DECRET nr. 24 din 30 ianuarie 1970privind depunerea unei cauţiuni şi înlocuirea, în anumite cazuri, a executării pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi*)
EMITENT
  • CONSILIUL DE STAT
  • Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 3 din 31 ianuarie 1970Data intrării în vigoare 31-01-1970




    *) Acest decret a devenit Legea nr. 9/1970.EXPUNERE DE MOTIVEÎn Legea privind regimul străinilor în Republica Socialistă România s-a prevăzut, printre altele, o dispoziţie potrivit căreia străinii care nu au domiciliul în România şi sînt învinuiţi sau inculpaţi într-o cauza penală pot părăsi ţara, dacă depun cauţiunea prevăzută de lege. Avînd în vedere ca reglementarea procedurii de stabilire, depunere şi restituire a cauţiunii este în strinsa legătură cu dispoziţiile Decretului nr. 330/1966, care prevăd posibilitatea de înlocuire a executării pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi pentru persoanele care au domiciliul în străinătate şi au savirsit infracţiuni pe teritoriul tarii, s-a adoptat alăturatul decret, menit sa înlocuiască Decretul nr. 330/1966 şi sa reglementeze atît posibilitatea înlocuirii în anumite cazuri a executării pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi, cît şi procedura stabilirii, depunerii şi restituirii cauţiunii.Decretul menţine în linii generale reglementarea prevăzută în Decretul nr. 330/1966 în ceea ce priveşte înlocuirea executării pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi, aducindu-i însă unele îmbunătăţiri, în scopul largirii posibilităţilor de aplicare a dispoziţiilor sale. Astfel, potrivit decretului, înlocuirea executării pedepsei închisorii se poate dispune în cazul în care pedeapsa aplicată este de cel mult 10 ani închisoare, iar nu de cel mult 7 ani închisoare, cum se prevede în Decretul nr. 330/1966. Totodată înlocuirea pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi poate fi dispusă la cererea inculpatului, chiar de judecătoria sau tribunalul care judeca în prima instanţa, situaţie care nu este prevăzută de Decretul nr. 330/1966.S-a urmărit ca în toate cazurile reglementate în decret să se asigure controlul jurisdicţional asupra modului în care sînt soluţionate cererile de înlocuire a executării pedepsei; de aceea s-a prevăzut dreptul inculpatului de a face asemenea cerere în faţa primei instanţe şi a instanţei de executare, iar nu şi în faţa instanţei de recurs.Potrivit decretului, cauţiunea se poate incuviinta, în faza urmăririi penale sau a judecaţii în prima instanţa, la cererea învinuitului sau inculpatului, dacă acesta este un străin care nu domiciliază în România şi a savirsit pe teritoriul tarii o infracţiune pedepsita de lege cu închisoare de cel mult 10 ani.Decretul prevede, de asemenea, ca înlocuirea executării pedepsei închisorii se dispune din oficiu, în cazul în care s-a depus cauţiunea, iar pedeapsa pronunţată nu poate fi pusă în executare din cauza ca cel condamnat a părăsit ţara.Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:Articolul 1În procesul penal în care este invinuit sau inculpat un străin care nu are domiciliul în România, pentru o infracţiune săvîrşită pe teritoriul tarii şi pedepsita de lege cu închisoare de cel mult 10 ani, procurorul în faza urmăririi penale, sau judecătoria ori tribunalul care judeca în prima instanţa, poate incuviinta, la cererea învinuitului sau inculpatului, depunerea unei cauţiuni care să asigure, în caz de condamnare, executarea pedepsei, plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.Cauţiunea pentru asigurarea executării pedepsei se stabileşte în raport cu durata maxima a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvîrşită, fixindu-se ca echivalent al unei zile de închisoare o sumă de la 25 la 300 lei, iar cauţiunea pentru asigurarea plăţii despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare se stabileşte prin apreciere, în raport cu datele aflate la dosarul cauzei.Dacă strainul a contractat o asigurare de răspundere civilă, garantarea plăţii despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare, stabilite în condiţiile alineatului precedent, se poate face printr-o declaraţie a Administraţiei Asigurărilor de Stat, în nume propriu sau în calitate de mandatara a unei organizaţii de asigurare din străinătate cu privire la plata acestor sume, în acest din urmă caz cu obligaţia de a urmări executarea garanţiei.Articolul 2Împotriva ordonanţei date de procuror se poate face plîngere. Plîngerea se rezolva de procurorul şef al unităţii, iar în cazul cînd ordonanţa este data de procurorul şef, plîngerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.Încheierea instanţei poate fi atacată separat cu recurs.Cererile prevăzute în alineatele de mai sus se soluţionează cu precădere.Articolul 3Dacă împotriva învinuitului sau inculpatului căruia i s-a încuviinţat depunerea cauţiunii au fost luate măsuri preventive, procurorul sau instanţa va dispune, prin ordonanţa ori încheiere, după caz, revocarea acestor măsuri după primirea chitanţei de depunere a cauţiunii şi, dacă este cazul, a declaraţiei asiguratorului.Articolul 4În cazul condamnării la pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani a unui străin care nu are domiciliul în România şi a savirsit infracţiuni pe teritoriul tarii, instanţa poate dispune înlocuirea executării pedepsei prin obligarea la plata unei amenzi.Amenda care înlocuieşte executarea pedepsei se stabileşte fixindu-se ca echivalent al unei zile de închisoare o sumă de la 25 la 300 lei. Cuantumul amenzii se stabileşte, după caz pentru întreaga pedeapsa pronunţată sau pentru restul pedepsei de executat.Articolul 5Înlocuirea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă, la cererea inculpatului, de judecătoria sau tribunalul care judeca pricina în prima instanţa, prin sentinta de condamnare.În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată a amenzii care înlocuieşte executarea pedepsei ori a despăgubirilor civile sau a cheltuielilor judiciare, instanţa de executare procedează la punerea în executare a pedepsei închisorii, precum şi a celorlalte dispoziţii din hotărîrea de condamnare, în condiţiile prevăzute de lege.Dispoziţiile art. 1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.Articolul 6Înlocuirea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă şi după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare, înainte de a se fi început executarea pedepsei sau în timpul executării acesteia, de instanţa de executare sau, după caz, de instanţa în a carei raza teritorială se afla locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.Sesizarea instanţei se face prin cererea condamnatului, care trebuie să facă dovada ca a plătit integral despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin hotărîrea de condamnare. Dispoziţiile art. 1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.Condamnatul se citeaza cînd instanţa considera necesar. Condamnatul arestat este citat în toate cazurile şi este adus la judecata cînd instanţa considera necesară prezenta acestuia.Sentinta este supusă recursului.În cazul în care cererea condamnatului a fost introdusă înainte de începerea executării pedepsei, instanţa de executare poate dispune suspendarea executării pedepsei pînă la soluţionarea definitivă a cererii.Dacă s-a dispus înlocuirea executării pedepsei, dispoziţiile art. 5 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Dacă înlocuirea executării pedepsei a fost dispusă în timpul executării pedepsei, condamnatul este pus în libertate după depunerea la instanţa a chitanţei de achitare a amenzii.Articolul 7În cazul în care s-a depus o cauţiune, iar hotărîrea de condamnare prin care s-a pronunţat pedeapsa închisorii nu poate fi pusă în executare deoarece condamnatul a părăsit ţara, instanţa de executare dispune din oficiu, fără citarea condamnatului, înlocuirea executării pedepsei.Sentinta este supusă recursului.Articolul 8În toate cazurile, la rezolvarea cererii de către instanţa, precum şi atunci cînd instanţa dispune din oficiu înlocuirea executării pedepsei, participarea procurorului este obligatorie.Articolul 9În cazul în care s-a depus o cauţiune şi ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi penale, ori s-a pronunţat încetarea procesului penal sau achitarea, ori condamnatul a început executarea pedepsei, iar cel care a depus cauţiunea nu a fost obligat sa plătească despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare, procurorul sau instanţa, prin ordonanţa sau hotărîre, dispune restituirea cauţiunii.Dacă cel care a depus cauţiunea a fost condamnat la amenda penală sau obligat la plata amenzii care înlocuieşte executarea pedepsei închisorii, la despăgubiri civile ori cheltuieli judiciare, iar suma depusa drept cauţiune depăşeşte cuantumul acestora, procurorul sau instanţa, prin ordonanţa sau hotărîre, dispune ca diferenţa să se restituie celui în drept.Articolul 10Sumele datorate drept cauţiune sau amenda care înlocuieşte executarea pedepsei se depun la Banca Română de Comerţ Exterior în lei proveniţi din schimb de valuta făcut în acest scop la cursurile în vigoare pentru operaţiunile necomerciale. Tot astfel se va proceda şi privitor la sumele datorate drept despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare, afară de cazul în care Administraţia Asigurărilor de Stat a garantat plata în nume propriu.Restituirea sumelor, în cazurile prevăzute de art. 9, se va face în valută la cursul la care s-a efectuat schimbul în lei pentru depunerea lor.Articolul 11În cazul în care executarea pedepsei închisorii a fost înlocuită cu obligarea la plata unei amenzi, termenul de reabilitare curge de la data achitării amenzii.Articolul 12Sînt consideraţi străini în sensul prezentului decret cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie.Articolul 13Dispoziţiile prezentului decret se aplică şi în cauzele care se afla în curs de urmărire sau judecata, precum şi în cele soluţionate prin hotărîri definitive.Articolul 14Decretul nr. 330/1966 privind înlocuirea executării unor pedepse privative de libertate se abroga.────────────