DIRECTIVA CONSILIULUI 80/987/CEE
din 20 octombrie 1980
privind apropierea legislaţiei statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului
CONSILIUL COMUNITĂŢII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 100,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3)
întrucât este necesară asigurarea protecţiei salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului, în special pentru a garanta plata drepturilor lor neachitate, luând în considerare şi necesitatea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate în cadrul Comunităţii;
întrucât se menţin diferenţe între statele membre în ceea ce priveşte gradul de protecţie a salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului; întrucât ar trebui făcute eforturi în vederea reducerii acestor diferenţe, care pot avea efecte directe asupra funcţionării pieţei comune;
întrucât ar trebui, prin urmare, ca armonizarea legislaţiei în acest domeniu să fie promovată în paralel cu menţinerea progreselor deja realizate conform art. 117 din Tratat;
întrucât piaţa muncii din Groenlanda este fundamental diferită de cea din alte regiuni ale Comunităţii, datorită poziţiei sale geografice şi a structurii actuale a locurilor de muncă în regiune;
întrucât, în măsura în care Republica Elenă va deveni membră a Comunităţii Economice Europene la 1 ianuarie 1981 în conformitate cu actul privind condiţiile de aderare a Republicii Elene şi de modificare a tratatelor, este indicat ca anexa prezentei directive să prevadă la titlul "Grecia" acele categorii de salariaţi ale căror drepturi pot fi excluse în conformitate cu art. 1 alin. (2) din directivă,
___________
(1) JO C 135, 09.06.1978, p. 2.
(2) JO C 39, 12.02.1979, p. 26.
(3) JO C 105, 26.04.1979, p. 15.
-----------------
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
SECŢIUNEA I
DOMENIUL DE APLICARE ŞI DEFINIŢII
Articolul 1
1. Prezenta directivă se aplică drepturilor salariaţilor care decurg din contracte de muncă sau raporturi de muncă încheiate cu angajatori care sunt în stare de insolvabilitate în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1).
2. În mod excepţional, statele membre pot exclude din domeniul de aplicare a prezentei directive creanţele anumitor categorii de salariaţi, în temeiul caracterului special al contractului de muncă sau al raportului de muncă sau datorită existenţei altor forme de garantare care asigură salariatului o protecţie echivalentă celei oferită de prezenta directivă.
Categoriile de salariaţi prevăzute în primul paragraf sunt enumerate în anexă.
3. Prezenta directivă nu se aplică Groenlandei. Această excepţie va fi reconsiderată în cazul unei evoluţii în structura locurilor de muncă din această regiune.
Articolul 2
1. În sensul prezentei directive, un angajator este considerat în stare de insolvabilitate:
(a) în cazul în care a fost formulată o cerere privind deschiderea unei proceduri, prevăzută de legile, reglementările şi dispoziţiile administrative ale unui stat membru, care vizează patrimoniul angajatorului şi care are ca scop plata colectivă a creditorilor şi permite luarea în considerare a drepturilor menţionate în art. 1 alin. (1),
şi
(b) în cazul în care autoritatea care este competentă potrivit legilor, reglementărilor şi dispoziţiilor administrative menţionate:
— a decis să deschidă procedura sau
— a constatat că întreprinderea sau unitatea a fost definitiv închisă şi că activele disponibile sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii.
2. Prezenta directivă nu aduce atingere legislaţiei naţionale cu privire la definirea termenilor "salariat", "angajator", "remuneraţie", "drept dobândit", "drept în curs de a fi dobândit".
SECŢIUNEA II
DISPOZIŢII PRIVIND INSTITUŢIILE DE GARANTARE
Articolul 3
1. Statele membre iau măsurile necesare asigurării de către instituţiile de garantare, conform art. 4, a plăţii drepturilor neachitate care rezultă din contracte de muncă sau raporturi de muncă şi care privesc salarizarea pe o perioadă anterioară unei date stabilite.
2. La alegerea statelor membre, data prevăzută la alin. (1) va fi:
fie cea la care a survenit insolvabilitatea angajatorului;
fie cea a preavizului de concediere emis pentru salariatul respectiv ca urmare a insolvabilităţii angajatorului;
fie cea la care a survenit insolvabilitatea angajatorului ori cea la care contractul sau raportul de muncă cu respectivul salariat a încetat ca urmare a insolvabilităţii angajatorului.
Articolul 4
1. Statele membre au posibilitatea de a limita obligaţia de plată prevăzută la art. 3 pentru instituţiile de garantare.
2. Când statele membre îşi exercită dreptul prevăzut la alin. (1), acestea trebuie să asigure:
— în cazul menţionat la art. 3 alin. (2) prima liniuţă, plata drepturilor salariale neachitate pentru ultimele trei luni ale contractului sau raportului de muncă care se situează în cadrul unei perioade de şase luni precedând data la care a survenit insolvabilitatea angajatorului.
— în cazul menţionat la art. 3 alin. (2) a doua liniuţă, plata drepturilor salariale neachitate pentru ultimele trei luni ale contractului sau raportului de muncă care preced data preavizului de concediere emis pe numele salariatului ca urmare a insolvabilităţii angajatorului.
— în cazul prevăzut la art. 3 alin. (2) a treia liniuţă, plata drepturilor salariale pentru ultimele 18 luni ale contractului sau raportului de muncă care preced data la care a survenit insolvabilitatea angajatorului sau data la care contractul sau raportul de muncă cu salariatul a încetat ca urmare a insolvabilităţii angajatorului.
În aceste cazuri, statele membre pot limita obligaţia de plată la remuneraţia aferentă unei perioade de opt săptămâni sau mai multor perioade mai scurte ce totalizează opt săptămâni.
3. Totuşi, pentru a evita plata sumelor ce depăşesc obiectivul social al prezentei directive, statele membre pot stabili un plafon de garantare a plăţii drepturilor neachitate salariaţilor.
Când statele membre recurg la această posibilitate, acestea informează Comisia asupra metodelor folosite în stabilirea plafonului.
Articolul 5
Statele membre prevăd reguli detaliate în privinţa organizării, finanţării şi funcţionării instituţiilor de garantare, respectând în special următoarele principii:
(a) activele instituţiilor sunt independente de capitalul de exploatare al angajatorilor şi nu vor fi supuse procedurii de insolvabilitate;
(b) angajatorii contribuie la finanţare în cazul în care aceasta nu este asigurată integral de către autorităţile publice;
(c) obligaţia de plată a instituţiilor nu depinde de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiei de finanţare.
SECŢIUNEA III
DISPOZIŢII PRIVIND PROTECŢIA SOCIALĂ
Articolul 6
Statele membre pot să prevadă că art. 3, 4 şi 5 nu se aplică contribuţiilor datorate în virtutea sistemelor naţionale obligatorii de asigurări sociale sau a sistemelor suplimentare la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi organizate în afara sistemelor naţionale obligatorii de asigurări sociale.
Articolul 7
Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura faptul că neplata contribuţiilor obligatorii datorate de către angajator instituţiilor de asigurări din sistemele naţionale obligatorii de asigurări sociale, înainte de stabilirea insolvabilităţii sale, nu va afecta în mod nefavorabil dreptul salariaţilor la pensie din partea acestor instituţii de asigurări, în măsura în care contribuţiile salariaţilor au fost reţinute la sursă din remuneraţia plătită.
Articolul 8
Statele membre asigură luarea măsurilor necesare în vederea protejării intereselor salariaţilor şi persoanelor care au părăsit deja întreprinderea sau compania la data la care a survenit insolvabilitatea angajatorului cu privire la drepturile, dobândite sau pe cale de a fi dobândite, la pensie pentru limită de vârstă, inclusiv pensiile de urmaş, în cadrul sistemelor suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi organizate în afara sistemelor naţionale obligatorii de asigurări sociale.
SECŢIUNEA IV
DISPOZIŢII GENERALE ŞI FINALE
Articolul 9
Prezenta directivă nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a aplica sau de a introduce legi, reglementări sau dispoziţii administrative mai favorabile salariaţilor.
Articolul 10
Prezenta directivă nu afectează posibilitatea statelor membre de:
(a) a lua măsurile necesare în vederea evitării abuzurilor;
(b) a refuza sau a diminua obligaţia de plată menţionată la art. 3 sau obligaţia de garantare menţionată la art. 7, dacă îndeplinirea obligaţiei nu se justifică datorită existenţei unor legături speciale între salariat şi angajator şi a unor interese comune concretizate într-o înţelegere secretă între aceştia.
Articolul 11
1. Statele membre aplică legile, reglementările şi dispoziţiile administrative necesare, în conformitate cu prezenta directivă, în termen de 36 de luni de la data publicării sale şi informează imediat Comisia în această privinţă.
2. Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei textele legilor, reglementărilor şi dispoziţiilor administrative pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 12
În termen de 18 luni de la expirarea perioadei de 36 de luni prevăzută la art. 11, statele membre transmit Comisiei toate informaţiile relevante în vederea redactării unui raport asupra aplicării prezentei directive, raport care va fi prezentat Consiliului.
Articolul 13
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, 20 octombrie 1980.
Pentru Consiliu
Preşedintele
J. SANTER
--------------------------------------------
ANEXĂ
CATEGORIILE DE SALARIAŢI ALE CĂROR CREANŢE POT FI EXCLUSE DIN DOMENIUL DE APLICARE A PREZENTEI DIRECTIVE, ÎN CONFORMITATE CU ART. 1 ALIN. (2)
I. Salariaţi având un contract de muncă sau un raport de muncă special:
A. GRECIA
Căpitanul şi membrii echipajului unui vas de pescuit, dacă şi în măsura în care sunt remuneraţi sub formă de participare la profit sau la veniturile brute ale vasului.
B. IRLANDA
1. Lucrătorii la domiciliu (adică persoanele care lucrează la domiciliu în sistemul plăţii la bucată), dacă nu au un contract de muncă încheiat în formă scrisă.
2. Rudele apropiate ale angajatorului care nu au contract de muncă încheiat în formă scrisă şi a căror activitate este legată de o locuinţă particulară sau de o societate agricolă în care locuiesc patronul şi rudele sale.
3. Persoanele care lucrează în mod normal mai puţin de 18 ore pe săptămână la unul sau mai mulţi angajatori şi care nu câştigă principalele mijloace de subzistenţă din această activitate.
4. Persoanele angajate în activităţi de pescuit sezoniere, ocazionale sau cu timp redus.
5. Soţul/soţia angajatorului.
C. OLANDA
Servitorii salariaţi de către o persoană fizică şi care lucrează mai puţin de trei zile pe săptămână pentru respectiva persoană fizică.
D. REGATUL UNIT
1. Căpitanul şi membrii echipajului unui vas de pescuit care sunt remuneraţi prin participare la profiturile sau veniturile brute ale vasului.
2. Soţul/soţia angajatorului.
II. Salariaţii care beneficiază de alte forme de garantare:
A. GRECIA
Echipajele vaselor maritime.
B. IRLANDA
1. Salariaţii cu drept de pensionare şi care sunt salariaţi cu contract de muncă pe durată nedeterminată de către o autoritate locală, o altă autoritate publică sau o întreprindere de transport public.
2. Profesorii cu drept de pensionare salariaţi în următoarele instituţii: National Schools, Secondary Schools, Comprehensive Schools, Teachers Training Colleges.
3. Salariaţii cu drept de pensionare şi care sunt salariaţi cu contract de muncă pe durată nedeterminată la unul dintre spitalele private finanţate de către Ministerul de Finanţe.
C. ITALIA
Salariaţii care beneficiază de pensie a cărei plată este garantată prin lege, în cazul în care întreprinderea este afectată de criza economică.
Echipajele vaselor maritime.
D. REGATUL UNIT
1. Lucrătorii portuari înregistraţi, alţii decât cei salariaţi integral sau în cea mai mare parte în activităţi care nu sunt activităţi portuare.
2. Echipajele vaselor maritime.
------------------------------------------
