sau a mai multor directive dintre acestea;
7. "instalaţie de ardere" reprezintă orice aparat tehnic în care combustibilii se oxidează complet pentru a se folosi energia termică astfel generată.
Prezenta directivă se aplică numai instalaţiilor de ardere proiectate pentru producerea de energie, cu excepţia celor care folosesc direct produsele de ardere în procese de fabricaţie. În mod specific, această directivă nu se aplică următoarelor instalaţii de ardere:
(a) instalaţii în care produsele de ardere sunt utilizate pentru încălzirea directă, uscarea sau orice alt tratament al obiectelor sau al materialelor, de exemplu pentru reîncălzirea cuptoarelor, a cuptoarelor pentru tratare la căldură;
(b) instalaţii post-ardere, adică orice aparat tehnic proiectat pentru a purifica gazele reziduale prin ardere şi care nu este exploatat ca o instalaţie de ardere independentă;
(c) instalaţii pentru regenerarea catalizatorilor de cracare;
(d) instalaţii pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf;
(e) reactoare folosite în industria chimică;
(f) cuptoare de preîncălzire a cocsului;
(g) caupere;
(h) orice aparat tehnic care se foloseşte la propulsia unui vehicul, a unei nave sau a unui aparat de zbor;
(i) turbine cu gaz folosite pe platformele maritime;
(j) turbine cu gaz care au fost autorizate înainte de 27 noiembrie 2002 sau care,în conformitate cu opinia autorităţii competente, fac obiectul unei cereri complete de autorizare până la 27 noiembrie 2002, cu condiţia ca instalaţia să înceapă să funcţioneze cel târziu la 27 noiembrie 2003, fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (1) şi anexei VIII A şi B;
Prezenta directivă nu se aplică instalaţiilor care funcţionează cu motoare diesel, pe benzină sau pe gaz.
În cazul în care două sau mai multe instalaţii distincte noi sunt dispuse astfel încât, având în vedere factorii de ordin tehnic şi economic, gazele reziduale produse de acestea pot fi eliberate, în conformitate cu opinia autorităţilor competente, printr-un coş comun, ansamblul format de aceste instalaţii se consideră ca o singură unitate.
8. "arzător cu combustibil multiplu" reprezintă orice instalaţie de ardere care poate fi pusă în funcţiune simultan sau alternativ prin utilizarea a două sau mai multe tipuri de combustibil;
9. "instalaţie nouă" reprezintă orice instalaţie de ardere pentru care autorizaţia iniţială de construcţie sau, în absenţa unei astfel de proceduri, autorizaţia iniţială de funcţionare a fost acordată la data de sau după data de 1 iulie 1987;
10. "instalaţie existentă" reprezintă orice instalaţie de ardere pentru care autorizaţia iniţială de construcţie sau, în absenţa unei astfel de proceduri, autorizaţia iniţială de funcţionare a fost acordată înainte de 1 iulie 1987;
11. "biomasă" reprezintă produsele care constau dintr-o materie vegetală întreagă sau dintr-o parte a acesteia, din agricultură sau activităţi forestiere, care poate fi folosită pe post de combustibil în scopul recuperării conţinutului său de energie şi a deşeurilor rezultate folosite pe post de combustibil;
(a) deşeuri vegetale din agricultură şi activităţi forestiere;
(b) deşeuri vegetale din industria alimentară, dacă se recuperează energia termică generată;
(c) deşeuri vegetale fibroase din producţia de celuloză primară şi din producţia hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt incinerate împreună în locul de producţie şi energia termică generată este recuperată;
(d) deşeuri de plută;
(e) deşeuri lemnoase cu excepţia deşeurilor lemnoase care pot să conţină compuşi organici halogenaţi sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanţi pentru lemn sau al acoperirii, şi care cuprind mai ales deşeuri lemnoase care provin din deşeuri din construcţii şi demolări;
12. "turbină cu gaz" reprezintă orice mecanism rotativ care converteşte energia termică în lucru mecanic, fiind alcătuită în esenţă dintr-un compresor, un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru şi o turbină.
13. "regiunile periferice" reprezintă departamentele franceze de peste mări în cazul Franţei, Insulele Azore şi Madeira în cazul Portugaliei şi Insulele Canare în cazul Spaniei.
___________
(1) JO L 163, 14.6.1989, p. 32.
(2) JO L 203, 15.7.1989, p. 50.
(3) JO L 365, 31.12.1994, p. 34.
----------------
Articolul 3
(1) Până la data de 1 iulie 1990, statele membre elaborează programe adecvate pentru reducerea progresivă a emisiilor totale anuale din instalaţiile existente. Programele trebuie să prevadă calendarul de activităţi şi procedurile de punere în aplicare.
(2) În conformitate cu programele menţionate la alineatul (1), statele membre continuă să respecte pragurile de emisie şi reducerile procentuale corespunzătoare stabilite pentru dioxidul de sulf la anexa I, coloanele 1-6 şi pentru oxizii de azot, la anexa II, coloanele 1-4, până la datele specificate în aceste anexe, până la punerea în aplicare a dispoziţiilor de la articolul 4 care se aplică instalaţiilor existente.
(3) În timpul derulării programelor, statele membre determină şi emisiile anuale totale în conformitate cu anexa VIII, punctul (C).
(4) În cazul în care o modificare considerabilă şi neprevăzută a cererii de energie sau a disponibilităţii anumitor combustibili sau a anumitor instalaţii generatoare creează probleme tehnice semnificative pentru punerea în aplicare, de către un stat membru, a programului elaborat în baza alineatului (1), la cererea statului membru respectiv şi având în vedere condiţiile cererii, Comisia ia decizia de a modifica, pentru statul membru respectiv, pragurile de emisie şi/sau datele stabilite de anexele I şi II şi comunică decizia sa Consiliului şi statelor membre. În termen de trei luni, orice stat membru poate supune decizia Comisiei atenţiei Consiliului. În termen de trei luni din acel moment, Consiliul poate adopta o decizie diferită cu majoritate calificată.
Articolul 4
(1) Fără a aduce atingere prevederilor de la articolul 17, statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta că toate autorizaţiile de construcţie sau, în absenţa unei astfel de proceduri, de operare a noilor instalaţii prevăd condiţiile referitoare la respectarea valorilor limită de emisie stabilite în partea A din anexele III - VII pentru dioxidul de sulf, oxizii de azot şi praf, dacă aceste instalaţii,în conformitate cu opiniei autorităţilor competente, trebuie să înainteze o cerere completă pentru autorizaţie până la data de 27 noiembrie 2002, cu condiţia ca instalaţia respectivă să fie dată în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003.
(2) Statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta că toate autorizaţiile de construcţie sau, în absenţa unei astfel de proceduri, de operare a noilor instalaţii, altele decât cele de la alineatul (1), prevăd condiţiile referitoare la respectarea valorilor limită de emisie stabilite la partea B din anexele III - VII pentru dioxidul de sulf, oxizii de azot şi praf.
(3) Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE şi Directivei 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea şi managementul calităţii aerului înconjurător(1), statele membre realizează reduceri semnificative ale emisiilor, până la 1 ianuarie 2008, prin următoarele:
(a) luarea de măsuri adecvate pentru a garanta că toate autorizaţiile de funcţionare a instalaţiilor existente prevăd condiţii referitoare la respectarea valorilor limită de emisie stabilite pentru instalaţiile noi menţionate la alineatul (1); sau
(b) garantarea faptului că instalaţiile existente fac obiectul unui plan naţional de reducere a emisiilor, menţionat la alineatul (6); şi, după caz, prin aplicarea dispoziţiilor de la articolele 5, 7 şi 8.
(4) Fără a aduce atingere Directivelor 96/61/CE şi 96/62/CE, instalaţiile existente pot fi scutite de respectarea valorilor limită de emisie menţionate la alineatul (3) şi de includerea în planul naţional de reducere a emisiilor în următoarele condiţii:
(a) operatorul unei instalaţii existente se angajează, printr-o declaraţie scrisă înaintată către autoritatea competentă până la data de 30 iunie 2004 cel târziu, să nu utilizeze instalaţia mai mult de 20 000 de ore de funcţionare, începând cu 1 ianuarie 2008 şi până la 31 decembrie 2015;
(b) operatorul are obligaţia de a înainta autorităţii competente în fiecare an evidenţele timpului folosit şi nefolosit rămas din viaţa de funcţionare permisă a instalaţiilor.
(5) Statele membre pot solicita respectarea unor valori limită de emisie şi a unor termene limită de punere în aplicare care sunt mai stricte decât cele prevăzute la alineatele (1), (2), (3) şi (4) şi la articolul 10. Statele membre pot include aici şi alţi poluanţi şi pot impune condiţii suplimentare de adaptare a instalaţiilor la progresul tehnic.
(6) Fără a aduce atingere prezentei directive şi Directivei 96/61/CE şi luând totodată în considerare costurile şi beneficiile, precum şi obligaţiile lor în temeiul Directivei 2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind pragurile naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi ai aerului şi al Directivei 96/62/CE, statele membre pot defini şi pune în aplicare un plan naţional de reducere a emisiilor pentru instalaţiile existente, având în vedere, inter alia, respectarea pragurilor stabilite de anexele I şi II.
Prin planul naţional de reducere a emisiilor se reduc emisiile anuale totale de oxizi de azot (NOx), de dioxid de sulf (SO2) şi de praf de la instalaţiile existente la nivelele care ar fi fost atinse prin aplicarea valorilor limită de emisie stabilite la alineatul (3) la instalaţiile existente şi în funcţiune în anul 2000, (inclusiv instalaţiile existente supuse planului de reabilitare în anul 2000, aprobate de către autoritatea competentă, pentru a respecta reducerea emisiilor impusă prin legislaţia naţională) în funcţie de timpul efectiv de funcţionare anuală a fiecărei instalaţii, de combustibilul utilizat şi de puterea termică, pentru care se face o medie pe ultimii cinci ani de funcţionare până în şi cuprinzând anul 2000.
Închiderea unei instalaţii cuprinse în planul naţional de reducere a emisiilor nu duce la o creştere a emisiilor anuale totale de la instalaţiile rămase care sunt cuprinse în acest plan.
Planul naţional de reducere a emisiilor nu poate, în nici un caz, să prevadă scutirea unei instalaţii de la respectarea prevederilor stabilite de legislaţia comunitară relevantă, inclusiv inter alia în Directiva 96/61/CE.
Planurile naţionale de reducere a emisiilor intră sub incidenţa următoarelor condiţii:
(a) planul cuprinde obiective şi obiective ţintă conexe, măsurări şi calendare pentru atingerea acestor obiective şi obiective ţintă conexe, precum şi un sistem de monitorizare;
(b) statele membre comunică Comisiei planul lor naţional de reducere a emisiilor până la 27 noiembrie 2003;
(c) în termen de şase luni de la comunicarea menţionată la litera (b), Comisia evaluează dacă planul îndeplineşte sau nu condiţiile stabilite de acest alineat. În cazul în care consideră că planul nu îndeplineşte condiţiile, Comisia informează statul membru în această privinţă, iar în termen de trei luni de la data respectivă, statul membru îi comunică măsurile luate pentru a garanta îndeplinirea condiţiilor din prezentul alineat;
(d) până la 27 noiembrie 2002, Comisia elaborează linii directoare pentru a sprijini statele membre la pregătirea planurilor lor.
(7) Până la 31 decembrie 2004 şi având în vedere progresul înregistrat în sensul protejării sănătăţii umane şi al atingerii obiectivelor comunitare de mediu cu privire la acidifiere şi la calitatea aerului în temeiul Directivei 96/62/CE, Comisia înaintează un raport Parlamentului European şi Consiliului prin care evaluează următoarele:
(a) necesitatea de a se lua măsuri suplimentare;
(b) cantităţile de metale grele emise de către instalaţiile de ardere de dimensiuni mari;
(c) eficienţa din punctul de vedere al costurilor, precum şi costurile şi avantajele reducerilor ulterioare ale emisiilor în sectorul instalaţiilor de ardere din statele membre, în comparaţie cu situaţia din alte sectoare;
(d) fezabilitatea tehnică şi economică a acestor reduceri de emisii;
(e) efectele standardelor stabilite pentru sectorul instalaţiilor de ardere de dimensiuni mari, inclusiv dispoziţiile pentru combustibilii solizi indigeni, precum şi ale situaţiei concurenţei pe piaţa energiei asupra mediului şi asupra pieţei interne;
(f) orice planuri naţionale de reducere a emisiilor înaintate de către statele membre în conformitate cu alineatul (6).
Comisia include în raportul său şi o propunere adecvată cu privire la termene limită sau la valori limită mai joase pentru derogarea menţionată la nota de subsol 2 din anexa VI partea A.
(8) Raportul menţionat la alineatul (7), după caz, este însoţit de propuneri conexe având în vedere Directiva 96/61/CE.
___________
(1) JO L 296, 21.11.1996, p. 55.
-----------------
Articolul 5
Prin derogare de la anexa III:
1. Instalaţiile cu o putere termică instalată egală cu sau mai mare de 400 MW, care nu funcţionează mai mult de următorul număr de ore pe an (valoare medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani):
- până la 31 decembrie 2015, 2 000 ore;
- de la 1 ianuarie 2016, 1 500 de ore; trebuie să respecte o valoare limită pentru emisiile de dioxid de sulf de 800 mg/Nm3.
Această dispoziţie nu se aplică instalaţiilor noi pentru care se acordă o autorizaţie în temeiul articolului (4) alineatul (2).
2. Până la 31 decembrie 1999, Regatul Spaniei poate autoriza centrale electrice noi cu o putere termică instalată egală cu sau mai mare de 500 MW care ard combustibili solizi indigeni sau importaţi, care au fost puse în funcţiune înainte de sfârşitul anului 2005 şi care îndeplinesc următoarele condiţii:
(a) în cazul combustibililor solizi importaţi, o valoare limită a emisiilor de dioxid de sulf de 800 mg/Nm3;
(b) în cazul combustibililor solizi indigeni, o rată de desulfurare de cel puţin 60%, cu condiţia ca capacitatea totală autorizată a instalaţiilor pentru care se aplică această derogare să nu depăşească:
- 2 000 MWe pentru instalaţiile care ard combustibili solizi indigeni;
- în cazul instalaţiilor care ard combustibili solizi importaţi, fie 7 500 MWe, fie 50% din întreaga capacitatea nouă a tuturor instalaţiilor care ard combustibili solizi până la data de 31 decembrie 1999, care dintre aceste valori este mai mică.
Articolul 6
În cazul instalaţiilor noi pentru care se acordă autorizaţii în temeiul articolului 4 alineatul (2) sau al instalaţiilor care intră sub incidenţa articolului 10, statele membre se asigură că se examinează fezabilitatea tehnică şi economică în ceea ce priveşte producţia combinată de energie termică şi electrică. Dacă această fezabilitate este confirmată, instalaţiile sunt perfecţionate în consecinţă, având în vedere situaţia pieţei şi a distribuţiei.
Articolul 7
(1) Statele membre se asigură că autorizaţiile şi permisele prevăzute la articolul 4 prevăd procedurile legate de erorile de funcţionare sau de oprirea echipamentului de împrăştiere. În special, în cazul unei întreruperi, autoritatea competentă îi solicită operatorului să reducă sau să oprească operaţiunile dacă nu pot fi reluate operaţiunile normale în termen de 24 de ore sau să exploateze instalaţia folosind combustibili puţin poluanţi. În orice caz, autoritatea competentă trebuie notificată în termen de 48 de ore. Durata cumulată a funcţionării fără împrăştiere nu poate depăşi 120 de ore în orice perioadă de 12 luni, în nici într-un caz. Autoritatea competentă poate permite excepţii în limita celor 24 de ore şi 120 de ore menţionate anterior în cazurile în care, în opinia sa:
(a) există o nevoie stringentă de a menţine alimentarea cu energie, sau
(b) instalaţia cu probleme ar fi înlocuită pe o perioadă limitată de timp de o altă instalaţie, fapt care ar duce la o creştere totală a emisiilor.
(2) Autoritatea competentă poate permite suspendarea, pe o durată de maximum şase luni, a obligaţiei de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la articolul 4 pentru dioxidul de sulf în cazul unei instalaţii care foloseşte combustibil cu conţinut redus de sulf în acest scop de obicei, dacă operatorul este incapabil să respecte aceste valori limită de emisie din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conţinut redus de sulf ca urmare a unei penurii considerabile. Comisia este informată imediat în astfel de cazuri.
(3) Autoritatea competentă poate permite derogarea de la obligaţia de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la articolul 4 în cazurile în care o instalaţie care foloseşte în mod normal numai combustibil gazos şi care ar trebui altfel să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale trebuie să recurgă, în mod excepţional şi pentru o perioadă de timp de cel mult 10 zile, dacă nu există o nevoie stringentă de a menţine alimentarea cu energie, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi bruşte a aprovizionării cu gaz. Autoritatea competentă trebuie informată imediat cu privire la aceste cazuri atunci când survin. Statele membre informează imediat Comisia asupra cazurilor la care se face referire în prezentul alineat.
Articolul 8
(1) În scopul acordării autorizaţiei prevăzute la articolul 4 alineatul (1) sau articolul 4 alineatul (2), pentru instalaţiile cu arzător cu combustibil multiplu, care utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, precum şi pentru instalaţiile care intră sub incidenţa articolul 4 alineatul (3) şi articolul 10, autorităţile competente stabilesc valorile limită de emisie după cum urmează:
(a) în primul rând, prin adoptarea valorii limită de emisie relevante pentru fiecare combustibil şi poluant în parte, în funcţie de puterea termică instalată a instalaţiei de ardere,în conformitate cu anexele III - VII;
(b) în al doilea rând, prin determinarea valorilor limită de emisie relative la combustibil, care sunt obţinute prin înmulţirea valorii limită individuale de emisie cu puterea termică pentru fiecare combustibil în parte, produsul înmulţirii împărţindu-se apoi la suma puterilor termice ale tuturor combustibililor;
(c) în al treilea rând, prin agregarea valorilor limită relative la combustibil.
(2) În unităţile cu arzător cu combustibil multiplu, care folosesc reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili, prevederile pentru combustibilul cu cea mai înaltă valoare limită de emisie (combustibil determinant) se aplică, sub rezerva alineatului (1) anterior, în cazul în care, pe durata exploatării instalaţiei de ardere, proporţia în care acel combustibil contribuie la suma puterilor termice ale tuturor combustibililor este de cel puţin 50%.
În cazurile în care proporţia combustibilului determinant este mai mică de 50%, valoarea limită de emisie se determină procentual pe baza căldurii produse de combustibili distinct în raport cu suma puterilor termice produse de toţi combustibilii, după cum urmează:
(a) în primul rând, prin adoptarea valorii limită de emisie relevante pentru fiecare combustibil şi poluant în parte, în funcţie de producţia de căldură instalată a instalaţiei de ardere,în conformitate cu anexele III - VII;
(b) în al doilea rând, prin calcularea valorii limită de emisie a combustibilului determinant (combustibilul cu cea mai înaltă valoare limită de emisie în conformitate cu anexele III - VII şi, în cazul în care există doi combustibili cu aceeaşi valoare limită de emisie, combustibilul cu puterea termică mai mare); această valoare se obţine prin înmulţirea valorii limită de emisie stabilită de anexele III-VII pentru combustibilul respectiv cu doi, iar apoi prin scăderea din acest produs a valorii limită de emisie a combustibilului cu cea mai scăzută valoare limită de emisie;
(c) în al treilea rând, prin determinarea valorilor limită de emisie relative la combustibil, care se obţin prin înmulţirea valorii limită de emisie calculate a combustibilului cu puterea termică a combustibilului determinant şi a celorlalte valori limită de emisie distincte cu puterea termică produsă de fiecare combustibil, produsul înmulţirii fiind apoi împărţit la suma puterilor termice produse de toţi combustibilii;
(d) în al patrulea rând, prin agregarea valorilor limită de emisie relative la combustibili.
(3) Ca alternativă la dispoziţiile de la alineatul (2), se poate aplica media următoare a valorilor limită de emisie pentru dioxidul de sulf (indiferent de combinaţia de combustibili utilizată):
(a) pentru instalaţiile menţionate la articolul 4 alineatele (1) şi (3): 1000 mg/Nm3, calculându-se o medie pentru toate instalaţiile de acest tip din cadrul rafinăriei;
(b) pentru instalaţiile noi menţionate la articolul 4 alineatul (2): 600 mg/Nm3, calculându-se o medie pentru toate instalaţiile de acest tip din cadrul rafinăriei cu excepţia turbinelor cu gaz.
Autorităţile competente se asigură că aplicarea acestei prevederi nu duce la o creştere a emisiilor de la instalaţiile existente.
(4) În scopul acordării autorizaţiei prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2), pentru instalaţiile cu arzătoare cu combustibil multiplu care implică utilizarea alternativă a două sau mai multe tipuri de combustibili, precum şi pentru instalaţiile care intră sub incidenţa articolului 4 alineatul (3) şi a articolului 10, se aplică valorile limită de emisie stabilite de anexele III - VII pentru fiecare combustibil utilizat.
Articolul 9
Gazele reziduale din instalaţiile de ardere se eliberează în mod controlat printr-un coş. Autorizaţia prevăzută la articolul 4 şi autorizaţiile pentru instalaţiile de ardere care intră sub incidenţa articolului 10 stabilesc condiţiile de eliberare. Autoritatea competentă se asigură în special că înălţimea coşului este calculată astfel încât să se protejeze sănătatea şi mediul.
Articolul 10
Atunci când o instalaţie de ardere este extinsă cu cel puţin 50 MW, valorile limită de emisie, stabilite în partea B a anexelor III - VII, se aplică noii părţi a instalaţiei şi trebuie fixate în funcţie de puterea termică a întregii instalaţii. Această dispoziţie nu se aplică în cazurile la care se face referire la articolul 8 alineatele (2) şi (3).
Atunci când operatorul unei instalaţii de ardere doreşte să efectueze o modificare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) şi articolul 12 alineatul (2) din Directiva 96/61/CE, se aplică valorile limită de emisie stabilite în partea B din anexele III - VII pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi praf.
Articolul 11
În cazul construcţiei unor instalaţii de ardere care pot avea efecte semnificative asupra mediului dintr-un alt stat membru, statul membru se asigură că au loc toate informările şi consultările necesare,în conformitate cu articolul 7 din Directiva 85/337/CEE Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului(1).
___________
(1) JO L 175, 5.7.1985, p. 40. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului (JO L 73, 14.3.1997, p. 5).
-----------------
Articolul 12
Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura monitorizarea, în conformitate cu anexa VIII partea A, a emisiilor din instalaţiile de ardere care intră sub incidenţa prezentei directive, precum şi a altor valori necesare pentru punerea în aplicare a acestei directive. Statele membre pot solicita ca această monitorizare să fie efectuată pe cheltuiala operatorului.
Articolul 13
Statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta că operatorul informează autorităţile competente, într-un termen rezonabil, cu privire la rezultatele măsurărilor permanente, la verificarea echipamentului de măsurare, la măsurările individuale şi la toate celelalte măsurări efectuate pentru a evalua respectarea dispoziţiilor din prezenta directivă.
Articolul 14
(1) În cazul în care se efectuează măsurări permanente, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în partea A de la anexele III - VII sunt respectate dacă în urma evaluării rezultatelor se arată următoarele, pentru orele de exploatare pe parcursul unui an calendaristic:
(a) nici una dintre valorile medii pe luna calendaristică nu depăşeşte valorile limită de emisie;
şi
(b) în cazul:
(i) dioxidului de sulf şi a prafului: 97% din totalitatea valorilor medii pe intervale de 48 de ore nu depăşesc 110% din valorile limită de emisie,
(ii) oxizilor de azot: 95% din totalitatea valorilor medii pe intervale de 48 de ore nu depăşesc 110% din valorile limită de emisie.
Nu vor fi luate în considerare intervalele prevăzute la articolul 7, precum şi perioadele de pornire şi de oprire.
(2) În cazurile în care se solicită măsurări intermitente sau alte proceduri corespunzătoare pentru determinare, se consideră că valorile limită de emisie stabilite de anexele III - VII sunt îndeplinite dacă rezultatele fiecărei serii de măsurări sau de alte proceduri definite şi determinate în conformitate cu normelor stabilite de autorităţile competente nu depăşesc valorile limită de emisie.
(3) În cazurile prevăzute la articolul 5 alineatele (2) şi (3), ratele de desulfurare sunt considerate a fi respectate dacă în urma evaluării măsurărilor efectuate în baza anexei VIII, punctul A.3, se arată că toate valorile medii pe luna calendaristică sau toate valorile medii lunare ale reprizei îndeplinesc ratele de desulfurare impuse.
Nu vor fi luate în considerare intervalele prevăzute la articolul 7 şi nici perioadele de pornire şi de oprire.
(4) Pentru instalaţiile noi care sunt autorizate în temeiul articolului 4 alineatul (2), se consideră că valorile limită de emisie, pentru orele de funcţionare de pe durata unui an calendaristic, sunt respectate dacă:
(a) nici o valoare medie validată pe zi nu depăşeşte valorile relevante stabilite la partea B a anexelor III - VII, şi
(b) 95% din totalul valorilor medii validate pe oră pe durata unui an nu depăşesc 200% din valorile relevante stabilite la partea B a anexelor III - VII.
"Valorile medii validate" se determină după cum se arată la punctul A. 6 din anexa VII.
Nu sunt luate în considerare perioadele menţionate la articolul 7, precum şi perioadele de pornire şi de oprire.
Articolul 15
(1) Până la data de 31 decembrie 1990, statele membre informează Comisia asupra programelor elaborate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1).
Cel târziu în termen de un an de la finalizarea diferitelor etape pentru reducerea emisiilor de la instalaţii existente, statele membre înaintează Comisiei un raport global asupra rezultatelor obţinute în urma punerii în aplicare a programelor.
Pe parcursul fiecărei etape, se solicită de asemenea şi un raport intermediar.
(2) Rapoartele prevăzute la alineatul (1) trebuie să conţină o prezentare de ansamblu a următoarelor:
(a) toate instalaţiile de ardere care intră sub incidenţa prezentei directive;
(b) emisiile de dioxid de sulf şi de oxizi de azot, exprimate în tone pe an şi prin concentraţiile acestor substanţe în gazele reziduale;
(c) măsurile luate deja sau planificate în vederea reducerii emisiilor, precum şi modificările privind combustibilul ales pentru utilizare;
(d) modificările metodei de exploatare, efectuate deja sau planificate;
(e) închiderea definitivă a instalaţiilor de ardere, deja efectuată sau planificată şi
(f) după caz, valorile limită de emisie impuse de programe pentru instalaţiile existente.
La determinarea emisiilor şi a concentraţiilor anuale de poluanţi din gazele reziduale, statele membre trebuie să aibă în vedere dispoziţiile de la articolele 12, 13 şi 14.
(3) Statele membre care pun în aplicare articolul 5 sau dispoziţiile de la Nota Bene din anexa II sau din notele de subsol de la anexa VI. A prezintă Comisiei rapoarte anuale în acest sens.
Articolul 16
Statele membre stabilesc sancţiunile aplicabile încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive. Sancţiunile prevăzute în acest scop sunt eficiente, adecvate gravităţii şi descurajează asemenea acţiuni.
Articolul 17
(1) Cu începere de la 27 noiembrie 2002, se abrogă Directiva 88/609/CEE, fără a aduce atingere alineatului (2) sau obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele limită pentru transpunerea şi punerea în aplicare a acelei directive, aşa cum sunt stabilite de anexa IX la prezenta directivă.
(2) În cazul instalaţiilor noi autorizate înainte de 27 noiembrie 2002, articolul 4 alineatul (1) din prezenta directivă, articolul 4 alineatul (1), articolul 5 alineatul (2), articolul 6, articolul 15 alineatul (3), anexele III, VI, VIII şi punctul A.2 din anexa IX la Directiva 88/609/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/66/CE, rămân în vigoare până la 1 ianuarie 2008, după care vor fi abrogate.
(3) Toate referirile la Directiva 88/609/CEE se înţeleg ca fiind referiri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă de la anexa X la prezenta directivă.
Articolul 18
(1) Statele membre pun în aplicare actele administrative şi actele cu putere de lege necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la data de 27 noiembrie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Pentru instalaţiile existente şi pentru cele noi care sunt autorizate în baza articolului 4 alineatul (1), se aplică dispoziţiile de la punctul A.2 din anexa VII, cu începere de la 27 noiembrie 2004.
(3) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textul dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 19
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Articolul 20
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, 23 octombrie 2001.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele Preşedintele
N. FONTAINE A. NEYTS - UYTTEBROECK
------------------------------------
ANEXA I
PRAGURI ŞI VALORI ŢINTĂ DE REDUCERE A EMISIILOR DE SO2 DE LA INSTALAŢIILE EXISTENTE(1) (2)
___________
(1) Este posibil să se producă emisii suplimentare din capacitatea autorizată la data sau după data de 1 iulie 1987.
(2) Emisiile care provin de la instalaţiile de ardere autorizate înainte de 1 iulie 1987, dar care nu au funcţionat înainte de această dată şi care nu au fost luate în considerare la stabilirea pragurilor de emisie din această anexă, fie se conformează condiţiilor impuse prin această directivă pentru instalaţiile noi, fie sunt luate în considerare la calcularea emisiilor totale de la instalaţiile existente, care nu trebuie să depăşească pragurile stabilite în această anexă.
----------------
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
| | 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 |
| +-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
| |Emisiile de| Prag de emisie | % reducere faţă de | % reducere faţă de |
| | SO2 de la | (ktone/an) | emisiile din 1980 | emisiile ajustate |
| Statul membru |instalaţii | | | din 1980 |
| | de ardere +------+------+------+------+------+------+------+------+------+
| |mari, 1980,| Faza | Faza | Faza | Faza | Faza | Faza | Faza | Faza | Faza |
| | ktone | 1 | 2 | 3 | 1 | 2 | 3 | 1 | 2 | 3 |
| | | 1993 | 1998 | 2003 | 1993 | 1998 | 2003 | 1993 | 1998 | 2003 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Belgia | 530 | 318 | 212 | 159 | - 40 | - 60 | - 70 | - 40 | - 60 | - 70 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Danemarca | 323 | 213 | 141 | 106 | - 34 | - 56 | - 67 | - 40 | - 60 | - 70 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Germania | 2 225 |1 335 | 890 | 668 | - 40 | - 60 | - 70 | - 40 | - 60 | - 70 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Grecia | 303 | 320 | 320 | 320 | + 6 | + 6 | + 6 | - 45 | - 45 | - 45 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Spania | 2 290 |2 290 |1 730 |1 440 | 0 | - 24 | - 37 | - 21 | - 40 | - 50 |-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Franţa | 1 910 |1 146 | 764 | 573 | - 40 | - 60 | - 70 | - 40 | - 60 | - 70 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Irlanda | 99 | 124 | 124 | 124 | + 25 | + 25 | + 25 | - 29 | - 29 | - 29 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Italia | 2 450 |1 800 |1 500 | 900 | - 27 | - 39 | - 63 | - 40 | - 50 | - 70 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Luxemburg | 3 | 1,8 | 1,5 | 1,5 | - 40 | - 50 | - 60 | - 40 | - 50 | - 50 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Olanda | 299 | 180 | 120 | 90 | - 40 | - 60 | - 70 | - 40 | - 60 | - 70 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Portugalia | 115 | 232 | 270 | 206 |+ 102 |+ 135 | + 79 | - 25 | - 13 | - 34 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Regatul Unit | 3 883 |3 106 |2 330 |1 553 | - 20 | - 40 | - 60 | - 20 | - 40 | - 60 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Austria | 90 | 54 | 36 | 27 | - 40 | - 60 | - 70 | - 40 | - 60 | - 70 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Finlanda | 171 | 102 | 68 | 51 | - 40 | - 60 | - 70 | - 40 | - 60 | - 70 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
|Suedia | 112 | 67 | 45 | 34 | - 40 | - 60 | - 70 | - 40 | - 60 | - 70 |
+-------------------------+-----------+------+------+------+------+------+------+------+------+------+
PRAGURI ŞI VALORI ŢINTĂ DE REDUCERE A EMISIILOR DE NOx DE LA INSTALAŢIILE EXISTENTE(1) (2)
___________
(1) Este posibil să se producă emisii suplimentare din capacitatea autorizată la data sau după data de 1 iulie 1987.
(2) Emisiile care provin de la instalaţiile de ardere autorizate înainte de 1 iulie 1987, dar care nu au funcţionat înainte de această dată şi care nu au fost luate în considerare la stabilirea plafoanelor de emisie din această anexă, fie se conformează condiţiilor impuse prin această directivă pentru instalaţiile noi, fie sunt luate în considerare la calcularea emisiilor totale de la instalaţiile existente, care nu trebuie să depăşească plafoanele stabilite în această anexă.
----------------
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
| | 0 | 1 | 2 | 4 | 5 | 7 | 8 |
| +-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
| | Emisiile de |Praguri de emisie| % de reducere | % de reducere |
| |NOx (ca NO2) |de NOx (ktone/an)|faţă de emisiile |faţă de emisiile |
| Statul membru | de la | | din 1980 |ajustate din 1980|
| |instalaţii de+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
| |ardere mari, | Faza | Faza | Faza | Faza | Faza | Faza |
| | 1980, ktone | 1 | 2 | 1 | 2 | 1 | 2 |
| | |1993(1) | 1998 |1993(1) | 1998 |1993(1) | 1998 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Belgia | 110 | 88 | 66 | - 20 | - 40 | - 20 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Danemarca | 124 | 121 | 81 | - 3 | - 35 | - 10 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Germania | 870 | 696 | 522 | - 20 | - 40 | - 20 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Grecia | 36 | 70 | 70 | + 94 | + 94 | 0 | 0 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Spania | 366 | 368 | 277 | + 1 | - 24 | - 20 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Franţa | 400 | 320 | 240 | - 20 | - 40 | - 20 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Irlanda | 28 | 50 | 50 | + 79 | + 79 | 0 | 0 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Italia | 580 | 570 | 428 | - 2 | - 26 | - 20 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Luxemburg | 3 | 2,4 | 1,8 | - 20 | - 40 | - 20 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Olanda | 122 | 98 | 73 | - 20 | - 40 | - 20 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Portugalia | 23 | 59 | 64 | + 157 | + 178 | - 8 | 0 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Regatul Unit | 1 016 | 864 | 711 | - 15 | - 30 | - 15 | - 30 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Austria | 19 | 15 | 11 | - 20 | - 40 | - 20 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Finlanda | 81 | 65 | 48 | - 20 | - 40 | - 20 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
|Suedia | 31 | 25 | 19 | - 20 | - 40 | - 20 | - 40 |
+-------------------------+-------------+--------+--------+--------+--------+--------+--------+
| (1) Din motive tehnice, statele membre pot amâna cu până la doi ani data fazei 1 de reducere|
|a emisiilor de NOx prin notificarea Comisiei în această privinţă în termen de o lună de la |
|notificarea prezentei directive. |
+---------------------------------------------------------------------------------------------+
ANEXA III
VALORILE LIMITĂ DE EMISIE PENTRU SO2
Combustibili solizi
A. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 6%) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi şi existente în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi, respectiv, articolului 4 alineatul (3):
N.B. În cazurile în care valorile de emisie de mai sus nu pot fi respectate din cauza caracteristicilor combustibilului, trebuie atinsă o rată de desulfurare de 60% pentru instalaţiile care au o putere termică instalată mai mică de sau egală cu 100 MWth, de 75% pentru instalaţiile cu o putere mai mare de 100 MWth şi mai mică sau egală cu 300 MWth şi de 90% pentru instalaţiile cu o putere mai mare de 300 MWth. Pentru instalaţiile cu o putere termică instalată mai mare de 500 MWth, se aplică o rată de desulfurare de cel puţin 94% sau de cel puţin 92 în cazurile în care s-a încheiat un contract pentru o instalaţie de desulfurare a gazelor de coş sau pentru o instalaţie de injectare a varului, iar lucrările pentru punerea în funcţiune a acestor instalaţii au început înainte de 1 ianuarie 2001.
B. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 6%) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi în temeiul articolului 4 alineatul (2), cu excepţia turbinelor cu gaz:
+-----------------------+-----------------+------------------+-----------------+
| Tip de combustibil | 50 - 100 MWth | 100 - 300 MWth | > 300 MWth |
+-----------------------+-----------------+------------------+-----------------+
|Biomasă | 200 | 200 | 200 |
+-----------------------+-----------------+------------------+-----------------+
|Caz general | 850 | 2001 | 200 |
+-----------------------+-----------------+------------------+-----------------+
| 1 Cu excepţia "regiunilor periferice", unde se aplică valoarea 850 până la |
|200 mg/Nm3 (scădere liniară). |
+------------------------------------------------------------------------------+
N.B. n cazurile în care valorile limită de emisie menţionate anterior nu pot fi respectate din cauza caracteristicilor combustibilului, instalaţiile trebuie să atingă 300 mg/Nm3 SO2, sau o rată de desulfurare de cel puţin 92% în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată mai mică de sau egală cu 300 MWth, iar în cazul instalaţiilor cu o putere termică instalată mai mare de 300 MWth, se aplică o rată de desulfurare de cel puţin 95%, alături de o valoare limită maximă permisă de 400 mg/Nm3.
ANEXA IV
VALORILE LIMITĂ DE EMISIE PENTRU SO2
Combustibili lichizi
A. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 3%) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi şi existente în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi, respectiv, articolului 4 alineatul (3):
B. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 3%) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi în temeiul articolul 4 alineatul (2), cu excepţia turbinelor cu gaz:
+----------------------+----------------------------------+--------------------+
| 50 - 100 MWth | 100 - 300 MWth | > 300 MWth |
+----------------------+----------------------------------+--------------------+
| 850 |400 până la 200 (scădere liniară)1| 200 |
+----------------------+----------------------------------+--------------------+
| 1 Cu excepţia "regiunilor periferice", unde se aplică valoarea 850 până la |
|200 mg/Nm3 (scădere liniară). |
+------------------------------------------------------------------------------+
În cazul celor două instalaţii cu o putere termică instalată de 250 MWth din insulele Creta şi Rhodos, care urmează să fie autorizate până la 31 decembrie 2007, se aplică valoarea limită de emisie de 1 700 mg/Nm3.
ANEXA V
VALORILE LIMITĂ DE EMISIE PENTRU SO2
Combustibili gazoşi
A. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 3%) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi şi cele existente în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi, respectiv, articolului 4 alineatul (3):
---------------------------------------------------------+----------------------
Tip de combustibil |Valori limită (mg/Nm3)
---------------------------------------------------------+----------------------
Combustibili gazoşi în general | 35
---------------------------------------------------------+----------------------
Gaz lichefiat | 5
---------------------------------------------------------+----------------------
Gaze cu putere calorică redusă rezultate din gazeificarea| 800
reziduurilor de la rafinare, gaze de cocs, gaze de furnal|
---------------------------------------------------------+----------------------
Gaz de la gazeificarea cărbunelui | 1
---------------------------------------------------------+----------------------
1 Consiliul va stabili valorile limită de emisie aplicabile acestui tip de gaz
într-o etapă ulterioară, pe baza propunerilor înaintate de Comisie, având în
vedere experienţa tehnică acumulată în timp.
--------------------------------------------------------------------------------
B. Valorile limită de emisie pentru SO2 exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 3%) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi în temeiul articolului 4 alineatul (2):
---------------------------------------------------------+----------------------
Combustibili gazoşi în general | 35
---------------------------------------------------------+----------------------
Gaz lichefiat | 5
---------------------------------------------------------+----------------------
Gaze de cocs cu putere calorică redusă | 400
---------------------------------------------------------+----------------------
Gaze de furnal cu putere calorică redusă | 200
---------------------------------------------------------+----------------------
ANEXA VI
VALORILE LIMITĂ DE EMISIE PENTRU NOx (MĂSURAT CA NO2)
A. Valorile limită de emisie pentru NOx exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 6% pentru combustibili solizi şi 3% pentru combustibili lichizi şi gazoşi) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi şi cele existente în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi, respectiv, articolului 4 alineatul (3):
-----------------------------------------------+--------------------------------
Tip de combustibil | Valori limită1 (mg/Nm3)
-----------------------------------------------+--------------------------------
Solizi2,3: |
-----------------------------------------------+--------------------------------
50 - 500 MWth: | 600
-----------------------------------------------+--------------------------------
> 500 MWth: | 500
-----------------------------------------------+--------------------------------
De la 1 ianuarie 2016 |
-----------------------------------------------+--------------------------------
50 - 500 MWth: | 600
-----------------------------------------------+--------------------------------
> 500 MWth: | 200
-----------------------------------------------+--------------------------------
Lichizi: |
-----------------------------------------------+--------------------------------
50 - 500 MWth: | 450
-----------------------------------------------+--------------------------------
> 500 MWth: | 400
-----------------------------------------------+--------------------------------
Gazoşi: |
-----------------------------------------------+--------------------------------
50 - 500 MWth: | 300
-----------------------------------------------+--------------------------------
> 500 MWth: | 200
-----------------------------------------------+--------------------------------
1 Cu excepţia cazului "regiunilor periferice" unde se aplică următoarele
valori:
Solizi în general: 650
Solizi cu < 10% volum consumat: 1 300
Lichizi: 450
Gazoşi: 350
2 Până la 31 decembrie 2015, instalaţiile cu putere termică instalată mai
mare de 500 MWth, care începând din anul 2008 nu funcţionează mai mult de 2 000
de ore pe an (medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani):
- în cazul instalaţiilor autorizate în temeiul articolul 4 alineatul (3)
litera (a), trebuie să respecte o valoare limită pentru emisiile de oxizi de
azot (măsuraţi ca NO2) de 600 mg/Nm3;
- în cazul instalaţiilor care intră sub incidenţa unui plan naţional în
conformitate cu articolul 4 alineatul (6), trebuie să îşi aducă contribuţia la
planul naţional evaluat pe baza valorii limită de 600 mg/Nm3.
De la 1 ianuarie 2016, aceste instalaţii, care nu funcţionează mai mult de 1
500 ore pe an (valoarea medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani), trebuie să
respecte o valoare limită a emisiilor de oxizi de azot (măsuraţi ca NO2) de 450
mg/Nm3.
3 Până la 1 ianuarie 2018, în cazul instalaţiilor care în perioada de 12 luni
care s-a încheiat la 1 ianuarie 2001 funcţionau şi continuă să funcţioneze cu
combustibili solizi al căror conţinut de substanţe volatile este mai mic de 10%,
se aplică valoare de 1 200 mg/Nm3.
--------------------------------------------------------------------------------
B. Valorile limită de emisie pentru NOx exprimate în mg/Nm3 care trebuie aplicate de către instalaţiile noi în temeiul articolului 4 alineatul (2), cu excepţia turbinelor cu gaz:
Combustibili solizi (conţinut de O2 6%)
+-------------------------+---------------+-------------------+----------------+
| Tip de combustibil | 50 - 100 MWth | 100 - 300 MWth | > 300 MWth |
+-------------------------+---------------+-------------------+----------------+
|Biomasă | 400 | 300 | 200 |
+-------------------------+---------------+-------------------+----------------+
|Caz general | 400 | 2001 | 200 |
+-------------------------+---------------+-------------------+----------------+
|1 Cu excepţia "regiunilor periferice", unde se aplică valoarea de 300 mg/Nm3. |
+------------------------------------------------------------------------------+
Combustibili lichizi (conţinut de O2 3%)
+--------------------------+-------------------------+-------------------------+
| 50 - 100 MWth | 100 - 300 MWth | > 300 MWth |
+--------------------------+-------------------------+-------------------------+
| 400 | 2001 | 200 |
+--------------------------+-------------------------+-------------------------+
|1 Cu excepţia "regiunilor periferice", unde se aplică valoarea de 300 mg/Nm3. |
+------------------------------------------------------------------------------+
În cazul celor două instalaţii cu o putere termică instalată de 250 MWth din insulele Creta şi Rhodos, care urmează să fie autorizate până la 31 decembrie 2007, se aplică valoare limită de emisie de 400 mg/Nm3.
Combustibili gazoşi (conţinut de O2 3%)
+--------------------------+-------------------------+-------------------------+
| | 50 - 300 MWth | > 300 MWth |
+--------------------------+-------------------------+-------------------------+
|Gaz natural (nota 1) | 150 | 100 |
+--------------------------+-------------------------+-------------------------+
|Alte gaze 200 200 | | |
+--------------------------+-------------------------+-------------------------+
Turbine cu gaz
Valorile limită de emisie pentru NOx exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 de 15%) care urmează să fie aplicate pentru o unitate distinctă de turbină cu gaz în temeiul articolului 4 alineatul (2) (valoarea limită se aplică numai peste o cantitate de 70%):
+-----------------------------------------------+--------------------------------+
| | > 50 MWth (putere termică în |
| |conformitate cu standardele ISO)|
+-----------------------------------------------+--------------------------------+
|Gaz natural (nota 1) | 50 (nota 2) |
+-----------------------------------------------+--------------------------------+
|Combustibili lichizi (nota 2) | 120 |
+-----------------------------------------------+--------------------------------+
|Combustibili gazoşi (alţii decât gazul natural)| 120 |
+-----------------------------------------------+--------------------------------+
Aceste valori limită nu se aplică turbinelor cu gaz care sunt utilizate în situaţii de urgenţă şi care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an. Operatorul acestor instalaţii trebuie să înainteze în fiecare an autorităţii competente evidenţele care conformă acest timp de utilizare.
Nota 1: Gazul natural este metan produs natural cu un conţinut maxim de 20% (în funcţie de volum) de materie inertă şi alţi compuşi.
Nota 2: 75 mg/Nm3 în cazurile următoare, eficienţa turbinei cu gaz fiind determinată la condiţii ISO de încărcare de bază:
- turbine cu gaz, utilizate în sisteme combinate de producere a energiei termice şi electrice, cu o eficienţă totală mai mare de 75%;
- turbine cu gaz, utilizate în instalaţii cu ciclu combinat cu o eficienţă electrică totală medie anuală mai mare de 55%;
- turbine cu gaz pentru acţionare mecanică.
Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic, care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de mai sus, dar care au o eficienţă mai mare de 35% - determinată în condiţii ISO de încărcare de bază -, valoarea limită de emisie este de 50*eta/35, unde eta este eficienţa turbinei cu gaz, exprimată ca procent (şi în condiţii ISO de încărcare de bază).
Nota 3: Valoarea limită de emisie se aplică turbinelor cu gaz care ard distilaţi uşori sau intermediari.
ANEXA VII
VALORILE LIMITĂ DE EMISIE PENTRU PRAF
Combustibili gazoşi
A. Valorile limită de emisie pentru praf exprimate în mg/Nm3 (conţinut de O2 6% pentru combustibili solizi şi 3% pentru combustibili lichizi şi gazoşi) care trebuie aplicate de către instalaţiile noi şi cele existente în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi, respectiv, articolului 4 alineatul (3):
--------------------+--------------------------+------------------------------
Tip de combustibil | Putere termică instalată | Valori limită de emisie
| (MW) | (mg/Nm3)
--------------------+--------------------------+------------------------------
Solizi | >= 500 | 502
| < 500 | 100
--------------------+--------------------------+------------------------------
Lichizi1 | toate instalaţiile | 50
--------------------+--------------------------+------------------------------
Gazoşi | toate instalaţiile |5 în general
| |10 pentru gazul de furnal
| |50 pentru gazele produse în
| |siderurgie şi care pot fi
| |folosite în alte sectoare
--------------------+--------------------------+------------------------------
1 O valoare limită de 100 mg/Nm3 se poate aplica instalaţiilor cu o putere
termică instalată mai mică de 500 MWth, care ard combustibil lichid cu un
conţinut de cenuşă mai mare de 0,06%.
2 O valoare limită de 100 mg/Nm3 se poate aplica instalaţiilor autorizate în
temeiul articolului 4 alineatul (3), cu o putere termică instalată mai mare de
sau egală cu 500 MWth, care ard combustibili solizi cu o capacitate calorică mai
mică de 5 800 kJ/kg (valoare calorică netă), cu un conţinut umed mai mare de 45%
greutate, cu un conţinut combinat de umezeală şi cenuşă mai mare de 60% greutate
şi cu un conţinut de oxid de calciu mai mare de 10%.
--------------------------------------------------------------------------------
B. Valorile limită de emisie pentru praf exprimate în mg/Nm3 care trebuie aplicate de către instalaţiile noi în temeiul articolului 4 alineatul (2), cu excepţia turbinelor cu gaz:
Combustibili solizi (conţinut de O2 6%)
+--------------------------------------+---------------------------------------+
| 50 -100 MWth | > 100 MWth |
+--------------------------------------+---------------------------------------+
| 50 | 30 |
+--------------------------------------+---------------------------------------+
Combustibili lichizi (conţinut de O2 3%)
+--------------------------------------+---------------------------------------+
| 50 -100 MWth | > 100 MWth |
+--------------------------------------+---------------------------------------+
| 50 | 30 |
+--------------------------------------+---------------------------------------+
În cazul celor două instalaţii cu o putere termică instalată de 250 MWth din insulele Creta şi Rhodos, care urmează să fie autorizate până la 31 decembrie 2007, se aplică valoare limită de emisie de 50 mg/Nm3.
Combustibili gazoşi (conţinut de O2 3%)
+---------------------------------------+--------------------------------------+
|În general | 5 |
+---------------------------------------+--------------------------------------+
|Pentru gazul de furnal | 10 |
+---------------------------------------+--------------------------------------+
|Pentru gazele produse în siderurgie şi | 30 |
|care pot fi folosite în alte sectoare | |
+---------------------------------------+--------------------------------------+
ANEXA VIII
METODE DE MĂSURARE A EMISIILOR
A. Proceduri pentru măsurarea şi evaluarea emisiilor de la instalaţiile de ardere
1. Până la 27 noiembrie 2004
Concentraţiile de SO2, praf, NOx trebuie măsurate continuu în cazul instalaţiilor noi, care sunt autorizate în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi care au o putere termică instalată de peste 300 MW. Cu toate acestea, monitorizarea SO2 şi a prafului poate fi limitată doar la măsurări intermitente sau la alte proceduri adecvate de determinare în cazurile în care astfel de măsurări şi de proceduri, care trebuie verificate şi aprobate de către autorităţile competente, pot fi folosite pentru a determina concentraţiile.
În cazul instalaţiilor noi, autorizate în temeiul articolului 4 alineatul (1), care nu intră sub incidenţa primului paragraf, autorităţile competente pot solicita efectuarea de măsurări continue pentru cei trei poluanţi, acolo unde acest lucru este considerat necesar. În cazurile în care nu se solicită efectuarea de măsurări continue, se va recurge în mod regulat la măsurări intermitente sau la proceduri adecvate de determinare, aprobate de către autorităţile competente, pentru a evalua cantităţile din substanţele menţionate anterior care sunt prezente în emisii.
2. Cu începere de la 27 noiembrie 2002 şi fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (2) Autorităţile competente solicită măsurări continue ale concentraţiilor de SO2, NOx şi praf din gazele reziduale de la fiecare instalaţie de ardere cu o putere termică instalată de peste 100 MWth.
Prin derogare de la dispoziţiile din primul paragraf, nu sunt solicitate măsurări continue în următoarele cazuri:
- pentru instalaţiile de ardere cu o durată de viaţă mai mică de 10 000 de ore de funcţionare;
- pentru SO2 şi praf de la cazanele care ard gaz natural sau de la turbinele cu gaz care ard gaz natural;
- pentru SO2 de la turbinele cu gaz sau de la cazanele care ard petrol cu un conţinut cunoscut de sulf, în cazurile în care nu există echipament de desulfurare;
- pentru SO2 de la cazanele cu ardere de biomasă dacă operatorul poate dovedi că emisiile de SO2 nu pot fi, în nici o împrejurare, mai mari decât valorile limită de emisie impuse.
În cazurile în care nu se solicită măsurări continue, trebuie efectuate măsurări intermitente cel puţin o dată la şase luni. Ca alternativă, pot fi folosite proceduri adecvate de determinare, care trebuie verificate şi aprobate de către autorităţile competente, pentru a evalua cantităţile din poluanţii precizaţi anterior care sunt prezenţi în aceste emisii. Astfel de proceduri trebuie să se bazeze pe standardele CEN relevante, de îndată ce ce acestea devin disponibile. Dacă nu există standarde CEN, se aplică standarde ISO, standarde naţionale sau internaţionale care să garanteze furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.
3. În cazul instalaţiilor care trebuie să respecte ratele de desulfurare fixate la articolul 5 alineatul (2) şi la anexa III, se aplică condiţiile stabilite la alineatul (2) de la acest punct pentru măsurarea emisiilor de SO2. În plus, conţinutul de sulf din combustibilul care este introdus în instalaţiile de ardere trebuie să fie monitorizat în mod regulat.
4. Autorităţile competente trebuie informate cu privire la modificările semnificative ale tipului de combustibil utilizat sau ale modului de operare a instalaţiei. Autorităţile competente decid dacă aceste condiţii de monitorizare stabilite la alineatul (2) sunt corespunzătoare sau dacă trebuie adaptate.
5. Măsurările continue efectuate în conformitate cu alineatul (2) cuprind parametrii relevanţi pentru procesul de funcţionare în ceea ce priveşte conţinutul de oxigen, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apă. Măsurările continue ale conţinutului de vapori de apă din gazele de eşapament nu sunt necesare, cu condiţia ca proba de gaz de eşapament să fie uscată înainte de a se analiza emisiile.
Măsurările reprezentative, adică prelevarea de probe şi analiza poluanţilor relevanţi şi ale parametrilor procesului, precum şi metodele de măsurare de referinţă pentru calibrarea sistemelor automate de măsurare se efectuează în conformitate cu standardele CEN de îndată ce acestea sunt disponibile. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standarde ISO, standarde naţionale sau internaţionale care să garanteze furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.
Sistemele de măsurare continuă sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurări paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an.
6. Valorile intervalelor de încredere de 95% pentru un singur rezultat al măsurărilor nu depăşesc următoarele procente din valorile limită de emisie:
Dioxid de sulf 20%
Oxizi de azot 20%
Praf 30%
Valorile medii validate pe oră şi pe zi sunt determinate din valorile medii măsurate validate pe oră, din care se scade valoare intervalului de încredere precizat anterior.
Se invalidează orice zi în care mai mult de trei valori medii pe oră nu sunt valide din cauza problemelor de funcţionare sau a procedurilor de întreţinere efectuate asupra sistemului de măsurări continue. În cazul în care, din astfel de motive, se invalidează mai mult de zece zile dintr-un an, autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsurile adecvate pentru a ameliora fiabilitatea sistemului de monitorizare continuă.
B. Determinarea emisiilor anuale totale ale instalaţiilor de ardere
Până în în anul 2003 inclusiv, autorităţile competente trebuie să obţină determinarea emisiilor totale anuale de SO2 şi NOx de la instalaţiile de ardere noi. Atunci când se recurge la monitorizarea permanentă, operatorul instalaţiei de ardere adaugă separat pentru fiecare poluant masa de poluant emisă în fiecare zi, pe baza ratei debitului volumetric al gazelor reziduale. Atunci când nu se foloseşte monitorizarea permanentă, estimările emisiilor totale anuale se determină de către operator în baza alineatului A.1 pentru autorităţile competente.
Comisiei îi sunt comunicare de către statele membre emisiile totale anuale de SO2 şi de NOx ale instalaţiilor de ardere noi, în acelaşi timp în care este transmisă comunicarea solicitată la alineatul C.3 privind emisiile anuale totale ale instalaţiilor existente.
Începând cu 2004 şi pentru fiecare din anii următori, statele membre realizează un inventar al emisiilor de SO2, NOx şi praf de la toate instalaţiile de ardere cu o putere termică instalată mai mare de 50 MW. Pentru fiecare instalaţie care funcţionează sub controlul unui operator într-un anumit amplasament, autoritatea competentă trebuie să primească următoarele date:
- emisiile totale anuale de SO2, NOx şi praf (ca total particule în suspensie);
- întreaga valoare a consumului de energie, în funcţie de valoarea calorică netă, defalcată pe cinci categorii de combustibil: biomasă, alţi combustibili solizi, combustibili lichizi, gaz natural, alte gaze.
O dată la trei ani şi în termen de douăsprezece luni de la sfârşitul perioadei de trei ani avută în vedere, Comisia trebuie să primească o sinteză a rezultatelor acestui inventar care să indice separat emisiile de la rafinării. Datele anuale pentru fiecare instalaţie în parte sunt puse la dispoziţia Comisiei la cererea acesteia. Comisia pune la dispoziţia statelor membre o sinteză a comparaţiei dintre şi a evaluării inventarelor naţionale în termen de douăsprezece luni de la primirea inventarelor naţionale.
Cu începere de la 1 ianuarie 2008, statele membre înaintează Comisiei un raport anual cu privire la instalaţiile existente declarate eligibile în temeiul articolului 4 alineatul (4), alături de înregistrările care indică timpul consumat sau neconsumat permis pentru durata funcţională rămasă pentru aceste instalaţii.
C. Determinarea emisiilor anuale totale ale instalaţiilor existente până în 2003 inclusiv
1. Începând cu 1990 şi în fiecare din anii următori până în 2003 inclusiv, statele membre realizează un inventar complet al emisiilor instalaţiilor existente pentru SO2 şi NOx:
- pentru fiecare instalaţie în parte în cazul instalaţiilor cu capacitate mai mare de 300 MWth şi al rafinăriilor;
- în general pentru alte instalaţii de ardere la care se aplică această directivă.
2. Metodologia utilizată pentru aceste inventare va fi în concordanţă cu cea utilizată în 1980 pentru a determina emisiile de SO2 şi de NOx ale instalaţiilor de ardere.
3. Rezultatele acestui inventar trebuie comunicate Comisiei într-o formă abreviată corespunzător, în termen de nouă luni de la încheierea anului vizat. Metodologia utilizată pentru realizarea acestor inventare de emisie, precum şi informaţiile fundamentale detaliate trebuie puse la dispoziţia Comisiei la cererea acesteia.
4. Comisia realizează o comparaţie sistematică a acestor inventare naţionale şi, după caz, înaintează propuneri Consiliului în vederea armonizării metodologiilor de inventariere a emisiilor, cu scopul de a pune în aplicare prezenta directivă în mod eficient.
ANEXA IX
TERMENE LIMITĂ PENTRU TRANSPUNEREA ŞI PUNEREA ÎN APLICARE A DIRECTIVEI ABROGATE
[Menţionate la articolul 17 alineatul (1)]
+-----------------------+--------------------------+---------------------------+
| Directiva | Termen limită pentru |Termen limită pentru punere|
| | transpunere | în aplicare |
+-----------------------+--------------------------+---------------------------+
|88/609/CEE (JO L 336, |30 iunie 1990 |1 iulie 1990 |
|07.12.1988, p. 1) | |31 decembrie 1990 |
| | |31 decembrie 1993 |
| | |31 decembrie 1998 |
| | |31 decembrie 2003 |
+-----------------------+--------------------------+---------------------------+
|94/66/CE (JO L 337, |24 iunie 1995 | |
|24.12.1994, p. 83) | | |
+-----------------------+--------------------------+---------------------------+
ANEXA X
TABEL DE CORESPONDENŢĂ
[Menţionat la articolul 17 alineatul (3)]
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
| Prezenta directivă | Directiva 88/609/CEE |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 1 |Articolul 1 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 2 |Articolul 2 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 3 |Articolul 3 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 4 alineatul (1) |Articolul 4 alineatul (1) |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 4 alineatele (2), (3) şi (4) | |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 4 alineatul (5) |Articolul 4 alineatul (3) |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 4 alineatele (6), (7) şi (8) | |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 5 |Articolul 5 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
| |Articolul 6 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 6 | |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 7 |Articolul 8 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 8 |Articolul 9 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 9 |Articolul 10 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 10 |Articolul 11 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 11 |Articolul 12 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 12 |Articolul 13 alineatul (1) |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 13 |Articolul 14 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 14 |Articolul 15 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 15 alineatele (1), (2) şi (3) |Articolul 16 alineatele (1), (2) şi (4)|
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 16 | |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 17 | |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 18 alineatul (1), primul paragraf, şi |Articolul 17 alineatele (1) şi (2) |
|alineatul (3) | |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 18 alineatul (1), al doilea paragraf şi | |
|alineatul (2) şi articolul 19 | |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Articolul 20 |Articolul 18 |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Anexele I - VIII |Anexele I - IX |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+
|Anexele IX şi X |- |
+-----------------------------------------------------+---------------------------------------+


