INCHEIERE nr. 1646 din 11 iunie 2021pretentii Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2021:014.. Dosar nr. . ROMANIA TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A V- A CIVILĂ Decizia civilă nr. 1646A Ședința publică din data de 11.06.2021 Tribunalul constituit din: Președinte: A. M. Judecător: E. P. J. Grefier: C. A. Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanții A. A. A. și C. C. C. împotriva sentinței civile nr. 3161/25.06.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. ., având ca obiect „obligație de a face”, în contradictoriu cu intimata A. de Proprietari ..> La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții prin avocat, lipsind intimata. Procedura de citare este legal îndeplinită. Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Tribunalul acordă cuvântul asupra probelor. Apelanții, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și respingerea probei testimoniale solicitate de intimată. Deliberând, tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri și respinge proba cu martori solicitată de intimată, dat fiind faptul că nu a indicat teza probatorie, apreciind totodată că nu este utilă soluționării cauzei. Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului. Apelanții, prin avocat, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și obligarea intimatei la plata prejudiciului în integralitate și plata cheltuielilor de judecată în integralitate. Cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial. Tribunalul reține cauza în pronunțare. TRIBUNALUL, Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 22.07.2019, sub nr. ., reclamanții A. A. A. și C. C. C., în contradictoriu cu pârâta A. de Proprietari . instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în temeiul obligației de a face, punerea la dispoziție a codului de acces și/sau a unei chei de la ușa scării A și de la camera tehnică în care se regăsesc robinetele de apă, situată la subsolul scării A, a imobilului din București, .. 82, . asigurării accesului nerestricționat la spațiile comune aferente imobilului folosit de A. A. A. și deținut de către C. C. C.. De asemenea, în temeiul obligației de a face, au solicitat deblocarea furnizării de apă rece menajeră pentru imobilul dat societății în comodat, iar în temeiul obligației de a nu face, au solicitat abținerea de la orice acțiune sau activitate care are ca efect întreruperea furnizării de apă, urmând ca o eventuală sistare să se realizeze doar cu acordul expres și prealabil al societății sau al proprietarului imobilului. Reclamanții au menționat faptul că societatea deține dreptul de a folosi spațiile comune aferente imobilului dat în comodat și A. de Proprietari încalcă dreptul acesteia de a se folosi în mod liber de spațiile comune, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor. În fapt, la data de 21.10.2015 a fost încheiat contractul de comodat nr. 35 prin care reclamantul C. C. C. a transmis către societatea A. A. A., cu titlu gratuit, dreptul de folosință asupra spațiului comercial din București, .. 82, ., sector 6, având nr. cadastral .-C1-U27. Prin Actul adițional la contract, încheiat la data de 25.10.2016, părțile au convenit ca durata comodatului să fie prelungită până la data de 31.12.2022. Cu toate acestea, societății îi este îngrădit dreptul de acces la spațiile comune, regăsindu-se nu doar în imposibilitatea de a lua cunoștință de informațiile afișate la avizier, ci și de a avea vreun control asupra furnizării de apă, sistate de către Asociație în mod unilateral și fără vreo justificare. În acest sens, reclamantul a menționat că la data de 15.05.2019 a preluat spațiul ce a fost dat în locațiune societății Remedia, ce deține un lanț de farmacii, perioadă în care nu a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește furnizarea de apă, dovadă fiind chitanțele ce atestă achitarea serviciilor furnizate. Cu toate acestea, imediat ce foștii chiriași au predat spațiul, furnizarea cu apă a fost sistată, la data de 18.05.2019 nemaiavând apă, cel mai probabil pentru a descuraja încheierea unui nou contract de locațiune. Astfel, deși reclamantul, în calitate de proprietar, a notificat A. în vederea încetării acestei situații vădit abuzive, reclamanții s-au lovit de pasivitatea pârâtei care nu le-a oferit nici măcar un răspuns, persistând în abuzul săvârșit. Reclamanta a arătat faptul că deține dreptul de a folosi spațiile comune aferente imobilului dat în comodat, deține dreptul de folosință al imobilului având destinația de spațiu comercial, situat în București, .. 82, . 6, având nr. cadastral .-C1-U27, până la data de 31.12.2022. Conform art. 648 alin. (2) Cod civil , părțile comune sunt bunuri accesorii în raport cu spațiile locative, care constituie bunurile principale în sensul art. 546. Art. 546 alin. (3) Cod civil prevede că dacă nu se prevede altfel bunul accesoriu urmează situația juridică a bunului principal inclusiv în caz de înstrăinare sau de grevare a bunului principal. Cu alte cuvinte, odată dobândit dreptul de folosință asupra bunului principal, reprezentat de spațiul comercial, reclamanta a dobândit și folosința bunurilor accesorii reprezentate de spațiile comune, astfel încât urmează a se aplica prezentei spețe dispozițiile Legii nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor. În acest sens, toate drepturile stipulate în favoarea proprietarilor și coproprietarilor, urmează a se aplica și societății care, în această situație, exercitând dreptul de folosință asupra imobilului, se va substitui proprietarului. Reclamanții au invocat dispozițiile art. 35 alin. 1 lit. d) și e) din Legea nr. 196/2018, art. 38 alin. 1 din Legea nr. 196/2018 și art. 28 alin. 1 din Legea nr. 196/2018. De asemenea, reclamanta a arătat faptul că drepturile sale referitoare la utilizarea spațiilor comune sunt reglementate și de Codul civil , la art. 647 și art. 653. Din aceste dispoziții legale incidente rezultă dreptul reclamantei de a utiliza spațiile comune. Cu toate acestea, nici reclamanta și nici reclamantul, în calitate de proprietar, nu dețin o cheie sau un cod de acces în scara A, unde se regăsește avizierul la care sunt afișate obligațiile de plată ale cotelor de întreținere, fiindu-le totodată îngrădit și dreptul de acces în camera tehnică în care se regăsesc robinetele ce permit furnizarea cu apă a imobilelor, situată la subsolul scării A. În ceea ce privește spațiul comercial folosit de reclamantă, actualmente închiriat societății Nutricom SA, acest robinet este închis abuziv de către Asociație, fără o justificare, fără acordul reclamantei sau al reclamantului, în calitate de proprietar al imobilului, situație de natură a crea vădite prejudicii, având în vedere necesitatea apei, mai ales din perspectiva destinației imobilului. Față de aceste aspecte, reclamanții au solicitat constatarea faptului că reclamanta deține dreptul de folosință asupra spațiilor comune, drept care îi este îngrădit în mod nelegal. A. de Proprietari . reclamantei de a se folosi în mod liber de spațiile comune, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor. Reclamanta a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 196/2018, în scopul exercitării drepturilor și obligațiilor ce le revin asupra proprietății comune, în cazul condominiilor se constituie Asociații de Proprietari, care se organizează și funcționează conform prevederilor prezentei legi. Cu alte cuvinte, A. de Proprietari este constituită în scopul asigurării exercitării drepturilor și obligațiilor coproprietarilor asupra spațiilor comune. Reclamanta a invocat dispozițiile art. 35 alin. 1 lit. d) și e) din Legea nr. 196/2018, potrivit cărora constituie părți comune corpurile de clădiri destinate serviciilor comune, precum și instalațiile de apă și canalizare. Totodată, art. 28 alin. 2 din Legea nr. 196/2018 prevede că în vederea bunei informări a proprietarilor, a. de proprietari amplasează la loc vizibil un avizier la care sunt afișate documente, în conformitate cu prevederile prezentei legi. În acest sens, ceea ce A. trebuie să asigure coproprietarilor, locatarilor, comodatarilor și altor persoane ce dețin un drept de folosință asupra bunului principal și asupra bunurilor comune, în mod implicit, este exercitarea liberă a acestui drept, fără a se aduce atingere drepturilor deținute de către ceilalți coproprietari, precum și asigurarea dreptului la informare. În prezenta cauză, reclamantei îi este refuzat accesul la spațiile comune prin netransmiterea unei chei și necomunicarea unui cod de acces în scara A, pentru a putea lua la cunoștință de informațiile afișate la avizier, ceea ce se traduce printr-o încălcare a dreptului la informare De asemenea, A. de proprietari le împiedică reclamanților accesul la camera tehnică în care se regăsesc robinetele destinate furnizării de apă, acest aspect fiind unul cu atât mai abuziv cu cât reclamantei îi este sistată furnizarea cu apă în mod unilateral și nejustificat, pentru perioade decise doar de către pârâtă. În acest sens, reclamanții au arătat că nu sunt incidente cazuri în care apa este temporar sistată de către operatori autorizați, în vederea executării unor lucrări de reparație sau mentenanță, fiind vorba strict despre închiderea robinetului de apă aferent imobilului dat în folosința reclamantei. Față de aceste abuzuri, Legea nr. 196/2018 prevede la art. 29 alin. 3 faptul că orice persoană sau orice proprietar care se consideră vătămată/vătămat într-un drept al său din cauza neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de către președinte, membri ai comitetului executiv, cenzor/comisia de cenzori sau de către administrator se poate adresa în scris compartimentelor prevăzute la art. 10 sau, după caz. instanțelor judecătorești. În aceste condiții, reclamanții au solicitat constatarea faptului că pârâta încalcă în mod incontestabil obligațiile stabilite în sarcina sa prin Legea nr. 196/2018, aspect de natură a crea vădite prejudicii, cu atât mai mult cu cât reclamanta a închiriat spațiul comercial unei societăți care, în lipsa apei menajere, se află în imposibilitatea de exploatare optimă a imobilului. În concluzie, reclamanții au solicitat admiterea prezentei acțiuni și pronunțarea unei hotărâri prin care instanța de judecată să dispună, în temeiul obligației de a face, punerea la dispoziție a codului de acces și/sau a unei chei de la ușa scării A și de la camera tehnică în care se regăsesc robinetele de apă, situată la subsolul scării A, a imobilului din București, .. 82, . asigurării accesului nerestricționat la spațiile comune aferente imobilului folosit de reclamantă și deținut de către reclamant. De asemenea, reclamanții au solicitat, în temeiul obligației de a face, deblocarea furnizării de apă rece menajeră pentru imobilul dat reclamantei în comodat. În temeiul obligației de a nu face, reclamanții au solicitat abținerea pârâtei de la orice acțiune sau activitate care are ca efect întreruperea furnizării de apă, urmând ca o eventuală sistare să se realizeze doar cu acordul expres și prealabil al reclamantei sau al proprietarului imobilului. În temeiul art. 453 C.proc.civ. , reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 196/2018 și ale art. 647 alin. 1, 648 alin. 2 și art. 653 C.civ. , precum și restul dispozițiilor legale invocate. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de Aosta Developement SRL și de către C. C. C., ca neîntemeiată. În fapt, reclamanții dețin la parterul blocului C16, scara A, un spațiu comercial unde desfășoară activitatea de comercializare a produselor din carne. Spațiul comercial are acces din . magazinul și din spate, unde este situat depozitul. Prin această dispunere a spațiului comercial pe care îl deține în proprietate dl. C. C. C., proprietarilor de apartamente situate la scara A a blocului C16, le-a fost îngrădit accesul la curtea interioară (luminator), spațiu ce are exclusiv rol de luminator și de aerisire a băilor și bucătăriilor proprietarilor scării A. Practic, curtea interioară a fost izolată prin zidirea a două uși spre curtea interioară și prin desființarea a două încăperi de trecere cu destinația spațiu comun al proprietarilor imobilului . prezent au rol de depozit. Această situație rezulta fără nici un dubiu din schița imobilului, așa cum a fost dat în folosință în 1980 și din schița spațiului comercial. Reclamanții nu au prezentat Asociației până în prezent actele în baza cărora dețin spațiul și nici nu au solicitat asociației vreun acord pentru activitatea ce o desfășoară sau pentru furnizarea apei calde sau reci. Pentru a beneficia de apă rece și apa caldă, precum și de agent termic, proprietarul spațiului se poate adresa furnizorilor de utilități, respectiv Apa N. sau RADET, aceștia fiind cei care le pot furniza aceste utilități în baza unui contract. De altfel, pentru aceste servicii tarifele sunt diferențiate la furnizori în funcție de destinația spațiului și nu este normal să fie amestecate cu ale proprietarilor de locuințe. Cel mult, A. poate da un acord, cu consultarea proprietarilor de locuințe, în ce privește branșarea din conductele blocului și nu furnizarea acestor utilități. De branșarea în conductele blocului cu acordul Asociației sau de branșarea în magistralele furnizorului depinde doar costul mai mic sau mai mare pe care reclamanții îl vor suporta cu proiectele, cu materialele folosite și cu manopera. Având în vedere cele prezentate, pârâta a solicitat respingerea cererea reclamanților ca neîntemeiată pe toate capetele de cerere, neexistând nicio înțelegere în sensul furnizării apei reci și apei calde către aceștia, că furnizarea acestor utilități se face de către furnizori, Apa N. și RADET, pe bază de contract și că în fapt se urmărește obligarea Asociației la furnizarea unor utilități ce nu îi aparțin, tocmai pentru a se minimaliza costuri ce ar cădea în sarcina reclamanților în cazul urmării procedurii legale. La termenul de judecată din 05.12.2020 reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare prin care a solicitat acoperirea tuturor prejudiciilor ocazionate de sistarea furnizării de apă și împiedicarea accesului la spațiile comune. Reclamanții au arătat faptul că, având în vedere obligațiile legale încălcate de către partea adversă, enunțate în cadrul cererii de chemare în judecată, respectiv art. 38 alin. 1 din Legea nr. 196/2018, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 196/2018, art. 647 alin. 1 C.civ. , art. 653 C.civ. și au precizat faptul că acest nou capăt de cerere are ca temei de drept răspunderea civilă delictuală, definită la art. 1349 alin . 1 C.civ. Reclamanții au arătat că își întemeiază solicitarea de acoperire a prejudiciilor cauzate pe dispozițiile art. 1349 alin. 2 C.civ și a invocat dispozițiile art. 1357 C.civ și art. 1381 și urm C.civ. În ceea ce privește condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția, reclamanții au menționat faptul că acestea sunt întrunite. În ceea ce privește fapta ilicită, reclamanții au arătat faptul că aceasta constă în nerespectarea obligațiilor legale impuse de către legiuitor Asociației de Proprietari, respectiv încălcarea art. 38 alin. 1 din Legea nr. 196/2018, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 196/2018, art. 647 alin. 1 C.civ și art. 653 C.civ. În ceea ce privește prejudiciul, reclamanții au arătat că față de situația în care se regăsesc din culpa exclusivă a Asociației, au fost nevoiți să suporte numeroase costuri neprevăzute pentru a asigura locatarului imobilului în cauză posibilitatea exploatării și utilizării bunului închiriat conform destinației acestuia și pentru a încerca soluționarea acestei situații vădit prejudiciabile. Reclamanții au arătat faptul că, astfel cum reiese din înscrisurile anexate, au suferit un prejudiciu care însumează 19.822,25 lei, fiind format din: 12.668,59 lei cu titlu de chirie stornată pentru perioada 16 iulie - 15 august 2019 întrucât locatarul nu a putut utiliza spațiul închiriat în lipsa apei curente (conform facturii nr. 509 emise pentru plata chiriei și facturii nr. 520 emisă pentru stornarea facturii nr. 509), 6455,13 lei cu titlu de preț al contractului de prestări servicii nr. 03/02.09.2019 și a actelor adiționale încheiate (5578,10 lei conform facturii nr. 710/19.09.2019 și extrasului de cont nr. 69/24.09.2019 + 877,03 lei conform facturii nr. 731/28.11.2019 și chitanței nr. STEEL04/28.11.2019), 242,90 lei contravaloare încălzitor apă + chiuvetă (conform bonului fiscal din data de 15.11.2019 emis de Leroy Merlin), 64,60 lei contravaloare accesorii încălzitor apă (conform facturii nr. 556/16.01.2019 și bonul fiscal aferent emis de KLS International . lei contravaloare cheltuieli cu furtunul (conform bonului fiscal din data de 10.09.2019 emis de Centrul Comercial Bricostore România SA), 15,23 lei inventariere instalație de furnizare a energiei de către RADET în vederea încheierii contractului separat cu furnizorul (conform facturii nr. 356/02.07.2019) și 240 lei contravaloare servicii executor judecătoresc pentru comunicare notificări adresate Asociației de Proprietari (conform chitanțelor nr. 2107/26.06.2019 și 2123/23.07.2019). La cuantumul indicat cu titlu de prejudiciu urmează a se adăuga cheltuielile de judecată și taxele de timbru aferente prezentei cereri de chemare în judecată. În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit este evident, întrucât sistarea nelegală a apei, restricționarea accesului la spațiile comune ale imobilului în cauză și comportamentul vătămător al părții adverse sunt unicele cauze ale cheltuielilor pe care reclamanții au fost nevoiți să le suporte, iar legătura de cauzalitate reiese din înscrisurile ce atestă prejudiciul suferit. În ceea ce privește vinovăția, pentru ca răspunderea civilă a părții adverse să fie angajată este necesar ca această faptă să poată fi imputată autorului ei, fiind necesar ca autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, acționând cu vinovăție. Vinovăția Asociației rezultă în mod clar din acțiunile ilicite întreprinse de aceasta, precum și din întâmpinarea formulată, unde fără a contesta cele susținute de reclamanți, arată că a realizat aceste încălcări ale legii în mod voit, urmărind forțarea reclamanților la construirea unei căi de acces către un iluminator ce a fost închis printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în dosarul nr. .. Astfel, pornind de la dispozițiile art. 1357 alin. 2 C.civ, unde se indică expres că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, reclamanții, față de situația expusă, au arătat că se impune răspunderea Asociației pentru prejudiciile cauzate. Reclamanții au solicitat modificarea cererii de chemare în judecată în sensul învestirii acesteia cu un nou capăt de cerere având ca obiect pretenții și să dispună admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată. În ședința publică din data de 05.12.2019, pârâta A. de Proprietari . depus cerere reconvențională, în contradictoriu cu pârâții C. C. C., M. L. F. și . care a solicitat anularea în parte a titlului de proprietate deținut de M. L. F. cu privire la spațiul comercial aflat la parterul condominiului situat în București, .. 82, ., respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1363/2012 de BNPA FIDELIS, arătând că evaluează capătul de cerere la 4500 lei. De asemenea, a solicitat obligarea pârâților să refacă compartimentarea inițială a spațiilor comerciale deținute de către aceștia și obligarea pârâților să permită accesul nerestricționat tuturor proprietarilor spre curtea interioară de lumină a blocului. La data de 09.12.2019, reclamanții au formulat cerere precizatoar ea cererii modificatoare, prin care au arătat, astfel cum le-a fost pus în vedere la termenul de judecată din data de 05.12.2019, că înțeleg să solicite prejudiciul în solidar, conform calculelor redate în cadrul cererii modificatoare. Astfel, reclamanții au menționat că au suferit un prejudiciu care, până la acest moment, însumează 19.822,25 lei și este format din: 12.668,59 lei cu titlu de chirie stomată pentru perioada 16 iulie-15 august 2019 întrucât locatarul nu a putut utiliza spațiul închiriat în lipsa apei curente (conform facturii nr. 509 emise pentru plata chiriei și facturii nr. 520 emisă pentru stornarea facturii nr. 509, precum și Adresei nr. 5346/04.10.2019 formulate de Nutricom SA); 6455,13 lei cu titlu de preț ai contractului de prestări servicii nr. 03/02.09.2019 și a actelor adiționale încheiate (5.578,30 lei conform facturii nr. 710/19.09.2019 și extrasului de cont nr. 69/24.09.2019 + 877,03 lei conform facturii nr. 731/28.11.2019 și chitanței nr. STEEL04/28.11.2019); 242,90 lei contravaloare încălzitor apă + chiuvetă (conform bonului fiscal din data de 15.11.2019, emis de Leroy Merlin); 64,60 lei contravaloare accesorii încălzitor apă (conform facturii nr. 556/36.11.2019 și bonul fiscal aferent emis de KLS International Corn SRL); 135,80 iei contravaloare cheltuieli cu furtunul (conform bonului fiscal din data de 10.09.2019, emis de Centrul Comercial Bricostore România SA); 15,23 lei inventariere instalație de furnizare a energiei de către RADET în vederea încheierii contractului separat cu furnizorul (conform facturii nr. 356/02.07.2019); 240 lei contravaloare servicii executor judecătoresc pentru comunicare notificări adresate Asociației de Proprietari - anexate prezentei (conform chitanțelor nr. 2107/26.06.2019 și 2123/23.07.2019). Reclamanții au menționat faptul că prejudiciul urmează a fi actualizat pe durata procesului cu alte eventuale cheltuieli pe care vor fi nevoiți a le suporta și au solicitat și acordarea dobânzii legale în temeiul art. 1535 alin. 1 C.civ. și OUG nr. 13/2011. În ședința din 23.01.2020, pârâta A. de Proprietari . la dosarul cauzei întâmpinare la cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului civil nr. . formulată de A. A. A., C. C. C. și Simi. I., prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și obligarea reclamanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze. Fapta ilicită invocată de reclamații-pârâți nu există, aceștia nu sunt membri ai Asociației de Proprietari, nu au solicitat branșarea la utilități, nu au întocmit un proiect de modificare a instalațiilor pe care le utilizează și nu au plătit Asociației de Proprietari cheltuieli de întreținere pentru spațiul pe care îl dețin la parterul condominiului. Prejudiciul nu există. Suma de 12.668,59 lei nu reprezintă un prejudiciu datorat culpei pârâtei ci a lipsei de diligență a reclamanților care nu au încheiat contracte cu furnizorii de utilități și nu au solicitat branșarea la utilități. A. de Proprietari nu poate fi un furnizor de utilități pentru spațiul comercial al reclamanților, știut fiind că prețul pentru utilități este mai mic pentru consumul casnic, față de cel perceput de furnizori de la societățile comerciale. Nici suma de 6455,13 lei și nici cele solicitate pentru accesorii, nu reprezintă un prejudiciu cauzat de pârâtă, ci prețul unor investiții făcute de reclamanți, care au ales această modalitate de dotare cu utilități a spațiului comercial pe care îl administrează, în loc să solicite furnizorilor branșarea legală la utilități. Nu există o vinovăție a pârâtei pentru săvârșirea faptelor imputate. Așa cum a arătat nu are calitatea de furnizori de utilități și nu poate furniza apă rece/caldă și căldură către reclamanți la prețul pentru consum casnic. Reclamanții nu sunt membri ai Asociației de Proprietari și nu au plătit niciodată cheltuieli de întreținere către A. de Proprietari. Nu poate să permită branșarea ilegală la instalațiile condominiului fără acordul furnizorilor de utilități și fără întocmirea unor proiecte de instalații întocmite de reclamanți și aprobate de furnizori urmate de încheierea unor contracte pentru furnizarea de utilități. La termenul de judecată din 23.01.2020 instanța a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, constatând că pârâta este decăzută din dreptul de a formula cerere reconvențională, cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată-fila 195 dosar. La același termen de judecată din 23.01.2020 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, constatând că pârâta este decăzută din dreptul de a solicita alte probe, cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată-fila 196 dosar. Prin sentința civilă nr. 3161/25.06.2020, Judecătoria Sectorului 6 a admis în parte cererea, așa cum a fost modificată, formulată de reclamanții A. A. A. și C. C. C., în contradictoriu cu pârâta A. de Proprietari .. obligat pârâta să pună la dispoziția reclamantului C. C. C. codul de acces sau/și cheia de la ușa scării A; a obligat pârâta să deblocheze furnizarea de apă rece menajeră pentru spațiul ce face obiectul contractului de comodat nr.35/21.10.2015; a obligat pârâta la plata sumei de .,59 lei către reclamanta A. A. A.; a obligat pârâta la plata sumei de 240 lei către reclamantul Simi.; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4798,43 lei către reclamanți. Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut următoarele: Reclamantul Simi. este proprietarului spațiului cu altă destinație situat la parterul blocului C16, conform extrasului de carte funciară depus la fila 200 dosar. Prin contractul de comodat nr.35/21.10.2015, a cărui durată a fost prelungită până la data de 31.12.2022 reclamantul Simi. transmite reclamantei A. A. dreptul de folosință asupra spațiului comercial. Conform art.38 alin.1 din legea 196/2018 fiecare proprietar din condominiu poate folosi, în condițiile acordului de asociere, atât spațiul care constituie bunul principal, cât și părțile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalți proprietari și fără a schimba destinația clădirii. Conform art.35 lit .b din legea 196/2018 constituie părți comune din condominiu, dacă actele de proprietate nu prevăd altfel, locurile de trecere, scările și casa scărilor și coridoarele… instalațiile de apă și canalizare. Prin urmare, cât timp reclamantul Simi. are calitatea de proprietar, acesta are dreptul de a folosi atât bunul său principal, cât și părțile comune, conform art.38 alin.1 din legea 196/2018, prin părțile comune înțelegându-se și casa scării, după cum și instalațiile de apă și canalizare. În plus, conform art.28 din legea 196/2018 proprietarii din condominiu au dreptul să fie informați în legătură cu toate aspectele ce privesc activitatea asociației, iar în vederea bunei informări a proprietarilor, a. de proprietari amplasează la loc vizibil un avizier la care sunt afișate documente. Astfel, față de cele menționate mai sus, instanța a reținut că reclamantul are dreptul de a folosi casa scării și de avea acces la informațiile afișate la avizierul situat în acest spațiu. În ceea ce-l privește pe comodatar, instanța a reținut că este adevărat că acesta a dobândit folosința accesoriilor cât timp a dobândit folosința bunului principal, conform art.648 Cod civil . Cu toate acestea, Legea specială nr. 196/2018 nu stabilește raporturi între chiriaș/locatar și a. de proprietari, folosința părților comune fiind recunoscută proprietarului care o poate transmite la rândul său, urmând ca raporturile să se regleze între proprietar și comodatar. În consecință, pentru a asigura folosința părților comune proprietarului, instanța a admis în parte primul capăt de cerere și a obligat pârâta să pună la dispoziția reclamantului Simi. codul de acces sau/și cheia de la ușa scării A. În ceea ce privește obligația de a pune la dispoziție cheia de la camera tehnică unde se regăsesc robinetele de apă, instanța a reținut că în conformitate cu art.63 din legea 196/2018 administrarea, exploatarea, întreținerea, repararea, reabilitarea și/sau modernizarea, după caz, a proprietății comune aferente condominiului sunt în sarcina asociației de proprietari. Din dispozițiile art.64 și urm. rezultă că cel care are atribuții privind administrare tehnică și întreținere a proprietății comune este administratorul blocului. Prin urmare, accesul la camera tehnică unde se găsesc robinetele de apă nu se impune a fi acordat fiecărui proprietar, cât timp administrarea tehnică este acordată prin lege administratorului, proprietarul, în cazul unor acte abuzive, având calea acțiunilor în justiție, chiar pe calea procedurilor speciale, de urgență. Având în vedere cele reținute mai sus, instanța a respins capătul de cerere având ca obiect obligația de a pune la dispoziție cheia de la camera tehnică unde se regăsesc robinetele de apă. În ceea ce privește obligația de debloca furnizarea de apă rece, instanța a reținut că art. 35 din legea 196/2018 stabilește caracterul de părți comune al instalațiilor de apă și canalizare, cu excepția cazului în care actele de proprietate prevăd altfel. Faptul că instalațiile nu sunt părți comune și deci reclamanții nu au dreptul de a le folosi nu se poate dovedi cu martori, așa cum dorea pârâta, ci, conform textului de lege precitat, excepția trebuie dovedită cu actele de proprietate care să prevadă în sens contrar. Or, la dosar nu au fost depuse acte de proprietate care să dovedească situația contrară, prin urmare, raportat la dispozițiile art.38 din legea 196/2018 proprietarul are dreptul de a folosi bunul principal și instalațiile comune. Planurile depuse la dosar de către pârâtă nu dovedesc contrariul, ci doar o eventuală compartimentare a spațiului, pe de altă parte conform art.290 Cod procedură civilă planurile, schițele ar fi putut avea putere doveditoare numai în măsura în care s-ar fi făcut dovada că au legătură directă cu actele de proprietate și ar fi purtat semnătura persoanei care a întocmit înscrisurile, cerință neîndeplinită în cauza de față. Mai reține instanța că pe parcursul judecății, pârâta și-a schimbat atitudinea în sensul că, deși inițial nu a negat faptul că ar fi întrerupt furnizarea de apă, ulterior, la ultimul termen de judecată, a afirmat că reclamanții sunt branșați la apă, situație nedovedită în condițiile în care pârâta nu a dovedit faptul că necesitatea administrării probei testimoniale ar fi reieșit din dezbateri. Încă de la început pârâta ar fi trebuit să exprime o atitudine tranșantă și să arate faptul că nu a întrerupt furnizarea apei, mulțumindu-se însă să arate în întâmpinare faptul că reclamanții au îngrădit accesul la curtea interioară/luminator, că reclamanții nu au prezentat Asociației până în prezent actele în baza cărora dețin spațiul și nici nu au solicitat asociației vreun acord pentru activitatea ce o desfășoară sau pentru furnizarea apei calde sau reci. Instanța a reținut că reclamanții nu au nevoie pentru folosirea instalațiilor comune de un asemenea acord, atât timp cât, așa cum s-a reținut mai sus instalațiile de apă și canalizare au caracterul de părți comune, iar art.38 permite folosirea acestora de către orice proprietar, fără a face distincția între proprietar de locuință și proprietar de spațiu cu altă destinație. Faptul că la rândul lor reclamanții ar fi îngrădit accesul la un spațiu comun nu o îndreptățește pe pârâtă să împiedice la rândul său folosința părților comune prin accesul la instalația comună și, implicit, la furnizarea de apă, ci să acționeze pe căi legale și cu respectarea dispozițiilor legale în acest sens. Având în vedere cele reținute mai sus, instanța a obligat pârâta să deblocheze furnizarea de apă rece menajeră pentru imobilul ce face obiectul contractului de comodat nr.35/21.10.2015. În ceea ce privește cererea având ca obiect abținerea de la orice acțiune sau activitate care are ca efect întreruperea furnizării de apă, urmând ca o eventuală sistare să se realizeze doar cu acordul expres și prealabil al societății sau al proprietarului imobilului, instanța a reținut că se pot ivi situații de urgență în care întreruperea să fie justificată de avarii la instalații, astfel încât să fie necesar o întrerupere imediată a furnizării apei, necondiționată de acordul proprietarului. Astfel fiind, acest capăt de cerere apare ca neîntemeiat, așa cum s-a reținut și mai sus, în cazul unor acte abuzive, reclamanții având calea acțiunilor în justiție, chiar pe calea procedurilor speciale, de urgență. În ceea ce privește cererea întemeiată pe răspunderea delictuală a pârâtei, instanța a reținut că între reclamanta Aosta și . intervenit contractul de închiriere având ca obiect spațiu în litigiu, cu valabilitate în perioada 15.05.2019 până la 14.05.2021, pentru o chirie lunară de 2250 euro+TVA. Conform adresei chiriașului acesta nu a beneficiat de apă în lunile iulie, august 2019. Conform facturii 509/22.07.2019 și facturii storno nr.520/23.10.2019-filele 80,81 s-a stornat chiria în valoare de .,59 lei (2250 euro+TVA). Instanța a reținut astfel că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art.1357 Cod civil , respectiv fapta ilicită și vinovăția pârâtei, conform celor detaliate mai sus aceasta încălcând cu bună știință dispozițiile legii 196/2018, prejudiciul în acest caz constând în chiria neîncasată, după cum este dovedită și legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei și împrejurarea că locatorul nu a putut să asigure utilitățile pentru bun, fapt pentru care nu a încasat chiria. Faptul că respectivul contract nu este înregistrat la ANAF nu are relevanță cu privire la existența realității juridice a contractului, întrucât conținutul înscrisului sub semnătura privată poate fi opus terților, ca simplu fapt juridic, până la proba contrară, probă ce nu a fost făcută în cauză. În consecință, instanța a obligat pârâta la plata sumei de .,59 lei către reclamanta Aosta, având în vedere că prejudiciul s-a produs numai în patrimoniul acesteia, iar nu al ambilor reclamanți. În ceea ce privește prejudiciul legat de contravaloarea serviciilor de montare instalații sanitare, încălzitor apă și accesorii la acesta, chiuvetă și furtun, instanța a reținut că nu este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtei și aceste cheltuieli. În speță nu este făcută dovada că aceste cheltuieli sunt toate necesare și au fost făcute strict pentru a suplini lipsa apei oprite de pârâtă, simplul fapt al dovedirii acestor cheltuieli nefiind suficient, în opinia instanței, pentru a dovedi legătura de cauzalitate, astfel că acestea nu au fost acordate. Aceeași este situația și în ceea ce privește suma de 15,23 lei inventariere instalație, nu s-a făcut dovada că aceste cheltuieli s-au făcut strict ca urmare a faptei pârâtei și nici că reclamanta intenționează încheierea contractului separat cu furnizorul, motiv pentru care nu au fost acordate. Instanța a reținut însă că sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale cu privire cheltuielile generate de comunicarea notificărilor către pârâtă-filele 96-100 dosar, prin care, ca urmare a faptei ilicite a acesteia, reclamantul o notifica în vederea respectării dispozițiilor legale pentru respectarea drepturilor sale, motiv pentru care instanța a obligat pârâta la plata sumei de 240 lei către reclamantul Simi., având în vedere că prejudiciul s-a produs numai în patrimoniul acesteia, iar nu al ambilor reclamanți. În baza art. 453 alin.2 Cod procedură civilă a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, respectiv 798,43 lei taxa de timbru aferentă capetelor de cerere admise și 4300 lei parte din onorariu avocat, proporțional cu admiterea cererii-filele 12-14. În baza art.453 alin.2 Cod procedură civilă a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către pârâtă, proporțional cu culpa procesuală, respectiv cu respingerea cererii, respectiv 300 lei parte din onorariu avocat, conform chitanței nr.145/19.05.2020 depusă la ultimul termen de judecată. A compensat cheltuielile de judecată conform art.453 alin.2 Cod procedură civilă și în final a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4798,43 lei către reclamanți. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. A. A. și C. C. C., solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii integrale a capătului de cerere referitor la acoperirea prejudiciului cauzat de către A. de proprietari și a cheltuielilor de judecată aferente. În motivare, se arată următoarele: Contrar aspectelor reținute de către prima instanță, sunt întrunite toate condițiile pentru restituirea integrală a prejudiciului cauzat de către A. de Proprietari. Ca urmare a acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, se impune restituirea proporțională a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers. Apreciază că în prezenta cauză se impune acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate de acțiunea ilicită a părții adverse, condițiile răspunderii civile delictuale fiind întrunite și în ceea ce privește restul sumelor solicitate. Astfel, suplimentar sumelor ce au fost acordate cu titlu de prejudicii (12.908,59 lei) prin sentința pronunțată, au solicitat prin cererea modificatoare și acoperirea prejudiciului în cuantum de 6.913 lei, constând în: - 6455,13 lei cu titlu de preț al contractului de prestări servicii nr. 03/02.09.2019 și a actelor adiționale încheiate (5.578,10 lei conform facturii nr. 710/19.09.2019 și extrasului de cont nr. 69//24.09.2019 + 877,03 lei conform facturii nr, 731/28.11.2019 și chitanței ./28.11.2019); - 242,90 lei contravaloare încălzitor apă + chiuvetă (conform bonului fiscal din data de 15.11.2019, emis de Leroy Merlin); - 64,60 lei contravaloare accesorii încălzitor apă (conform facturii nr. 556/16.11.2019 și bonul fiscal aferent emis de KLS International .> -135,80 lei contravaloare cheltuieli cu furtunul (conform bonului fiscal din data de 10.09.2019, emis de Centrul Comercial Bricostore Romania SA); - 15,23 lei inventariere instalație de furnizare a energiei de către RADET în vederea încheierii contractului de furnizare separat (conform chitanțelor nr. 2107/26.06.2019 și 2123/23.07.2019). În ceea ce privește condițiile atragerii răspunderii, având în vedere că instanța a reținut, în mod corect, fapta ilicită, prejudiciul și vinovăția, se axează strict pe legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, această condiție fiind singura constatată de către prima instanță ca nefiind întrunită/dovedită. Prin urmare, solicită să se constate faptul că aceste cheltuieli nu ar fi fost realizate în lipsa faptei ilicite săvârșite de către A. de proprietari. Astfel, din Anexa nr. 1 la contractul de prestări servicii nr. 03/02.09.2019, încheiat cu societatea Steel Concrete Construct SRL, reies în mod clar activitățile ce au cauzat achitarea sumei de 6455,13 lei, fiind vorba despre racorduri și instalații pentru alimentarea spațiului cu apă dintr-o sursă exterioară. Este evident că nu ar fi fost necesară identificarea unei surse externe de furnizare a apei dacă A. nu ar fi sistat furnizarea apei menajere. De asemenea, raționamentul învederat stă la baza tuturor cheltuielilor realizate cu privire la furnizarea apei. Aceleași considerente se regăsesc și în ceea ce privește factura emisă de RADET. Câtă vreme A. de proprietari dorește a condiționa furnizarea apei de realizarea unor lucrări de construcții pentru care nu există vreo obligație legală în sarcina reclamanților, au fost nevoiți a găsi alte modalități de acces la apă curentă pentru a nu pierde contractul de închiriere încheiat cu societatea Nutricom, cu atât mai mult cu cât fuseseră deja nevoiți a stoma factura emisă pentru chirie. O atare modalitate era reprezentată de încheierea unui contract separat, individual cu Radet, aspect ce reclama procedura prealabilă de inventariere a instalației. De altfel, un imobil care nu are apă curentă nu va putea fi folosit în nicio circumstanță, mai ales din perspectiva destinației sale comerciale, astfel că lucrările ar fi fost necesare chiar și în lipsa unui contract de închiriere, însă cu atât mai mult în această situatie. Tocmai pentru a nu fi constrânși de situație și de a diminua prejudiciul din perspectiva chiriei, au realizat toate lucrările necesare asigurării apei curente în spațiul supus închirierii. Or, din această perspectivă, nu este vorba în niciun caz, de cheltuieli voluptorii, ci de unele cu caracter strict necesar în vederea asigurării unei utilizări normale a imobilului în cauză. Ca urmare a acestor aspecte, apreciază că legătura de cauzalitate exista și a fost dovedită încă din primă instanță, prin dovezile depuse la dosar fiind detaliate, în mod clar, activitățile realizate și achizițiile făcute pentru a diminua consecințele negative alte activităților ilicite săvârșite de către partea adversă. Ca urmare a acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, se impune restituirea proporțională a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers. Conform art. 453 alin. (2) C.proc.civ. , când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată. Astfel, în ipoteza admiterii primului motiv de apel și acordării integrale a prejudiciului suferit, solicită instanței revenirea asupra cuantumului cheltuielilor de judecată acordat, atât în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, cât și în ceea ce privește onorariul avocațial, urmând ca acestea să fie majorate proporțional cu solicitările formulate și admise. Față de totalitatea aspectelor expuse, solicită admiterea apelului formulat cu consecința schimbării, în parte, a sentinței civile nr. 3161/2020, pronunțate la data de 25.06.2020 de către Judecătoria Sector 6 București, secția civilă, în dosarul nr. . și, pe cale de consecință, admiterea integrală a capătului de cerere referitor la acoperirea prejudiciului cauzat de către A. de proprietari și a cheltuielilor de judecată aferente. In temeiul art. 453 C.proc.civ. , solicită obligarea părții adverse la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul apel. În drept, dispozițiile art. 453, 466 și urm. C.proc. civ., precum și pe oricare dispoziții legale invocate în prezentul apel. Intimata pârâtă A. DE PROPRIETARI C 16 a formulat întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului, ca nefondat și obligarea apelanților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze. În mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii civile delictuale a pârâtei, lipsind legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul pretins de către apelanții-reclamanți. Analizând prejudiciul reclamat de către apelanți, acesta nu poate fi imputat în sarcina pârâtei, întrucât bunurile achiziționate și serviciile contractate, detaliate pe larg în cuprinsul cererii de apel au fost utile pentru ca spațiul comercial situat la parterul blocului, închiriat de apelanta-reclamantă A. A. A. în favoarea societății Nutricom să își desfășoare activitatea în condiții corespunzătoare, fără a avea legătură cu activitatea de sistare a apei reci către acest spațiu. Deși se susține contrariul, este evident faptul că apelanții reclamanți au achiziționat instalații sanitare, încălzitor de apă și accesorii la acesta, chiuvetă și furtun exclusiv pentru buna desfășurare a activității chiriașului și folosința corespunzătoare a spațiului, nicidecum ca urmare a faptei pârâtei. Mai mult decât atât, apelanții-reclamanți pretind sume de bani pentru echipamente/instalații de încălzire a apei, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată au solicitat obligarea pârâtei la deblocarea furnizării de apă rece menajeră, nu și a apei calde. Dacă din rațiuni economice, apelanții reclamanți au considerat că este mai oportun să instaleze echipamente de încălzire a apei în incinta spațiului comercial, aceștia nu pot pretinde de contravaloarea acestor echipamente, întrucât aceste cheltuieli nu au fost determinate de fapta ilicită a pârâtei, ci de opțiunea apelanților-reclamanți. În ceea ce privește suma de 6.455,13 lei, reprezentând prețul contractului de prestări servicii nr. 03/02.09.2019, acest contract nu avea un caracter necesar/urgent, fiind încheiat abia în data de 02.09.2019, în condițiile în care contractul de închiriere având ca obiect spațiul în litigiu a fost semnat în data de 15.05.2019, iar sesizarea instanței de judecată s-a făcut în data de 22.07.2019. Prin urmare, identificarea unei surse externe de alimentare a spațiului cu apă nu a fost determinată de fapta pârâtei, ci pe criterii de oportunitate, apelanții-reclamanți sesizând instanța de judecată cu mult înainte de încheierea contractului de prestări servicii nr. 03/02.09.2019, ceea ce denotă lipsa de urgență reclamata de apelanți, dar și intenția acestora de a realiza anumite investiții în legătură cu spațiul comercial, investiții de care să beneficieze și în viitor și care să sporească valoarea imobilului. În plus, dacă susținerile apelanților-reclamanți ar fi fost întemeiate și într-adevăr exista pericolul de a pierde contractul încheiat cu societatea Nutricom, apelanții ar fi căutat alternative de alimentare a spațiului cu apă în cel mai scurt timp de la semnarea contractului de închiriere, iar nu 5 luni mai târziu sau ar fi sesizat instanța de judecată, pe cale de ordonanță președințiala, pentru luarea unor măsuri de urgență, însă aceștia au preferat să efectueze investiții, achiziționând racorduri și instalații de care beneficiază și în prezent. Pe același considerent, apelanții reclamanți nu pot imputa pârâtei suma de 15.23 lei cu titlu de inventariere instalație de furnizare a energiei de către RADET, fiind vorba de un contract încheiat anterior contractului de prestări servicii având ca obiect alimentarea spațiului cu apă dintr-o sursă exterioară. Astfel, contrar susținerilor din cererea de apel nu s-a făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate între fapta pârâtei și achizițiile în cuantum de 6.913 lei suportate de către apelanții- reclamanți, întrucât acestea nu reprezintă cheltuieli necesare făcute strict pentru a suplini lipsa apei din imobil, ci investiții făcute pentru dotarea cu utilități a imobilului având destinația de spațiu comercial. O dovada în acest sens o reprezintă și cererea apelantului-reclamant C. C. C. din data de 17.11.2020, înregistrată la asociație sub nr. 178/17.11.2020, prin care acesta solicita accesul în subsolul blocului aferent scării A, în data de 19.11.2020 pentru efectuarea măsurătorilor necesare stabilirii unui traseu pentru “viitorul racord la apă rece”, deși pârâta a procedat la alimentarea cu apa a spațiului inca din data de 22.07.2020, iar în fața primei instanțe apelanții reclamanți au confirmat existența tuturor racordurilor și branșamentelor perfect funcționale timp de 12 ani. În apel nu s-au administrat probe noi. Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele: În primul rând, în virtutea limitelor efectului devolutiv al apelului, determinate de ceea ce s-a apelat, conform art. 477 alin. 1 c.pr.civ. , se constată că sentința este criticată de către reclamanți sub aspectul întinderii prejudiciului cauzat acestora prin fapta ilicită a pârâtei, intrând așadar în puterea lucrului judecat statuările primei instanțe cu privire la întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtei. Astfel, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.1357 Cod civil , fapta ilicită constând în împiedicarea folosirii părților comune prin accesul la instalația comună și întreruperea furnizării de apă rece menajeră pentru imobilul ce face obiectul contractului de comodat nr.35/21.10.2015. S-a stabilit că vinovăția pârâtei rezidă tocmai din încălcarea cu bună știință a dispozițiilor legii 196/2018, prima instanță reținând că, prin aceasta, i-a fost provocat reclamantei Aosta un prejudiciu constând în chiria neîncasată, fiind totodată dovedită și legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei și împrejurarea că locatorul nu a putut să asigure utilitățile pentru bun, fapt pentru care nu a încasat chiria. Cu toate acestea, în ceea ce privește prejudiciul legat de contravaloarea serviciilor de montare instalații sanitare, încălzitor apă și accesorii la acesta, chiuvetă și furtun, prima instanță a reținut că nu este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtei și aceste cheltuieli, în sensul că acestea ar fi toate necesare și au fost făcute strict pentru a suplini lipsa apei oprite de pârâtă. Tribunalul reține că o condiție esentiala a raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, în sensul că, pentru ca obligatia de dezdaunare sa ia fiinta, trebuie sa se stabileasca existenta unei legaturi de la cauza la efect . o persoana si prejudiciul suferit de cealalta. Ceea ce intereseaza este raportul de cauzalitate specific, dintre actiunile sau inactiunile având caracterul ilicit si prejudiciu, desi nu pot fi ignorate imprejurarile care pot explica, sub raportul cauzalitatii naturale, producerea unui anumit efect pagubitor. După cum s-a statuat în mod constant în jurisprudență, raportul de cauzalitate nu este întotdeauna un raport direct ., putind fi si un raport mediat, când fapta ilicită (ce se poate concretiza într-o acțiune sau inacțiune) produce o situatie care a permis unor factori să determine un prejudiciu. De asemenea, raportul de cauzalitate cuprinde nu numai faptele care constituie cauza necesara si directa, ci si conditiile cauzale, fapte care au facut posibila cauza sau i-au asigurat ori agravat efectele dăunatoare. Pornind de la aceste considerații, față de circumstanțele particulare ale speței, Tribunalul apreciază, contrar celor reținute de prima instanță, că și cheltuielile reprezentând contravaloarea serviciilor de montare instalații sanitare, încălzitor apă și accesorii la acesta, chiuvetă și furtun, respectiv inventariere instalație de furnizare a energiei de către RADET constituie o consecință prejudiciabilă directă a faptei ilicite a pârâtei, putând-se reține existența legăturii de cauzalitate. Astfel, având în vedere natura și destinația bunului imobil, caracterul indispensabil al apei curente, cu atât mai necesară în contextul activității economice desfășurate în respectivul spațiu, pierderile deja suferite de locator pe fondul sistării apei curente, ca urmare a intervenției ilicite a pârâtei, rezultă cu evidență că identificarea unei surse externe de alimentare cu apă a spațiului și instalarea echipamentelor necesare s-au impus reclamantei pe fondul sistării intempestive a apei potabile și au ocazionat costurile aferente, necesare pentru a surmonta acest inconvenient și pentru a limita pagubele deja produse, cu referire la raportul contractual de locațiune cu societatea Nutricom, cu atât mai mult cu cât, așa cum prima instanță a reținut, reclamanta nu a mai încasat chirie tocmai pentru că nu a reușit să asigure utilitățile pentru bun. Or, în condițiile în care s-a apreciat că sumele reprezentând chiria neîncasată (restituită locatarului) de către reclamantă ca urmare a imposibilității acesteia de a asigura folosința corespunzătoare a spațiului închiriat, consecință a faptei ilicite a pârâtei, pot fi puse în sarcina acesteia, existând deci legătura de cauzalitate dintre faptă și acest prejudiciu, în aceleași coordonate logice și în baza unui raționament similar, se poate, în mod rezonabil, stabili o legătură de cauzalitate între fapta ilicită (sistarea furnizării apei potabile) și prejudiciul constând în cheltuielile necesare asigurării unei utilizări normale a imobilului în cauză, prin procurarea acestei utilități din surse externe, numai și prin prisma faptului că, astfel, s-a urmărit evitarea și/sau limitarea pagubelor derivând din (ne)executarea contractului de locațiune. Inerent, aceste cheltuieli contribuie la sporirea valorii bunului însă, în circumstanțele concrete ale cauzei, din perspectiva posibilității stabilirii unei legături de cauzalitate, ca element al răspunderii civile delictuale, nu s-ar putea susține că ar fi fost oricum și oricând avansate de către reclamantă, chiar și în absența faptei ilicite a pârâtei, ci s-au impus cu necesitate tocmai pentru a limita efectele negative ale activității ilicite a acesteia. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 c.pr.civ. , Tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va obliga pârâta și la plata sumei de 6913 lei, reprezentând prejudiciu constând în c/valoarea serviciilor de montare instalații sanitare, încălzitor apă și accesorii la acesta, chiuvetă și furtun, inventariere instalație de furnizare a energiei de către RADET. De asemenea, va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în 1249 lei taxă de timbru proporțional pretențiilor admise ale reclamanților, 5000 lei onorariu avocațial, totalul de 6249 lei urmând să se compenseze, conform art. 453 alin. 2 c.pr.civ. , cu suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată acordate pârâtei (parțial onorariu avocațial), rezultând astfel 5949 lei, cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, aferente judecății în prima instanță. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței. În temeiul art. 453 alin. 1 c.pr.civ. , va obliga intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată avansate de apelanții reclamanți în apel, în cuantum de 3101 lei, reprezentând c/valoare taxa de timbru și onorariu avocațial achitat conform facturii și ordinului de plată depuse la dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Admite apelul civil formulat de apelanții reclamanți A. A. A. și C. C. C., ambii cu sediul, respectiv domiciliul procesual ales în București, la SCA P. și Asociații, Splaiul Unirii, nr. 223, . împotriva sentinței civile nr. 3161/25.06.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. ., în contradictoriu cu intimata pârâtă A. de Proprietari .. sediul în București, .. 82, .. Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta și la plata sumei de 6913 lei către reclamanți. Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în cuantum de 5949 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către apelanții reclamanți în cuantum de 3101 lei. Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul București. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin grefa instanței, azi, 11.06.2021. Președinte Judecător Grefier A. M. E. P. J. C. A. Red./dact. A.M. Tehnored.EP/5 ex. Jud. sector 6 C. A. E.
