Afişare în paralel: CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ din 20 iulie 2015 şi Competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate de a dispune aplicarea prin procedura reglementată de art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate a dispozițiilor Legii nr. 169/2017 și de anulare a măsurii popririii înființate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală asupra conturilor unor persoane private de libertate

Structură Act

Structură Act

Competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate de a dispune aplicarea prin procedura reglementată de art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate a dispozițiilor Legii nr. 169/2017 și de anulare a măsurii popririi înființate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală asupra conturilor unor persoane private de libertateRevista ”Dreptul”, Nr. 2/2019, pag. 164Autor: Simona Cireșica NedelcuNota - Compartimentul juridic - C.T.C.E. Piatra-Neamț:Până nu demult, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la competenţa de soluţionare a cererilor prin care persoane aflate în executarea unor pedepse privative de libertate solicitau, în baza art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introdus prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, acordarea zilelor compensatorii cu privire la restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află. Astfel, într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că într-o asemenea ipoteză cererea este de competenţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate, întrucât măsura compensatorie prevăzută de art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal constituie un drept al persoanelor condamnate, astfel încât soluţionarea unor astfel de cereri se face potrivit procedurii prevăzute de art. 56 alin. (9) şi (12) din actul normativ sus-menţionat. Într-o a doua orientare jurisprudenţială, cererile condamnaţilor au fost soluţionate de instanţa de executare sau instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare conform art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, fiind vorba despre o cauză de micşorare a pedepsei.Această practică neunitară a fost tranșată prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 8/2019 care a stabilit următoarele:Competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. (Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 427 din 30 mai 2019)Întrucât nu intenționăm să ne substituim interpretării date de autor asupra problemei de drept reținute spre analiză în acest articol, vă prezentăm, cu titlu exemplificativ, câteva paragrafe din acest studiu:Într-o primă opinie, s-a apreciat că această instituție ar fi un beneficiu al legii și, în consecință, ar fi de competența exclusivă a Biroului evidență din cadrul penitenciarului, respectiv acesta va efectua nu numai calculul, ci va soluționa și plângerile împotriva modalității de calcul.(...)A doua interpretare care s-a desprins din practică este aceea că natura juridică a recursului compensatoriu este aceea a unui drept al persoanelor private de libertate, drept susceptibil de a fi încălcat de administrația locului de deținere, și, în consecință, plângerea ar fi de competența judecătorului de supraveghere care va pronunța o încheiere împotriva căreia partea nemulțumită va putea formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul.Raportat la această posibilă natură juridică a art. 55^1 din Legea nr. 169/2017, în practica judecătorilor de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarele din țară, s-a exprimat opinia potrivit căreia aceste dispoziții reglementează o cauză specială de micșorare a pedepsei, în sensul că neexecutarea în condiții corespunzătoare a pedepsei determină reducerea acesteia cu 6 zile la fiecare perioadă de 30 de zile executate în asemenea condiții, motiv pentru care cererea prin care petentul solicită să i se considere ca executate suplimentar un anumit număr de zile excede atribuțiilor administrativ-jurisdicționale ale judecătorului de supraveghere așa cum sunt ele reglementate de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, ea fiind, de fapt, contestație la executare, a cărei soluționare este de competența instanței de judecată, deoarece, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C.pr.pen., contestația împotriva hotărârii penale se poate face când se invocă orice altă cauză de micșorare a pedepsei.(...)(Textul complet al articolului se regăsește în publicația menționată mai sus)
logo