DIRECTIVA CONSILIULUI

din 25 iulie 1978

privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de medic dentist, inclusiv măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii

(78/686/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 49, 57, 66 şi 235,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (¹),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (²),

întrucât, în aplicarea Tratatului, de la sfârşitul perioadei de tranziţie este interzis orice tratament discriminatoriu pe baza naţionalităţii în ceea ce priveşte stabilirea şi prestarea de servicii; întrucât principiul unui astfel de tratament pe baza naţionalităţii se aplică în special eliberării oricărei autorizaţii necesare pentru a practica profesia de medic dentist, precum şi înscrierii sau afilierii la organizaţii sau organisme profesionale;

întrucât pare totuşi indicat să se prevadă anumite dispoziţii pentru a facilita exercitarea efectivă a dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii de către medicii dentişti;

___________

(¹)            JO C 101, 04.08.1970, p. 19.

(²)            JO C 36, 28.03.1970, p. 17.

----------------

întrucât, în aplicarea Tratatului, statele membre au obligaţia de a nu acorda nici un fel de asistenţă care ar putea să denatureze condiţiile de stabilire;

întrucât art. 57 alin. (1) din Tratat prevede adoptarea de directive privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri; întrucât scopul prezentei directive este recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de medic dentist, care să permită accesul şi exercitarea de activităţi în domeniul stomatologiei şi recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de medic specialist în stomatologie;

întrucât, în ceea ce priveşte formarea medicilor specialişti în stomatologie, este necesară recunoaşterea reciprocă a titlurilor de formare, în cazul în care aceste titluri, deşi nu reprezintă o condiţie pentru accesul la activităţile de medic specialist în stomatologie, constituie totuşi o condiţie pentru utilizarea titlului de specialist;

întrucât, având în vedere divergenţele existente în prezent între statele membre în ceea ce priveşte numărul de specializări în stomatologie şi modalităţile sau durata cursurilor de formare, este necesar să se prevadă anumite dispoziţii de coordonare pentru a da posibilitatea statelor membre să treacă la recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri; întrucât această coordonare este realizată de Directiva Consiliului 78/687/CEE din 25 august 1978 privind coordonarea dispoziţiilor legale, de reglementare sau administrative referitoare la activităţile medicilor dentişti  (¹);

întrucât, deoarece procedura de coordonare menţionată mai sus nu a avut ca scop armonizarea tuturor dispoziţiilor statelor membre privind formarea medicilor specialişti în stomatologie, este totuşi adecvat să se treacă la recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri care nu sunt comune tuturor statelor membre, fără a exclude posibilitatea unei armonizări ulterioare în acest domeniu; întrucât s-a considerat, în acest sens, că recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de medic specialist în stomatologie trebuie restrânsă la acele state membre în care aceste specializări sunt cunoscute;

întrucât, în ceea ce priveşte utilizarea titlurilor de formare, deoarece o directivă privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor nu implică în mod necesar echivalarea materială a formărilor menţionate de aceste diplome, utilizarea acestor titluri ar trebui autorizată numai în limba statului membru de origine sau de provenienţă;

întrucât, pentru a facilita aplicarea prezentei directive de către administraţiile naţionale, statele membre pot prevedea ca beneficiarii care îndeplinesc condiţiile de formare impuse de aceasta să prezinte, pe lângă titlurile de formare, un certificat de la autorităţile competente din ţara sa de origine sau de provenienţă, care să ateste că aceste titluri sunt cele vizate de prezenta directivă;

întrucât, în cazul prestării de servicii, cerinţa referitoare la înscrierea sau afilierea la organizaţii sau organisme profesionale, care are legătură cu caracterul stabil şi permanent al activităţii exercitate în statul membru gazdă, ar constitui în mod cert un obstacol pentru prestator, dat fiind caracterul temporar al activităţii sale; întrucât, prin urmare, această cerinţă trebuie eliminată; întrucât, cu toate acestea, în această eventualitate, trebuie asigurat controlul disciplinei profesionale care ţine de competenţa acestor organizaţii sau organisme profesionale; întrucât, în acest scop şi sub rezerva aplicării art. 62 din Tratat, este necesar să se prevadă posibilitatea de a impune beneficiarului obligaţia de a notifica prestarea de servicii autorităţii competente din statul membru gazdă;

întrucât, în ceea ce priveşte cerinţele de moralitate şi onorabilitate, trebuie făcută o distincţie între condiţiile care trebuie îndeplinite, pe de o parte, pentru accesul la profesie şi, pe de altă parte, pentru exercitarea acesteia;

întrucât, în ceea ce priveşte activităţile salariate ale medicilor dentişti, Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1612/68 din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii (²) nu prevede dispoziţii specifice pentru profesiile reglementate privind moralitatea şi onorabilitatea, disciplina profesională sau utilizarea titlului; întrucât, în funcţie de fiecare stat membru în parte, reglementările în cauză sunt sau pot fi aplicabile atât persoanelor salariate, cât şi celor care desfăşoară activităţi independente; întrucât activităţile medicilor dentişti sunt sau vor fi condiţionate în toate statele membre de posesia unei diplome, a unui certificat sau a altui titlu; întrucât aceste activităţi sunt exercitate atât de către salariaţi, cât şi de către lucrătorii independenţi sau de către aceleaşi persoane în ambele calităţi în cursul carierei lor profesionale; întrucât, pentru a favoriza pe deplin libera circulaţie a membrilor acestei profesii în cadrul Comunităţii, apare, în consecinţă, necesitatea de a extinde aplicarea prezentei directive la medicii dentişti salariaţi;

___________

(¹)            Vezi pagina 10 din prezentul Jurnal Oficial.

(²)            JO L 257, 19.10.1968, p. 2.

-----------------

întrucât profesia de medic dentist nu este încă organizată în Italia; întrucât este prin urmare necesar să se acorde Italiei un termen suplimentar pentru recunoaşterea diplomelor de medic dentist eliberate de celelalte state membre;

întrucât rezultă, de asemenea, din aceste împrejurări că titularii unei diplome de medic eliberate în Italia nu pot obţine un atestat care să întrunească cerinţele art. 19 din prezenta directivă;

întrucât, în aceste condiţii, este necesar să se amâne, pe de o parte, obligaţia Italiei de a recunoaşte diplomele eliberate de celelalte state membre şi, pe de altă parte, obligaţia statelor membre de a recunoaşte diplomele eliberate în Italia şi menţionate în art. 19,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică activităţilor exercitate de medicii dentişti, definite în art. 5 din Directiva 78/687/CEE, cu următoarele titluri profesionale:

—   în Republica Federală Germania:

Zahnarzt;

—   în Belgia:

licencie en science dentaire/licentiaat in de tandheelkunde;

—   în Danemarca:

tandlage;

—   în Franţa:

chirurgien-dentiste;

—   în Irlanda:

dentist, dental practitioner or dental surgeon;

—   în Italia:

diploma al cărui titlu va fi notificat de Italia statelor membre şi Comisiei în termenul prevăzut în art. 24 alin. (1);

—   în Luxemburg:

medecin-dentiste;

—   în Olanda:

tandarts;

—   în Marea Britanie:

dentist, dental practitioner or dental surgeon.

CAPITOLUL II

DIPLOME, CERTIFICATE ŞI ALTE TITLURI ÎN STOMATOLOGIE

Articolul 2

Fiecare stat membru recunoaşte diplomele, certificatele şi alte titluri de medic dentist eliberate resortisanţilor statelor membre de către celelalte state membre în conformitate cu art. 1 din Directiva 78/687/CEE şi enumerate în art. 3 din prezenta directivă, acordându-le acestora, în ceea ce priveşte dreptul de acces şi exercitare a activităţilor de medic dentist, acelaşi efect pe teritoriul lor ca şi cel al diplomelor, certificatelor şi celorlalte titluri eliberate de statul membru respectiv.

Articolul 3

Diplomele, certificatele şi alte titluri menţionate în art. 2 sunt următoarele:

(a)  în Republica Federală Germania

1.   "Zeugnis uber die zahnarztliche Staatsprufung" (certificatul examenului de stat în stomatologie), eliberat de autorităţile competente;

2.   atestatele eliberate de autorităţile competente ale Republicii Federale Germania, care certifică echivalenţa titlurilor de formare eliberate după 8 mai 1945 de către autorităţile competente ale Republicii Democrate Germania cu cele care figurează la pct. 1;

(b)  în Belgia

"diplome legal de licencie en science dentaire/wettelijk diploma van licentiaat in de tandheelkunde" (diploma oficială de licenţiat în ştiinţe stomatologice), eliberată de facultăţile universitare de medicină, de comisia centrală sau de comisiile de examen de stat din universităţi;

(c)  în Danemarca

"bevis for tandlageeksamen (kandidateksamen)" (diploma oficială care atestă că titularul a promovat examenul de stomatologie), eliberată de şcolile de stomatologie şi însoţită de un document emis de către "Sundhedsstyrelsen" (Departamentul de stat al sănătăţii) care atestă că titularul are experienţa de asistent necesară;

(d)  în Franţa

1.   "diplome d'Etat de chirurgien-dentiste" (diplomă de stat pentru chirurgie orală), eliberată până în anul 1973 de către facultăţile de medicină universitare sau de către facultăţile mixte de medicină şi farmacie universitare;

2.   "diplome d'Etat de docteur en chirurgie dentaire" (diplomă de stat de specialist în chirurgie orală), eliberată de către universităţi;

(e)  în Irlanda

diploma de:

—   Bachelor in Dental Science (B.Dent.Sc);

—   Bachelor of Dental Surgery (B.D.S) sau

—   Licentiate in Dental Surgery (LDS),

eliberată de universităţi sau de Royal College of Surgeons din Irlanda;

(f)   în Italia

diploma al cărei titlu va fi notificat de Italia statelor membre şi Comisiei în termenul prevăzut în art. 24 alin. (1);

(g)  în Luxemburg

"diplome d'Etat de docteur en medecine dentaire" (diplomă de stat de medic dentist), eliberată de comisia de examen de stat;

(h)  în Olanda

"universitair getuigschrift van een met goed gevolg afgelegd tandartsexamen" (certificat universitar care atestă promovarea examenului în chirurgie orală);

(i)   în Marea Britanie

diploma de:

—   Bachelor of Dental Surgery (BDS sau B.Ch.D) sau

—   Licentiate in Dental Surgery (LDS),

eliberată de universităţile şi colegiile regale.

CAPITOLUL III

DIPLOME, CERTIFICATE ŞI ALTE TITLURI DE MEDIC SPECIALIST ÎN STOMATOLOGIE, CARACTERISTICE PENTRU DOUĂ SAU MAI MULTE STATE MEMBRE

Articolul 4

Fiecare stat membru în care există dispoziţii legale, de reglementare sau administrative în acest domeniu recunoaşte diplomele, certificatele şi alte titluri de medic dentist specialist în ortodonţie şi chirurgie orală, eliberate resortisanţilor statelor membre de către celelalte state membre în conformitate cu art. 2 şi 3 din Directiva 78/687/CEE şi enumerate în art. 5 din prezenta directivă, acordând unor astfel de calificări acelaşi efect pe teritoriul lor ca şi cel al diplomelor, certificatelor şi celorlalte titluri eliberate de statul membru respectiv.

Articolul 5

Diplomele, certificatele şi alte titluri menţionate în art. 4 sunt următoarele:

1.   Ortodonţie

—   în Republica Federală Germania

"fachzahnarztliche Anerkennung fur Kieferorthopadie" (certificat de ortodontist), eliberat de "Landeszahnarztekammern" (Camera dentiştilor din landul respectiv);

—   în Danemarca

"bevis for tilladelse til at betegne sig som specialtandlage i ortodonti" (certificat acordând dreptul de folosire a titlului de medic dentist specialist în ortodonţie), eliberat de "Sundhedsstyrelsen" (Comisia de stat pentru sănătate);

—   în Franţa

"le titre de specialiste en ortodontie" (titlul de specialist în ortodonţie), emis de autoritatea competentă recunoscută în acest scop;

—   în Irlanda

certificat de medic dentist specialist în ortodonţie, emis de către autoritatea competentă recunoscută în acest scop de către ministrul de resort;

—   în Olanda

"getuigschrift van erkenning en inschrijving als orthodontist in her Specialistenregister" (certificat care atestă că persoana în cauză este recunoscută oficial şi că numele ei se înregistrează ca specialist în ortodonţie în registrul specialiştilor), eliberat de "SpecialistenRegistratiecommissie (SRC)" (Comisia de înregistrare a specialiştilor);

—   în Marea Britanie

certificat de perfecţionare în specialitatea ortodonţie, eliberat de autoritatea competentă recunoscută în acest scop.

2.   Chirurgie orală

—   în Republica Federală Germania

"fachzahnarztliche Anerkennung fur Oralchirurgie/Mundchirurgie" (certificat de chirurgie orală), eliberat de "Landeszahnarztekammern" (Camera dentiştilor din landul respectiv);

—   în Danemarca

"bevis for tilladelse til at betegne sig som specialtandlage i hospitalsodontologi" (certificat ce conferă dreptul de folosire a titlului de medic dentist specialist în odontologia de spital), eliberat de "Shundhedsstyrelsen" (Comisia de stat pentru sănătate);

—   în Irlanda

certificat de medic dentist specialist în chirurgie orală, eliberat de autoritatea competentă recunoscută în acest scop de către ministerul de resort;

—   în Olanda

"getuigschrift van erkenning en inschrijving als kaakchirurg in het Specialstenregister" (certificat care atestă că persoana în cauză este recunoscută oficial şi că numele ei este înregistrat ca specialist în chirurgie orală în registrul specialiştilor), eliberat de "SpecialistenRegistratiecommissie (SRC)" (Comisia de înregistrare a specialiştilor);

—   în Marea Britanie

certificat de perfecţionare în specialitatea chirurgie orală, eliberat de autoritatea competentă recunoscută în acest scop.

Articolul 6

1. Resortisanţilor statelor membre care doresc să obţină una din aceste diplome, certificate sau alte titluri de medic dentist specialist, care nu sunt eliberate de statul membru de origine sau de provenienţă, li se poate impune de către statul membru gazdă să îndeplinească condiţiile de formare prevăzute în acest sens de propriile dispoziţii legale, de reglementare sau administrative.

2. Statul membru gazdă ia totuşi în considerare, integral sau parţial, perioadele de formare realizate de resortisanţii menţionaţi în alin. (1) şi atestate prin posesia unei diplome, a unui certificat sau a altor titluri, eliberate de autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă, cu condiţia ca astfel de perioade de formare să corespundă celor impuse de statul membru gazdă pentru specializarea în cauză.

3. Autorităţile sau organismele competente ale statului membru gazdă, după ce au verificat conţinutul şi durata perioadei de specializare a persoanelor în cauză pe baza diplomelor, certificatelor şi a altor titluri, informează persoana respectivă cu privire la perioada de formare suplimentară necesară, precum şi la domeniile pe care aceasta trebuie să le cuprindă.

CAPITOLUL IV

DREPTURI DOBÂNDITE

Articolul 7

1. În cazul resortisanţilor statelor membre ale căror diplome, certificate şi alte titluri nu îndeplinesc toate cerinţele minime de formare prevăzute în art. 1 din Directiva 78/687/CEE, fiecare stat membru recunoaşte ca dovadă suficientă diplomele, certificatele şi celelalte titluri de medic dentist, eliberate de statele membre respective înainte de aplicarea Directivei 78/687/CEE, însoţite de o atestare care să certifice că resortisanţii în cauză au exercitat efectiv şi legal activităţile în cauză pe o durată de cel puţin 3 ani în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării atestării.

2. În cazul în care resortisanţii statelor membre ale căror diplome, certificate şi alte titluri de medic specialist în stomatologie nu îndeplinesc cerinţele minime de formare prevăzute în art. 2 şi 3 din Directiva 78/687/CEE, fiecare stat membru recunoaşte ca dovadă suficientă diplomele, certificatele şi alte titluri de medic stomatolog specialist eliberate de acele state membre înainte de punerea în aplicare a Directivei 78/687/CEE. Statul membru poate totuşi să impună ca astfel de diplome, certificate sau alte titluri să fie însoţite de un certificat eliberat de autorităţile sau organismele competente ale statului membru de origine sau de provenienţă, care să ateste exercitarea de activităţi de medic specialist în stomatologie pentru o perioadă egală cu de două ori diferenţa dintre durata formării în statul membru de origine sau de provenienţă şi durata minimă de formare menţionată în Directiva 78/687/CEE, în care aceste diplome, certificate sau alte titluri nu respectă durata minimă de formare menţionată în art. 2 din Directiva 78/687/CEE.

Totuşi, dacă înainte ca prezenta directivă să fie pusă în aplicare, statul membru gazdă impune o durată minimă de formare mai scurtă decât cea menţionată în art. 2 din Directiva 78/687/CEE, diferenţa menţionată în primul paragraf poate fi determinată numai în funcţie de durata minimă de formare prevăzută de statul respectiv.

CAPITOLUL V

UTILIZAREA TITLULUI DE FORMARE

Articolul 8

1. Fără a aduce atingere art. 17, statele membre gazdă asigură ca resortisanţilor statelor membre care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 2, 4, 7 şi 19 să li se recunoască dreptul de a-şi folosi titlul lor de formare legal, în măsura în care acesta nu este identic cu titlul profesional şi, acolo unde este cazul, cu abrevierea sa, din statul membru de origine sau de provenienţă, în limba statului respectiv. Statele membre gazdă pot prevedea ca acest titlu să fie urmat de denumirea şi adresa instituţiei sau comisiei de examinare care a eliberat acest titlu.

2. În cazul în care titlul de formare utilizat în statul membru de origine sau de provenienţă poate fi confundat în statul membru gazdă cu un titlu care necesită în statul respectiv o formare suplimentară, pe care persoana în cauză nu o deţine, statul membru gazdă poate prevedea ca această persoană să îşi utilizeze titlul din statul membru de origine sau de provenienţă într-o formulă adecvată indicată de statul membru gazdă.

CAPITOLUL VI

DISPOZIŢII PENTRU FACILITAREA EXERCITĂRII EFECTIVE A DREPTULUI DE STABILIRE ŞI A LIBERTĂŢII DE A PRESTA SERVICII DE CĂTRE MEDICII DENTIŞTI

A.   Dispoziţii privind dreptul de stabilire

Articolul 9

1. Statul membru gazdă care impune resortisanţilor săi dovada moralităţii şi onorabilităţii la accesul la din activităţile menţionate în art. 1 acceptă ca dovadă suficientă, cu privire la resortisanţii altor state membre, atestarea eliberată de o autoritate competentă din statul membru de origine sau de provenienţă care certifică îndeplinirea condiţiilor de moralitate sau onorabilitate impuse în statul membru pentru accesul la activitatea respectivă.

2. În cazul în care statul membru de origine sau de provenienţă nu impune dovada moralităţii şi onorabilităţii pentru persoanele care doresc să aibă acces la activitatea respectivă, statul membru gazdă poate impune resortisanţilor statului membru de origine sau de provenienţă să prezinte un extras de cazier judiciar sau, în absenţa acestuia, un document echivalent eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine sau de provenienţă.

3. Dacă statul membru gazdă are cunoştinţă de fapte grave şi precise care s-au petrecut în afara teritoriului său anterior stabilirii celui în cauză în statul respectiv şi care pot afecta accesul la activitatea în cauză, acesta poate informa statul membru de origine sau de provenienţă cu privire la acestea.

Statul membru de origine sau de provenienţă verifică exactitatea faptelor, în măsura în care acestea pot afecta accesul la activitatea în cauză în statul membru respectiv. Autorităţile statului respectiv decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor care trebuie efectuate şi informează statul membru gazdă asupra oricărei acţiuni pe care o efectuează în legătură cu atestările sau documentele eliberate.

4. Statele membre asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise.

Articolul 10

1. În cazul în care într-un stat membru gazdă sunt în vigoare dispoziţii legale, de reglementare sau administrative privind respectarea condiţiilor de moralitate sau onorabilitate, inclusiv dispoziţii privind măsuri disciplinare în cazuri de abateri profesionale grave sau de condamnări pentru fapte penale săvârşite în exercitarea uneia din activităţile menţionate în art. 1, statul membru de origine sau de provenienţă transmite statului membru gazdă informaţiile necesare privind măsurile sau sancţiunile de natură profesională sau administrativă luate împotriva persoanei respective, precum şi sancţiunile penale impuse acesteia în timpul exercitării profesiei în statul membru de origine sau de provenienţă.

2. Dacă statul membru gazdă are cunoştinţă de fapte grave şi precise care s-au petrecut în afara teritoriului său anterior stabilirii celui în cauză în statul respectiv şi care pot afecta accesul la activitatea în cauză, acesta poate informa statul membru de origine sau de provenienţă cu privire la acestea.

Statul membru de origine sau de provenienţă verifică exactitatea faptelor, în măsura în care acestea pot afecta accesul la activitatea în cauză în statul membru respectiv. Autorităţile statului respectiv decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor care trebuie efectuate şi, în conformitate cu alin. (1), informează statul membru gazdă asupra oricărei acţiuni pe care o efectuează în legătură cu informaţiile primite de la acesta.

3. Statele membre asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise.

Articolul 11

În cazul în care un stat membru gazdă impune resortisanţilor săi, care doresc să aibă acces la sau să exercite oricare dintre activităţile menţionate în art. 1, un document privind sănătatea fizică sau psihică, acest stat acceptă ca dovadă suficientă prezentarea documentului cerut în statul membru de origine sau de provenienţă.

Dacă statul membru de origine sau de provenienţă nu impune nici un document de această natură celor care doresc să aibă acces la sau să exercite activitatea în cauză, statul membru gazdă trebuie să accepte de la resortisanţii statului membru de origine sau de provenienţă o atestare eliberată de o autoritate competentă a statului respectiv, corespunzătoare atestărilor eliberate în statul membru gazdă.

Articolul 12

Documentele menţionate în art. 9, 10 şi 11 nu pot fi prezentate după mai mult de trei luni de la data emiterii.

Articolul 13

1. Procedura prin care beneficiarul este autorizat într-una din activităţile menţionate în art. 1, în temeiul art. 9, 10 şi 11, trebuie să se încheie cât mai curând posibil şi în termen de cel mult trei luni de la prezentarea dosarului complet al beneficiarului, fără a aduce atingere întârzierilor rezultate ca urmare a unei eventuale acţiuni introduse la încheierea acestei proceduri.

2. În cazurile menţionate în art. 9 alin. (3) şi art. 10 alin. (2), cererea de reexaminare suspendă termenul prevăzut în alin. (1).

Statul membru consultat trebuie să transmită răspunsul său în termen de trei luni.

La primirea răspunsului sau la expirarea acestui termen, statul membru gazdă trebuie să continue procedura menţionată în alin. (1).

Articolul 14

În cazul în care un stat membru gazdă impune resortisanţilor săi care doresc să aibă acces la sau să exercite oricare dintre activităţile menţionate în art. 1 să depună jurământ sau să facă o declaraţie solemnă şi dacă formula acestui jurământ sau declaraţii nu poate fi utilizată de resortisanţii altor state membre, statul membru gazdă asigură ca o formulă adecvată şi echivalentă de jurământ sau declaraţie să fie pusă la dispoziţia persoanelor interesate.

B.   Dispoziţii speciale privind prestarea de servicii

Articolul 15

1. Dacă un stat membru impune resortisanţilor săi care doresc să aibă acces la sau să exercite activităţile menţionate în art. 1 fie o autorizaţie, fie înscrierea sau afilierea la o organizaţie sau un organism profesional, statul membru respectiv scuteşte de această cerinţă resortisanţii statelor membre în cazul prestării de servicii.

Beneficiarul prestează servicii având aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi resortisanţii statului membru gazdă; în special, acesta trebuie să respecte dispoziţiile disciplinare cu caracter profesional sau administrativ care se aplică în statul membru respectiv.

În acest scop şi pe lângă declaraţia privind prestarea de servicii menţionată în alin. (2), pentru a permite aplicarea dispoziţiilor disciplinare în vigoare pe teritoriul acestora, statele membre pot impune fie înregistrarea temporară automată sau afilierea pro forma la o organizaţie profesională sau un organism profesional, fie înregistrarea într-un registru, cu condiţia ca această înregistrare sau afiliere să nu întârzie şi să nu complice în nici un fel prestarea de servicii sau să nu impună prestatorului de servicii nici un fel de costuri suplimentare.

Când statul membru gazdă adoptă o măsură în aplicarea celui de-al doilea paragraf sau ia cunoştinţă de fapte care contravin acestor dispoziţii, acesta informează imediat statul membru în care s-a stabilit beneficiarul.

2. Statul membru gazdă poate impune beneficiarului să prezinte autorităţilor competente o declaraţie prealabilă privind prestarea serviciilor sale, în cazul în care acestea implică o şedere temporară în teritoriul lor.

În caz de urgenţă, această declaraţie poate fi efectuată cât mai curând posibil după ce serviciile au fost prestate.

3. În aplicarea alin. (1) şi (2), statul membru gazdă poate impune beneficiarului unul sau mai multe documente cuprinzând următoarele:

—   declaraţia menţionată în alin. (2);

—   o atestare care să certifice că beneficiarul exercită în mod legal activităţile respective în statul membru în care este stabilit;

—   o atestare care să certifice că beneficiarul posedă una sau alta dintre diplomele, certificatele sau alte titluri necesare pentru prestarea serviciilor în cauză, menţionate în prezenta directivă.

4. Documentul sau documentele prevăzute în alin. (3) trebuie prezentate la cel mult 12 luni de la data eliberării acestora.

5. În cazul în care un stat membru privează total sau parţial, permanent sau temporar, unul din resortisanţii săi sau un resortisant al unui alt stat membru de dreptul de a exercita una din activităţile prevăzute în art. 1, acesta asigură, dacă este cazul, retragerea temporară sau permanentă a atestării menţionate în alin. (3) a doua liniuţă.

Articolul 16

Dacă, într-un stat membru gazdă, în vederea reglării cu organismele de asigurare a conturilor aferente activităţilor exercitate în avantajul asiguraţilor sociali, este obligatorie înscrierea la un organism de securitate socială de drept public, statul membru respectiv scuteşte de această cerinţă resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt stat membru, în cazul prestării de servicii care impune deplasarea beneficiarului.

În toate cazurile de prestări de servicii care impun deplasarea beneficiarului, statul membru gazdă poate impune beneficiarului să informeze acest organism în prealabil sau, în situaţii urgente, cât mai curând posibil, cu privire la prestarea de servicii.

C.   Dispoziţii comune privind dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii

Articolul 17

1. Dacă, într-un stat membru gazdă, folosirea titlului profesional cu privire la una dintre activităţile menţionate în art. 1 este reglementată, resortisanţii altor state membre, care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 2, art. 7 alin. (1) şi art. 19, folosesc titlul profesional al statului membru gazdă care, în statul respectiv, corespunde acestor condiţii de formare şi folosesc şi titlul abreviat.

2. Alin. (1) se aplică, de asemenea, folosirii titlului de medic specialist în stomatologie de către cei care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 4 şi art. 7 alin. (2).

Articolul 18

1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite beneficiarilor să fie informaţi cu privire la legislaţia în domeniul sănătăţii şi securităţii sociale şi, dacă este cazul, la deontologia statului membru gazdă.

În acest scop, statele membre pot înfiinţa servicii de informare de unde persoanele interesate pot obţine informaţiile necesare. În cazul stabilirii, statele membre gazdă pot obliga beneficiarii să contacteze aceste servicii.

2. Statele membre pot înfiinţa serviciile menţionate în alin. (1) pe lângă autorităţile şi organismele competente pe care trebuie să le desemneze în termenul prevăzut în art. 19 alin. (1).

3. Statele membre au grijă ca, dacă este cazul, beneficiarii să dobândească, în propriul lor interes şi în cel al pacienţilor lor, cunoştinţele lingvistice necesare exercitării profesiei lor în statul membru gazdă.

CAPITOLUL VII

DISPOZIŢII TRANZITORII PRIVIND CAZUL SPECIAL AL ITALIEI

Articolul 19

Începând cu data la care Italia ia măsurile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive, statele membre recunosc, în sensul exercitării activităţilor prevăzute în art. 1 din prezenta directivă, diplomele, certificatele sau alte titluri în medicină eliberate în Italia unor persoane care au început formarea medicală universitară în termen de cel mult 18 luni de la notificarea prezentei directive, însoţite de o atestare eliberată de autorităţile competente italiene, care să certifice că aceste persoane au fost angajate efectiv, legal şi cu titlu principal în Italia în activităţile prevăzute în art. 5 din Directiva 78/687/CEE timp de cel puţin trei ani consecutivi din cei cinci ani anteriori eliberării atestării şi că aceste persoane sunt autorizate să exercite activităţile menţionate în aceleaşi condiţii ca şi titularii diplomelor, certificatelor sau ai altor titluri prevăzute în art. 3 lit. (f) din prezenta directivă.

Sunt scutite de cerinţa privind experienţa de trei ani menţionată în primul paragraf persoanele care au absolvit cu succes cel puţin trei ani de studiu atestaţi de autorităţile competente ca fiind echivalenţi cu formarea menţionată în art. 1 din Directiva 78/687/CEE.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 20

Statele membre care impun resortisanţilor lor încheierea unui stagiu de pregătire pentru a fi recunoscuţi ca medici dentişti într-un regim de asigurări medicale pot impune aceeaşi obligaţie şi resortisanţilor altor state membre pe o perioadă de opt ani de la data notificării prezentei directive. Cu toate acestea, durata stagiului nu poate depăşi şase luni.

Articolul 21

În caz de îndoială justificată, statul membru gazdă poate impune autorităţilor competente dintr-un alt stat membru confirmarea autenticităţii diplomelor, certificatelor şi a altor titluri eliberate în respectivul stat membru şi menţionate în capitolele II, III şi IV, precum şi confirmarea faptului că beneficiarul a îndeplinit toate condiţiile de formare prevăzute de Directiva 78/687/CEE.

Articolul 22

În termenul prevăzut în art. 24 alin. (1), statele membre desemnează autorităţile şi organismele abilitate să elibereze sau să primească diplomele, certificatele şi alte titluri, precum şi documentele şi informaţiile menţionate în prezenta directivă şi informează imediat celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 23

Prezenta directivă se aplică şi resortisanţilor statelor membre care, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, exercită sau vor exercita în calitate de salariaţi activităţile menţionate în art. 1.

Articolul 24

1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea acesteia şi informează imediat Comisia cu privire la aceasta. Totuşi, Italia trebuie să ia aceste măsuri în termen de cel mult şase ani şi, în orice caz, în momentul adoptării măsurilor necesare pentru a se conforma Directivei 78/687/CEE.

2. Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziţii de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 25

În cazul în care, în aplicarea prezentei directive, un stat membru întâmpină dificultăţi majore în anumite domenii, Comisia examinează aceste dificultăţi în colaborare cu statul respectiv şi solicită avizul Comitetului înalţilor funcţionari în domeniul sănătăţii publice, constituit în temeiul Deciziei 75/365/CEE (¹), modificată ultima dată de Decizia 78/689/CEE (²).

Dacă este necesar, Comisia prezintă Consiliului propuneri adecvate.

Articolul 26

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 iulie 1978.

Pentru Consiliu

Preşedintele

K. von DOHNANYI

___________

(¹)            JO L 167, 30.06.1975, p. 19.

(²)            Vezi pagina 17 din prezentul Jurnal Oficial.

-----------------