DIRECTIVA 1999/74/CE A CONSILIULUI
din 19 iulie 1999
de stabilire a standardelor minime pentru protecţia găinilor ouătoare
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 37,
având în vedere propunerea Comisiei(1),
având în vedere avizul Parlamentului European(2),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(3),
întrucât:
(1) La data de 7 martie 1988, Consiliul a adoptat Directiva 88/166/CEE(4) privind punerea în aplicare a hotărârii Curţii de Justiţie în Cazul 131/86 (anularea Directivei 86/113/CEE a Consiliului din 25 martie 1986 de stabilire a normelor minime de protecţie a găinilor ouătoare în baterie);
(2) Articolul 9 din Directiva 88/166/CEE cere Comisiei să prezinte, înainte de data de 1 ianuarie 1993, un raport asupra progreselor ştiinţifice privind condiţiile de bunăstare a găinilor în cadrul diverselor sisteme de creştere şi asupra dispoziţiilor din anexa la directiva menţionată, raport însoţit de orice propuneri de adaptare corespunzătoare;
(3) Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă(5), întocmită pe baza Convenţiei Europene privind protecţia animalelor domestice, prevede dispoziţii comunitare destinate să pună în aplicare principiile stabilite de Convenţie, principii care includ asigurarea de adăposturi, hrană, apă şi îngrijire corespunzătoare necesităţilor fiziologice şi etologice ale animalelor;
(4) În 1995, Comitetul permanent al Convenţiei Europene privind protecţia animalelor domestice a adoptat o recomandare detaliată, incluzând găinile ouătoare;
(5) Protecţia găinilor ouătoare este o chestiune de competenţa Comunităţii;
(6) Diferenţele ce pot denatura condiţiile de concurenţă se opun bunei funcţionări a organizării pieţei animalelor şi produselor animaliere;
(7) Raportul Comisiei prevăzut la punctul 2 din expunerea de motive, fondat pe un aviz al Comitetului ştiinţific veterinar, concluzionează, cu privire la condiţiile de bunăstare a găinilor ţinute în baterie şi în alte sisteme de creştere, că acestea sunt inadecvate şi că asemenea coteţe nu pot răspunde unora dintre necesităţile lor; ar trebui, prin urmare, să se introducă cele mai înalte standarde posibile, în lumina diverşilor parametri ce trebuie luaţi în considerare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de creştere;
(8) Cu toate acestea, folosirea sistemelor de coteţe neîmbunătăţite poate continua, pe o perioadă ce va fi determinată, în anumite condiţii, ce includ îmbunătăţirea condiţiilor structurale şi de spaţiu;
(9) Trebuie păstrat un echilibru între diversele aspecte ce trebuie luate în considerare cu privire atât la condiţiile de bunăstare şi sănătate şi consideraţiile economice şi sociale, cât şi la impactul asupra mediului înconjurător;
(10) Este oportun, în timp ce se realizează studii privind condiţiile de bunăstare a găinilor ouătoare în diversele sisteme de creştere, să se adopte dispoziţii care să permită statelor membre să aleagă cel mai potrivit sau cele mai potrivite sisteme;
(11) Comisia trebuie să prezinte un nou raport, împreună cu propuneri corespunzătoare, care să ţină seama de raportul respectiv;
(12) Directiva 88/166/CEE ar trebui, prin urmare, abrogată şi înlocuită,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 157, 4.6.1999, p. 8.
(2) JO C 128, 7.5.1999, p. 78.
(3) JO C 101, 12.4.1999.
(4) JO C 74, 19.3.1988, p. 83.
(5) JO L 221, 8.8.1998, p. 23.
-----------------
Articolul 1
1. Prezenta directivă stabileşte standardele minime pentru protecţia găinilor ouătoare.
2. Prezenta directivă nu se aplică în cazul:
- unităţilor cu mai puţin de 350 găini ouătoare,
- unităţilor care cresc găini ouătoare de prăsilă.
Cu toate acestea, aceste unităţi continuă să se supună cerinţelor relevante ale Directivei 98/58/CE.
Articolul 2
1. Definiţiile de la articolul 2 din Directiva 98/58/CE se aplică acolo unde este necesar.
2. De asemenea, următoarele definiţii se aplică în sensul prezentei directive:
(a) "găini ouătoare" înseamnă: găini din specia Gallus gallus care au ajuns la maturitatea necesară pentru a oua şi sunt ţinute pentru producerea de ouă care nu sunt destinate ecloziunii;
(b) "cuibar" înseamnă: un spaţiu separat pentru ouare, destinat unei singure găini sau unui grup de găini (cuibar de grup); printre componentele podelei cuibarului nu trebuie să existe plasă de sârmă, dacă aceasta poate veni în contact cu
(c) "gunoi" înseamnă: orice material fărâmicios care permite găinilor să-şi satisfacă necesităţile etologice;
(d) "suprafaţă utilizabilă" înseamnă: o suprafaţă de cel puţin 30 cm lăţime, cu o porţiune înclinată de podea care nu depăşeşte 14%, cu un loc de trecere de cel puţin 45 cm. Suprafeţele de cuibar nu sunt considerate suprafeţe utilizabile.
Articolul 3
În conformitate cu sistemul sau sistemele adoptate de statele membre, acestea se asigură că proprietarii şi deţinătorii de găini ouătoare aplică nu numai dispoziţiile relevante ale Directivei 98/58/CE şi ale anexei la această directivă, ci şi cerinţele specifice fiecărui sistem prevăzut mai jos, şi anume:
(a) fie dispoziţiile prevăzute la capitolul I cu privire la sistemele alternative;
(b) fie dispoziţiile prevăzute la capitolul II cu privire la sistemele de coteţe neîmbunătăţite;
(c) fie dispoziţiile capitolului III privind coteţele îmbunătăţite.
CAPITOLUL I
Dispoziţii aplicabile la sistemele alternative
Articolul 4
I. Statele membre se asigură că de la data de 1 ianuarie 2002 toate sistemele de producţie nou construite sau reconstruite prevăzute de prezentul capitol şi toate sistemele de acest fel puse în funcţiune pentru prima dată respectă cel puţin cerinţele de mai jos.
1. Toate sistemele trebuie dotate astfel încât toate găinile ouătoare să aibă:
(a) fie alimentatoare lineare, ce asigură cel puţin 10 cm pe cap de pasăre, fie alimentatoare circulare ce asigură cel puţin 4 cm pe cap de pasăre;
(b) fie jgheaburi de băut continue, ce asigură 2,5 cm pe cap de găină, fie jgheaburi de băut circulare, ce asigură 1 cm pe cap de găină.
De asemenea, acolo unde se folosesc dispozitive tip biberon sau căni, trebuie să existe cel puţin un dispozitiv tip biberon sau o cană la fiecare 10 găini. Atunci când punctele de băut sunt plumbuite, cel puţin două căni sau două dispozitive tip biberon trebuie să se afle în apropierea fiecărei găini;
(c) cel puţin un cuibar la fiecare şapte găini. Atunci când se folosesc cuibare de grup, trebuie să fie cel puţin 1 m2 de spaţiu de cuibar pentru cel mult 120 găini;
(d) stinghii adecvate, fără margini ascuţite şi care să asigure cel puţin 15 cm pe găină.
Stinghiile nu trebuie să fie montate deasupra gunoiului, distanţa orizontală dintre stinghii trebuie să fie de cel puţin 30 cm, iar distanţa orizontală dintre stinghii şi perete trebuie să fie de cel puţin 20 cm;
(e) cel puţin 250 cm2 de suprafaţă cu gunoi pe cap de găină, gunoiul ocupând cel puţin o treime din suprafaţa solului.
2. Podelele instalaţiilor trebuie astfel construite încât să suporte în mod corespunzător fiecare dintre ghearele orientate anterior ale fiecărui picior.
3. Pe lângă dispoziţiile prevăzute la punctele 1 şi 2,
(a) în cazul în care sistemele de creştere sunt folosite acolo unde găinile ouătoare se pot mişca liber între diferite niveluri,
(i) trebuie să nu existe mai mult de patru niveluri;
(ii) spaţiul de trecere între niveluri trebuie să fie de cel puţin 45 cm;
(iii) locurile de băut şi de mâncat trebuie distribuite în aşa fel încât să ofere acces egal pentru toate găinile;
(iv) nivelurile trebuie aranjate astfel încât să împiedice căderea pe nivelurile inferioare.
(b) în cazul în care găinile ouătoare au acces la spaţii în aer liber:
(i) trebuie să existe mai multe deschizături auxiliare care să ofere acces direct afară, de cel puţin 35 cm înălţime şi 40 cm lăţime şi dispuse de-a lungul întregii clădiri; în orice caz, este nevoie de o deschidere totală de 2 m la 1000 de găini;
(ii) spaţiile în aer liber trebuie să fie:
- de o suprafaţă corespunzătoare densităţii de păsări şi caracteristicilor solului, pentru a preveni orice contaminare;
- dotate cu adăpost de vreme rea şi de animale de pradă şi, după caz, cu jgheaburi de băut corespunzătoare.
4. Densitatea de păsări nu trebuie să depăşească nouă găini ouătoare pe m2 de suprafaţă utilizabilă.
Cu toate acestea, acolo unde suprafaţa utilizabilă corespunde suprafeţei de teren disponibile, statele membre pot, până la data de 31 decembrie 2011, să autorizeze o densitate de păsări de 12 găini pe m2 de suprafaţă disponibilă pentru stabilimentele care aplică acest sistem la data de 3 august 1999.
II. Statele membre se asigură că cerinţele minime prevăzute la alineatul 1 se aplică la toate sistemele alternative de la data de 1 ianuarie 2007.
CAPITOLUL II
Dispoziţii aplicabile creşterii în sisteme de coteţe neîmbunătăţite
Articolul 5
1. Statele membre se asigură că de la data de 1 ianuarie 2003 toate sistemele de coteţe prevăzute de prezentul capitol respectă cel puţin următoarele cerinţe:
1. pentru fiecare găină ouătoare trebuie să se asigure cel puţin 550 cm2 de suprafaţă de coteţ, măsurată în plan orizontal, care să poată fi folosită fără restricţii, în special fără a include devieri ce pot limita suprafaţa disponibilă;
2. trebuie pus la dispoziţie un jgheab de mâncare ce poate fi folosit fără restricţii. Lungimea acestuia trebuie să fie de cel puţin 10 cm înmulţit cu numărul găinilor din coteţ;
3. în cazul în care nu se pun la dispoziţie dispozitive tip biberon sau căni, fiecare coteţ trebuie să aibă un canal de băut continuu, de aceeaşi lungime ca şi jgheabul de mâncare menţionat la punctul 2. Atunci când punctele de băut sunt plumbuite, cel puţin două dispozitive tip biberon sau două căni trebuie să fie accesibile pentru fiecare coteţ;
4. coteţele trebuie să fie de cel puţin 40 cm înălţime în cel puţin 65% din suprafaţa coteţului şi de cel puţin 35 cm în orice punct;
5. podelele coteţelor trebuie astfel construite încât să suporte în mod corespunzător fiecare dintre ghearele orientate anterior ale fiecărui picior. Înclinaţia podelei nu trebuie să depăşească 14% sau 8%. În cazul podelelor ce folosesc altceva decât plasă de sârmă dreptunghiulară, statele membre pot permite înclinaţii mai mari;
6. coteţele trebuie dotate cu dispozitive adecvate de scurtare a ghearelor.
2. Statele membre se asigură că în coteţele prevăzute de prezentul capitol este interzisă creşterea de la data de 1 ianuarie 2012. De asemenea, de la data de 1 ianuarie 2003 nu se mai pot construi sau pune în funcţiune pentru prima dată coteţe ca cele prevăzute de prezentul capitol.
CAPITOLUL III
Dispoziţii aplicabile creşterii în coteţe îmbunătăţite
Articolul 6
Statele membre se asigură că după data de 1 ianuarie 2002 toate coteţele prevăzute de prezentul capitol respectă cel puţin următoarele cerinţe:
1. găinile ouătoare trebuie să aibă:
(a) cel puţin 750 cm2 de suprafaţă de coteţ pe cap de găină, din care 600 cm2 de suprafaţă utilizabilă; înălţimea coteţului, cu excepţia suprafeţei utilizabile menţionate mai sus, va fi de cel puţin 20 cm în fiecare punct şi nici un coteţ nu va avea o suprafaţă totală de mai puţin de 2000 cm2;
(b) un cuibar;
(c) gunoi, astfel încât găinile să poată ciuguli şi râcâi;
(d) stinghii adecvate, permiţând cel puţin 15 cm pe găină;
2. trebuie asigurat un jgheab de mâncare ce poate fi folosit fără restricţii. Lungimea acestuia trebuie să fie de cel puţin 12 cm înmulţit cu numărul de găini din coteţ;
3. fiecare coteţ trebuie să aibă un sistem de băut corespunzător mărimii grupului; în cazul în care se pun la dispoziţie dispozitive tip biberon, fiecare găină trebuie să aibă acces la cel puţin două dispozitive tip biberon sau două căni;
4. pentru a facilita inspectarea, instalarea şi depopularea găinilor, trebuie să existe un culoar de o lăţime minimă de 90 cm între rândurile coteţelor şi un spaţiu de cel puţin 35 cm între podeaua clădirii şi rândul cel mai de jos al coteţelor;
5. coteţele trebuie dotate cu dispozitive adecvate de scurtare a ghearelor.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
Articolul 7
Statele membre se asigură că unităţile prevăzute de prezenta directivă sunt înregistrate de autoritatea competentă şi că aceasta le atribuie un cod numeric, care va servi la identificarea ouălor introduse pe piaţă pentru consumul uman.
Normele de aplicare a prezentului articol sunt determinate înainte de data de 1 ianuarie 2002 în conformitate cu procedura stabilită la articolul 11.
Articolul 8
1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritatea competentă realizează inspecţii pentru a monitoriza respectarea dispoziţiilor prezentei directive. Aceste inspecţii pot fi efectuate cu ocazia unor verificări făcute în alte scopuri.
2. Începând cu o dată ce se va determina în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11, statele membre raportează Comisiei cu privire la inspecţiile realizate în conformitate cu alineatul (1). Comisia prezintă rezumate ale acestor rapoarte Comitetului permanent veterinar.
3. Înainte de data de 1 ianuarie 2002 Comisia prezintă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11, propuneri pentru armonizarea:
(a) inspecţiilor prevăzute la alineatul (1);
(b) formei şi conţinutului rapoartelor prevăzute la alineatul (2) şi a frecvenţei prezentării acestora.
Articolul 9
1. Ori de câte ori o aplicare uniformă a cerinţelor prezentei directive necesită acest lucru, experţi veterinari din partea Comisiei pot, în colaborare cu autorităţile competente:
(a) să verifice dacă statele membre respectă cerinţele menţionate;
(b) să efectueze controale la faţa locului, pentru a se asigura că inspecţiile sunt realizate în conformitate cu prezenta directivă.
2. Un stat membru pe al cărui teritoriu se realizează o inspecţie oferă experţilor veterinari din partea Comisiei orice ajutor de care aceştia ar putea avea nevoie pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin. Rezultatul verificărilor făcute trebuie discutat cu autoritatea competentă a statului membru în cauză înainte ca raportul final să fie întocmit şi transmis.
3. Autoritate competentă a statului membru în cauză ia orice măsuri ce se pot dovedi necesare pentru a ţine seama de rezultatele verificărilor.
4. Atunci când este necesar, se adoptă norme de aplicare a prezentului articol, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11.
Articolul 10
Până la data de 1 ianuarie 2005, Comisia va prezenta Consiliului un raport, întocmit pe baza unui aviz al Comitetului ştiinţific veterinar, asupra diverselor sisteme de creştere a găinilor ouătoare, şi în special asupra acelora prevăzute de prezenta directivă, având în vedere aspectele patologice, zootehnice, fiziologice şi etologice ale diverselor sisteme şi impactul acestora asupra sănătăţii şi mediului.
Raportul respectiv se întocmeşte şi pe baza unui studiu al implicaţiilor socio-economice ale diverselor sisteme şi al efectelor acestora asupra partenerilor economici ai Comunităţii.
De asemenea, raportul va fi însoţit de propuneri adecvate, ţinând seama de concluziile raportului şi de rezultatul negocierilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului.
Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată cu privire la aceste propuneri, în termen de 12 luni de la depunerea acestora.
Articolul 11
1. În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută de prezentul articol, Comitetul permanent veterinar, instituit prin Decizia 68/361/CEE(1), numit în continuare "comitet", este sesizat de îndată de preşedinte, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea unui stat membru.
2. Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul îşi dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care preşedintele îl poate stabili în funcţie de urgenţa subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 205 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanţilor statelor membre în cadrul comitetului sunt ponderate în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolul menţionat anterior. Preşedintele nu participă la vot.
3. (a) Comisia adoptă măsurile preconizate dacă acestea sunt conforme cu avizul
comitetului.
(b) Dacă măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absenţa avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Dacă, la expirarea unui termen de trei luni de la data înaintării la Consiliu, acesta nu hotărăşte, măsurile propuse sunt adoptate şi puse imediat în aplicare de Comisie, cu excepţia cazului în care Consiliul s-a pronunţat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.
___________
(1) JO L 255, 18.10.1968, p. 23.
-----------------
Articolul 12
Directiva 88/166/CEE se abrogă de la data de 1 ianuarie 2003.
Articolul 13
1. Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative, inclusiv eventualele penalităţi, necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data de 1 ianuarie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
2. Statele membre pot, respectând normele generale prevăzute de tratat, să menţină sau să aplice pe teritoriile lor acele dispoziţii privind protecţia găinilor ouătoare ce sunt mai stringente decât cele prevăzute de prezenta directivă. Statele membre informează Comisia cu privire la orice măsură luată în acest sens.
3. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 14
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Articolul 15
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 19 iulie 1999.
Pentru Consiliu,
Preşedintele,
K. HEMILA
--------------------
ANEXĂ
Pe lângă dispoziţiile relevante ale anexei la Directiva 98/58/CE, se aplică şi următoarele cerinţe:
1. Toate găinile trebuie inspectate de proprietar sau de persoana responsabilă cel puţin o dată pe zi.
2. Nivelul sunetului trebuie minimizat. Trebuie evitat zgomotul constant sau brusc. Ventilatoarele, utilajele de hrănire sau alte echipamente trebuie construite, amplasate, operate şi întreţinute în aşa fel încât să producă cât mai puţin zgomot.
3. Toate clădirile trebuie să aibă o iluminaţie suficientă pentru a permite găinilor să se vadă şi să fie văzute clar, pentru a-şi putea investiga vizual împrejurimile şi a prezenta niveluri normale de activitate. Acolo unde există lumină naturală, deschiderile spre lumină trebuie aranjate în aşa fel încât lumina să fie distribuită uniform în interior.
După primele zile de acomodare, regimul de iluminare trebuie să fie reglat astfel încât să împiedice eventuale probleme de sănătate şi comportament. Prin urmare, regimul de iluminare trebuie să urmeze un ritm de 24 de ore şi să includă o perioadă adecvată de întuneric neîntrerupt, care să dureze, ca reper, aproximativ o treime din zi, astfel încât găinile să se poată odihni şi să se evite probleme precum imunodepresia şi anomaliile oculare. Trebuie să existe şi o perioadă de crepuscul cu durată suficientă, atunci când lumina este slabă, astfel încât găinile să se poată linişti fără tulburări sau răniri.
4. Părţile de clădiri, echipamente şi ustensile care vin în contact cu găinile trebuie curăţate temeinic şi dezinfectate în mod regulat şi în orice caz de fiecare dată când se realizează depopularea şi înainte să fie adus un nou lot de găini. Cât timp coteţele sunt ocupate, suprafeţele şi toate echipamentele trebuie păstrate satisfăcător de curate.
Excrementele trebuie curăţate cât de des este necesar, iar găinile moarte trebuie îndepărtate în fiecare zi.
5. Coteţele trebuie echipate în mod corespunzător pentru ca găinile să nu poată scăpa.
6. Un adăpost care cuprinde două sau mai multe rânduri de coteţe trebuie să aibă dotările sau trebuie luate măsurile corespunzătoare pentru a permite inspecţia tuturor rândurilor fără dificultate şi pentru a facilita îndepărtarea găinilor.
7. Proiectul şi dimensiunile uşii coteţului trebuie să fie de aşa natură încât să permită îndepărtarea unei găini adulte fără ca aceasta să aibă de suferit sau să se rănească.
8. Fără a aduce atingere dispoziţiilor punctului 19 din anexa la Directiva 98/58/CE, se interzice orice mutilare.
Cu toate acestea, pentru a împiedica ciugulirea penelor şi canibalismul, statele membre pot autoriza ajustarea ciocului, cu condiţia ca aceasta să se facă de către personal calificat, la puii de vârstă mai mică de 10 zile care sunt destinaţi creşterii pentru ouă.
