DIRECTIVA CONSILIULUI 92/13/CEE

din 25 februarie 1992

privind coordonarea legilor, reglementărilor şi dispoziţiilor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele de apă, transporturi şi telecomunicaţii

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere propunerea Comisiei⁽¹⁾, în cooperare cu Parlamentul European⁽²⁾,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social⁽³⁾,

întrucât Directiva Consiliului 90/531/CEE din 17 septembrie 1990 privind procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care activează în sectoarele⁽⁴⁾ de apă, energie, transporturi şi telecomunicaţii stabileşte norme privind procedurile de achiziţii publice menite să garanteze potenţialilor furnizori şi contractori şanse egale de participare la adjudecarea contractelor, însă nu conţine nici o prevedere specifică care să asigure aplicarea efectivă a acesteia;

întrucât aranjamentele existente deopotrivă la nivel naţional şi comunitar având ca scop garantarea aplicării acesteia nu sunt întotdeauna adecvate;

întrucât lipsa unor căi de atac eficiente sau caracterul inadecvat al celor existente ar putea împiedica întreprinderile comunitare să înainteze oferte; întrucât, prin urmare, statele membre trebuie să remedieze această situaţie;

întrucât Directiva Consiliului 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 privind coordonarea legilor, reglementărilor şi dispoziţiilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de soluţionare a contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi lucrări⁽⁵⁾ se limitează la procedurile de atribuire a contractelor prevăzute în Directiva Consiliului 71/305/CEE din 26 iulie 1971 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări publice⁽⁶⁾ modificată ultima dată de Directiva 90/531/CEE, şi Directiva Consiliului 77/62/CEE din 21 decembrie 1976 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de produse⁽⁷⁾ modificată ultima dată de Directiva 90/531/CEE;

întrucât deschiderea concurenţei la nivel comunitar pentru achiziţiile publice din sectoarele avute în vedere impune adoptarea unor dispoziţii menite să pună la dispoziţia contractorilor şi furnizorilor proceduri de recurs corespunzătoare în caz de încălcare a legislaţiei comunitare sau a normelor naţionale de punere în aplicare a acesteia;

întrucât se impune asigurarea unui grad sporit de transparenţă şi nediscriminare şi întrucât, pentru ca acestea să aibă efecte concrete, se impune să fie disponibile căi de recurs eficiente şi rapide;

întrucât trebuie să se ţină cont de natura specifică a anumitor ordine judecătoreşti, prin autorizarea statelor membre să aleagă între diversele competenţe conferite instanţelor de recurs care au efecte echivalente;

întrucât una dintre aceste opţiuni include competenţa de a interveni nemijlocit în procedurile de achiziţii publice ale entităţilor contractante prin, de exemplu, suspendarea acestora sau anularea deciziilor sau a clauzelor discriminatorii din documente sau publicaţii;

întrucât cealaltă opţiune prevede competenţa de a exercita presiuni efective indirecte asupra entităţilor contractante cu scopul de a le determina să remedieze orice încălcare sau de a le împiedica să comită încălcări şi de a preveni producerea de daune;

întrucât solicitarea de despăgubiri trebuie să fie, în toate cazurile, posibilă;

întrucât, în cazul în care se solicită despăgubiri ce reprezintă cheltuielile de elaborare a ofertei sau cheltuielile de participare la licitaţia pentru atribuirea unui contract, solicitantului nu trebuie să i se ceară să dovedească, pentru a-şi recupera cheltuielile pe care le-a efectuat, că, în absenţa încălcării respective, contractul ar fi fost adjudecat în favoarea sa;

întrucât entităţile contractante care se conformează normelor de achiziţie au dreptul să facă public acest lucru prin mijloacele corespunzătoare; întrucât acest lucru impune analizarea de către persoane independente a procedurilor şi practicilor de achiziţie aplicate de respectivele entităţi;

întrucât, în acest scop, este nevoie de un sistem de atestare care să dea posibilitatea publicării unei declaraţii privind aplicarea corectă a normelor de achiziţie în anunţurile publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene;

întrucât entităţile contractante trebuie să aibă şansa de a recurge la sistemul de atestare, dacă doresc acest lucru; întrucât statele membre trebuie să le dea acestora posibilitatea de a face acest lucru; întrucât statele membre pot face acest lucru fie stabilind ele însele un astfel de sistem, fie permiţând entităţilor contractante să recurgă la sistemul de atestare stabilit de un alt stat membru; întrucât acestea au dreptul să traseze sarcina de verificare, în cadrul sistemului de atestare, unor persoane, unor profesiuni sau personalului din diverse instituţii;

întrucât flexibilitatea necesară în introducerea unui astfel de sistem este garantată prin stabilirea, în prezenta directivă, a cerinţelor esenţiale pentru acest sistem; întrucât detaliile operaţionale trebuie să fie prevăzute în standardele europene la care se referă prezenta directivă;

întrucât este posibil ca statele membre să fie nevoite să definească detaliile operaţionale înainte de adoptarea sau în completarea normelor cuprinse în standardele europene;

întrucât, în cazul în care întreprinderile nu recurg la procedura de contestaţie, anumite încălcări nu pot fi corectate dacă nu se instituie un mecanism special destinat acestui scop;

întrucât, în consecinţă, Comisia trebuie, atunci când consideră că s-a comis o încălcare clară şi manifestă în timpul aplicării unei proceduri de achiziţii publice, să aibă posibilitatea să sesizeze autorităţile competente din statul membru şi entităţile contractante în cauză, astfel încât să se ia măsurile adecvate pentru corectarea rapidă a încălcării respective;

întrucât este necesar să existe posibilităţi de conciliere la nivel comunitar, care să permită rezolvarea amiabilă a litigiilor;

întrucât aplicarea în practică a prezentei directive trebuie reexaminată simultan cu aplicarea Directivei 90/531/CEE, pe baza informaţiilor ce urmează a fi furnizate de statele membre referitoare la funcţionarea procedurilor naţionale de soluţionare a contestaţiilor;

întrucât prezenta directivă trebuie să intre în vigoare simultan cu Directiva 90/531/CEE;

întrucât se cuvine ca Regatului Spaniei, Republicii Elene şi Republicii Portugheze să li se acorde perioade suplimentare pentru transpunerea prezentei directive, ţinând cont de datele de aplicare a Directivei 90/531//CEE în ţările respective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

___________

(1)           JO C 216, 31.08.1990, p. 8; şi JO C 179, 10.07.1991, p. 18.

(2)           JO C 106, 22.04.1991, p. 82 şi JO C 39, 17.02.1992.

(3)           JO C 60, 08.03.1991, p. 16.

(4)           JO L 297, 29.10.1990, p. 1.

(5)           JO L 395, 30.12.1989, p. 33.

(6)           JO L 185, 16.08.1971, p. 5.

(7)           JO L 13, 15.01.1977, p. 1.

----------------

CAPITOLUL I

Căi de recurs la nivel naţional

Articolul 1

1.         Statele membre vor lua măsurile necesare pentru a garanta ca deciziile entităţilor contractante să poată fi revizuite eficient şi, în special, cât mai rapid posibil, în conformitate cu condiţiile stabilite la articolele de mai jos şi, în special, la art. 2 alin. (8), pe motivul că deciziile respective au încălcat legislaţia comunitară în domeniul atribuirii prin licitaţie a contractelor de achiziţii publice sau reglementările naţionale de aplicare a acestei legislaţii în ceea ce priveşte:

(a)        procedurile de achiziţii publice din domeniul de aplicare a Directivei Consiliului 0/531/CEE; şi

(b)        respectarea art. 3 alin. (2) lit. (a) din aceeaşi directivă, în cazul entităţilor contractante cărora li se aplică prevederea respectivă.

2.         Statele membre trebuie să asigure să nu existe nici o discriminare între întreprinderile care ar putea pretinde despăgubiri pentru daune suferite în contextul unei proceduri de atribuire a unui contract ca urmare a distincţiei pe care o face prezenta directivă între normele naţionale de aplicare a legislaţiei comunitare şi alte reglementări naţionale.

3.         Statele membre trebuie să asigure accesul la procedurile de contestaţie, în temeiul normelor detaliate pe care statele membre au dreptul să le stabilească în acest sens, cel puţin oricărei persoane care are sau care a avut vreun interes în obţinerea unui anumit contract şi care a suferit sau riscă să sufere un prejudiciu ca urmare a unei presupuse încălcări. În special, statele membre pot cere persoanei care face o contestaţie să aducă în prealabil la cunoştinţa entităţii contractante pretinsa încălcare, precum şi intenţia ei de înainta o contestaţie.

Articolul 2

1.         Statele membre vor veghea ca măsurile luate în legătură cu procedurile de revizuire prevăzute la art. 1 să includă dispoziţii care conferă competenţa:

fie

(a)        de a lua, cât mai devreme posibil şi recurgând la o procedură provizorie, măsurile tranzitorii menite să corecteze presupusa încălcare sau să prevină prejudicierea în continuare a intereselor avute în vedere, inclusiv măsurile de suspendare sau de garantare a suspendării procedurii de atribuire a contractului sau a punerii în aplicare a oricărei decizii adoptate de entitatea contractantă; şi

(b)        să anuleze sau să asigure anularea deciziilor luate ilegal, inclusiv eliminarea specificaţiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din anunţul referitor la contract, nota informativă periodică, anunţul privitor la existenţa unui sistem de calificare, invitaţia de participare la licitaţie, caietul de sarcini sau din orice alte documente legate de procedura de atribuire a contractului respectiv;

fie

(c)        să ia, cât mai devreme posibil, eventual prin proceduri provizorii şi, dacă este nevoie, printr-o procedură finală de fond, măsuri, altele decât cele prevăzute la punctele (a) şi (b) menite să corecteze orice încălcare constatată şi să prevină prejudicierea intereselor respective; în special, emiterea unui ordin care să oblige la plata unei anumite sume în cazul în care încălcarea nu a fost remediată sau prevenită;

Statele membre pot să facă această opţiune fie pentru toate entităţile contractante, fie pentru unele categorii de entităţi definite pe baza unor criterii obiective, menţinând în orice caz eficacitatea măsurilor stabilite cu scopul de a preveni prejudicierea intereselor avute în vedere;

(d)        şi, în ambele cazuri de mai sus, să acorde despăgubiri persoanelor vătămate ca urmare a încălcării comise.

În cazul în care se solicită daune pe motiv că s-a adoptat o decizie ilegală, statele membre au dreptul, acolo unde sistemul juridic intern o impune şi, în acest scop, stabileşte şi organele împuternicite să facă acest lucru, să ceară ca decizia contestată să fie mai întâi anulată sau declarată ilegală.

2.         Competenţele menţionate în alin. 1 pot fi conferite unor organe distincte, fiecare răspunzând de diferite aspecte ale procedurii de soluţionare a contestaţiilor.

3.         Procedurile de soluţionare a contestaţiilor nu trebuie, ele însele, să aibă ca efect suspendarea automată a procedurilor de atribuire a contractului care fac obiectul contestaţiei.

4.         Statele membre au dreptul să impună ca, atunci când se are în vedere aplicarea unor măsuri tranzitorii, să se dea posibilitatea organului competent să analizeze şi consecinţele probabile ale măsurilor respective asupra tuturor intereselor pasibile de fi prejudiciate, inclusiv interesul public, şi au dreptul să decidă să nu acorde astfel de măsuri dacă efectele negative sunt mai mari decât avantajele respectivelor măsuri; o decizie de a nu acorda măsuri tranzitorii nu va aduce atingere nici unui alt drept solicitat de persoana care a cerut aplicarea măsurilor respective.

5.         Suma plătibilă conform alin. (1) lit. (c) trebuie să fie suficient de mare pentru a descuraja entitatea contractantă să comită sau să persiste în comiterea unei încălcări. Plata sumei respective poate fi condiţionată de o decizie definitivă care să stabilească faptul că încălcarea a fost într-adevăr comisă.

6.         Efectele exercitării puterilor menţionate la alin. 1 în legătură cu un contract încheiat în urma unei proceduri de atribuire se vor stabili prin legislaţia naţională. În plus, exceptând cazul în care o decizie trebuie anulată înainte de acordarea despăgubirilor, un stat membru poate dispune ca, după încheierea unui contract în urma unei proceduri de atribuire, atribuţiile organismului răspunzător de soluţionarea contestaţiei să se limiteze la acordarea de despăgubiri oricărei persoane care a avut de suferit de pe urma unei încălcări.

7.         În cazul în care se solicită daune ce reprezintă cheltuielile de elaborare a ofertei sau de participare la procedura de atribuire a unui contract, solicitantului i se va cere numai să dovedească existenţa unei încălcări a legislaţiei comunitare în domeniul atribuirii prin licitaţie a contractelor de achiziţii publice sau a normelor naţionale de aplicare a acesteia şi că acesta ar fi avut o şansă reală să câştige contractul dar, ca urmare a încălcării respective, şansa acestuia a fost afectată negativ.

8.         Statele membre trebuie să vegheze ca deciziile adoptate de organele responsabile cu procedurile de soluţionare a contestaţiilor să poată fi puse în aplicare cu eficacitate.

9.         Întrucât organele responsabile cu procedurile de soluţionare a contestaţiilor nu sunt organe judecătoreşti, acestea îşi vor motiva în scris, în toate cazurile, deciziile. De asemenea, pentru astfel de cazuri, trebuie să se adopte dispoziţii care să garanteze că există proceduri prin care orice măsuri presupuse a fi ilegale luate de organismul de soluţionare a contestaţiei sau orice presupus viciu în exercitarea puterilor conferite acestuia să poată fi reexaminate de o instanţă judecătorească sau a de un alt organism cu competenţe de instanţă de judecată sau un tribunal în înţelesul art. 177 din Tratat, care să fie independente atât faţă de entitatea contractantă cât şi faţă de organismul de soluţionare a contestaţiei.

Membrii organismului independent menţionat la primul alineat se vor numi şi elibera din funcţie în aceleaşi condiţii ca şi membrii magistraturii în ceea ce priveşte autoritatea responsabilă cu numirea, durata mandatului şi demiterea acestora. Cel puţin preşedintele acestui organism independent va avea aceleaşi calificări juridice şi profesionale ca şi membrii magistraturii. Organismul independent îşi va adopta deciziile în urma unei proceduri în care vor fi audiate ambele părţi, iar deciziile respective vor fi obligatorii din punct de vedere juridic, prin mijloacele stabilite de fiecare stat membru.

CAPITOLUL 2

Atestare

Articolul 3

Statele membre vor da posibilitatea entităţilor contractante să recurgă la un sistem de atestare conform art. 4-7.

Articolul 4

Entităţile contractante pot să ceară ca procedurile şi practicile lor de atribuire a contractelor care intră sub incidenţa Directivei 90/531/CEE să fie examinate periodic, cu scopul de a se atesta că, la data respectivă, procedurile şi practicile în cauză respectă legislaţia comunitară în ceea ce priveşte atribuirea contractelor precum şi normele naţionale de aplicare legislaţiei respective.

Articolul 5

1.         Atestatorii vor raporta autorităţii contractante, în scris, privind rezultatele examinării pe care au întreprins-o. Atestatorii se vor asigura, înainte de a transmite autorităţii contractante atestarea prevăzută la art. 4, că orice nereguli identificate în procedura şi practicile de atribuire a contractelor de către entitatea contractantă au fost remediate şi că s-au luat măsuri pentru a evita repetarea lor.

2.         Entităţile contractante care au obţinut atestarea au dreptul să includă următoarea declaraţie în anunţul publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, în temeiul art. 16-18 din Directiva 90/531/CEE:

"Autoritatea contractantă a obţinut un atestat în conformitate cu Directiva Consiliului 92/13/CEE, care confirmă că la data de ............. procedurile şi practicile sale de atribuire a contractelor respectau legislaţia comunitară şi normele naţionale de aplicare a acesteia."

Articolul 6

1.         Atestatorii trebuie să fie independenţi faţă de entităţile contractante şi complet obiectivi în executarea sarcinilor lor. Aceştia trebuie să prezinte garanţiile corespunzătoare privind calificarea lor profesională şi experienţa în domeniu.

2.         Statele membre pot să desemneze persoanele, profesiile sau instituţiile ale căror angajaţi, dacă sunt solicitaţi să acţioneze ca atestatori, despre care consideră că îndeplinesc cerinţele de la alin. 1. În acest scop, statele membre au dreptul să solicite ca aceştia să aibă calificările profesionale, cel puţin la nivelul unei diplome de studii superioare în sensul Directivei 89/48/CEE⁽¹⁾, pe care statele membre le consideră relevante, sau să prevadă că anumite examene de competenţă profesională organizate sau recunoscute de stat oferă aceste garanţii.

___________

(1)           JO L 19, 24.01.1989, p. 16.

-----------------

Articolul 7

Dispoziţiile art. 4, 5 şi 6 vor fi considerate ca fiind cerinţe esenţiale pentru elaborarea standardelor europene privind atestare.

CAPITOLUL 3

Mecanism de corecţie

Articolul 8

1.         Comisia are dreptul să invoce procedurile prevăzute la prezentul articol atunci când, înainte de încheierea unui contract, aceasta consideră că s-a comis o încălcare clară şi manifestă a dispoziţiilor comunitare în domeniul achiziţiilor publice în timpul procedurii de atribuire a unui contract care intră sub incidenţa Directivei 90/531/CEE sau are legătură cu art. 3 alin. (2) al aceleiaşi directive, în cazul entităţilor contractante cărora li se aplică prevederea respectivă.

2.         Comisia va notifica statele membre şi entitatea contractantă respectivă privind motivele care au determinat-o să ajungă la concluzia ca s-a comis o încălcare clară şi manifestă şi să solicite corectarea acesteia prin mijloacele adecvate.

3.         În termen de 30 de zile de la primirea notificării menţionate la alin. 2, statele membre în cauză trebuie să comunice Comisiei:

(a)        confirmarea faptului că încălcarea a fost corectată; sau

(b)        o prezentare a motivelor pentru care nu s-a întreprins nici o corectare; sau

(c)        o notă prin care se aduce la cunoştinţă că procedura de atribuire a contractului respectiv a fost suspendată fie de către entitatea contractantă, din proprie iniţiativă, fie pe baza competenţelor ce i-au fost conferite prin art. 2 alin. (1) lit. (a).

4.         Prezentarea de motive în conformitate cu alin. 3 lit. (b) se poate baza, printre altele, pe faptul că pretinsa încălcare face deja obiectul unei proceduri de revizuire judecătorească sau al unei proceduri de soluţionare a contestaţiei conform art. 2 alin. (9). În acest caz, statul membru în cauză va informa Comisia despre rezultatul procedurilor respective, de îndată ce acestea devin cunoscute.

5.         În cazul în care s-a anunţat că o procedură de atribuire a contractului a fost suspendată conform alin. 3 lit. (c), statul membru în cauză va trimite o notificare Comisiei în momentul ridicării suspendării sau la iniţierea unei alte proceduri de atribuire a contractului care are, în totalitate sau parţial, acelaşi obiect. Această nouă notificare va confirma că pretinsa încălcare a fost corectată sau va include o dare de seamă privind motivele pentru care nu s-a efectuat nici o corectare.

CAPITOLUL 4

Conciliere

Articolul 9

1.         Orice persoană care are sau a avut un interes în obţinerea unui anumit contract prevăzut de Directiva 90/531/CEE şi care, în legătură cu procedura de atribuire a contractului respectiv, consideră că a suferit sau riscă să sufere prejudicii ca urmare a unei pretinse încălcări a legislaţiei comunitare în domeniul achiziţiilor publice sau a normelor naţionale de aplicare a acesteia, poate solicita aplicarea procedurii de conciliere prevăzute de art. 10 şi 11.

2.         Cererea menţionată la alin. 1 se va adresa în scris Comisiei sau autorităţilor naţionale enumerate în anexă. Aceste autorităţi vor înainta cererile Comisiei cât mai rapid posibil.

Articolul 10

1.         În cazul în care Comisia consideră, pe baza cererii menţionate la art. 9, că litigiul se referă la aplicarea corectă a legislaţiei comunitare, aceasta va solicita entităţii contractante să precizeze dacă doreşte sau nu să participe la procedura de conciliere. Dacă entitatea contractantă refuză să participe, Comisia va informa persoana care a formulat cererea că procedura nu poate fi iniţiată. Dacă entitatea contractantă este de acord, se vor aplica alin. 2-7.

2.         Comisia va propune, cât mai repede posibil, un conciliator ales din lista de persoane independente acreditate în acest scop. Această listă se va întocmi de către Comisie, după consultarea Comitetului consultativ pentru contracte de achiziţii publice sau, în cazul entităţilor contractante ale căror activităţi sunt definite la art. 2 alin. (2) lit. (d) din Directiva 90/531/CEE, după consultarea Comitetului consultativ pentru atribuirea prin licitaţie a contractelor din domeniul telecomunicaţiilor.

Fiecare parte implicată în procedura de conciliere va declara dacă îl acceptă pe conciliator şi va desemna un conciliator suplimentar. Conciliatorii pot invita cel mult alte două persoane în calitate de experţi consultanţi. Părţile în procedura de conciliere şi Comisia au dreptul să respingă orice expert invitat de către conciliatori.

3.         Conciliatorii vor da posibilitatea persoanei care a solicitat aplicarea procedurii de conciliere, entităţii contractante şi candidatului sau ofertantului inclus în procedura de atribuire a contractului respectiv, să îşi prezinte punctul de vedere privind subiectul în cauză, verbal sau în scris.

4.         Conciliatorii se vor strădui, în cel mai scurt timp posibil, să ajungă la un acord între părţi care să fie în conformitate cu legislaţia comunitară.

5.         Conciliatorii vor raporta Comisiei în legătură cu constatările făcute, precum şi în legătură cu orice rezultat obţinut.

6.         Persoana care solicită aplicarea procedurii de conciliere şi entitatea contractantă vor avea dreptul să pună capăt procedurii în orice moment.

7.         Cu excepţia cazului în care cele două părţi iau o altă hotărâre, persoana care a solicitat aplicarea procedurii de conciliere şi entitatea contractantă îşi vor suporta propriile cheltuieli. În plus, fiecare dintre ele va suporta jumătate din cheltuielile de procedură, mai puţin cheltuielile părţilor interveniente.

Articolul 11

1.         În cazul în care, în legătură cu o anumită procedură de achiziţii publice, o persoană interesată, în sensul art. 9, alta decât persoana care solicită procedura de conciliere, iniţiază proceduri de revizuire judecătorească sau alte proceduri de contestaţie în sensul prezentei directive, entitatea contractantă îi va informa pe conciliatori. Aceştia vor informa persoana respectivă că s-a înaintat o cerere de aplicare a procedurii de conciliere şi vor invita persoana în cauză să se decidă, într-o anumită limită de timp, dacă este de acord să participe la procedura respectivă. Dacă persoana refuză să participe, conciliatorii pot decide, dacă este cazul, cu majoritate de voturi, să pună capăt procedurii de conciliere, în cazul în care consideră că participarea persoanei respective este obligatorie pentru rezolvarea litigiului. Conciliatorii vor notifica Comisia în legătură cu decizia luată, precum şi motivele pe care se întemeiază aceasta.

2.         Acţiunile întreprinse în temeiul prezentului capitol nu vor aduce atingere:

(a)        nici unei acţiuni pe care Comisia sau orice stat membru ar putea să o ia în emeiul art. 169 sau 170 din Tratat sau în temeiul capitolului 3 din prezenta directivă.

(b)        drepturilor persoanelor care solicită procedura de conciliere, ale entităţii contractante sau ale oricăror alte persoane.

CAPITOLUL 5

Dispoziţii finale

Articolul 12

1.         În maximum patru ani de la aplicarea prezentei directive, Comisia, prin consultare cu Comitetul consultativ pentru contracte de achiziţii publice, va re-examina modul în care au fost aplicate dispoziţiile prezentei directive şi, în special, utilizarea standardelor europene şi, dacă este necesar, va face propuneri de modificare.

2.         În fiecare an, înainte de data de 1 martie, statele membre vor comunica Comisiei informaţii privind funcţionarea procedurile lor naţionale de soluţionare a contestaţiilor în cursul anului calendaristic precedent. Natura informaţiilor va fi stabilită de Comisie prin consultare cu Comitetul consultativ pentru contracte de achiziţii publice.

3.         Pentru chestiuni legate de entităţile contractante ale căror activităţi sunt definite în art. 2 alin. (2) lit. (d) din Directiva 90/531/CEE, Comisia va solicita şi avizul Comitetului consultativ pentru achiziţii publice din domeniul telecomunicaţiilor.

Articolul 13

1.         Înainte de 1 ianuarie 1993, statele membre vor lua, măsurile necesare pentru asigurarea conformităţii cu prezenta directivă.

Regatul Spaniei va lua aceste măsuri până cel târziu la 30 iunie 1995. Republica Elenă şi Republica Portugheză vor lua aceste măsuri până cel târziu la 30 iunie 1997. Ele vor informa imediat Comisia în acest sens.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele vor conţine o trimitere la prezenta directivă sau vor fi însoţite de o asemenea trimitere cu ocazia publicării lor oficiale. Metodele prin care se face o astfel de trimitere vor fi stabilite de statele membre.

2.         Statele membre vor pune în vigoare măsurile menţionate la alin. 1, la aceleaşi date cu cele stabilite în Directiva 90/531/CEE.

3.         Statele membre vor aduce la cunoştinţa Comisiei textele principalelor dispoziţii din legislaţia naţională, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 14

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 februarie 1992.

Pentru Consiliu,

Preşedintele,

Vitor MARTINS

--------------------

ANEXA

Autorităţile naţionale cărora li se pot adresa cererile de aplicare a procedurii de conciliere prevăzute de art. 9

Belgia

Services du Premier Ministre

Diensten Van de Eerste Minister

Ministere des Affaires economiques

Ministerie van Economische Zaken

Danemarca

Industri- og Handelsstyrelsen (contracte de produse)

Boligsministeriet (contracte de lucrări)

Germania

Bundesministerium fuer Wirtschaft

Grecia

Ypoyrgeio Viomichanias, Energeias kai Technologias

Ypoyrgeio Emporioy Ypoyrgeio Perivallontos, Chorotaxias kai Dimosion Ergon

Spania

Ministerio de Economia y Hacienda

Franţa

Commission centrale des marches

Irlanda

Department of Finance

Italia

Presidenza del Consiglio dei Ministri Politiche Comunitarie

Luxemburg

Ministere des travaux publics

Olanda

Ministerie van Economische Zaken

Portugalia

Conselho de mercados de obras publicas e particulares

Regatul Unit

HM Treasury