DIRECTIVA CONSILIULUI 89/391/CEE
din 12 iunie 1989
privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 118a,
având în vedere propunerea Comisiei(1), prezentată în urma consultării Comitetului consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă, în cooperare cu Parlamentul European(2),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(3),
întrucât art. 118a din Tratat prevede obligativitatea Consiliului de a adopta, prin intermediul directivelor, cerinţe minime pentru a încuraja îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, în vederea garantării unei mai bune protecţii a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
întrucât prezenta directivă nu justifică o eventuală scădere a nivelurilor de protecţie deja atinse în fiecare dintre statele membre, acestea anagajându-se, în temeiul Tratatului, să promoveze îmbunătăţirea condiţiilor existente în acest domeniu şi să armonizeze aceste condiţii, menţinând totodată îmbunătăţirile deja efectuate;
întrucât este cunoscut că lucrătorii, pe toată durata vieţii lor active profesional, pot fi expuşi efectelor factorilor de mediu periculoşi existenţi la locul de muncă;
întrucât, conform art. 118a din Tratat, directivele evită impunerea de constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar putea împiedica crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
întrucât informarea din partea Comisiei privind programul în domeniul securităţii, igienei şi sănătăţii la locul de muncă(4) prevede adoptarea de directive vizând asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
întrucât Consiliul, prin Rezoluţia din 21 decembrie 1987 privind securitatea, igiena şi sănătatea la locul de muncă(5), ia act de intenţia Comisiei de a înainta Consiliului, în viitorul apropiat, o directivă privind organizarea securitaţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă;
întrucât, în februarie 1988, Parlamentul European a adoptat patru rezoluţii în urma dezbaterilor privind piaţa internă şi protecţia lucrătorilor; întrucât aceste rezoluţii invitau în mod expres Comisia să alcătuiască o directivă cadru care să servească drept bază pentru alte directive speciale care acoperă toate riscurile legate de siguranţa şi sănătatea la locul de muncă;
întrucât statele membre au responsabilitatea de a încuraja îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor care se află pe teritoriul lor; întrucât luarea de măsuri privind protecţia sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor la locul de muncă contribuie, în anumite cazuri, la menţinerea sănătăţii şi, eventual, a securităţii persoanelor cu care locuiesc;
întrucât sistemele legislative ale statelor membre reglementând securitatea şi sănătatea la locul de muncă diferă şi trebuie îmbunătăţite; întrucât prevederile naţionale în acest domeniu, care adesea includ specificaţii tehnice şi/sau standarde voluntare, pot conduce la apariţia de nivele diferite de protecţie a securităţii şi sănătăţii şi permit apariţia concurenţei, în detrimentul securităţii şi sănătăţii;
întrucât numărul accidentelor la locul de muncă sau al bolilor profesionale este încă mare; întrucât măsurile de prevenire trebuie introduse sau îmbunătăţite fără întârziere pentru a menţine securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi pentru a se asigura un grad mai ridicat de protecţie;
întrucât, pentru a se asigura un mai mare grad de protecţie, lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor trebuie informaţi cu privire la riscurile privind securitatea şi sănătatea şi la măsurile necesare pentru reducerea sau eliminarea acestor riscuri; întrucât ei trebuie să contribuie la luarea măsurilor de protecţie necesare, prin intermediul unei participări echilibrate în conformitate cu legislaţia şi practica naţională;
întrucât, informarea, dialogul şi participarea echilibrată în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă trebuie dezvoltate între angajatori şi lucrători şi/sau reprezentanţii lor, cu ajutorul instrumentelor şi procedurilor potrivite, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională; întrucât îmbunătăţirea securităţii, igienei şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă este un obiectiv care nu trebuie subordonat unor consideraţii pur economice;
întrucât angajatorii sunt obligaţi să se informeze continuu asupra ultimelor cuceriri tehnologice şi ştiinţifice privind proiectarea locului de muncă, ţinând cont de pericolele inerente din întreprinderile lor, şi să-i informeze în consecinţă pe reprezentanţii lucrătorilor care îşi exercită drepturile de participare, în conformitate cu prezenta directivă, pentru a putea asigura un nivel mai bun de protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
întrucât prevederile prezentei directive se aplică, fără a aduce atingere unor prevederi mai restrictive, prezente sau viitoare, ale Comunităţii, tuturor riscurilor şi, în special, acelora apărute în urma utilizării la locul de muncă a agenţilor chimici, fizici şi biologici incluşi în Directiva 80/1107/CEE(6), modificată şi completată de Directiva 88/642/CEE(7);
întrucât, conform Deciziei 74/325/CEE(8), Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă este consultat de Comisie în privinţa redactării de propuneri în acest domeniu;
întrucât trebuie înfiinţat un comitet format din membri numiţi de statele membre pentru a ajuta Comisia în efectuarea adaptărilor tehnice la directivele speciale menţionate în prezenta directivă,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
___________
(1) JO C 141, 30.05.1988, p. 1.
(2) JO C 326, 19.12.1988, p. 102 şi JO C 158, 26.06.1989.
(3) JO C 175, 04.07.1988, p. 22.
(4) JO C 28, 03.12.1988, p. 3.
(5) JO C 28, 03.02.1988, p. 1.
(6) JO L 327, 03.12.1980, p. 8.
(7) JO L 356, 24.12.1988, p. 74.
(8) JO L 185, 09.07.1974, p. 15.
----------------
SECŢIUNEA I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1
Obiectul
1. Obiectul prezentei directive este introducerea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
2. În acest scop, directiva conţine principii generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securităţii, eliminarea factorilor de risc sau neprevăzuţi, informarea, consultarea, participarea echilibrată în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională şi pregătirea profesională a lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, precum şi direcţiile generale privind aplicarea principiilor menţionate mai sus.
3. Prezenta directivă nu aduce atingere prevederilor naţionale şi comunitare, prezente sau viitoare, care sunt favorabile protejării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
1. Prezenta directivă se aplică tuturor sectoarelor de activitate, atât publice cât şi private, (industrie, agricultură, comerţ, administraţie, servicii, educaţie, cultură, recreere etc.).
2. Prezenta directivă nu se aplică atunci când vin în contradicţie caracteristicile specifice anumitor activităţi din domeniul administraţiei publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, sau specifice anumitor activităţi din domeniul serviciilor de protecţie civilă
În acest caz, trebuie asigurată securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se cont, pe cât posibil de obiectivele prezentei directive.
Articolul 3
Definiţii
În sensul prezentei directive, termenii de mai jos vor fi definiţi după cum urmează:
(a) lucrătorul reprezintă orice persoană angajată de către un angajator, inclusiv stagiarii şi ucenicii, dar cu excepţia personalului de serviciu;
(b) angajatorul reprezintă orice persoană fizică sau juridică care are raporturi de muncă cu lucrătorul şi are responsabilităţi în ceea ce priveşte întreprinderea şi/sau unitatea respectivă;
(c) reprezentantul lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor reprezintă orice persoană aleasă, selecţionată sau desemnată, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională, pentru a-i reprezenta pe lucrători în situaţiile în care se ridică probleme legate de protecţia securităţii şi sănătăţii lor la locul de muncă;
(d) prevenirea include toate procedeele şi măsurile ce trebuie luate sau planificate în toate etapele de lucru din întreprindere, pentru a preveni sau reduce riscurile profesionale.
Articolul 4
1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că angajatorii, lucrătorii şi reprezentanţii lucrătorilor respectă prevederile legale necesare aplicării prezentei directive.
2. În particular, statele membre asigură supravegherea şi controlul necesar.
SECŢIUNEA II
OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR
Articolul 5
Dispoziţii generale
1. Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele referitoare la activitatea desfăşurată.
2. Dacă, conform art. 7 alin. (3), angajatorul contractează servicii sau persoane specializate, din exterior, acesta nu este exonerat de răspunderile ce-i revin în acest domeniu.
3. Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă nu aduc atingere principiului răspunderii angajatorului.
4. Prezenta directivă nu limitează posibilitatea statelor membre de a prevedea excluderea sau diminuarea răspunderii angajatorilor pentru faptele determinate de circumstanţe independente de voinţa acestora, imprevizibile sau determinate de evenimente excepţionale ale căror consecinţe nu ar fi putut fi evitate, în ciuda manifestării oricărei atitudini vigilente.
Statele membre nu sunt obligate să recurgă la posibilitatea menţionată în paragraful anterior.
Articolul 6
Obligaţii generale ale angajatorilor
1. În cadrul răspunderilor sale, angajatorul va lua măsurile necesare privind protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale, informarea, instruirea, precum şi realizarea cadrului organizatoric.
Angajatorul trebuie să urmărească adaptarea acestor măsuri, ţinând cont de schimbarea condiţiilor, cu scopul de a îmbunătăţi situaţiile existente.
2. Angajatorul va aplica măsurile prevăzute la alin. (1) primul paragraf pe baza următoarelor principii generale de prevenire:
(a) evitarea riscurilor;
(b) evaluarea riscurilor care nu pot evitate;
(c) combaterea riscurilor la sursă;
(d) adaptarea muncii în funcţie de individ, în special în ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentului de lucru şi a metodelor de producţie şi de lucru, în vederea atenuării monotoniei muncii normate şi a reducerii efectelor asupra sănătăţii;
(e) adaptarea la progresul tehnic;
(f) înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puţin periculoase;
(g) dezvoltarea unei politici de prevenire, cuprinzătoare şi coerentă, care să includă ehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor asupra mediului de lucru;
(h) acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de cele de protecţie individuală;
(i) acordarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
3. Fără a aduce atingere altor prevederi din prezenta directivă şi ţinând cont de natura activităţilor din întreprinderea şi/sau unitatea în care lucrează, angajatorul
(a) evaluează riscurile privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentului de lucru, a substanţelor chimice sau a preparatelor utilizate şi la amenajarea spaţiului de lucru.
Ulterior acestei evaluări şi în funcţie de necesităţi, măsurile preventive şi metodele de producţie şi de lucru aplicate de către angajator, trebuie:
- să asigure o îmbunătăţire a nivelului de protecţie a securităţii şi sănătăţii, oferit lucrătorilor;
- să fie integrate în toate activităţile întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
(b) ia în considerare capacitatea lucrătorilor în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea lor ori de câte ori le încredinţează o sarcină;
(c) se se asigure că planificarea şi introducerea de noi tehnologii fac obiectul consultării lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor privind consecinţele alegerii echipamentului, a condiţiilor de lucru şi a mediului de lucru pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
(d) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca numai salariaţii care au primit instrucţiuni adecvate să poată avea acces la locurile de muncă cu grad ridicat şi specific de pericol.
4. Fără a aduce atingere celorlate prevederi ale prezentei directive, când mai multe întreprinderi au acelaşi loc de muncă, angajatorii cooperează pentru aplicarea prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena profesională şi, luând în considerare natura activităţilor, îşi coordonează acţiunile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale, se informează reciproc şi îi informează şi pe lucrătorii lor şi/sau pe reprezentanţii acestora în privinţa riscurilor profesionale.
5. Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea la locul de muncă nu trebuie să presupună, în nici o situaţie, obligaţii financiare din partea lucrătorilor.
Articolul 7
Servicii de protecţie şi prevenire
1. Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la articolele 5 şi 6, angajatorul va desemna unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în întreprindere şi/sau unitate.
2. Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie discriminaţi ca urmare a desfăşurării activităţilor de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale.
Salariaţii desemnaţi în acest sens trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin prezenta directivă.
3. Dacă, în întreprinderea sau unitatea respectivă, nu se pot lua măsurile necesare de protecţie şi prevenire din lipsa personalului specializat, angajatorul recurge la servicii sau persoane din afara întreprinderii sau unităţii respective.
4. În cazul în care angajatorul recurge la asemenea persoane sau servicii specializate, acestea trebuie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi sau care pot exercita efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 10 alin. (2).
5. În toate cazurile:
- lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloace adecvate;
- persoanele sau serviciile externe consultate trebuie să aibă aptitudinile şi mijloacele personale şi profesionale adecvate;
- salariaţii desemnaţi şi persoanele sau serviciile externe consultate trebuie să fie în număr suficient de mare pentru a se putea ocupa de organizarea măsurilor de protecţie şi prevenire, ţinând cont de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expuşi salariaţii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.
6. Protecţia şi prevenirea riscurilor privind securitatea şi sănătatea ce fac obiectul acestui articol sunt asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, în cadrul unui serviciu sau de către servicii distincte, indiferent dacă sunt din interiorul sau exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii.
Lucrătorul (lucrătorii) şi/sau agenţia (agenţiile) trebuie să lucreze împreună ori de câte ori este necesar.
7. Statele membre pot defini, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, categoriile de întreprinderi în care angajatorul, dacă este competent, poate el însuşi să-şi asume răspunderea pentru măsurile arătate la alin. (1).
8. Statele membre vor defini capacităţile şi aptitudinile necesare prevăzute la alin. (5). Ele pot determina numărul suficient necesar menţionat la alin. (5).
Articolul 8
Acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea salariaţilor în cazul unui pericol grav şi iminent
1. Angajatorul trebuie să:
- ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea salariaţilor, măsuri adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii şi care iau în considerare prezenţa altor persoane;
- să asigure orice contacte necesare cu serviciile externe, în special, în privinţa acordării primului ajutor, asigurării serviciului medical de urgenţă, serviciilor de salvare şi pompieri.
2. Conform alin. (1), printre altele, angajatorul desemnează salariaţii care trebuie să aplice aceste măsuri de prim ajutor, stingere a incendiilor şi evacuare a salariaţilor,.
Numărul acestor lucrători, pregătirea şi echipamentul la dispoziţia lor vor fi adecvate, ţinând cont de mărimea şi/sau riscurile specifice ale întreprinderii şi/sau unităţii.
3. Angajatorul:
(a) informează, cât mai curând posibil, toţi salariaţii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent asupra riscului la care sunt expuşi şi asupra măsurilor luate sau care urmează a fi luate privind protecţia lor;
(b) acţionează şi oferă instrucţiuni pentru a le da lucrătorilor posibilitatea să-şi oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte către o zonă sigură, în condiţiile unui pericol grav, iminent şi inevitabil;
(c) cu excepţia cazurilor bine întemeiate nu impune lucrătorilor reluarea lucrului, atunci când la locul de muncă încă există un pericol grav şi iminent.
4. Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav, iminent şi inevitabil, îşi părăsesc postul de lucru şi/sau o zonă periculoasă nu trebuie discriminaţi, ci trebuie protejaţi împotriva oricăror consecinţe vătămătoare şi injuste, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională.
5. Angajatorul se asigură că toţi lucrătorii săi sunt apţi, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria lor securitate şi/sau a altor persoane, iar în lipsa responsabilului imediat superior, aplică măsurile corespunzătoare în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
Pentru acţiunile lor nu vor fi supuşi nici unei discriminări, excepţie făcând situaţiile în care acţionează fără discernământ sau dau dovadă de neglijenţă.
Articolul 9
Alte obligaţii ale angajatorului
1. Angajatorul
(a) trebuie să fie în posesia unei evaluări a riscurilor privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, inclusiv referitoare la acele grupuri de lucrători care sunt expuşi unor riscuri speciale;
(b) decide care sunt măsurile de protecţie ce urmează a fi luate şi, dacă este necesar, care este echipamentul de protecţie ce poate fi utilizat;
(c) ţine evidenţa accidentelor de muncă care conduc la o incapacitate de muncă a lucrătorului mai mare de 3 zile;
(d) redactează, la solicitarea autorităţilor competente şi în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională, rapoartele privind accidentele de muncă suferite de lucrători.
2. Statele membre stabilesc, în funcţie de natura activităţilor şi mărimea întreprinderilor, obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la redactarea documentelor prevăzute la alin (1) lit. (a) şi (b) şi la pregătirea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. (c) şi (d).
Articolul 10
Informarea lucrătorilor
1. Angajatorul ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora din întreprindere şi/sau unitate să primească, în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale, care pot avea în vedere, printre altele, mărimea întreprinderii şi/sau unităţii, toate informaţiile necesare privind:
(a) riscurile asupra securităţii şi sănătăţii, şi măsurile şi activităţile de protecţie şi prevenire atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui tip de loc muncă sau post, în particular;
(b) măsurile luate în conformitate cu art. 8 alin. (2).
2. Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară salariaţi în întreprinderea lui să primească, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, informaţiile adecvate cu privire la aspectele mnenţionate la alin. (1) lit. (a) şi (b), care privesc lucrătorii respectivi.
3. Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor care îndeplinesc funcţii specifice de protecţie privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor sau a reprezentanţilor acestora să aibă acces, pentru a-şi îndeplini funcţiile lor în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională, la următoarele:
(a) evaluarea riscurilor şi măsurilor de protecţie prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. (a) şi (b);
(b) lista şi rapoartele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. (c) şi (d);
(c) informaţii privind măsurile de protecţie şi prevenire, instituţiile şi organele de control, precum şi cele responsabile pentru sănătate şi securitate.
Articolul 11
Consultarea şi participarea lucrătorilor
1. Angajatorii îşi consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora şi le permit să ia parte la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
Aceasta presupune următoarele:
- consultarea lucrătorilor;
- dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor de a face propuneri;
- participarea echilibrată, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională.
2. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea muncitorilor iau parte la următoarele activităţi, în mod echilibrat, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, sau vor fi consultaţi, în prealabil şi în timp util, de către angajator cu privire la:
(a) orice măsură care ar afecta în mod semnificativ securitatea şi sănătatea;
(b) desemnarea lucrătorilor menţionaţi la art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. (2) şi activităţile prevăzute la art. 7 alin. (1);
(c) informaţiile menţionatela art. 9 alin. (1) şi art. 10;
(d) angajarea, când este cazul, a unor persoane sau servicii competente din afara întreprinderii şi/sau unităţii, prevăzute la art. 7 alin. (3);
(e) planificarea şi organizarea pregătirii prevăzute la art. 12.
3. Reprezentaţii lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor au dreptul să-i ceară angajatorului să ia măsurile corespunzătoare şi îi pot prezenta propunerile lor cu scopul de a îndepărta riscurile la care sunt supuşi lucrătorii şi/sau de a elimina sursele de pericol.
4. Lucrătorii menţionaţi la alin. (2) şi reprezentaţii lucrătorilor menţionaţi la alin. (2) şi (3) nu pot fi discriminaţi din cauza desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (2) şi (3).
5. Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea muncitorilor, timpul liber plătit necesar, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile lor şi funcţiile care derivă din prezenta directivă.
6. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor sunt îndreptăţiţi să apeleze, în conformitate cu legislaţia şi/sau practica naţională, la autorităţile responsabile în domeniul protecţiei securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, dacă consideră că măsurile luate şi mijloacele puse la dispoziţie de angajator nu corespund scopului de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a supune atenţiei autorităţilor competente observaţiile lor.
Articolul 12
Pregătirea lucrătorilor
1. Angajatorul trebuie să se asigure că fiecare angajat al său a primit o pregătire suficientă privind protecţia securităţii şi sănătăţii în special sub forma informaţiilor şi instrucţiunilor specifice locului de muncă şi postului:
- la angajare;
- în cazul schimbării locului de muncă sau a unui transfer;
- în cazul introducerii unui nou echipament de lucru sau a unor modificări ale echipamentului existent;
- în cazul introducerii oricărei tehnologii noi.
Această pregătire este:
- adaptată ţinându-se cont de noi riscuri sau modificarea acestora, şi
- periodică, dacă este necesar.
2. Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi externe care sunt salariaţi în întreprinderea sa au primit instrucţiunile corespunzătoare referitoare la riscurile privind securitatea şi sănătatea pe durata desfăşurării activităţii în întreprinderea şi/sau unitatea sa.
3. Reprezentanţii lucrătorilor cu un rol specific privind protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul să primească o pregătire corespunzătoare.
4. Costul pregătirii prevăzute la alin. (1) şi (3) nu poate fi suportat de lucrători sau de către reprezentanţii acestora.
Pregătirea prevăzută la alin. (1) trebuie să se desfăşoare în timpul programului de lucru.
Pregătirea prevăzută la alin. (3), trebuie să se desfăşoare în timpul programului de lucru sau conform practicii naţionale, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.
SECŢIUNEA A III-A
OBLIGAŢIILE LUCRĂTORILOR
Articolul 13
1. Fiecărui lucrător îi revine răspunderea de a avea grijă, în măsura posibilului, de sănătatea şi securitatea sa şi a altor persoane ce pot fi afectate de acţiunile sau erorile sale la locul de muncă, în conformitate cu pregătirea şi instrucţiunile date de angajatorul său.
2. În acest scop, lucrătorii, în conformitate cu pregătirea lor şi instrucţiunile primite de la angajator, trebuie, în special,:
(a) să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
(b) să utilizeze corect echipamentul de protecţie individuală furnizat şi, după utilizare, să îl înapoieze la locul său;
(c) să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de securitate corespunzătoare maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste dispozitive de protecţie;
(d) să comunice imediat angajatorului şi/sau altor lucrători cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, orice situaţie de muncă, despre care au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi sănătate, precum şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie;
(e) în conformitate cu practica naţională, să coopereze cu angajatorul şi/sau lucrătorii cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea, atâta timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror sarcini sau cerinţe impuse de autoritatea competentă pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
(f) în conformitate cu practica naţională, să coopereze cu angajatorul şi/sau lucrătorii răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea, atâta timp cât este necesar, pentru a da posibilitatea angajatorului să se asigure că mediul şi condiţiile de muncă sunt corespunzătoare şi nu prezintă riscuri asupra sănătăţii şi securităţii în domeniul său de activitate.
SECŢIUNEA IV
DISPOZIŢII DIVERSE
Articolul 14
Controlul medical
1. Pentru a asigura lucrătorilor controlul medical corespunzător situaţiilor de risc al securităţii şi sănătăţii cu care se confruntă la locul de muncă, se introduc măsuri în conformitate cu legislaţia şi practica naţională
2. Măsurile prevăzute la alin. (1) sunt astfel formulate încât fiecare lucrător, dacă doreşte, să poată beneficia de control medical la intervale regulate.
3. Controlul medical poate fi prevăzut ca parte a sistemului naţional de sănătate.
Articolul 15
Grupurile de risc
Grupurile supuse unor riscuri speciale trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod deosebit.
Articolul 16
Directive speciale - modificări
Domeniul general al prezentei directive
1. Consiliul adoptă, la propunerea Comisiei, în baza art. 118a din Tratat, directive speciale, în diferite domenii, printre care şi cele menţionate în anexă.
2. Prezenta directivă şi directivele speciale, fără a aduce atingere procedurii arătate la art. 17 privind adaptările tehnice, pot fi modificate şi completate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 118a din Tratat.
3. Prevederile prezentei directive se aplică integral tuturor domeniilor reglementate de directivele speciale, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice incluse în aceste directive speciale.
Articolul 17
Comitetul
1. Pentru adaptările pur tehnice la directivele speciale prevăzute la art. 16 alin. (1), trebuie să se ţină cont de:
- adoptarea de directive în domeniul armonizării tehnice şi standardizării şi/sau
- de progresul tehnic, evoluţia reglementărilor şi indicaţiile internaţionale şi noile descoperiri, Comisia este ajutată de un comitet format din reprezentanţii statelor membre prezidat de reprezentantul Comisiei.
2. Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri în vederea adoptării. În privinţa proiectului, Comitetul emite un aviz în termenul stabilit de preşedinte, în funcţie de urgenţa problemei în discuţie.
Avizul este emis cu votul majorităţii arătate la art. 148 alin. (2) din Tratat, în cazul deciziilor pe care Consiliul trebuie să le adopte în baza unei propuneri formulate de Comisie.
Voturile reprezentanţilor statelor membre în acest comitet se calculează în funcţie de prevederile articolului anterior. Preşedintele comitetului nu are drept de vot.
3. Comisia adoptă măsurile propuse dacă sunt în conformitate cu avizul comitetului.
Dacă măsurile respective nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau dacă avizul nu este emis, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere referitoare la măsurile ce trebuie luate. Consiliul decide cu majoritate calificată.
Dacă Consiliul nu ia nici o măsură până în momentul expirării termenului de trei luni de la înaintarea propunerii, Comisia adoptă măsurile propuse.
Articolul 18
Dispoziţii finale
1. Statele membre pun în aplicare, până la data de 31 decembrie 1992, legile, reglementările şi prevederile administrative necesare, în conformitate cu prezenta directivă.
Statele membre informează imediat Comisia în această privinţă.
2. Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei textele prevederilor legislaţiei naţionale, deja adoptată sau pe care o adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
3. Statele membre raportează Comisiei o dată la cinci ani cu privire la aplicarea prevederilor prezentei directive, indicând punctele de vedere ale salariaţilor şi lucrătorilor. Comisia informează Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă.
4. Comisia înaintează periodic Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social un raport referitor la aplicarea prezentei directive, având în vedere alin. (1) 7 (3).
Articolul 19
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, 12 iunie 1989.
Pentru Consiliu
Preşedintele
M. CHAVES GONZALES
----------------------------
ANEXĂ
Lista domeniilor menţionate la art. 16 alin. (1):
- locurile de muncă;
- echipamentul de lucru;
- echipamentul personal de protecţie;
- lucrul cu echipamente dotate cu ecrane de afişaj;
- manipularea încărcăturilor grele care implică riscul accidentării zonei lombare;
- şantiere temporare sau mobile;
- pescuitul şi agricultura.
