Structură Act

  • Pentru actul afişat, nu există cuprins!
×
  • Va aflati deja pe forma de baza a actului!
DECIZIA nr. 27 din 28 ianuarie 2025referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 389 din 30 aprilie 2025Data intrării în vigoare 30-04-2025



    Marian Enache- preşedinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia-Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Oana-Cristina Puică- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală şi ale art. 94 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Florin Eugen Nistor în Dosarul nr. 16.380/300/2019/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 367D/2020.2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Oleg Burlacu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune note scrise. Arată că verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului de către un procuror ierarhic inferior celor menţionaţi expres în dispoziţiile art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională.4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, sens în care Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 661 din 28 noiembrie 2023. În secundar, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 19 octombrie 2021.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 24 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 16.380/300/2019/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală şi ale art. 94 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia a fost ridicată de Florin Eugen Nistor într-o cauză penală aflată în procedura de cameră preliminară.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale referitoare la statutul procurorilor. Arată că, în speţă, rechizitoriul poartă viza „verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei conform art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală de prim-procuror adjunct (…)“. Or, textul de lege criticat stabileşte expres faptul că verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului o face numai prim-procurorul parchetului, fără alte derogări. Astfel, rechizitoriul trebuie verificat de prim-procurorul parchetului, prin nume în clar şi semnătură, aceasta fiind o atribuţie exclusivă şi intuitu personae a prim-procurorului, bazată pe principiul qui potest plus, potest minus. Chiar dacă Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede la art. 94 că prim-procurorul poate fi ajutat de 1-2 adjuncţi, din cuprinsul legii se deduce că adjuncţii pot înlocui numai pe probleme administrative şi de organizare şi nicidecum nu se pot pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei unui rechizitoriu. Este evident faptul că, potrivit prevederilor art. 70 şi următoarelor din Legea nr. 304/2004, care reglementează organizarea Ministerului Public, numai procurorul ierarhic superior prim-procurorului parchetului poate avea o asemenea atribuţie, aspect prevăzut şi de dispoziţiile art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală, urmărindu-se principiul controlului de sus în jos, iar nu invers. Consideră că nu poate exista o verificare efectivă a legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului de către un procuror ierarhic inferior prim-procurorului parchetului, acest aspect relevând o formă aparentă, nelegală şi fără fond, ce duce la nulitatea rechizitoriului întocmit în cauză.7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege criticate de către organele judiciare, iar nu concordanţa acestora cu prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală şi ale art. 94 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte numai dispoziţiile art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins: „(1) Rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive.“12. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 132 alin. (1) privind statutul procurorilor.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a legii de către organele judiciare. Or, în această privinţă, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunţe asupra aspectelor ce ţin de aplicarea legii, acestea urmând să fie soluţionate de către instanţele judecătoreşti. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorilor excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, Decizia nr. 246 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 31 iulie 2020, paragraful 16, Decizia nr. 212 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 30 august 2022, paragraful 12, Decizia nr. 549 din 17 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 17 februarie 2023, paragraful 13, Decizia nr. 72 din 1 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 6 iunie 2024, paragraful 22, şi Decizia nr. 661 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 21 mai 2024, paragraful 15).14. Prin urmare, ţinând cont de prevederile art. 126 alin. (1) şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Eugen Nistor în Dosarul nr. 16.380/300/2019/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 28 ianuarie 2025.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Oana-Cristina Puică    ------




    logo