LEGE nr. 415 din 27 iunie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 10 iulie 2002Data intrării în vigoare 09-08-2002
----------
| EMITENT |
| Formă consolidată valabilă la data 03-05-2015 Prezenta formă consolidată este valabilă începând cu data de 23-07-2009 până la data de 24-09-2026 |
----------
Notă CTCE ──────────*) Notă CTCE:Forma actualizată a acestui act normativ la data de 03 Mai 2015 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: LEGEA nr. 141 din 10 iulie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 224 din 30 decembrie 2008; DECIZIA nr. 1.008 din 7 iulie 2009.Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.──────────
Parlamentul României adoptă prezenta lege.Capitolul I Dispoziţii generaleArticolul 1Consiliul Suprem de Apărare a Ţării este autoritatea administrativă autonomă investită, potrivit Constituţiei, cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea tarii şi siguranţa naţională.Articolul 2Activitatea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este supusă examinării şi verificării parlamentare. Anual, nu mai târziu de primul trimestru al anului următor, precum şi la cererea comisiilor permanente de specialitate ale Parlamentului sau ori de câte ori se consideră necesar, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prezintă, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, rapoarte asupra activităţii desfăşurate.Articolul 3În exercitarea atribuţiilor ce îi revin Consiliul Suprem de Apărare a Ţării emite hotărâri, potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice la care se referă. Acestea răspund, în condiţiile legii, de măsurile luate pentru punerea lor în aplicare.Capitolul II AtribuţiiArticolul 4Consiliul Suprem de Apărare a Ţării are următoarele atribuţii:a) analizează şi/sau propune, potrivit legii, promovarea:1. strategiei de securitate naţională a României şi a strategiei naţionale de apărare a ţării;------------Pct. 1 al lit. a) a art. 4 a fost modificat de art. unic din LEGEA nr. 141 din 10 iulie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 15 iulie 2008.2. strategiei militare a României;3. strategiilor de ordine publică şi siguranţa naţională ale României, în raport cu răspunderile instituţiilor abilitate;4. datelor, informărilor şi evaluărilor furnizate de serviciile de informaţii şi de celelalte structuri cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale;b) la solicitarea Preşedintelui României, analizează şi propune măsuri pentru:1. instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă în întreaga ţara ori în unele localităţi;2. declararea mobilizării parţiale sau generale a forţelor armate;3. respingerea agresiunii armate îndreptate împotriva ţării;4. declararea stării de război şi încetarea sa;5. iniţierea, suspendarea sau încetarea acţiunilor militare;c) propune spre aprobare:1. punerea în aplicare a planului de mobilizare a economiei naţionale şi a execuţiei bugetului de stat, pentru primul an de război;2. măsurile necesare pentru apărarea şi restabilirea ordinii constituţionale;d) avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind:1. securitatea naţională;2. organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale;3. organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;4. pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare;5. propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale;6. alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;7. condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine;8. numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora;e) supune spre aprobare comandantului forţelor armate planurile de întrebuinţare a forţelor pe timp de pace, în situaţii de criza şi la război;f) aproba:1. orientările de baza în domeniul relaţiilor internaţionale privind securitatea naţională;2. proiectele tratatelor şi acordurilor internaţionale în domeniul securităţii naţionale sau cu incidente în acest domeniu;3. stabilirea de relaţii cu organisme similare din străinătate de către instituţiile şi structurile cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale;4. completarea structurilor militare cu efective, potrivit statelor de organizare în timp de pace;5. executarea alarmei de lupta pentru aducerea structurilor militare în starea care să le permită trecerea, la ordin, la îndeplinirea misiunilor de lupta;6. planurile de acţiune la declararea mobilizării şi la declararea stării de război;7. planurile de acţiune la instituirea stării de asediu şi a stării de urgenţă;8. proiectul planului de mobilizare a economiei naţionale şi proiectul bugetului de stat, pentru primul an de război;9. planul verificării stadiului pregătirii populaţiei pentru apărare prin exerciţii şi antrenamente de mobilizare;10. repartiţia numărului de recruţi încorporaţi pe instituţiile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale;11. obiectivele de pregătire a teritoriului destinate asigurării nevoilor operaţionale ale forţelor sistemului naţional de apărare;12. nomenclatorul şi nivelurile de constituire a rezervelor de mobilizare;13. programele multianuale privind înzestrarea forţelor sistemului naţional de apărare;14. militarizarea, în condiţiile legii, a agenţilor economici a căror activitate este nemijlocit legată de asigurarea resurselor necesare apărării;15. planul comun de intervenţie a unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne pentru limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor pe teritoriul naţional;16. regimul reţelelor şi echipamentelor de telecomunicaţii speciale şi criteriile de repartizare a posturilor de abonat pentru utilizatorii acestor reţele;17. structura organizatorică şi atribuţiile Marelui Cartier General;18. înfiinţarea funcţiei de comandant militar subordonat Marelui Cartier General şi atribuţiile acestuia pentru asigurarea conducerii unitare pe timp de război;19. persoanele şi obiectivele care beneficiază de protecţia şi paza Serviciului de Protecţie şi Paza şi normele privind protecţia antiteroristă a demnitarilor români şi străini, precum şi a altor persoane oficiale;20. rapoartele şi informările prezentate de conducători ai organelor administraţiei publice, referitoare la securitatea naţională;21. planurile generale de căutare a informaţiilor prezentate de instituţiile şi structurile cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale;22. principalele direcţii de activitate şi măsurile generale necesare pentru înlăturarea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale;23. structura organizatorică, efectivele şi regulamentele de funcţionare ale Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Paza;24. cheltuielile operative destinate realizării siguranţei naţionale;25. normele privind planificarea, evidenta, utilizarea, justificarea şi controlul cheltuielilor operative destinate realizării siguranţei naţionale pentru instituţiile cu atribuţii în acest domeniu;26. conturile anuale de execuţie bugetară a cheltuielilor operative destinate realizării siguranţei naţionale, ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, după aprobarea rapoartelor asupra activităţii desfăşurate de acestea;27. înfiinţarea, desfiinţarea, dislocarea şi redislocarea, în timp de pace, pe teritoriul naţional, a marilor unităţi militare de la eşalonul brigada, inclusiv, în sus;28. propunerile de acordare a gradului de mareşal, de general, amiral şi similare;g) coordonează activitatea de integrare în structurile de securitate europene şi euroatlantice, monitorizează procesul de adaptare a forţelor armate la cerinţele NATO şi formulează recomandări, în concordanta cu standardele Alianţei;h) numeşte şi revoca în/din funcţii, în cazurile şi condiţiile stabilite de lege;i) exercita orice alte atribuţii prevăzute de lege în domeniul apărării ţării şi al siguranţei naţionale.Capitolul III Organizare şi funcţionareArticolul 5(1) Preşedintele României îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.(2) Primul-ministru al Guvernului României îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.----------Alin. (2) al art. 5 a revenit la forma anterioară ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 224 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 31 decembrie 2008, ca urmare a declarării neconstituţionale a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 224/2008 pentru modificarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 507 din 23 iulie 2009. Notă CTCE ──────────*) Notă CTCE:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 507 din 23 iulie 2009, s-a constatat că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 224/2008 pentru modificarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este neconstituţională.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ a reţinut în cuprinsul DECIZIEI CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 1.008 din 7 iulie 2009 că:"Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează a se pronunţa mai întâi asupra criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă formulate, urmând ca apoi să analizeze temeinicia criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă a legii supuse controlului.I. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală:Art. 115 alin. (4) prevede că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.Referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, exemplificată prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 224/2008 a fost adoptată cu încălcarea condiţiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, situaţia extraordinară şi urgenţa fiind doar proclamate şi fără precizarea vreunui element cuantificabil prin care să se demonstreze felul în care activitatea C.S.A.T. ar fi perturbată în absenţa modificării reglementate pe calea ordonanţei de urgenţă.În raport cu obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că, în preambulul ordonanţei de urgenţă aprobate prin legea criticată, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern prin "necesitatea asigurării unei conduceri a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, care să reflecte importanţa acestui organism în sistemul constituţional român" şi că "neincluderea în conducerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a conducerii forului legislativ poate conduce la deficienţe în activitatea acestui organism". Aceste împrejurări sunt calificate ca fiind situaţii extraordinare care, "vizând interesul public", justifică, în acelaşi timp, urgenţa reglementării lor şi impunerea măsurii apreciate ca necesare stopării eventualelor "deficienţe", măsură constând în includerea în conducerea C.S.A.T. a preşedintelui Senatului.Curtea constată că această motivare a situaţiei extraordinare şi a urgenţei este insuficientă şi nu corespunde exigenţelor dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie şi nici jurisprudenţei în materie a instanţei de contencios constituţional. Din cuprinsul acesteia, nu rezultă în ce mod va fi periclitată activitatea C.S.A.T.-ului prin neincluderea în conducerea acestui organism a preşedintelui Senatului, în calitate de vicepreşedinte, legiuitorul delegat rezumându-se să afirme doar că "neincluderea în conducerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a conducerii forului legislativ poate conduce la deficienţe în activitatea acestui organism."Potrivit jurisprudenţei Curţii, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Curtea a observat mai întâi implicaţiile deosebirii terminologice dintre noţiunea de caz excepţional, utilizat în concepţia art. 114 alin. (4) din Constituţie anterior revizuirii, şi cea de situaţie extraordinară, arătând că, "(...) deşi diferenţa dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, acelaşi legiuitor a simţit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferenţă, prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată", consacrând, astfel in terminis imperativul urgenţei reglementării. În sfârşit, din raţiuni de rigoare legislativă, a instituit exigenţa motivării urgenţei în chiar cuprinsul ordonanţei adoptate în afara unei legi de abilitare." Fiind reamintită jurisprudenţa constituţională în materie pronunţată anterior revizuirii Legii fundamentale, prin care s-a precizat că de esenţa cazului excepţional este caracterul său obiectiv, în sensul că "existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă" (Decizia nr. 83/1998), Curtea, cu acelaşi prilej, a reţinut că "invocarea elementului de oportunitate, prin definiţie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficienţă contributivă determinantă a urgenţei, ceea ce, implicit, îl converteşte în situaţie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate (...). Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenţei situaţiei extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situaţie, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăţi insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituţionalitate - situaţia extraordinară -, a cărui respectare este prin definiţie supusă controlului Curţii, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil."Totodată, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituţională a statuat că "urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare."II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală:Curtea constată, de asemenea, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 224/2008, prin obiectul său de reglementare, intervine în organizarea şi funcţionarea unei instituţii fundamentale a statului - C.S.A.T.-, şi nesocoteşte, astfel, prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform cărora "ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului."Regimul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării de instituţie fundamentală a statului este dat de statutul său constituţional, art. 119 din Constituţie menţionând expres această instituţie şi rolul său în cadrul autorităţilor publice cuprinse la titlul III, capitolul V - Administraţia publică, secţiunea 1 - Administraţia publică centrală de specialitate. Totodată, organizarea şi funcţionarea acestuia, adică regimul său juridic, se reglementează, potrivit art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie, prin lege organică şi deci nu poate fi modificat pe calea unei ordonanţe de urgenţă. În acest sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2006 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, şi Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009.În ceea ce priveşte sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că "(...) se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că "nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale" şi că "nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin."În acest context, Curtea constată că C.S.A.T.-ul este o autoritate a administraţiei publice centrale cu caracter autonom, care, potrivit art. 65 alin. (2) lit. g) şi art. 111 alin. (1) din Constituţie, se află sub control parlamentar direct, astfel că includerea preşedintelui Senatului în componenţa acestui organism "afectează" raporturile dintre cele două autorităţi fundamentale ale statului, care trebuie să fie guvernate de principiul constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor.Totodată, Curtea reţine că este exclusă adoptarea ordonanţelor de urgenţă cu privire la acele instituţii fundamentale ale statului, cum este şi C.S.A.T., al căror regim juridic se stabileşte, potrivit dispoziţiilor constituţionale, prin lege organică.Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, de pildă Decizia nr. 421/2007, mai sus menţionată, că viciul de neconstituţionalitate a unei ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective. În consecinţă, legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională.Având în vedere cele arătate, Curtea constată că examinarea criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 224/2008 pentru modificarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a rămas fără obiect, de vreme ce procedura formală de adoptare a legii constituie un aspect prealabil în analiza constituţionalităţii reglementărilor unei legi înainte de promulgare."──────────
(3) Membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt: ministrul apărării naţionale, ministrul de interne, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul industriei şi resurselor, ministrul finanţelor publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major General şi consilierul prezidenţial pentru securitate naţională.(4) Secretarul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este numit de Preşedintele României şi are rang de consilier de stat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale.Articolul 6(1) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării se convoacă de preşedintele acestuia, trimestrial sau ori de câte ori este necesar.(2) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării poate fi convocat şi la iniţiativa a cel puţin o treime din numărul membrilor săi.(3) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi adopta hotărâri prin consens.Articolul 7(1) Şedinţele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării au caracter secret. Şedinţele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt conduse de preşedintele acestuia, iar în absenta sa, de vicepreşedinte.(2) Ordinea de zi se stabileşte de preşedinte, cu consultarea vicepreşedintelui.(3) Propunerile ministerelor trebuie avizate de primul-ministru pentru a fi înscrise pe ordinea de zi.Articolul 8În situaţia în care un membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nu poate participa la şedinţa, el poate fi reprezentat, fără drept de vot, de înlocuitorul sau legal.Articolul 9La lucrările Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pot participa ca invitaţi, cu aprobarea preşedintelui, reprezentanţi ai Parlamentului, administraţiei publice centrale şi locale, ai organizaţiilor neguvernamentale, ai altor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, precum şi ai societăţii civile, persoane a căror prezenta este necesară în raport cu problemele aflate pe agenda de lucru.Articolul 10Consiliul Suprem de Apărare a Ţării îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de funcţionare aprobat prin hotărâre a acestuia.Articolul 11(1) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării dispune de un secretariat care funcţionează în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, fiind coordonat de secretarul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.(2) Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea secretariatului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.Articolul 12(1) Hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării se semnează de preşedintele acestuia şi se comunica autorităţilor administraţiei publice şi instituţiilor publice la care se referă, integral sau în extras, cu excepţia celor pentru care se hotărăşte altfel. Hotărârile care au caracter de secret de stat se comunica cu respectarea prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate.(2) Secretariatul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării poate transmite comunicate de presa, al căror conţinut este aprobat de consiliu.Articolul 13Membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt răspunzători de respectarea hotărârilor adoptate de acesta.Capitolul IV Dispoziţii finaleArticolul 14Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pe aceeaşi data Legea nr. 39/1990 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 13 decembrie 1990, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.Aceasta lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 30 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUI,DORU IOAN TĂRĂCILĂAceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANU---------
